Theory of Ugly and contemporary and related and contrary theories

-Născut pe 25 iunie,1925 ,Venturi este un arhitect american,fondator principal al firmei Venturi,Scott

Brown and associates si una dintre figurile majore ale arhitecturii secolului 20, câștigător al premiului
Pritzker în 1991.
-Denise Scott Brown,născută pe 3 octombrie 1931,este arhitectă,urbanist,educator și scriitor și soția lui
Venturi,cu care a reușit să modeleze felul în care arhitecții și urbaniștii privesc mediul construit
american.

Punctul de pornire al aprofundarii teoriei uratului a fost propria lor practica de arhitectura,realizand ca
putine din proiectele firmei erau complexe si contradictorii din punct de vedere al raportului valoare
arhitecturala a spatiului si structurii versus incarcatura simbolica.
Desi ideile pentru forme contradictorii existau,nu puteau fi impuse unor proiecte in care nu puteau fi
argumentate si refuzau să proiecteze aceeași clădire de două ori : o dată pentru a se potrivi idealului de a
fi importantă pentru societate și artă și a doua oară pentru a răspunde cererilor clienților și ideii lor
limitate despre ce înseamnă arhitectura firmei.Acest refuz al compromisul a fost criticat de Philip
Johnson si Gordon Bunshaft,doi critici ce le-au descris opera ca fiind „urata si comuna”.

Arhitectura poate fi comuna sau conventionala in doua moduri :

--dupa cum este construita – cu materiale si tehnologie comune,prin acceptarea prezentului si a
organizarii uzuale a industriei constructiilor in scopul de a asigura o constructie rapida,pertinenta si
economica.
--dupa cum este vazuta –simbolismul ei.

Arhitectura de acest fel asigura un rezultat rapid pe termen scurt,dar arhitectura de calitate cere
creatie,nu adaptare si asimilarea noilor tehnologii iar arhitectul ar trebui sa lucreze cu existentul si cum
ar trebui imbunatatit,nu cu ce ar trebui sa existe . Din păcate,acest mod de gândire îi ofera arhitectului un
rol mai umil decât a reușit Mișcarea Modernă să accepte.

Folosirea elementelor convenționale evocă asocieri din experiența anterioară.Arhitectura „eroica si

originala” ofera intelesuri abstracte recongnoscibile in fizionomia cladirii .In schimb,arhitectura „urata si
comuna” include si sensuri denotative,derivate din elementele mai familiare : brutalismul apare din
textura, monumentalitatea din scara mare – imaginea in ansamblu rezulta din toate aceste caracteristici
arhitecturale transmise prin forme abstracte,texturi si culori combinate cu atentie.
Bogatia imaginii poate veni din arhitectura conventionala dar si prin ajustarea scarii sau a contextului-
prin juxtapunerea elementelor conventionale si familiare pentru a produce inteleseuri neasteptate (v.pop
art).

