BIOMETRIA: Prezentare generala

Student: Constantin Masca

Profesor indrumator: prof. Vasile Dadarlat
Cuprins
Cuprins 2

1. Introducere 2

2. Clasificare 4
2.1 Biometria fiziologica 5
ADN 5
Urechi 5
Ochi - iris 5
Ochi - retina 5
Fata 5
Amprenta 5
Geometria degetelui 6
Geometria mainii 6
Vascularizarea degetelui 6
2.2 Biometria comportamentala 6
Mersul 6
Semnatura 6
Scrisul la tastatura 6
Vocea 6

3. Performanta 7

4. Vulnerabilitati 8

5. Concluzii 9

6. Bibliografie 9

1. Introducere
Biometria este stiinta preocupata cu identificarea identitatii persoanelor prin diverse
tehnici bazate pe caracteristicile fizice sau comportamentale intr-o maniera automata sau semi-
automata.[1] Termenul tehnic de biometrie se refera in general la masuratori ale corpului. Cele
doua tipuri de identificatorii biometrici, fiziologici si comportamentali, se refera la caracteristicile
distincte si masurabile care pot fi utilizate pentru identificarea unor persoane. Metodele
biometrice de identificare a persoanelor sunt o alternativa la metodele clasice bazate pe un
“token”, un act de identitate sau un act similar.
Printre primele incercari la identificare biometrica au fost bazele de date cu amprente ale
criminalilor in secolul XX. Prima identificare bazata pe amprente a unui criminal a fost efectuata
in anul 1891 de catre ofiterul de politie argentinian Juan Vucetich. Acesta s-a bazat pe sistemul
de clasificare al amprentelor propus de catre Francis Galton in anul 1888. Galton a fost prima
persoana care a creeze o fundamentare stiintifica pentru identificarea persoanelor prin amprente,
oferind studii privind probabilitatea ca doua persoane sa aiba aceeasi amprenta, precum si o
clasificare generala a amprentelor in 8 tipuri prezentata in Fig. 1.[2]

Fig. 1. Cele opt tipuri de amprente

Prima clasa de biometrie, cea fiziologica cuprinde analiza amprentelor, ADN-ului, venelor din
mana, fata, irisul etc. Categoria comportamentala a biometriei include stilul de mers, ritmul de scris
la tastatura sau vocea. Multe sisteme de identificare biometrica utilizeaza mai multe astfel de
caracteristici pentru a realiza o identificare. Acestea se numesc sisteme biometrice multimodale si
au aparut pentru a face fata limitarilor sistemelor unimodale, precum imbatranirea irisului sau
accidentarea amprentelor.
Printre cele mai recente dezvoltari tehnologice in domeniul biometriei se numara si biometria
intentiei, care incearca depistarea unor intentii rau-voitoare ale persoanelor analizand mersul,
miscarile ochilor, ritmul respirator etc. Sisteme bazate pe analiza semnalului creierului sau a inimii
au aparut de asemenea recent. Astfel de sisteme sunt mult mai greu de fraudat, dar fiind atat de
recente, inca sufera de acuratete joasa.
Analizarea vulnerabilitatii unui sistem biometric implica a lua in calcul diferitele componente
care alcatuiesc sistemul intreg. Robustetea fizica a interfetei cu utilizatorul, securitatea fizica a
conectivitatii dintre componentele diferite ale sistemului, securitatea proceselor controllerului precum
si performanta inerenta a dispozitivului de autentificare. Pentru a raporta vulnerabilitatile unui astfel
de sistem trebuie luate in considerare multe variabile de risc din diverse portiuni ale procesului de
autentificare, omiterea unora insemnand o concluzie incorecta asupra securitatii sistemului. Numarul
de variabile de luat in considerare precum si dificultatea de cuantificare a acestora rezulta in
realizarea unui astfel de studiu dificila.

