ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA CAMEREI DEPUTAŢILOR

Introducere

Camera Deputaţilor este organizată în conformitate cu propriul Regulament. Structurile

interne ale Camerei sunt constituite din: Biroul permanent, grupurile
parlamentare şi comisiile parlamentare

Biroul permanent este compus din: preşedinte, patru vicepreşedinţi, patru secretari şi
patru chestori.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, care este, totodată, şi preşedintele Biroului

permanent, se alege prin vot secret la începutul legislaturii, pe întreaga durată a
mandatului Camerei, iar ceilalţi membri ai Biroului permanent sunt aleşi la începutul
fiecărei sesiuni parlamentare.

Grupurile Parlamentare se constituie prin asocierea deputaţilor care au candidat în

alegeri pe listele aceluiaşi partid politic, ale aceleiaşi formaţiuni politice, alianţe politice
sau alianţe electorale. Un grup parlamentar trebuie sa aibă cel puţin zece deputaţi.
Grupurile parlamentare reflectă configuraţia politică a Camerei Deputaţilor. În Camera
Deputaţilor s-au organizat urmatoarele grupuri parlamentare:

 Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat (PSD)

 Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal (PNL)

 Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România (USR)

 Grupul parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR)

 Grupul parlamentar ALDE (Alianţa liberalilor şi democraţilor) (ALDE)

 Grupul parlamentar al Partidului Mişcarea Populară (PMP)

 Grupul Parlamentar al Minorităţilor Naţionale.

În Camera Deputaţilor s-au constituit următoarele comisii permanente:

 Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare;

 Comisia pentru buget, finanţe şi bănci;

 Comisia pentru industrie şi servicii;

 Comisia pentru transporturi şi infrastructură;

1
  Comisia pentru agricultură, sivicultură, industrie alimentară şi servicii specifice;

 Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor nationale;

 Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic;

 Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic;

 Comisia pentru muncă şi protecţie socială;

 Comisia pentru sănătate şi familie,

 Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport;

 Comisia pentru cultura, arte şi mijloace de informare în masa;

 Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi;

 Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;

 Comisia pentru politică externă;

 Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţie şi pentru petiţii.

 Comisia pentru regulament

 Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor

 Comisia pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi

 Comisia pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării

 Comisia pentru afaceri europene.

În afara comisiilor permanente pot fi înfiinţate comisii de anchetă şi alte comisii

speciale.

Comisiile parlamentare sunt alcătuite, pe cât posibil, pe baza configuraţiei politice a

fiecărei Camere, aşa cum aceasta rezultă din spectrul grupurilor parlamentare. În
principal, comisiile permanente elaborează rapoarte şi avize privind documentele ce
urmeaza a fi puse în dezbaterea Camerei şi exercită controlul parlamentar.

Constituirea Camerei Deputaţilor

2
Camera Deputaţilor nou-aleasă se întruneşte în ziua şi la ora stabilite prin actul de
convocare emis de Preşedintele României, în conformitate cu prevederile Constituţiei.

Până la alegerea Biroului Permanent, lucrările Camerei Deputaţilor sunt conduse de cel
mai în vârstă deputat, în calitate de preşedinte de vârstă, asistat de 4 secretari
desemnaţi din rândul celor mai tineri deputaţi.

Pentru validarea mandatelor, Camera Deputaţilor alege în prima sa şedinţă o comisie

compusă din 30 de deputaţi, care să reflecte configuraţia politică a Camerei, aşa cum
aceasta rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.

Propunerile pentru stabilirea numărului de deputaţi care revine fiecărui grup

parlamentar pentru a fi desemnaţi în Comisia de validare se fac de către liderii acestor
grupuri şi se transmit secretarilor.

Preşedintele de vârstă prezintă Camerei aceste propuneri în ordinea mărimii grupurilor

parlamentare, iar Camera Deputaţilor hotărăşte asupra lor cu votul majorităţii deputaţilor
prezenţi.

Camera Deputaţilor se întruneşte în şedinţă, de drept, în a 5-a zi de la constituirea

Comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia.

Raportul Comisiei de validare se prezintă Camerei Deputaţilor de către preşedintele

acesteia. Validarea sau invalidarea mandatelor de deputat se face cu votul majorităţii
deputaţilor prezenţi. Camera Deputaţilor este legal constituită după validarea a două
treimi din mandatele de deputat.

Alegerea preşedintelui Camerei Deputaţilor

După constituirea legală a Camerei Deputaţilor se aleg preşedintele Camerei

Deputaţilor şi apoi ceilalţi membri ai Biroului permanent al acesteia.

Preşedintele Camerei Deputaţilor este şi preşedintele Biroului permanent, din care mai
fac parte 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori.

Biroul permanent se alcătuieşte prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare,

respectându-se configuraţia politică a Camerei, aşa cum aceasta rezultă din
constituirea grupurilor parlamentare.

Preşedintele Camerei Deputaţilor este ales pe durata mandatului Camerei Deputaţilor,

prin vot secret, cu buletine de vot, pe care sunt înscrise numele şi prenumele tuturor
candidaţilor propuşi de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o
singură propunere.

3
Este declarat ales preşedinte al Camerei Deputaţilor candidatul care a întrunit votul
majorităţii deputaţilor.

Atribuţiile preşedintelui Camerei Deputaţilor

a. convoacă deputaţii în sesiuni ordinare sau extraordinare, conform prevederilor

prezentului regulament;

b. conduce lucrările plenului Camerei Deputaţilor, asistat obligatoriu de 2 secretari,

şi asigură menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor, precum şi respectarea
prevederilor prezentului regulament;

c. acordă cuvântul, moderează discuţiile, sintetizează problemele puse în

dezbatere, stabileşte ordinea votării, precizează semnificaţia votului şi anunţă
rezultatul acestuia;

d. conduce lucrările şedinţelor Biroului permanent;

e. sesizează Curtea Constituţională în condiţiile prevăzute la art. 146 lit. a), b), c) şi
e) din Constituţia României, republicată;

f. asigură trimiterea de îndată la Senat, spre dezbatere, a proiectelor de legi

adoptate sau respinse de Camera Deputaţilor ori, după caz, Preşedintelui
României, spre promulgare, a legilor votate, în termenele legale;

g. reprezintă Camera Deputaţilor în relaţiile interne şi externe;

h. prezintă rapoarte justificative, anual, în faţa plenului asupra utilizării fondului

preşedintelui;

i. îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezentul regulament, precum şi

însărcinările date de plenul Camerei Deputaţilor.

Dacă nici un candidat nu a întrunit, după două tururi, votul majorităţii deputaţilor, se
organizează noi tururi de scrutin, în urma cărora va fi declarat preşedinte al Camerei
Deputaţilor candidatul care a obţinut majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi, în
condiţiile întrunirii cvorumului de şedinţă.

Odată cu alegerea preşedintelui Camerei, activitatea preşedintelui de vârstă încetează.

Atribuţiile Biroului permanent al Camerei Deputaţilor

4
a. propune Camerei data începerii şi data încheierii sesiunilor parlamentare;

b. solicită preşedintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare;

c. supune aprobării Camerei Deputaţilor regulamentul acesteia, precum şi

propunerile de modificare;

d. prezintă Camerei Deputaţilor spre aprobare proiectul de buget al acesteia

şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar. Proiectul de buget se distribuie către
deputaţi împreună cu nota de fundamentare şi anexele acestuia, cu cel puţin 7
zile înainte de data supunerii spre aprobare plenului Camerei;

e. pregăteşte şi asigură desfăşurarea în bune condiţii a lucrărilor Camerei

Deputaţilor;

f. primeşte sub formă electronică şi asigură difuzarea pe site-ul Camerei

Deputaţilor a proiectelor de legi, propunerilor legislative, proiectelor de hotărâri
ale Camerei Deputaţilor, amendamentelor primite de la Guvern şi rapoartelor
comisiilor parlamentare, în ordinea depunerii acestora la Secretariatul general al
Camerei Deputaţilor. Documentele menţionate pot fi transmise şi pe suport
hârtie, la solicitarea scrisă a deputaţilor, formulată la începutul fiecărei sesiuni;

g. hotărăşte, în cazul iniţiativelor legislative, reţinerea lor spre dezbatere şi

adoptare ca primă Cameră sesizată sau trimiterea la Senat a celor pentru care
Camera Deputaţilor este Cameră decizională;

h. difuzează la casetele deputaţilor programul de lucru, ordinea de zi,

informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Biroul permanent al
Camerei Deputaţilor, proiectele de hotărâri ale Camerei Deputaţilor, legile
adoptate cu privire la care deputaţii pot sesiza Curtea Constituţională, precum şi
alte documente care nu sunt menţionate la lit. f);

i. întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinţelor Camerei Deputaţilor şi al

programului de lucru al acesteia, pe care le transmite Comitetului liderilor
grupurilor parlamentare spre dezbatere şi aprobare;

j. rezolvă orice sesizare privind situaţia de incompatibilitate, vacantare,

blocaj, obstrucţionare sau comportament abuziv din partea biroului comisiei sau
a unui grup de deputaţi al unei comisii permanente, nerezolvată de comisia
respectivă;

k. organizează relaţiile Camerei cu parlamentele altor state şi cu organizaţiile

parlamentare pe baza consultării, în funcţie de natura acţiunilor avute în vedere,
a Comitetului director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare, a
grupurilor parlamentare, a Comisiei de politică externă şi a altor comisii

5
 permanente, informând Camera Deputaţilor asupra măsurilor stabilite, inclusiv cu
privire la componenţa nominală a delegaţiilor;

l. supune spre aprobare Camerei Deputaţilor componenţa delegaţiilor

permanente la organizaţiile parlamentare mondiale sau regionale, pe baza
consultării grupurilor parlamentare şi cu respectarea configuraţiei politice iniţiale
a Camerei;

m. avizează şi supune aprobării plenului Camerei structura organizatorică,

statul de funcţii şi regulamentul serviciilor Camerei Deputaţilor;

n. conduce şi controlează serviciile Camerei Deputaţilor;

o. aprobă regulamentul privind paza şi accesul persoanelor în sediul

Camerei Deputaţilor;

p. propune Camerei Deputaţilor numirea secretarului general şi a

secretarului general adjunct;

a. îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezentul regulament, alte

dispoziţii legale sau însărcinări date de Camera Deputaţilor.

Grupurile parlamentare

Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputaţilor. Ele se pot constitui
din cel puţin 10 deputaţi care au candidat în alegeri pe listele aceluiaşi partid, ale
aceleiaşi formaţiuni politice, alianţe politice sau alianţe electorale.

Deputaţii unui partid sau ai unei formaţiuni politice nu pot constitui decât un singur grup
parlamentar. Deputaţii care au candidat pe listele unei alianţe politice sau alianţe
electorale şi fac parte din partide politice diferite pot constitui grupuri parlamentare
proprii ale partidelor din care fac parte.

Deputaţii partidelor politice, formaţiunilor politice, alianţelor politice sau alianţelor

electorale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar,
precum şi deputaţii independenţi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte sau se
pot afilia altor grupuri parlamentare constituite.

Deputaţii care reprezintă organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale,

altele dacât minoritatea maghiară, pot constitui un singur grup parlamentar.

În prima sa şedinţă, fiecare grup parlamentar procedează la desemnarea conducerii

proprii, alcătuită din lider şi, după caz, din unul sau mai mulţi vicelideri şi un secretar.

6
Liderul grupului prezină Camerei denumirea acestuia, precum şi componenţa lui
numerică şi nominală.

În prima şedinţă de constituire a Camerei Deputaţilor, grupurile parlamentare sunt

prezentate în ordinea mărimii acestora, rezultate în urma alegerilor. Preşedintele
Camerei Deputaţilor împreună cu liderii grupurilor parlamentare repartizează la
începutul primei sesiuni a legislaturii, locurile în sala de şedinţe pentru fiecare grup
parlamentar.

Formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obţinut mandate în urma
alegerilor este interzisă.

Orice modificare intervenită în componenţa unui grup parlamentar se aduce la

cunoştinţă preşedintelui Camerei Deputaţilor sub semnătura liderului grupului şi, după
caz, a deputatului. Preşedintele Camerei Deputaţilor informează deputaţii, în şedinţă
publică, asupra modificărilor intervenite în componenţa grupurilor parlamentare.

Grupurile parlamentare îndeplinesc un rol major în activitatea Camerei Deputaţilor atât

în ceea ce priveşte constituirea organelor de lucru şi de conducere, cât şi în ceea ce
priveşte definirea atitudinii şi a poziţiei politice a deputaţilor faţă de proiectele de lege
supuse dezbaterii.

