Draga mea cu părul nins,

Măna caldă mi-ai întins

Şi pe păr m-ai mângâiat,

Pe genuchi m-ai legănat.

Blândă ca o zână bună

Mi-ai făcut viaţa senină.

M-ai crescut, m-ai alintat,

Glasul tău lin mi-a cântat.

Lângă mama, draga mea,

Tu ai fost nădejdea mea.

Te privesc acum şi-ţi spun:

Bunicuţă, suflet bun,

Să trăieşti zile senine

Şi să fii tot lângă mine!

Să ne-aduci doar bucurii

Aşa cum numai tu ştii.

Bunicuţă draga mea,

Te iubesc ca nimenea,

Dar la fel să ştii aşa,

O iubesc pe mama mea.

La piept mă strîngi,Bunica mea

Să-mi încălzeşti inima mea

Cît în lumea-aş căuta

Nu e bună ca a mea

Lîngă tine, buna mea

Am învăţat ce e viaţa

Cît voi trăi pe pămînt

Bunica e lucru sfînt.

Unii termină licee, alţii şcoli superioare

Numai şcoala bunicuţei, mai c-o are fiecare

Ne rugăm bunică, dragă, să nu mai îmbătrîneşti

Tu eşti şcoala noastră-ntreagă, de balade şi poveşti

Vocea ta mă însoţeşte, zîmbetul mă încălzeşte

Iar privirea iubitoare, mă ajută să cresc mare

Ne rugăm ca-ntotdeauna, să rămîi aşa cum eşti

Ne rugăm, bunică dragă să nu mai îmbătrîneşti

Să nu mai îmbătrîneşti