BIOMETRIE

DE CE BIOMETRIE?

Tehnologia biometrică oferă metode automate de identificare
sau autorizare a unei persoane bazate pe caracteristici
fiziologice sau comportamentale unice.

Specialiştii consideră că parolele sau codurile numerice de
identificare a persoanelor nu sunt suficiente pentru identificarea
persoanelor. Sistemele care utilizează PIN pentru identificare
vor putea valida doar corectitudinea secvenţei de caractere din
structura PIN-ului nu şi persoana care a introdus PIN-ul.
Sistemele de securitate care utilizează controlul accesului pe
baza cardurilor de acces controlează practic accesul cardului nu
şi persoana în posesia căreia se află cardul. De aceea soluţia
utilizării identificării biometrice sau a unei identificări mixte, PIN
şi caracteristici biometrice, devine o necesitate pentru sistemele
informatice actuale.
Sistemele biometrice verifică identitatea unei persoane prin intermediul a
ceea ce aceasta este: apelează la identificatori biometrici şi/sau
comportamentali.

În categoria identificatorilor biometrici se includ: geometria

palmelor, structura retinei, geometria feţei, amprenta digitală,
greutatea corpului, presiunea sanguină, etc.

În categoria identificatorilor comportamentali se cuprind: timbrul
vocal, configuraţia ADN, dinamica scrisului, scanarea semnăturii,
dinamica acţionării tastelor etc.

Aceste elemente de identificare nu pot fi pierdute, uitate sau furate aşa
cum se întâmplă cu parolele, cardurile de identitate sau cardurile
bancare.

Caracteristicile fiziologice au avantajul de a fi relativ stabile în timp.
Această „amprentă fiziologică” rămâne, de obicei, nemodificată pe
parcursul vieţii individului. Anumite caracteristici fiziologice pot
cunoaşte variaţii ca urmare a unor factori naturali (geometria mâinii
suferă uşoare modificării ca urmare a contracţiei la frig, timbrul vocal
poate suferi unele modificări – răguşeli- în anumite perioade) dar care
nu afectează major posibilitatea identificării sigure a persoanei.

Multe din caracteristicile comportamentale ale
indivizilor pot cunoaşte modificări în timp de
aceea un sistem de identificare utilizând
caracteristici comportamentale trebuie să
permită actualizări.

Biometria poate oferi autentificări foarte
sigure şi comode pentru persoanele a căror
identitate se verifică apelând la caracteristici
destul de dificil de falsificat.
Sistem de identificare pe baze
biometrice
Realizarea unui sistem de identificare pe baze
biometrice presupune următoarele
componente:

Sistemul de scanare şi reţinete a imaginii
digitale a caracteristicilor biometrice;

Softul pentru stocarea, procesarea şi
compararea imaginii digitale;

Interfaţa cu aplicaţiile pe care sistemul le va
folosi pentru a confirma identitatea
individului.
 Pas 1: procesul de capturare a
imaginii biometrice

Aceste caracteristici unice
sunt extrase din imagirea
biometrică în vederea
obţinerii unei mostre
biometrice a utilizatorului
care va fi stocată într-o bază
de date sau în memoria unui
smart card pentru a fi folosite
ulterior în cadrul procesului
de verificare a identităţii.

Impune utilizarea: unei
camere pentru reţinerea
geometriei feţei, unui scaner
pentru reţinerea imaginii
irisului, senzor pentru
ampenta digitală, microfon
pentru amprenta vocală etc.
Pas 2: Procesul de
verificare

Constă din obţinerea mostrei biometrice „live” a
persoanei de identificat, mostră care se va compara
cu mostra stocată anterior. Compararea constă deci
în identificarea asemănărilor/deosebirilor dintre
modelul de referinţă/semnătura de referinţă,
stocat(ă) în timpul înregistrării, şi modelul de
comparat.

Pot fi distinse două feluri de comparări: unu la unu
şi unu la mai mulţi în funcţie de numărul de
semnături de referinţă şi metoda de stocare.
Compararea de tip unu la mai mulţi este cunoscută
ca procesul identificării, iar compararea de tip
unu la unu este cunoscută ca procedul de
verificare.
Pas 3:Compararea

În urma procesului de comparare se generează un scor numeric
al portrivirii dat de procentajul potrivirii celor două mostre
comparate.

Proiectanţii sistemului sunt cei care stabilesc valoarea de prag
pentru scorul verificării identităţii în funcţie de nivelul de
securitate urmărit.

