Exercitiul 1

Popoarele indo-europene. În Europa numeroase popoare vorbesc limbi indo-europeneindo-europene.

Savanţii nu sînt de aceeaşi părere cu privire la spaţiul geografic în care a existat comunitatea indo-
europeană şi de unde au pornit cei mai vechi indo-europeni pentru a popula vastul areal de la Atlantic
pînă în Peninsula Hindustan. Potrivit unei ipoteze, cele mai vechi limbi indo-europene s-au constituit mai
bine de 5000 de ani în urmă, datorită populaţiilor care vorbeau diferite dialecte, şi a migraţiilor care le-au
dus uneori la mari depărtări de vatra comună.

Tirania era o formă antică de guvernământ a unor cetăți grecești caracteristică epocii de trecere de
la oligarhia aristocratică la democrația sclavagistă. Puterea unui tiran era obținută de cele mai multe
ori prin uzurpare și stăpânire nedreaptă bazată pe asuprire și violență.

Secolul III a fost dominat de o perioadă de anarhie militară, în timpul căreia unele
legiuni îşi proclamau comandanţii ca împăraţi, şi au avut loc foarte multe războaie civile,
dar Diocleţian a adus un suflu nou prin faptul cã reorganizat administraţia in mai multe
prefecturi şi dioceze, şi va instaura şi Tetrarhia, prin care imperiul va fi condus în
continuare de 2 Auguşti şi 2 Cezari.
Democrația înnăscută - Formele democratice de organizare își au rădăcinile încă în perioadă
prestatala. Ele iau ființă odată cu apariția omului. Unii savanți etnografi susțin că democrația este
unul din factorii principali ai antropogenezei, a apariției omului în general, deoarece ea a stimulat
dezvoltarea comunicării între indivizi, autodenumirea și liberă gîndire. Cercetările antropologice
mărturisesc că formele nedemocratice de organizare bazate pe ierarhia strictă și supunere
asemănătoare cu furnicarul sau roiul de albine au dus în impas dezvoltarea strămoșilor noștri.
Prin formele de naștere ale democrației au trecut toate popoarele. Un exemplu tipic este organizarea
conducerii la triburile indigene irohene de pe teritoriul continentului American. Toți bărbații și femeile
mature ale acestui neam aveau dreptul egal de vot în alegerilea și schimbarea conducătorilor, luarea
hotărîrii de pace sau război, primirea în trib a străinilor etc. Ginta a avansat în legăturile democratice
cu organizații mult mai democrate că € œuniunea fraternitatii” adică prietenia cîtorva triburi foarte
apropiate din punct de vedere teritorial, care pentru păstrarea autonomiei aveau € œsfatul suprem
comun” că organ suprem al puterii. Cîteva frații formau ginta. Ea era condusă de sfatul gintei care
era compus din căpeteniile triburilor. Adunările sfatului se desfășurau deschis, cu participarea
oricărui membru al gintei care însă la aceste ședințe nu aveau drept de vot. Hotaririle la aceste
adunări de obicei se luau pe bază principiului de acord comun. La început doar în cîteva ginte dar
mai tîrziu în majoritatea existau conducători aleși democratic din rîndurile șefilor de trib, dar puterea
lor era limitată. Unele ginte încheiau chiar diferite pacte între ele.
Oligarhia reprezintă guvernarea statului de către un grup, pervertită prin abuzul de putere. Oligarhia
reprezintă o formă de guvernământ în care cea mai mare, sau întreaga putere politică este deținută
de un mic segment al societății, în general cel mai reprezentativ din punctul de vedere al puterii,
segment care se caracterizează fie prin avuție, înrudire, putere militară sau influență politică.
Cuvântul își are rădăcinile în limba greacă și provine din 'oligo' - puțini și 'arkhos' - a conduce.

Republici în antichitatea greacă

Pentru prima dată republica a apărut în polisurile grecești. În secolul al VIII-lea monarhia este
substituită de republica aristocratică, mai întâi în Ionia, apoi în majoritatea orașelor-
state. Regalitatea în sens strict se mai găsește doar în: Macedonia, Epir, Sparta, Cirene și Taranto.
Republica se instituie în Grecia antică la: Atena – 683/682(conform tradiției)[1];
la Teba, Pelopidas și Epaminondas izgonesc în 379 garnizoana spartană instalată în 382 și
instaurează republica democratică trecând și la reorganizarea Ligii Beoțiene; în 371 ca urmare a
înfrângerii Spartei de către Teba au loc un val de răsturnări democratice în polisurile care au fost
sub hegemonia Spartei: Messina, Arcadia, Leuctra.
Pentru înţelegerea fenomenului marii colonizări greceşti este necesar să se
pornească de la menţionarea principalelor tipuri de colonii, întrucât această operaţie
face posibilă identificarea, mai sigură, a cauzelor care au provocat un asemenea
transfer de populaţie. De asemenea, oferă indicii cu privire la motivele care au
determinat alegerea unui loc sau altul.
Constituția Atenienilor (greacă Ἀθηναίων πολιτεία -Athenaion Politeia sau Constituția Ateniană)
este numele unuia dintre cele două texte din antichitate, probabil scrise de Aristotel sau de un
student al său, uneori atribuite lui Xenofon. Textul lui Aristoteli este unic, deoarece nu face parte
din Corpus Aristotelicum.
2
1.false
2.false
3.adevarat
6.adevarat
4.falsa
5.adevarat

3.1.c
2.c
3.d

4.B

6.

a).192 D.Hr

b) 44 i.Hr

c) 106

e)212

f)235-284