Conceptul de

sistem
informatic și
componentele
acestuia

1. Conceptele
fundamentale al
sistemului
informatic
2. Relaţia dintre
sistemele informatice şi organizaţie
3. Alte aspecte ce privesc
sistemele informatice
contemporane
Diagrama unui sistem
Conceptul de sitem

Un sistem este format dintr-un grup de componente între

care se stabilesc relaţii şi care conlucrează spre un scop comun
prin acceptarea de intrări şi producerea de ieşiri printr-un
proces de transformare.
Diagrama unui sistem cibernetic
Clasificarea sistemelor

1. Din punct de vedere ierarhic:

 Subsistem
 Suprasistem

2. Din punct de vedere relaţiei dintre sisteme:

 Sisteme deschise
 Sisteme închise
 Sisteme adaptive
Conceptul de sistem informațional
Sistemul informaţional este ansamblul de procedee şi
mijloace de colectare, prelucrare şi transmitere a informaţiei
necesare procesului de conducere a întreprinderilor, instituţiilor,
ministerelor etc.
Tipuri de sisteme informaționale

 Sistemul informaţional manual (ce utilizează creionul şi

hârtia);
 Sistemul informaţional informal (ce utilizează
cuvintele);
 Sistemul informaţional formal (ce utilizează
procedurile scrise);
 Sistemul informaţional bazat pe computer (sistemul
informatic).
Conceptul de sistem informatic

Un sistem informatic este acela în care informaţia trece

printr-un format digital - altfel spus, se transformă, se
prelucrează sau se exprimă într-o formă digitală.
Componentele unui sistem informatic

 Resursele umane
 Hardware
 Software
 Datele
Date și informații

 Datele sunt fapte brute sau observaţii în general despre

fenomene fizice sau tranzacţii comerciale. Datele au un
caracter obiectiv şi sunt măsurabile prin caracteristicile lor.
 Pentru a fi mai valoroase şi mai uşor de utilizat datele trebuie
prelucrate, devenind informaţii, astfel informaţiile deja
procesate, au un anumit înţeles şi sunt folositoare
utilizatorului.
Datele suferă un proces de adăugare de
valoare prin:

 agregare, manipulare şi organizare

 analizarea şi evaluarea conţinutului lor
 utilizarea lor într-un context folositor pentru utilizator
Activităţile dintr-un sistem informatic

 Introducerea datelor;
 Procesarea datelor pentru obţinerea de informaţii;
 Ieşirea procedurilor informaţionale;
 Stocarea resurselor infomaţionale;
 Controlul performanţelor sistemului.
Sistemul informatic al organizației
Un sistem informatic pentru o organizație este o îmbinare
între echipamentele hardware, produsele software, infrastructura
informațională şi personalul calificat care facilitează procesul de
planificare, control, coordonare şi luare a deciziei în cadrul
acesteia.
Relaţia dintre sistemele informatice şi
organizaţie

Sistemele informatice asigură infrastructura informaţională

internă (Intranet) sau externă, interorganizaţională (Extranet şi
Internet) pentru necesităţile afacerii în:
 Asigurarea eficienţei operaţionale;
 Asigurarea unui management eficient;
 Asigurarea unui avantaj competiţional.
Sistemele informatice asigură suportul în:

 Elaborarea strategiilor de afaceri;

 Desfăşurarea proceselor comerciale;
 Îmbunătăţirea structurii organizaţionale şi a culturii
organizaţiei;
 Creşterea cifrei de afaceri şi a valorii organizaţiei într-un mediu
dinamic, concurenţial.
Din punct de vedere individual-managerial
sistemul informatic reprezintă:

 un mijloc important pentru asigurarea funcţionalităţii

business-ului;
 un factor esenţial ce influenţează eficienţa operaţională,
productivitatea angajaţilor şi a relaţiei cu clienţii;
 o sumă de bază de informaţii care asigură luarea de
decizii corecte;
 un mijloc de a dezvolta noi produse (servicii) ce asigură
un avantaj competitiv;
 una din cele mai importante resurse ale organizaţiei şi de
analiză a costului businessului.
Tendinţe în evoluţia organizaţiilor
Utilizarea Internetului la nivelul
organizaţional local sau global

 Majoritatea organizaţiilor de business de nivel mediu sau mare şi-

au dezvoltat sisteme informatice la nivel global care utilizează
Internetul.
 Pentru firmele mici şi mijlocii, Internetul devine un mijloc
principal de comunicare, de utilizare în activitatea comercială,
de promovare etc.
Apariţia de organizaţii online

Tot ca o consecinţă a Internetului şi a globalizării se remarcă în

prezent apariţia de forme care îşi desfăşoară activitatea numai pe
Internet având ca domeniu de activitate: distribuţia de soft-uri,
licitaţii, site-uri de distracţie etc.
Globalizarea

Relaţia Internet - globalizare poate fi privită ca o relaţie în care

fiecare factor îl determină pe celălalt. Prin utilizarea Internetului şi
a extinderii globalizării au apărut tehnologiile Cloud, care permit
stocarea şi utilizarea unor informaţii proprii organizaţiei de
business de oriunde din lume.
Reformularea procesului de business

 Procesul de business este format din orice grup de activităţi

efectuate în scopul de a produce un anumit rezultat
specific orientat spre client sau spre piaţă.
 Într-o organizaţie modernă tehnologia informaţiei se impune
determinând noi orientări şi utilizarea de mijloace din ce în ce mai
sofisticate precum inteligenţă artificială, sistemele expert etc.
 Bibliografie

 Onete, C.B., Dina, R., 2015. Sisteme informatice.

Elemente fundamentale. Ediția a II-a revizuită çi
adăugită. Bucureşti: Editura ASE

Tipuri şi categorii
de sisteme informatice (1)
1. Evoluția sistemelor informatice
2. Modalităţi de structurare a sistemelor
 informatice
3. Sisteme informatice la nivel global
4. Managementul sistemelor informatice la nivel
global
5. Organizaţiile globale şi sistemele informatice
Evoluția sistemelor informatice
 Anii ’50 – ’60: Prelucrarea electronică a datelor
 Anii ’60 - ’70: Managementul sistemelor informatice
 Anii ’70 - ’80: Sistemele pentru fundamentarea deciziei
 Anii ’80 - ’90: Sisteme orientate înspre utilizator
 Anii 2000-2010: Sisteme informatice strategice şi globale
 Anii 2010-2020: Sisteme informatice colaborative şi
neuroeconomice
Anii ’50 – ’60
 Prelucrarea electronică a datelor
 Rolul sistemelor informatice era de a procesa tranzacţiile,
de a întreţine (edita) înregistrările şi de a oferi diverse
rapoarte.
Anii ’60 - ’70
 Managementul sistemelor informatice
 Acest mod de organizare avea rolul de a oferi managerilor
(ca utilizatori ai sistemelor informatice) diverse rapoarte
predefinite de management care le ofereau informaţiile
necesare pentru luarea deciziilor.
Anii ’70 - ’80
 Sistemele pentru fundamentarea deciziei
 Aceste sisteme nou apărute aveau rolul de a oferi managerilor
utilizatori un suport ad-hoc pentru fundamentarea deciziei.
Acest suport era croit pentru anumite probleme specifice şi
era mijlocit de compartimente specializate (alcătuite din
informaticieni).
Anii ’80 - ’90
 Sisteme orientate înspre utilizator
 Sisteme de prelucrare pentru utilizator
 Sisteme informatice pentru nivelul executiv
 Sisteme expert
Anii 2000-2010
 Sisteme informatice strategice şi globale
 Sistemele informatice strategice
 Sisteme informatice globale
Anii 2010-2020
 Sisteme informatice colaborative şi neuroeconomice
 Sistemele informatice colaborative
 Sisteme informatice neuronale
 Intrări Proces Ieşiri
SPT Date, Clasificare, sortare, Rapoarte detaliate Date
actualizare prelucrate
Tranzacţii
SIM Date prelucrate, Generare de rapoarte, Decizii de rutină,
Modele date de management, răspunsuri la
modele simple, interogări
interogări

SFD Date prelucrate, Răspunsuri la interogări, Rapoarte speciale

Modele modelări, simulări

SIE Date prelucrate, Analize personalizate Proiecte, trenduri

Rapoarte
Analize

SE Fapte, corelaţii Analize Soluţii la probleme care

reguli necesită
experienţă
Modalităţi de structurare a sistemelor
informatice

 Sistemele informatice din prezent pot fi construite în aşa fel

încât să poată fi utilizate atât în mod centralizat cât şi
descentralizat în activităţile operaţionale şi de luare a deciziei.
Avantajele centralizării
 se pot conecta toate componentele unei organizaţii prin reţele de
comunicaţii ce oferă managementului posibilitatea de a
centraliza procesul de luare a deciziei (deciziile ce erau luate
la nivelul de jos);
 se poate promova centralizarea operaţiilor ceea ce duce la
reducea numărului de birouri, depozite şi alte spaţii de muncă.
Avantajele descentralizării
 utilizare de reţele distribuite de calculatoare la mai multe puncte
de lucru ce oferă managerilor de vârf posibilitatea de a delega
deciziile către nivelele inferioare de management;
 managementul poate descentraliza activitatea operaţională prin
creşterea numărului de grupuri care au acces la informaţie şi
comunicaţie.
Tendinţe în structurarea sistemelor
informatice