Recunoaşterea nu poate fi 100%, dar poate fi apropiată de
această valoare ( cauzele fiind mai ales de natură hardware). De
accea sunt definite rate standard de eroare: FAR (False
Acceptance Rate) reprezintă procentul de impostori care pot
pătrunde în sistem, iar FRR (False Rejection Rate) exprimă
procentul de persoane cu drept de acces care nu au putut intra
în sistem. Binenînţeles ideal este ca ambele rate să fie cât mai
mici, dar practic reducerea FAR induce o creştere a FRR.
Procesul de comparare a
mostrelor biometrice
Diagrama modulelor de
inregistrare si verificare
Diagrama modulului de
identificare
 Tehnici de scanare
biometrică
O aplicatie poate opera intr-un mod de recunoastere pozitiva
sau negativa :

intr-o aplicatie de recunoastere pozitiva, sistemul

stabileste daca persoana este cea care pretinde ca este.

Scopul unei recunoasteri pozitive este prevenirea folosirii
aceleiasi identitati de catre mai multe persoane ;

intr-o aplicatie de recunoastere negativa, sistemul

stabileste daca persoana este cea care pretinde ca nu

este. Scopul recunoasterii negative este prevenirea folosirii
mai multor identitati de catre o singura persoana.
Cerinte ale caracteristicilor
biometrice
Orice caracteristica fiziologica si/sau comportamnetala
umana poate fi folosita ca si identificator biometric
pentru recunoastere unei persoane atat timp cat
satisface urmatoarele cerinte :

universalitatea (toate persoanele sa aiba

caracteristica respectiva) ;

distinctivitatea (oricare doua persoane sa se

diferentieze prin aceasta caracteristica) ;

permanenta (caracteristica biometrica trebuie sa fie

suficient de invariabila) ;

masurabilitatea.
Cerinte ale caracteristicilor
biometrice
Intr-un sistem biometric practic, sunt luate in
considerare si alte cerinte, precum :

performanta, ceea ce se refera la acuratetea
recunoasterii, viteza, robustete

acceptabilitate, ceea ce se refera la masura in
care oamenii accepta un anumit identificator
biometric in viata de zi-cu-zi ;

inselare, se refera la cat de usor este sa
pacalesti sistemul prin metode frauduloase
Exemple de identificatori biometrici : a) urechea ; b) fata ; c)
termograma faciala ; d) termograma mainii ; e) venele mainii ; f)
geometria mainii ; g) amprenta digitala; h) irisul ; i) retina ; j)
semnatura ; k) vocea.
Identificatori biometrici

ADN-ul (acid dezoxiribonucleic) este codul unic fundamental
unidimensional al fiecarui individ, cu excepti gemenilor identici
care au acelasi ADN

Urechea : este cunoscut faptul ca forma urechii si structura
tesutului cartilaginos sunt specifice. Caracteristicile urechii nu
sunt unice pentru un individ. Abordarile de recunoastere a
urechii se bazeaza pe potrivirea distantei de la punctele
unghiulare ale pavilionului urechii la un punct de reper in
ureche.

Fata : este unul dintre cei mai acceptati idetificatori biometrici
pentru ca este unu adintre cele mai comune metode de
recunoastere pe care oamenii o folosesc in interactiunilw
vizuale. In plus, metoda de procurare a imaginilor faciale este
una inofensiva
Identificatori biometrici

Termogramele fetei, mainii si venelor mainii :
sablonul realizat prin caldura emanata de corpul
uman este o caracteristica a corpului fiecarui individ
si poate fi captat de o camera cu infrarosu intr-un
mod care nu poate fi obstructionat.

Mersul : este un identificator biometric spatio-
temporal. Mersul nu se presupune ca este foarte
distinct, dar este suficient de caracteristic pentru a
permite verificarea in anumite aplicatii de siguranta
redusa.
 Identificatori biometrici

Geometria mainii si a degetelor : anumite
caracteristici ale mainii (de ex lungimea degetelor) sunt
relativ invariabile si specifice (desi nu foarte distinctive)
pentru un individ. Din cauza distinctivitatii reduse,
sistemul bazat pe geometria mainii este de obicei folosit
pentru verficari si nu pentru aplicatiile de identificare.

Irisul : Tehnologia recunoasterii pe baza irisului este
extrem de exacta si rapida.

Dinamica tastarii
Identificatori biometrici

Mirosul : fiecare obiect emana un miros care este
caracteristic prin compozitia sa chimica si poate fi
folosit pentru identificarea diverselor obiecte.

Retina : vascularizarea retinei este bogata in
structura si se presupune a fi specifica fiecarei
persoane si fiecarui ochi. Se pretinde a fi cel mai
sigur identificator biometric deoarece nu este usor sa
schimbi sau sa copiezi vasculatura retinala.

Semnatura : modul in care o persoana isi face
semnatura este cunoscut ca o caracteristica a acelui
individ.
Identificatori biometrici

Vocea : captarea vocala nu poate fi
obstructionata si amprenta vocala este un
identificator biometric acceptabil in aproape
toata lumea. Vocea este singurul identificator
biometric care poate recunoaste o persoana
prin intermediul telefonului. Vocea poate fi
afectata de starea sanatatii, stress, emotii,
dar si de canalele de comunicare, microfoane
Prezentare comparativă a principalelor
tehnologii biometrice