Astfel, grupurile parlamentare, prin liderul de grup sau prin ceilalţi reprezentanţi, au
următoarele atribuţii:

 fac propuneri pentru componenţa Comisiei de validare a mandatelor de deputat;

 propun candidaţi pentru alegerea preşedintelui Camerei Deputaţilor şi pentru

alegerea membrilor Biroului permanent, în limita locurilor ce le revin;

 prezintă opţiunea deputaţilor din respectivul grup pentru a face parte din comisiile
permanente, avansează propuneri pentru funcţiile din birourile acestora şi
desemnează deputaţii care vor face parte din alte comisii ale Camerei
Deputaţilor, cu respectarea configuraţiei politice a Camerei Deputaţilor.

 pot cere revocarea membrilor Biroului permanent sau a membrilor birourilor

comisiilor permanente, propuşi de grupul respectiv;

 participă la stabilirea ordinii de zi şi pot cere modificarea ordinii de zi a şedinţelor

în plen ale Camerei Deputaţilor;

 pot prezenta amendamente şi pot cere încheierea dezbaterii asupra unei

probleme puse în discuţia Camerei Deputaţilor;

 pot solicita verificarea întrunirii cvorumului în cursul şedinţelor în plen;

7
Grupurile parlamentare, în funcţie de ponderea lor în Camera Deputaţilor, au la
dispoziţie logistica necesară în vederea desfăşurării activităţii, autoturisme, personal de
secretariat şi de specialitate, potrivit hotărârii Biroului permanent.

Comitetul liderilor grupurilor parlamentare

Comitetul liderilor grupurilor parlamentare este alcătuit din liderii grupurilor parlamentare
sau din locţiitorii acestora. Are următoarele atribuţii:

a. aprobă ordinea de zi a şedinţelor Camerei Deputaţilor şi programul de lucru al

acesteia, precum şi modificările sau completările aduse ordinii de zi sau
programului aprobat;

b. propune plenului Camerei Deputaţilor modul de organizare a dezbaterilor în plen

prin alocarea pentru fiecare grup parlamentar, în funcţie de ponderea sa în
numărul total al deputaţilor, a timpului afectat pentru luările de cuvânt în şedinţa
Camerei; alocarea timpului afectat dezbaterilor este obligatorie la dezbaterile
politice şi facultativă la dezbaterile unui proiect de lege sau unei propuneri
legislative;

c. poate include în ordinea de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei

propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depăşit;

d. propune plenului Camerei Deputaţilor numărul membrilor comisiilor permanente.

Comitetul liderilor grupurilor parlamentare hotărăşte cu majoritatea rezultată din

ponderea votului fiecărui membru prezent. Ponderea este dată de proporţia grupului
parlamentar reprezentat de lider în numărul total al deputaţilor.

La lucrările Comitetului liderilor grupurilor parlamentare participă, fără drept de vot,

preşedintele Camerei şi, dacă este cazul, reprezentantul Guvernului şi se întruneşte
săptămânal şi ori de câte ori este nevoie, la cererea unui lider de grup parlamentar, a
preşedintelui Camerei Deputaţilor sau a Biroului Permanent.

Comisiile parlamentare

Camera Deputaţilor constituie comisii permanente şi poate institui comisii de

anchetă sau alte comisii speciale. Se pot constitui, de asemenea, comisii de
mediere sau alte comisii comune cu Senatul.

Comisiile permanente sunt formate dintr-un număr de 11 - 33 de deputaţi, cu excepţia

Comisiei pentru regulament, care se compune din câte un reprezentant al fiecărui grup
parlamentar. Numărul membrilor comisiilor permanente se stabileşte, pentru fiecare
caz, de Camera Deputaţilor. Numărul membrilor şi componenţa nominală a comisiilor de

8
anchetă sau speciale se aprobă o dată cu constituirea acestora. Un deputat face parte,
în mod obligatoriu, dintr-o singură comisie permanentă, cu excepţia membrilor Comisiei
pentru regulament, ai Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor şi ai
Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi, care pot face parte şi dintr-
o altă comisie permanentă.

Alcătuirea comisiilor Camerei Deputaţilor se face cu respectarea configuraţiei politice a

Camerei. Pentru fiecare comisie, numărul de locuri care revine fiecărui grup
parlamentar sau deputaţilor independenţi se aprobă de Camera Deputaţilor, la
propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare. Membrii comisiilor sunt
desemnaţi prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configuraţiei
politice a Camerei. În cazul în care nu există dezacord asupra desemnării membrilor în
comisii, Camera va aproba componenţa comisiilor cu votul deschis al majorităţii
deputaţilor prezenţi. Dacă grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra
componenţei uneia sau a mai multor comisii, Biroul permanent propune şi Camera
hotărăşte, cu votul majorităţii membrilor prezenţi, asupra candidaturilor susţinute de
fiecare dintre grupurile parlamentare, respectându-se configuraţia politică a Camerei.

Şedinţele comisiilor sunt publice, cu excepţia cazurilor în care plenul acestora prevede
altfel. Lucrările pot fi transmise la radio sau televiziune. Miniştrii au acces la lucrările
comisiilor. Dacă li se solicită participarea, prezenţa lor devine obligatorie. Guvernul
trebuie înştiinţat, prin preşedintele comisiei, cu cel puţin 24 de ore înainte, de data la
care au loc şedinţele acestora. La şedinţele comisiilor au dreptul să participe deputaţii şi
senatorii care au făcut propuneri care stau la baza lucrărilor acestora (autori de
propuneri legislative, de amendamente etc.) precum şi, la cererea preşedintelui
comisiei, specialişti ai Consiliului Legislativ. Comisiile pot invita să participe la şedinţe
persoane interesate, reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale şi specialişti.

Pentru ca şedinţele comisiilor să aibă loc în mod legal este necesară participarea
majorităţii membrilor care le compun. Hotărârile comisiilor se adoptă cu votul majorităţii
membrilor prezenţi. La începerea dezbaterii unei lucrări aflate pe ordinea de zi comisia
desemnează, la propunerea preşedintelui, unul sau mai mulţi raportori dintre membrii
săi. Aceştia vor asigura redactarea raportului sau a avizului comisiei, care va fi supus
aprobării acesteia. Rapoartele şi avizele vor cuprinde, în mod obligatoriu, pe lângă
opinia majorităţii membrilor comisiei, şi părerea contrară motivată a celorlalţi deputaţi
din comisie.

Votul în comisie este, de regulă, deschis. În anumite situaţii, hotărâte prin vot de
membrii acesteia, se poate recurge şi la vot secret. Cu privire la desfăşurarea şedinţelor
comisiilor se încheie procese-verbale, care pot fi consultate de deputaţi. La sfârşitul
fiecărei şedinţe, prin grija biroului comisiei, se redactează un comunicat de presă.
Sinteza lucrărilor fiecărei comisii se publică săptămânal în Monitorul Oficial al României,
partea a II-a. Sinteza cuprinde problemele dezbătute, rezultatul votului asupra
articolelor şi proiectelor de lege, numele şi prenumele celor absenţi. Comisia, în cazuri
justificate, va putea hotărî stenografierea dezbaterilor acesteia.

9
Statutul deputaţilor

Statutul deputaţilor este prevăzut în Constituţie, şi în Regulamentul Camerei

Deputaţilor şi în Legea nr. 96/2006. Calitatea de deputat este incompatibilă cu
exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru
al Guvernului. Deputaţii de bucură de imunitate şi de garantarea libertaţii de exprimare
a opiniilor publice şi votului. Imunitatea parlamentară poate fi ridicată la cererea
ministrului justiţiei, cu încuviinţarea Camerei, după ascultarea deputatului în cauză.

INCOMPATIBILITĂŢI

Potrivit articolului 71 din Constituţie, nimeni nu poate fi în acelaşi timp deputat şi

senator, iar calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea
oricarei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului.
Constituţia prevede, totodată, că alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege
organică. Deputatul care se afla într-unul din cazurile de incompatibilitate va trebui
să demisioneze din funcţiile care sunt incompatibile cu mandatul de deputat, în
termen de zece zile. Termenul de zece zile curge de la data apariţiei cazului de
incompatibilitate. Dupa expirarea acestui termen, deputatul care continuă să se afle într-
unul din cazurile de incompatibilitate este considerat demisionat din funcţia de deputat.

Locul vacant va fi ocupat de supleantul imediat următor de pe lista partidului politic,

alianţei politice sau alianţei electorale, dacă până la validarea mandatului supleantului,
partidul pentru care a candidat confirmă în scris că aparţine acesteia.

Schimbările intervenite în activitatea deputatului, în timpul exercitării mandatului său, se

aduc la cunostinţa Biroului permanent al Camerei în scris în termen de maximum 30 de
zile de la data apariţiei acestora.

IMUNITATEA PARLAMENTARĂ

Deputaţii beneficiază de imunitate parlamentară, care are ca scop garantarea

independenţei acestora împotriva urmărilor judiciare şi garantarea libertăţii de
gândire şi acţiune ale acestora.

Deputaţii beneficiază de imunitate de la data validării mandatului. Imunitatea se

păstreaza pe toată durata mandatului de parlamentar.

În temeiul imunităţii parlamentare, deputaţii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală

pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în
exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără
încuviinţarea Camerei Deputaţilor, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în
judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

10
Cererea de reţinere, arestare sau percheziţie se adresează preşedintelui Camerei
Deputaţilor de către ministrul justiţiei. Săvârşirea sau descoperirea ulterioară a unor noi
fapte penale determină introducerea unei noi cereri de reţinere, arestare sau
percheziţie.

În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul

justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei Deputaţilor asupra reţinerii şi a
percheziţiei. În cazul în care Camera constată că nu există temei pentru reţinere, va
dispune imediat revocarea acestei măsuri. Dispoziţia de revocare a reţinerii se execută
de îndată prin ministrul justiţiei.

Preşedintele Camerei aduce la cunoştinţă deputaţilor cererea de reţinere, arestare sau

percheziţie, în şedinţă publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de
disciplină şi imunităţi spre examinare, care va stabili prin raportul său dacă există sau
nu există motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotărârea comisiei se adoptă, în
cel mult 3 zile de la sesizare, prin votul majorităţii membrilor acesteia. Votul este secret.
Ministrul justiţiei va înainta Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi toate documentele
pe care aceasta le solicită; în caz de refuz comisia se va adresa Camerei Deputaţilor,
prin intermediul Biroului permanent, pentru a hotărî cu privire la acest refuz.

Raportul comisiei împreună cu cererea ministrului justiţiei se supun dezbaterii şi

aprobării Camerei Deputaţilor. Camera Deputaţilor se va pronunţa asupra măsurii în cel
mult 5 zile de la depunerea raportului, cu votul secret al majorităţii membrilor.

LIPSA RĂSPUNDERII JURIDICE PENTRU OPINIILE POLITICE ŞI PENTRU

VOTURILE EXPRIMATE (INDEPENDENŢA OPINIILOR)

Constituţia prevede, de asemenea, că deputaţii nu pot fi traşi la raspundere

juridică pentru voturile sau pentru opinile politice exprimate în exercitarea
mandatului încredinţat de alegători. Aceasta înseamnă ca deputaţii sunt liberi să-şi
exercite votul în concordanţă cu propria lor conştiinţă şi că, de asemenea, sunt liberi să-
şi exprime opiniile politice, în scris sau oral, în şedintele Camerelor sau în comisii, ori alt
cadru oficial de exercitare a mandatului, cu privire la propuneri legislative sau proiecte
de lege, proiecte de hotarâri, întrebări, interpălari, declaraţii etc.

Beneficiind de independenţa opiniilor, deputaţii sunt datori să circumscrie acest

drept doar la actele şi faptele pe care le fac în exercitarea mandatului. Sunt
exceptate de la regimul independenţei opiniilor orice alte discursuri publice, opinii
exprimate în afara Parlamentului, cu titlu personal, şi orice alte comentarii care nu au
legatura cu mandatul de deputat.

Procedura legislativă

Parlamentul României adoptă legi, moţiuni şi hotărâri. Legile sunt legi constituţionale
(prin care se modifică Constituţia), legi organice şi legi ordinare.

11
Etapele principale ale procedurii legislative sunt: iniţiativa legislativă, sesizarea
Camerelor, examinarea proiectelor de lege în comisii parlamentare, dezbaterea în
şedinţe plenare, votul, controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare şi
promulgarea acestora de către Preşedintele României. În condiţiile prevăzute de
Regulament, Camera Deputaţilor poate adopta proiecte de legi şi propuneri legislative
în procedură obişnuită sau în procedură de urgenţă.

INIŢIATIVA LEGISLATIVĂ

Iniţiativa legislativă aparţine Guvernului, deputaţilor, senatorilor, precum şi unui număr

de 100.000 de cetăţeni cu drept de vot, în condiţiile prevăzute de Constituţie.

SESIZAREA CAMERELOR

În temeiul art.75 din Constituţia României, republicată, Camera Deputaţilor se pronunţă

în calitate de primă Cameră sesizată asupra proiectelor de legi şi propunerilor
legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor
legislative ce rezultă din aplicarea acestora, precum şi asupra anumitor proiecte de legi
organice, enumerate expres şi limitativ de Constituţie. Pentru proiectele de legi şi
propunerile legislative de nivelul legilor ordinare, altele decât cele care privesc tratatele,
acordurile internaţionale şi măsurile legislative ce rezultă din aplicarea acestora ,
precum şi pentru proiectele de legi organice, altele decât cele prevăzute de art.75 alin.
(1) din Constituţie, Camera Deputaţilor se pronunţă în calitate de Cameră decizională.

Camera Deputaţilor ca primă Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile;

pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile, iar
pentru legile de aprobare a ordonanţelor de urgenţă de 30 de zile. În cazul depăşirii
acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost
adoptate şi se trimit Senatului în vederea dezbaterii şi adoptării.