 Extinderea sistemului informatic de la nivelul unui

compartiment la nivelul întregii organizaţii.
 Descentralizarea mai ales că au apărut reţelele de
calculatoare ce puteau fi accesate de orice utilizator
 Externalizarea: tendinţa de a transfera funcţiile
sistemelor informatice altor organizaţii din afară ca integratori
de sistem.
Organizaţiile şi tehnologia informaţiei
 Oamenii
 Activităţile
 Tehnologia
 Cultura
 Structura organizaţională
Oamenii
 Managerii sunt persoane individuale cu preferinţe diverse în
domeniul informaţiilor precum şi cu posibilităţi mai mari sau
mai mici de a le utiliza.
 Un sistem informatice va trebui să ofere acele informaţii care
se apropie cel mai mult de necesităţile şi dorinţele acestora.
Activităţile

 Activitățile desfășurate într-o organizație devin în timp

din ce în ce mai complexe şi ineficiente.
 Tehnologia informaţiei are un rol major în simplificarea
activităţilor şi creşterea eficienţei organizaţiei.
Tehnologia
 Sistemele informatice se află într-o continuă expansiune şi
devin din ce în ce mai sofisticate.
 Este nevoie ca în desfăşurarea activităţilor, nu tehnologia
informaţiei să dicteze necesarul de informaţie ci utilizatorii.
 Se impune ca managementul să se acomodeze cu
structura şi cultura fiecărei organizaţii.
Cultura
 Organizaţiile şi componentele lor dispun de o cultură care
este împărtăşită atât de manageri cât şi de ceilalţi angajaţi.
 Toţi dispun de un set unic de valori organizaţionale şi de stiluri
care pot varia de la cele informale până la cele prea formale.
 Sistemele informatice precum şi produsele
informaţionale trebuie să fie adaptate la aceste cerinţe.
Structura organizaţională
 Organizaţiile îşi structurează managementul, angajaţii şi
activităţile, în grupuri (subunităţi) organizaţionale.
 Funcţiile sistemelor informatice trebuie structurate în aşa fel
încât toate grupurile organizaţionale să beneficieze de produsele
informaționale necesare eficientizării activităţii proprii.
Managementul sistemelor informatice la
nivel global

 Activitățile sistemelor informatice ale organizațiilor de

business trebuie să răspundă nevoilor şi cerințelor existente la
nivel global şi trebuie astfel dimensionate încât să fie
armonizate în relație cu mediul cultural, politic şi geografic în
care organizația își desfășoară activitatea.
 Caracteristicile unor astfel de sisteme informatice se referă la
strategiile de afaceri, managementul datelor, aplicaţiile
folosite, dezvoltarea de sisteme şi platformele tehnologice
specifice mediului în care sunt utilizate.
Aspectele politico-economice
 Multe ţări au o legislaţie proprie care reglementează sau chiar
interzic transferul de date dincolo de graniţele naţionale;
 Taxele, restricţiile sau chiar interzicerea exportului de
hardware şi software către anumite ţări;
 Legi locale care reglementează nivelul valorii adăugate dacă
produsul se vinde acolo;
 Acordurile comerciale bilaterale care specifică nivelul
profitului care trebuie cheltuit în ţara în care a fost obţinut.
Aspectele culturale
 diferenţe de limbaj
 manifestări culturale
 obiceiuri
 atitudini sociale
 stiluri de muncă
 relaţii de afaceri etc.
Aspectele geo-economice
 distanţele mari;
 fusul orar;
 lipsa de facilităţi în domeniul telecomunicaţiilor (din unele
ţări);
 lipsa de specialişti locali;
 costul vieţii şi costul muncii;
Organizaţiile globale şi sistemele
informatice

 Aplicaţii la nivel global

 Platforme tehnologice globale
 Dezvoltarea de sisteme globale
Aplicaţiile la nivel global includ

 clienţii
 resursele existente
 produse concurente
 colaborarea intraorganizaţională şi interorganizațională
 operaţiile de lucru
Platforme tehnologice globale
(infrastructura tehnologică)
 alegerea echipamentelor hardware
 alegerea produselor software
 alegerea reţelelor de comunicaţii
 :

Strategiile de dezvoltare a unor

 sisteme globale trebuie să includă

 transformarea aplicaţiilor utilizate la nivel local în aplicaţii

utilizate la nivel global;
 pregătirea unei echipe multinaţionale care să asigure
dezvoltarea de sisteme informatice în condiţiile de utilizare
locală la fel ca şi la nivelul sediului central;
 dezvoltări paralele de sistem – în care părţi ale sistemului
vor fi dezvoltate la nivel local iar altele la nivelul
sediului central.
Bibliografie

 Onete, C.B., Dina, R., 2015. Sisteme informatice.

Elemente fundamentale. Ediția a II-a revizuită çi
adăugită. Bucureşti: Editura ASE

Tipuri şi categorii
de sisteme informatice (2)
1. Categorii de sisteme informatice
2. Sistemele de prelucrare a tranzacţiilor
3. Sistemele informatice de management
4. Sistemele pentru fundamentarea deciziei
5. Sisteme informatice pentru nivelul executiv
Categorii de sisteme informatice

Sistemele informatice joacă un rol important în a asigura suportul

activităţilor manageriale şi operaţionale în business. Acestea
se pot clasifica în două categorii:
 Sisteme informatice operaţionale
 Sisteme informatice pentru management
Sistemele informatice operaţionale
cuprind
 sisteme informatice operaţionale
 sisteme pentru procesarea (prelucrarea) tranzacţiilor
 sisteme pentru controlul proceselor
 sisteme pentru colaborarea la nivelul organizaţiei
Sisteme informatice pentru
management cuprind
 sisteme informatice pentru management (în general);
 sisteme informatice pentru fundamentarea deciziei;
 sisteme informatice pentru activitatea executivă.
Sistemele de prelucrare a tranzacţiilor
(SPT)
 Sistemele de prelucrare a tranzacţiilor întreţin
înregistrările de rutină ale activităţii organizaţiei cum ar fi
evidenţa vânzărilor, sistemele de rezervări, contabilitate
operativă, evidenţă bancară etc.
 Sistemele de prelucrare a tranzacţiilor sunt utilizate mai ales
de funcţionari care au puţine (sau nu au deloc) atribuţii de
management.
Sistemele informatice
de management (SIM)
 Aceste sisteme oferă informaţii managerilor prin generarea de
rapoarte necesare activităţii de zi cu zi sau rapoarte care vor fi
utilizate în luarea deciziilor strategice.
 Sistemele informatice de management sunt utilizate şi
pentru depistarea de probleme sau oportunităţi. Exemple:
analiza bugetului, rapoarte de personal, rapoarte
agregate ale vânzărilor.
Sistemele pentru fundamentarea deciziei (SFD)
 Acestea sunt sisteme bazate pe computer care oferă un sprijin
informaţional interactiv managerilor în timpul procesului de
luare a deciziei.
 Sistemele pentru fundamentarea deciziei utilizează:
 Modele analitice
 Baze de date specializate/ Big data
 Modele interactive (bazate pe computer)
 Modele neuronale
Rețelele neuronale artificiale (RNA)
 Rețelele neuronale artificiale (RNA, în engleză: ANN de
la artificial neural network) sunt o ramură din știința inteligenței
artificiale, și constituie totodată, principial, un obiect de
cercetare și pentru neuroinformatică.
 Rețelele neuronale artificiale caracterizează
ansambluri de elemente de procesare simple, puternic
interconectate și operând în paralel, care urmăresc să
interacționeze cu mediul înconjurător într-un mod asemănător
creierelor biologice și care prezintă capacitatea de a învăța.
Rețelele neuronale artificiale (RNA
 Majoritatea cercetătorilor sunt de acord cu definirea
rețelelor neuronale artificiale ca rețele de elemente
simple puternic interconectate prin intermediul unor
legături numite interconexiuni prin care se propagă
informație numerică.
 Originea acestor rețele trebuie căutată în studierea rețelelor
bioelectrice din creier formate de neuroni și sinapsele acestora.
Principala trăsătură a acestor rețele este capacitatea de a
învăța pe bază de exemple, folosindu-se de experiența
anterioară pentru a-și îmbunătăți performanțele.
Domeniile în care RNA realizează
modele eficiente sunt:

