Românii și valorile în care cred

Prof. Florin Micu, 16 Decembrie 2018

În linii mari, profilul psihologic al românului se suprapune unei imagini descriptive a

trăsăturilor dominante de personalitate în raport cu alte tipologii de personalitate specifice
celorlalte popoare. Realizarea însă a unui profil psihologic al poporului român este un demers
pe cât de provocator, pe atât de dificil.

De 30 de ani românii sunt într-un proces amplu de reconstrucție a unui tip de personalitate cu
trăsături identitare stabile, de referință, trăsături transmise din generație în generație, dar și în
raport cu noile provocări moderne. De aceea putem spune că profilul de personalitate al
românului este într-un proces de definire culturală și identitară. Sistemul de valori este dat
adesea peste cap de realitățile imediate, de forța și presiunea externă. Ceea ce este
caracteristic poporului român și-i dă o consistență temporală este tocmai unitatea rezultată din
diversitatea trăsăturilor dominante de personalitate. Românii au știut întotdeauna să se
adapteze noilor realități fără a pierde elemente definitorii din structura profundă a ființei
naționale. Astăzi, după perioada întunecată a regimului comunist, ne aflăm în situația în care
mentalitatea vechiului regim o regăsim adesea în practicile și comportamentele generale ale
românului, deci nu putem vorbi de o dispariție a vechiului regim, dar în acelaşi timp nu putem
vorbi de nașterea unei noi mentalități, cu un profil identitar bine conturat. Profesorul Daniel
David crede că tinerii au alergie la individul colectivist („doar noi şi ai noştri”) şi la
concentrarea puterii („eu sunt şeful”). Tânăra generație și-a schimbat profilul psihologic de
suprafață, dar mulți dintre ei și-au însuşit valorile profilului de adâncime, fapt demonstrat de
participarea tinerilor la viața religioasă.

Cum ne-a găsit Centenarul?

Românii nu sunt nici mai buni, nici mai răi decât alții, însă modul în care se percep sau îi
percep pe alții, modul în care își definesc viitorul sau își apără anumite valori fundamentale
exprimă dominantele de personalitate în raport cu alte tipologii. Centenarul națiunii române i-
a găsit pe români destul de debusolați, fără repere valorice funcționale, fără o elită care să
ofere modele de gândire și comportament în acord cu noile provocări moderne.
Ca o reflecție psihoculturală, românii au un potențial înalt de adaptabilitate, de flexibilitate
relațională, un nivel ridicat de creativitate și învățare, dar și un nivel ridicat de inteligență
generală. Din nefericire, aceste calități nu sunt formate și dezvoltate la adevărata lor poten-
țialitate. Pe de altă parte, ca trăsături negative românii au un sentiment profund de neîncredere
în propria personalitate, în semeni, fie că sunt cunoscuți sau necunoscuți. Gradul înalt de
suspiciune îi face adesea să fie intoleranți și lipsiți de minimă empatie.

Stima de sine este una scăzută, dar adesea ascunsă de ochii celorlalți, exprimând complexe de
inferioritate sau, prin compensare, de superioritate. Cercetările în psihologia comparată au
arătat că românii au scoruri ridicate la imaginea de sine, având tendința permanentă de a arăta
cât de competenți sunt, ascunzând practic problemele cu stima de sine, cu sentimentul valorii
personale. De asemenea, românii au scoruri ridicate la indicatorul putere socială, o dorință,
dusă adesea la extrem, de a obține un statut social chiar în dezacord cu convingerea lipsei de
valoare exprimată prin stima de sine scăzută. Scoruri ridicate înregistrează și la conformismul
social, acesta nefiind întotdeauna redus la respectarea normelor explicite, ci și a celor
implicite, informale. Interesant este și raportul dintre interesul personal și cel social-civic.

Stimă de sine scăzută și fără încredere în proiecte de viitor

Pragmatismul și interesul personal se impun ca trăsături dominante în fața implicării și

asumării de responsabilitate civică. Deși în Legea Educației Naționale este statuat ca ideal
educațional formarea și dezvoltarea personalității autonome și creative, ne putem întreba în ce
măsură instituțiile educaționale şi-au atins obiectivele sau finalitățile cu grad înalt de
generalitate. Un indicator important specific personalității românului este și gradul redus de
autonomie în luarea deciziilor importante în viață. De aici un anumit stil evitant, o stimă de
sine scăzută și un grad înalt de incertitudine în ceea ce privește acțiunile și proiectele de viitor.

