Metafora Revelatorie

Lucian Blaga
Zalmoxis
Zamolxe
Parallel Texts
Parallel Texts
Edited by
Translated into English by
Lidia Vianu
Press Release Monday 14 December 2015
Lucian Blaga
Zalmoxis. Zamolxe
1921.
Parallel Texts.
Translated into English by Doris Plantus
978-606-760-027-8
Edited by Lidia Vianu
A Poet’s Warning to Romania
Contemporary Literature Press is publishing in Contemporary Literature Press publică în limbile

both English and Romanian Zamolxe / Zalmoxis, engleză şi română poemul dramatic Zamolxe. Mister păgân,
written by the Romanian poet Lucian Blaga in 1921. scris de Lucian Blaga în anul 1921.
It is a dramatic poem, and its subtitle is “A Pagan De ce am ales oare să publicăm în traducere engleză
Mystery”. tocmai acest poem de Blaga?
There are several reasons why we have chosen În primul rând pentru că el a fost tradus în limba
to publish Blaga’s poem in English. engleză de către Doris Plantus, scriitoare româncă născută în
First of all, it was translated by a very gifted America. De curând am publicat şi o istorisire cosmogonică
Romanian philologist, born in America. Doris scrisă de aceeaşi Doris Plantus: The Hermit.
Plantus is a writer herself, and not long ago we În al doilea rând, nu este lipsit de importanţă faptul că
published her cosmogonic story The Hermit. poemul lui Blaga a apărut doar cu un an înaintea celor două
On the other hand, Blaga’s poem was cărţi prin excelenţă moderniste: Ulysses de James Joyce şi The
published just one year before James Joyce’s Ulysses, Waste Land de T.S. Eliot.
and T.S. Eliot’s The Waste Land. Este de remarcat că, într-un moment când
Even though Modernism was in full swing, modernitatea se afirma cu mai multă putere ca oricând,
Blaga chose to write a poem about Dacian Lucian Blaga a ales să scrie despre monoteismul dacilor şi
monotheism and the cult of Zalmoxis. despre zeul lor, Zamolxe.
Last but not least, besides being a writer, Scriitor, filosof, universitar, diplomat şi membru al
Lucian Blaga was also a philosopher, academic, Academiei Române, Lucian Blaga nu a acceptat niciodată
diplomat and member of the Romanian Academy— comunismul, iar sistemul, la rândul lui, a făcut din el un
until he refused to support communism, and was simplu bibliotecar.
demoted to the position of a simple librarian. Cartea pe care o publicăm acum şi care povesteşte
While speaking about the remote times of the despe geţi, despre daci şi despre Zamolxe—zeul renegat de
Getae, of Dacians, and of Zalmoxis—the god that was două ori de poporul lui—este o prefigurare, într-un fel, a
twice denied by his people—this book is also a lucrurilor care i s-au întâmplat autorului însuşi.
prefiguration of its author’s fate.
Lidia Vianu
ISBN 978-606-760-027-8
© The University of Bucharest

© Humanitas. Lucian Blaga: Zamolxe
© Doris Plantus
Cover Design and overall Layout by

Lidia Vianu
Subediting: Andrei Bîrsan, Ioana Poenaru

Proofreading: Violeta Baroană, Iulia Dodu, Ana
Vartolomei, Lidia Vianu, Cristian Vîjea
IT Expertise: Cristian Vîjea, Simona Sămulescu
PR Manager: Violeta Baroană
Header Design: Elena Ghercă
Lucian Blaga
Zalmoxis
Zamolxe
1921
Parallel Texts
Doris Plantus
Edited by
Lidia Vianu
Lucian Blaga
Zalmoxis. Parallel Texts.
For my sisters and brother,

MaryAnn, Rebecca, and Danny,
with love everlasting.
Lucian Blaga
Contents
Translator’s Foreword p. 4
Acknowledgments p. 9
Lucian Blaga: „Zamolxe”. Poem. 1919 p. 12
Lucian Blaga: Zamolxe. Zalmoxis. 1921. Parallel Texts p. 13

Lucian Blaga
3
Lucian Blaga
Translator’s Foreword
My first translation of Zamolxe, mister păgân, emerged out of a translation seminar I took as a graduate student. While
I remain proud of that first attempt, I realized some years ago, how much Blaga’s play stood to gain by a fresh translation,
all the more because I have made modest strides as a translator since then. This second edition, therefore, is a revised
translation of my original version in which I have corrected previous errors—some large, some small, while reaffirming
certain innovations I find as appropriate now, as they were intuitive back then.
The eloquence of Lucian Blaga’s dramatic poem, Zamolxe, mister păgân, is its earnest attempt at fording an impossible
barrier that separated a Latinized people from a dissociated non-Roman past. Recorded by Herodotus in his Histories,
corroborated by Strabon and others, and perhaps more importantly, since sustained by oral tradition, Zalmoxis is reported
to have been a prophet-priest to a branch of the Thracian people called Getae by Greek writers, and Dacian by the Romans.
The Thracians were a ubiquitous tribe stretching from the north of Greece throughout the Balkans, with the Dacians
occupying the Danube basin in present day Romania. Although Zalmoxis persists historically in an opaque light as an
obscure, passionate hero in the orphic tradition, Blaga openly creates a myth that speaks to the complex and innovative
religion of the Thracians at that time: the concept of immortality. He germinates the historical component of Zalmoxis into
a mythical persona in order to explore the substance of the myth, thus the story of the enigmatic prophet-priest possesses
Lucian Blaga
little more than the invariant core conceived by ancient Dacians, in terms of factual content in Blaga’s play. Herodotus, after
all, identifies Zalmoxis as the god of the Dacian religion, whose central tenet was immortality. Beyond that, Zalmoxis is
pure Blaga. That is to say, the man, and the myth are poeticized under the artistic and philosophical hand of one of
Romania’s most prominent poets and philosophers.
The dynamics of translating a work that in its own heart remains conflicted with issues of cultural transmission and
autochthonomy presented curious challenges on several levels. Fortunately, Lucian Blaga is remarkable as a writer for his
ability to reconcile poetical and philosophical arrays of reasonable inference. The latitude for convergent meaning is
generous; the focus of Blaga’s myth has a built-in inevitability that allows the task of translation to operate within relatively
stable territory. Therefore, despite a Nabokovian temptation to render the real work over a cosmetic embellishment, I aimed
for the inherent relativity between characters, plot, and theme, while striving to transpose three-dimensional attributes of
language. For practical purposes I strove to translate the first draft in a Ciceronian style before exploiting cultural and
historical associations of individual words and phrases. I tried leaving as few of my fingerprints as possible, for as many
times as I turned words over (and over). Romanian—the source language—is replete with more than two thousand years
of culture, folklore, history, and as many mysteries as Orpheus and Dionysus combined, since linguistic and historical
evidence makes the point that its origins include a significant non-Latin root.
The translatability of the text revealed just how pertinent translation theory was to a play whose action is both
spatially and temporally remote. Blaga undertook to translate a significant historical and folkloric component of an
indigenous culture, without the luxury of knowing the ancient source language. In addition, he was attempting to access a
non-Roman ancestral culture via a Latinized people and language. It is not the present concern of this translation to
speculate on the political implications of Blaga’s intention at that time, although they are exquisitely present; such integral
Lucian Blaga
properties of the play make for fertile discussions in their own right at another time. It is worth noting, however, that such
issues of national identity and cultural birthright contribute heavily to the dynamics of the play proper. Part of the myth-
making process is, finally, a matter of timing, arrangement and purpose. Not only does Blaga create Zalmoxis as a myth,
he does it in a contemporary language of Zalmoxis’ posterity—a correctly anticipated maneuver. The fact that he extends
an ancient culture to what would be its natural endpoint, reflects Blaga’s perception of language as subject to forces of
evolution. He manages, hence, to create also a sense of synchretized strangeness in contemporary Romanian, by reinforcing
key aspects of oral tradition, not limited to remote metaphor, complex imagery, and extremely inert semiotics. For example,
Herodotus tells us that Zalmoxis preached immortality, and at some point sequestered himself in a cave for four years,
before returning among his people. Blaga invents the circumstances that shape his play at great risk, no doubt, but he
succeeds in providing stunning, yet subtle insight into aspects of Dionysian and orphic mysteries as well. In this fashion,
Blaga seems to compensate for the veritable obscurity of the Dacian language, by his haptic and intuitive grasp of the Dacian
philosophy on life, community, nature, mythology and spiritual immortality. I too opted for presenting the characters and
actions as a philosophical whole, over the exclusive interpretation of linguistic text. This resulted in a translation whose
literalness maintains that raw rendering is purer in meaning than a more sophisticated, embellished version. Put another
way, I avoided the heresy of interpretation by focusing on Blaga’s philosophical framing of the legendary Zalmoxis. What
some readers may find awkward in terms of word order or regionalisms, is simply an unapologetic rendering of expression.
We are not only traveling across co-temporal languages, but traveling back in time as well. Even Blaga’s original Romanian
poetic prose, with its odd punctuation and lofty colloquialisms puts the emphasis on the characters’ ontology, rather than
on linguistic performance.
Consequently, I solved what struck me as a problematic passage in Zalmoxis’ opening monologue, and again in Act
Lucian Blaga
III, by creating an internal dialogue. Since this is a spoken part, the length might be too heavy on a Western audience. But
this artistic innovation actually speaks to my earlier point: the highly reflexive nature of Zalmoxis’ lengthy monologue
reveals the meditative nature of Blaga’s use of philosophy as a dramatic tool. The sense in the original Romanian is just
that—an internal dialogue, the kind of auto-dialectic that craves enlightenment. By breaking up the monologue, I came
closer to apprehending not only the character of Zalmoxis, but his relationship to nature, national identity, and immortality
of the human soul. In other places, however, I followed syntactic form and overall structure, complete with Blaga’s grammar
and punctuation.
Doris Plantus
Troy, 2012
Lucian Blaga
8
Lucian Blaga
Acknowledgments
I think it would be impossible to offer greater praise of Lucian Blaga’s play Zamolxe, and indeed his entire corpus
than to say I inherited the very intuitive prowess of what he came to define as mythosophy long before I discovered his
work. As a first-generation Romanian born in the United States, I did not experience an introduction to Blaga as a native;
instead, my first exposure came at 16, when I visited Romania and returned with a book of his poems. Soon after, my cousin,
Emilia Lazi Kirch sent me a number of books, which included his dramatic poem, Zamolxe. Thus I must thank her first, for
providing the opportunity for me to know his particular genius.
I also extend fond gratitude to Lucian Bâgiu, Valeriu Sofronie, and Michael Jones. I am grateful for their
encouragement and support, unexpected inspiration and information in my new translation of this work. Also I remain
appreciative of Virgil Nemoianu’s thoughtful editorial comments.
Finally, I acknowledge the support and enthusiasm of my family, in particular my children, Benjamin and his wife
Cristina, and Daniel. They never cease to motivate me even under the most challenging circumstances. Also I thank my
father, Deacon Aurel Plantus, and my mother Mary, for giving me the pure essence of my cultural identity, and urging me
forward at every turn in my grand journey of fulfillment. Without them, this project would not have been possible.
To everyone who offered constructive criticism, worthwhile suggestions, and the means by which to acquire the
necessary contacts in order to complete this task of translation, I thank you with all my heart. Last but not least, a special
thank you to Tom Yagiela for his loving support and advice.
Lucian Blaga
10
Lucian Blaga
11
Lucian Blaga
Zamolxe. Poem
1919
Lucian Blaga
12
Lucian Blaga
13
Lucian Blaga
Zalmoxis
1921
Parallel Texts
Doris Plantus
Lucian Blaga
14
Lucian Blaga
15
PERSOANE DRAMATIS PERSONAE
ZAMOLXE, în floarea vârstei ZALMOXIS, in the flower of his age

