DREPTUL TRANSPORTURILOR

CURS I

CONTRACTUL DE TRANSPORT DE BUNURI

SEDIUL MATERIEI

- NCC (art. 1955, 2001), L 71/2011 (art. 141) – norme de drept tranzitorii, OG 19/1997 privind transporturile (art.1,
5, 19-23)-> norme generale!!! – OG se aplica tuturor modurilor de transport

Corelatia dintre CC si actele normative adoptate anterior intrarii sale in vigoare: ca regula relatia dintre CC si actele
normative anterioare este reglementata de art. 230 lit. bb). Potrivit acestuia orice dispozitii contrare chiar daca sunt
cuprinse in legi speciale se abroga. Prin exceptie, in materia contractului de transport , art. 230 lit. bb) nu isi gaseste
aplicare sub aspectul abrogarii legilor speciale prin CC, aceasta intrucat prin art. 1958 al. (1) CC se reglementeaza faptul
ca dispozitiile CC referitoare la contractul de transport se aplica numai in masura in care nu se dispune altfel prin legi
speciale => in masura in care se dispune altfel prin legi speciale se vor aplica aceste dispozitii neoperand efectul
abrogator al art. 230 lit. bb.

Aspecte de drept tranzitoriu

- Inainte de 1 oct 2011, regimul juridic al contractului de transport a fost reglementat prin codul comerical (art.
413-441)
- In prezent aceste dispozitii legale nu si-au pierdut relevanta juridica; aceasta intrucat potrivit art. 102 din L
71/2011 contractele incheiate inainte de data de 1 oct. 2011 raman guvernate de legea in vigoare la data
incheierii lor in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea lor. Transpunand
aceasta norma in materia contractului de transport si coroborand-o cu art. 141 din L 71/2011 => o regula si o
exceptie:
- REGULA: toate contractele de transport incheiate anterior datei de 1 oct. 2011 sunt guvernate de codul
comercial in ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea.
- EXCEPTIA: raspunderea transportatorului si a expeditorului sunt guvernate de legea in vigoare la data producerii
evenimentului care a cauzat prejudiciul. Astfel, daca evenimentul s-a produs inainte de 1oct 2011 =>
raspunderea e guvernata de codul comercial ca si toate celelalte elemente, iar daca evenimentul s-a produs dupa
aceasta data => raspunderea va fi guvernata de codul civil, iar celelalte elemente de codul comercial.

