Academia de Studii Economice din București

Facultatea de Relații Economice Internaționale

Proiect geopolitică

Geopolitica Rusiei privind gazele naturale și legătura cu

Europa

Realizat de: Oblu Vlad Cristian

Oltean Daniela Alexandra
Seria C, grupa 954

Anul 2018-2019
 1. Introducere

Contextul general al temei: tema noastră abordează conflictul Rusiei privind exportul gazele
naturale în Europa. Am ales această temă deoarece este unul dintre subiectele care ne poate
influenta în mod categoric viețile. Lipsa petrolului ne-ar putea modifica viața în mod cert.

Componenta ideologică a bipolarităţ ii, cu toată infrastructura sa, inclusiv cea militară,
a dominat confruntarea în perioada războiului rece. Dominaţ ia sa a acoperit mobilul
mult mai profund al confruntării, de aceea amintit cu circumspecţie în declaraţ iile
politice, dar urmărit cu consecvenţă în geopolitică, cel al deţ inerii şi accesului la
resurse. Interdependenţ ele dintre resurse ş i dezvoltare, prosperitate, putere au fost
demult decodificate şi au modelat în bună măsură evoluţ ia politică a lumii. Odată cu
revoluţ ia industrială însă, percepţ ia faptului că resursele, îndeosebi cele naturale, se
găsesc acolo unde „nu trebuie” şi în posesia „celor care nu le merită” a apărut
îndeosebi în zonele unde erau vitale. Percepţ ia s-a acutizat pe măsura „aş ezării”
geografiei politice a lumii în cadrul unor graniţe mai mult ori mai puţin recunoscute,
dar trasate, a căror nerespectare provoacă reacţ ii ce depăş esc cu mult stricta relaţ ie
dintre doi actori politici. De aceea, petrolul, ca sursă energetică mondială dominantă
a secolului al XX-lea, nu a fost străin de ultimul război mondial ş i nu poate fi eliminat
din motivaţiile unor conflicte distrugătoare şi astăzi, precum cele din Golf, Angola,
Cecenia etc. Economia mondială depinde încă de petrol ca resursă centrală de energie,
chiar dacă au apărut ş i altele cum ar fi energia nucleară sau gazele naturale. Acestea
din urmă au fost descoperite aproximativ în aceleaşi zone unde se află câmpurile
petroliere, deci necesită aceleaşi căi de acces, dar şi ele constituie o resursă epuizabilă.
Este un motiv suficient ca această perspectivă să reactualizeze, din când în când,
discuţiile asupra limitelor dezvoltării. Oricum, păstrând încrederea în capacitatea
oamenilor de a găsi mereu resursele necesare dezvoltării, inclusiv a surselor alternative
de energie, nu pot rămâne neobservate jocurile politice şi militare în jurul celor
existente care vor asigura mare parte din necesarul de energie în viitorul apropiat.

Creş terea numărului populaţ iei pe glob ş i dezvoltarea economică pe care ş i-o
propun toate statele lumii sunt inevitabil însoţite de creş terea consumului unor resurse
energetice tot mai limitate.

Geopolitica este dominată de strategiile resurselor, îndeosebi a celor energetice.

Geopolitica îi obligă pe subiecţii săi să ia în considerare „totalitatea preocupărilor
actorilor prezenţi pe scena internaţională”, şi este permanent „interesată de calculele
unora sau altora, ...de obiectivele ce vizează cooperarea sau destinderea relaţ iilor, dar
ş i utilizarea forţ ei sau de jocurile viclene.”1