DEZBATEREA ÎN COMISII PARLAMENTARE

Proiectele de legi sau propunerile legislative se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor cu

avizul Consiliului Legislativ. După primirea şi înregistrarea acestora, Biroul permanent al
Camerei le distribuie parlamentarilor şi le trimite comisiilor permanente pentru
examinarea în fond sau pentru avizare.

După primirea proiectelor de legi sau a propunerilor legislative, deputaţii, grupurile

parlamentare şi Guvernul pot face amendamente motivate în scris la proiectele sau
propunerile legislative respective, potrivit regulamentului Camerei, iar acestea se supun
examinării comisiilor competente.

Comisia permanentă sesizată în fond întocmeşte un raport care va propune adoptarea,

adoptarea cu modificări sau respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative
examinate şi va cuprinde amendamentele admise şi amendamentele respinse. Raportul

12
se referă şi la avizele celorlalte comisii, avizul Consiliului Legislativ, punctul de vedere al
Guvernului, precum şi la alte avize, dacă este cazul.

Raportul întocmit de comisia sesizată în fond se difuzează de către Biroul permanent

membrilor Camerei şi Guvernului.

Proiectele de lege şi propunerile legislative, pentru care s-a întocmit un raport din
partea comisiei sesizate în fond, se înscriu pe ordinea de zi a Camerei.

DEZBATEREA ÎN PLEN

După aprobarea ordinii de zi de către Cameră, proiectele de lege şi propunerile

legislative se supun dezbaterii şi adoptării, în succesiunea în care ele au fost înscrise în
ordinea de zi.

Derularea procedurii legislative în plenul Camerei comportă o dezbatere generală

asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative şi o dezbatere pe articole dacă în
raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau
respinse. Dezbaterea generală este precedată de prezentarea de către iniţiator a
motivelor care au condus la promovarea iniţiativei legislative. Intervenţia iniţiatorului
este urmată de prezentarea raportului comisiei permanente sesizate în fond. Raportul
este prezentat de preşedintele comisiei sau de un raportor desemnat de aceasta. După
prezentarea raportului, preşedintele de şedinţă dă cuvântul deputaţilor, în ordinea
înscrierii lor la cuvânt. Iniţiatorul proiectului sau al propunerii legislative, preşedintele
comisiei sesizate în fond sau raportorul acesteia au dreptul să ia cuvântul înainte de
închiderea dezbaterii generale.

În faza dezbaterilor generale, nu pot fi propuse amendamente. Dacă în raportul comisiei

se propune respingerea iniţiativei legislative, după încheierea dezbaterii generale
preşedintele de şedinţă supune votului Camerei iniţiativa, sau votul poate fi dat şi într-o
şedinţă specială de vot.

Dacă în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse,
Camera trece la dezbaterea pe articolea iniţiativei legislative.

La discutarea articolelor pot lua cuvântul: deputaţii, reprezentantul Guvernului sau al

iniţiatorului şi raportorul comisiei sesizate în fond. În luările de cuvânt, pot fi făcute doar
amendamente ce privesc probleme de corelare tehnico-legislativă, gramaticale sau
lingvistice.

Discutarea articolelor începe cu amendamentele depuse la comisii, admise şi respinse.

În cazul în care amendamentele au consecinţe importante asupra proiectului de lege
sau propunerii legislative, preşedintele de şedinţă poate hotărî trimiterea textelor în
discuţie comisiilor sesizate în fond. Iniţiatorul amendamentului şi reprezentantul
Guvernului au dreptul să fie ascultaţi în cadrul comisiei.

13
Camera se pronunţă prin vot distinct asupra fiecărui amendament, cu votul majorităţii
deputaţilor prezenţi.

VOTAREA PROIECTULUI DE LEGE

Dacă există cvorum legal, proiectul de lege sau propunerea legislativă în ansamblu se
supune Camerei spre adoptare în forma rezultată din dezbaterea pe articole. Proiectele
sau propunerile de revizuire a Constituţiei se adoptă cu majoritate de cel puţin 2/3 din
numărul membrilor fiecărei Camere. Legile organice se adoptă cu votul majorităţii
membrilor fiecărei Camere. Legile ordinare se adoptă cu votul majorităţii membrilor
prezenţi din fiecare Cameră.

Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera

Deputaţilor ca primă Cameră sesizată se semnează de preşedintele acesteia.

Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera

Deputaţilor ca primă Cameră sesizată se înaintează Senatului, în calitate de Cameră
decizională, cu menţionarea prevederilor care ţin de competenţa decizională a Camerei
Deputaţilor, dacă este cazul. Guvernul va fi înştiinţat despre aceasta.

Legea adoptată de Camera Deputaţilor cu privire la care Senatul s-a pronunţat ca primă
Cameră sesizată ori, după caz, în calitate de Cameră decizională pentru unele
prevederi, semnată de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele Senatului,
se comunică, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, Guvernului, Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general
al Camerei Deputaţilor şi la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării
dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. Dacă legea este adoptată în procedură de
urgenţă, termenul este de două zile.

După împlinirea termenelor de mai sus legea se trimite, sub semnătura preşedintelui
Camerei Deputaţilor, Preşedintelui României în vederea promulgării.

CONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII LEGILOR ÎNAINTE DE PROMULGARE

Dacă se exercită dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale potrivit art.146 lit.a) din
Constituţie cu privire la legea adoptată de Parlament, aceasta se trimite Curţii
Constituţionale. În cazul în care Curtea declară neconstituţionalitatea legii sau a unor
prevederi ale acesteia, Camera Deputaţilor reexaminează legea sau prevederile
respective, în vederea punerii lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale, pe baza
raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi va cuprinde propuneri pentru

eliminarea sau modificarea prevederilor declarate neconstituţionale prin decizia Curţii
Constituţionale. Acesta se dezbate conform procedurii legislative obişnuite. Cu prilejul
reexaminării, Camera Deputaţilor va efectua corelările tehnico-legislative necesare.
Tratatul sau acordul internaţional declarat ca fiind neconstituţional nu poate fi ratificat.

14
PROMULGAREA LEGILOR DE CĂTRE PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire. Înainte de

promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.

Reexaminarea legii de către Camera Deputaţilor, va avea loc în cel mult 30 de zile de la
primirea cererii. Reexaminarea legii se efectuează mai întâi de Camera Deputaţilor
dacă aceasta a fost prima Cameră sesizată. Cererea Preşedintelui României privind
reexaminarea unei legi va fi examinată de comisia permanentă sesizată în fond cu
proiectul de lege sau cu propunerea legislativă; aceasta va întocmi un raport în care va
face propuneri cu privire la obiecţiile formulate în cererea de reexaminare. Raportul
comisiei împreună cu cererea de reexaminare se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor
după regulile procedurii legislative

Promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după
reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat
constituţionalitatea.

MEDIEREA

Prevederile privind medierea se aplică în cazul legilor constituţionale, precum şi al

proiectelor de legi şi propunerilor legislative în curs de legiferare, înregistrate înainte de
adoptarea legii de revizuire a Constituţiei. Dacă una din Camere adoptă un proiect de
lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea aprobată de cealaltă
Cameră, preşedinţii Camerelor vor iniţia, prin intermediul unei comisii paritare,
procedura de mediere. Comisia de mediere încearcă eliminarea textelor aflate în
divergenţă prin redactarea unei reglementări unitare a celor două Camere. Propunerile
comisiei de mediere se înscriu într-un raport care este supus dezbaterii şi adoptării
celor două Camere, în şedinţe separate. În cazul în care Camerele îşi însuşesc raportul
Comisiei de mediere, legea se trimite spre promulgare.

În cazul în care Comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la problemele

aflate în divergenţă ori dacă una din Camere nu aprobă raportul Comisiei de mediere, în
întregime sau parţial, textele aflate în divergenţă se supun dezbaterii în şedinţa comună
a celor două Camere, potrivit regulamentului acestor şedinţe.

SECRETARIAT GENERAL

SERVICIILE CAMEREI DEPUTAŢILOR

Atribuţii şi activităţi

Activitatea serviciilor Camerei Deputaţilor are ca scop îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor

Camerei Deputaţilor. Secretarul general al Camerei Deputaţilor conduce întreaga
activitate a serviciilor Camerei Deputaţilor.

15
 Serviciile Camerei Deputaţilor asigură condiţiile organizatorice, materiale şi asistenţa de
specialitate pentru pregătirea şi desfăşurarea activităţii parlamentare la sediul acesteia
şi în circumscripţiile electorale.

Biroul permanent al Camerei Deputaţilor conduce şi controlează serviciile Camerei

Deputaţilor.

Serviciile Camerei Deputaţilor desfăşoară următoarele activităţi principale:

a.asigurarea condiţiilor pentru pregătirea şi desfăşurarea lucrărilor parlamentare;

b.fundamentarea necesarului de resurse financiare, materiale şi umane şi

utilizarea lor, potrivit legii;

c.elaborarea propunerilor privind relaţiile cu autorităţile publice, organizaţiile interne

şi internaţionale şi executarea aprobărilor, potrivit competenţelor;

d.exercitarea controlului intern;

e.administrarea bunurilor şi serviciilor auxiliare.

Activitatea serviciilor Camerei Deputaţilor privind pregătirea şi desfăşurarea lucrărilor

parlamentare se realizează prin:

a.pregătirea şi asigurarea condiţiilor pentru buna desfăşurare a şedinţelor Camerei

Deputaţilor şi a celor două Camere, după caz;

b.asigurarea asistenţei de specialitate privind dezbaterea proiectelor de lege în

plenul Camerei Deputaţilor sau în plenul celor două Camere, după caz;
procesarea sau întocmirea proiectelor de lege, respectiv a legilor pe baza
textelor adoptate de plenul Camerei Deputaţilor sau de plenul celor două
Camere, după caz; ţine evidenţa acestora;

c.asigurarea asistenţei de specialitate pentru activitatea comisiilor parlamentare;

d.asigurarea asistenţei de specialitate şi a activităţii de secretariat a Biroului

permanent şi a Comitetului ordinii de zi.

RESPONSABILITATI SECRETAR GENERAL

 Secretarul general este numit în funcţie prin hotărâre a Camerei Deputaţilor, la

propunerea preşedintelui Camerei Deputaţilor, adoptată cu votul majorităţii deputaţilor
prezenţi.
 Secretarul general este ordonatorul principal de credite al Camerei Deputaţilor şi
are competenţele si responsabilităţile stabilite de lege pentru această calitate.

16
 Secretarul general îndeplineşte atribuţiile stabilite prin acte normative, prin
hotărâri ale Camerei Deputaţilor sau ale Biroului permanent.
 Secretarul general aprobă sau respinge, după caz, documentele prezentate
pentru aprobare de compartimentele Camerei Deputaţilor sau de salariaţi.
 Documentele întocmite de compartimentele din Serviciilor Camerei Deputaţilor
care urmează să fie prezentate spre aprobare Camerei Deputaţilor sau Biroului
permanent trebuie sa fie însuşite, în prealabil, de secretarul general.
DEP

Departamentul DE STUDII PARLAMENTARE ŞI POLITICI UE

Disponibilitatea informaţiilor şi a analizelor este esenţială pentru funcţionarea eficientă a
parlamentelor democratice. Serviciile de cercetare, documentare şi bibliotecile
parlamentare sunt fundamentale pentru utilizarea şi furnizarea lor în scopul de a pune la
dispoziţia parlamentarilor date şi analize imparţiale, relevante şi oficiale.
Pentru buna desfăşurare a activităţilor parlamentare specifice, în cadrul serviciilor
Camerei Deputaţilor funcţionează Departamentul de studii parlamentare şi politici UE.
Departamentul are următoarele atribuţii principale:
 răspunde solicitărilor din partea deputaţilor angajaţi în activităţile parlamentare
de:
o iniţiere şi adoptare a legilor;
o examinare a propunerilor iniţiate de instituţiile Uniunii Europene;
o control parlamentar asupra executivului;
o diplomaţie parlamentară.
 furnizează solicitanţilor de drept informaţii de specialitate, opinii ale experţilor
externi, documente adoptate de instituţiile Uniunii Europene şi de statele membre ale
Uniunii Europene, cărţi, publicaţii româneşti şi străine, documente parlamentare şi
guvernamentale, servicii de referinţă complete, precum şi informaţii incluse în
propriile baze de date sau în baze de date externe;
 asigură documentarea structurilor parlamentare şi consultanţă de specialitate
pentru cei în drept;
 efectuează schimburi de informaţii cu Centrul european de cercetare şi
documentare parlamentară (ECPRD);
 cooperează cu structuri similare, la nivel naţional şi internaţional, realizând un
schimb de informaţii şi bune practici destinat sporirii expertizei proprii şi a calităţii
documentelor elaborate.
Departamentul de studii parlamentare şi politici UE are în componenţa sa următoarele
structuri:
 Direcţia studii şi documentare legislativă;
 Direcţia pentru Uniunea Europeană.