CALIFICAREA UNUI CONTRACT DREPT CONTRACT DE TRANSPORT DE BUNURI

Regula: calificarea se realizeaza pe baza analizei obiectului contractului; daca obiectul unui contract este reprezentat de o
operatiune de transport asa cum aceasta este configurata prin CC, contractul este un contract de transport de bunuri.
Apare ca fiind necesara cunoasterea trasaturilor esentiale ale transportului de bunuri in CC:
- Art. 1955 + art. 1958 al (2): potrivit primului art. Contractul de transport de bunuri este contractul prin care o
parte numita transportator se obliga cu titlu principal sa transporte un bun dintr-un loc intr-altul in schimbul unui
pret pe care expeditorul sau destinatarul se obliga sa-l plateasca la timpul si locul convenit. Din analiza definitiei
=> se realizeaza o operatiune de transport de bunuri in masura in care una dintre parti isi asuma obligatia de a
transporta un bun, iar alta pe aceea de a plati un pret. Fiecare dintre cele 2 obligatii este o caracteristica
esentiala a operatiunii de transport de bunuri. Potrivit celui de-al doilea art., cu titlu de exceptie, obligatia de a
plati o suma de bani poate lipsi din configurarea operatiunii de transport de bunuri. Exceptia este incidenta in
cazul in care cel ce si-a asumat obligatia de a transporta este o persoana care desfasoara activitate de transport
in interes public.
 - Obligatia de a transporta un bun = trasatura esentiala a operatiunii de transport de bun => daca una dintre
partile unui contract si-a asumat obligatia de a transporta un bun, trebuie analizata prestatia la care aceasta
parte s-a obligat, adica obiectul obligatiei asumate. Pentru a fi in prezenta unei prestatii care sa poata fi calificata
drept transport al unui bun (adica obiectul obligatiei de a transporta un bun) aceasta trebuie sa indeplineasca in
mod cumulativ urmatoarele trasaturi esentiale:
 Prin intermediul prestatiei sa se realizeze o deplasare in spatiu
 Deplasarea in spatiu sa vizeze un bun
 Deplasarea in spatiu sa se realizeze cu un mijloc de transport (vehicul); potrivit art. 9 al (2) din OG
19/1997, mijloacele de transport = mijloace mobile cu sau fara propulsie amenajate pt transportul de
persoane sau de bunuri special destinate sa se deplaseze pe o cale de comunicatie rutiera, feroviara,
navala sau aeriana
 Deplasarea in spatiu sa se realizeze folosindu-se infrastructura de transport (caile de comunicatie sau
caile de transport); potrivit art. 9 al (1) din OG, infrastructurile destinate desfasurarii activitatilor de
transport sunt caile de comunicatie rutiere, feroviare, navale si aeriene.
- Obligatia de a plati un pret = trasatura esentiala a operatiunii de transport de bun => din perspectiva CC, ca
regula aceasta trebuie sa existe, iar obiectul acestei obligatii este reprezentat de o prestatie constand in
remiterea unei sume de bani de catre partea care s-a obligat la aceasta, din CC rezulta faptul ca pretul acestuia
trebuie platit in bani. In OG 19/1997 se mentioneaza inclus posibilitatea de a exista o contraprestie altceva decat
o suma de bani => coroborarea celor doua: amandoua au caracterul unei norme generale, cel mai probabil
interpretarea este in sensul ca odata ce a intrat CC a fost realizata o abrogare partiala a OG cu privire la aceasta
parte.

PARTILE CONTRACTULUI

1. Transportatorul: pentru a configura cine poate incheia un contract de transport in calitate de transportator
trebuie avute in vedere prevederile CC si ale OG. Din OG prezinta importanta art. 20 care realizeaza o clasificare a
transporturilor:
 Transport in interes public = transporturi executate de pf/pj caracterizate prin aceea ca transportul este
oferit in mod nediscriminatoriu tertilor. Pf/pj au ca scop sa desfasoare activitatea de transport pentru
orice persoana interesata.
 Transport in interes propriu
 Transporturi in folos propriu = executate de pf/pj care desfasoara o activitate economica
caracterizate prin urmatoarele trasaturi definitorii:
o Se desfasoara pentru satisfacerea unor nevoi aparute ca efect al desfasurarii activitatii economice de
catre pf/pj
o Bunurile transportate sunt destinate desfasurarii activitatii economice de catre pf/pj sau sunt rezultatul
acesteia
o Transportul este realizat cu mijloace de transport aflate in proprietatea sau folosinta (in temeiul unui
contract de inchiriere sau leasing) persoanei care organizeaza transportul
 Transporturi in interes personal = executate de pf caracterizate prin aceea ca sunt destinate
satisfacerii unor nevoi private ale acestora.
- Contractul de transport cu titlu gratuit -> CC reglementeaza o limitare cu privire la persoana transportatorului;
potrivit art. 1958 operatiunea de transport reprezentand obiect al contractului de transport nu poate fi realizata
cu titlu gratuit decat de persoane care isi ofera serviciile publicului in cadrul activitatii profesionale. Privind din
perspectiva OG 19/1997 acestea sunt persoanele care desfasoara transportul in interes public. In concluzie, doar
 o persoana care desfasoara activitate de transport in interes public poate sa incheie un contract de transport cu
titlu gratuit.
- Contractul de transport cu titlu oneros -> CC nu reglementeaza nicio limitare cu privire la persoana
transportatorului, astfel din perspectiva acestuia, daca are caracter oneros, orice pf/pj ar putea incheia un
contract de transport asumandu-si obligatia de a transporta un bun. CC trebuie coroborat cu OG => potrivit art.
21 (3) coroborat cu art. 20 (1) din OG doar transporturile in interes public se pot executa cu perceperea unui
tarif. Cele in interes propriu executandu-se fara plata. In concluzie, din coroborarea CC cu OG => in ceea ce
priveste contractul de transport cu titlu oneros acesta poate fi incheiat in calitate de transportator tot doar de o
persoana care desfasoara activitate de transport in interes public.
- Pentru a desfasura in mod legal activitate de transport in interes public o persoana trebuie sa isi aleaga o forma
de organizare cu sau fara personalitate juridica si trebuie sa obtina o autorizatie speciala din partea MT
(Ministerului Transporturilor) – art. 22 al (1)