 Aproximări de funcții
 Predicții ale unor serii temporale
 Clasificări
 Recunoaștere de tipare
 Recunoaștere vocală
 Scanarea retinei
 Învățarea robotului care se verifică în mod constant cu
un om
Implementări ale RNA în bussines:
 previziuni financiare
 controlul proceselor industriale
 cercetări de piață
 validări de date pe bază de clasificări și de tipare
 management de risc
 previziuni de marketing
Componentele unui SFD includ
 Elementele hardware
 Elementele software
 Date
 Modelul de prelucrare
 Resursele umane
Cele mai utilizate programe pentru SFD sunt:
 Programele de baze de date. Sunt programe specializate care
permit crearea, utilizarea şi întreţinerea bazelor de date integrate
ale unui sistem de fundamentare a deciziilor
 Programele de calcul tabelar. Sunt tot programe
specializate care oferă cele mai multe facilităţi în
elaborarea de modele analitice, interactive care
utilizează numeroase variabile.
 Utilizarea unui SFD implică patru tipuri de modele analitice de bază:

 Analiza What-if
 Analiza senzitivităţii
 Analiza Goal-seeking
 Optimizările
Analiza What-if

 În acest tip de model utilizatorul modifică variabilele

utilizate sau/şi relaţiile dintre variabile şi apoi observă
rezultatul acestor schimbări în valorile altor variabile.
Analiza senzitivităţii

 Acest tip de model reprezintă un caz special de analiză What-

if. Astfel o valoare a unei variabile este schimbată în mod
repetat iar rezultatele sunt observate în modificările celorlalte
variabile. De cele mai multe ori se utilizează atunci când
decidenţii sunt nesiguri în estimările făcute asupra
modificărilor unor variabile cheie.
Analiza Goal-seeking

 Acest model reprezintă o viziune răsturnată de analiză What-if.

În loc să se observe cum modificările unei variabile
afectează celelalte variabile, modelul Goal- seeking
stabileşte o valoare ţintă pentru o variabilă şi face schimbări
asupra celorlalte variabile până ce valoarea ţintă a fost atinsă.
Optimizările

 Optimizările reprezintă o extensie deosebit de complexă a unei

analize Goal-seeking. Astfel se urmăreşte ca în loc de
stabilirea unei valori ţintă să se obţină o valoare optimă pentru una
sau mai multe variabile în condiţiile existenţei mai multor
constante (sau restricţii). Se fac schimbări repetate în funcţie de
constantele folosite până când se găsesc cele mai bune valori
pentru variabilele ţintă
Sisteme informatice pentru nivelul
executiv (SIE)

 Sistemele informatice pentru nivelul executiv se

focalizează asupra informaţiilor strategice necesare
managementului de vârf.
 Scopul acestor sisteme este de a oferi factorilor de decizie
de la nivelul de vârf accesul imediat şi facil la informaţiile
necesare realizării scopurilor strategice ale organizaţiei.
Caracteristicile SIE
 Utilizarea de reţele de calculatoare
 Soft-ul SIE utilizează sistemul de telecomunicații, iar soft-ul
de baze de date oferă acces la informaţiile din mediul
intern sau extern şi un acces instantaneu la interogări
 Oferă o mare varietate de informaţii privitoare la situaţia
prezentă a organizaţiei cât şi estimările privind situaţia viitoare
 SIE oferă posibilitatea de a modela analitic şi a evalua
alternativele pentru sistemele pentru fundamentarea
deciziei
 Informaţiile oferite de SIE pot fi prezentate în forma
dorită de manager.
Prelucrările analitice online (OLAP)
 Sistemele informatice pentru management (SIM), sistemele
pentru fundamentarea deciziei (SFD) şi sistemele
informatice pentru nivelul executiv (SIE) au posibilitatea de
a consulta şi manipula în mod interactiv un volum mare de
date, chiar la nivel de detaliu şi din perspective diferite.
 Datele pot fi accesate de la nivel local, din cadrul altor
departamente prin intermediul reţelei interne a organizaţiei
sau online din alte zone geografice unde organizaţia mai are
sedii.
Prelucrările analitice cuprind
 Consolidation. Permite combinarea datelor, agregarea şi
stabilirea de legături între ele. Această prelucrare poate fi de la o
însumare simplă până la obţinerea de grupări complexe.
 Drill-down. Implică o analiză reversivă pornind de la datele
generale până la sursă (detaliu). Se compară astfel datele
agregate în mod ierarhic pe perioade de timp diferite.
 Slicing and dicing. Recurge la analiza unei mari baze de date
din mai multe puncte de vedere. Datele sunt prelucrate de-a
lungul unei axe de timp pentru a analiza trendul şi a găsi
modele.
Data mininig
 Aceasta reprezintă procesul de colectare, căutare şi analiză
unui volum mare de date cu scopul de a descoperii legături
între informaţiile existente, tipare de comportament ale
consumatorilor, anomalii ale procesului de business sau
tendinţe de consum.
 În procesul de căutare şi analiză sunt utilizate instrumente de
analiză statistică şi elemente de inteligenţă artificială combinate
cu metode de gestiune a bazelor de date.
Procesul data mininig include
 Curăţarea datelor
 Integrarea datelor
 Extragerea datelor
 Transformarea datelor
Tipuri de rapoarte
 Rapoartele periodice. Sunt o formă clasică de date
aranjate într-un format prestabilit;
 Rapoartele excepţionale. Sunt oferite când apar
evenimente neprevăzute;
 Rapoarte la cerere. Sunt produse atunci când sunt
solicitate în forma dorită.
Bibliografie

 Onete, C.B., Dina, R., 2015. Sisteme informatice.

Elemente fundamentale. Ediția a II-a revizuită și adăugită.
Bucureşti: Editura ASE

Proiectarea şi implementarea
de sisteme informatice
1.

2.

3. Utilizarea elementelor teoriei sistemelor

ca un mijloc ce asigură coerenţa etapelor
4. Investigarea sistemului
5. Analiza sistemului
6. Proiectarea sistemului
7. Implementarea sistemului
8. Întreţinerea sistemului
Studiul unei probleme şi găsirea unor soluţii
implică următoarele activităţi:

 Cunoaşterea şi definirea problemei;

 Elaborarea de soluţii alternative şi evaluarea lor;
 Selectarea celei mai bune soluţii;
 Design-ul sistemului;
 Implementarea şi evaluarea sistemului.
Cunoaşterea şi definirea problemei

 Aceasta implică separarea problemelor de simptome,

determinarea obiectivelor, stabilirea constantelor şi
evaluarea problemei într-un context sistemic sau o viziune
sistematică.
Elaborarea de soluţii alternative şi
evaluarea lor

 Pentru a construi variante alternative se pot folosi soft-uri de

simulare (programe pentru fundamentarea deciziei).
 Scopul evaluării este de a determina care dintre soluţii
îndeplineşte condiţiile.
Selectarea celei mai bune soluţii

 Odată ce toate soluţiile alternative au fost evaluate se poate

face o comparaţie între ele, iar apoi se poate selecta cea
mai bună dintre ele.
 Dacă se folosesc criterii multiple de comparaţie, selecţia celei
mai bune soluţii devine un proces dificil care necesită algoritmi
speciali de alegere a soluţiei optime.
Design-ul sistemului

 Această etapă implică elaborarea unor specificaţii şi mai apoi a

unui plan (program) de implementare.
 Specificaţiile elaborate vor conţine descrieri detaliate ale
caracteristicilor personalului, programelor software, a
echipamentelor hardware, a resurselor de date necesare
precum şi a alternativelor şi activităţilor necesitate de sistemul
informatic.
Implementarea şi
evaluarea sistemului
 În cazul implementării sistemului se vor specifica resursele,
activităţile precum şi timpul necesar. Pasul final este de a
monitoriza soluţia adoptată şi a o evalua.
Ciclul dezvoltării de sisteme
informatice

