Către sfârșitul republicii în condițiile războaielor civile ,Caius Iulius

Caesar care era un mare general a încercat să instaureze fățiș despoția

de tip oriental , însă tentativa sa a eșuat fiindcă a fost asasinat în senat
chiar de fiul său. De aceea , Octavian a inițiat o serie de reforme prin
care a creat aparența că vechile magistraturi ale republicii continuă să
funcționeze,dar în fapt a concentrat intreaga putere in mainile sale.

În acest scop, el a determinat senatul să-l aleagă consul și tribun pe

viață ; încat formal era și el un magistrat alături de ceilalți .

Totodată , Octavian a fost proclamat princes(primul dintre egali)

precum și imperator Caesar augustus .

Imperator=general victorios

Caesar=urmaș demn al lui Caius Iulius Caesar

Augustus=sfant ,demn de a fi venerat

Această formă de organizare statală organizată de Octavian a fost

denumită principat (27 I hr-284 d hr).

In epoca principatului,pe plan social s-a adancit prăpastia dintre bogați

și săraci . In documentele vremii , cei bogati erau denumiți
HONESTIORES(cei mai onorabili),iar săracii erau denumiți HUNILIORES.
Totodată , au început să se manifeste primele indicii,semne ale
decăderii sistemului sclavagist .Astfel încat , a apărut o nouă categorie
socială formată din colonii. Inițial , colonii erau oameni liberi care luau
in arendă anumite terenuri de la marii proprietari funciari,iar obligațiile
lor erau stabilite prin contract și intrucat iși asumau obligațiile prin
contract au fost denumiți COLONI VOLUNTARI.
Începand din sec 2 , au aparut și COLONII SILITI.Căci unii prizonieri de
război nu mai erau transformați in SCLAVI ci in coloni.

Iar în sec 3 au aparut COLONI SERVI,care erau legați de pămant și

puteau fi vanduți odată cu domeniul,nu separați.

Pe plan politic , societatea romană era condusă de principe , de senat și

de magistrați.

Principele, era formal un magistrat ,dar în fapt deținea întreaga putere.

Atribuțiile senatului au sporit aparent , întrucat hotărarile sale
denumite SENATUS CONSULTE au dobandit putere de lege. In realitate,
senatul executa voia principelui. Vechile magistraturi s au pastrat , dar
cu timpul atributiile lor s au restrand , iar in paralel s au creat noi
magistraturi subordonate față de principe .

În anul 284, s-a fondat DOMINATUL.În această epocă asistăm la

decăderea generală a societații romane.În noile condiții, marii
proprietari funciari denumiți POTENTIORES(cei mai puternici) exercitau
pe domeniile lor o parte din funcțiile statului caci aveau armate proprii ,
aveau o administrație proprie și judecau procese pe domeniile lor . Pe
de altă parte au apărut CASTELE SOCIALE (categorii sociale închise și
ereditare) organizate pe criterii profesionale,etnice sau religioase.

Sclavia a ajuns în ultimul stadiu al decăderii ,iar viața economică se baza

în principal pe munca depusă de colonii servi.

Pe plan politic, împaratul a fost proclamat DOMINUS ET DEUS( stăpan și

zeu,apoi stăpan și Dumnezeu).
Iar în realitate,societatea era condusă de un consiliu restrans(6-7 pers)
CONSISTORIUM PRINCIPIS, în subordinea căruia se afla un uriaș aparat
de stat militarizat și birocratizat.

Senatul Romei a decăzut la nivelul senatelor municipale ,iar

magistraturile au devenit funcții decorative.

Pe planul structurii sale,dupa anul 395 statul roman a fost împărțit

definitiv în IMPERIUL ROMAN DE APUS SI IMPERIUL ROMAN DE
RĂSĂRIT.

Imperiul roman de apus a supraviețuit pană la 476,iar cel de răsărit

pană la 565 cand s-a transformat in IMPERIUL BIZANTIN. Ceea ce
înseamnă că pe plan economic, relațiile de tip sclavagist au fost
înlocuite cu relații de tip feudal ,iar pe plan cultural limba latină a fost
înlocuită cu limba greacă.