MAGUL, bătrân MAGUS, an old priest
VRĂJITORUL THE SORCERER
CIOPLITORUL GREC THE GREEK WOODCARVER
ZEMORA, fiica Magului ZEMORA, Daughter of Magul
CIOBANUL THE SHEPHERD
GHEBOSUL THE HUNCHBACK
MOŞNEAGUL THREE APPARITIONS:
BĂRBATUL OLD MAN
COPII, OSTAŞI, şi POPOR YOUNG MAN
MAN ON THE STAKE
CHILDREN:
THE SMALLEST CHILD
THE MIDDLE CHILD
THE OLDEST CHILD
SOLDIERS
Lucian Blaga
16
BACCHANTE
DACIAN PEOPLE
Acţiunea se petrece în munţii Daciei. The action takes place in the Dacian mountains, cc 1BC.
Lucian Blaga
17
Lucian Blaga
18
ACTUL ÎNTÂI ACT I

Lucian Blaga
19
O peşteră larg căscată. Multe stânci. Amurg. Un stejar bătrân cu A large cave entrance. 1Many rocks. Dusk. An old hollowed oak
o scorbură. Zamolxe, cu o piele de căprioară pe umeri, şade în faţa tree. Zalmoxis sits on a rock at the mouth of the cave, a deerskin
peşterii, pe o piatră. wrapped around his shoulders.
ZAMOLXE ZALMOXIS
(singur) (alone)
Mă-mpărtăşesc cu câte-un strop din tot ce creşte I make communion with drops of all that thrives
şi se pierde. and is lost.
Nimic nu mi-e strein, Nothing is strange to me,
şi numai marea îmi lipseşte. and only the sea I am missing.
Duhul meu—al meu sau al pământului e tot atât— My Spirit—mine and the earth’s is just as much as this—
şi-a aşternut aici cojocul său de muşchi şi-aşteaptă. and it has spread here its mighty cloak and waits.
De câte ori nu cântă, el aşteaptă, Sometimes he sings not, he waits,
şi visul vine harnic să-l dezmierde. and the dream comes heartily to pamper him.
Lac îmblânzit de zile fără vânt sunt eu A lake calmed by days without wind, am I,
1 Kolgaion is the name of the holy mountain associated with the Getae, as recorded by Strabon, Geografia, VII, 3,5.
Lucian Blaga
20
şi-s singur. and I am alone.

Atât de singur că de mult uitat-am să mai fac deosebire So alone that I long have I forgotten the difference
între mine şi-ntre lucruri. between me and things that surround me.
(adresându-şi spiritul în natură) (addressing his spirit in nature)

Numai om cu om eşti: tu şi eu. Man to man are you: you and I.
Singurătatea spălăceşte-aceste mărginiri Solitude washes away the defining edges,
şi împletindu-te cu taina lor, te pierzi în stâncă and weaving yourself into their secrets, you lose yourself
şi te scurgi în unde şi-n pământ. in the rock
Nu ştiu: and run off in waves and into the ground.
mă-ntorc în mine, ori cucernic îmi îndrept I do not know:
urechea spre păduri? do I turn inward or, conquering, do I incline my
Aud un glas de mierlă zgomotoasă ; ear to the forest?
E Dumnezeu? I hear the voice of a noisy blackbird:
E Orbul? Is it God?
Is it the Blind One?
Departe eşti poporul meu dac, neam de urşi. Distant are you, my Dacian people, clan of the bear.
Religie nouă şi vânjoasă încercat-am să-ţi aduc A new and robust religion tried I to bring you
Lucian Blaga
21
din inima necunoscutului. from the heart of the Unknown One.

Voiam să-ţi fiu un bun răsad, I wanted to be a good seedling for you,
dar tu, nenţelegându-mi rostul, mi-ai lovit but you, knowing not my purpose, you struck
cu pietre vorbele. with stones my words.
A fost o vreme când urlam. Voiam să răzvrătesc There was a time when I howled. I wanted to raise
şi munţii împotriva ta, şi le strigam: even the mountains in mutiny against you, and I called to
„Rostogoliţi-vă cerurile, nebunia şi apele them:
peste mândria neamului meu trac—“ tumble down your skies, madness and waters
ci azi veninul mi s-a potolit, upon the pride of my Thracian brethren—
şi în zilele-mi făr’ de sfârşit s-a aşezat but today my venom has subsided,
un prund de-nţelepciune. and over my days without end has settled
a bedrock of wisdom.
E mult de-atunci, mult. Soarele îşi coborîse It is a long time since that time, a long time. The sun had
toată mierea în livadă când ţi-am spus driven down
parabola cu Orbul. its honey into the orchard, when I told you
Despre Dumnezeu nu poţi vorbi decît aşa: the parable of the Blind One.
îl întrupezi în floare şi-l ridici în palme, You cannot speak of God but in this way:
îl preface în gînd şi-l tăinueşti în suflet, you embody him in a flower and raise him in your palms—
Lucian Blaga
22
îl asemeni c-un izvor şi-l laşi să-ţi curgă lin —you conceive him in your mind and make him a
peste picioare, mystery in your soul—
îl prefaci în soare şi-l aduni cu ochii, — you perceive him a wellspring and let him run gently
îl închipui om şi-l rogi să vie-n sat, over your feet…
unde-l aşteaptă toate visurile omeneşti. …you make him the sun and gather him with your eyes,
Arunci grăunţe între brazde şi zici: you imagine him a man and invite him to your village—
„Din ele creşte Dumnezeu.” — where every human dream awaits him.
You scatter grains between the furrows and you say:
From these grains grows God.
În dimineaţa ceea, ca să mă priceapă şi copiii, In that very morning, that even children
l-am schimbat în orb. may understand me,
Le-am spus: „Noi suntem văzători, I made him blind.
iar Dumnezeu e-un orb bătrân. I told them: “We are the seeing,”
Fiecare e copilul lui— ...while God is an old blind man.
şi fiecare îl purtăm de mână”. Not even you know whence you come nor where you go.
Căci nu ești tu, Dumnezeire, neînțelesul orb, You are the tormented thought crushed in space.
ce-şi pipăie cărarea printre spini? You writhe eternally
Nu ştii nici tu de unde vii şi unde mergi. fumbling to make miracles, as never were before,
Lucian Blaga
23
Eşti chinuitul gând strivit în gol. but your arms are not as strong
Te zbuciumi veşnic, dibuind as your dream is lofty.
să faci minuni cum n-au mai fost, So often you fall defeated
dar braţele nu-ţi sunt aşa de tari and never suspect the storm of light you created.
precum ţi-e visul de înalt. Do you cry out to me?
Atât de des tu cazi înfrânt Do you call me?
şi nici nu bănuieşti furtuna de lumină ce-ai creat-o. From the bottom of the sea?
Mă strigi? Your turbulent shout comes, it comes.
Mă chemi? Behold me, I am your incarnation, and here are my eyes,
Din fundul unei mări? do you want them?
Turbărătoru-ţi chiot vine, vine. Are we not instead meant to take without coercion
Iată, sunt făptura ta, şi-aici sunt ochii mei ; îi vrei? upon our small shoulders,
Nu suntem oare pentru ca fără de silă your fate, all powerful Blind One?
să luăm pe micii noştri umeri Quiet One, Sad One:
soarta ta, puternicule Orb? we, your saviours,
Tăcutule, tristule; we, the wild children.
noi mântuitorii tăi,
noi sălbaticii copii.
Lucian Blaga
24
De ce mi-au sfârticat cu pietre gura Why did they smash my mouth to bits with stones
când astfel le vorbisem despre tine when I had spoken this way to them of you
în dimineaţa ceea? in that morning?
Nu era destul de darnic soarele, Was not the sun kind enough
şi gândurile mele speriau din cuiburi paserile? and were my thoughts frightening the birds from their
Nu eram destul de blând? nests?
Wasn’t I gentle enough?
De-atunci s-a prăvălit atâta timp, Since then so much time has collapsed
şi iezerul cu unda lui mi-a mângâiat amarul. and the mountain lake with its wave comforted my
Aici sunt aiuritele tăceri bitterness.
din care poţi privi în dosul lumii. Here are the rambling silences
from which you can behold from the backside of the world.
(Se ridică, şi din scorbura stejarului scoate un fagure galben. Îl He rises and takes from the hollow of the tree a yellow honeycomb.
stoarce—şi mierea curge în nisip.) He crushes it with his fingers and the honey drips onto the sand.
O toamnă nouă. Oh, new autumn.

Stupul mi-e sătul, şi mierea-i curge de pe buze My hive is full and its honey drips from the lips
Lucian Blaga
25
ca laptele din gura unui prunc ce-a supt prea mult. like milk from the mouth of an infant that has sucked too
De-acum, amurgurile reci vor face rând pe rând much.
From now on the chilly dusks will make one after the other
din fiecare frunză de stejar un clopoţel de-aramă, from every oak leaf a bell of brass,
iar noaptea vor cădea mai multe stele. while many more stars will fall at night.
În gura peşterii In the mouth of the cave
voi sta, în pace să le număr, şi-mi voi zice: will I stand quietly, to number them, and I will say to
myself:
„Stele se-ntorc în lume!” The stars are returning to the world!

Dar paşii mei, scoţând scântei din cremene, But will my footsteps, sparking from where they strike the
vor mai găsi vreodată drumul flint rock
spre cetate, ever find the road that leads
spre lume? to the fortress,
to the world?
Râzând, Laughing
în templul ei voi arunca seminţe multe in their temple I will hurl many seeds
pentru porumbii Orbului. for the doves of the Blind One.
Lucian Blaga
26
(Intră în peşteră.) He enters into the cave.