Întreţinere Investigare

5 1

4
2

Implementare Analiză
3

Proiectare
Investigarea sistemului
Această investigaţie poate include studii preliminare ale sistemului
informatic propus care vor urmări:
 determinarea faptului că există sau nu o problemă;
 elaborarea unui studiu de fezabilitate;
 dezvoltarea unui plan de management.
Fezabilitatea poate fi
 fezabilitate organizaţională
 fezabilitate economică
 fezabilitate tehnică
 fezabilitate operaţională
Analiza sistemului existent
Analiza sistemelor reprezintă un studiu asupra necesităţilor
informaţionale ale utilizatorului final. Ea implică studii detaliate
privind:
 informaţiile necesare pentru organizaţie şi utilizatorii finali;
 activităţile, resursele şi produsele existente în cadrul
sistemului informatic prezent.
Analiza organizaţională
Urmăreşte evaluarea sistemelor organizaţionale precum şi a mediului
organizaţiei.În general, implică un studiu detaliat asupra:
 mediului;
 structurii managementului;
 personalului;
 business-ului;
 sistemelor înconjurătoare;
 sistemele informatice prezente.
Analiza sistemului existent
Aceasta analiză implică studiul activităţilor, resurselor şi
produselor. Se analizează modul în care:
 sistemul actual utilizează echipamentele hardware,
produsele software, personalul;
 sunt convertite activităţile, resursele şi produsele
existente în produse informatice;
 se efectuează introducerea, transmiterea, prelucrarea şi
controlul datelor.
Analiza necesităţilor patrimoniale
 determinarea necesităţilor informaţionale;
 determinarea posibilităţilor prezente de prelucrare a
informaţiilor;
 elaborarea unui necesar funcţional.
Proiectarea sistemului
Proiectarea (design-ul) sistemului specifică modul în care sistemul îşi
va atinge obiectivele. Proiectarea sistemului cuprinde trei activităţi:
 designul interfaţei cu utilizatorul;
 datele utilizate;
 procesul.
Design-ul interfaţei
Interfaţa cu utilizatorul se referă la interacţiunea ce va avea loc între
utilizatorul final şi program (aplicaţie) și cuprinde:
 ecranele de afişare;
 dialogurile interactive calculator/utilizator;
 formulare de introducere a datelor; documente, rapoarte.
 Structurarea datelor
Structurarea datelor se referă la structura bazei de date şi a
fişierelor ce vor fi utilizate de noul sistem informatic. În acest
caz trebuie avut în vedere:
 atributele sau caracteristicile entităţilor (obiecte, oameni,
locuri, evenimente) prin care sistemul informatic propus îşi
atinge scopul;
 relaţiile care se stabilesc între aceste entităţi;
 specificarea elementelor prin care fiecare entitate va fi
urmărită de către sistemul informatic propus;
 stabilirea condiţiilor pentru ca datele utilizate să fie
valide.
Implementarea sistemului
Activităţile principale ale procesului de implementare sunt:
 Achiziţionarea de software, hardware şi servicii;
 Dezvoltarea de software;
 Pregătirea (trainingul) personalului;
 Elaborarea documentaţiei de sistem;
 Elaborarea sistemului pilot.
Achiziţionarea de software, hardware
şi servicii
Furnizorii de servicii informatice pot fi:
 Producătorii de echipamente de calcul;
 Distribuitorii de echipamente de calcul;
 Integratorii de sisteme;
 Consultanţii independenţi (ca persoane individuale).
Evaluarea echipamentele hardware
 performanţe;
 cost;
 disponibilitate;
 compatibilitate;
 modularitate;
 tehnologie;
 ergonomie;
 relaţia cu mediul;
 relația cu software;
 service şi documentare.
 Evaluarea pentru software

 eficienţă;
 flexibilitate;
 securitate;
 limbă;
 hardware;
 cost;
 disponibilitate;
 compatibilitate;
 tehnologie;
 documentaţie;
 ergonomie;
 suport.
Evaluarea serviciilor informatice
 performanţe
 dezvoltarea de sisteme
 întreţinere
 training
 back-up
 accesibilitate
 hardware
 software
Întreţinerea sistemului
 În general, întreţinerea sistemului priveşte testarea,
documentarea, trainingul şi activităţi activităţile de
monitorizare, evaluare şi modificare operaţională a
sistemului.
Testarea sistemului
 testarea hardware-ului şi a conexiunulor;
 testarea şi modificarea (dacă e cazul) a programelor;
 testarea procedurilor de prelucrare a informaţiilor.
Documentarea
 manuale pentru procedurile operaţionale;
 mostre de formulare pentru introducerea datelor;
 mostre de rapoarte.
 Trainingul
 pregătirea introducerii datelor
 pregătirea procedurilor de lucru
 pregătirea personalului în înţelegerea necesităţii
sistemului
 pregătirea specifică pentru anumite elemente de
hardware şi software
Întreţinerea propriu zisă

 postimplementarea care vine să asigure că sistemul îşi

îndeplineşte obiectivele şi corespunde aşteptărilor
 efectuarea de corecţii în dezvoltarea sau utilizarea
sistemului care include şi o revizuire periodică sau un audit
pentru sistem, pentru a se asigura că sistemul funcţionează
corespunzător
 efectuarea de schimbări în sistem datorate modificării
mediului de afaceri sau a activităţii în general.
Bibliografie

 Onete, C.B., Dina, R., 2015. Sisteme informatice.

Elemente fundamentale. Ediția a II-a revizuită și adăugită.
Bucureşti: Editura ASE

Modelarea în sistemele
informatice
1. Definirea modelelor
2. Clasificarea modelelor
3. Componentele modelelor matematice
4. Elaborarea şi utilizarea modelelor în
sistemele pentru fundamentarea deciziei
5. Modelul Cash-Flow
6. Modelul (analiza) What-If
 Definirea modelelor

 Modelele reprezintă abstractizări ale sistemelor

 Un model este o reprezentare simplificată sau abstractizată a
unei realităţi (un obiect sau un fenomen din lumea reală).
 Modelele sunt nişte înlocuitori ai sistemului real care
surprind esenţa şi nu detaliile sistemului real
Definirea modelelor pentru
fundamentarea deciziei

 Modelele pentru fundamentarea deciziei sunt abstractizări

cantitative sau logice ale realității create şi utilizate pentru a
ajuta o persoană să ia o decizie.
 Clasificarea modelelor

Modelele se pot clasifica în funcţie de:

 Gradul de abstractizare
 Complexitate
 Gradul de incertitudine
 După gradul de abstractizare
modelele pot fi:

 modele iconice
 modele analogice
 modele matematice
 Componentele modelelor matematice

Modelele matematice utilizează trei componente:

 variabilele controlabile (variabile de decizie)
 variabilele necontrolabile
 variabilele rezultat
Componentele modelelor matematice
 Modelele utilizate în SFD au
următoarea structură:

 O secţiune de introducere a datelor

 O secţiune logică
 O secţiune de generare de rapoarte
 Modelele sunt utilizate pentru:

 previziunea performanţelor sistemului modelat;

 simularea viitorului (deoarece în cazul simulării,
alternativele sunt mai uşor de analizat);
 ca un ajutor în procesul de comunicare a mediului
decizional către ceilalți membrii ai organizaţiei ;
 pentru analiza unui număr mai mare de variante;
 pentru a îmbunătăţi performanţa unui sistem folosind analiza
What-if.
Elaborarea modelelor

 Modelarea este un proces iterativ care începe cu un model

simplu iar pe măsură ce sa aprofundează relaţiile între variabile
(sau se adaugă noi variabile) modelul se rafinează şi
complexitatea sa creşte.
Paşii de urmat în elaborarea unui
model sunt:
Elementele luate în considerare în
elaborarea modelelor sunt:

 distincţia dintre elementele sistemului modelat şi mediul

extern al sistemului;
 introducerea în model a acelor elemente care au
relevanţă asupra deciziei;
 cu cât se utilizează mai multe variabile cu atât volumul
datelor colectate va creşte şi va creşte şi complexitatea
modelului;
 la cel mai de jos nivel doar câteva variabile sunt
importante deoarece, doar câteva pot fi controlate;
 la cel mai de sus nivel sunt mult mai multe variabile
controlabile, dar în aceiaşi măsură apar şi mai multe variabile
necontrolabile;
 Principiile construirii de modele sunt:

 relevanţa;
 acurateţea;
 agregarea;
 Pentru construcţia de modele se pot
folosi următoarele tehnici:

 descompunerea modelului general în submodele (în

funcţie de caracteristici, activitate, timp etc.);
 specificarea modului în care interacţionează variabilele
controlabile şi cele necontrolabile pentru fiecare submodel
(utilizarea analizei regresionale, modele econometrice,
estimări subiective);
 elaborarea de previziuni pentru toate variabilele necontrolabile
folosind abordări intuitive, subiective sau matematice (analiza
regresională, utilizarea seriilor de timp, etc.)
 stabilirea restricţiilor care limitează valorile variabilelor
controlabile.
Modelele sunt influenţate din punct de
vedere calitativ de:

 natura mediului în care acționează sistemul

 modul în care interacționează componentele sale
 modul de comportare al oamenilor
 Tipuri de variabile

 variabile binare;
 variabile discrete;
 variabile continue.
 O altă clasificare a variabilelor, le
împarte în:

 variabile aleatoare;
 variabile exogene.
Modelul Cash-Flow. Variabilele
controlabile

 Preţul
 Cheltuieli de operare (producţie, comercializare, etc.)
 Metodele de plată
Modelul Cash-Flow. Variabilele non-
controlabile

 Preţul competitorilor
 Rata inflaţiei
 Vânzările
 Cererea
Modelul Cash-Flow. Variabilele
rezultat

 Nivelul cash-ului la sfârşitul perioadei

 Împrumuturile pe termen scurt
 Paşii de urmat în dezvoltarea
modelului sunt următorii:

1. determinarea relaţiilor dintre variabilele controlabile şi

cele necontrolabile
2. descompunerea modelului general în sub-modele
3. elaborarea de previziuni pentru variabilele
necontrolabile
4. stabilirea restricţiilor pentru variabilele controlabile
Determinarea relaţiilor dintre
variabilele controlabile şi cele
necontrolabile
 Preţul produsului este în relaţie cu nivelul cheltuielilor de
operare ?
 Care este relaţia dintre inflaţie şi preţul competitorului ?
 Care este relaţia dintre preţul nostru şi preţul
competitorului asupra vânzărilor noastre şi asupra
nivelului cash-ului?
 Care este impactul inflaţiei asupra cheltuielilor de
operare şi asupra nivelului cash-ului ?
Descompunerea modelului general în sub-
modele

 lucrul înainte: se începe cu variabilele controlabile şi

necontrolabile după care orientarea se mută către variabilele
rezultat
 lucrul înapoi: se începe cu variabilele rezultat şi acţiunea se
mută spre celelalte variabile
 Elaborarea de previziuni pentru
variabilele necontrolabile:

 Care va fi rata inflaţiei în anul următor?