Ca urmare, au dobândit rapid importanţ ă strategică ş i alte zone, s-au

declanş at alte competiţ ii, interesele naţ ionale încep să capete altă greutate în raport cu
cele ale alianţ elor etc., confirmându-se încă o dată că în marile strategii nimic nu poate
fi ignorat, cu atât mai mult cu cât într-o perspectivă nu prea îndepărtată ş i alte resurse
ar putea devein motive pentru competiţ ii strategice: apa, alimentele etc. De aceea
1
Paul Claval, Geopolitică ş i geostrategie. Gândirea politică, spaţ iul ş i teritoriul î n secolul al XX-lea,
Editura CORINT, Bucureş ti, 2001, p.10.
rămâne strategia domeniul preferat al potenţ ialelor. „...Petrolul – a-l găsi, a-l
transporta, a-l cumpăra, a-l păstra – rămâne un punct de focalizare a vieţ ilor noastre ş i
va continua să rămână astfel...”2 – declara un fost secretar de stat pentru energie al
SUA, subliniind cum se transformă această resursă într-o problemă de Securitate.

Resursele de gaze naturale in Europa.

Necesarul de importuri de gaze al Uniunii Europene (UE) este estimat la 500 miliarde
metri cubi pe an. Pentru atingerea obiectivelor de protejare a mediului înconjurător,
utilizarea combustibililor fosili va cunoaște un declin serios în următorii ani.

Din 1990, ponderea gazului rusesc în totalul importurilor europene de gaz a scăzut de
la 75% la 41% în 2009, în timp ce livrările din Norvegia și din regiunea Africii de
Nord - în special din Algeria - au sporit considerabil. Rusia exportă anual circa 135
miliarde de metri cubi de gaze în UE.1

În anul 2007 consumul de gaze naturale din Europa a fost asigurat în proporție de2:

23-25% de Rusia

18% de Norvegia

10% de Algeria

Norvegia ar putea deveni până în 2020 principalul furnizor de gaze naturale din
Uniunea Europeană, cu 125-140 milioane metri cubi gaz natural pe an.

Pentru diminuarea dependenței de Rusia, Uniunea Europeană a creat proiectul

gazoductei Nabucco, care va avea ca țări furnizoare Turkmenistanul, Azerbaidjanul,
Uzbekistanul sau Kazahstanul. Conducta va avea o lungime de 3.300 de kilometri și va
livra, la capacitatea maximă, 31 miliarde de metri cubi de gaz pe an.

Pentru a contracara proiectul, Rusia a demarat un proiect concurent, South Stream, în

care a încercat să atragă inclusiv o parte dintre partenerii Nabucco. Capacitatea
maximă a conductei este similară cu cea a Nabucco, de 31 miliarde de metri cubi - cu
posibilitatea creșterii capacității la 63 miliarde de metri cubi ulterior. Gazoductul va

1
http://www.standard.money.ro/articol_94815/gazprom_vrea_30__din_piata_europeana_a_gazului_pana_in_
2015.html
2
http://www.standard.money.ro/articol_46251/norvegia_poate_deveni_cel_mai_important_furnizor_de_gaze
_din_uniunea_europeana_pana_in_2020.html
avea o lungime de 900 kilometri pe sub Marea Neagră, între Rusia și Bulgaria, unde se
va ramifica o dată către nord-vest spre Austria, apoi către sud, spre Grecia și Italia.

O altă conductă în construcție este Nord Stream, conductă care va furniza gaz natural
din Rusia către Germania. Nord Stream va lega portul rusesc Vyborg de portul german
Greifswald, pe o distanță de 1.200 de kilometri, pe sub Marea Baltică. Conducta va
intra în funcțiune în anul 2011 și va avea o capacitate anuală de 27,5 miliarde de metri
cubi, iar a doua conductă, paralelă cu prima, care va fi gata până în 2012, va permite
dublarea cantităților transportate, la 55 miliarde de metri cubi.3

Rutele planificate pentru gazoductele Nabucco si SouthStream

Sursa: BBC – Gazprom to control Serbia ’ s oil

Gazoductul Nabucco4 are drept scop diversificarea surselor de aprovizionare cu

energie ale Uniunii Europene, care este dependentă energetic de Rusia, prin
construirea unui gazoduct pornind din regiunea Caspică și care să ocolească Rusia.
Conducta avea inițial o lungime de 3.300 de kilometri, lucrările de construcție fiind
inițial programate să înceapă în 2011 iar gazoductul ar fi urmat să intre în exploatare în
2014.

