Henrik Ibsen

Biografie
După o adolescență marcată de destrămarea familiei, a lucrat ca regizor la teatrul
din Bergen. Obținând o bursă de studii în Germania, a fost influențat de Søren
Kierkegaard.Respins și neînțeles în propria țară, Ibsen a trăit timp de 27 de ani în
străinatate, în Italia și Germania , în principal la Roma, revenind la Oslo în anii
1890. Paradoxal, după o viață petrecută în exil, a primit funeralii de stat.Faima sa
este aceea a unui realist care a înlocuit restricțiile piesele "bine-făcute" ale epocii
sale cu drame "naturaliste" scrise în limbajul cotidian, cum ar fi "O casă de păpuși"
(1879).A inaugurat în literatura universală teatrul de idei. Creația lui Ibsen se
impune prin adâncimea viziunii, simplitatea intrigii, gravitatea temei, acuitatea
conflictului, vigoarea dialogului , pasiunile personajelor si multe altele.
„Nora” sau „O casă de păpuși”

O casă de păpuși (1879) de Henrik Ibsen a fost scrisă cât timp dramaturgul se afla
la Roma și Amalfi, în Italia, într-o vreme în care Europa era cuprinsă de revoluții. O
prespectivă modernă asupra literaturii atât epice, cât și dramatice apărea,
provocând tradiția romantică. Ibsen este cel care a popularizat drama realistă,
derivată din această nouă perspectivă. Piesele lui erau jucate în toată Europa și
traduse în foarte multe limbi. "O casă de păpuși" a fost publicată la Copenhaga
unde a și avut loc premiera. A fost a doua dintr-o serie de piese realiste ale lui
Ibsen. Prima, "Stâlpii societății" (1877), a creat vâlvă în toată Europa și a fost
repede adoptată de teatrele avantgardiste ale continentului. Se spune că intriga
piesei este bazată pe un eveniment din viața lui Ibsen. În 1870, Laura Kieler i-a
trimis lui Ibsen o continuare a piesei "Brand", numită "Fiicele lui Brand" și Ibsen a
fost atras de fata frumoasă și vioaie, poreclind-o "ciocârlia". A invitat-o acasă la el
și timp de două luni din vara anului 1872 ea îi vizita casa frecvent. Când s-a
căsătorit doi ani mai târziu, soțul ei a căzut bolnav și a fost sfătuit să-și ia un
concediu și să plece într-un climat cald iar Laura, așa cum și Nora face în piesă, a
împrumutat în secret bani pentru a putea pleca în excursie. Laura a falsificat o
bancnotă, banca a refuzat plata, iar ea i-a spus soțului ei întreaga poveste. Soțul a
intentat divorț, i-a luat copiii și a primit-o înapoi doar după ce ea a petrecut o lună
într-un azil public. Laura și Nora au nume ce seamănă, dar poveștile lor au un
punct de cotitură. În piesa lui Ibsen, Nora nu se mai întoarce acasă, nici nu-i spune
soțului de banii împrumutați. Mai mult, Nora este cea care divorțează de soțul ei.

Rezumat
"O casă de păpuși" urmărește trezirea Norei Helmer de la viața comfortabilă pe
care o ducea. Fiind condusă toată viața ori de tatăl ei, ori de soțul Torvald, Nora
ajunge să își schimbe părerea despre fundamentele în care ea credea, odată ce
căsătoria ei este pusă la test. Împrumutând bani de la Krogstad, falsificând
semnătura tatălui ei, ea a putut să plătească o călătorie în Italia pentru a-l salva
pe soțul ei bolnav, el neștiind de împrumut, crezând că banii vin de la tatăl Norei.
De atunci, ea a trebuit să găsească moduri în care să plătească împrumutul. Din
expozițiune aflăm că acțiunea se petrece iarna, în ajunul Crăciunului și aflăm că
Torvald tocmai a fost promavat ca manager al băncii, unde va primi un salariu
uriaș și va fi foarte puternic. Nora este încântată, fiindcă se gândește că va putea
în sfârșit să plătească împrumutul. Bucuria ei este însă stricată când Krogstad
furios deoarece tocmai a aflat că poziția lui la bancă a fost promisă doamnei
Linde, o veche colegă de școală a Norei care a venit recent în oraș în căutare de
lucru, și o amenință pe Nora că va dezvălui secretul ei dacă nu-l convinge pe soțul
ei să îi păstreze poziția. Această amenințare constă în intriga piesei.Nora încearcă
să îl facă pe Torvald să îi mențină postul lui Krogstad folosindu-se de trucurile
feminine, dar este lipsită de succes. Torvald îi spune că natura coruptă a lui
Krogstad îi este repulsivă și îi este imposibil să lucreze cu el. Nora devine foarte
îngrijorată.