Teoretic,simbolismul este esential in arhitectura si un model deja existent este parte din materialul
sursei,iar copierea elementelor sale face parte din proiectarea de arhitectura.Adica arhitectura care
depinde pentru asocieri in perceptia ei,depinde pentru asocieri in creatia ei.
Arhitectura este un sistem de comunicatii in interiorul societatii si sugereaza ca nu suntem eliberati de
formele trecute,presupunerea ca am fi duce la pierderea controlului imaginatiei si a puterii de a
comuninca cu cei din jur.
Forma nu ar trebui sa fie rezultatul aplicarii legilor fizicii sau matematicii in defavoarea asocierilor
anterioare sau ideologiilor estetice.Nu numai ca aceste reguli sun in totalitate dezvoltate de oameni,dar in
realitate nici macar nu sunt cu totul stricte,lasand loc de alegeri.Miscarea moderna a fost o incercare de a
modifica sistemul reprezentational care nu mai functiona in contextul unei tehnologii in dezvoltare
rapida.
Louis Kahn a zis in anii 50 ca arhitectul ar trebui sa fie surprins de aparitia designului sau – procesul
arhitectural ar trebui astfel sa devina insasi imaginra arhitecturii.Se presupune ca procesul si imaginea
nu sunt niciodata contradictorii.
Arhitectura miscarii moderne,in perioada de inceput,si-a dezvoltat vocabularul pe o varietate de modele
industriale ale caror conventii si proportii nu erau mai putin explicite decat ordinele clasice ale
renasterii.Argumentau folosirea acestor prototipuri pentru frumusetea geometriei lor simple,nu pentru
imaginea industriala ,dar si modelele istorice –Parthenonul- erau cunoscute tot pentru geometria lor
simpla.
Pentru a inlocui ornamentul si simbolismul sau explicit,arhitectii Moderni au ales sa distorsioneze si
sa supra-articuleze elemente.Dar gestul este irelevant si fara sens si un lux care ar trebui
eliminat,neputand fi observat de un ochi neformat sau daca este privit in viteza mare.
Astfel,desi unele forme sunt prea stridente pentru programa constructiei,detaliile contemporane
sunt prea sensibile pentru rapiditatea mediului inconjurator.
Spatiul ca si zeu

Probabil cel mai tiranic element din arhictectura noastra acum este spatiul. Spatiul a fost folosit de
catre arhitecti si indumnezeit de catre critici, completand vidul creat de simbolismul efemer. Daca
articularea a luat locul ornamentului in expresionismul abstract al arhitecturii, spatiul este cel ce a
inlocuit simbolismul. Simbolurile noastre originale, de la carceri la Cape Kennedy, ne hranesc ego-urile si
ne satisfac pofta pentru spatiul expresionist si acrobatic al noii ere a arhitecurii. Replicarea spatiala in
zilele noastre a fabricilor din Midland din secolul XIX arata irelevanta acestor copieri. Lucarnele
diagonale complexe si peretii si tavanele din geam corespunzatoare stilului arhitectural industrial existau
datorita nevoii de lumina naturala si disponibilitatii un minimum de lumina artificiala pentru 12 ore
lucratoare pe zi din moment ce ziua dureaza mai putin pe timpul iernii iar iarna e lunga.
Pe de alta parte, proprietarul fabricii din Manchester putea depinde de un climat racoros pe timpul
verii, standarde reduse de caldura pe timpul iernii, si forta de munca ieftina si ascultatoare care putea
munci in diverse conditii. In prezent majoritatea cladirilor au nevoie geamuri dinspre care sa privesti
afara in loc de pereti din geam, deoarece standardele noastre in ceea ce priveste iluminatul sunt mai
pretentioase, asa ca zonele de geam trebuie sa fie mai mici iar tavanele mai joase pentru a cuprinde aerul
conditionat si a indeplini un anumit buget. Asadar impactul nostru estetic ar trebui sa aiba alte surse
decat lumina, mai simbolice si mai putin legate de spatiu.

Mega structuri si controlul designului

Arhitectura recenta moderna a obtinut formalismul in timp ce a respins forma, a promovat