2. Clasificare
O clasificare majora se poate face dupa tipul de informatii analizate pentru identificarea
unei persoane. Astfel, biometria se imparte in doua ramuri: fiziologica si comportamentala. O
altfel de lasificare a sistemelor este legata de numarul de informatii biometrice pe care le
utilizeaza concomitent pentru identificare, astfel se obtin doua clase, unimodale si multimodale.
2.1 Biometria fiziologica
Aceasta clasa de sisteme se preocupa cu analiza trasaturilor fizice unice ale indivizilor
legate de forma corpului precum irisul, amprenta etc. Cele mai frecvent utilizate astfel de
trasaturi sunt:

1. ADN
Implica analiza unor segmente din ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic) persoanelor. Este
una dintre cele mai sigure metode de identificare biometrica si de asemenea si una
dintre cele mai utilizate.

2. Urechi
Implica analiza structurii anatomice a urechii persoanelor din fotografii 2D sau chiar si
modele 3D. Sunt utilizate diverese tehnici de procesare a imaginilor pentru identificare.

3. Ochi - iris
Forma irisului este relativ stabila in sensul in care nu se modifica mult pe parcursul
timpului. Culoarea si structurile din inelul colorat din ochiul persoanelor sunt
caracteristicile utilizate de de astfel de sisteme. Pentru analiza acestor trasaturi, sunt
utilizate tehnici de procesare de imagini. Aceasta forma de biometrie este foarte utilizata.

4. Ochi - retina
Pentru a scana retina unei persoane, se utilizeaza o radiatie infrarosu emisa de catre
aparatul care scaneaza catre ochiul persoanei. Persoana trebuie sa fie aproape de
scanner. Dispozitivul biometric obtine astfel o imagine a vascularizarii retinei. Desi
tehnologia este dezvoltata de mult timp si detine performante buna, nu este foarte
cumuna astazi.

5. Fata
Se bazeaza pe imagini cu fata persoanei pentru a identifica trasaturile specifice. Este
foarte utilizata recent fiind usor de integrat in dispozitive precum telefoane mobile.

6. Amprenta
Un dispozitiv biometric pentru amprenta salveaza doar anumite caracteristici specifice si
usor de observat ale amprentei in baza de date. Acest sablon este utilizat apoi pentru
identificare.
 7. Geometria degetelui
Utilizeaza informatii legate de grosimea, lungimea si forma degetului pentru identificare.
Aceste informatii totusi nu sunt neaparat unice, sistemele nefiind foarte sigure.

8. Geometria mainii
Asemanator cu sistemele biometrice care analizeaza geometria degetului, cele care
utilizeaza geometria mainii iau informatii legate de forma, avand ca si avantaj o cantitate
mai mare de informatii.

9. Vascularizarea degetelui
Se utilizeaza lumina infrarosie pentru obtinerea unei imagini cu pozitia venelor de sub
pielea degetelor si se utilizeaza aceasta imagine pentru identificare.

2.2 Biometria comportamentala

Aceasta clasa de sisteme se ocupa cu analiza unor sabloane comportamentale specifice
indivizilor, precum stilul de mers, vocea etc. Sabloanele de comportament cele mai des intalnite
in biometrie sunt urmatoarele:

1. Mersul
Avantajul acestui tip de biometrie este ca se poate obtine si din imagini de diferite
rezolutii, chiar si de calitate proasta si se poate obtine atunci cand alte metode
biometrice nu pot fi preluate.

2. Semnatura
Exista doua metode de a extrage informatii biometrice din semnatura unei persoane:
statica si dinamica. Metoda statica implica analizarea strict a unei imagini cu semnatura,
iar cea dinamica implica analizarea semnaturii in timp ce este efectuata, luand in
considerare viteza, presiune, inclinatia pixului etc. Pentru metoda dinamica se utilizeaza
o tableta sau un dispozitiv asemanator.