DIRECŢIA PENTRU UNIUNEA EUROPEANĂ

17
Atribuţii şi structură
Activitățile Camerei Deputaților legate de prerogativele guvernate de prevederile
Tratatului de la Lisabona, în special ale Protocolului nr. 1 (art. 3 și art. 10) și Protocolului
2 (art. 7), în cadrul procesului de examinare a propunerilor legislative europene, sunt
stabilite prin Legea nr.373 din 18 decembrie 2013 privind cooperarea dintre Parlament
şi Guvern în domeniul afacerilor europene și Hotărârea nr.11 privind procedura de lucru
şi mecanismul decizional pentru exercitarea controlului parlamentar asupra proiectelor
de acte legislative ale Uniunii Europene, în temeiul prevederilor Tratatului de la
Lisabona privind rolul parlamentelor naţionale, adoptată pe 19 aprilie 2011.
Proiectele de acte legislative şi nelegislative ale Uniunii Europene sunt examinate în
cadrul comisiilor permanente, iar plenul adoptă documentele finale.
În conformitate cu legislaţia menţionată şi cu dispoziţiile Ordinului Secretarului general
nr.447/2014, Direcția pentru Uniunea Europeană susţine această activitate prin
intermediul următoarelor compartimente din structura sa:
1. Biroul documentare, analiză şi examinare parlamentară;
2. Centrul de baze de date UE şi IPEX.
Principalele responsabilităţi ale Direcţiei sunt următoarele:
 oferă consultanţă pentru sprijinirea activităţilor derulate în cadrul procedurilor de
examinare a documentelor Uniunii Europene;
 asigură documentele necesare pentru delegaţiile Camerei Deputaţilor care
participă la reuniuni interparlamentare cu tematică europeană;
 realizează informarea publică privind politicile şi legislaţia Uniunii Europene;
 gestionează bazele de date cu documente referitoare la politicile şi legislaţia
Uniunii Europene;
 organizează cursuri de pregătire în domeniul politicilor şi legislaţiei Uniunii
Europene pentru personalul din Camera Deputaţilor care are atribuţii legate de UE şi
participă la realizarea lor.

Direcţia generală afaceri externe

Direcţia generală afaceri externe execută lucrările specifice pentru îndeplinirea activităţii
de relaţii externe ale Camerei Deputaţilor şi ale serviciilor Camerei Deputaţilor.

În îndeplinirea acestor obiective, întocmeşte documentele privind angajarea, lichidarea

şi ordonanţarea cheltuielilor prevăzute în bugetul Camerei Deputaţilor pentru domeniul
său de activitate şi răspunde de respectarea normelor legale respective; totodată,
întocmeşte proiectul caietului de sarcini pentru achiziţionarea serviciilor de transport
aerian şi cazare în străinătate şi urmăreşte aplicarea clauzelor care ţin de modul de
lucru din contractele încheiate cu prestatorii de astfel de servicii.

18
Direcţia generală afaceri externe întocmeşte proiectul programului anual de relaţii
externe al Parlamentului României, împreună cu compartimentul similar de la Senat, şi
îl supune aprobării birourilor permanente ale celor două Camere; defalcă acţiunile
externe ale Camerei Deputaţilor din acest program şi îl comunică Departamentului
economico-financiar.

Organizarea acţiunilor de relaţii externe şi efectuarea cheltuielilor ocazionate de acele

acţiuni se fac potrivit reglementărilor speciale aprobate de birourile permanente ale
celor două Camere ale Parlamentului României.

Direcţia generală afaceri externe are în componenţa sa următoarele compartimente:

 Direcţia cooperare parlamentară bilaterală;

 Direcţia pentru cooperare parlamentară internaţională multilaterală;

 Direcţia de asistenţă logistică.

Direcţia cooperare parlamentară bilaterală

Direcţia cooperare parlamentară bilaterală gestionează susţinerea şi protecţia, prin

mijloacele şi instrumentele specifice diplomaţiei parlamentare, a intereselor generale ale
ţării în raporturile sale cu celelalte state şi, în îndeplinirea acestui obiectiv, are
următoarele atribuţii principale:

 efectuează planificarea, execută coordonarea şi răspunde de buna desfăşurare a

activităţilor de relaţii externe cu parlamentele celorlalte ţări, potrivit programului
de relaţii externe aprobat sau care se efectuează în afara acestui program;

 urmăreşte evoluţiile politice din celelalte ţări în vederea promovării relaţiilor cu

parlamentele acestor ţări;

19
 întreţine raporturi de lucru cu structurile specializate ale parlamentelor celorlalte
state pentru iniţierea, perfectarea şi derularea acţiunilor de relaţii externe care
intră în atribuţiile sale;

 face propuneri privind realizarea acţiunilor de relaţii externe bilaterale -

oportunitatea, perioada de desfăşurare, programul activităţilor, participanţi - în
România sau în străinătate, pe baza consultării comisiilor de specialitate şi a
celorlalte structuri parlamentare ale Camerei Deputaţilor, respectiv a structurilor
interesate din cadrul serviciilor Camerei Deputaţilor;

 sprijină activitatea grupurilor parlamentare de prietenie cu alte state;

 întocmeşte materialele documentare necesare delegaţiilor parlamentare române

care efectuează vizite în străinătate, respectiv primirii delegaţiilor străine care
vizitează Camera Deputaţilor;

 propune transmiterea unor mesaje sau felicitări cu prilejul unor evenimente

externe sau interne;

 coordonează şi răspunde de buna organizare în România a acţiunilor de relaţii

parlamentare bilaterale cu participare externă;

 în realizarea activităţii de relaţii externe de care răspunde, asigură contactele de

lucru şi colaborarea cu Administraţia Prezidenţială, Ministerul Afacerilor Externe,
cu autorităţile publice centrale şi locale, cu misiunile diplomatice ale României în
străinătate, cu misiunile diplomatice şi reprezentanţele străine la Bucureşti,
precum şi cu comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi cu
departamentul similar de la Senat;

 păstrează o relaţie permanentă cu Direcţia afaceri europene, pentru a se asigura

coordonarea şi armonizarea poziţiilor şi reprezentarea corespunzătoare a
interesului naţional în relaţia cu parlamentele statelor membre ale Uniunii
Europene;

20
 întocmeşte documentele necesare pentru deplasarea în străinătate a delegaţiilor
oficiale ale Camerei Deputaţilor şi ale serviciilor Camerei Deputaţilor, precum şi
pentru deplasarea oficială în străinătate a deputaţilor şi a salariaţilor, potrivit
reglementărilor legale, pentru acţiunile de relaţii externe care intră în atribuţiile
sale;

 gestionează derularea activităţilor în cadrul acordurilor de colaborare încheiate

între Camera Deputaţilor şi parlamentele din alte ţări;

 gestionează activitatea privind participarea la Asociaţia Secretarilor Generali ai

Parlamentelor Francofone.

 Direcţia pentru cooperare parlamentară internaţională multilaterală

 Direcţia pentru cooperare parlamentară internaţională multilaterală asigură

realizarea obiectivelor de politică externă ale Camerei Deputaţilor, prin mijloace
şi instrumente specifice diplomaţiei parlamentare, în relaţia cu adunările şi
organizaţiile parlamentare internaţionale şi instituţiile Uniunii Europene şi, în
îndeplinirea acestui obiectiv, are următoarele atribuţii principale:

 a) planifică, coordonează şi răspunde de buna desfăşurare a activităţilor de relaţii

externe cu adunările şi organismele parlamentare internaţionale, precum şi cu
organizaţiile şi structurile interparlamentare ale Uniunii Europene cuprinse în
programul de relaţii externe aprobat sau care se efectuează în afara acestui
program;

 b) urmăreşte evoluţia relaţiilor cu adunările şi organismele parlamentare

internationale la care participă delegaţii parlamentare române, asigură condiţiile
pentru întreţinerea contactelor şi derularea cooperării cu acestea;

21
 c) asigură condiţiile pentru derularea cooperării Camerei Deputaţilor cu instituţiile
Uniunii Europene în domeniul relaţiilor externe;

 d) face propuneri privind realizarea acţiunilor de relaţii externe multilaterale –

oportunitatea, perioada de desfăşurare, programul activităţilor, participanţi – în
România sau străinătate, pe baza consultării comisiilor de specialitate şi a
celorlalte structuri parlamentare ale Camerei Deputaţilor, respectiv a structurilor
interesate din cadrul serviciilor Camerei Deputaţilor;

 e) propune transmiterea unor mesaje sau felicitări cu prilejul unor evenimente

externe ori interne;

 f) asigură derularea relaţiilor cu structurile specializate ale adunărilor şi

organismelor parlamentare internaţionale, cu instituţiile europene, pentru
iniţierea, perfectarea şi derularea acţiunilor de diplomaţie parlamentară, potrivit
competenţelor;

 g) întocmeşte materialele documenatre necesare delegaţiilor parlamentare care

participă la acţiuni ale adunărilor şi organismelor parlamentare internaţionale sau
în cazul vizitelor la Camera Deputaţilor ale unor delegaţii ale adunărilor şi
organismelor parlamentare internaţionale şi pregăteşte, de asemenea, în
colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe şi alte structuri specializate ale
guvernului, documente de poziţie necesare delegaţiilor parlamentare permanente
sau parlamentarilor care participă la acţiuni ale adunărilor şi organismelor
parlamentare internaţionale; materialele documentare şi documentele de poziţie
vor fi elaborate cu consultarea structurilor parlamentare competente, precum şi
cu serviciile de specialitate din cadrul Camerei Deputaţilor;

 h) asigură secretariatul delegaţiilor Camerei Deputaţilor la adunările şi

organismele parlamentare internaţionale, gestionează corespondenţa şi asigură
fluxul informaţional între Camera Deputaţilor, delegaţiile parlamentare naţionale

22
 la adunările şi organismele parlamentare internaţionale şi instituţiile Uniunii
Europene, potrivit domeniului de competenţă;

 i) elaborează documente – proiecte de declaraţii, de rezoluţii sau de

amendamente, reflectând poziţia şi interesele României în relaţiile cu
organizaţiile internaţionale – necesare delegaţiilor parlamentare participante la
acţiunile organismelor parlamentare internaţionale – sesiuni plenare, reuniuni ale
comsiilor etc.;

 j) elaborează materiale de sinteză pentru delegaţiile parlamentare participante la

diverse manifestări internaţionale – conferinţe, simpozioane, sesiuni, mese
rotunde, colocvii;

 k) întocmeşte documente necesare pentru deplasarea în străinătate a delegaţiilor

oficiale ale Camerei Deputaţilor şi ale serviciilor Camerei Deputaţilor, precum şi
pentru deplasarea oficială în străinătate a deputaţilor şi a salariaţilor, potrivit
reglementărilor legale, pentru acţiunile de relaţii externe care intră în atribuţiile
sale;

 l) gestionează derularea activităţilor în cadrul acordurilor de colaborare încheiate

între Camera Deputaţilor şi organizaţiile parlamentare internaţionale;

 m) gestionează activitatea privind participarea la Asociaţia Secretarilor Generali

de Parlamente din cadrul Uniunii Inter-Parlamentare (UIP), la Asociaţia
Secretarilor Generali de Parlamente Francofone, precum şi la celelalte forme de
colaborare multilaterală a secretarilor generali din parlamentele naţionale;

 n) în realizarea activităţii de relaţii externe de care răspunde, asigură contactele

de lucru şi colaborarea cu Administraţia Prezidenţială, Ministerul Afacerilor
Externe, cu autorităţile publice centrale şi locale, cu misiunile diplomatice ale
României în străinătate, cu misiunile diplomatice şi reprezentanţele străine la
Bucureşti, precum şi cu comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi cu
departamentul similar de la Senat;

23
  o) păstrează o relaţie permanentă cu Comisia pentru politică externă a Camerei
Deputaţilor şi cu Comisia pentru afaceri europene a Parlamentului României,
pentru a se asigura coordonarea şi armonizarea poziţiilor şi reprezentarea
corespunzătoare a interesului naţional în acţiunile de diplomaţie parlamentară
multilaterală;

 p) asigură asistenţa de specialitate în ceea ce priveşte diplomaţia parlamentară,

potrivit domeniului de competenţă, pentru toate comisiile permanente ale
Camerei Deputaţilor şi pentru Comisia pentru Afaceri Europene a Parlamentului
României;

 r) întocmeşte documentele necesare pentru deplasarea în străinătate a

reprezentanţilor Camerei Deputaţilor şi ai serviciilor Camerei Deputaţilor, potrivit
reglementărilor legale, pentru acţiunile de relaţii externe care intră în atribuţiile
sale.