Lucian Blaga
27
II
Nu departe în fund se văd zidurile cetăţii. În stânga o parte The walls of the fortress can be seen mid-stage. On the left is a part of
a templului, columne şi trepte jur împrejur. În faţa the temple, columns and stairs all around. In front of the temple, off to
templului, ceva mai îndărăt, o spânzurătoare. Apus de the side, are gallows. Sunset. Soldiers guard the temple, huddled in a
soare. Ostaşi păzesc templul; ei zac grămadă, numai unul e pile. Only one is standing on the steps with a spear resting on his
în picioare pe trepte cu suliţa pe umăr. Doi muncitori shoulder. Two workers hurry with finishing touches on the gallows.
întârzie cu cele din urmă lucrări la spânzurătoare.
UN OSTAŞ FIRST SOLDIER

(către ostaşul străin) (addressing a foreign soldier)
Unde te-au prins ai noştri? Where did our people capture you?
OSTAŞUL STRĂIN FOREIGN SOLDIER

Lângă Dunăre. By the Danube.
ALT OSTAŞ SECOND SOLDIER

Şi nu ţi-e niciodată dor de ţara ta? Don’t you ever miss your own country?
Lucian Blaga
28

O, da. La noi cresc portocali cu fructe roşii; Yes, of course. In our country orange trees grow with red fruit;
zeii nu au coarne boureşti cum cei hrăniţi de voi, the gods have not the horns of oxen like those you raise,
Şi iarna cerul nu roieşte fulgi de nea. and in the winter, the sky swarms not with snow.
La noi e totul altfel, In our land everything is different,
doar soarele se-aseamănă aşa de mult cu cel de-aici, but the sun is so much like yours
c-aproape crezi, că-i unul şi acelaşi. that you would think they are one and the same.
(Toţi râd.) Everyone laughs.
ÎNTÂIUL OSTAŞ FIRST SOLDIER

(către străin) (to the foreign soldier)
Tu eşti întâiul sclav care se bucură You are the first slave who rejoices
de-un slobod trai pe-aceste plaiuri. over a liberated life on these plains.
Vieţuieşti cu-aceleaşi drepturi ca şi noi. Why, you have the same rights as we do.
Nu-ţi ştiam prea-ndurător stăpânul. We didn’t know your merciful master, though.
Răspunde, libertatea cum ţi-ai dobândit-o? Tell us, how did you win your freedom?
Lucian Blaga
29

(şiret) (cunningly)
Cu... opincile profetului... With... the prophet’s slippers...
CEILALŢI SEVERAL SOLDIERS

Cu ce? Haide, spune, povesteşte! With what? Come then, tell us the story!

E mult de când gonirăţi pe Zamolxe? How long has it been since you chased Zalmoxis away?
ÎNTÂIUL OSTAŞ FIRST SOLDIER

Vreo câţiva ani. A few years.

Ei bine, mucenicii lui se tot sporesc de-atunci That’s good. His followers are thriving
pe sub pământ, ca iepurii de casă. beneath the earth like rabbits in the yard.
Altfel, de ce-am păzi noi templul zi şi noapte? Otherwise, why would we be watching the temple day and
Magul se-nspăimântă de puterea lor, şi, precum ştiţi, night?
făgăduit-a chiar pe fiica lui ca dar sălbatic Magus is terrified of their strength, and as you all know,
Lucian Blaga
30
Celui ce va da de urma lui Zamolxe. he has promised his daughter as a wild gift
Ori aţi uitat? to the one who uncovers Zalmoxis’ tracks.
Or have you forgotten?
AL DOILEA OSTAŞ SECOND SOLDIER

Ehei, Zemora turburătoarea! Câţi n-o doresc! Ah-ha, the wild Zemora! Who doesn’t desire her?

(zâmbind a glumă) (smiling at the joke)
Cum eu trăiam mai mult din mila cânilor, Living a sorrowful life as I was, mostly by the kindness of dogs,
mă hotărâi să caut ascunzişul lui Zamolxe. caused me to seek the hiding place of Zalmoxis.
Am iscodit prin munţi. Vreo nouă zile ostenitu-m-am I searched him out in the mountains. I sought him wearily for
prin văgăuni, dar n-am găsit nine days
decât nişte opinci întortocheate. Mi-am zis: in the backwoods, but I found nothing
„Sunt ale profetului!”—Le-am dăruit preotului. but his curled up slippers. I said to myself:
E-adevărat, îi aduceam numai opincile, these are the prophet’s! I made a gift of them to the priest.
nu capul lui Zamolxe, cu toate acestea, It’s true, I brought him only the slippers,
Îmi hrăneam nădejdea că de nu-mi dă not the head of Zalmoxis—but regardless
pe Zemora pentru totdeauna de soţie, îmi va da-o I nurtured my hope—that even if he didn’t give me
Lucian Blaga
31
pentr-o noapte cel puţin. Ce? Frumoasă sărbătoare! Zeomora for my wife forever, at least
Dar Magul fu zgârcit şi-mi dete for one night. So what? A beautiful holiday!
doar această zdreanţă de libertate. But Magus had been too stingy to give me
Ieri m-a întrebat: „Când îmi aduci şi capul lui anything but this rag—of liberty.
Zamolxe?” Yesterday he asked me: when will you bring me the head of
I-am zis: „Când şi-l va pierde ca opincile, sfinţia ta!” Zalmoxis?
I answered: when he loses it like his slippers, your holiness!
OSTAŞUL DE STRAJĂ SOLDIER ON WATCH

(în picioare)
Răspuns cuminte, A wise response,
dar mai bine rămâneai tot sclav But better you should have remained a slave
decât să străjuieşti cu noi viclene temple instead of guarding the temple with a cunning lot like us
văduvite de credinţă. widowed of faith.
De lene ni se-ngraşă tălpile pe-aceste sfinte lespezi. Our soles grow fat from laziness on these hallowed
Unde-s vremile ce răsunau din bucium către soare? gravestones.
Prin câlţi de codri altădată săgetam Where are those times when the sound of the trumpet aimed
bourii între coarne toward the sun?
And through the flaxen stubble out arrows flew
Lucian Blaga
32
between the horns of oxen?
AL TREILEA OSTAŞ THE THIRD SOLDIER

şi pescuiam din fluvii somni rotunzi and the catfish we pulled from the brooks were as round
ca pulpele fecioarelor. as the calves of maidens.
AL PATRULEA OSTAŞ THE FOURTH SOLDIER

(către cel de strajă) (addressing the soldier on watch)
Uite funia spânzurătorii cum o mişcă vântul— Look at how the hangman’s noose sways in the wind—
îţi face semn! it gives you a sign!
AL CINCILEA OSTAŞ THE FIFTH SOLDIER

Răbdare, nu cârtiţi, copii, răbdare. Patience, don’t grumble, children, patience.
Când s-a mişca vrăjmaşul la hotare, When the enemy moves about us
ne vom urni puhoi urlând spre mare, we will send a howling torrent to the sea
şi Magul o să uite de altare. and Magus will forget about his altars.

Ghiciţi, băieţi, ghicitoarea mea: Sunt fiinţe Guess my riddle, boys: there are beings
Lucian Blaga
33
ce nu-s aievea, that are not real,

şi totuşi omul le păzeşte de primejdii! yet a man protects them from dangers!
De ce? Ca omul, tot el, să aibă de la cine, Why? So that very man can have from whom to beg
în primejdie fiind, să ceară ajutor... for help in times of danger...
AL ŞAPTELEA OSTAŞ THE SEVENTH SOLDIER

Ghicitoarea ta e ciută de-nţeles. Yours is a beast of a riddle to understand.
AL OPTULEA OSTAŞ THE EIGHTH SOLDIER

Ba nu. Aceştia-s zeii! On the contrary. These are gods.
AL NOULEA OSTAŞ THE NINTH SOLDIER

Le cerem ajutor. We ask for their help.
ÎNÂIUL OSTAŞ THE FIRST SOLDIER

Şi totuşi, noi le ţinem pază de tâlhari, And still we watch over them and keep thieves at bay
noi, cu suliţele noastre. with our spears.
Lucian Blaga
34

(batjocoritor) (making fun)
Şi ei nici măcar nu sunt! Ha-ha! And they aren’t even real! Ha-ha!
AL DOILEA OSTAŞ THE SECOND SOLDIER

(către cel de strajă) (addressing the soldier on watch)
Nu eşti şi tu unul dintre „orbii” lui Zamolxe? Aren’t you one of Zalmoxis’ “blind ones” too?
AL TREILEA OSTAŞ THE THIRD SOLDIER

Linişte! Magul iese din altar. Quiet! The Magus is coming out of the altar.
(Toţi se aşază în două rânduri. Magul trece printre suliţi şi- (Everyone assembles into two lines. Magus walks among the spears and
i priveşte ager în ochi.) looks with agile eyes.)
MAGUL MAGUS
(aspru) (sharply)
Corbi vreau să văd în zori pe furci! I want to see ravens on your pitchforks at dawn!
Aţi înţeles? Have you understood?
Lucian Blaga
35
La noapte. Nu cruţaţi pe nimeni. Tonight. Spare no one.
(Dispare în dosul templului. Ostaşii se închină şi s-aşază la (Magus disappears in the back of the temple.)
locul lor.)

Înaltul Preot ţi se sfredeleşte cu privirea The high priest has such a piercing look
până-n ochii gândului. he can see through to your thoughts.

Bătrânul Mag! N-aţi auzit? Pe când cântau cocoşii Old Magus! Didn’t you hear? While the cocks were still singing
a plecat spre miazăzi cu fiica lui. S-a-ntors târziu. he left with his daughter. He returned late.
Fără de ea. Ce-i drept, frumoasă e, iar furia „orbilor” Without her. It’s true, beautiful is she, but the fury of the “blind
e mare; de frica lor ones”
o fi ascuns-o undeva departe în munţii păstrători is great; for fear of them
de taine şi comori. he would have hidden her far off in the mountain—keeper
of secrets and treasure.
Lucian Blaga
36
AL ŞASELEA OSTAŞ THE SIXTH SOLDIER

(încet)
Spun oamenii că el nu doarme niciodată. People say he never sleeps.
AL ŞAPTELEA OSTAŞ THE SEVENTH SOLDIER

În întuneric, ochii lui se văd ca ochi de lup, In the darkness he has the eyes of a wolf,
tăciuni aprinşi în vânt. glowing embers in the wind.
AL OPTULEA OSTAŞ THE EIGHTH SOLDIER

(misterios) (mysteriously)
Magul e tăcut. Magus is silent.
AL NOUĂLEA OSTAŞ THE NINTH SOLDIER

Magul e rece. Magus is cold.
ÎNTÂIUL OSTAŞ THE FIRST SOLDIER

Statornic ca un obicei rămas din zilele strămoşilor. Steadfast as a tradition left from the days of our forefathers.
AL DOILEA OSTAŞ THE SECOND SOLDIER

Lucian Blaga
37
Setos de sânge ca o fiară. Bloodthirsty as a beast.

