1.

Informații despre agresivitate la elevi

În această perioadă, cea mai evidentă formă de manifestare a agresivității este cea
instrumentală, adică violența folosită în scopul obținerii accesului la jucării şi a atenţiei
adulţilor. Certurile neînțelegerile sau orice formă de dispută în general reprezintă reactții
firești ale copiilor, care se confruntă cu diferite sutuații conflictuale ca și adulții. La această
vârstă, marea majoritate a conflictelor au loc în contexte de joacă. Prin experimentarea
neînțelegerilor, copiii au de fapt oportunitatea să învețe să-și apare punctul de vedere, să-și
manifeste emoțiile și să-și rezolve adecvat problemele. Din acest motiv adulții trebuie să
ofere copiilor oportunitatea de a învăța să comunice și să rezolve conflictele în mod
constructiv. Intervenția adultului devine necesară atunci când conflictul escaladează. În
această categorie sunt incluse orice forme de agresivitate: fizică (împing, lovesc, zgârie,
mușcă), verbale (dau porecle, țipă,amenință) sau relațională (exclud anumiți copii din joc).

2 Care sunt cauzele agresivității?

Manifestările agresive sunt o consecință a abilităților de relaționare interperonală și reglare

emoțională insuficient dezvoltate. La acestă vârstă, copii pot avea dificultățiîn exprimarea
emoțiilor, în gestionarea reacțiilor de furie intensă, ceea ce conduce la frustrare și la
comportamente agresive. De aceea, la preșcolari agresivitatea poate fi o consecință a faptului
că acel copil NU știe cum să se comporte adecvat în anumite situații(ex: mediul nou al
gradinițe). În alte cazuri, agresivitatea tinde să devină un stil de interacțiune încurajat prin
asocierea acestui comportament cu câteva tipuri de beneficii:

- Obținerea atenției adulților

- Răzbunarea pe un alt copil care are abilități sau talente mai bine dezvoltate
- Controlul asupra jocului sau impunerea ca lider

Atitudinea adultilor fata de comportamentul copilului este foarte importantă. Inconsecvența-

variații atitudinale vizavi de comportamentele agresive care pot varia de la ignorare acestora,
până la aplicarea ocazională a sancțiunilor; aceste atitudini nu transmit un mesaj ferm privind
dezaprobarea comportamentelor.

3 Sugestii:

1. Arată-i foarte clar copilului tau că nu accepți acest comportament din partea lui și că
nu ți se pare deloc "dragut", "distractiv" sau "caraghios" nici un tip de agresivitate
manifestată față de alte persoane.
2. Stabilește o lista de consecințe non-violente pentru fiecare comportament sau
manifestare răutacioasă și agresivă pe care o are față de cei din jurul său. Exemple de
"pedepse" ar putea fi: limitarea sau absenta timpului pe care are voie să îl petreacă la
joacă, cu alti copii, sau obligația de a cere scuze "victimelor" sale, pentru orice ar fi
spus, facut sau stricat, retragerea unui privilegiu ,,pentru ca l-ai lovit pe Radu, nu
mai ai voie să te joci cu această jucărie”.
 Excludere sau time out: în cazul în care comportamentul agresiv este repetat, în
ciuda faptului că acelui copil i s-a retras privilegiul.

3. Fii consecvent în aplicarea recompenselor și a consecintelor negative.

Incercați să oferiți recompense de fiecare data când copilul se joacă frumos
împarte jucăriile cu ceilalti copiii. Aceste recompense pot fi: recompensele
verbale-laudele, stikere, buline etc. Iar atunci când nu împarte jucăriile apicati de
fiecare dată consecințele negative menționate mai sus. Incercați prima dată să
utilizați retragerea unui privilegiu!
4. Laudați eforturile celui mic atunci când adoptă un comportament mai putin
agresiv si mult mai responsabil, asa cum faci de fiecare dată când își respectă
îndatoririle pe care le are acasă și la grădiniţă.
5. Puteți să stabiliți o regulă petru toată familia,, Noi acasă și la gradiță împărțim
jucăriile”. De fiecare dată când respectă regula copilul va fi recompensat când nu
va respecta regula se va aplica o consecință negativă. Și în grupă educatoare ar
trebui sa aibă o astfel de regula. Ca să înțeleagă copilul este indicat ca să se
afiseze pe un perete o imagine cu aceasta regulă.