Direţia de asistenţă logistică

Direţia de asistenţă logistică are următoarele atribuţii principale:

 întocmeşte documentele privind angajarea, lichidarea şi ordonanţarea

cheltuielilor prevăzute în bugetul Camerei Deputaţilor pentru activitatea de relaţii
externe a Camerei Deputaţilor şi răspunde de respectarea normelor legale în
vigoare;

 întocmeşte devizele de cheltuieli pentru propunerile de participare la acţiuni în

străinatate sau acţiuni în România, pe care Direcţia generală le prezintă spre
aprobare Biroului permanent;

 întreprinde măsurile necesare pentru procurarea biletelor de transport

internaţional şi efectuarea rezervărilor de cazare pentru delegaţiile parlamentare
şi parlamentarii şi salariaţii care participă la activităţi în străinatate;

24
  întocmeşte proiectul caietului de sarcini pentru achiziţionarea serviciilor de
transport aerian şi cazare în străinatate şi urmăreşte aplicarea clauzelor care ţin
de modul de lucru din contractele încheiate cu prestatorii de astfel de servicii

Direcţia generală afaceri externe şi protocol

Obiective generale de învăţare:
1. Înţelegerea rolului, atribuţiilor şi specificităţii activităţii Direcţiei generale afaceri
externe şi protocol în structura Camerei Deputaţilor.
2. Cunoaşterea şi înţelegerea atribuţiilor Camerei Deputaţilor în cadrul dimensiunii
parlamentare a PRES RO2019.
3. Deprinderea abilităţilor de redactare a documentelor cu caracter instituţional.
4. Identificarea, înţelegerea şi aplicarea normelor de protocol instituţional.
Activităţi specifice pe care trebuie să le îndeplinească internul:
1. Traducerea unor documente specifice activităţii Direcţiei generale afaceri externe
şi protocol din engleză/franceză în română şi din română în engleză/franceză.
2. Participarea la îndeplinirea activităţilor de protocol circumscrise dimensiunii
parlamentare a PRES RO2019.
3. Realizarea de materiale documentare, analize şi sinteze pentru sprijinirea
activităţii Direcţiei generale afaceri externe şi protocol.

Camera Deputatilor

Comisia pentru politică externă

 probleme şi programe de politică externă a României; dialogul bilateral cu

comisiile similare ale parlamentelor altor state şi ale organismelor parlamentare
internaţionale; avizarea tratatelor, convenţiilor şi altor instrumente internaţionale
la care aderă România; audierea persoanelor propuse să fie numite în funcţia de
ambasador al României în străinătate, în urma căreia dă un aviz consultativ

PARLAMENTUL EUROPEAN

Prezentare generală

25
 Rol: organism legislativ al UE, ales în mod direct, cu responsabilități bugetare și de
control

Membri: 751 de deputați (membrii Parlamentului European)

Președinte: Antonio Tajani

Înființare: în 1952, ca Adunare Comună a Comunității Europene a Cărbunelui și

Oțelului; în 1962, sub denumirea de Parlamentul European; primele alegeri directe
au avut loc în 1979

Sedii: Strasbourg (Franța), Bruxelles (Belgia), Luxemburg

Site:Parlamentul European

Parlamentul European este organismul cu puteri legislative al UE. Este ales

direct de cetățenii UE, o dată la 5 ani. Cele mai recente alegeri au avut loc în iunie
2014.

Alegeri
Următoarele alegeri europene vor avea loc în perioada 23-26 mai 2019. Ai vrea să
difuzezi informația? Înregistrează-te pe site-ul: De data asta, votez!

Ce face Parlamentul European?

Parlamentul are trei roluri principale.

Rol legislativ

 Adoptă legislația UE, împreună cu Consiliul UE, pe baza propunerilor Comisiei

Europene.

 Ia decizii cu privire la acordurile internaționale.

 Ia decizii cu privire la extinderea UE.

 Revizuiește programul de lucru al Comisiei și îi cere să propună acte legislative.

Rol de control

 Exercită control democratic asupra tuturor instituțiilor UE.

 Alege președintele Comisiei și aprobă colegiul comisarilor în ansamblu. Poate

recurge la o moțiune de cenzură, obligând Comisia să demisioneze.

26
 Acordă descărcarea de gestiune, adică aprobă modul în care s-a cheltuit bugetul
UE.

 Analizează petițiile cetățenilor și formează comisii de anchetă.

 Discută politicile monetare cu Banca Centrală Europeană.

 Adresează interpelări Comisiei și Consiliului.

 Participă la misiuni de observare a alegerilor.

Rol bugetar

 Stabilește bugetul UE, împreună cu Consiliul.

 Aprobă bugetul pe termen lung al UE („cadrul financiar multianual”).

Componență

Numărul deputaților din fiecare țară este, în principiu, proporțional cu populația

sa, dar în practică se aplică sistemul „proporționalității degresive”: nicio țară nu
poate avea mai puțin de 6 parlamentari sau mai mult de 96, iar numărul total al
acestora nu poate depăși 751 (750 plus președintele). Membrii Parlamentului
European sunt repartizați în funcție de afilierea politică, nu de naționalitate.
Președintele reprezintă Parlamentul atât în relația cu celelalte instituții ale UE, cât
și pe plan extern, și are ultimul cuvânt de spus cu privire la bugetul Uniunii.

Cum lucrează Parlamentul?

Activitatea Parlamentului se împarte în două etape principale.

 Comisiile pregătesc legislația.

Parlamentul numără 20 de comisii și 2 subcomisii, fiecare ocupându-se de un anumit
domeniu politic. Comisiile examinează propunerile legislative, iar deputații și grupurile
politice pot propune modificarea sau respingerea unui act legislativ. Aceste aspecte sunt
discutate și în cadrul grupurilor politice.

 Ședințele plenare au ca scop adoptarea legislației.

Deputații se reunesc în plen pentru votul final pe marginea legislației și a
amendamentelor propuse. În general, ședințele plenare de desfășoară la Strasbourg,
patru zile pe lună, dar se pot organiza și sesiuni suplimentare la Bruxelles.

Parlamentul și cetățenii

27
 Dacă doriți ca Parlamentul să acționeze cu privire la o anumită chestiune, îi puteți
adresa o petiție (on-line sau prin poștă).
Petițiile se pot referi la orice subiect care intră în sfera de competență a UE.
Pentru a depune o petiție, trebuie să fiți cetățean al unui stat membru al UE sau să
fiți rezident în UE. Întreprinderile sau alte organizații trebuie să aibă sediul în
Uniune.
De asemenea, puteți contacta deputații europeni care vă reprezintă sau Biroul de
informare al Parlamentului European din țara dumneavoastră.

CONSILIUL EUROPEAN
Prezentare generală
 Rol: definește direcția politică generală și prioritățile Uniunii Europene

 Membri: șefii de stat sau de guvern ai țărilor membre ale UE, președintele
Comisiei Europene, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și
politica de securitate

 Președinte: Donald Tusk

 Înființare: în 1974 (forum informal), în 1992 (statut oficial), în 2009 (instituție a

UE)

 Sediu: Bruxelles (Belgia)

 Site: Consiliul European

Consiliul European reunește liderii UE pentru a stabili agenda politică a Uniunii.

Acesta reprezintă cel mai înalt nivel de cooperare politică între țările UE.
Consiliul este una dintre cele 7 instituții oficiale ale Uniunii și se prezintă sub formă
de summituri (de obicei, trimestriale), prezidate de un președinte permanent.

Ce face Consiliul European?

 Stabilește orientarea generală și prioritățile politice ale UE, dar nu adoptă acte
legislative.

28
 Tratează chestiuni complexe și sensibile care nu pot fi soluționate la niveluri
mai joase de cooperare interguvernamentală.

 Definește politica externă și de securitate comună a UE, ținând cont de

interesele strategice ale Uniunii și de implicațiile în domeniul apărării.

 Desemnează și numește candidați la anumite posturi de importanță majoră la

nivelul UE, cum ar fi BCE și Comisia.
Pentru fiecare chestiune, Consiliul European poate:

 să îi ceară Comisiei Europene să elaboreze o propunere

 să i se adreseze Consiliului UE.

Componență

Consiliul European este format din șefii de stat sau de guvern din toate țările
membre, președintele Comisiei Europene și Înaltul Reprezentant pentru afaceri
externe și politica de securitate
Se reunește la convocarea președintelui său, care este ales chiar de către Consiliu
pentru un mandat de doi ani și jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată.
Președintele Consiliului European reprezintă Uniunea în relația cu lumea externă.

Cum lucrează Consiliul European?

De obicei, se reunește de 4 ori pe an, dar președintele poate convoca reuniuni

suplimentare pentru a soluționa probleme urgente.
Deciziile se iau în general prin consens, cu unanimitate sau cu majoritate
calificată în unele cazuri. Numai șefii de stat sau de guvern pot vota.

Consiliul European și cetățenii

Dacă aveți întrebări cu caracter general despre activitatea Consiliului, adresați-

vă serviciului de informare pentru public.

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE

Prezentare generală
29
  Rol: reprezintă guvernele statelor membre ale UE, adoptă legislația europeană și
coordonează politicile UE

 Membri: miniștrii din fiecare țară a UE care răspund de domeniul de politică

supus discuțiilor

 Președinte: fiecare stat membru al UE deține președinția prin rotație, pe o

perioadă de 6 luni

 Înființare: 1958 (sub denumirea de Consiliul Comunității Economice Europene)

 Sediu: Bruxelles (Belgia)

 Site: Consiliul UE

Miniștrii din statele membre ale UE se reunesc în cadrul Consiliului pentru a

discuta, modifica și adopta acte legislative și pentru a coordona politici. Ei sunt
abilitați să angajeze guvernelor lor în îndeplinirea acțiunilor asupra cărora s-a
convenit în cadrul reuniunilor Consiliului.
Împreună cu Parlamentul European, Consiliul este principalul organism cu putere
decizională al UE.
Consiliul UE nu trebuie confundat cu:

 Consiliul European - summit trimestrial în cadrul căruia liderii UE se reunesc

pentru a stabili direcțiile generale ale politicii europene

 Consiliul Europei- instituție care nu face parte din UE.

Ce face Consiliul UE?

 Negociază și adoptă legislația UE, împreună cu Parlamentul European, pe
baza propunerilor înaintate de Comisia Europeană.

 Coordonează politicile țărilor UE.

 Elaborează politica externă și de securitate a UE, plecând de la

orientările Consiliului European.

 Încheie acorduri între UE și alte țări sau organizații internaționale.

 Adoptă bugetul anual al UE, în colaborare cu Parlamentul European.

30
 Componență

Nu există membri permanenți ai Consiliului UE. Acesta se reunește în 10

configurații diferite, fiecare corespunzând unuia dintre domeniile politice supuse
dezbaterii. În funcție de configurație, fiecare țară își trimite ministrul care se ocupă
de domeniul abordat.
De exemplu, la reuniunea Consiliului pentru afaceri economice și financiare
(„Ecofin”) participă miniștrii de finanțe din fiecare țară.
Cine prezidează reuniunile?
Consiliul „Afaceri externe” este prezidat întotdeauna de aceeași persoană - Înaltul
Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitateToate celelalte reuniuni
sunt prezidate de ministrul de resort din țara care deține președinția UE în momentul
respectiv.
De exemplu, în cazul în care Consiliul de mediu se reunește în perioada în care
Estonia deține președinția UE, reuniunea va fi prezidată de ministrul estonian al
mediului.
Coerența globală este asigurată de Consiliul „Afaceri Generale”, care este sprijinit
de Comitetul Reprezentanților Permanenți. Acesta este format din reprezentanții
permanenți ai statelor membre pe lângă UE, care au rang de ambasadori.
Țările din zona euro
Țările din zona euro își coordonează politicile economice în cadrul Eurogrupului,
alcătuit din miniștrii economiei și finanțelor. Acesta se reunește în ziua dinaintea
reuniunilor Consiliului „Afaceri economice și financiare”. Acordurile la care se ajunge
în întrunirile Eurogrupului sunt adoptate în mod oficial în ziua următoare, în cadrul
Consiliului. La vot participă doar țările din zona euro.

Cum lucrează Consiliul?

Toate discuțiile și voturile se desfășoară în public.

 Deciziile pot fi adoptate doar dacă se întrunește o majoritate calificată :

o 55 % din țări (la numărul actual de 28 de state membre, aceasta

înseamnă vot favorabil din partea a 16 țări)

o reprezentând cel puțin 65 % din populația totală a UE.

Pentru a bloca o decizie este nevoie de cel puțin 4 țări, reprezentând cel puțin
35 % din populația totală a UE.

31
 Excepție: subiectele delicate, precum politica externă sau impozitarea,
necesită unanimitate de voturi (vot favorabil din partea tuturor țărilor).

 Pentru aspectele procedurale și administrative este suficientă majoritatea

simplă de voturi.

COMISIA EUROPEANA

Prezentare generală
 Rol: apără interesul general al UE, propunând acte legislative, asigurând
respectarea acestora și implementând politicile și bugetul Uniunii

 Membri: o echipă („colegiul”) de comisari, câte unul din fiecare țară a UE

 Președinte: Jean-Claude Juncker

 Înființare: 1958

 Sediu: Bruxelles (Belgia)

 Site: Comisia Europeană

Comisia Europeană este organul executiv al UE, independent din punct de

vedere politic. Este responsabilă cu elaborarea de propuneri de noi acte legislative
și cu punerea în aplicare a deciziilor Parlamentului European și ale Consiliului UE.

Ce face Comisia?
Propune noi acte legislative
Comisia este singura instituție a UE abilitată să propună acte legislative, pe care le
înaintează spre adoptare Parlamentului și Consiliului, având ca scop:

 protejarea intereselor UE și ale cetățenilor săi cu privire la chestiuni care nu pot fi

abordate în mod eficient la nivel național

 soluționarea unor chestiuni tehnice prin consultarea experților și a cetățenilor.

