Urechea în sisteme biometrice

Mogin Elena Maria

An I master , sem II
Facultatea de Inginerie Electrică Cluj Napoca - SIAM
Proiect susținut la Biometrie
 Cuprins

Listă figuri..............................................................................................................................................3
Introducere în biometrie.......................................................................................................................4
Alcătuirea urechii..................................................................................................................................5
Urechea în sisteme biometrice..............................................................................................................6
Concluzii..............................................................................................................................................10
Bibliografie..........................................................................................................................................11
 Listă figuri

Fig. 1 Alcătuirea urechii externe

Fig. 2 Sistemul manual de măsurare a urechii Iannarelli.
Fig. 3 Model de grafic: Etapele în construirea modelului de grafic biometric al urechii.
Fig. 4 Primii 36 de subiecți din Transformarea câmpului de forță
Fig. 5 O ilustrare a modelării simplificate a undelor sonore pentru propagarea și reflectarea
acustică în canalul urechii cu designul pentru căști propus.
 Introducere în biometrie

Biometria este știința recunoașterii identității unei persoane pe baza uneia sau mai
multor trăsături personalizate de natură anatomică, fiziologică sau comportamentală.
Metodele de identificare sau verificare a identității unei persoane în general se bazează pe
caracteristicile fiziologice și comportamentale de recunoaștere biometrică. Biometria
fiziologică se bazează pe măsurători ale trăsăturilor fizice externe, cum ar fi greutatea,
înălțimea , forma corpului, forma feței, forma mâinii, culoarea pielii, retina, irisul, amprenta
și forma urechi . Biometria comportamentală se bazează pe măsurători comportamentale
învățate cum ar fi mersul, postura corpului, vorbire, scriere de mână, modelul de tastare pe
tastatură, ritm cardiac, ritm respirator și clipire. [1]
Sistemul biometric poate fi utilizat in doua moduri:
 Verificare
 Identificare
Verificarea presupune compararea informațiilor cu șabloane corespunzătoare identității
revendicate. Acest lucru nu necesită foarte mult timp. Identificarea presupune compararea
informațiilor cu șabloane corespunzătoare tuturor utilizatorilor din baza de date. Acest lucru
necesita mai mult timp. [2]
Metodele tradiționale de identificare a persoanelor se bazează pe ceea ce cunoaște
persoana cum ar fi PIN-uri, parole sau cărți de identitate. Aceste metode au o mulțime de
dezavantaje, spre exemplu sunt greu de reținut, ușor de pierdut și au o securitate scăzută. Din
cauza acestor dezavantaje din aria identificării tradiționale, s-a ajuns ca să fie preferată
biometria, iar in ultima vreme a primit foarte multă atenție în mass-media devenind o
componentă semnificativă în tehnologia identificării.
În general, tehnicile de identificare biometrică pot fi împărțite în două mari categorii.
Acestea sunt:
 Biometrie activă: solicită subiectului să participe activ atât la înscrierea în
sistem, cât și la identificarea ulterioară. Participarea voită a subiectului în mediul controlat al
acestor sisteme este intrinsecă succesului identificării. Exemplele includ toate tehnologiile de
amprente digitale, tehnologii de geometrie de mână, tehnologii de scanare a retinei și
tehnologiile de recunoaștere a semnăturii.
 Biometrie pasivă: nu necesită participarea activă a utilizatorului și poate avea
succes fără ca o persoană să știe măcar că a fost analizată. Printre exemple se numără
tehnologiile de recunoaștere vocală, tehnologiile de recunoaștere a irisului și recunoașterea
facială (cu adevărat pasivă).
 Alcătuirea urechii

