 Rinocerul vestic negru

Constitue o subspecie de rinocer negru, care a trăit în principal în Camerun. Rinocerul vestic
negru a fost victima braconajuului violent, chiar şi după ce a fost declarat specie protejată, în
1930. Rinocerul Negru din vestul Africii a fost oficial declarat dispărut în 2011 de către Uniunea
Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN)

Oamenii de ştiinţă au căutat careva semne a existenţei speciei în 2006, dar din păcate căutările nu
au adus nici un rezultat şi specia a fost oficial declarată dispărută în 2011.

 Foca-călugăr din Caraibe, 2008

Deşi ultima a fost văzută în viaţă încă în 1952, foca – călugăr din Caraibe a fost declarată
oficial ca specie dispărută abea în 2008. Cristofor Columb a înregistrat uciderea a câteva foce din
această specie când a ajuns în Caraibe, ele au fost vânate intens în perioada anilor 1700 şi 1800
pentru grăsimea lor, care era folosită pentru lămpi şi maşini.

Conform însemnărilor unui zookeeper (persoană care supraveghează animalele din Zoo) din
New York Aquarium, care a avut câţiva reprezentanţi ai acestei specii la începutul anilor
1900, focile obraznice aveau obiceiul de a stropi cu apă din gurile lor vizitatorii care se aplecau
prea tare peste îngrăditură.

Extincţia focii – călugăr din Caraibe a însemnat de asemenea şi dispariţia Căpuşei Nazale a
Focii Călugăr din Caraibe, o insectă mare care putea fi întâlnită şi îşi avea habitatul doar în nasul
acestei specii de focă.

 Broasca de aur

Oamenii de ştiinţă nu sunt complet siguri în cea ce priveşte cauzele care au dus la declinul
acestei specii de broaşte Costa Ricane. Dar cea mai apropiată de adevăr teorie pune ca motiv
principal, efectul climateric El Nino împreună cu încălzirea globală, poluarea, uscarea aerului şi
bălţilor care constituiau mediul de trai a acestor specii de broaşte.

 Ibexul (capra) Pirinean, 2000

Ultimul reprezentat al acestei subspecii a Ibexului spaniol a murit în natură în 2000 când un
copac a căzut peste el. Oamenii de ştiinţă au luat probe de ADN de la ultimul ibex în 1999 şi în
2009 un savant a amestecat ADN-ul acestei subspecii cu cel al caprei domestice pentru a crea un
clon. Însă puiul clonat a murit la scurt timp după naştere din cauza unor defecţiuni pulmonare.
Ibexul din Pirinei era întâlnit frecvent în Munții Cantabrici, sudul Franței și în
nordul Munților Pirinei.
  Tigrul javaian, 1994

Criminalul principal în dispariţia acestei subspecii distincte a tigrului, care a trăit pe insula
indoneziană Java, a fost pierderea habitatului din cauza agriculturii. Ultima zonă unde şi-a găsit
refugiu această subspecie a tigrului, a fost cel mai înalt munte de pe insula Java.

Un tigru a fost ucis acolo în 1984, dar deja mai aproape de 1993 oamenii de ştiinţă nu au
putut găsi aici nici o evidenţă a existenţei acestuia. Aceștia locuiau pe insula
indoneziana Javapână la mijlocul anilor 1970.

 Ciocănitoarea – de – Fildeş, 1994

Ciocănitoarea de Fildeş a dispărut ca urmare a distrugerii mediului ei ambiant din mlaştinele

regiunii de sud a SUA. Din 1940, când a fost ultima dată observată, nu au mai fost înregistrate
semne a existenţei acestei ciocănitoare de-a dreptul excepţionale. De atunci au existat mai multe
informaţii precum că ar fi fost observată. Există chiar şi o înregistrare audio din 2002 cu sunetul
distinct care îl produce pasărea când ciocăneşte într-un copac, cea ce a declanşat un flux de
oameni de ştiinţă şi ornitologi în zonă, dornici să o găsească. Necătând la unele concluzii şi
indicii promiţătoare, pasărea încă rămâne oficial în lista de animale dispărute.

Ciocănitoarea avea o lungime a corpului de 46-51 cm, o avengură a aripilor de 76-80 cm, o
greutate de 450-570 g şi ocupa locul trei după mărime în topul celor mai mari ciocănitoare din
lume.

 Scoicarul Canarian, 1994

Această pasăre de ţărm a trăit pe insulele Canare de la coasta de vest a Africii, a dispărut din
cauza epuizării principalei surse de mâncare şi anume a fructelor de mare. Diminuarea
principalei surse de hrană a acestei păsări a fost cauzată de pescuitului comercial.

Nu este precis stabilit când au murit ultimele păsări. Supraveghetorii farului local şi
pescarii spun că nu a mai fost văzută din 1940, dar sunt informaţii care relatează că ele au mai
fost observate prin anii ’80. Totuşi, din anul 1994 a fost oficial declarată dispărută. Doar 4
exemplare împăiate a acestei păsări există astăzi în muzee.