Ziua următoare, Norei îi este frică de faptul că Krogstad ar putea apărea în orice
moment. Agitația ei este redusă de preocuparea pentru balul care va avea loc
seara următoare în apartamentul unui vecin. Când Torvald se întoarce de la
bancă, Nora iar pledează pentru Krogstad. De data aceasta, Torvald nu doar
refuză, ci și trimite înștiințarea de concediere pe care deja o pregătise pentru
Krogstad, asigurând-o pe Nora că va lua asupra sa toate lucrurile rele ce vor
rezulta din asta. Nora este mișcată profund de spusele lui. Ea începe să ia în
considerare posibilitatea ca acest episod să transforme în bine căsnicia lor, dar și
varianta sinuciderii.

Între timp ea conversează și flirtează cu Doctorul Rank. Aflând că el este pe

moarte, are o conversație intimă cu el care culminează cu doctorul mărturisindu-
și dragostea chiar înainte ca ea să îi ceară ajutor financiar. Vorbele lui o opresc iar
conversația lor este întreruptă de anunțul sosirii lui Krogstad. Nora îi cere
doctorului Rank să plece și îl primește pe Krogstad.

Krogstad îi spune că deși va menține împrumutul el nu vrea să mai facă publice

faptele, în schimb vrea să îi dea lui Torvald o scrisoare expicând în așa fel încât
Torvald să fie presat să îi păstreze postul la bancă. Nora protestează împotriva
implicării lui Torvald, dar Krogstad pune scrisoarea în cutia poștală a lui Torvald
spre oroarea Norei. Totuși ea încearcă să își folosească farmecele pentru a-l
preveni pe Torvald să citească scrisoarea, atrăgându-l de la afaceri, rugându-l să o
ajute să se pregătească pentru petrecerea din seara următoare. El este de acord
să amâne lucrul, iar scrisoarea rămâne în cutia poștală.

Noaptea următoare, înainte ca Torvald și Nora să se întoarcă de la bal, doamna

Linde și Krogstad, care sunt vechi iubiți, se reîntâlnesc în sufrageria lui Helmer.
Doamna Linde cere să aibe grijă de Krogstad și de copiii lui și să îl ajute să devină
omul care ea știe că el poate deveni. Soții Helmer se întorc de la bal și doamna
Linde pleacă, Krogstad deja fiind plecat. Singuri, Torvald îi mărturisește Norei cât
de mult o dorește, dar este întrerupt de doctorul Rank. Doctorul venise să își ia
rămas bun, după cum îi spune pe ascuns Norei. Văzând că Torvald și-a luat
scrisorile, ea se resemnează la a se sinucide.

Înainte să plece, Torvald o oprește. Tocmai a citit scrisoarea lui Krogstad și este
înfuriat de conținut. O acuză pe Nora de ruinarea vieții sale. Îi spune că vrea să o
părăsească, contrar spuselor de adineaori cum că ar lua totul asupra sa. Punctul
culminant al piesei se petrece când în timpul tiradei sale, Torvald este întrerupt de
slujnică ce poartă o altă scrisoare de la Krogstad adresată Norei. Torvald o citește
și devine copleșit de bucurie. Krogstad a avut parte de o schimbare fericită în viața
sa și îi trimite înscrisul înapoi. Torvald îi spune Norei că o iartă și că încercarea ei
duioasă de a-l ajuta a făcut-o mai afectuoasă ca niciodată.

Nora, văzând caracterul adevărat al lui Torvald pentru prima dată îi spune soțului
ei că îl părăsește. După ce el protestează, ea motivează că îl părăsește deoarece el
nu o iubește, iar după noaptea aceasta nici ea nu îl mai iubește. Îi spune că după
viața sufocantă pe care a trăit-o până acum își datorează să devină independentă
și să-și exploreze propriul caracter și lumea de una singură. În timp ce pleacă, îi
mârturisește lui Torvald că speră ca un miracol să se întâmple: că poate într-o zi
vor putea să se reunească într-o căsnicie adevărată. Piesa se încheie cu ușa
trântindu-se la plecarea ei.

Importanța
Importanța piesei constă în mesajul feminist care a zguduit scenele europene la
premiera piesei. Respingerea căsătoriei și a maternității de către Nora a
scandalizat audiențele din acel timp. De fapt, primele producții germane ale piesei
din anii 1880 au folosit sfârșituri alternative, scrise de Ibsen la cererea
producătorilor.

Spiritul revoluționar și modernismul l-au influiențat pe Ibsen să își aleagă un erou

neobișnuit, o casnică, în atacul său asupra valorilor clasei de mijloc. Devenind
rapid subiect de bârfă în Europa, piesa a reușit în încercarea de a provoca discuții.
De fapt numeroasele feluri în care piesa poate fi interpretată fac din "O casă de
păpuși" o piesă atât de interesantă. Fiecare nouă generație a avut o versiune
diferită asupra cărții, de la a o vedea ca pe o critică asupra feminității, la a o lua ca
pe o alegorie Hegeliană a istoricului spirit al evoluției.

Sfârșitul piesei nu are o concluzie stabilă. Finalul este lăsat deschis: nu se întâmplă
niciun eveniment brutal, niciun catarsis, doar ambiguitate. Aceasta este o piesă ce
definește granițele.