expresionismul in timp ce ignora ornamentul si a zeificat spatiul in timp ce a respins simbolurile.
Confuziile si ironiile au rezultat din aceasta situatie complexa si contradictorie. In mod ironic, noi
glorificam originalitatea prin copierea unor forme a maestrilor Moderni. Acest individualism simbolic nu
poate produce stricaciuni mari decat asupra bugetului, dar se pot produce pagube mai mari in cazul in
care se recurge la folosirea reprezentarilor creatilor unice a maestrilor. Acest heroism simbolic se afla in
spatele tendintei catre Modernism si a mega structurilor si controlul designului. Designul total este
opusul orasului incremental care se dezvolta datorita deciziei celor multi: designul total adopta un rol
mesianic pentru arhitect, care devinde corector a dezordinii urbane; aceasta promoveaza un oras
dominat de arhitecura pura si mentinut prin controlul designului, si sprijina prezenta arhitectura a
reinoirii urbane.
Primaria din Boston si complexul sau urban reprezinta arhetipul iluminarii reinoirii urbane.
Abundenta formelor simbolice si reinventarea piatetei medievale si al sau palazzo pubblico sunt pana la
urma ceva plictisitor. Este prea arhitectural. O legatura conventionala s-ar potrivi mai bine cu birocratia,
ceva ce are un semn deasupra care sa spuna: „ Sunt un monument”.
In schimb lipsa de arhitectura nu este raspunsul pentru prea multa arhitectura. Reactia anti
arhitectilor de la Arhitectural Design este probabil la fel de importanta ca interminabila serie de
subtilitati irelevante din cealalta extrema ce se gaseste in reviste, desi ar putea provoca pagube mai mici
deoarece foarte rar se construiesc astfel de proiecte. Cladirile tip metafizico-futuriste, mistico – mega
strucurale sunt o repetitie a greselilor altei generatie. Supra dependenta lor provocata de folosirea
spatiului intr-un mod futurist sau inspirat de science fiction este in paralel cu estetica mecanica a anilor
’20 si se aproprie de ultima sa forma de manierism. In ciuda acestui lucru, acestea, spre deosebire de
cladirile din anii ’20, sunt artistic depasite de situatie si din punct de vedere social o scuza proasta.
Mega strucura a fost promovata de catre cele mai elaborate grupuri de jurnalism, cum ar fi
Archigram, care dezaproba arhitectura dar a carui viziuni urbane si grafice la scara murala sunt peste
lucrarile lamelarilor de la Beaux-Arts. Spre deosebire de arhitectura urbana, mega structurile se dedica
designului total si modelelor extrem de frumoase, acestea fiind impresionante pentru salile de consiliu a
institutiilor culturale sau pentru paginile din revista Time, dar nu au legatura cu ceva realizabil sau
dezirabil in prezentul context social si tehnic.
Intre timp, orice comunitate si stat isi numeste un comitet de control al designului pentru a
promova revolutia arhitecturala a ultimei generatii si doreste sa-si convinga membrii prin proceduri ce
tin de sistemul de conducere dupa un singur om, nu dupa unul bazat pe lege. „Designul total” devine
„Control total” raportandu-ne la membrii de comisie care au invatat ce e corect si vor sa promoveze lipsa
mediocritatii prin lepadarea de „bine” sau de „rau” si de acest „nou” pe care nu-l recunosc, toate acestea
alcatuind intr-un final orasul.

Zel tehnologic nepotrivit

Vechii revolutionari a comisiilor de arte si revolutionarii mega strucurilor sunt, in opinia noastra,
irelevante in masura egala, din punct de vdere social dar si artistic. De asemea acestea impart si aceeasi
traditie referitoare la tehnologia arhitecturala, luand o pozitie progresiva, revoltionara si estetica; O parte
din a fi „eroic si original” inseamna sa fi avansat tehnologic. Discrepanta dintre substanta si imagine in
tehnologia machismo arhitecturala moderna si pretul pentru gesturile sale seci, a aparut mai devreme
decat vor sa recunoasca arhitectii. Metodele de productie industriala au fost descoperite ca fiind
inaplicabile constructiei de cladiri. Multe sisteme structurale elegante au esuat decisiv sa lucreze in
cadrul programului, spatiului sau bugetului a comisiilor arhitecturale mai prozaice.
In plus, multi arhitecti care sau concentrat pe forme de inginerie au ignorat alte aspecte ale
industriei cladirilor, de exemplu: finantarea, distributia, meserii existente si materiale si metode
conventionale. Aceste fatete importante sunt, asa cum stiau si dezvoltatorii, motiv pentru dezvoltarea
tehnologiei, cuprinzand si tehnologia manageriala, si afecteaza forma si costul final al arhitecturii mai
mult decat tehnologia constructoare inovatoare.
Arhitectii au contribuit putin la nevoile critice ale cladirilor din aceasta tara deoarece inclinatia lor
catre tehnologia avansata a celor vizionari si simbolici a impiedicat eficienta lor in sistemul constructiilor.
In timp ce s-au concentrat pe practicile lor tehnologice vechi in ultimii 40 de ani arhitectii au
ignorat, pana de curand, industria casei mobile. Aceasta industrie, fara ajutorul arhitectilor si folosind
tehnologie veche, in esenta dulgheria, produce in prezent o cincime din productia anuala de locuinte din
America. Arhitectii ar trebui sa uite de ambitia de a fi mari inovatori tehnici in constructia caselor si ar
trebui sa se axeze pe dezvoltarea acestei noi si folositoare tehnologii si sa o adapteze la nevoile
prezentului si sa dezvolte simbolismul casei mobile pentru pietele de masa.
 Care Revolutie Tehnologica?