3. Scrisul la tastatura
Se analizeaza viteza de scriere, pauza dintre anumite taste si diverse alte caracteristici.

4. Vocea
Se utilizeaza caracteristici precum spectrul de frecvente ale vorbitorului sau ritmul
vorbirii pentru identificare.
3. Performanta
Performanta sistemelor biometrice utilizeaza urmatorii indici:

● Rata erorilor de potrivire / non-potrivire falsa:

Se refera doar la rezultatele corecte oferite de catre algoritmii de identificare si nu iau in
calcul calitatea datelor de intrare.

● Caracteristica de operare a receptorului:

Acesta este un grafic vizual care indica compromisul dintre rata erorilor de potrivire falsa
si cea de non-potrivire falsa. Curba ROC permite determinarea sensibilităţii sistemului
biometric la modificarea pragului de decizie.[4]

● Rata erorilor egale:

Parametru care caracterizează precizia unui sistem biometric pentru acel prag de
securitate în care rata erorilor de potrivire falsă este egală cu rata erorilor de non-
potrivire falsă.

● Viteza:
 Cat de rapid se efectueaza identificarea unei persoane.

Fig 2. Rata erorilor de non-potrivire falsa (stanga) si rata erorilor de potrivire

falsa(dreapta)

In fig. 2 se observa o comparatie a performantei dintre 5 metode biometrice

diferite bazate pe fata, amprenta, iris, vascularizarea palmei si voce. Rata erorilor de
potrivire falsa indica cat de probabil e ca dispozitivul biometric sa ofere acces unei
persoane care nu ar trebui sa aibe acces la zona pentru care a fost instalat sistemul
biometric. Rata erorilor de non-potrivire falsa indica cat de probabil este ca o persoana
care ar trebui sa fie acceptata sa fie de fapt respinsa de catre dispozitiv.

4. Vulnerabilitati
Atacurile asupra sistemelor biometrice sunt sursa vulnerabilitatilor acestor dispozitive.
Un atac foarte comun implica utilizarea unor artefacte non-umane care sa replice caracteristicile
unei persoane aflate in baza de date a sistemului. Multe dispozitive biometrice fac si o verificare
asupra a ceea ce se introduce pentru analizare. In cazul detectie cu amprenta, se pot masura si
capacitanta pielii pentru asigurare ca imaginea amprentei obtinuta este intr-adevar de la un
deget.
Sistemele biometrice bazate pe amprenta, fata sau ochi sunt cele mai predispuse la
astfel de atacuri, deoarece aceste informatii pot fi preluate usor cu camere digitale pentru a crea
artefacte cu care sa se efectueze atacuri asupra dispozitivelor biometrice. Biometria venelor in
schimb este foarte sigura din aceasta privinta, aceste informatii fiind foarte greu de preluat de la
persoane.
5. Concluzii
Tehnicile de identificare prin biometrie sunt foarte folosite in epoca moderna in contexte
precum aeroporturi, masini, scoli, telefoane mobile etc. Sistemele biometrice au ajutat la o
siguranta mai buna a societatii fiind utilizate si de catre organizatiile guvernamentale pentru a
identifica infractorii. Usurinta utilizarii le confera un avantaj peste alte metode de identificare.
Este de asemenea usor si implementarea acestor sisteme pentru a asigura siguranta unor
locatii sau a informatiilor personale. Din acest motive, sistemele biometrice s-au dezvoltat si
continua sa o faca intr-un mod accelerat.

6. Bibliografie
[1] Anil K. Jain, Arun A. Ross, and Karthik Nandakumar. 2011. Introduction to Biometrics.
Springer Publishing Company, Incorporated.
[2]Innes, Brian (2005). Body in Question: Exploring the Cutting Edge in Forensic Science. New
York: Amber Books. pp. 32–33.
[3] "Characteristics of Biometric Systems". Cernet. Archived from the original on 17 October
2008.
[4] Optimizarea performanţelor sistemelor biometrice prin selecţia punctelor de operare în
analiza ROC, Sorin SOVIANY , Sorin PUŞCOCI