(izbucneşte) (bursts out)
Mai mult decât o fiară. Setos de singe ca învăţăturile More than a beast. Bloodthirsty as the holy lessons
sfinte de astăzi şi din toate vremile. of today and all times.

Ce roşu-i cerul How red the sky is ...

şi spânzurătoarea-i gata. and the gallows are ready.

(privind spre templu) (looking toward the temple)
Prieteni, Friends,
ne pândeşte o noapte grozavă; a dreadful night stalks us—
din templu—furiş—a ieşit un motan, a tom cat sneaks out from the temple—
semn rău. a bad sign.
Lucian Blaga
38

Motanul cu ochi verzi ca ai Magului. A tom cat with green eyes like those of Magus’.
Prindeţi-l, prindeţi-l! Catch him! Catch him!
Legaţi-i cu funia stârvul de furci, Tie his carcass to the pitchfork with a rope
să se sperie toţi răzvrătiţii! so we can frighten all the rebels!

(izbucneşte într-un hohot şi se-ntoarce spre templu) (bursts out laughing and turns back toward the temple)
Ha-ha! Ha-ha!
O, zei, O gods,
mucegăiţi de veşnicie! moldy with eternity!
Nu-i nici un pumn încleştat, Is there not one tight fist
să dărâme minciuna cu stâlpii de piatră? to smash the lie with stone columns?
Al morţilor poate! Among the dead perhaps!
Ieşiţi, îngropaţii de vii în pământ, Come out you who have been buried alive—
şi voi, azvârliţii pe râuri! and you who have been cast upon rivers!
Eu, unul din cei ce rămân credincioşi I, one of Zalmoxis’ remaining faithful
lui Zamolxe, vă chem din adânc: summon you forth from the deep:
Lucian Blaga
39
prăbuşiţi sanctuarul! lay siege to the sanctuary!

O, zei, apăraţi cu pisici spânzurate, O, gods, shielded by strangled kittens.
mi-e scârbă. I am disgusted.
C-o lance ţintită în porţile voastre With my spearpoint aimed at your gates
mă-nchin, I bow down,
eu sunt omul— I am the man—
Ha-ha, vă salut! ha-ha—I salute you!
(Aruncă lancea în poarta templului. Ceilalți sar și-l
doboară cu lovituri de suliți.)
Lucian Blaga
40
Lucian Blaga
41
III
Bordeiul unui vrăjitor. Noapte. Pe vatră arde focul. A sorcerer’s cottage. Night, Fire burns in the hearth. The flames light
Flăcările luminează întreg bordeiul. Vrăjitorul are pe up the inside. The sorcerer wears Thracian horns.
frunte coarne trace.
VRĂJITORUL SORCERER
(Ia dintr-un ungher un craniu omenesc, toarnă dintr-un (He takes from a corner a human skull, and fills it with wine from a jug.
ulcior vin în el şi-l aşază pe vatră lângă flăcări. S-aud Loud pounding is heard at the door and he sets the skull down on the
lovituri în uşă.) hearth.)
Cine e? Who is it?
O VOCE MAGUS
Magul. Magus.
(Vrăjitorul deschide.) The Sorcerer opens the door and lets him in.
Lucian Blaga
42
MAGUL MAGUS
(intră gâfâind) (rushing in out of breath)
Dă-mi adăpost sub straşina puterii tale. Give me shelter beneath the roof of your power. Not from
Nu de tunete, thunder,
dar de năpârci. but from vipers.
S-au răsculat învăţăceii lui Zamolxe. Zalmoxis’ disciples have risen up.
Un zvon trecu spre seară prin cetate Word travels through the fortress
că m-aşteaptă gârla-n noaptea asta. that the throng awaits me this night.
Şi templul? And the temple?
MAGUL MAGUS
Îl străjuiesc ostaşi voinici. The hearty soldiers keep watch over it.
Voinici or fi, dar sunt şi credincioşi? Hearty they may be, but are they faithful?
Lucian Blaga
43
MAGUL MAGUS
(growing calmer)
Ca fumul de tămâie. Like the smoke from the incense.
(Se mai linşteşte.)
S-a-ntors Zamolxe? Has Zalmoxis returned?
MAGUL MAGUS
De când fugi, nu i-au mai dat de urmă. Ever since he ran off, they haven’t found his trail.
Spun unii că s-a prăpădit stingher prin munţi, Some say that he has become a lonely wretch in the mountains,
dar alţii mai şoptesc că va să vie iarăşi, but others whisper that he will surely come again
să-mi smulgă templul şi să sfarme zeii. to snatch the temple away from me and smash the gods.
Sunt tocmai şapte ani de când ai îndârjit It is actually seven years since you persuaded
mulţimea să-l alunge. the people to cast him out.
Eu nu te-am sfătuit, căci un profet I didn’t advise, because a prophet
nu e nimic, dar un profet lovit e mult. is nothing, but a prophet struck down—is great.
Lucian Blaga
44
MAGUL MAGUS
(scârbit) (disgusted)
Poporul, poporul! The people! The people!
Ce sfânta-ar fi prostia lui de n-ar fi schimbăcioasă! How holy would his stupidity be if he weren’t so fickle!
MAGUL MAGUS
(deznădăjduit) (despairingly)
Amară de-ntrebări mi-e inima. Zeii, cum ni-i vom My heart is bitter with questions. The gods—how will they save
scăpa? us?
Cum, o, cum îi vom scăpa? How, o how will we save them?
Eu—pândarul veşniciei—cad. I—the keeper of eternity—fall.
Zeii se hrănesc cu suflet omenesc. The gods feed on the human soul.
Când se isprăveşte-acest nutreţ, When this nutrient has been depleted,
când nu mai crede nimenea în ei, when all cease to believe in them,
Lucian Blaga
45
s-adună trişti şi-şi cheamă marele sfârşit. they gather sadly, and call for their great end.
Nu le mai poate ajuta nici mierea Neither honey, nor goat’s milk shall help them.
şi nici laptele de capre. Goat’s milk,
Laptele de capre, care, fără de-a fi muls, if it is not milked
se scurge pentru ei prin buruieni când ugerele runs over the weeds for them when their udders
sunt prea pline. are too full.
MAGUL MAGUS
(ridică braţele) (raising his arms)
Nemuritorilor, vă zvântă necredinţa! You, undead, your faithlessness dries up!
De nicăieri nu vă mijeşte mântuirea! Your salvation blinks from nowhere!
Zadarnic ani m-am zvârcolit atâta-n neodihnă. For years have I tossed restlessly and in vain.
Răspunsul The answer
nu mi l-au dat nici tablele Not even the black tablets
înţelepciunii negre-aduse din Egipet, of wisdom brought forth from Egypt gave me,
nici amintirea sibilinicelor sfaturi not even the Sibyll’s recollection of advice
Aauzite-n fumul de la Delfi. heard in the smoke at Delphi.
Lucian Blaga
46
Nici cea mai naltă dintre multele virtuţi? Not even the highest of virtues?
MAGUL MAGUS
(îşi adună gândurile) (collecting his thoughts)
Viclenia? Deceit?
Izvorul nesecat de bune sfaturi. The eternal spring of advice.
Vino, liniştete-te. Răspunsul căutat va trebui Come, calm yourself. The answer you seek will have
să-ţi bată într-o zi la poartă— to knock on your door one day—
dacă astazi nu, atuncea mâine. if not today, then tomorrow.
Credinţa veche n-o să moară: The old faith will not die:
un butuc de vie-l crezi de mult uscat, a trunk of the grape vine you think long dry
şi totuşi toamna îl găseşti mai încărcat is even more laden than ever
de struguri decât orişicând. with grapes than ever in autumn.
Să ne-aşezăm în pâlpâirea vetrei. Eşti obosit? Let us sit near the flickering hearth. Are you tired?
Răbdare. Have patience.
În adăpostul meu e cald. In my shelter it is warm.
Aşa. Şi-acuma, înc-odată: viclenia! So. And once again: deceit!
Lucian Blaga
47
MAGUL MAGUS
(luminându-se dintr-o dată) (brightening suddenly)
Un gând, bătrânule, un gând. A thought, old one, a thought.
Ascultă- mă. Nu-s singur. Tu-mi eşti bun. Listen to me. I’m not alone. You are good for me.
Tu nu m-ai părăsit. You haven’t abandoned me.
Să-ntindem în ascuns poporului o cursă? Shall we spread a curse secretly among the people?
Mulţimei să-i lăsăm nălucă. We should give the people a ghost.
Religia lui Zamolxe-şi face cuib acum Zalmoxis’ religion is now making itself a nest
şi-n inimile cele mai statornice prin vechile ogaşe. in the hearts of the most faithful through the old quarters.
El nu s-a-ntors, şi totuşi e aci. He hasn’t returned and yet he is here.
El ne doboară zeii pentru Orbul său. He smashes our gods for his Blind One.
Ce-ar fi să răspândim povestea în popor So, how would it be if we spread the story among the people
că Zamolxe a fost un zeu el însuşi? that Zalmoxis, himself, was a god;
Ce pierdem? What have we to lose?
Avem un zeu mai mult în primitorul nostru templu, For the price of one extra god in our gracious temple,
dar astfel mântuim întreg soborul zeilor. we will save the whole pantheon of gods.
Oamenii divinizând pe Zamolxe As the people begin to worship Zalmoxis,
îi vor uita învăţătura. they will soon forget his teachings.
Lucian Blaga
48
O cursă vrednică de isteţimea unui mag. A worthy trap from the wisdom of a magician.
Legendă făcătoare de minuni: ce solzi strălucitori, A legend- maker of miracles. What sparkling scales,
şireată, ochi de şarpe! crafty, snake eyes.
Oamenii divinizând pe Zamolxe îi vor uita People will deify Zalmoxis—and they will forget his teachings.
învăţătura? Is this your idea? Oh, great priest.
E gândul tău? O, mare-preot.
MAGUL MAGUS
Nu-i nimenea-n bordei? There is no one else in your cottage?
Ţi-e uşa bine zǎvorâtǎ? Is your door bolted shut?
Să nu ai nici o teamă. Have no fear.
MAGUL MAGUS
Ogoru-i proaspăt, The field is fresh
şi legenda va întinde rădăcini. and the legend will stretch forth its roots.
Lucian Blaga
49
Poporul va striga: The people will shout:

„Să aşezăm statuia lui Zamolxe-n templu, Let us place the statue of Zalmoxis in the temple
între ceilalţi zei, cum se cuvine.” among the other gods, as it is fitting.
Când nu mai e nici o putere When there is no more strength left
să-nfrângă-nvăţătura unui nou profet, to harness the teachings of a new prophet,
un singur lucru e mai tare ca profetul: a single thing is more powerful than the prophet himself:
statuia lui! his statue!
Dă-mi mâna ta şi prietenia gândurilor tale! Give me your hand, and the friendship of your thoughts!
(îi întinde mâna) (extending his hand)
Mâna şi cuvântul meu! My hand and my word!
MAGUL MAGUS
(încet) (softly)
De tine-ascultă apa! Even the water obeys you!
(mai încet) (quieter still)
Lucian Blaga
50
De mine-ascultă focul! Even the fire obeys me!
MAGUL MAGUS
De tine-ascultă vântul! Even the wind obeys you!
De mine-ascultă stelele! Even the stars obey me!
MAGUL MAGUS
Şi mai presus de orişice, Above all things,
de tine-ascultă tot ce nu e. even all that is not obeys you.
Eu ştiu vrăji poveştile să se prefacă-n adevăr. I know how to bewitch stories so that they become truth.
MAGUL MAGUS
Ţi-am dat povestea. I gave you the story.
Lucian Blaga
51
Eu îi adaug descântecul. I will add the spell.
MAGUL MAGUS
(tresare) (startled)
Un zgomot surd lângă bordei. A muted sound near the cottage.
Doar paşi ai liniştei. N-aud nimic. It’s only the footfall of silence. I hear nothing.
MAGUL MAGUS
Ura lor m-adulmecă. Deschide uşa şi ascultă! Their hatred tracks my scent. Just open the door and listen!
(deschide; apoi, c-un strigăt) (opens the door and lets out a yell)
Arde cetatea! The fortress is burning!
(Amândoi sar în prag.) (Both leap into the doorway.)

Lucian Blaga
52
MAGUL MAGUS
(furtunos) (angrily)
Pârjol spre miazăzi. Calamity in the south.
Încăierare. Vâlvătaie. Templul e departe, A siege. Flames. The temple is far,
nu-l vor cuceri. O, numai cerul să nu ardă. they will not overtake it. O,only that the sky should not burn.
Alte flăcări. Other flames.
Taci, Quiet,
ascultă! listen!
E plâns îndepărtat. A weeping in the distance.
MAGUL MAGUS
Mi-au dat de urmă. They have tracked me.
Sunt paseri speriate: îşi scutură funinginea ‘Tis only frightened birds: they are shaking the soot
şi spuza de pe aripi. and hot ash from their wings.
Lucian Blaga
53
MAGUL MAGUS
Pân-aici aduce vântul scrumul. The wind brings the ashes all the way here.
(Amândoi se retrag speriaţi. La un semn al Vrăjitorului— They both withdraw, shaken. The Sorcerer gives Magus a sign to hide
Magul se ascunde în pământ, lângă vatră. Vrăjitorul pune in the cellar, near the hearth. Then the sorcerer puts kindling on the fire
vreascuri pe focul care stă să se stingă. După câteva clipe, that is about to go out. After a few moments, the Shepherd appears.
apare.)
CIOBANUL SHEPHERD
(cu cojoc de oaie, înfăţişare bolnavă, aiurând) (He is wearing a sheep skin coat and has a delirious countenance.)
Mâine iar răsare luna— Tomorrow the moon rises again—
mi-e frică de lumina ei. I am afraid of her light.
Soarele-i uşor, dar luna-i grea. The sun is light, but the moon is heavy.
Când mă atinge pe pleope, cad trăsnit When it touches my eyelids, I fall
ca de-o măciucă-n frunte şi mă schimb as though struck with a club on my forehead, and I change
în priculici. Oriunde-aş fi: în munţi, into werewolf. No matter where I am, on the mountains
pe-o muche aşteptând, sau fluierând în stână, waiting on a ridge, or whistling in the sheepfold,
cad—şi-n chip de fiară neagră-mi sfâşiu I fall—and in the form of a black beast I rent
Lucian Blaga
54
oile din turmă. the sheep from my own flock.

Auzii din trecători că tu ştii leacuri I heard from passersby that you have remedies
cari te vindecă de lună. that can cure me of the moon-sickness.
De când îţi porţi osânda? Since when do you bear this curse?
CIOBANUL SHEPHERD
E-al şaptelea cules de vii. The seventh harvest of the grapes.
Neastâmpărata droaie asculta-n livada Orbului The uneasy throng had gathered in the orchard of the Blind One
cuvântul lui Zamolxe. to listen to Zalmoxis speak.
Am fost întâiul care l-am brodit c-o piatră I was the first one to strike him with a rock
în obraz. Ne aţâţase Magul. in the face. Magul had taunted us.
Nu mai ştiu, am tremurat apoi şi mă durea, I don’t know anymore, I trembled and after I ached
căci tânărul deschise ochii mari şi trişti— because the young man opened his sad eyes, wide—
şi n-a-ntrebat de ce. and did not ask why.
Dar în aceeaşi seară s-a ivit şi luna. But on this same night the moon had appeared also.
Mi-am sfârticat cinci oi şi-am plâns în lâna lor. I tore five sheep to shreds and then I wept in their fleece.
De-atunci, prin rouă, brumă, ploi, Ever since then through dew, frost, rain,
Lucian Blaga
55
iau câmpii-n goană tot la fel. I take to the fields full speed the same way.
Mă duc pe urmele acelui tânăr cu ochi mari I track the young man with the big eyes
şi caut în nisipuri sângele ce-a curs din trupul său. and seek in the sand the blood that runs from his body.
Când sorb o picătură, mă dezmetecesc When I sip a drop of his spilled blood I come to my senses
şi iaraşi mă fac om. and become once more—a man.
Din slava mai presus de fire voi plivi By the glory of a superior grace will I weed out
misterul lui Zamolxe. the mystery of Zalmoxis.
Nu eşti întâiul care suferă pe urma lui, You are not the first to suffer in his wake,
Străinule! Stranger!
CIOBANUL SHEPHERD
Păzeşte-mă de lună. Protect me from the moon.
(aruncă bobi de tămâie în flăcări, şi-apoi ridică mâna (tosses nuggets of incense into the flames, raising his hand with great
deasupra focului) ceremony)
Tu, cel ce vezi prin lucruri, You, the one who sees through things,
Lucian Blaga
56
duh al vetrelor, spirit of the hearth,

jeratic al amurgului, ember of the twilight,
destăinuieşte-te în graiul tău de flăcări! reveal yourself in your language of flames.
VOCEA MAGULUI VOICE OF MAGUS

(din pământ—misterios) (mysteriously, from the ground)
Zamolxe n-a fost om. Zalmoxis was not a man.
CIOBANUL SHEPHERD
Păzeşte-mă de lună. Protect me from the moon.

(din pământ) (from the ground)
Zamolxe n-a fost om. Zalmoxis was not a man.
Tu vezi prin lucruri şi prin inimi. You see through things and through hearts.

Lucian Blaga
57
Zamolxe n-a fost om. A fost un zeu. Zalmoxis was not a man. He was a god.
Din cuibul veşniciei From the nest of eternity
s-a coborât pe trepte de lumină he descended upon steps of light
să vă-nveţe tinereţea şi durerea. to teach you youth and pain.
Pâne nu i-aţi dat— Bread you did not give him—
şi piatra strigă. and the stone cries out.
Nemuritorii cuibăresc pe-un munte The deathless nest on a mountain
ridicat din sori. lifted out of daybreak.
Zamolxe nu se-ntoarce înapoi în cerul său? Will not Zalmoxis return to his sky?

El n-are nici un sanctuar un chip cioplit, He has no sanctuary, nothing carved in his image
cum se cuvine unui zeu. as would befit a god.
Cât nimenea nu i se-nchină, So long as no one worships him
Zamolxe e legat de lut. Zalmoxis is bound in clay.
Primejdii va trimite-n suflete, He will send dangers into your souls,
pământul va scrâşni din stânci, rocks will grind the earth,
Lucian Blaga
58
iar mieii vor pieri ca strugurii din vii. while lambs will perish like the grapes of the vines.
Ciopliţi-i chip de piatră lui Zamolxe! Carve a body of stone for Zalmoxis!
Zeul strigă, cere jertfe! The god calls out, he asks for sacrifice!
(ia craniul de pe vatră şi-l poartă prin flăcări) ( takes the skull from the hearth and passes it through the flames)
Apari, duh nevăzut, în murmurul de flăcări, Show yourself, unseen spirit, in the murmuring flames,
şi mântuie lunaticii de chin. and cure the lunatics of their suffering.
Tot sângele vărsat din trupul lui Zamolxe May all the blood spilled from Zalmoxis’ body
adune-se-n aceste picături de vin! gather in these drops of wine!
(de trei ori) (Three times.)

Tu eşti stăpânul meu. You are my master.
(Ciobanul, care tot timpul a ascultat uimit, cade în (The shepherd, who has been listening all this time now falls to his
genunchi.) knees. )
Lucian Blaga
59
(îi dă băutura vrăjită din craniu) ( gives the skull with the potion to the shepherd to drink.)
Jucând pe creştete Playing on the crests
sub brazi înalţi, beneath the tall pines
îţi va ieşi în cale luna. the moon will cross your path.
Şi luna va să-ţi toarne And the moon would want to pour
prietenie-n suflet— friendship into your soul—
moale, dulce, blândă şi duioasă. soft, sweet, mild, and tender.
Oile n-or mai avea de tine teamă The sheep will no longer fear you—
şi nici câinii tăi. neither will your dogs.
Închină-te de-acuma mai vârtos Bow down more virtuously than ever before to
acelui zeu pe care l-ai lovit, this god whom you struck.
şi adu-i păstrăvi pe altar and bring trout upon his altar
ca un sfielnic sfânt pescar. like a humbled fisherman.
Lucian Blaga
60
Lucian Blaga
61
ACTUL AL DOILEA ACT II

Lucian Blaga
62
O livadă înconjurată de vii împrăştiate pe dealuri. Pădure la An orchard surrounded by vineyards scattered on the hills. A
dreaptă. În livadă, vase mari de pamânt pline de must. Culegători forest on the right. In the orchard, many large amphorae filled
vin şi trec cu hârdaie. Lângă pădure, Ghebosul, încărcat cu with fermenting wine. Harvesters come and go with jugs. Next to
struguri din cale-afară de mari, în mâni, pe umeri, stă de vorbă the woods, the Hunchback, loaded down with wonderfully large
cu un trecător—fără a fi auzit. Mai în faţă, alţi trei culegători grapes, in his hands, on his shoulders, talks to a passerby so that
povestesc cu ochii îndreptaţi spre Ghebos. no one can hear him. Further upstage, another three harvesters
chat among themselves, with their eyes on the Hunchback.
ÎNTÂIUL CULEGĂTOR FIRST HARVESTER

Ăsta-i Ghebosul? This is the hunchback?
AL DOILEA CULEGĂTOR SECOND HARVESTER

Da. Yes.
AL TREILEA CULEGĂTOR THIRD HARVESTER

Mirarea de-aşa rod? Isn’t this fruit a marvel?
Lucian Blaga
63
A îngropat sub fiecare viţă câte-un stârv de om Beneath every vine trunk the hunchback has buried a
găsit pe drumuri ori pe ape. corpse
he has found on the road or in the water.
AL DOILEA CULEGĂTOR THE SECOND HARVESTER

E-adevărat că ştie deochea şi piţigoii de pe ramuri? Is it true that he also knows how to charm the finches off
the branches?

Nu-i bine să-l priveşti prea mult: It’s not good to gaze upon him too much;
îţi putrezesc ochii. your eyes will rot.

E numai oase. He’s just skin and bones.
Şi tot nu vrea să moară. And still he doesn’t want to die.

Nici n-o să moar-aşa curând. He won’t die anytime soon, either.
De-l părăseşte sufletul, el fură pe-al vecinului. If his soul leaves him, he simply steals his neighbor’s.
Lucian Blaga
64
Cu sufletul furat, tâlharul With a stolen soul—the thief

mai trăieşte-apoi un veac de om. lives yet another man’s lifetime.
(Ghebosul se apropie de ei.) (The Hunchback comes near them.)

(către Ghebos) (To the Hunchback)
Ai un cules atât de bun! Nu-ţi latri What a splendid crop you have. Will you not bark
Psalmul tău de bucurie? Hau-hau! your psalm of happiness then? Ha-u, ha-u.

N-am cui să mulţumesc. I have no one to thank.

Nici celor îngropaţi sub viţe? Not even to those buried beneath your vines?

De ce? Fiindcă ei îşi încălzesc la soare sângele Why? Because they warm their blood
urcându-se-n lăstarii viei mele? climbing up in the shoots of my grapevines?
Lucian Blaga
65

Din atât belşug de struguri nu aduci From this much plenty you don’t bring
o jertfă lui Zamolxe? an offering to Zalmoxis?
GHEBOSUL HUNCHBACK
(batjocoritor) (mockingly)
Noului Nemuritor al vostru de pe drumuri adunat? This New Immortal of yours from roads collected?
Când se târa pe-aicea sărăntoc— When he was crawling around like a mendicant—
voia să vă omoare zeii... să-şi croiască he wanted to kill your gods...to cut his slippers
opinci din pielea lor. Şi-acum? Acum from their skin. And now? Now
îi ridicaţi şi lui jertfelnice! you offer him sacrifices.
Ciudat! Strange times!
Dar ce mai flecăresc? E bine-aşa: de-acum aveţi Yet why do they still chatter? It is alright like this: from now
un zeu care-nţelege şi limba voastră. on you have
a god who finally understands your language.
(Ironic:) (ironically)
Ceilalţi nu vorbesc decât greceşte. The others, after all, speak only Greek.
Lucian Blaga
66

Ascuţită limbă ai! A sharp tongue have you.

(răutăcios) (mean-spirited)
Nu pot fi altfel, dacă maica a fost atât de bună I cannot be otherwise since my mother was kind enough
că mi-a dăruit un spate gras cât pentru trei to give me a back thick enough for three
şi-un trup nici pentru unul. and not enough of a body for one.
Să-mi pun însă zăvor pe gură şi să nu cârtesc: But let me put a lock on my mouth and not grumble:
fiecare cu soarta lui. Eu mi-o port each man with his own fate. Mine I carry
ascunsă în cocoaşă, hidden in my hump,
(Arătând spre Ciobanul care se apropie:) (Gesturing toward the approaching shepherd)
Iar alţii-n lună... Hau-hau-hau. while the fate of others’ is hidden in the moon... ha-u, ha-u,
ha-u.
(Dispare spre stânga) Hunchback exits stage left.

Lucian Blaga
67

(păşeşte ca o nălucă) (stepping like a ghost)
Că văd ce nimenea nu vede, nu-s de vină. For I see what no one else sees—I am not to blame.
Oamenii m-ascultă cu credinţă, fiindcă eu sunt altul. People listen to me with faith because I am—another.
Deasupra mea pluteşte luna. Over me floats the moon.
O ating cu degetele dacă vreau. I touch her with my fingertips if I want.
Sub unghii am lumină din lumina ei. Under my nails I have light of her light.
Eu văd prin ea şi ştiu că-n dosul lunei e Zamolxe. I can see through her and I know that on the other side of
Eu sunt mâna lui. the moon is Zalmoxis.
Un semn, I am his hand.
şi după mine vine tot norodul. A sign,
and after me comes a nation.

(către Cioban) (to the Shepherd)
Tu eşti sfânt. You are a saint.
Lucian Blaga
68

(sfios, către acelaşi) (to the Shepherd)
De când ne-ai coborât din visuri Since you brought forth from dreams
vestea lui Zamolxe zeul, the tale of Zalmoxis the god,
e linişte-n cetate. there is peace in the fortress.

(tot către Cioban) (also to the Shepherd)
Ai împăcat pe Mag cu noii mucenici You have reconciled Magus with us the new disciples
şi nu mai curge sânge de prisos. and blood no longer runs in excess.

Aştept să vie preotesele. I am waiting for the priestesses to come.
Apoi vom merge împreună. Thereafter we will go together.
Veniţi şi voi? Are you coming also?
CULEGĂTORII HARVESTERS
Venim! We are coming!
Lucian Blaga
69

Şi pentru mine faceţi orişice? And you will do anything I say?

(cade la pământ) (falling to the ground)
Pentru trimisul lui Zamolxe—orşice! For the one sent by Zalmoxis—anything!
Zi: „Umple-ţi părul cu răşină,” Say to me: “Drench your hair with sap”—
şi dacă trebuie, îmi voi aprinde părul and if necessary, I will set my hair on fire
ca să ai o faclă-n miez de noapte; so that you would have a torch in the middle of the night.
Zi: „Azvârle-te în sorb,” Say: “throw yourself into the bramble”
şi dacă trebuie, eu mă jertfesc— and if need be I will sacrifice myself—
ca o gutuie coaptă like a ripe quince
ce cade în noroi. that falls in the mud.
Zi: „Aruncă-te în ţeapă,” Say: “hurl yourself onto a pike,”
şi mâine fi-voi ciugulit de paseri ca un strugure. and by this time tomorrow I will be pecked by the birds like
a grape.

Vreau doar atât: I want only this much,
Lucian Blaga
70
când eu zic da, să ziceţi şi voi da; that when I say yes, you should also say yes,
când eu zic nu, să ziceţi şi voi nu. when I say no, you should also say no.


(Cei trei culegători se duc în vii. Ciobanul se aşază pe un dâlm şi- (The three harvesters go into the vineyard. The Shepherd sits on
începe să cânte din fluier o doină sfâşietoare. Din pădure sar trei a bluff and begins to play a moving ode on the wooden flute. Three
copii, fiecare cu câte-un fir de trestie în mână. Se aruncă asupra children enter from the forest, each one with a reed in hand. They
unui vas cu must şi sug cu trestia.) foist themselves over the amphora and suck the fermenting wine
through the reeds.)
CEL MAI MIC YOUNGEST CHILD

(supărat) (Upset)
Prin trestia mea nu trece mustul. The juice is not coming through my reed.
Lucian Blaga
71
CEL MAI MARE OLDEST CHILD

E-un pai cu noduri. Du-te smulge-ţi altul— There is a knot in your straw. Go and pick another—
găseşti destule-n baltă. you’ll find plenty in the marsh.

(începe să plângă) (beginning to cry)
Mi-e frică de lipitori. I am afraid of the leeches.

(aspru) (annoyed)
Taci. Uite Ciobanul. Vine să te ia. Quiet! Look there, the Shepherd! He’s coming to take you
away.
CEL MIJLOCIU MIDDLE CHILD

E ciobanul care se face noaptea priculici. It’s the shepherd who turns into a werewolf at night.

(ţipă speriat) (yells with fright)
Unde-i? Where is he?
Lucian Blaga
72

(îl linişteşte) (consoling him)
Linişteşte-te, Nusitatu, copil neastâmpărat. Calm yourself, Nusitatu, you restless little boy.
Închide ochii—ca să nu te vadă. Close your eyes—so he can’t see you.
Aşa, închide-i bine, That’s it, close them tight—
c-apoi se face întuneric so everything becomes dark
şi nu te mai zăreşte nimeni. and no one can even catch a glimpse of you.
I-ai inchis? Did you close them?
Acum e noapte. Nu te văd. Now it’s night. They can’t see you.
Stai liniştit, Nusitatu. Be calm, Nusitatu.
CEL MIJLOCIU MIDDLE CHILD

(şiret, stăpânindu-şi râsul) (holding back his laughter)
Nici eu nu te mai văd. Not even I can see you.

Nici priculiciul. Not even the werewolf.
Lucian Blaga
73
(Cei doi mai mărişori sug iarăşi cu trestiile, iar cel mic—şezând (The two older boys resume their drinking through the reeds while
în iarbă—strânge din ochi, să nu-l vadă Priculiciul. S-aud râsete the youngest one sits apart on the grass. He is squeezing his eyes
şi chiote, cari s-apropie. Ciobanul se ridică şi ascultă.) shut. Laughter and yelling is heard as someone approaches. The
Shepherd stands up and listens.)
UN CULEGĂTOR A HARVESTER
(sare din vie şi ia copiii de mână) (jumping out from the grapevines and grabs the children by the
hands)
Ascundeţi-vă! Repede, copii. Să nu vedeţi bacante! Hide yourselves! Quickly, children. Beware the Bacchante!
O singură privire de v-atinge, rămâneţi pitici. One look from them, and you will remain forever dwarves.
(S-ascund în vie.) (The children hide themselves among the vines.)