2. Expeditorul: reglementarile actuale nu cuprind limitari, acesta putand fi orice persoana fizica sau juridica.

*Destinatarul: NU este parte la contractul de transport!

INCHEIEREA CONTRACTULUI

- Presupune realizarea unui acord de vointa cu scopul de a da nastere unor efecte juridice, acord avand ca obiect
efectuarea unei operatiuni de transport.
- La momentul incheierii trebuie avute in vedere alaturi de conditiile generale si conditiile speciale vizand
incheierea contractului de transport de bunuri si probarea acestuia
- Conditiile de validitate (speciale): art. 1878, 1879 CC
a) Fondul:
 Capacitate => conditie speciala vizand capacitatea de folosinta: au vocatie de a incheia un contract
de transport de bunuri, adica de a realiza obiectul contractului de transport de bunuri in
configurarea CC, exclusiv persoanele care desfasoara activitate de transport in interes public.
 Consimtamant => 1958 CC instituie o limitare a posibilitatii de a refuza incheierea contractului de
transport, astfel o persoana care desfasoara o activitate de transport in interes public, ca regula, are
obligatia de a transporta orice bun al carui transport este solicitat. Prin exceptie refuzul de a incheia
un contract de transport este permis doar daca exista motive intemeiate.
b) Forma: din coroborarea art. 1178, 1179, 1956, 1962 CC => in materia contractului de transport nu este
necesara indeplinirea vreunei formalitati pt incheierea sa valabila. Potrivit 1962 CC se admite posibilitatea
existentei unui contract de transport in absenta emiterii unui document de transport, in plus, potrivit 1956
documentul de transport are rol probator.
- Conditiile de proba: art. 1956 CC + art. 20 din OG 19/1997 => proba se realizeaza prin intermediul documentului
de transport = inscris diferit de contractul de transport; cu toate acestea cele 2 articole nu pot fi interpretate in
sensul ca proba contractului de transport se poate face exclusiv prin documentul de transport, ci doar ca
afirmand posibilitatea de a se face proba contractului de transport, ci printr-un alt inscris in afara contractului
propriu-zis => cele 2 articole ar trebui interpretate extensiv rezultand regula conform careia contractul de
transport se probeaza prin inscris. Prin exceptie, contractul de transport poate fi dovedit si prin alte mijloace de
proba, exemplificativ, poate fi folosita proba cu martori in conditiile art. 309 din CPC. Printre situatiile in care
acest articol permite proba cu martori se include: partea s-a aflat in imposibilitatea materiala sau morala de a-si
 intocmi un inscris pentru dovedirea actului juridic , exista un inceput de dovada scrisa, partea a pierdut inscrisul
doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forta majora.

DOCUMENTUL DE TRANSPORT

Emiterea documentului de transport: documentul poate fi insa inlocuit cu o recipisa de primire, astfel, potrivit
articolului 1962 in masura in care nu este intocmit un document de transport, ca regula in sarcina transportatorului se
naste obligatia de a elibera expeditorului un inscris denumit recipisa de primire. Nu are regimul juridic al documentului
de transport avand doar o functie probatorie in ceea ce priveste predarea bunurilor catre transportator si caracteristicile
lor la predare. Prin exceptie, obligatia de a emite recipisa de primire nu caracterizeaza transportul rutier de bunuri.