UNIVERSITATEA ”BABEȘ – BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

Specializarea Kinetoterapie și Motricitate Specială

LUCRAREA DE LICENȚA

Absolventă:
Balint Erika

2024
1
 UNIVERSITATEA ”BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
Specializarea Kinetoterapie și Motricitate Specială

Dezvoltarea echilibrului dinamic și static al

copiilor nevăzători

Coordonator științific: Absolventă:

Lect. dr. Maniu Dragoș Adrian Balint Erika

2024

2
Conținut

3
 Introducere
1.1.Importanța temei
Capacitatea de a ne menține centrul de greutate în afara centrului de sprijin este
cunoscută sub numele de echilibru. O persoană, care are sistemele de echilibru
sănătoase este capabil să vadă clar în timpul mișcării, să se orienteze în raport cu
gravitația, să-și controleze direcția și viteza mișcării și să își ajusteze postura pentru a
menține stabilitatea și o postură bună într-o varietate de circumstanțe (WORKTAPE
MEDICAL).
Echilibrul se datorează unui set complex de sisteme senzoro-motorii de control
cum ar fi stimuli vizuali, sistemul vestibular, orientarea spațială sau comanda motorie
către sistemul visual și cel motor (WORKTAPE MEDICAL).

1.2.Motivele alegerii temei

Alegerea acestei teme m-a făcut să conștientizez, cât de important este în viața cuiva
văzul. Pierderea vederii rezultă o nouă viață, care până la urmă ne pune pe umeri o povară ce
trebuie dusă până la sfârșitul vieții.
Având un sentiment de solidaritate și compasiune față de alții îmi doresc să ajut
înlocuirea văzului pierdut cu dezvoltarea simțurilor rămase. Prin acest context, este necesar
ca aceste persoane să își învingă fricile depășindu-și obstacolele. Urcatul, coborâtul pe scări,
așezarea pe un scaun, pășirea de pe trotuar nu numai că necesită curaj dar și un echilibru
bine dezvoltat.
Ca urmare, prin intermediul acestei motivații, am ales să îmi dedic lucrarea de licență
cercetării, care constă în ajutorul kinetoterapeutului asupra dezvoltării unui echilibru
dinamic și static optim a unui copil nevăzător.

1.3.Istoricul temei

Conform OMS, leziunile corneene și retiniene sunt cauza principal a orbirii (50,6%) la
copii. În seria noastră, bolile corneene au fost cauza principal, urmate de afectarea întregului
glob (N Guirou și col., 2018).
Potrivit datelor OMS 2022, ,,cel puțin 2,2 miliarde de oameni din întreaga lume au
problem de vedere de aproape sau departe. Pentru cel puțin 1 miliard de oameni, sau aproape

4
 jumătate din toate cazurile, pierdere vederii ar fi putut fi prevenită sau încă tratată. Aceste
miliarde de oameni include eroare de refracție netratată (88,4 milioane), cataractă (94
milioane), degenerescenșă maculară legată de vârstă (8 milioane), glaucoma (7,7 milioane),
retinopatie diabetică (3,9 milioane) (1) și persoanele cu deficiență vizuală moderată sau
severă (826 milioane) (2) din cauza hipermetropiei la persoanele în vârstă cauzată de prezbi
opie și nevăzători (OMS, 2022).”

Conform definiției OMS (Organizația Mondială a Sănătății), în întreaga lume există

1,3 miliarde de persoane cu dezabilități, acestea reprezentând 16% din totalul populației
mondiale (OMS, 2023).

1.4.Scop și obiective
Scopul acestei lucrări este de a ajuta orice copil nevăzător să îsi mențină echilibrul
chiar dacă acesta este perturbat de o influență exterioară. Indiferent că este vorba de viața
personală sau socială, aceasta are nevoie de un echilibru bine dezvoltat ca să nu întâmpine
dificultăți. Scopul final este de a contribui la dezvoltarea și înbunătățirea conceptului de a
trăi independent, cu speranța de a schimba calitatea vieții și integrarea socială a acestor copii
în comunitate.
Obiective:
1. Dezvoltarea echilibrului dinamic
2. Dezvoltarea echilibrului static
3. Dezvoltarea controlului motor
4. Dezvoltarea orientării în spațiu

I.FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

1.1.Anatomie și biomecanică

1.1.1.Organele senzoriale

5
 Ochiul este cel care ne permite să vedem. Lumina din mediu atinge nivelul său și
determină formarea unei imagini la nivelul receptorilor celulelor nervoase ale retinei. Următorul
pas este convertirea imaginilor în impulsuri nervoase, care vor fi interpretate de creier, în
principal la nivelul lobilor occipitali ai emisferelor cerebrale (Krumhardt B., Alcamo I.E., 2022).