REGULI DE FAMILIE

În educaţie este foarte importantă formularea de reguli şi limite rezonabile!

1. Faceţi o diferenţă între reguli/cerinţe şi rugăminţi.

2. Stabiliţi o listă cu reguli familiale a căror respectare provoacă dificultăţi.
3. Gândiţi-vă la ce membru de familie se referă regulile.
4. Gândiţi-vă de ce este importantă fiecare regulă aleasă.
5. Puteţi avea grijă de respectarea regulilor? Sunteţi pregătiţi să aplicaţi consecinţele
adecvate dacă regulile nu sunt respecate?
6. Limitaţi-vă la regulile de familie care sunt cu adevărat importante.
7. Parcurgeţi regulile cu toată familia şi explicaţi copilului de ce acestea sunt cu adevărat
importante.
Treceţi cele mai importante reguli de familie pe o foaie care să fie într-un loc vizibil tuturor
membrilor familiei.

REGULI DE FAMILIE

În educaţie este foarte importantă formularea de reguli şi limite rezonabile!

1. Faceţi o diferenţă între reguli/cerinţe şi rugăminţi.

2. Stabiliţi o listă cu reguli familiale a căror respectare provoacă dificultăţi.
3. Gândiţi-vă la ce membru de familie se referă regulile.
4. Gândiţi-vă de ce este importantă fiecare regulă aleasă.
5. Puteţi avea grijă de respectarea regulilor? Sunteţi pregătiţi să aplicaţi consecinţele
adecvate dacă regulile nu sunt respecate?
6. Limitaţi-vă la regulile de familie care sunt cu adevărat importante.
 7. Parcurgeţi regulile cu toată familia şi explicaţi copilului de ce acestea sunt cu adevărat
importante.
Treceţi cele mai importante reguli de familie pe o foaie care să fie într-un loc vizibil tuturor
membrilor familiei.

Recompensaţi copilul dacă respectă cerinţele şi regulile!

1. Formulaţi cerinţele în mod eficient – într-o manieră concisă, asiguraţi-vă de atenţia

copilului şi urmăriţi dacă acesta face ce i s-a cerut.
2. Recompensaţi copilul imediat ce a realizat o cerinţă – prin feed-back pozitiv, diminuaţi
posibilitatea de a îngrădi comportamentul copilului prin pedepse şi avertismente; puteţi
să-l recompensaţi prin cuvinte sau prin modul în care vă
comportaţi.
3. Discutaţi cu copilul în fiecare seară sarcinile
îndeplinite pe parcursul zilei şi regulile respectate –este
important, dacă este posibil, ca şi tatăl să participe la
această discuţie, dar implicarea fraţilor nu constituie o
soluţie bună.
4. Recompensaţi copilul dacă a îndeplinit o sarcină, fără
ca dumneavoastră să o fi cerut în mod direct – copilul merită
să primească o recompensă suplimentară atunci când a
îndeplinit o sarcină din proprie iniţiativă.
5. Concentraţi-vă la început asupra unui număr redus
de cerinţe

Regulile şi cerinţele nerespectate sunt urmate de consecinţe!

