Securitatea energetica

Securitatea energetică nu este un domeniu nou de discuţie şi acţiune în cadrul NATO, însă după
Summit-ul de la Riga (2006) a început să fie considerat parte a unei politici consistente și
cuprinzătoare. România este una dintre ţările NATO care au susţinut asumarea de către Alianţa
Nord-Atlantică a unui rol mai proeminent şi mai activ în domeniul securităţii energetice, având
convingerea că, prin experienţa şi capacităţile sale, Alianţa poate amplifica valoarea eforturilor
altor actori naţionali şi internaţionali importanţi.
Conceptul Strategic al NATO, adoptat în anul 2010 la Lisabona, evidenţiază poziţia esenţială a
resurselor energetice în definirea mediului de securitate pentru statele aliate şi – în acest context -
importanţa securităţii rutelor de transport a resurselor energetice. Printre noile ameninţări la
adresa securităţii, domeniul energetic este unul cu un potențial ridicat de a face obiectul acestor
ameninţări. Ca atare, Conceptul Strategic prevede ca NATO să-şi dezvolte capacitatea de a
contribui la securitatea energetică, inclusiv la protejarea infrastructurii critice energetice, a
zonelor de tranzit şi a rutelor, în cooperare cu partenerii şi prin consultări interaliate pe baza
evaluărilor strategice şi a planificării prealabile.
În anul 2012 a început activitatea Centrului de excelenţă pentru securitate energetică de la
Vilnius, care și-a propus: să exploreze dimensiunea eficientizării utilizării resurselor energetice
în teatrele de operaţii; dezvoltarea eforturilor privind protecţia infrastructurii critice energetice;
dezvoltarea consultărilor politice şi a cooperării practice cu statele partenere ale Alianţei.
Declarația Summit-ului de la Varșovia subliniază faptul că dezvoltările în domeniul energetic pot
avea semnificații importante, în plan politic și securitar, securitatea energetică fiind o
componentă importantă a rezilienței. Aliații vor continua să-și consolideze capacitatea de
evaluare situațională, inclusiv prin schimb de informații și prin consolidarea legăturilor cu alte
organizații internaționale, pentru identificarea ariilor specifice în care NATO poate aduce o
valoare adăugată concretă. NATO își va consolida capacitatea de a acorda sprijin în protecția
infrastructurilor energetice critice și întărirea rezilienței acestora, inclusiv în situații de
amenințări hibride și cibernetice. Integrarea aspectelor de securitate energetică în exercițiile și
procesul de planificare al NATO, cooperarea cu partenerii, precum și îmbunătățirea eficienței
energetice a forțelor aliate, reprezintă dimensiuni importante ale acțiunii NATO în domeniu.

Marea Neagră
Obiectivele majore ale României la Marea Neagră, definite prin strategia naţională în domeniu
(2006), rămân neschimbate: consolidarea, în proximitatea estică, a unei zone stabile, democratice
şi prospere, prin deschiderea spaţiului Mării Negre la valorile şi procesele de cooperare europene
şi euro-atlantice.
În cadrul NATO, aceste obiective sunt urmărite prin sprijinul constant acordat de țara noastră
dezvoltării parteneriatelor NATO cu statele din zonă, în scopul avansării aspirațiilor acestora de
integrare europeană și euro-atlantică, realizării reformelor apărării și consolidării capacităților
acestor state de a-și asigura securitatea.
Marcând pentru prima dată includerea unor referiri la Marea Neagră în declaraţia unui Summit
NATO, Summit-ul de la Istanbul din 2004, a evidenţiat “importanţa regiunii Mării Negre pentru
securitatea euro-atlantică” şi a exprimat dorinţa NATO de a identifica modalităţi de a sprijini
eforturile regionale de consolidare a securităţii şi stabilităţii, prin utilizarea mecanismelor
existente de cooperare ale statelor din regiune. Importanța acordată de Alianţă regiunii Mării
Negre a fost reconfirmată cu prilejul reuniunilor ulterioare ale șefilor de stat și de guvern de la
Riga (2006), Bucureşti (2008), Strasbourg-/Kehl (2009), Lisabona (2010) şi Chicago
(2012). Într-un paragraf tematic dedicat Mării Negre, Declaraţia Summit-ului de la Bucureşti
reafirmă “importanţa constantă a regiunii Mării Negre pentru securitatea euro-atlantică” şi
dorinţa Alianţei de a “continua să sprijine, în mod corespunzător, aceste eforturi care urmăresc
priorităţile regionale şi sunt bazate pe transparenţă, complementaritate şi inclusivitate, în scopul
dezvoltării dialogului şi cooperării între statele de la Marea Neagră şi între acestea și Alianţă”.