 Care va fi preţul competitorului?
 Care va fi nivelul vânzărilor noastre?
 Preţul produsului este în relaţie cu nivelul cheltuielilor de
operare?
 Stabilirea restricţiilor pentru
variabilele controlabile:

 capacitatea de producţie
 încasările (din datorii)
 preţul
Modelul (analiza) What-if

 Analiza What-if este procesul prin care se schimbă

variabilele unui model, efectuând scenarii multiple
privind posibilităţilor de evoluţie ale modelului.
 Variante What-If

 What-If pentru variabilele controlabile

 What-If pentru variabilele necontrolabile
 Metodele de lucru în cazul analizei
What-If:

 lucrul înapoi: se începe cu variabilele rezultat şi acţiunea se

mută spre celelalte variabile
 lucrul înainte: se începe cu variabilele controlabile şi
acţiunea se mută spre variabile rezultat.
Bibliografie

 Onete, C.B., Dina, R., 2015. Sisteme informatice.

Elemente fundamentale. Ediția a II-a revizuită și adăugită.
Bucureşti: Editura ASE

Inteligenţa artificială
şi sistemele expert
1. Domeniile de utilizare a sistemelor
expert
2. Componentele unui sistem expert
3. Aplicaţii ale sistemelor expert
4. Dezvoltarea de sisteme expert
5. Criterii pentru evaluarea sistemelor
expert
Domeniile de utilizare a
sistemelor expert includ:
 aplicaţii în domeniul ştiinţelor cognitive
 aplicaţii în ştiinţa computerelor
 robotică
 interfeţe naturale
Aplicaţii în domeniul ştiinţelor
cognitive
 Acest domeniu al sistemelor expert este fundamentat pe
cercetările din domeniul biologiei, neurologiei, psihologiei,
matematicii şi a altor discipline conexe.
 Domeniile de utilizare a sistemelor expert includ:

 sistemele expert propriu zise

 sistemele de învăţare adaptivă
 sistemele care utilizează logica fuzzy
Sistemele expert
 Un sistem expert este un sistem informatic care utilizează
cunoştinţele într-un domeniu foarte specializat, domeniu în care
sunt utilizaţi de obicei consultanţi umani.
 Aceste sisteme sunt alcătuite dintr-o bază de cunoştinţe şi nişte
modele software care apelează la informaţiile din baza de
cunoştinţe iar în urma prelucrării transmit (oferă) răspunsuri la
întrebările utilizatorului.
Sistemele de învăţare adaptivă
 Un sistem de acest tip este definit ca un sistem informatic
care îşi poate schimba comportamentul în funcţie de
informaţiile primite din mediul în care operează.
Sistemele care utilizează logica fuzzy
 Sistemele fuzzy sunt sisteme informatice care pot
prelucra date incomplete sau parţial corecte.
 Aceste sisteme pot rezolva probleme nestructurate care nu
dispun de cunoştinţe complete oferind răspunsuri în acelaşi mod
ca oamenii.
Aplicaţii în ştiinţa computerelor
 arhitecturi ce permit procesarea paralelă
 procesarea la nivel simbolic
 reţelele neuronale
Robotica
 Inteligenţa artificială, ingineria şi filozofia sunt disciplinele
de bază ale roboticii.
 Acestea permit construcţia de maşini care dispun de
sisteme expert şi sunt controlate de computer desfăşurând
activităţi umane.
 Aplicaţiile includ percepţia vizuală, mişcarea,
dexteritatea şi navigaţia.
Interfeţele naturale
 limbajele naturale
 interfețele multisenzoriale
 recunoaşterea vocală
 recunoașterea formelor
 realitatea virtuală
 Limbajele naturale sunt limbaje de programare foarte
apropiate de limbajul uman, fiind considerate limbaje de
nivel foarte înalt.
 Interfeţele multisenzoriale sunt facilitate de posibilităţile
computerelor de a recunoaşte o serie de mişcări umane şi pe
această bază de a opera.
 Recunoaşterea vocală este reprezentată de capacitatea sistemului
de a recunoaşte vocea utilizatorului şi de a executa comenzi pe
baza acesteia.
 Recunoaşterea formelor reprezintă capacitatea computerelor
de a percepe şi clasifica diferite forme prin descompunerea şi
reducerea la formele geometrice cunoscute. Este utilizată în
aplicaţii de vedere artificială (robotică), cât şi în aplicaţii de
recunoaştere facială.
 Realitatea virtuală este definită de utilizarea de interfeţe
multisenzoriale om-computer care oferă posibilitatea
utilizatorului uman să experimenteze relaţii cu obiecte simulate
de computer, entităţi, spaţii sau “lumi” ca şi cum ar exista în mod
real – denumite şi cyberspaţiu sau realitate artificială.
Definiţia sistemelor expert
 Un sistem expert este un sistem informatic care utilizează o
bază de cunoştinţe şi un soft specific pentru a oferi consultanţă
într-un domeniu specific pentru a rezolva o problemă dată
folosind un raţionament similar cu cel uman.
Componentele unui sistem expert
 Baza de informaţii
 Resursele software
 Resursele hardware
 Resursele umane
Aplicaţii ale sistemelor expert
 Managementul deciziei
 Design
 Monitorizare / control de procese
 Diagnostic
 Instruire
 Identificarea erorilor
 Documentare
Dezvoltarea de sisteme expert
 Ce aplicaţii corespund sistemelor expert?
 Ce avantaje şi ce dezavantaje trebuie avute în vedere la
elaborarea sistemului expert?
Avantajele oferite de
utilizarea sistemelor expert
 oferă informaţii provenite de la mai mulţi experţi
(cunoaştere);
 sunt mai rapide şi mai consistente decât un expert
uman;
 sunt disponibile tot timpul şi nu obosesc;
 sunt mai eficiente;
Dezavantajele utilizării
sistemelor expert
 au un domeniu de utilizare foarte specific;
 nu au posibilitatea de a învăţa;
 au costuri ridicate de dezvoltare.
Structura logică esenţială a
unui sistem expert

IF THEN (ATUNCI)ELSE (ALTFEL)

(DACĂ)
Conținutul unui sistem expert realizat cu ajutorul programelor de
calcul tabelar

 zona de identificare şi documentaţie

 zona de intrare de date
 zona de lucru
 zona de ieşire
 zona de macrouri
 Criterii pentru evaluarea sistemelor expert

 acurateţea
 claritatea
 flexibilitatea
 auditabilitatea
Bibliografie

 Onete, C.B., Dina, R., 2015. Sisteme informatice.

Elemente fundamentale. Ediția a II-a revizuită și adăugită.
Bucureşti: Editura ASE

Tehnologii inteligente de vârf

utilizate în luarea deciziilor
1. Rețelele neuronale
2. Logica fuzzy
3. Algoritmii genetici
4. Agenţii inteligenţi
5. Roboţii software
6. Agenţi de comerţ electronic
7. Agenţi pentru Data Mining
 Reţelele neuronale

 Reţelele neuronale sunt elemente de hardware şi

software care încearcă să emuleze modelele de procesare
existente în creierul uman.
 Neuronii din creier operează în paralel reuşind să realizeze circa
10 milioane de miliarde de interconexiuni pe secundă ceea ce
este departe de posibilităţile actuale ale tehnologiei.
Domeniile de utilizare pentru
reţelele neuronale

 previziunea valorii obligaţiunilor

 previziunea momentelor de cumpărare/vânzare a
acţiunilor
 detectarea fraudelor la cărţile de credit (utilizată de
VISA)
 determinarea drumului optim pentru agentul de vânzări
 decizia acordării unui împrumut bancar
 Logica fuzzy

 Logica fuzzy utilizează datele imprecise, ambigue sau

incerte ceea ce îi determină o mai mare apropiere de modul
uman de gândire.
 Simulând procesul uman de gândire logica fuzzy oferă
pentru rezolvarea problemelor, sisteme informatice cu un
comportament mai puţin precis şi logic decât sistemele
convenţionale.
 Domenii de utilizare pentru
logica fuzzy

 selectarea de companii în vederea achiziţionării

 sisteme de frânare ABS
 recunoașterea de modele
 aparatură electrocasnică
 Algoritmii genetici

 Algoritmii genetici reprezintă metode şi tehnici de

rezolvare a problemelor care folosesc modelul
organismelor vii în adaptarea la mediu.
 Aceste tehnici sunt programate să lucreze în acelaşi mod în
care oamenii rezolvă problemele prin schimbarea şi
reorganizarea părţilor componente utilizând procese ca
reproducţia, mutaţia şi selecţia naturală.
 Domenii de utilizare pentru
algoritmii genetici

 optimizări
 designul de produse
 monitorizarea sistemelor industriale
 planificarea aprovizionării şi livrării comenzilor
Agenţii inteligenţi