Este important ca „tehnologia avansata” favorizata de arhitectura moderna progresiva continua

pana si azi sa fie una a productiei in masa si a industrializarii, in stilul secolului XIX. Pana si viziunile
structurale ale lui Archigram sunt versiuni tip Jules Verne a Revolutiei Industriale in care se aplica
terminologie Pop-aerospatiala. Cu toate astea, insusi industria aerospatiala americana se confrunta cu
propria trauma a disparitiei sale.
Exista o revolutie a electronicelor in prezent. Partea electronica a devenit din punct de vedere
arhitectural mai importanta decat cea legata de inginerie.

Se spune ca arhitectii moderni care pot adopta un stil local, indiferent de loc sau perioada, in mod
ironic, vor refuza sa lucreze in stilul tipic american. Simbolurile sunt vazute altfel de noua generatie de
arhitecti, pentru care decorarea cu simboluri a caselor pe mai multe niveluri este vazuta ca reprezentand
valori specifice unei economii bazate pe consumatori spalati pe creieri de catre marketingul in masa.
Totusi valoarea simbolica a stilului local adoptata de un constructor trebuie sa fie in acord cu
individualismul fiecarui proprietar.

Este nevoie de o reorientare a resurselor inspre arhitectura. Acolo unde se investesc putini bani in
arhitectura, acolo e nevoie de cea mai multa imaginatie arhitecturala. Diferitele surse pentru cladiri
modeste si pentru pentru cele cu scop social nu vin dinspre un trecut industrial ci dinspre nevoile
obisnuite ale unui oras.

Invatand din cultura curenta, nu se anuleaza statutul arhitectului fata de cultura de rang inalt, insa
trebuie facute anumite modificari pentru ca aceasta sa raspunda nevoilor si cerintelor din prezent. Exista
divergente intr-o societate pluralista dar tocmai de aceea trebuie inventate solutii pentru a reduce
diferenta dintre ce vor arhitectii si ce vor clientii lor.
 Momentan majoritatea resurselor, in cadrul societatii din prezent, se investesc in lucruri cu
potential arhitectural redus: razboi, comunicare electronica, spatiul extraterestru si servicii sociale. Nu
este nici timpul si nici mediul propice pentru o comunicare via arhitectura pura.
Concluzie

Cand arhitectii moderni au abandonat ornamentarea cladirilor, in mod subconstient au construit

cladiri pe post de ornament. Spatiul si exprimarea au luat locul simbolismului si ornamentului, avand ca
rezultat distorsionarea neplacuta a cladirii.Trebuiesc re-evaluate vorbele lui John Ruskin in care preciza
ca arhitectura este decorarea unei constructii dar sa tinem cont si de avertismentul lui Pugin: Este in
regula sa decorezi o constructie dar niciodata sa construiesti un decor.