Costul estimat inițial al lucrărilor era de aproximativ 4,5 miliarde Euro. Datorită
creșterii prețului petrolului și implicit și al oțelului, estimarea actualizată în luna mai

3
http://www.standard.money.ro/articol_96539_12/schroeder_asigura_ca_nord_stream_va_intra_in_functiun
e (Publicatia Money)
4
http://www.standard.money.ro/articol_46203_12/otelul_creste_pretul_nabucco_la_opt_mld__euro.html
2008 a ajuns la 7,9 miliarde euro[2], sumă ce de asemenea nu mai este de actualitate,
întrucât noua variantă a traseului, Nabucco West, este mai scurtă și deci mai ieftină.

Nabucco West5 este o versiune revizuită a proiectului inițial și vizează conectarea

frontierei turco-bulgare de Austria. Obiectivul este de a livra către Europa resursele de
gaz existente în câmpul gazier Shah Deniz 2, situat în Azerbaidjan, fiind o variantă
scurtată a proiectului inițial Nabucco, ce urma să pornească de la Erzurum, Turcia, și
să ajungă la Baumgarten an der March în Austria, traversând Turcia, Bulgaria, Ungaria
și Austria. Noul Nabucco West are un traseu mai scurt ceea ce a determinat și
reducerea costurilor sale inițiale. Începerea construcției Nabucco West depinde de
decizia privind traseul care urmează să fie anunțată de consorțiul Shah Deniz până la
sfârșitul lunii iunie[6]. În cazul unei decizii favorabile, lucrările de construcție la
Nabucco West vor demara în 2015 iar primele livrări sunt așteptate în 2018.

South Stream este numele unui proiect care prevede construirea unei conducte de
gaze naturale din Rusia către Italia și Austria. Gazoductul va avea o lungime de 900
kilometri pe sub Marea Neagră, între Rusia și Bulgaria, unde se va ramifica o dată
către nord-vest spre Austria, apoi către sud, spre Grecia și Italia. Capacitatea maximă a
conductei este similară cu cea a Nabucco, de 31 miliarde de metri cubi - cu
posibilitatea creșterii capacității la 63 miliarde de metri cubi ulterior. Demararea ei
este prevăzută pentru 2015 potrivit presei ruse (inițial era vorba de 2013), iar costul
estimat este între 10 și 15 miliarde de Euro.

Studiu de caaz Conflictul UE-Rusia-Ucraina pe fondul resurselor de gaze

naturale6

Începând cu primăvara anului 2014, când au apărut primele semne ale unui nou
conflict între Ucraina și Rusia pe tema furnizarii de gazelor natural, s-a discutat intens
atat la nivelul statelor membre ale UE dar si la nivelul forurilor europene despre
identificarea unor solutii menite sa reduca dependenta Europei (si a statelor sale
membre) fata de importurile de gaze naturale din Federatia Rusa. In prezent, Rusia
furnizează o treime dintre necesarul de gaz al Uniunii Europene, iar 15 % din acest
volum de gaz tranzitează Ucraina. In contextul tensionarii relatiilor dintre Rusia si
Ucraina, alimentarea cu gaze naturale a Europei a fost amenintata pentru iarna 2014-
2015, situatie care se repeta si pentru 2015-2016. Intrebarea este care sunt alternativele
si cat de viabile sunt ele, avand in vedere aparitia unei defazari intre interesele
geopolitice europene si interesele economice ale companiilor energetice din UE.