Urechea este organul ce ne permite să auzim, Înregistrează unde sonore din mediu și le
transmite neuronilor din urechea internă. În cele din urmă, neuronii le transforma în impulsuri
nervoase și ajung la creier. Zonele auditive majore sunt situate în cortexul lobilor temporali ai
emisferelor cerebrale (Krumhardt B., Alcamo I.E., 2014).

Simțul gustului, cunoscut și sub numele de simț gustative, este un simț care se bazează pe
substanțe chimice care sunt dizolvate într-un lichid. Papilele gustative ale limbii pot identifica
moleculele substanței dupa dizolvare (Krumhardt B., Alcamo I.E., 2014).

Simțul olfactiv necesită contactul moleculelor de substanțe cu receptorii (Krumhardt B.,

Alcamo I.E., 2014).

1.1.2.Ochiul

Ochiul, numit și glob ocular, are o parte anterioară care se află în afara sferei, deoarece
este puțin mai lung decât lățimea sa. Există trei straturi pe peretele globului ocular: un strat
exterior rezistent și fibros care include corneea și sclerotica, un strat mijlociu bogat vascularizat
care conține coroida, irisul și corpii ciliari și un strat intern, retina, care conține receptorii pentru
vedere (Krumhardt B., Alcamo I.E.,2014).

6
 Fig.1. Strucutra ochiului

Corneea este cea care refractă lumină și este esențială pentru focalizarea luminii pe retina
(Krumhardt B., Alcamo I.E., 2014).

Sclera este cea care menține și protejează forma ochiului și la nivelul ei se găsesc mușchii
extrinseci ai ochiului. Porțiunea sclerei care este vizibilă este partea albă a ochiului (Krumhardt
B., Alcamo I.E., 2014).

Coroida este cea care absoarbe lumina și la nivelul ei se găsesc vasele de sânge ale structurii
ocular (Krumhardt B., Alcamo I.E., 2014).

Iirisul este format din mușchi netezi, care se află în două straturi. Mușchii constrictor, care
îngustează pupila și mușchii dilatator care mărește pupila. La nivelul irisului se află un orificiu,
care se numește pupilă, care prin faptul că se modifica îi permite irisului să cotroleze traversarea
unei anumite cantități de lumină. Pe lângă astea, în iris de găsesc pigmenți, care dau culoarea
ochiului (Krumhardt B., Alcamo I.E., 2014).

7
 În procesul de acomodare, corpul ciliar secretă umoarea apoasă și modifică forma
cristalinului (Krumhardt B., Alcamo I.E., 2014).

Cel mai intern strat este retina, care din zona anterioară se extinde până în zona posterioară a
corpului ciliar. Ea absoarbe lumina pe care o detectează apoi crează imaginile, care vor fi
transmise encefalului (Krumhardt B., Alcamo I.E., 2014).

1.1.3.Urechea

Organul auzului este urechea. Sarcina sa este de a prelua undele sonore din împrejurimi și de
a le trimite către neuronii urechii interne. Undele sonore sunt transformate în impulsuri nervoase,
care sunt transmise creierului. Cortexul lobilor temporali ai emisferelor cerebrale conține
regiunile primare (Barbara Krumhardt și I. Edward Alcamo, Anatomy and Physiology).

Urechea anatomic divizată se împarte în trei părți: urechea externă, urechea medie și urechea
internă. Urechea medie are rolul de a capta și transmite sunetele. Urechea internă este considerat
un organ al auzului și echilibrului (Jane De Burgh, GHIDUL CORPULUI UMAN).

Fig.2.Anatomia urechii

1.1.4.Urechea internă

8
 Labirintul. care este format din oase și țesut și este situate în urechea internă, este direct
legat de sistemul de echilibru. Este format din cohlee, otoliți și canal semicircular. Cohleea este
utilizată pentru echilibru pe lângă auz. Fiecare dintre ceea ce par a fi trei bucle circulare este
responsabilă de un tip distinct de mișcare. Sunt implicate trei simțuri: unul pentru mișcările
sus/jos, unul pentru mișcările laterale și unul pentru înclinare. Celulele capilare din aceste tuburi
detectează mișcarea fluidului și trimit acele informații către creier (Audiolux).

1.1.5.Reflexe posturale

În repaus, reflexele statice sunt responsabile pentru menținerea posturii. Reflexele spinale
cunoscute sub numele de reactii statice locale sau reacții de sprijinprevin supraextensia sau
hiperflexia membrelor și susțin corpul împotriva gravitației într-o varietate de posture.

Pentru a stabiliza membrele și a susține corpul, reacția pozitivă de sprijin întărește și fixează
articulațiile. Proprioceptorii din mușchi, tendoane și articulații, precum și exteroceptorii, în
special senzorii de presiune din straturile mai profunde ale pielii trimit semnale care declanșează
reacția.