Gestionează politicile UE și alocă fonduri europene

32
 Stabilește prioritățile de cheltuieli ale UE, împreună cu Consiliul și Parlamentul.

 Elaborează bugetele anuale în vederea aprobării de către Parlament și Consiliu.

 Controlează cheltuielile, care sunt verificate de Curtea de Conturi.

Garantează respectarea legislației UE

 Alături de Curtea de Justiție, Comisia are responsabilitatea de a se asigura că

legislația UE se aplică în mod adecvat în toate statele membre.
Reprezintă UE pe scena internațională

 Se exprimă în numele tuturor țărilor din UE în cadrul instanțelor internaționale, în

special în domeniul politicii comerciale și al ajutorului umanitar.

 Negociază acorduri internaționale în numele UE.

Componență

Conducerea politică este exercitată de o echipă formată din 28 de comisari (câte

unul din fiecare stat membru), în fruntea cărora se află președintele Comisiei.
Acesta decide de ce domeniu politic răspunde fiecare comisar.
Colegiul comisarilor este alcătuit din președintele Comisiei, cei șapte vicepreședinți,
inclusiv prim-vicepreședintele și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri
externe și politica de securitate, și alți 20 de comisari responsabili pentru diverse
portofolii.
Funcționarea cotidiană a Comisiei este gestionată de personalul său (avocați,
economiști etc.), repartizat pe departamente numite direcții generale (DG), fiecare
dintre ele ocupându-se de un anumit domeniu de activitate.
Numirea președintelui
Candidatul este nominalizat de liderii naționali în cadrul Consiliului European, pe
baza rezultatelor obținute la alegerile pentru Parlamentul European. Pentru a fi ales,
candidatul propus are nevoie de sprijinul majorității membrilor Parlamentului.
Alegerea echipei
Candidatul la funcția de președinte îi selectează pe potențialii vicepreședinți și
comisari pe baza sugestiilor primite din partea țărilor UE. Lista persoanelor
nominalizate trebuie să fie aprobată de liderii naționali în cadrul Consiliului
European.
Fiecare candidat se înfățișează apoi în fața Parlamentului European, pentru a-și
prezenta viziunea și pentru a răspunde la întrebări. Echipa formată din candidații

33
 nominalizați este apoi supusă votului în Parlamentul European. În cele din urmă,
Consiliul European decide, cu majoritate calificată, numirea în funcție a comisarilor.
Mandatul Comisiei actuale durează până la 31 octombrie 2019.

Cum lucrează Comisia?

Planificare strategică
Președintele definește direcția politică generală a Comisiei, ceea ce le permite apoi
comisarilor să stabilească obiectivele strategice și să elaboreze programul anual de
lucru.
Proces decizional colectiv
Deciziile sunt luate pe baza responsabilității colective. Toții comisarii sunt egali în
cadrul procesului decizional și răspund, în aceeași măsură, pentru deciziile luate. Ei
nu dețin competențe decizionale individuale, decât dacă primesc o autorizație
specială în anumite situații.
Vicepreședinții acționează în numele președintelui și coordonează activitatea în
domeniul lor de competență, împreună cu mai mulți comisari. Pentru a asigura
colaborarea strânsă și flexibilă a comisarilor, se definesc o serie de proiecte
prioritare.
Comisarii îi sprijină pe vicepreședinți în prezentarea de propuneri în cadrul
colegiului. În general, deciziile se iau prin consens, dar se pot supune și votului. În
acest caz, este nevoie de majoritate simplă, fiecare comisar dispunând de un vot.
Direcția-Generală relevantă (condusă de un director-general care răspunde în fața
comisarului competent) se ocupă apoi de chestiunea respectivă. Acest proces
conduce la definirea unor proiecte de propuneri legislative.
Acestea sunt apoi retrimise comisarilor spre adoptare în cadrul reuniunii
săptămânale, după care devin propuneri oficiale și sunt transmise Consiliului și
Parlamentului pentru etapa următoare a procesului legislativ.

Comisia Europeană și cetățenii

Participați
Dacă doriți să vă exprimați opinia cu privire la politicile UE, să sugerați modificări
sau să propuneți politici noi aveți mai multe opțiuni:

 luați parte la consultările publice organizate de Comisie pe teme care vă

interesează

 lansați o inițiativă cetățenească europeană

 înaintați o plângere oficială, dacă sunteți de părere că legislația europeană nu

este aplicată corespunzător în cazul dumneavoastră.

34
 CURTEA DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE

Prezentare generală
 Rol: se asigură că legislația UE este interpretată și aplicată în același mod în
toate țările UE; garantează că țările și instituțiile UE se supun dreptului european.

 Membri:

o Curtea de Justiție: câte 1 judecător din fiecare țară a UE, plus 11 avocați
generali

o Tribunalul: 47 de judecători. În 2019, numărul acestora va crește la 56

(câte 2 judecători din fiecare țară a UE).

 Înființare: 1952

 Sediu: Luxemburg

 Site: Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) interpretează legislația UE pentru a se

asigura că aceasta se aplică în același mod în toate țările membre și
soluționează litigiile juridice dintre guvernele naționale și instituțiile europene.
În anumite circumstanțe, Curtea poate fi sesizată de persoane fizice, întreprinderi
sau organizații care doresc să introducă o acțiune împotriva unei instituții UE pe
care o suspectează că le-a încălcat drepturile.

Ce face CJUE?
Curtea pronunță hotărâri în cauzele care îi sunt înaintate spre soluționare. Cele mai
frecvente tipuri de cauze sunt:

 interpretarea legislației (hotărâri preliminare) - instanțele naționale ale țărilor

UE sunt obligate să garanteze aplicarea corespunzătoare a legislației europene, dar
există riscul ca instanțele din țări diferite să interpreteze legislația în mod diferit. Dacă o
instanță națională are îndoieli cu privire la interpretarea sau valabilitatea unui act
legislativ al UE, aceasta poate să solicite opinia Curții de Justiție. Același mecanism
poate fi utilizat și pentru a determina dacă un act legislativ sau o practică națională este
compatibilă cu dreptul UE.

35
 respectarea legislației (acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor sau
proceduri de infringement) - este vorba despre acțiuni introduse împotriva unui guvern
național care nu își îndeplinește obligațiile prevăzute de legislația europeană. Aceste
acțiuni pot fi inițiate de Comisia Europeană sau de altă țară din UE. În cazul în care țara
vizată se dovedește a fi vinovată, ea are obligația de a remedia situația imediat. În caz
contrar, se poate introduce o a doua acțiune împotriva ei, care poate conduce la
aplicarea unei amenzi.

 anularea unor acte legislative ale UE (acțiuni în anulare) - dacă un stat

membru, Consiliul UE, Comisia sau (în anumite condiții) Parlamentul
European consideră că un anumit act legislativ al UE încalcă drepturile fundamentale
sau tratatele Uniunii, îi poate cere Curții de Justiție să anuleze actul respectiv.
Persoanele fizice pot, de asemenea, să solicite Curții anularea unui act al UE care le
privește în mod direct.

 garantarea unei acțiuni din partea UE (acțiuni în constatarea abținerii de a

acționa) - Parlamentul, Consiliul și Comisia au obligația de a adopta anumite decizii în
anumite situații. Dacă nu fac acest lucru, guvernele statelor membre, celelalte instituții
ale UE și (în anumite condiții) persoanele fizice sau întreprinderile pot înainta o
plângere Curții.

 sancționarea instituțiilor UE (acțiuni în despăgubire) - orice persoană sau

întreprindere care a avut de suferit de pe urma unei acțiuni sau a lipsei de acțiune din
partea instituțiilor UE sau a angajaților acestora poate introduce o acțiune împotriva lor
prin intermediul Curții.

Componență
CJUE este formată din 2 instanțe:

 Curtea de Justiție - se ocupă de cererile de hotărâre preliminară adresate de

instanțele naționale și de anumite acțiuni în anulare și recursuri.

 Tribunalul - se pronunță asupra acțiunilor în anulare introduse de persoane fizice,

întreprinderi și, în anumite cazuri, de guvernele UE. În practică, această instanță se
ocupă în principal cu legislația privind concurența, ajutorul de stat, comerțul, agricultura
și mărcile comerciale.
Judecătorii și avocații generali sunt numiți de statele membre, de comun acord,
pentru un mandat de 6 ani, care poate fi reînnoit. Judecătorii din cadrul fiecărei
instanțe aleg un președinte, pentru un mandat de 3 ani, care poate fi reînnoit.

Cum lucrează CJUE?

În cadrul Curții de Justiție, pentru fiecare caz se desemnează un judecător
(„judecătorul raportor”) și un avocat general. Cazurile sunt evaluate în două etape:

 Etapa scrisă

36
o Părțile dau declarații scrise în fața Curții. Autoritățile naționale, instituțiile
UE și uneori persoanele fizice pot transmite observații.

o Toate acestea sunt sintetizate de către judecătorul raportor și apoi

discutate în cadrul reuniunii generale a Curții, care stabilește:

 numărul de judecători care se vor ocupa de caz: 3, 5 sau 15

judecători (întreaga Curte), în funcție de importanța și de complexitatea cazului.
Majoritatea cazurilor sunt soluționate de 5 judecători. Sunt foarte rare situațiile în care
se implică toată Curtea.

 dacă este nevoie de o audiere sau de un punct de vedere oficial din

partea avocatului general.

 Etapa orală - audierea publică

o Avocații ambelor părți pledează în fața judecătorilor și a avocatului

general, care le pot adresa întrebări.

o În cazul în care Curtea a decis că este nevoie de un punct de vedere din

partea avocatului general, acesta este prezentat după câteva săptămâni de la audiere.

o Judecătorii deliberează și apoi pronunță verdictul.

 Procedura Tribunalului este similară, cu deosebirea că majoritatea cazurilor

sunt soluționate de 3 judecători și nu există avocați generali.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene și cetățenii

O persoană fizică sau o întreprindere care consideră că a avut de suferit de pe
urma acțiunii sau a lipsei de acțiune din partea unei instituții UE sau a
angajaților acesteia se poate adresa Curții în două moduri:

 indirect, prin intermediul instanțelor naționale (care pot decide să înainteze

cazul Curții de Justiție)

 direct, sesizând Tribunalul - dacă reclamantul a fost afectat direct și personal de

o decizie luată de o instituție a UE.
În cazul în care considerați că autoritățile dintr-o țară a UE au încălcat legislația
europeană, trebuie să urmați procedura oficială privind depunerea unei plângeri.

BANCA CENTRALA A EUROPEI

37
 Prezentare generală
 Rol: gestionează moneda euro, menține stabilitatea prețurilor și trasează politica
economică și monetară

 Președinte: Mario Draghi

 Membri: președintele și vicepreședintele BCE și guvernatorii băncilor centrale

din toate statele membre

 Înființare: 1998

 Sediu: Frankfurt (Germania)

 Site: Banca Centrală Europeană

Banca Centrală Europeană gestionează moneda euro și trasează și pune în

aplicare politica economică și monetară a UE. Scopul său principal este să
mențină stabilitatea prețurilor, sprijinind astfel creșterea economică și crearea de
locuri de muncă.

Ce face BCE?
 Fixează rata dobânzilor la care acordă credite băncilor comerciale din zona
euro, controlând astfel masa monetară și inflația.

 Gestionează rezervele valutare străine din zona euro, precum și cumpărarea și

vânzarea de valută pentru a echilibra cursurile de schimb.

 Se asigură că instituțiile și piețele financiare sunt supravegheate

corespunzător de către autoritățile naționale și că sistemele de plăți funcționează
corect.

 Garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar european.

 Autorizează tipărirea de bancnote euro de către țările din zona euro.

 Monitorizează evoluția prețurilor și evaluează riscul pe care aceasta îl poate

reprezenta pentru stabilitatea prețurilor.
Lista completă a atribuțiilor BCE

Componență
38
 Președintele BCE reprezintă instituția la reuniunile europene și internaționale la
nivel înalt. BCE dispune de următoarele trei organisme decizionale:

 Consiliul guvernatorilor este principalul organ decizional.

Este alcătuit din Comitetul executiv (a se vedea mai jos) și din guvernatorii băncilor
centrale din zona euro.

 Comitetul executiv gestionează activitățile cotidiene ale BCE.

Este format din președintele și vicepreședinte BCE și alți 4 membri desemnați de liderii
țărilor din zona euro, pentru un mandat de 8 ani.

 Consiliul general are mai ales un rol de consultanță și coordonare.

Este format din președintele și vicepreședintele BCE și din guvernatorii băncilor
centrale din toate statele membre.

Cum lucrează BCE?

BCE colaborează cu băncile centrale ale tuturor statelor membre ale UE. Împreună,
formează Sistemul European al Băncilor Centrale.
BCE dirijează cooperarea între băncile centrale din zona euro (eurosistem).
Atribuțiile organelor decizionale

 Consiliul guvernatorilor analizează evoluțiile economice și monetare, definește

politica monetară a zonei euro și fixează ratele dobânzilor la care băncile comerciale
pot obține bani de la BCE.

 Comitetul executiv aplică politica monetară, gestionează operațiunile zilnice,

pregătește reuniunile Consiliului guvernatorilor și exercită competențele pe care acesta
din urmă i le deleagă.

 Consiliul general contribuie la acțiunile de consultare și coordonare și oferă

sprijin țărilor care se pregătesc să adere la zona euro.

CURTEA EUROPEANA DE CONTURI

Prezentare generală
 Rol: verifică dacă fondurile UE sunt colectate și utilizate corect și ajută la
îmbunătățirea gestiunii financiare a UE

39
  Președinte: Klaus-Heiner Lehne

 Membri: câte un reprezentant din fiecare țară a UE

 Înființare: 1977

 Sediu: Luxemburg

 Site: Curtea Europeană de Conturi

În calitatea sa de auditor extern independent, Curtea Europeană de Conturi apără

interesele contribuabililor din UE. Nu dispune de puteri juridice, dar are misiunea de
a îmbunătăți gestionarea bugetului UE de către Comisia Europeană și de a raporta
pe marginea situației financiare a Uniunii.

Ce face Curtea de Conturi?

 Auditează veniturile și cheltuielile UE, pentru a verifica dacă fondurile au fost
colectate și cheltuite corect, dacă au fost utilizate în așa fel încât să producă valoare
adăugată și dacă au fost contabilizate corespunzător.

 Verifică toate persoanele și organizațiile care gestionează fonduri UE,

efectuând inclusiv controale la fața locului în instituțiile UE (în special în cadrul Comisiei
Europene), în țările membre și în țările care primesc ajutor din partea UE.

 Formulează constatări și recomandări în rapoartele de audit, destinate Comisiei

Europene și guvernelor naționale.

 Raportează suspiciuni de fraudă, corupție sau alte activități

ilegale către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

 Elaborează un raport anual pentru Parlamentul European și Consiliul UE, pe

care Parlamentul îl examinează înainte de a decide dacă să aprobe sau nu modul în
care Comisia gestionează bugetul UE.

 Publică avize formulate de experți, menite să ajute factorii politici să ia cele mai
bune decizii pentru o utilizare cât mai eficientă și transparentă a fondurilor europene.
Publică, de asemenea, avize privind actele legislative pregătitoare care vor avea
impact asupra gestiunii financiare a UE, precum și documente de poziție, analize și
publicații pe teme legate de finanțele publice ale Uniunii.
Pentru a fi eficientă, Curtea trebuie să fie independentă față de instituțiile și
organismele pe care le verifică. De aceea, este liberă să decidă:

 ce auditează

40
 cum auditează

 cum și unde își prezintă constatările.

Activitatea de audit a Curții se concentrează mai ales asupra Comisiei Europene,
principalul organism responsabil cu implementarea bugetului UE. Curtea
colaborează îndeaproape și cu autoritățile naționale, deoarece Comisia gestionează
majoritatea fondurilor UE (aproximativ 80 %) împreună cu acestea.

Componență
Membrii Curții sunt numiți de Consiliu, după consultarea Parlamentului, pentru
un mandat de 6 ani, care poate fi reînnoit. Membrii își aleg un președinte, pentru un
mandat de 3 ani care, de asemenea, poate fi reînnoit.

Cum lucrează Curtea de Conturi?

Ea efectuează 3 tipuri de audit.

 Audit financiar - examinează conturile pentru a verifica dacă acestea reflectă cu

acuratețe situația financiară, rezultatele și fluxurile de numerar din exercițiul financiar
încheiat.

 Audit de conformitate - verifică dacă tranzacțiile financiare respectă regulile.

 Audit al performanței - verifică dacă finanțarea UE își atinge obiectivele

utilizând cât mai puțin resurse, într-un mod cât mai economic.
Curtea este constituită din grupuri de audit numite camere. Acestea pregătesc
rapoarte și avize care sunt adoptate de membrii Curții, devenind astfel oficiale.

Curtea de Conturi și cetățenii

Curtea de Conturi organizează stagii.
De asemenea, o dată la doi ani, decernează un premiu pentru cercetare privind
auditul în sectorul public. Nu ezitați să vă înscrieți

SERVICIUL EUROPEAN DE ACTIUNE EXTERNA

Prezentare generală
 Rol: gestionează relațiile diplomatice ale UE cu țări terțe și conduce politica
externă și de securitate a Uniunii Europene

41
  Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate:
Federica Mogherini

 Înființare: 2011

 Sediu: Bruxelles (Belgia)

 Site: Serviciul European de Acțiune Externă

Serviciul European de Acțiune Externă (SEAS) este serviciul diplomatic al UE.

Scopul său este să sporească eficiența și coerența politicii externe a UE, contribuind
astfel la creșterea influenței Europei la nivel global.

Ce face SEAE?
 Îl sprijină pe Înaltul Reprezentant în punerea în aplicare a politicii externe și de
securitate a UE.

 Gestionează relațiile diplomatice și parteneriatele strategice cu țări din afara

Uniunii.

 Colaborează cu serviciile diplomatice ale țărilor UE, cu ONU și cu alte puteri

mondiale.
Iată câteva domenii concrete în care intervine SEAE:

 consolidarea păcii - prin sprijin politic, economic și practic

 garantarea securității - în baza politicii de securitate și apărare

comunămenținerea de bune relații cu țările vecine - prin politica europeană de
vecinătate dezvoltarea și ajutorul umanitar și reacția în situații de criză

 combaterea schimbărilor climatice și apărarea drepturilor omului.

Componență
Serviciul European de Acțiune Externă este condus de șeful diplomației europene
- Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate. Serviciul
este alcătuit din:

 experți transferați de la Consiliul UE, Comisia Europeană și serviciile diplomatice

ale statelor membre - la Bruxelles

 o rețea de „ambasade” (delegații) ale UE- peste tot în lume.

Cum lucrează SEAE?

42
 Înaltul Reprezentant este și vicepreședinte al Comisiei Europene. Acesta reprezintă
politica externă și de securitate a UE în lume, coordonează activitatea Comisiei
Europene în domeniul relațiilor externe și prezidează reuniunile miniștrilor de
externe, ai apărării și ai dezvoltării din statele membre. Înaltul Reprezentant
implementează politica externă și de securitate a UE, împreună cu statele
membre, beneficiind de resursele disponibile la nivel național și european. Acest
lucru contribuie la asigurarea coerenței în materie de politică externă.
În afara frontierelor sale, Uniunea Europeană este reprezentată de o serie
de birouri locale- delegațiile UE - care au un rol similar celui îndeplinit de o
ambasadă.

SEAE și cetățenii
Politicile și programele UE în domeniul afacerilor externe contribuie la protejarea
cetățenilor europeni în afara frontierelor UE oferind, în același timp,
numeroase oportunități de studiu și carieră.
Pentru a intra în contact cu SEAE, puteți:

 adresa o petiție cu privire la chestiuni de politică externă

 lua parte la consultări publice pe teme de politică externă

 trimite, prin e-mail, întrebări privind SEAE

COMITETUL ECONOMIC SI SOCIAL EUROPEAN

Prezentare generală
 Rol: organism consultativ reprezentând organizațiile lucrătorilor și angajatorilor și
alte grupuri de interese

 Președinte: Luca Jahier

 Membri: 350 de reprezentanți, din toate țările UE

 Înființare: 1957

 Sediu: Bruxelles (Belgia)

43
  Site: Comitetul Economic și Social European

Comitetul Economic și Social European (CESE) este un organism consultativ al

UE format din reprezentanți ai organizațiilor lucrătorilor și angajatorilor și ai
altor grupuri de interese. CESE transmite avize pe probleme europene către
Comisia Europeană, Consiliul UE și Parlamentul European, acționând, astfel, ca o
punte între instituțiile europene cu rol de decizie și cetățenii UE.

Ce face CESE?
Le oferă grupurilor de interese posibilitatea de a se exprima oficial în legătură cu
propunerile legislative ale UE. CESE îndeplinește trei misiuni principale:

 garantează că politicile și legislația UE se adaptează condițiilor economice și

sociale, căutând un consens care servește binelui comun

 promovează o Uniune participativă, oferindu-le organizațiilor lucrătorilor și

angajatorilor și altor grupuri de interese posibilitatea de a se exprima, și menținând
dialogul cu acestea

 promovează valorile integrării europene, susține democrația participativă și

organizațiile societății civile.

Componență
Membrii CESE reprezintă angajatorii și lucrătorii, precum și grupurile sociale de
interes din toată Europa. Sunt desemnați de guvernele naționale și numiți în funcție
de Consiliul UE pentru un mandat de 5 ani, care poate fi reînnoit. Numărul
membrilor din fiecare țară depinde de populația țării respective.
CESE își alege președintele și doi vicepreședinți pentru un mandat de doi ani și
jumătate. Membrii sunt repartizați în 3 grupuri:

 angajatori

 lucrători

 alte grupuri de interese (de exemplu, agricultori, consumatori).

Cum lucrează CESE?

CESE este consultat de Parlamentul European, de Consiliul UE și de Comisia
Europeană pe o gamă largă de subiecte. De asemenea, emite avize și din proprie
inițiativă.
Membrii săi lucrează pentru Uniunea Europeană, fiind independenți față de
guvernele naționale. Ei se reunesc de 9 ori pe an. Avizele se adoptă cu majoritate
simplă.

44
Reuniunile sunt pregătite de către secțiunile specializate ale CESE și de comisia
consultativă pentru mutații industriale. Grupurile de reflecție ale CESE (așa-
numitele observatoare) și Comitetul de coordonare Europa 2020 monitorizează
evoluția strategiilor UE.
CESE menține legătura cu consiliile economice și sociale existente la nivel
regional și național, în special pentru a face schimb de informații și pentru a
discuta anumite chestiuni.

CESE și cetățenii
CESE organizează evenimente pe diverse teme (artă, tineret etc.) pentru a-i aduce
pe cetățeni mai aproape de UE.

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Prezentare generală
 Rol: organism consultativ reprezentând autoritățile locale și regionale din Europa

 Președinte: Karl-Heinz Lambertz (PSE)

 Membri: 350 de reprezentanți, din toate țările UE

 Înființare: 1994

 Sediu: Bruxelles (Belgia)

 Site: Comitetul Regiunilor

Comitetul European al Regiunilor (CoR) este un organism consultativ al UE,

format din reprezentanți ai celor 28 de state membre, aleși la nivel local și regional.
Prin intermediul CoR, aceștia își pot exprima în mod direct opiniile cu privire la
legislația UE care are impact asupra regiunilor și orașelor.

Ce face CoR?
CoR le oferă regiunilor și orașelor posibilitatea de a se implica oficial în procesul
legislativ al UE, asigurându-se că punctele de vedere și nevoile autorităților locale și
regionale sunt respectate.

45
 Comisia Europeană, Consiliul UE și Parlamentul European trebuie să consulte
CoR atunci când elaborează acte legislative în domenii care intră în
competența autorităților locale și regionale precum sănătatea, educația, ocuparea
forței de muncă, politica socială, coeziunea economică și socială, transportul, energia și
combaterea schimbărilor climatice.

 Dacă nu este consultat, CoR poate sesiza Curtea de Justiție.

 Din momentul în care primește o propunere legislativă, Comitetul pregătește și

adoptă un aviz pe care îl transmite apoi tuturor instituțiilor europene relevante.

 De asemenea, CoR poate emite avize și din proprie inițiativă.

Componența
Membrii CoR sunt reprezentanți aleși din cadrul autorităților locale sau
regionale. Fiecare țară își desemnează membrii. Aceștia sunt numiți de Consiliul
UE pentru un mandat de cinci ani care poate fi reînnoit. Numărul de membri din
fiecare țară depinde de mărimea populației.
Membrii provenind dintr-o țară formează delegația națională care reflectă echilibrul
politic, geografic, regional și local al țării respective.
Fiecare membru poate decide să facă parte dintr-un grup politic în cadrul CoR. În
prezent, există cinci grupuri politice reflectând o serie de afilieri politice: Partidul
Popular European (PPE), Partidul Socialiștilor Europeni (PSE), Grupul Alianței
Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE), Grupul Alianța Europeană EN (AE)
și Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni EN (CRE). Membrii au, de
asemenea, posibilitatea de a alege să nu facă parte dintr-un grup politic, dacă
doresc acest lucru (neafiliați).
CoR numește un președinte din rândul membrilor săi pentru un mandat de doi ani
și jumătate.

Cum lucrează CoR?

CoR numește un raportor (unul din membrii săi) care consultă părțile interesate și
pregătește avizul. Textul este discutat și adoptat de comisia din cadrul CoR care se
ocupă de domeniul politic respectiv. Avizul este ulterior prezentat în sesiune plenară
tuturor membrilor, care îl pot modifica și apoi adopta prin vot. În cele din urmă, avizul
este transmis tuturor instituțiilor relevante ale UE.
Anual au loc până la 6 ședințe plenare, în cadrul cărora se adoptă avize care
acoperă între 50 și 80 de proiecte legislative.

CoR și cetățenii
CoR încurajează participarea la toate nivelurile, de la autorități regionale și locale
la simpli cetățeni. Autoritățile regionale și locale, asociațiile, ONG-urile, experții și
cadrele universitare pot participa la sondaje, consultări și evenimente on-line.