(O ceată de bacante vine din stânga, sălbatic jucând în livadă. (A throng of Bacchante enter stage left, dancing wildly in the
Feţele verzii. Pletele în vânt. Câteva bacante învârtesc şerpi orchard. Their faces are green. Their tresses in the wind. Some of
deasupra capetelor, ca nişte bice. Altele suflă în coarne de bouri. the Bachante swirl snakes over their heads like whips. Others blow
Chiote. Joc. Ciobanul: în mijlocul lor. Culegători curg din vii. Ca into oxen horns. They make whooping sounds, they dance. The
la un semn, nebunia conteneşte, apoi, dintr-odată—şi în cea mai Shepherd is in the middle. The harvesters pour out of the vines.
mare linişte.) As if by a sign, the madness ceases all of a sudden. In the greatest
of silence.)
Lucian Blaga
74
O BACANTĂ BACCHANTE IN WHITE

(îmbrăcată în alb, împrăştie cu mâna cenuşă dintr-o urnă) (dressed in white scatters ashes from an urn.)
Din urnă împrăştiu From this urn I spread
cenuşă de morţi pe cărări— the ashes of the dead on the roads—
vântul s-o piardă spre mări. let the wind lose them toward the seas.
Cenuşa celor ce nu mai sunt The ashes of those who are no more
o presar pe pământ I now sprinkle upon the earth
în calea voastră, in your path,
copii, care încă nu v-aţi născut, children, who have not yet be born.
Din coarne de zimbri—éha— From the oxen horns—eha—
vă chemăm, we call you
coborâţi-vă toţi cei de mâine, to descend all of you of tomorrow,
voi prunci, luaţi-vă soarta de lut! you infants, take up your fate of clay!
ugerii lumii sunt plini, The udders of the world are full,
Prindeţi-i, stoarceţi-i! catch them, wring them
Spre azi, nenăscuţilor, curgeţi spre azi! toward today, you the unborn, flow toward today!
Miros de moarte adie din brazi, A smell of death breezes in from through the pines,
Lăpteze-vă soarele— the sun suckles you—
treceţi prin scrum, pass through the ashes,
Lucian Blaga
75
strugurii-s copţi, for the grapes are ripe

şi pământul întreabă: and the ground asks:
„Sunteţi pe drum? are you on your way?
È-ha! E-hò!” E-ha! E-ho!
(Din vii răspund sute de guri:) Many voices answer back from the vines.
È-ha! E-hò! E-ha! E-ho!
(Jocul bacantelor reîncepe. Strigăte neînţelese. Chiote: „éhove, The dance of the bacchante begins again. Unintelligble yelling,
éhove, éhove!” Culegătorii răspund: „éhove, éhove, éhove!”) whooping: Ehove, ehove, ehove! The harvesters answer back:
Ehove, ehove, ehove!
CIOBANUL SHEPHERD
(ţine isonul jocului) (keeping the dance’s beat)
Nouă preotese verzi Nine jumping priestesses green
sar prin codri şi livezi. Through forest and orchard seen
Trec răzoarele cu spini, Pass through brambled flower beds,

Lucian Blaga
76
sânge curge prin ciulini. Blood through thistle runs blood red
Flutură cu şerpi în vânt Unfurled on the wind, their snakes in tow,

peste stele şi pământ. Over the stars and on the earth below.
Ele nu cunosc cărări, To any path they need not keep,

ar juca şi-n fund de mări. They would dance as much in ocean deep
Ducă-se ca un fior They go like a mad shiver

după dumnezeii lor. To follow their gods thither.
Nebunească-n văi cu chiu They go mad in the valleys shrieking,

tot ce-i mort şi tot ce-i viu. At all that is dead and all that is living.
UN GLAS A VOICE
Mărire zeului Zamolxe! Glory be to Zalmoxis!
BACANTELE THE BACCHANTE

Mărire zeului Zamolxe! Glory be to the god Zalmoxis!
Lucian Blaga
77
CULEGĂTORII HARVESTERS
(din sute de piepturi) (from a hundred chests)
Mărire! Glory!
(Strugurii cad aruncaţi din vii în jocul bacantelor. Munţii (Grapes fall from the vines from the dancing. The mountains
răspund cu ecouri.) answer in echoes.)
CIOBANUL SHEPHERD
Să mergem la marele-mag! Let us go to the great Magus!
O BACANTĂ A BACCHANTE
Împlinirea visului s-o cerem! Let us ask for the fulfillment of the dream.
CIOBANUL SHEPHERD
Lăsaţi culesul-n grija ciorilor! Leave the harvest in the care of the ravens.
Veniţi, jucaţi! Come, dance!
Èhove, Zamolxe! Ehové, Zalmoxis!
Lucian Blaga
78
(Toţi aleargă spre pădure după el) (All run towards the woods after him)
Èhove, èhove! Ehové, ehové!
Lucian Blaga
79
II
Într-o peşteră, gura ei se întrezăreşte în fund. Noapte. Totul The inside of a cave, the back is glimpsed through the mouth.
se pretrece ca într-o lume de năluci, cu o ciudată încetineală Everything takes place as in a world of ghosts and spirits, with a
a vorbei. strange slowness of speech.
ZAMOLXE ZALMOXIS
(ascuns în întuneric) (hidden in the darkness)
M-am coborât tot mai adânc în suflet. I have descended deeper and deeper still into my soul.
Unde sunt, unde sunt? Where am I, where am I?
Tot în peşteră? Still in the cave?
Inima vrea să-mi sară din piept— My heart wants to jump out of my chest—
văd prin munţi: I can see through the mountains:
cetatea nu se mişcă, şi totuşi ne apropiem the fortress doesn’t move and yet we get closer
de-acum. from now on.
(Încet, ca și cum ar invoca niște duhuri:)
O frunză cade-n noapte, A leaf falls in the night,
un veac se scurge în mine. a lifetime drains in me.
Lucian Blaga
80
Altă frunză cade-n noapte, Another leaf falls in the night,

alt veac trece-n mine. another lifetime passes in me.
O vedenie se lămureşte într-un colţ al peşterii. Un moşneag An apparition appears in the corner of the cave. An old man holds a
care ţine în mână o cupă. Lumina se răsfrânge de pe arătare cup in his hand. The light is reflected off the image through the whole
în toată peştera. Zamolxe se ridică şi, sprijinindu-se de cave. Zalmoxis rises and steadies himself against the cave wall,
perete, se apropie de nălucă. approaching the apparition.
ZAMOLXE ZALMOXIS
Moşneagule, vrei să-ţi şoptesc tot chinul meu? Old man, shall I whisper to you all my anguish?
S-ar crede că trăieşti, One would think you live,
dar ochii nu-i clipesc. but your eyes blink not.
De unde vii? Where have you come from?
MOŞNEAGUL OLD MAN

De unde nu e timp. From a place without time.
ZAMOLXE ZALMOXIS
De-acolo vin numai visurile. Only dreams come from that place.
Lucian Blaga
81
MOŞNEAGUL OLD MAN

Şi marii visători. And the great dreamers.
ZAMOLXE ZALMOXIS
Ce poţi să-mi spui? What can you tell me?
MOŞNEAGUL OLD MAN

Când eşti izvor, nu poţi decât să curgi spre mare! When you are a wellspring, all you can do is run to the sea!
Tu, Zamolxe, tu de ce adaşti? You, Zalmoxis, why do you linger in this cave?
ZAMOLXE ZALMOXIS
Mi-e teamă că voi duce prea devreme I fear that too soon will I bring
nouă credinţă între oameni. a new faith among men.
MOŞNEAGUL OLD MAN

Prea devreme? Niciodată. Too soon! Never.
Azi ori mai târziu, Today or later
te-ntâmpină acelaşi dar! the same gift greets you!
Lucian Blaga
82
Viaţa n-are stele pentru noi— Life has no stars for us—
cucuta creşte pe gunoi. hemlock grows on a dung heap.
Ce crezi—în cinstea cui? What do you think—in whose honor?
(Duce cupa la gură, dar se opreşte dintr-odată, apoi urmează (brings the cup to his mouth, stops at once and then finishes with bitter
cu amară ironie:) irony.)
Era să uit. Când ţii ospăţ cu soarta, I’ve almost forgotten. When you host destiny,
cuvine-se să dai şi zeilor din orice băutură. it behooves you to give any drink to the gods.
De astă dată ţin la datina de a-nchina cu ei. This time I will observe the custom of worshipping with them.
(Varsă pe pământ din băutură.) (He spills some of his drink on the ground)
Beţi şi voi, zei, luminoşi ca putregaiul! Drink ye too, gods, bright as rot!
Beţi! Must verde de cucută, Drink! Hemlock green with fermentation.
O cupă mi-e prea mult. A cup is too much for me.
(Bea ce mai rămâne) (He drinks what is left)
ZAMOLXE ZALMOXIS
Lucian Blaga
83
Aşa aş închina şi eu cu ei! And so would I toast to them as well.

Ce vină ispăşeşti? What blame makes you contrite?
MOŞNEAGUL OLD MAN

Una singură: n-am stat niciodată la-ndoială. Only one. I never doubted.
(Se stinge şi dispare.) (he grows dark and vanishes)
ZAMOLXE ZALMOXIS
(singur) (alone)
Amare taine-am dezghiocat prin anii mei Bitter secrets have I peeled open throughout my years
cărunţi de-nţelepciune! whitened with wisdom!
Dar nici un trecător nu mi-a ieşit în drum But not one traveler crossed my path
să-i altoiesc în inimă răspunsul meu. that I might graft my answer upon his heart.
Când zilele răsar pe piscuri, When the days on peaks arise,
părul mi-e de flăcări, my hair is as flames—
dar nu e nimeni, nimeni să mă vadă but no one is there, no one to see me
trăsnet încremenit pe stânci. a bolt of lightning frozen upon the rocks.
Lucian Blaga
84
(Încet şi rar:) (slowly, softly)

un veac se scurge în mine. A lifetime drains in me
alt veac trece-n mine. Another lifetime passes in me.
(Apare un tânăr cu plete lungi şi coroană de spini pe frunte. A young man with long tresses and a crown of thorns on his forehead
Zamolxe se apropie de el.) appears. Zalmoxis draws near to him.
Răspunde! Eşti soarta mea? Answer me! Are you my destiny?
TÂNĂRUL YOUNG MAN

O, nu, dar un prieten tot atât de bun. Oh, no, but just as good a friend.
Ţi-aduc un zvon de dincolo. I bring you news from the other side.
Apropie-se clipa ta, om nou: Your moment draws near, new man:
în noaptea asta se coc toate smochinele. all the figs ripen in this night.
Copiii le aşteaptă. The children wait for them.
ZAMOLXE ZALMOXIS
Lucian Blaga
85
Tu vii ca să le scuturi? Have you come to shake them free?
TÂNĂRUL YOUNG MAN

Cad singure, n-auzi? They fall on their own, don’t you hear?
ZAMOLXE ZALMOXIS
Aud, mă cheamă cineva în lume. I hear. Someone calls me to the world.
Simt adieri ca dintr-o mare moartă. I feel the breezes as if from a great death.
Dar ce vrei cu coroana ta de spini? But what do you want with your crown of thorns?
TÂNĂRUL YOUNG MAN
(şi-a luat coroana de pe frunte, îi rupe ghimpii şi-i împrăştie (He has removed the crown from his brow, breaks the thorns and
cu gesturi de semănător) spreads them as if sowing seeds.)
Seamăn ghimpi sub Calea laptelui I am planting thorns beneath the Milky Way
şi-aştept să răsară dureri, multe dureri! and waiting for sorrows to grow forth, many sorrows.
(Piere.) (He disappears.)