Reacțiile de redresare asigură ca postura perturbată să revină în poziția de repaus. Receptorii

vestibulari, proprioceptorii și exteroceptorii sunt receptori care provoacă reflexele de redresare.
De fiecare data. Când cineva vrea să își îndrepte fizicul, începe întodeauna cu redresarea capului
și apoi a corpului.

Reacțiile statokinetice sunt create atunci când corpul nu este echilibrat în timpul unei
mișcări. Acestea se încadrează în categoria reacțiilor de ascensor sau cele care apar în timpul
locomoției. Cele mai multe reflexe statokinetice, de redresare și statice ajung la sfârșit la nivelul
mezencefalului.

1.1.6.Cerebelul

Cerebelul, cunoscut și sub numele de creierul mic, este situate posterior de trunchiul cerebral
la baza lobilor occipitali și primește semnele senzoriale de la ochi (Colegiu.info).

Interacționează cu regiunile trunchiului cerebral cunoscute sub numele de nuclei vestibulari,

care sunt conectate la canalele semicirculare ale urechii interne sau organele de echilibru. Pe
lângă coordonare și coordonarea mișcărilor corporale și a echilibrului, aceasta îndeplinește și

9
sarcini cognitive precum limbajul. Problemele care sunt de-obicei legate de leziunile acestei zone
a creierului include mersul, echilibrul și postura (HUMANITAS RESEARCH HOSPITAL).

Cerebelul ajută la stabilirea posturii și la menținerea echilibrului. Pentru a se adapta la

modificările posturii corpului sau la forța exercitată asupra mușchilor, cerebelul primește
informații de la proprioceptori, care oferă o imagine detaliată a poziției corpului în spațiu și
receptorii vestibulari localizați în ureche. În plus, sincronizează mișcările volunatre ale corpului,
care sunt adesea activate de activarea musculară simultană, care permite brațelor, picioarelor și
corpului să se miște într-un ritm și flux coordonat (HUMANITAS RESEARCH HOSPITAL).

Cerebelul, în timpul mersului determină mușchiul care trebuie utilizat precum și secvența și
intensitatea contracțiilor (Barbara Krumhardt și Edward Alcamo,2014).

Fig.3.Anatomia structurală a creierului

2.1.Afecțiuni ale ochiului

În prezent există miliarde de cazuri de deficient parțială sau totală. Poate suna de necrezut,
dar orbirea ar fi putut fi evitată în cel puțin jumătate din cazurile care au fost deja raportate.
Cauza principal a orbirii este corectarea necorespunzătoare a defectelor de refracție, cum ar fi
hipermetropia, miopia, astigmatismul și prezbiopia (Dr. Andrea Ciubotaru, 14 iulie, 2022).

10
2.1.1.Hipermetropia

Un defect de refracție numit hipermetropie apare atunci când lumina este focalizată în spatele
retinei și nu asupra ei. În timp ce acomodarea poate ajuta la claritatea vederii, în cele din urmă
provoacă oboseală ocular. Există trei niveluri de hipermetropie: ușoară(≤2,00 D), moderată(2,00-
4,00 D) și ridicată(>4,00 D) (M. Delbarre și col., mai 2021).

2.1.2.Miopia

Miopia este o afecțiune a ochiului în care persoana afectată vede clar doar obiectele ce sunt
aflate în apropiere. Această afecțiune apare atunci când, focalizarea ochiului se realizează
incorect, aceasta focalizând în fața retinei nu și pe aceasta (MEDICOVER, 15.05.2022).

Această afecțiune frecventă începe deobicei în copilărie. Factorii de risc de mediu și factorii
genetici contribuie la miopie (Paul N. Baird și col., 17 decembrie 2020).

2.1.3.Astigmatismul

Atunci, când corneea are o forma neregulată, apare astigmatismul, care este o eroare de
refracție a luminii în interiorul ochiului uman (vision fix),

3.1.Kinetoterapia în dezvoltarea echilibrul copiilor nevăzători

Echilibrul corpului este doar un exemplu de coordonare, enormul proces integrator.

Echilibrul se definește a find procesul complex, care implică recepția și organizarea intrărilor
senzoriale precum și programul și execuția mișcărilor, elemente care asigură postura corectă și
alte procese. Aceasta rezultă păstrarea permanentă a centrului de greutate în interiorul bazei de
sprijin. Capacitatea unui corp de a-și recăpăta echilibrul în fața unei perturbări este cunoscută sub
numele de stabilitate. Două lucruri afectează menținerea echilibrului: persoane și mediul în care
se află (Ana-Maria Țicărat, Doriana Ioana Ciobanu, 2012).

11
12