Paralel cu istoria statului roman s-a desfășurat și istoria dreptului

roman,care este peridiorizată in 3 mari epoci:

1.EPOCA VECHE

2.EPOCA CLASICĂ

3.EPOCA POSTCLASICĂ

EPOCA VECHE a durat de la fondarea statului roman(jumătatea

secolului 6 î. hr) pana la fondarea principatului (27 î hr).

EPOCA CLASICĂ a durat de la 27 î. hr pană la 284 și îi corespunde pe

plan statal PRINCIPATUL.

EPOCA POSTCLASICĂ a durat de la 284 pană la 565 și îi corespunde

DOMINATUL.
Însă această periodizare este artificială ,are caracter de școală pentru că
instituțiile juridice romane nu pot fi integrate mecanic în una din cele 3
epoci pentru că instituțiile juridice au apărut în epoca veche ,au ajuns la
apogeu în epoca clasică și au decăzut în epoca postclasică.

PARTEA I –IZVOARELE DREPTULUI PRIVAT

ROMAN
Conceptul de izvor al dreptului are 3 sensuri:

1.Izvoarele dreptului desemnează totalitatea condițiilor materiale de

existență care determină un anumit tip de reglementare juridică.Toate
aceste condiții materiale de existență sunt denumite IZVOARELE DE
DREPT ÎN SENS MATERIAL.

2.Izvoarele dreptului desemnează sursele de cunoaștere,adică

documentele pe baza cărora putem reconstitui anumite instituții
juridice.

3.!! Izvoarele dreptului desemnează totalitatea procedeelor prin

intermediul cărora normele sociale devin obligatorii și se transformă în
norme de drept/norme juridice.

Toate aceste procedee sunt denumite FORME DE EXPRIMARE A

DREPTULUI sau IZVOARE DE DREPT IN SENS FORMAL.

La romani,în epoca veche izvoarele formale de drept au fost:

 Obiceiul
 Legea
 Edictele magistratiilor
 Jurisprudența
În epoca clasică, la aceste 4 izvoare s-au adăugat SENATUSCONSULTELE
și CONSTITUȚIUNILE IMPERIALE.

În epoca postclasică,izvoarele dreptului au fost OBICEIUL și

CONSTITUȚIUNILE IMEPERIALE.

Cel mai vechi izvor a dreptul roman este OBICEIUL JURIDIC pe care
romanii îl denumeau MOS MAIORUM = OBICEIUL MOȘTENIT DIN
BĂTRANI

Obiceiurile se formează prin repetarea unor comportări.

În epoca prestatală,obiceiurile erau nejuridice ,nu erau obligatorii

pentru că nu exista statul care să le impună prin forța sa de
constrangere.Dimpotrivă,în epoca prestatală nu exista stratificare
socială. Dar odată cu trecerea , anumite obiceiuri care erau convenabile
și utile celor ce dețineau puterea in stat au fost sancționate de stat ,au
devenit obligatorii și s-au transformat în obiceiuri juridice.

Multă vreme (pană în sec 5) , obiceiul a fost unicul izvor al dreptului

roman. Dar obiceiurile nu erau cunoscute de popor și erau ținute în
secret de către pontifi(preoți).

Prin urmare,față de această situație plebeii au cerut în mod repetat ca

obiceiurile sa fie modificate,sistematizate și să fie afișate în forum
pentru ca toți cetățenii să cunoască DISPOZIȚIILE NORMELOR DE
DREPT.

Față de aceste cereri repetate, s-a constituit o comisie care a codificat

dreptul.
Către sfârșitul republicii,obiceiurile au devenit în mare măsură
inaplicabile iar funcțiile lor au fost preluate de alte izvoare mai
evoluate(legea , jurisprudența etc).

Totuși,obiceiul a continuat să fie izvor de drept și în epoca clasică

dovada că jurisconsultul SALVIUS IULIANUS (a trăit pe vremea lui
Hadrian) spunea “OBICEIUL EXPRIMĂ VOINȚA ÎNTREGULUI POPOR
ROMAN ȘI ÎNDEPLINEȘTE ATÂT O FUNCȚIE CREATOARE CÂT ȘI O
FUNCȚIE ABROGATOARE.”