Familia, munca și religia reprezintă o unitate valorică funcțională în structura profundă a

personalității românului. Pentru români familia are o importanță covârșitoare, prin intermediul
acesteia românul își creează premisele siguranței și a stării de bine. Este un refugiu din fața
agresiunii contextului social. Din păcate, familia, ca și societatea în ansamblu, și-a schimbat
în anumite aspecte profilul psihologic de suprafață. Fenomenul migrației (când multe familii
au cunoscut traumele despărțirii), o schimbare a raportului dintre familie și carieră în
consonanță cu valorile universale ale modernității, bulversările economice, dar și cele de
natură culturală (vezi fenomenul mass-media prin care adesea sunt spălate creierele), toate
acestea au condus la o vulnerabilizare a instituției familiei românești.

Românii pun mare accent pe personalizarea relațiilor umane, de aici un atașament față de ceea
ce înseamnă familie. Normativitatea este secundară personalizării relațiilor umane. Profesorul
Daniel David spune ca la români preocuparea pentru binele altora nu depășește zona familiei
și ajunge uneori maxim până la persoanele pe care le cunosc. Exprimată printr-un
individualism egoist, personalitatea românului este una colectivistă și nu una individualist
universalistă.

S-a vorbit adesea, cu multă competență metodologică, despre două tipuri de profiluri de
personalitate ale românului – un profil de adâncime și un profil de suprafață. Astfel se explică
anumite contradicții între diferitele trăsături de personalitate (ba românii sunt toleranți, ba sunt
intoleranți, ba sunt ospitalieri, ba nu sunt, ba sunt harnici, ba sunt leneși etc.). Profilul
psihologic de adâncime este expresia trasăturilor cardinale, de natură culturală și spirituală,
cele care au contribuit decisiv în anumite momente ale istorie. Aceste trăsături sunt
atemporale, sunt stabile și greu de destructurat. Am putea spune că ele formează inconștientul
colectiv al românului.

Când triada familie-muncă-religie funcţionează, românului îi e bine

Profilul psihologic de suprafață are trăsături și valențe dominant sociale, conjucturale, sunt
instrumente de adaptabilitate și de protejare a trăsăturilor profunde. Acestea oferă prima
imagine a profilului de personalitate. Să luăm un exemplu. Dacă în analizele sociologice din
anii 1988 și 1993 realizate de Septimiu Chelcea cinstea era o trăsătură importantă în
autopercepţia românilor, în anii 2012-2015 ea nu mai reprezenta o trăsătură specifică
poporului român. În ceea ce priveşte munca, dacă o analizăm din perspectiva profilului de
adâncime, aceasta reprezintă un pilon important în definirea personalității. Dacă o analizăm
prin prisma profilului conjunctural, de adaptabilitate facilă la noile realități, aceasta nu mai
reprezintă o valoare importantă de afirmare socială, de prestigiu. Acolo unde funcționează
triada familie-muncă-religie, acolo munca devine o valoare determinantă pentru profilul
psihologic. Izolată de acestea, munca devine corvoadă, activitate lipsită de sens şi de
satisfacții.

Aceste schimbări de poziție în sistemul de valori sunt absolut firești și sunt determinate de
condițiile social-economice și culturale de la un moment dat, însă nu putem vorbi de o lipsă
de rezonanță a valorii de cinste la români. Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că
trăsăturile de personalitate ale românului sunt influențate de structura și de mecanismele insti-
tuționale ale statului român. Românii plecați în afara țării s-au adaptat cu succes la
mecanismele funcționale ale statelor dezvoltate. Am putea concluziona că schimbările
produse la nivelul de suprafață al profilului psihologic nu au influențat în mod hotărâtor
profilul psihologic de adâncime, caracterizat în special prin triada familie-muncă-religie.
Părintele D. Stăniloae vorbind despre poporul român spunea că atâta vreme cât alte popoare
sunt oarecum capsulate în modul lor unilateral de a fi, românii dovedesc o deschidere
excepțională în toate laturile. Iată o altă trăsătură din profilul de adâncime. Pentru a completa
profilul psihologic, putem constata că majoritatea românilor au scăzute capacități
manageriale, de organizare socială, o incapacitate de a lucra în echipă, de a crede în valoarea
personalității lor. Important este cum intervenim în a valorifica anumite calități naturale ale
românului, iar pe de altă parte, pentru a diminua anumite trăsături negative. Una din soluții
este schimbarea paradigmei educaționale în spiritul principiului enunțat anterior. O educație
bazată pe formarea și dezvoltarea resurselor umane de natură constructivistă, dublată de
crearea unui sistem de valori meritocratic, ar putea să reprezinte o perspectivă optimistă de
evoluție a societății românești.

Galerie foto: