Dupa administrarea in doze mici ele au in general un efect sedativ, linistitor, calmant, insotit uneori

de o stare de somnolenta. La doze mai mari au efect hipnotic, adica de favorizare a instalarii si de
prelungire a duratei somnului fiziologic. La doze foarte mari pot da somn anestezic sau narcotic, asa
cum se intampla dupa administrarea anumitor barbiturice pe cale intravenoasa, iar la doze toxice
pot determina moarte, prin afectarea centrilor bulbari respiratori si cardiaci.

Efectul sedativ al acestor substante le face utile in combaterea multor manifestari anxioase din
diferite nevroze sau din afectiuni in care componenta psihosomatica este importanta in declansarea
si intreti-nerea bolii (ex.: ulcerul gastroduodenal, crizele anginoase, hiperten-siunea arteriala,
psoriazisul etc.). De asemenea, medicamentele seda-tive sunt des folosite pre- sau postoperator
pentru a calma bolnavul, favoriza instalarea somnului si a relaxa musculatura striata contractata ca
urmare a unor stari de tensiune psihica.

Efectul hipnotic este util bolnavilor cu stari de insomnie acuta sau cronica, caracterizate fie prin
deficit de instalare a somnului, fie printr-un somn scurt, neodih 414c29e nitor, cu un numar mare de
treziri peste noapte. in functie de tipul de insomnie se pot folosi substante cu durata de actiune
scurta sau medie (2-6 ore), utile la persoanele care adorm greu sau substante cu durata mai lunga de
actiune (8 ore sau mai mult), utile mai ales celor care au un deficit de mentinere a somnului.
Actiunea hipnotica se datoreaza cel mai probabil deprimarii nespecifice a activitatii sistemului
reticulat activator ascendent (SRAA), cu reducerea procesului de vigilenta corticala.

Pe langa efectele benefice, care determina o utilizare pe scara larga a acestei clase de medicamente,
sedativ-hipnoticele pot avea multe efecte nedorite, care decurg in cele mai multe cazuri din folosirea
lor abuziva, pe perioade lungi de timp si necontrolat. Din aceste cauze, eliberarea lor din farmacii se
face in urma unei prescriptii medicale, care in general nu se poate repeta decat dupa un nou consult
medical. Toate aceste masuri se iau deoarece folosirea indelungata a sedativ-hip-noticelor, in special
in doze mari, poate da o stare de dependenta asemanatoare celei produse de alcool. Dependenta
este atat psihica cat si fizica, cu nevoia de a-si administra in mod repetat medicamentul pentru a
obtine starea de liniste sau somnul dorit. La intreruperea brusca a medicatiei apare sindromul de
abstinenta, caracterizat printr-o stare de agitatie, anxietate, nervozitate, insomnie, somn
neodihnitor cu cosmaruri. Intensitatea acestui sindrom este variata si ea este mai mare pentru
hipnoticele cu durata scurta de actiune, deoarece ele se elimina mai repede din sange. in cazul
aparitiei acestui sindrom de abstinenta, este necesara reluarea tratamentului hipnotic, iar ulterior
intreruperea lui treptata si nu brusca.

Administrarea zilnica de sedativ-hipnotice poate dezvolta si o stare de toleranta, adica de obisnuinta.

Aceasta este datorata fie micsorarii sensibilitatii neuronale, fie metabolizarii mai rapide, asa cum se
intampla in cazul barbituricelor. Aceasta toleranta face ca efectul hipnotic sa scada in intensitate
dupa 1-2 saptamani de tratament neintrerupt, necesitand cresterea treptata a dozelor pentru a
obtine efectul dorit.
Pe langa aceste aspecte legate de intoxicatia cronica, sedativele pot determina diminuarea
performantelor psihomotorii, cu ingreunarea activitatilor care presupun atentie si precizie. Dupa
folosirea de hip-notice, mai ales din cele cu durata mai lunga de actiune pot aparea, la trezire si in
prima parte a zilei, stari de oboseala, ameteli sau buimaceala. in cazul folosirii lor indelungate, aceste
simptome se cronicizeaza. in plus, sunt unele persoane, in special varstnicii sau bolnavii debilitati,
care pot prezenta reactii paradoxale, cu fenomene de excitatie, iritabilitate sau pot aparea chiar
episoade confuzive.