5
Reinhard Mitschek: Constructia conductei Nabucco va demara in 2015
de Claudia Pirvoiu www.HotNews.ro
Marţi, 21 mai 2013, 10:57 Economie | Energie
6
Bogdan Patru noiembrie 17, 2015 Analize, Economie, Energie, Global / Europa www.contributors.ro
Conflictul ruso-ucrainian

La 16 iunie 2014, Gazprom intrerupe livarile de gaz catre Kiev, care refuza cresterea
pretului decretata de Moscova dupa preluarea puterii de catre proeuropeni in februarie.
Fosta republica sovietica, ce a acumulat o datorie de aproximativ 4,5 miliarde de
dolari, protesteaza fata de cresterea pretului decisa de Moscova, de la 268 de dolari la
485 de dolari pe 1.000 de metri cubi – un pret fara echivalent in Europa.

In urma unor serii de negocieri tripartite (Federatia Rusa – Ucraina – Comisia

Europeana), in octombrie 2014 Rusia, Ucraina si UE au semnat un acord privind
reluarea livrarilor de catre Gazprom, valabil pana in martie 2015. Acordul a fost
semnat de ministrii Energiei ai celor doua tari, rusul Aleksandr Novak si ucraineanul
Iuri Prodan, si comisarul european pentru Energie, Günther Oettinger, dupa cinci luni
de negocieri. Acordul se refera la un total de 4,6 miliarde de dolari, cuprinzand atat
plata datoriei la gaze a Ucrainei fata de Rusia, in valoare de 3,1 miliarde de dolari, cat
si plata livrarilor de gaze rusesti pana martie. Pretul a fost fixat la 385 de dolari pe mia
de metri cubi, un pret in continuare mare. Ucraina s-a angajat sa achite 3,1 miliarde de
dolari, corespunzand platilor neachitate in noiembrie-decembrie 2013 si aprilie-mai-
iunie 2014. Aceasta datorie, restructurata la un pret redus de 268,5 dolari pe mia de
metri cubi, urmeaza sa fie achitata pana la sfarsitul anului, in doua transe, adica 1,45
de miliarde de dolari pana la sfarsitul lui noiembrie si 1,6 miliarde de dolari pana la
sfarsitul lui decembrie. Dar, in total, datoria ucraineana se ridica la 5,3 miliarde de
dolari potrivit Gazprom, a amintit Novak. Pentru restul datoriei, el a anuntat ca Rusia
accepta, la fel ca Ucraina, sa astepte verdictul Curtii Internationale de Arbitraj de la
Stockholm, care se va pronunta abia in vara anului viitor.

Acordul pe 2014-2015 a fost prelungit in mod provizoriu in luna martie 2015, pentru a
expira pe 30 iunie a.c.. La 30 iunie 2015 insa Ucraina şi-a suspendat achiziţiile de gaze
naturale ruseşti, în urma unui eşec în negocierile vizând menţinerea aprovizionării în
următoarele trei până a şase luni. Compania ucraineană de stat Naftogaz a anunţat că
va continua să asigure transportul gazelor naturale ruseşti către alţi clienţi europeni ai
Moscovei. Intre timp insa drama s-a mai potolit, Rusia, Ucraina şi Uniunea Europeană,
reunite la Bruxelles, au ajuns la un acord asupra livrărilor de gaze naturale, suspendate
de la 1 iulie, conform vicepreşedintelui Comisiei Europene Maros Sefcovic. Ministrul
rus pentru Energie Aleksandr Novak şi omologul său ucrainean Vladimir Demcişîn au
ajuns atunci la un acord în vederea livrării de gaze naturale către Kiev pentru această
iarnă, după luni de negocieri dure.
Potrivit acordului, Ucraina va plăti un preţ redus, de 232 de dolari pe mia de metri cubi
de gaze naturale, pentru livrări începând de la 1 octombrie şi până la 31 martie. Preţul
este redus faţă de cel prevăzut de contract – 251 de dolari pe mia de metri cubi de gaze
naturale, a precizat Sefcovic. Diferenţa provine de la o scădere a taxelor aferente
exporturilor ruseşti. Ucraina s-a angajat să cumpere două miliarde de metri cubi de
gaze naturale în vederea stocării lor subterane, în octombrie, a precizat comisarul
european, adăugând că Guvernul de la Kiev a deblocat suma de 500 de milioane de
dolari pentru Naftogaz în acest scop. Comisia Europeană s-a angajat, la rândul ei, să
ajute la organizarea finanţării necesare a achiziţiilor Ucrainei de gaze naturale pentru
această iarnă, prin intermediul unor “instituţii financiare europene şi internaţionale”, a
anunţat CE într-un comunicat. Asadar, este vorba de un aranjament mai complex, in
care Bruxellesul a avut un rol economic si geopolitic cheie. Gazprom s-a angajat, de
asemenea, să renunţe la clauza din contractul încheiat cu Naftogaz în 2009 potrivit
căreia compania ucraineană era obligată să plătească pentru un anumit volum de gaze
naturale indiferent dacă le primea sau nu.