 Agenţii inteligenţi sunt softuri care utilizează cunoştinţe prestabilite

sau învăţate să îndeplinească activităţi specifice sau repetitive
pentru un utilizator individual, un proces de business sau o
aplicaţie software.
Clasificarea agenţilor inteligenţi
(Russell şi Norvig)

 Agenți reactivi
 Agenți pe bază de modele
 Agenți pe bază de scop
 Agenți pe bază de utilitate
 Agenți de învățare
Domeniile de utilizare pentru
agenţii inteligenţi

 sisteme de operare, sisteme de e-mail

 localizarea de informaţii pentru Internet
 îmbunătăţirea procesului de învăţare
 Roboţii software

 Roboţii software sunt agenţii inteligenţii construiţi pe o

tehnologie care utilizează Internetul.
 Principiul care stă la baza construţiei acestora este de a acţiona
în locul unei persoane sau a altui program software prin
utilizarea unor instrumente şi servicii software pentru
îndeplinirea unor sarcini prestabilite.
 Domeniile de utilizare pentru
roboţii software

 agenţii de e-mail
 asistenţii pentru navigare
 agenţii FAQ (Frequently Asked Questions)
 agenţii de căutare inteligenţi (sau de indexare
inteligentă)
 Agenţii pentru comerţul electronic

 Agenţii pentru comerţul electronic ajută utilizatorii să

găsească şi să compare informaţii despre produse şi servicii şi
eventual să efectueze tranzacţii.
 În general sunt folosiţi pentru a căuta cele mai mici
preţuri pentru produse (servicii) oferind liste de
recomandări.
 Procesul de cumpărare

Service-ul
şi
Plata şi
evaluarea
livrarea
Negocierea
Alegerea
Informarea furnizorului
Identificarea
nevoii
 Tipuri de agenţi utilizaţi în comerţul
electronic

 În faza identificării nevoii, agentul îi oferă diferite produse

care sunt apropiate de nevoia pe care o are.
 În faza de informare se iau in calcul caracteristicile şi
preţul produsului (pricegrabber, shopmania).
 În faza de alegere a furnizorului se au în vedere informaţii
precum garanția, disponibilitatea, timpul de livrare,
reputația vânzătorului (bfads, bargainfinder).
 În faza de negociere se flosesc aplicații sau portaluri de tipul
licitaţiilor (ebay, okazii).
 Tipuri de agenţi utilizaţi în comerţul
electronic

 În cazul comerţului online modalităţile de plată implică atât plata

la livrare, cât şi instrumente de plată electronice (paypal,
bitcoin). În ceea ce priveşte livrarea, aceasta se face de obicei
prin intermediul unei firme de curierat.
 În ceea ce privește evaluarea postcumpărare, opiniile
clienților pot fi găsite atât pe pagina de prezentare a
produsului din cadrul magazinului online, dar există şi
portaluri specializate care prezintă evaluările clienților
(tripadvisor).
 Agenţii pentru Data Mining

 Un agent pentru Data Mining este o aplicaţie cu ajutorul căreia

se pot extrage informaţii utile dintr-un volum mare de date sau,
cu ajutorul căruia se identifică anumite tipare.
 De obicei sunt folosiţi pentru determinarea tendinţelor
sau pentru detectarea unor erori în setul de date.
Bibliografie

 Onete, C.B., Dina, R., 2015. Sisteme informatice.

Elemente fundamentale. Ediția a II-a revizuită și adăugită.
Bucureşti: Editura ASE

Hardware pentru sisteme

informatice
1. Echipamente de intrare
2. Echipamente de prelucrare
3. Echipamente de ieşire
4. Echipamente de stocare a datelor
Echipamente de intrare
 Componentele prin care se pot introduce informaţii în sistemul
de calcul, adică permit interacţiunea şi controlul acestuia, pot fi
considerate echipamente de intrare.
Echipamente de intrare ( ) 1

 Camera digitală (video sau foto)

 Cameră web
 Cititoare de cerneală magnetică (MICR)
 Cititoare de coduri de bare
 Cititor pentru extragerea marcajelor de pe formulare
(OMR)
 Cititor pentru benzile magnetice
 Creion digital
 Dispozitive de captare a imagini
 Dispozitive pentru imagistică medicală (cu raze X, CAT
Scan, ecograf)
 Dispozitive pentru jocuri video (Light gun, Gamepad,
Joystick, Paddle, Steering wheel, Yoke şi Microsoft
Kinect)
 Dispozitive pentru realitatea virtuală
 Dispozitive pentru recunoaştere vocală
 Echipamente biometrice
 Ecran sensibil (touchscreen sau Windows Touch)
 Electroencefalograf (EEG)
 Microfon
 Mouse, touchpad, trackball, pointstick
 Scanner
 Senzori
 Sonar
 Tableta grafică
 Tastatura
 Tastatura Braille
 Tastatura MIDI
 Telecomandă
 Yoke (simulator de zbor)
Echipamente de prelucrare
 Echipamentele de prelucrare sunt cele care procesează
informaţia primită de la echipamentele de intrare şi le transmit
către cele de ieşire.
 Orice dispozitiv care permite prelucrarea informaţiei,
controlul acesteia sau transmiterea către dispozitivele de ieşire
este un echipament de prelucrare. În această categorie intră
placa de bază, unitatea centrală de prelucrare (CPU) sau
procesorul, placa grafică, placa de sunet sau placa de reţea.
 placa de bază
 unitatea centrală de prelucrare (CPU) sau procesorul
 placa grafică
 placa de sunet
 placa de reţea.
Echipamente de ieşire
 Orice dispozitiv prin intermediul căruia se pot primi date de
la sistemul de calcul, iar prin intermediul acestora datele să fie
afişate sau proiectate într-o formă coerentă pot fi considerate
echipamente de ieşire.
Echipamente de ieşire (1)
 Caştile audio
 Cititoare Braille
 Computer Output Microfilm (COM)
 Difuzoare
 Dispozitive GPS
 Generatoarele de voce (SGD)
Echipamente de ieşire (2)

 Imprimante (matriciale, cu cerneală sau laser)

 Imprimante 3D
 Imprimante Braille
 Monitoare sau televizoare
 Placa de sunet
 Placa video
 Plotter
 Videoproiector
Echipamente de stocare a datelor

 Echipamentele de calcul folosesc două tipuri de memorare a

datelor, memoria de scurtă durată, denumită şi memorie
internă, şi dispozitive de memorie de lungă durată.
Pentru păstrarea informației pentru o
perioadă îndelungată se pot folosi

 Dispozitive magnetice
 Dispozitive optice
 Dispozitive cu memorie flash
 Dispozitive în reţea
În categoria dispozitivelor
magnetice
 Floppy disk-ul
 Hard disk-ul
 SuperDisk-ul
 Casetele cu bandă magnetică
 Disketele Zip
În categoria dispozitivelor optice
intră:
 Discul CD-ROM
 Discul CD-R şi CD-RW
 Discul DVD-R, DVD+R, DVD-RW şi DVD+RW
 Discul Blu-Ray
 În categoria dispozitivelor cu memorie flash intră:

 Flash drive sau stick-ul USB

 Cardurile de memorie
 Discurile SSD
Stocarea în reţea poate fi:

 în reţeaua internă a organizaţiei

 în cloud.
Bibliografie

 Onete, C.B., Dina, R., 2015. Sisteme informatice.

Elemente fundamentale. Ediția a II-a revizuită și adăugită.
Bucureşti: Editura ASE

Software pentru sisteme

informatice
1. Categorii de software
2. Procesoare de texte
3. Programe de calcul tabelar
4. Software pentru baze de date
5. Alte tipuri de software
Categorii de software
 Sistemul de operare = programele care gestionează şi
manipulează resursele şi activităţile unui computer fiind o
interfaţă între computer şi software-ul de aplicaţii.
 Software de aplicaţii = programele care acţionează direct asupra
unui domeniu de utilizare particular pentru a asigura
procesarea informaţiilor necesare utilizatorilor finali.
Tendinţe în dezvoltarea software
 Dezvoltarea de aplicaţii, pachete integrate ieftine şi care se pot
utiliza în mai multe domenii
 Pachete software care utilizează resursele de reţea, permit
accesul şi conlucrarea la aceleaşi documente
 Integrarea software-ului cu Internetul
 Programe uşor de utilizat ce folosesc tehnologii
obiectuale orientate grafic şi inteligenţa artificială în scopul
de a utiliza limbajul natural pentru a uşura programarea
 Dezvoltarea de experţi-asistenţi în cadrul sistemelor
expert ce înglobează inteligenţa artificială
Sistemele de operare
 Sunt o parte esenţială de software care permite lucrul pe un
computer prin asigurarea interfeţei dintre calculator şi softul de
aplicaţii.
 Asigură şi alte facilităţi ca vizualizarea de fişiere,
ştergere sau copiere de fişiere.
 Are rolul de a înmagazina şi regăsi datele pe disc, de a
organiza intrările de date de la tastatură, de a trimite datele
către imprimantă, de a verifica dacă tipărirea decurge normal
sau de a controla echipamentele de ieşire.
Software de aplicaţii
 Acest tip de programe se găseşte într-o multitudine de versiuni,
rulează pe diferite platforme de lucru şi sunt oferite de o
multitudine de producători la preţuri diferite.
 Software-ul de aplicaţii are o zonă determinată de utilizare
(de ex. domeniul economic) iar în cadrul ei, zona poate fi
şi mai specifică (de ex. calcul tabelar).
Software de aplicaţii pentru
domeniul economic
 Programe de procesare de text;
 Programe de calcul tabelar;
 Programe de management al bazelor de date;
 Programe de prezentări şi grafică
 Programe de lucru în Internet şi poştă electronică
Procesarea de text şi DTP
(desktop publishing)
 Programele de procesat text permit crearea, modificarea
şi tipărirea de documente aflate în formă digitală.
 Programele DTP sunt programe mai specializate în
producerea de cărţi, manuale, broşuri şi care oferă mai multe
facilităţi în acest domeniu (grile, formatări, stiluri).
Programe de calcul tabelar
 Sunt programe utilizate pentru analize de business,
planificare şi modelare.
 Programele se prezintă sub forma unui tabel cu un număr
foarte mare de rânduri şi coloane, permit combinarea
acestora, calcule, grafice, analize what-if etc.
Programe de baze de date
 Programe de baze de date oferă posibilităţi de a construi şi
gestiona baze de date atât la nivel local cât şi pe Internet.
 Aceste programe controlează, întreţin şi gestionează
informaţiile dintr-o organizaţie.
Programe de prezentare
 Programele de prezentare sunt utilizate pentru a converti
diverse informaţii în elemente grafice.
 Aceste programe oferă capacităţi multimedia (utilizarea de
fotografii, animaţii, sunete şi secvenţe video) dar şi posibilităţi de
a face prezentări pentru Internet.
Programe de lucru pe Internet
 Unele dintre cele mai utilizate aplicaţii software sunt browser-
ele web. Internet Explorer, Chrome, FireFox sau Opera sunt
cele mai răspândite programe care lucrează în Internet şi oferă
accesul la resursele acestuia.
 Poşta electronică (e-mail) permite transmisia şi recepţia de mesaje
în formă electronică (digitală) prin Internet sau alte reţele.
Procesoare de texte
 Un procesor de texte este un pachet de programe ce lucrează
asupra unui text, în vederea imprimării acestuia, chiar dacă
textul va fi transmis prin fax sau poştă electronică sau va fi
stocat în fişiere text, ce vor reprezenta surse ale unui program
sau documentaţii on- line.
 Procesoarele de texte realizează acum toate operaţiile necesare
pentru editare, machetare, formatare, vizualizare, tipărire,
verificare şi multe alte operaţii ce dau unui text un aspect
foarte plăcut şi atractiv.
Funcţiile de bază ale procesoarelor de texte

 Editare
 Formatare
 Căutare
 Înlocuire.
Programe de calcul tabelar

 Programele de calcul tabelar (spreadsheets) sunt pachete

de programe care permit manipularea datelor aranjate sub
formă de tabel.
 Datele care apar într-un program de calcul tabelar constau în
numere (valori) şi texte care explică înţelesul acestora
 Fiecare intrare are ca referinţă o celulă (prin celulă înţelegem
intersecţia unei coloane cu un rând), numărul acestora variind
evident, în funcţie de numărul de linii şi coloane ale foii de
calcul.
Trăsături standard ale programelor de
calcul tabelar

 Salvarea datelor
 Scenariile
 Graficele şi prezentările
 Foile de calcul tridimensionale
Bibliografie

 Onete, C.B., Dina, R., 2015. Sisteme informatice.

Elemente fundamentale. Ediția a II-a revizuită și adăugită.
Bucureşti: Editura ASE

Software pentru sisteme

informatice (2)
1. Software pentru baze de date
2. Alte tipuri de software
Software pentru baze de date

 Bazele de date cuprind colecţii structurate de date,

sistemul de gestionare a acestora cu interogări,
machete, rapoarte, aplicaţii precum şi mediile de
interfaţare şi dezvoltare a aplicaţiilor referitoare la
colecţiile de date.
Trăsăturile standard ale soft-ului
pentru baze de date
 Crearea tabelelor
 Introducerea înregistrărilor
 Modificarea structurii
 Adăugarea şi modificarea înregistrărilor
 Poziţionarea în baza de date
 Ştergerea înregistrărilor
 Sortarea şi indexarea
 Machetele (forms)
 Rapoartele (reports)
 Interogările (QBE = Query By Example)
Alte facilităţi ale soft-ului pentru
baze de date
 Scrierea aplicaţiilor (programarea)
 Securitatea datelor
 Interfaţa aplicaţiei sau meniurile
 Relaţiile între fişiere (join)
 Importul şi exportul de fişiere sau date (compatibilitatea).
Alte tipuri de software
 Programe utilitare
 Limbaje de programare
 Programe de prezentare, grafică şi procesare de imagini
 Programe DTP (de tehnoredactare şi tipărire)
 Pachete integrate
 Proiectare asistată de calculator – CAD
 Programe DMS de gestionare documentelor şi de birou PIM
 Shareware şi public domain
Programe utilitare
 Programele antivirus
 Programele de arhivare
 Programele de backup
 Programe pentru sincronizarea datelor
 Debuggere (programe pentru corectarea erorilor)
 Programe pentru întreţinerea hard diskului (verificare,
compresie, defragmentare, partiţionare, curăţare, eliminarea
erorilor)
 Programe de monitorizare a resurselor şi performanţelor
sistemului
 Programe de testare a memoriei
 Editoare de informaţii in cod hexazecimal
 Programe de gestiune a fişierelor (ştergere, redenumire,
copiere, indexare, etc.)
 Programe pentru lucrul în reţea (conectare, configurare, transfer
de date, verificare a log-urilor)
 Programe pentru editarea regiştrilor sistemului
(optimizare, ştergere, corectare)
Limbaje de programare
 Limbajele de programare sunt medii de dezvoltare a
aplicaţiilor profesionale, specializate. Ele sunt destinate în
general programatorilor, necesitând cunoştinţe ce nu pot fi
învăţate într-un timp scurt.
 În categoria limbajelor de programare intră compilatoare,
interpretoare, depanatoare, optimizoare, sisteme 4GL. (MS
Visual C++, C#, Java, Ada, Php, PERL, SQL etc.)
Programe de prezentare, grafică şi
procesare de imagini
 Programe de grafică utilitară sau de afaceri care sunt extrem
de pretenţioase din punct de vedere hard dar sunt suficiente
de simple în utilizare. Ele sunt dotate cu seturi ample de
desene prefabricate (Clip Art) şi au în general formate
vectoriale. Dintre acestea putem aminti: Powerpoint
(Microsoft), Corel Presentations (Corel), Persuasion
(Aldus), Charisma (Micrografx).
 Procesoare de imagini ce sunt utilizate pentru pictură, afişe,
colaje, retuşuri fotografice, animaţie, prelucrare video. Din
această categorie putem să semnalăm câteva menţionând că toate
sunt sub Windows sau sub Mac: Photoshop (Adobe), Adobe
Illustrator (Adobe), Picture Publisher (Micrografx), Corel
Draw (Corel), Corel Paint (Corel), Xara Designer Pro
(Amazon Digital Services), OmniGraffle (Apple).
 Programe DTP (de tehnoredactare şi tipărire)

 Programele DTP (Desktop Publishing) sunt destinate

tipăririi de ziare, cărţi şi reviste.
 Dintre programele DTP putem semnala: Adobe
PageMaker, QuarkXPress, Corel Ventura, iStudio
Publisher (Apple), Swift Publisher, Scribus, Microsoft
Publisher.
Pachete integrate