Datorita acestor efecte deprimante centrale, sedativ-hipnoticele nu se administreaza persoanelor

care desfasoara activitati ce necesita o atentie crescuta, cum ar fi conducatorii auto sau cei ce
manuiesc masini de precizie. De asemenea, este contraindicata asocierea lor cu bauturi alcoolice sau
cu alte deprimante ale sistemului nervos central, datorita fenomenelor de potentare a efectelor
deprimante.

Asa cum s-a mentionat si la inceputul capitolului, majoritatea substantelor din aceasta clasa au
efecte sedative la doze mici si efecte hipnotice la doze mai mari. Totusi, sunt medicamente al caror
efect deprimant central este de mica intensitate, motiv pentru care nu se folosesc decat ca sedative.
Printre acestea se numara bromurile, medicamente folosite de multi ani pentru efectul lor sedativ,
dar putin recomandate in-p'rezent datorita profilului lor farmacologic nefavorabil. Exista si o serie de
preparate vegetale, benefice uneori in starile de isterie si de hiperexcitatie, de multe ori prin efect
placebo. Dintre acestea, sunt de mentionat extractele de Valeriana, Passiflora, Crataegus, care se
administreaza sub forma de comprimate, solutii, siropuri etc.

Cele doua clase mari de substante care au atat efecte sedative, cat si hipnotice, precum si alte
utilizari clinice sunt benzodiazepinele si barbituricele.

Benzodiazepinele au atat efect sedativ cat si tranchilizant -anxiolitic, adica inlatura nervozitatea,
anxietatea precum si unele simptome asociate acestora, cum ar fi emotivitatea crescuta, astenia,
chiar insomnia. Uneori sedativele si tranchilizantele pot favoriza instalarea somnului prin simpla
inlaturare a starii de tensiune psihica si de anxietate. in plus, la doze terapeutice, unele
benzodiazepine cum ar fi nitrazepamul, flurazepamul, flunitrazepamul si triazolamul au efecte
hipnotice rapide si de durata medie (6 - 8 ore), realizand un somn asemanator somnului fiziologic. Pe
langa aceste indicatii, benzodiazepinele au efect miorelaxant central determinand relaxarea
musculaturii striate, efect util in diferite stari spastice din afectiuni neurologice sau reumatice. Unele
benzodiazepine (diazepam, clona-zepam) au si efect anticonvulsivant (vezi capitolul III.7).
Benzo-diazepinele se pot folosi si in pregatirea preanestezica sau ingrijirea postoperatorie, in
pregatirea manevrelor endoscopice sau in alcoolismul acut. Multe benzodiazepine se folosesc ca
anxiolitice, pentru ca inlatura starea de anxietate si linistesc bolnavul, de aceea se mai numesc si
tranchilizante. Ele se pot folosi si in timpul zilei, deoarece la dozele utilizate sunt foarte putin
sedative, deci nu deprima major performantele psihomotorii. in plus, pot sa induca somnul la
bolnavii care au insomnii datorate unor stari de anxietate sau neliniste. Dintre benzodiazepinele
folosite ca anxiolitice sunt de mentionat clordiaze-poxidul, diazepamul, oxazepamul, medazepamul,
alprazolamul (xanax).

Benzodiazepinele se fixeaza pe receptorii membranari GABAA, facilitand actiunea acidului

gamaaminobutiric (GABA).

Pe langa efectele nedorite comune clasei sedativ-hipnoticelor, descrise in introducerea capitolului,

este de mentionat ca benzo-diazepinele pot induce, mai ales la varstnici, reactii paradoxale, cu
anxietate, iritabilitate, agitatie motorie, chiar stari confuzionale. Au efect deprimant puternic asupra
centrului respirator bulbar, de aceea se folosesc cu prudenta la persoanele cu afectiuni respiratorii,
ale sistemului nervos central, la varstnici si la nou-nascuti, mai ales prematuri, la care imaturitatea
centrului respirator poate genera pro-bleme grave. Este total contraindicata asocierea lor cu
bauturile alcoolice, deoarece isi potenteaza reciproc efectul deprimant central. Administrarea la
femeile gravide se face cu prudenta.