Geopolitica est-europeana fiind schimbatoare, problema asigurarii unui flux constant

al gazelor naturale din Federatia Rusa catre Europa ramane, neexistand garantii asupra
faptului ca nu pot aparea surprize. Se vede insa diferenta intre strategia ruseasca si
tactia europeana. In timp ce Europa pare blocata intr-un interminabil sir de discutii si
negocieri pe tema reducerii dependentei energetice fata de Federatia Rusa, aceasta din
urma nu numai ca pare sa nu fie ingrijorata, dar isi continua si dezvolta operatiunile in
Europa, semnand o serie de parteneriate strategice cu companiile energetice europene.
Strategia Moscovei pare a functiona, fapt ce ne face sa ne intrebam daca politica
energetica a UE se afla in mainile forurilor europene sau a marilor companii. O serie
de actiuni recente ale Gazprom-ului ridica serioase semne de intrebare asupra
viitorului politicilor energetice europene, asa cum au fost ele formulate pana in
prezent.

Alternativele gasite de Uniunea Europeana pentru gazul din Rusia

Construirea de terminale de GNL pe coasta baltică a Poloniei, Coasta Adriatică a

Croaţiei şi coasta Ucrainei la Marea Neagră reprezintă soluţii de diversificare a ofertei
de gaze a UE. Terminalele ar trebui să ofere o alternativă la livrările de gaze ruseşti şi
vor fi un atu în negocierile de preţ cu Gazprom, precum şi în lichiditatea pieţei de gaz.

Indicate ar fi diversificarea surselor de aprovizionare cu gaz, gãsirea altor furnizori.

Regiunea extinsă a Caspicii (care include şi Iranul), Mediterana de est, Africa de nord
(Algeria) şi Norvegia sunt considerate a fi zonele cu cea mai adecvată poziţionare
geografică şi potenţial de aprovizionare a Europei. Deşi Africa de Nord oferă
oportunităţi pentru exportul de gaze către UE, acestea sunt limitate de persistenţa
tulburărilor politice interne, şi de faptul cã toate conductele către Italia sunt utilizate la
maximum, iar sporirea exporturilor de gaz către Spania nu ar fi utilă, din cauza
absenţei interconexiunilor care să permită suplimentarea livrărilor dinspre Peninsula
Iberică către restul Europei.

Energia nuclearã este o altã alternativã viabilã, Polonia şi Ungaria luând în
considerare serios aceastã metodã deşi sunt state membre UE care se opun
vehement.

//at pana aici de pe site-ul : http://www.scrigroup.com/istorie-politica/stiinte-

politice/GEOPOLITICA-SI-GEOSTRATEGIA-RE22178.php

+ probabil chestii sctric legate de rezervele de petrol din Rusia si Europa

Key questions: De ce este necesar ca Europa să importe gaz în cantități atât de mari
de la Rusia?

Există posibilitatea alianței cu o altă țară/ țări ce detin resurse de gaze natural sau petroliere in
vederea furnizarii constante?

De ce resursele petroliere de pe continental European nu sunt suficiente pentru populația

europeana?