1. Răsplătiţi copilul dacă respectă regulile şi cerinţele.

2. Când alegeţi consecinţele negative, aveţi grijă să le puteţi aplica – consecinţele negative
trebuie să poată fi aplicate, trebuie aplicate imediat după manifestarea
comportamentului problemă, trebuie aplicate în mod consecvent. Nu severitatea, ci
consecvenţa consecinţelor determină fixarea comportamentului dorit!
3. Fiţi atenţi la diferitele forme ale consecinţelor negative naturale – remedierea pagubelor
(copilul ridică de jos jucăria aruncată, copilul curăţă ceaiul vărsat);
excluderea din situaţie (copilul este exclus din jocul comun deoarece nu
respectă regulile); retragerea privilegiilor (jucăriile care au stat mult
timp pe jos, în ciuda cerinţei de a face curat, vor fi puse într-o geantă
şi vor fi depuse pentru un timp în pivniţă); îngrădirea spaţiului de joacă
(conduceţi mâna copilului la locul în care trebuie făcută curăţenie).
4. Stabiliţi pentru fiecare regulă sau cerinţă consecinţa negativă
naturală.
5. Aplicarea consecinţelor negative:
 denumiţi încălcarea regulii şi anunţaţi consecinţa negativă ce rezultă din ea;
 daţi copilului o şansă dacă problema comportamentală se menţine, dar în cazul în
care va respecta cerinţele, recompensaţi-l;
 permiteţi copilului să explice de ce a încălcat regulile;
 motivaţi încă o data necesitatea respectării regulii;
  persistaţi în aplicarea consecinţelor negative.
6. Nu purtaţi discuţii lungi cu copilul.
7. Aplicaţi, pe cât posibil, într-o manieră liniştită consecinţele negative – gândiţi-vă că
strigătele nu sunt mijloace adecvate în realizarea educaţiei.
8. Alegeţi pentru început doar două cerinţe sau reguli de familie – pentru acestea asiguraţi-
vă că puteţi implementa consecinţele negative ce decurg din nerespectarea lor.

Laudele ca si recompense

Deși laudele reprezintă o sursă extrenă de motivare a comportamentelor, studiile din

domeniul psihologie arată faptul că acestea ajută copilul să-si dezvolte increderea in sine și
conduc la formarea unei stime de sine pozitive, atâta timp cât laudele sunt formulate corect.
De exemplu, pentru copil este ai important să i se transmită aprecierea vizavi de
comportamentul său(ex Sunt mândră de tine pentru că ți-ai terminat desenul la timp, Sunt
mandra de tine că îți împarti jucăriile și cu sora ta), decât în raport cu o caracteristică
personală (Esti destept, Esti cuminte).

Excluderea- Time out-ul.

Reprezintă un tip de sancțiune care presupune limitarea accesului copilului la activitățile

plăcute sau la interacțiunile cu ceilalți. Se recomandă folosirea excluderii la copii care au cel
puțin varsta de 4 ani. De regulă copiii mai mici au dificultăți în a înțelege această sancțiune și
nu au răbdare să rămană în locul stabilit pentru excludere. Regula după care se stabilește
timpul de excludere următoarea: timpul de excludere în minute= vârsta cronologică a
copilului în ani. Copil de 4 ani va petrece in excludere 4 minute.

Aplicarea corecta a aceste strategii presupune:

Mentinerea calmului. Pe perioada in care copilul este pedepsit, părintele nu trebuie să îi

acorde atenție (lipsa contactului vizual și încetarea comunicarii). Dar părintele va rămâne în
aceeași cameră cu copilul. Atenția negativă, strigătele sau amenințările diminuează eficiența
tehnicii și încurajează comportamentul neadecvat.

Avertizți copilul în legătură cu aplicarea excluderii. Excluderea trebuie utilizată doar dupa ce
copiii au fost avertizați în legatură cu acest lucru ,, Te rog să încetezi, altfel vei sta la colt/ pe
scaunul copiilor neascultători”, pentru a le oferi oportunitatea ca să își corecteze
coportamentul.

Excluderea ca situație de învățare. În intervalul în care copii sunt excluși, este preferabil ca
aceștia să se gândească la ceea ce ar putea face pe viitor pentru a se comporta adecvat.
Iesirea din excludere trebuie utilizată ca o oportunitate de adiscuta cu calm și de a stabili
împreuna cu copiii care este modelitatea adecvată de comportament în alte situații similare.