Urechea este un organ folosit de om pentru a detecta sunete având un rol foarte
important în ceea ce privește comunicarea cu alte persoane, în același timp având și funcții în
echilibru și direcționare spațială.
Urechea este alcătuită din:
- Ureche externă
- Ureche medie
- Ureche internă
În ceea ce privește identificarea biometrică a persoanelor pe baza urechilor este
necesara doar urechea externa. Din punct de vedere anatomic urechea externă are rolul de a
colecta sunetele și de a le conduce către canalul auditiv extern direcționându-se către urechea
medie.
Urechea externă este formată de pavilionul urechii și conductul auditiv extern.
Elementele componente ale urechii externe sunt alcătuite din structuri fibrocartilaginoase ce
sunt atașate la nivelul pielii prin intermediul pericondrului și periostului propriu.
Pavilionul urechii prezintă mai multe elemente și anume:
- helixul;
- antehelixul;
- tragusul;
- antetragusul;
- lobul urechii.
În partea superioară a locului de bifurcație a antehelixului se formează foseta
naviculară. Pavilionul și conductul auditiv extern sunt unite prin intermediul concăi. [9]

Fig. 1 Alcătuirea urechii externe

 Urechea în sisteme biometrice

Potențialul urechii umane pentru identificarea personală a fost recunoscut și susținut

încă din 1890 de criminologul francez Alphonse Bertillon. În lucrarea sa primară asupra
biometriei scrie,
“Urechea, grație acestor multiple văi și dealuri mici, care se încurcă de-a
lungul ei, este cel mai important factor din punct de vedere al identificării.
Imuabil în forma sa de la naștere, rezistent la influențele mediului și
educației, acest organ rămâne, pe parcursul întregii vieți, ca moștenirea
intangibilă a eredității și a vieții intra-uterine”.
Urechea umană este una dintre studiile biometrice umane reprezentative ca unicitate
și stabilitate. Recunoașterea urechii este una ne invazivă. Există mai multe avantaje ale
utilizării urechii ca sursă de date pentru identificarea ei. Unul din avantaje este faptul ca
urechea rămâne neschimbată în timpul vieții umane, iar un al doilea avantaj constă în faptul
că urechea este mare în comparație cu celelalte elemente biometrice (cum ar fi irisul, retina
sau amprentele), aceasta permițând identificarea de la distanță. De asemenea există și
provocări în ceea ce privește utilizarea urechii pentru a identifica oamenii, inclusiv părul de
pe ureche care ascunde o mare parte din ele, bijuteriile sau vălul purtat de femeile musulmane
pentru a-și acoperii parul ducând la acoperirea urechii si reducerea nivelului de iluminare. [2]
În timp ce s-ar putea crede că aceste sisteme de scanare a urechilor tocmai au fost
descoperite, acestea sunt de fapt destul de mult timp. Primul brevet pentru utilizarea urechii
extreme în scopuri de identificare a fost acordat manualului Zimberhoff în 1963. Totodată de-
a lungul timpului s-au făcut mai multe cercetări pentru extragerea trăsăturilor unice din
urechea umană caracteristică de care depinde identificarea biometrică.
Alfred Iannarelli a realizat doua studii pentru a dovedii afirmația că urechea este cel
mai probabil unică. În primul studiu a comparat 10000 de urechi extrase dintr-un eșantion
selectat alternativ în California, iar în cadrul celui de-al doilea studiu a examinat gemenii
fraterni si identici, de care se știe că au caracteristici fiziologice similare. Dovezile din aceste
studii susțin ipoteza conform căreia urechea conține trăsături fiziologice unice, deoarece în
ambele studii toate urechile examinate s-au dovedit a fi unice, însă în cazul gemenilor s-au
dovedit a avea structuri similare, dar nu identice.
Tot Iannarelli dezvoltă un sistem de clasificare a urechilor folosit de agenții americani
în aplicarea legilor. În contextul științei criminalistice sa gândit să dezvolte sistemul
Iannarelli de identificare a urechii înspre finalul anului 1949. Sistemul lui constă în a măsura
în jurul urechii 8 raze la intervale egale de 45 ° pe o fotografie a urechii. În prima parte
înregistrarea se realizează prin asigurarea faptului ca o linie de referință atinge marcajul
helixului din partea superioară, dar atingând și punctul interior al tagusului din partea de jos.
În a doua etapă de înregistrare, o a doua linie de referință atinge exact chocha de sus în jos.
[6]
 Fig. 2 Sistemul manual de măsurare a urechii Iannarelli.