46
 Concursul „Regiunea europeană întreprinzătoare” se adresează tuturor regiunilor cu
competențe politice, în timp ce concursurile de teze vizează cadrele universitare.
CoR dispune de mai multe rețele, care le permit regiunilor și orașelor din UE să facă
schimb de bune practici, să lucreze împreună și să contribuie la dezbaterile
europene pe teme precum creșterea și ocuparea forței de muncă, dezvoltarea și
subsidiaritatea, combaterea schimbărilor climatice și cooperarea transfrontalieră.
Autoritățile locale și regionale pot semna și Carta privind guvernanța pe mai multe
niveluri în Europa, care contribuie la o mai bună promovare a legitimității și
responsabilității orașelor și regiunilor în implementarea politicilor publice ale UE.

BANCA EUROPEANA DE INVESTITII

Prezentare generală
 Rol: oferă finanțare pentru proiecte care contribuie la atingerea obiectivelor UE,
atât în interiorul, cât și în afara Uniunii

 Președinte: Werner Hoyer

 Consiliul de administrație: câte un administrator din fiecare stat membru, plus

un reprezentant al Comisiei Europene

 Înființare: 1958

 Sediu: Luxemburg

 Site: Banca Europeană de InvestițiiToate statele membre ale Uniunii Europene

sunt membre ale Băncii Europene de Investiții (BEI). Scopul său este:

 să consolideze potențialul UE în materie de locuri de muncă și creștere

 să sprijine acțiunile menite să atenueze efectele schimbărilor climatice

 să promoveze politicile UE în afara Uniunii.

Ce face BEI?
Banca contractează împrumuturi pe piețele de capital și acordă finanțări, în
condiții avantajoase, pentru proiecte care sprijină obiectivele UE. Aproximativ 90
% din finanțări se acordă în interiorul UE. Aceste fonduri nu provin niciodată de la
bugetul UE.

47
 BEI oferă 3 tipuri principale de produse și serviciicredite - aproape 90 % din
angajamentul financiar. Banca acordă împrumuturi pentru a sprijini creșterea economică
și crearea de locuri de muncă, iar acest sprijin contribuie, de multe ori, la atragerea altor
investitori.

 finanțare mixtă - clienții pot combina fondurile acordate de BEI cu investiții

adiționale.

 consiliere și asistență tehnică - pentru a valorifica la maxim fondurile disponibile.

Împrumuturile de peste 25 de milioane de euro sunt acordate direct de BEI. În
cazul împrumuturilor cu o valoare mai mică, BEI deschide linii de credit pentru
instituțiile financiare care ulterior acordă credite beneficiarilor.

Componență
AcționariiBEI sunt statele membre ale UE. Deciziile sunt luate de către următoarele
organisme:

 Consiliul guvernatoriloreste alcătuit din miniștri (de obicei de finanțe) din toate
statele membre. Acesta stabilește politica generală de creditare a Băncii.

 Consiliul de administrație, prezidat de președintele BEI, este alcătuit din 28 de

membri numiți de statele membre și unul desemnat de Comisia Europeană. Acesta
aprobă operațiunile de contractare și acordare a împrumuturilor.

 Comitetul de direcție, organul executiv al Băncii, gestionează activitățile de zi cu

zi.
Comitetul de auditverifică dacă operațiunile BEI se derulează în mod corespunzător.
Diverse direcții ale Băncii pun în aplicare deciziile manageriale.

Cum funcționează BEI?

Banca adoptă decizii de împrumut și creditare, ținând cont de punctele forte ale
fiecărui proiect și de oportunitățile oferite de piețele financiare. În cadrul UE,
creditele se acordă în funcție de anumite priorități. În afara Uniunii, BEI sprijină
politicile de dezvoltare și cooperare din diverse țări ale lumii.
BEI este un organism independent și adoptă propriile decizii în materie de împrumut
și creditare. Colaborează cu alte instituții ale UE, în special cu Comisia
Europeană, Parlamentul European și Consiliul UE.

BEI și cetățenii
48
În cazul în care conduceți o întreprindere sau lucrați în sectorul public și aveți un
proiect care ar putea contribui la atingerea obiectivelor UE, ați putea fi eligibil pentru
un împrumut de la BEI. Vă puteți depune candidaturaprin e-mail,
completând formularul on-linesau contactând unul dintre birourileBEI. Oferiți cât mai
multe informații, pentru a-i permite Băncii să stabilească dacă proiectul
dumneavoastră îndeplinește criteriile de creditare și dispune de un plan managerial
bine pregătit.

Fondul european de investiții (FEI)

BEI este acționar majoritar al Fondului European de Investiții EN , care acordă
finanțare întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) prin instrumente de capital de
risc. Ceilalți acționari sunt Comisia Europeană și diverse instituții financiare din
toată Europa. Înființat în 1994, Fondul este activ în toate statele membre ale UE, în
țările candidate, în Liechtenstein și Norvegia.
FEI propune următoarele produsele EN :
- capital de risc și microfinanțare pentru IMM-uri, în special pentru companii noi și
inovatoare

- garanții pentru instituțiile financiare destinate să acopere împrumuturile acordate

IMM-urilor

- ajutor pentru țările UE și țările în curs de aderare în vederea consolidării piețelor

de capital de risc.
Dacă sunteți antreprenor și aveți nevoie de finanțare, contactați intermediarii FEI din
țara dumneavoastră EN pentru a afla care sunt condițiile pentru a obține instrumente
de capital și de creanță FEI

49
 OMBUDSMANUL EUROPEAN

Prezentare generală
 Rol: investighează plângerile formulate împotriva instituțiilor, organismelor,
birourilor și agențiilor UE.

 Ombudsman: Emily O'Reilly

 Înființare: 1995

 Sediu: Strasbourg (Franța)

 Site: Ombudsmanul European

Ombudsmanul European investighează plângerile cu privire la cazuri

de administrare defectuoasă de către instituțiile și organismele UE. Plângerile pot
fi înaintate de cetățeniai statelor membre sau de rezidenți pe teritoriul Uniunii ori
de asociații și întreprinderi cu sediul în UE.

Ce face Ombudsmanul?
Ombudsmanul investighează diferite tipuri de administrare defectuoasă, de
exemplu:

 comportament abuziv

 discriminare

 abuz de putere

 lipsa de informații sau refuzul de a furniza informații

 întârzieri nejustificate

 proceduri incorecte.

Cum este ales Ombudsmanul?

50
Ombudsmanul este numit de Parlamentul European pentru un mandat de 5 ani care
poate fi reînnoit. Aceasta este una dintre primele sarcini care le revin deputaților
proaspăt aleși.

Cum funcționează Ombudsmanul?

Biroul Ombudsmanului începe investigații după primirea unei plângeri sau din
proprie inițiativă. Ca organism imparțial, nu primește instrucțiuni din partea vreunui
guvern sau a vreunei alte organizații. În fiecare an, îi prezintă Parlamentului
European un raport de activitate.
Uneori, este posibil ca Ombudsmanul să vă soluționeze problema informând, pur
și simplu, instituția vizată. Dacă este nevoie de mai mult, se fac toate eforturile
necesare pentru găsirea unei soluții amiabile. În caz de eșec, Ombudsmanul poate
adresa recomandări instituției în cauză. Dacă acestea nu sunt acceptate,
Ombudsmanul poate redacta un raport special pe care îl înaintează Parlamentului,
iar acesta ia măsurile care se impun.

Ombudsmanul și cetățenii
Dacă sunteți nemulțumit de activitatea desfășurată de o instituție, un organism, un
birou sau o agenție a UE, trebuie, mai întâi, să-i dați posibilitatea de a remedia
situația. Dacă această abordare nu dă rezultate, puteți trimite o plângere
Ombudsmanului European.
Este necesar să faceți acest lucru în termen de doi ani de la data la care ați
constatat situația de administrare defectuoasă. Precizați în plângerea
dumneavoastră cine sunteți, care este instituția sau organismul vizat și de ce ați
decis să faceți acest demers. Puteți solicita ca plângerea să rămână anonimă.
Dacă nu se poate ocupa de cazul dumneavoastră, Ombudsmanul vă va indica alte
organisme care ar putea să vă ajute.

AUTORITATEA EUROPEANA PENTRU

PROTECTIA DATELOR

Prezentare generală
 Rol: garantează că instituțiile și organismele UE respectă dreptul la viață privată
al cetățenilor atunci când prelucrează datele lor cu caracter personal

 Șeful Autorității: Giovanni Buttarelli

 Adjunct: Wojciech Wiewiórowski

51
  Înființare: 2004

 Sediu: Bruxelles (Belgia)

 Site: Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor

În desfășurarea activităților lor, instituțiile și organismele UE prelucrează uneori date

cu caracter personal ale cetățenilor, în format electronic, scris sau vizual.
Prelucrarea include colectarea, înregistrarea, stocarea, recuperarea, transmiterea,
blocarea sau ștergerea datelor. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor are
misiunea de a garanta respectarea normelor stricte privind protecția vieții
private, care guvernează aceste activități.

Ce face AEPD?
 Supervizează modul în care administrația UE prelucrează datele cu caracter
personal, pentru a garanta respectarea normelor privind protecția vieții private.

 Consiliază instituțiile și organismele UE cu privire la toate aspectele legate de

prelucrarea datelor cu caracter personal și de legislația și politicile conexe.

 Gestionează plângeri și organizează investigații.

 Colaborează cu autoritățile naționale din țările UE pentru a asigura consistența

în materie de protecție a datelor.

 Monitorizează noile tehnologii care pot avea impact asupra protecției datelor.

Cum lucrează AEPD?

Șeful Autorității și adjunctul său sunt numiți pentru un mandat de 5 ani care poate
fi reînnoit. Pentru operațiunile cotidiene, există două entități principale în cadrul
AEPD.

 Entitatea „Supraveghere și punere în aplicare” evaluează respectarea

protecției datelor de către instituțiile și organismele UE.

 Entitatea „Politică și consultare” le oferă legislatorilor europeni consultanță

privind protecția datelor în diverse domenii și în contextul elaborării noilor propuneri
legislative.

AEPD și cetățenii
Instituțiile și organismele UE nu au voie să prelucreze următoarele datele cu
caracter personal:

 originea rasială sau etnică

52
 opiniile politice

 opiniile religioase sau filosofice

 apartenența sindicală.
De asemenea, nu au voie să prelucreze date privind sănătatea și orientarea
sexualădecât dacă acestea sunt necesare din considerente medicale. În acest caz,
prelucrarea datelor trebuie efectuată de un profesionist din domeniul sănătății sau
de o persoană legată prin secretul profesional.
În cazul în care considerați că dreptul la viață privată v-a fost încălcat de o
instituție sau un organism al UE, adresați-vă mai întâi personalului UE care s-a
ocupat cu prelucrarea datelor în momentul în care a avut loc presupusa
infracțiune. Dacă nu sunteți mulțumit de rezultat, contactați responsabilul cu
protecția datelor din cadrul instituției sau organismului UE care considerați că a
comis infracțiunea.
Dacă și acest demers eșuează, adresați o plângere AEPD utilizând formularul on-
line. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor va face o investigație și, în
cazul în care consideră că plângerea dumneavoastră este întemeiată, vă va
transmite cum poate fi rectificată situația.
Dacă nu sunteți de acord cu decizia Autorității, puteți apela la Curtea de Justiție.

ORGANISME INTERINSTITUTIONALE

Echipa de intervenţie în caz de urgenţă informatică

(CERT)
Centrul de răspuns la incidente de securitate cibernetică (CERT) a devenit pe deplin
operațional în septembrie 2012.
CERT contribuie la gestionarea ameninţărilor cu care se confruntă sistemele
informatice ale instituţiilor UE, oferind sprijin echipelor care răspund de securitatea
informatică în cadrul instituţiilor europene şi menţinând contactul cu omologii din
sectorul public al statelor membre.

Oficiul European pentru Selecţia Personalului

Oficiul European pentru Selecţia Personalului (EPSO) a devenit operaţional în
ianuarie 2003. Responsabilitatea sa este de a organiza concursuri pentru recrutarea
personalului în vederea angajării în toate instituţiile UE. Această centralizare este
mai eficientă decât dacă fiecare instituţie şi-ar organiza propriile concursuri. Bugetul
anual al EPSO, de aproximativ 21 milioane euro, este mai mic cu 11% decât
cheltuielile pe care instituţiile UE le suportau în trecut pentru recrutare.

53
Oficiul pentru Publicaţii
Denumirea completă a acestui organism este Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii
Europene. În calitatea sa de editură a instituţiilor europene, are ca misiune să
producă şi să distribuie toate publicaţiile oficiale ale Uniunii Europene, atât pe suport
tipărit, cât şi în format electronic.

Școala Europeană de Administrație

Şcoala Europeană de Administraţie a fost înfiinţată la 10 februarie 2005. Misiunea
sa este de a organiza cursuri de formare în domenii specifice pentru personalul UE.
La aceste cursuri pot lua parte toţi membrii personalului care lucrează în instituţiile
UE, SEA contribuind, astfel, la difuzarea valorilor comune, la promovarea unei mai
bune înţelegeri între membrii personalului UE şi permiţând realizarea unor economii
de scară. Ea lucrează în strânsă colaborare cu departamentele de formare din
cadrul tuturor instituţiilor, pentru a evita depunerea unui efort dublu.

54