 Folosirea eficientă a unui calculator necesită cel puţin folosirea

unui procesor de texte, unui program de calcul tabelar, a unei
baze de date şi eventual a unui procesor de imagine.
 Multe organizaţii de business oferă pachete conţinând fie o colecţie
de programe care sunt vândute şi separat, fie un produs care
oferă facilităţile de procesare de texte, calcul tabelar, grafică şi
baze de date simple (Microsoft Office).
Proiectare asistată de calculator
– CAD
 Programele de proiectare asistată de calculator CAD
(Computer Aided Design) sunt programe de grafică, mai
pretenţioase, în care precizia desenării joacă un rol foarte
important. Se pot proiecta obiecte tridimensionale asupra
cărora se pot aplica secţionări, scalări, rotaţii, compuneri şi
descompuneri de obiecte.
 Dintre aceste programe de proiectare asistată se remarcă
AutoCAD (AutoDesk), ArchiCAD (Graphisoft),
Autodesk Inventor (Autodesk), OpenSCAD, Revit
Architecture (AutoDesk), Tekla Structures (Tekla), etc.
Programe DMS de gestionare
documentelor şi de birou
PIM
 Programele DMS (Document Management System) sunt
programe specializate în organizarea şi stocarea documentelor
de tip text sau imagine.
 Un PIM (Personal Information Manager) este un produs
uşor de folosit, rapid în utilizare şi nu necesită un spaţiu mare pe
disc. Este un program ce stă rezident în memorie, adică poate
fi accesat oricând doriţi, chiar dacă vă aflaţi într-un alt
program.
Shareware şi public domain
 Oferta shareware constă din programe diverse testate sau
netestate, disponibile la preţuri foarte mici, cu posibilitatea
încercării lor înainte de a le cumpăra.
 Piaţa produselor shareware cuprinde practic toate domeniile,
cum ar fi: programe utilitare, jocuri, programe educaţionale,
aplicaţii grafice, limbaje de programare, spreadsheets,
procesoare de texte, baze de date etc.
 Oferta public domain constă din produse software la
preţuri foarte mici pe care cumpărătorul le poate utiliza sau
chiar le poate revinde fără nici o restricţie.
 În această categorie de produse intră şi cele de tip open source.
Acestea sunt produse software care pot fi utilizate în forma în
care sunt, pot fi modificate fără acordul celui care l-a scris, dar
fără a avea permisiunea de a vinde produsul obţinut.
Bibliografie

 Onete, C.B., Dina, R., 2015. Sisteme informatice.

Elemente fundamentale. Ediția a II-a revizuită și adăugită.
Bucureşti: Editura ASE

Sisteme informatice
de marketing
1. Conceptul de sistem informatic de marketing
2. Componentele unui sistem informatic de
marketing
3. Sistemul de cercetări de marketing
4. Sistemul creativ de marketing
5. Modelele de marketing
6. CRM (Customer Relationship Management)
Conceptul de sistem informatic
de marketing
 Un sistem informatic de marketing este alcătuit dintr-o
structură de oameni, echipamente şi proceduri aflate
în interacţiune, în mod continuu, folosite pentru a
colecta, ordona, canaliza, evalua şi distribui în mod
pertinent, la timp şi cu precizie informaţiile pentru uzul
decidenţilor din marketing pentru ca aceştia să îşi
poată îmbunătăţi activitatea de planificare,
implementare şi control”. (Ph. Kotler)
Sistemul informatic de marketing şi
componentele sale

Informații
Sistemul intern de raportări
 Informaţiile sunt încadrate în categorii în funcţie de natura
lor: financiare, de producţie, de marketing, date logistice iar
personalul din departamentele care deţin aceste informaţii,
care reprezintă doar un fragment din activitatea acesteia, nu
conștientizează importanța acestora pentru decidenții din alte
departamente funcţionale.
 Raportările interne importante pentru deciziile de
marketing sunt: comenzile primite, cursul acţiunilor şi
volumul facturilor.
Sistemul de cercetări de marketing
 Cercetările de marketing reprezintă o modalitate activă de
căutare şi de prelucrare a informaţiilor utilizate de organizaţie
pentru a rezolva probleme de marketing.
 Alte forme ale cercetărilor de marketing se circumscriu, nu
neapărat asupra problemelor de marketing, ci sunt utilizate
pentru a monitoriza permanent mediul de marketing.
Sistemul creativ de marketing
 Acesta integrează toate aplicaţiile informatice care permit
dezvoltarea de soluţii de promovare a produselor şi a
serviciilor oferite de către organizaţie.
 În această categorie de aplicaţii intră cele de tip PowerPoint,
editoarele de imagini, de conţinut video, sau chiar cele de text.
 O altă componentă a acestui sistem este utilizarea mediului
online. Marketingul online integrează atât metodele de
promovare prin intermediul acestui mediu, cât şi
instrumentele oferite de media socială.
Modelele de marketing
 modele de serii de timp ale vânzărilor
 modele de schimbare a mărcii
 programarea lineară
 elasticitatea (în funcţie de preţ, venit, cerere, ofertă etc.)
 regresii şi corelaţii
 analiza varianţei (ANOVA)
 analiza Cash-flow
 analiza What-if
Modele descriptive
 Aceste modele descriu procese care au loc în lumea
reală.
 Modelele de acest tip sunt utilizate pentru a descrie sisteme
mari, deoarece numărul mare al variabilelor şi al interacţiunilor
dintre ele face dificilă utilizarea altor tipuri de modele.
 Modelele descriptive se mai utilizează şi în dezvoltarea de
ipoteze structurate, ipoteze care fundamentează discuţiile,
analizele şi înţelegerea problemelor.
Modele predictive
 Modelele predictive sunt de obicei mai complexe decât cele
modelele descriptive.
 Modelele predictive se mai utilizează pentru analiza
evoluţiei viitoare a fenomenelor.
Modele normative
 Modelele normative sunt modele mai greu de elaborat
deoarece acestea nu numai că descriu şi prezic ci şi arată o
direcţie de urmat pentru cursul acţiunii.
Modele iconice şi simbolice
 Modelele iconice arată ca realitatea reprezentată de ele.
 Modelele cele simbolice nu arată ca aceasta ci o emulează.
Modelele simbolice pot fi reprezentate într-o formă verbală,
schematică sau matematică.
CRM (Customer Relationship
Management)
 Acest sistem integrează toate departamentele care
interacționează cu clienții - vânzări, marketing, relații cu clienții şi
service – din cadrul unei organizații de business şi permite o mai
bună relaționare între acestea.
 Prin intermediul acestui sistem se poate avea o evidență clară a
clienților potențiali şi existenți, se poate urmării modul în care s-a
relaționat cu aceștia, se poate afla în orice moment care sunt
nevoile şi așteptările acestora.
 În acelaşi timp, prin intermediul acestui sistem se pot organiza
campanii de marketing cu scopul de a promova produsele sau
serviciilor nou lansate sau a celor existente.
 Prin intermediul acestor campanii se pot afla părerile
clienților despre obiectul campaniei, dar în acelaşi timp se
poate observa modul în care potențialii clienți sunt interesați
sau nu de achiziționarea produselor sau serviciilor oferite.
Bibliografie

 Onete, C.B., Dina, R., 2015. Sisteme informatice.

Elemente fundamentale. Ediția a II-a revizuită și adăugită.
Bucureşti: Editura ASE

Sisteme informatice
pentru turism
1. Sisteme Front Office
2. Sisteme de rezervări
3. Sisteme de managementul meniului
4. Sistemele informatice ce utilizează Internetul
5. Sisteme inteligente pentru căutarea
informaţiilor şi planificarea călătoriilor
6. Sisteme de prezentare bazate pe realitatea
virtuală
Sistemele Front Office

 Sunt sisteme de prelucrare a informaţiilor care oferă

rapoarte în formă vizuală sau scrisă.
Imagine dintr-un software Front
Office
 Clasificarea sistemelor Front Office

 sisteme pentru înregistrarea turiştilor

 sisteme pentru gestiunea şi managementul camerelor
 sisteme pentru evidenţa încasărilor
Sistem informatic de rezervări
 Sistemele de managementul meniului

 Aceste sisteme administrează baze de date de reţete,

ingrediente şi valori nutriţionale.
 Utilizarea lor permite:
 crearea unei baze de date de ingrediente
 crearea de meniuri zilnice
 gestiunea cantitativă şi valorică a ingredientelor
 elaborarea de situații privind analiza valorică a
costurilor
 elaborarea de inventare
Sistem informatic de gestiune a
meniurilor
 Sistemele informatice ce utilizează
Internetul

 Aceste sisteme informatice vin să gestioneze activităţile

desfăşurate de agenţiile de turism sau de agenţi individuali la
nivel global.
 Sistemele de acest tip utilizează echipamente hardware şi
software specifice desfăşurării acestor activităţi.
info
rma
Sisteme inteligente pentru căutarea ţiilo
r şi planificarea călătoriilor
 Aceşti agenţi inteligenţi vin să ajute la găsirea informaţiilor
(legate de oferte, transport, restaurante)

într-
un mod rapid şi eficient, facilitând compararea ofertelor
şi permiţând alegerea optimă.
Booking.com (sistem inteligent
pentru planificarea călătoriilor )
 Sisteme de prezentare bazate pe
realitatea virtuală

 Aceste sisteme sunt din ce în ce mai folosite pentru a oferi

potenţialului clientului o informare cât mai completă asupra
ofertei.
 Sunt soft-uri specifice ce asigură o interacţiune cu utilizatorul
permiţând panoramări, vizualizări în detaliu şi alte elemente ce
ţin de realitatea virtuală.
Sistem de prezentare ce utilizează
realitatea virtuală
Bibliografie

 Onete, C.B., Dina, R., 2015. Sisteme informatice.

Elemente fundamentale. Ediția a II-a revizuită și adăugită.
Bucureşti: Editura ASE