Burge Burger inspirându-se din lucrările lui Iannarelli realizează o dovată a studiului
în care urechea ca biometrie arată unicitatea ți măsurabilitatea în timp, cât și in practică
implementând un computer bazat pe vedere. În această demonstrație urechea fiecărui subiect
este modelată ca un grafic construit din diagrama Veroni și a segmentelor de curbe Canny
extrase. Aceștia concep un nou algoritm de potrivire a graficului pentru autentificare, ținând
cont de segmentele de curbă care apar în imaginea urechii din cauza modificărilor de
iluminare, umbre sau ocluzie. [7]

Fig. 3 Model de grafic: Etapele în construirea modelului de grafic biometric al urechii.

Zhichun Mu și alții au discutat despre o metodă de recunoaștere a urechii bazată pe

detectarea marginii urechii, descrierea urechii, extragerea caracteristicilor, metoda de
recunoaștere și construcția bazei de date a urechii. S-a constituit o baza de date a urechilor
formată din 77 de subiecți. Imaginile fiecărui subiect au fost realizate în doua condiții :
variație de iluminare si variație de orientare. Persoanele au fost așezate individual la 2 metri
de aparatul foto și au fost rugate sa își schimbe orientarea feței, rezultând imagini de 300x400
pixeli. Rezultatele acestui studiu au avut o precizie de recunoaștere de 85%. [3]
Hurley și alții dezvoltă o transformare liniara care transformă o imagine a urechii într-
un câmp de forță prefăcând, că pixelii au o atracție reciprocă proporțională cu intensitățile lor
și invers cu pătratul distanței dintre ei, mai degrabă ca Universul lui Newton, legea
gravitației. La baza acestui câmp de forță se află un câmp energetic asociat, care în cazul unei
urechi ia forma unei suprafețe netede, cu un număr de vârfuri unite de creste. Vârfurile
corespund cu puțuri de energie potențiale și pentru a extinde analogia crestelor corespund
canalelor energetice potențiale. Deoarece transformarea se dovedește a fi și ea inversibilă,
toate informațiile originale sunt păstrate și întrucât suprafața altfel netedă este modulată de
aceste vârfuri și creste, se susține că o mare parte din informații sunt transferate către aceste
caracteristici și, prin urmare, ar trebui să facă caracteristici bune.
În imaginea de mai jos se observă primii 36 subiecți din setul de 63 de imagini ale
urechii selectate din baza de date de imagini de 252. Primul din cele patru probe de la fiecare
dintre cei 63 de subiecți a fost utilizat la formarea matricei de proiecție. Acestea sunt vectorii
de bază de imagine care vor fi scalate de greutățile calculate pentru a produce imaginile
comprimate sau proiectate.

Fig. 4 Primii 36 de subiecți din Transformarea câmpului de forță

Jitendra B și alții au realizat o extragere multiplă a caracteristicilor geometrice a unei

metode bazate pe identificarea persoanelor prin biometria urechii. Aceștia au folosit o bază de
date proprie cu imaginile feței laterale achiziționate cu ajutorul unei camere digitale în
condiții de iluminare fără modificarea luminii. Au fost efectuate date de la 30 de persoane
testate, obținându-se rezultate de succes la 28 de subiecți cu o eficiență de 90%. [4]
Profesorul Mark Nixon, care a condus echipa de la școala de electronică și
informatică de la Universitatea din Southampton s-a ocupat de noul sistem de identificare a
urechii în aeroporturi venind în completarea unuia deja aflat în vigoare, cum ar fi scanarea
irisului, ajutând astfel la combaterea actelor de terorism. Profesorul Nixon considera că
scanarea urechii ar putea avea loc în timp ce pasagerii trec prin punctele de control de
securitate, de exemplu prin plasarea unor camere pe fiecare parte a culoarului de trecere,
pentru a capta o imagine a urechilor lor, de asemenea toate pașapoartele britanice poarta
acum cip-uri care pot stoca informații biometrice pe ele și ar putea fi adăugate poze cu
urechile unei persoane. Profesorul și echipa sa au testat 252 imagini de urechi diferite si au
descoperit ca sistemul a fost capabil sa potrivească fiecare ureche cu o imagine captata
separat, din baza sa de date, cu o precizie de 99%. [8]
Recent cercetătorii de la Universitatea din Buffalo dezvoltă un sistem biometric de
recunoaștere a geometriei canalului urechii pentru a autentifica utilizatorii de smartphone-uri
cu un instrument biometric care utilizează căști wireless modificate. Cercetătorii au dezvoltat
tehnici de procesare a semnalului acustic pentru a limita interferențele de zgomot și modele
pentru a partaja informații între componentele EarEcho. Atunci când un sunet este redat în
urechea cuiva, sunetul se propagă și este reflectat apoi absorbit de canalul urechii - toate
acestea produc o semnătură unică care poate fi înregistrată de microfon. Informațiile culese
de microfon sunt trimise prin conexiunea Bluetooth a căștilor la smartphone-ul unde este
analizat.