În epoca postclasică , pe fondul decăderii generale a societății romane

obiceiul și-a redobândit vechea importanță ,îmbogățindu-se cu
elemente ale obiceiurilor din provincii, căci romanii tolerau obiceiurile
poparelor din provincie dacă nu venea un conflict cu principiile
fundamentale ale dreptului roman.

Tot in epoca veche, normle dr privat roman au fost exprimate si prin

lege sau in forma legii.

Cuvântul “LEX LEGIS” înseamnă „CONVENȚIE”. Atunci când convenția se

încheia între 2 persoane fizice,cuvântul LEX era utilizat în sensul de
CONTRACT. Iar atunci când convenția se încheia între magistrat și popor
, cuvântul LEX era utilizat cu înțelesul de LEGE CA IZVOR AL
DREPTULUI.Întrucât adoptarea legii romane presupunea încheierea
unei convenții între magistrat și popor.

În vederea încheierii acestei convenții ,magistratul convoca poporul și îi

prezenta proiectul de lege.După ce poporul lua cunoștiința de textul
proiectului de lege, acel text era dezbătut de popor timp de 24 zile în
adunari ad-hoc(neorganizate).
După 24 zile,poporul era convocat din nou pentru a se pronunța asupra
proiectului de lege cu precizarea că poporul nu putea aduce
amendamente la proiectul de lege.Fie vota proiectul de lege integral
,fie îl respingea in bloc. Dacă poporul era de acord cu proiectul de lege
pronunța cuvintele UTI ROGAS= să fie așa cum s-a propus,iar daca nu
era de acord cu proiectul de lege ANTICVO=lucrurile să rămână ca
înainte.

Dacă legea era votată de popor , textul acelei legi era transmis în fața
senatului în vederea ratificării. Dacă legea era ratificată de senat intra în
vigoare.

Legile romane aveau o structură formată din 3 parți:

1.PRESCRIPTIO

2.ROGATIO

3.SANCTIO

În prescriptio ,se menționau numele magistratului care a propus

legea,ordinea în care unitățile de vot și-au exprimat dorința, precum
locul și data votării.

În rogatio, erau cuprinse reglementările juridice ale legii care erau

structurate pe capitole (2-3-4) și pe paragrafe.

În sanctio , se preciza care sunt consecințele încălcării dispozițiilor din

rogatio,iar în funcție de sancțiunea lor legile se clasificau în LEGES
PERFECTE,LEGES MINUSCVAM PERFECTE,LEGES IMPERFECTE.
În sancțiunea legilor perfecte, se prevedea că actul juridic încheiat prin
incălcarea dispozițiilor din rogatio este nul.

În sancțiunea legilor mai putin perfecte, se prevedea că actul juridic

încheiat prin încălcarea dispozițiilor din rogatio este valabil,dar autorul
acelui act este pedepsit cu plata unei amenzi.

În sancțiunea legilor imperfecte, se prevedea că nu este permisă

încălcarea dispozițiilor din rogatio fără a se preciza ce consecințe vor
decurge în cazul unei asemenea încălcări.

Cea mai veche lege romană și cea mai importantă este LEGEA CELOR 12
TABLE SAU LEX DUO DEGIM TABULARUM.

Lege care a fost adoptată pe fondul conflictului dintre patricieni și

plebei,căci plebeii au cerut ca obiceiurile să fie afișate.

Față de aceste cereri în anul 451 i hr. , s-a format o comisie din 10
bărbați denumită DECEMVIRII LEGIBUS SCRIBUNDIS, care a codificat
obiceiurile juridice și le-a afișat în forum în același an pe 10 table de
lemn. Dar plebeii au afirmat că acea codificare nu este completă,încât
după 2 ani (in 449) s-a format o nouă comisie din care făceau parte și 5
plebei care au elaborat o codificare completă a obiceiurilor și le-a afișat
în forum pe 12 table de bronz.