După criza Ucrainei și anexarea ilegală și ilegitimă a Crimeii de către Rusia, situația de securitate
în regiunea Mării Negre s-a deteriorat în mod constant. În cadrul NATO, România, în colaborare
cu celelalte state aliate riverane, a acționat pentru a spori asistența practică a Alianței față de
Ucraina, precum și pentru consolidarea măsurilor de apărare națională și colectivă care să
răspundă creșterii masive a prezenței militare a Rusiei în Crimeea și acțiunilor sale în Marea
Neagră. Răspunsul NATO a fost unul ferm, gradual și proporțional, centrat pe apărarea statelor
aliate din zonă și asistența acordată partenerilor din regiune în domeniul reformelor apărării.
În acest spirit, Alianța a decis, la Summit-ul din Țara Galilor (2014), măsuri și activități de
asigurare a securității în zona Mării Negre, prin crearea Comandamentului Multinațional de
Divizie Sud-Est și a unor unități de integrare a forțelor în România și Bulgaria, consolidarea
planurilor de apărare, activități sporite de poliție aeriană, prezență maritimă și exerciții navale.
Pe fondul creșterii prezenței și intensificării acțiunilor militare ale Rusiei în zonă, la reuniunea
șefilor de stat și de guvern de la Varșovia (2016), s-a trecut la o nouă etapă a acestor măsuri de
descurajare și apărare, prin stabilirea unei prezențe înaintate adaptate în zona Mării Negre
(”tailored forward presence” - TFP). Cu rol de prezență continuă, aceasta are scopul apărării
statelor aliate din zonă și creșterii inter-operabilității între acestea și cu ceilalți aliați. Prezența
înaintată adaptată cuprinde măsuri cu caracter defensiv în domeniul terestru, maritim și aerian, în
curs de dezvoltare și implementare. În domeniul terestru, a fost creată, prin contribuția României
și a altor state aliate, o brigadă multinațională sub comanda Comandamentului Multinațional
pentru Sud-Est, la care participă, până în prezent, un număr de 13 aliați. În domeniul maritim, va
avea loc o creștere a prezenței navale a NATO, precum și activități sporite de instruire și
exerciții. La acestea se va adăuga intensificarea activităților de instruire în domeniul aerian.
Prezența maritimă a NATO va cuprinde exerciții și activități de instruire la care vor participa
forțele navale permanente ale NATO, alături de vase ale statelor aliate riverane și ale altor aliați
interesați. NATO va asigura coordonarea acestor activități maritime, ceea ce va permite o
supraveghere sporită, de către Alianță, a situației din regiune, precum și coerența dintre
activitățile NATO în Marea Neagră și activitățile maritime ale Alianței în ansamblu. Toate aceste
acțiuni vor fi îndeplinite în conformitate cu prevederile Convenției de la Montreux. Creșterea
prezenței NATO are un caracter defensiv, fiind o măsură echilibrată de sporire a inter-
operabilității și de întărire a capacităților naționale de apărare. Va conduce la o mai bună
cunoaștere a situației din zonă, precum și la creșterea stabilității și predictibilității în regiune.
Totodată, Summit-ul NATO de la Varșovia a transmis un mesaj politic clar, prin care s-a
reconfirmat faptul că regiunea Mării Negre rămâne o componentă importantă a securității euro-
atlantice. S-a afirmat, totodată, că acțiunile Rusiei sunt contrare principiilor pe baza cărora s-au
construit instrumentele regionale de creștere a încrederii. NATO și-a confirmat sprijinul pentru
eforturile regionale ale statelor riverane Mării Negre de a asigura securitatea și stabilitatea zonei.
Conținutul integral al mesajului de la Varșovia referitor la Marea Neagră este redat mai jos:
”We are also concerned by Russia's pattern of disregard for international law, including the UN
Charter; its behaviour towards Georgia and the Republic of Moldova; its violation of
fundamental European security arrangements and commitments, including those in the Helsinki
Final Act; its long-standing non-implementation of the Conventional Armed Forces in Europe
Treaty (CFE); and its use of military and other instruments to coerce neighbours. This threatens
the rules-based international order and challenges Euro-Atlantic security. In addition, these
developments may potentially have long-term effects on stability in the Black Sea region, which
remains an important component of Euro-Atlantic security. Russia's current actions are contrary
to the principles on which the established confidence building mechanisms in the Black Sea were
built. We will continue to support, as appropriate, regional efforts by Black Sea littoral states
aimed at ensuring security and stability”.
Deciziile luate de constituire a prezenței înaintate în zona Mării Negre confirmă importanța
securității și stabilității Mării Negre pentru Alianța Nord-Atlantică, precum și determinarea
NATO și a statelor membre de a acționa solidar în scopul apărării și gestionării provocărilor de
securitate din zonă.