Fig. 5 O ilustrare a modelării simplificate a undelor sonore pentru propagarea și reflectarea acustică în
canalul urechii cu designul pentru căști propus. P este propagarea directă a undei sonore, Pi denotă
unda sonoră incidentă, Pr reprezintă unda sonoră reflectată. [5]

Pentru a testa dispozitivul, 20 de subiecți au ascultat probe audio care includeau o

varietate de vorbire, muzică și alt conținut. Echipa a efectuat teste în diferite medii (pe stradă,
într-un centru comercial etc.) și cu subiecții în diferite poziții (șezând, stând în picioare, cu
capul înclinat etc.). EarEcho s-a dovedit a fi aproximativ 95 la sută eficient atunci când a
primit 1 secundă pentru a autentifica subiecții. Scorul s-a îmbunătățit până la 97,5 la sută
când a continuat să monitorizeze subiectul în 3 ferestre secundare. Teoretic, utilizatorii s-ar
putea baza pe EarEcho pentru a debloca smartphone-urile lor, reducând astfel nevoia de
coduri de acces, amprente, recunoaștere facială și alte biometrii. [5]
 Concluzii

Urechea umană este o sursă perfectă de date pentru autentificarea persoanelor pasive
în multe aplicații. Într-o nevoie tot mai mare de securitate în diverse locuri publice, biometria
urechii pare o soluție bună, deoarece urechile sunt vizibile, iar imaginile sale pot fi ușor luate,
chiar și fără cunoștința persoanei examinate.
Biometria urechii poate fi, de asemenea, utilizată pentru a spori eficacitatea altor
biometrii bine cunoscute, prin implementarea sa în sisteme multimodale . Deoarece
majoritatea metodelor prezintă unele dezavantaje, recent, ideea de a construi sisteme
biometrice multimodale (hibride) capătă multă atenție.
 Bibliografie

[1] Strunk Jr W, White EB. The elements of style 3rd ed. New York: Macmillan; 1979.
[2] Delac K, Grgic M. A Survey of Biometric Recognition Methods. In Proceeding of Elmar.
The 46th International Symposium. Croatia; 2004 p. 184-193.
[3] Mu Z, Yuan L, Xu Z, Xi D, Qi S. Shape and Structural Feature Based Ear Recognition.
Lecture Notes in Computer Science (LNCS); 2004.3338, p. 663-670
[4] Jawale B, Bhalchandra S. The Human Identification System Using Multiple Geometrical.
International Journal of Emerging Technology and Advanced Engineering; 2012. 2:3. p. 662-
666
[5] Yang Gao, Wei Wang, Vir V. Phoha, Wei Sun, Zhanpeng Jin. EarEcho . Proceedings of
the ACM on Interactive, Mobile, Wearable and Ubiquitous Technologies , 2019
https://dl.acm.org/doi/pdf/10.1145/3351239

[6] A. Iannarelli. Ear Identification. Paramount Publishing Company, Freemont, California,

1989
[7] Anil K. Jain Michigan State University, USA Patrick Flynn University of Notre Dame,
USA Arun A. Ross West Virginia University, USA, Handbook of Biometrics
[8] https://www.bzi.ro/4-parti-ale-corpului-altele-decat-amprentele-care-te-fac-unic-in-lume-
1035189
[9] https://newsmed.ro/urechea-externa-anatomie/