Barbituricele sunt derivati ai acidului barbituric care sunt utilizate in doze progresiv crescande pentru
actiunea lor sedativa, hipnotica sau anestezica generala. in doze mici, datorita efectului sedativ,
linistitor, sunt utile in diferite stari de agitatie psihomotorie, insotite sau nu de anxietate sau
nervozitate sau ca medicatie adjuvanta in afectiuni care necesita sedare, cum ar fi hipertensiunea
arteriala, ulcerul gastro-duodenal, colonul iritabil, starile de hipertiroidism, sindroamele nevrotice de
cauze diverse. in doze mai mari pot fi folosite ca hipnotice in insomnii si ca premedicatie in
anesteziologie. Au totusi dezavantajul ca induc un somn diferit de cel fiziologic, prin scurtarea
duratei si numarului fazelor de somn rapid. Din aceste considerente, nu se administreaza in cure
lungi, de peste 10-14 zile, si nu se opreste brusc tratamentul, deoarece poate aparea un somn
neodihnitor cu cosmaruri si tulburari psihice si de afect. in prezent, se prefera ca hipnotice fie
benzodia-zepinele, fie alte medicamente de generatie mai noua. Unele barbiturice, precum
fenobarbitalul, au efecte anticonvulsivante, fiind utile ca anti-epileptice sau in alte stari convulsive
din hipertermie, tetanos, eclampsie etc. (vezi capitolul III.7).
Majoritatea barbituricelor au efect inductor asupra enzimelor microzomiale si a altor enzime
hepatice, in sensul ca le creste acestora activitatea metabolizanta. Consecutiv va fi stimulata
metabolizarea hepatica a unor medicamente administrate concomitent, cu reducerea eficacitatii lor.
De asemenea, este crescuta actiunea glucuroniltrans-ferazei hepatice si cantitatea de proteina Y, cu
cresterea metabolismului sarurilor biliare si efect coleretic. Din aceste considerente, fenobarbitalul
este util in profilaxia si tratamentul icterului nuclear al nou-nascutului sau al altor ictere
cu,Wperbilirubinemie neconjugata.

Reactiile adverse ale barbituricelor sunt comune clasei sedativ-hipnoticelor, fiind prezentate pe larg
in introducerea acestui capitol. Pe langa acestea, barbituricele pot da reactii alergice sub forma de
dermatite sau pot declansa crize de porfirie hepatica acuta la bolnavii suferind de aceasta afectiune.
in doze foarte mari, folosite uneori in scop suicidar, determina coma, cu deprimarea respiratiei si a
circulatiei si chiar moarte. in functie de timpul scurs de la ingestia drogului se pot aplica diferite
metode terapeutice: provocarea vomei, cu sau fara spalaturi gastrice, mentinerea respiratiei prin
intubatie, aspirarea secre-tiilor, la nevoie chiar respiratie artificiala, sustinerea circulatiei prin
perfuzie cu solutii cristaloide sau substituenti coloidali, alcalinizarea urinii, care favorizeaza
eliminarea barbituricelor, diureza osmotica (manitol) etc.

Datorita faptului ca trec rapid in sangele fetal si sunt secretate in laptele matern, barbituricele sunt
in general contraindicate femeilor gravide sau care alapteaza.

Dintre substantele folosite, sunt de mentionat cele cu durata de actiune medie sau scurta (intre 2 si
7 ore) ca amobarbitalul sau ciclobarbitalul si cele cu durata lunga de actiune (8 ore sau mai mult) ca
fenobarbitalul.

În prezent, se folosesc relativ des in terapia insomniei doua substante cu proprietati hipnotice
asemanatoare benzodiazepinelor. Acestea sunt zolpidemul (stilnox) si zopiclona (imovane), care
induc un somn de calitate, asemanator celui fiziologic, de durata medie, aproximativ 6 ore. Ele
prezinta un risc relativ mic de a induce de-pendenta dupa utilizare indelungata, in comparatie cu
benzodiazepinele si barbituricele. Aceste medicamente se administreaza cu o jumatate de ora
inainte de culcare, iar dozele se injumatatesc de obicei la varstnici si la cei cu afectiuni hepatice.