Care este perioada disponibila pana la epuizarea petrolului în lume?

Cat de grava ar fi viața oamenilor in lipsa petrolului?

Exista o resursa alternativă gazului natural?

Metodologie – cand finalizam proiectul

Scurta prezentare a proiectului cand finalizam proiectul

Scurta concluzie – cand finalizam proiectul

Concluzie

Pentru a nu periclita cerintele fata de consumul european de gaze naturale este necesar
ca relaţiile Uniunii Europene cu Rusia în domeniul energetic trebuie mentinute deoarece în
decursul timpului schimburile comerciale dintre Rusia şi ţările UE au urmat în genere acelaşi
tipar, prin furnizarea de materii prime şi resurse energetice în schimbul unor produse cu un
important aport de capital. Securitatea energetică a Uniunii Europene, poate fi asigurată doar
prin continuarea relaţiilor deja tradiţionale cu Federaţia Rusă, întrucât la nivelul concret al
relaţiilor între companiile producătoare (Gazprom) şi cele care achiziţionează gazul natural
(diferiţii distribuitori europeni) există contractele pe termen lung pe o perioadă de 20/25 de

2
http://www.csis.org/event991208sRichardson.htm
ani – noile contracte semnate recent de Gazprom şi partenerii săi UE expiră în jurul anului
2030 – care crează o obligaţie reciprocă, de a cumpăra gaz, respectiv de a-l livra, ambii
parteneri fiind interesaţi de continuitatea livrărilor, în condiţiile în care investiţiile presupuse
de infrastructură – este cazul noilor conducte de sub Marea Baltică şi Marea Neagră – au
necesitat fonduri împrumutate ce pot fi acoperite doar prin valorificarea gazului pentru care
acestea au fost acordate. În ceea ce priveşte perspectivele de cooperare ale Uniunii Europene
cu Rusia în domeniul energetic am constatat că există şanse reale de continuare a apropierii
dintre economiile Rusiei şi Uniunii Europene, dar perspectiva unei Comunităţi Ruso-
Europene a Energiei după modelul CECO este prematur în prezent, dar în condiţiile
provocărilor viitoare şi adâncirii interdependenţelor şi complementarităţii dintre Federaţia
Rusă şi Uniunea Europeană există şanse de realizare a unui spaţiu energetic pan-european în
care să fie respectate o mare parte din normele aplicate de Uniunea Europeană în materie de
energie. Cu alte cuvinte, există reale şanse ca prin crearea unei pieţe regionale a gazului
natural cu reguli comune care să transceadă actualele frontiere UE, relaţia cu Federaţia Rusă
să devină şi mai apropiată decât în prezent – urmare a unei mai mari încrederi în
corectitudinea şi intenţiile pe care le poate avea faţă de UE – urmare a aplicării unor reguli de
funcţionare a domeniului energetic tot mai asemănătoare cu cele comunitare. În ceea ce
priveşte relaţiile României cu Federaţia Rusă în materie de livrări de gaze naturale, deşi
Gazpromul nu solicită României cel mai mare preţ pentru gazul furnizat, impunând anumiţi
intermediari agreaţi, Gazpromul solicită într-o formă mascată preţuri cu până la 20% mai 20
mari decât cele aferente facturilor de livrare. Ca soluţie pe care o propunem pentru
îndepărtarea acestor intermediari din relaţia Gazpromului cu piaţa românească, este o mai
bună relaţie politică la nivel de state între România şi Federaţia Rusă, precum şi o politică
activă pe care România să o ducă pentru diversificarea surselor de import a gazului natural.

Mai putem luat informatii de aici:

https://pubs.usgs.gov/bul/2201/G/B2201-G.pdf

https://www.researchgate.net/profile/Laurier_Schramm/publication/44507027_Emulsio
ns_fundamentals_and_applications_in_the_petroleum_industry_Laurier_L_Schramm_
editor/links/54e7ac620cf2f7aa4d4ded5e.pdf