DESPRE NAŢIONALISM

...După opinia mea, naţionalismul serios conceput nu

este, hic et nunc, doar absolut onorabil, ci şi necesar.
Într-o lume care suportă, cu mai mari sau mai mici
convulsii, consecinţele – nu întotdeauna
fermecătoare – ale globalizării, naţionalismul aduce
inexorabila contrapondere. Naţionalismul este
factorul de echilibru dialectic al mondializării3. Aşa
cum într-o societate democratică, puterea e de
neconceput fără opoziţie, în mod simetric, în lume,
teza globalizării impune antiteza naţionalistă. În faţa
valului de omogenizare, naţionalismul nu face decît
să proclame dreptul fundamental la diferenţă
specifică4. Cu cît se vor spiritualiza mai mult
graniţele, cu atît naţiunile vor resimţi nevoia de a se
defini mai pronunţat...5
E nevoie, din capul locului, de o definire severă a
noţiunii. Convingerea pe care o nutresc este aceea că
nu există, aprioric, nimic peiorativ/nociv/blamabil în
conceptul de “naţionalism”. Ca şi în cazul altor
concepte esenţiale ale doctrinelor politice
(liberalism, socialism), prin încărcături inadecvate se
poate produce glisarea spre negativ. Aşa cum
liberalismul (motor economic al societăţii
capitaliste) poate deveni “liberalism sălbatec”, aşa
cum socialismul (dominant în cele mai civilizate
părţi ale Europei) poate decădea în “naţional-
socialism” (nazism) sau “socialism multilateral
dezvoltat”, recte “naţional-comunism” (ceauşism) –
tot astfel naţionalismul, încăput pe mîini grosolane,
poate lua aspecte groteşti ori deşănţate. Într-o lucrare
relativ recentă (Doctrine politice – Concepte
universale şi realităţi româneşti, 1998), redactată
sub egida unor instituţii şi a unor personalităţi ce nu
pot fi bănuite de populism sau naţionalism (Fundaţia
Soros, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii
Civile), Alina Mungiu-Pippidi scrie fără echivoc:
“un element pe care îl putem elimina din start este
încercarea de a defini naţionalismul astfel încît
acesta să fie un fenomen «pozitiv» sau «negativ».
Discuţia despre naţionalismul «bun» sau «rău»
trebuie redusă la discuţia mai modestă despre
naţionalismul «adecvat» sau «inadecvat» (...).
Naţionalismul nu este nici bun, nici rău, ca orice
fenomen inevitabil (...). Naţionalismul democrat, în
orice caz, nu este de sorginte totalitară sau şovină”
(pp. 112, 113, 117).
Cu toate acestea, o tendinţă manifestă şi cu mare
recurenţă este aceea de demonizare a
naţionalismului. Subterfugiul la care se recurge este
identificarea sa (frauduloasă) cu manifestările
marginal-extremiste ori cu cele xenofob-şovine6.
George PRUTEANU