Lucian Blaga
86
ZAMOLXE ZALMOXIS
(singur) (alone)
Cerc în zadar să te mai prind, neînţeleasă arătare. In vain do I try to catch you again, incomprehensible apparition.
Te pierzi şi-mi laşi mustrările să le frământ cu pumnii. You lose yourself and leave me to knead reprimands with my
fists.
Peşteră, peşteră! Cave, cave!

Mi-ai îmblânzit iernile şi mi-ai dospit trecutul You have made mild my winters and leavened my past
sub ocrotirea ta. beneath your watch.
Unde-mi sunt amintirile rănite Where are my wounded memories
pe care mi le-ai mângâiat pân’la uitare? that you caressed until they were forgotten.
Dă-mi-le, să fiu din nou răzvrătitul! Give them to me now, that I may be the rebel once again!
M-aşteaptă soarta, Destiny awaits me,
nerăbdarea mă sugrumă. impatience strangles me.
Tremurând, îmi iau viaţa în mâni Trembling, I take my life in my hands
Şi plec spre viitor, spre mâine-veşnicul! and leave for the future, toward eternal tomorrow!
Ţie, peşteră, nu-ţi las decât aceste urme To you—cave—I leave you nothing but these tracks
Lucian Blaga
87
de călcâie tari, şi dacă vrei, un strigăt. of hard heels, and if you want, a shout as well.
Un strigăt de izbândă ori de cădere— A shout of victory or failure—
cine ar putea să spună? who can say which?
Zorile s-aseamănă aşa de mult cu amurgul! The dawn so resembles the dusk.
Oameni, Zamolxe, paşnicul, reintră-n patimile voastre! People, Zalmoxis, the peaceful one, reenters into your passions!
Lume şarpe şi copac World, snake, and tree
au pârlit sub ochii mei, have molted beneath my eyes—
şi-am văzut ce-i cheag în haos and I have seen what is the clot in chaos—
şi ce-i sâmbure în orice fruct and what is the seed in any fruit
căzut în poala vremii. fallen into the lap of time.
Sunt sătul de vis. I’ve had my fill of dreaming.
O, stânci, de mult ce v-am privit, O, rocks, I have looked at you for so long
m-am prefăcut şi eu în stâncă. that I too have made myself a rock.
Vajnic mă topesc Vigorously I melt
şi mă revărs din matca mea, nebun, and spill forth from my origins, mad,
spre şesuri şi spre oameni. towards plains and people.
(Mai liniştit:)
Lucian Blaga
88
Nălucile apar mai multe azi, Ghosts appear more often these days,
sunt chinuri care muşcă-n pietre. there are travails that bite into rock.
Altădată, nopţile-mi erau un leagăn de odihnă, Once the nights were a cradle of rest for me,
iar ziua lucrurile dimprejur se prefăceau în mine while during the day, things remade themselves in me
într-un vis atât de liniştit, in a dream so peaceful,
că—reci şi jilave—şopârlele veneau that cold and damp, the lizards came to find the sun
Să caute soarele at my bare feet.
pe picioarele mele goale.
(încet şi rar:) (softly, slowly)

un veac se scurge în mine. a lifetime drains in me.
alt veac trece-n mine. another lifetime passes in me.
(Se iveşte un bărbat mai în vârstă, legat pe un rug. Zamolxe Another apparition appears, an older man tied to a stake 1 Zalmoxis
întinde braţele spre el.) stretches his arms towards him.
1 Giordano Bruno, 1548-1600.

Lucian Blaga
89
Şi tu vrei să-mi furi singurătatea? And you want to steal—my loneliness?
CEL DE PE RUG MAN ON THE STAKE

Nu m-ai chemat? Did you not call me? –
Sunt numai un ecou al nopţii tale. I am but the echo of your nights.
ZAMOLXE ZALMOXIS
E-adevărat? Dacă tu şi eu am genunchea Is this true? If you and I kneeled
pe marginea acelui lac, care se cheam-al morţilor on the banks of that lake, that they call the lake of the dead
şi al acelora cari încă nu-s născuţi, and of those who have not yet been born,
şi ne-am privi în lac ca-ntr-o oglindă, if we looked into the lake as if into a mirror
am vedea că suntem unul şi acelaşi? E-adevărat? would we see that we are one and the same? Is this true?

De câte ori te cauţi pe tine, As many times as you seek yourself,
mă găseşti pe mine. you find me.
ZAMOLXE ZALMOXIS
Lucian Blaga
90
Cine te-a ridicat pe rug? Who has lifted you onto the stake?

Cumpătatul veşnic treaz. The ever awake and eternal balancer.
ZAMOLXE ZALMOXIS
Nu-l ştiu. I do not know him.

Cumpătatul e cel ce te opreşte The eternal balancer is he who makes you pause
să istoveşti un gând. to exhaust a thought.
La drumul jumătate te înlănţuie He arrests you in the middle of the road and chains you there
şi-ţi strigă: „Destul, nebunule!” And cries out to you “Enough, Fool!”
Căci vezi, un gând întreg e o năpastă. Because, you see, a complete thought is a calamity.
Ci eu îţi zic: Yet I say to you:
„Năpastă? Fie! Calamity? So be it.
Sus omenire, către cer, Rise up, mankind, toward the heavens
sau viermii să te roadă în mormânt!” or else may the worms gnaw at you in the grave.
Lucian Blaga
91
ZAMOLXE ZALMOXIS
Şi iată, Cumpătatul vine să-ţi aprindă rugul. And behold, the Balancer comes to set fire to your stake.
(Se vede o mână cu o faclă, dând foc vreascurilor.) A hand holding a candle lights the kindling.

Dar pământul aude, iar pământul nu uită. But the earth hears you, while the earth never forgets.
(Dispare încins în flăcări.) He disappears engulfed in flames.
ZAMOLXE ZALMOXIS
(singur, zbuciumat) (alone, agitated)
Mi-s ochii beţi de vedenii mai trainice My eyes are drunk with scenes more lifelike
decât aceste stânci pleşuve. than these bald rocks.
Răspunde, inimă! Fii tare, mâna mea! Answer, heart! Be strong, my hand!
O jertfă-ţi cere Orbul. The Blind One asks a sacrifice of you.
Să sfredelesc pământul ca un ochi de mare? Should I pierce the earth like an eye of the sea?
Să-mi sfâşiu trupul pentru turma de flămânzi? Shall I tear my body for a flock starving people?
Lucian Blaga
92
Să iau în spate soarele şi să-l cobor în văi? Should I take the sun on my back and carry it down into the
Ori şi mai mult? valleys?
Or even more than this?
Să plec a două oară-n ţara care m-a-nşelat? Or shall I go a second time into the country that deceived me?
Între oameni? Among the people?
Peşteră, te schimb în bucium al plecării mele! Cave, I change you into a bugle of my departure.
(C-un strigăt:) (with a shout)
Vino, Orbule, vino— Come, Blind One, come—

să-ţi durez un vad That I should build you a ford in the river
spre viaţa noroadelor! toward the life of the people.
(Iese furtunatic din peşteră. O mare de lumină îl întâmpină.) He storms out of the cave. A sea of light attends him.
Lucian Blaga
93
Lucian Blaga
94
III
Miez de noapte. Şes întins. Nici un arbore. Calea laptelui— Middle of the night. A plain stretches out. Not one tree. The Milky
intens vizibilă. Nici o colină. Magul şi Cioplitorul grec se Way is intensely visible. Not one hill. Magus and the Greek
plimbă amândoi cu paşi bătrâni—oprindu-se din când în Woodcarver are walking about with old steps, stopping from time to
când. time.
MAGUL MAGUS
Culegători şi preotese mi-au umplut ograda, The harvesters and the priestesses have filled my courtyard
cerându-şi noul idol. asking after the new idol.
Ai început statuia lui Zamolxe? Have you started the statue of Zalmoxis?
CIOPLITORUL WOODCARVER
De şapte nopţi cioplesc. I have been carving for seven nights.
MAGUL MAGUS
Cum e marmora? How is the marble?
Lucian Blaga
95
E străvezie It is as transparent
ca apa când în fundul mării cade cerul. as water when the sky falls into the bottom of the sea.
MAGUL MAGUS
(arată şesul) (showing the plains.)
Aici e şesul licăririlor de foc. Here is the plain of the flickers of fire.
Din glii zbucnesc lumini de putregai. They burst into light from the rotting ground.
Şi pasul triştilor, săracilor And the footfall of the sad poor
se-ndreaptă spre comori ascunse în pământ head toward treasures hidden in the earth
de regii stinşi ai dacilor. of dead Dacian kings.
(arată spre cer) (showing the sky)
Priveşte: Calea laptelui. Nici celor care mor Behold: the Milky Way. Not even to those who die
nu poate să le pară mai frumoasă. can it seem to burn more beautiful.
Lucian Blaga
96
MAGUL MAGUS
(ridicând ochii) (Lifting his eyes)
Ce spun de ea bătrânii dascăli greci, What do the old Greek teachers say of her?
de care zeii însişi vin ca ucenici She, to whom the gods themselves go like disciples
să-nveţe—ce e lumea, ce e gândul—? to learn—what the world is, what is thought—?
(oprindu-se) (stopping himself)
Un mit adus de peste mare zice— A myth brought from across the sea says—
dacă nu mă-nşel—că drumul soarelui if I don’t deceive myself—that the path of the sun
n-a fost întotdeauna unde-i astăzi. wasn’t always where it is today.
Cărarea lui încrucişa pe cea de-acum, His path crosses the one that is now
şi Calea laptelui nu e decât and the Milky Way is nothing more than
ogaşele lăsate pe cristalul bolţii torrents left on the crystal vault of Heaven,
de soare-atâtea mii de ani în urmă, from so many thousands of years ago
că nu-i minte să le poată socoti. that there isn’t a mind that can number them.
Lucian Blaga
97
MAGUL MAGUS
(cu privirea în sus) (looking upwards)
Ogaşa soarelui pe drumul veşniciei. Torrents of the sun on the road to eternity.
Mă străbate un fior. A thrill pierces me through.
(S-aude un bocet depărtat de femei.) (The distant sound of wailing women.)
Femei plângând. O fi murit cineva. Weeping women. Someone must have died.
MAGUL MAGUS
Nu. S-a născut un prunc. No. A babe has been born.1
Pe-aicea se boceşte naşterea, şi totuşi— In these parts one wails at the birth of a child and yet—
eu cunosc atâtea ţări şi pot s-o spun— I know so much of other countries and I can say it—
nu este-un alt popor să-şi mistuie there isn’t another people who consume their
viaţa ca al tău, înalte Preot! life like yours, High Priest!
1 Herodotus writes that Thracians wept and lamented the birth of a child.
Lucian Blaga
98
Ieri am văzut un joc. Yesterday I saw a game.

Flăcăi săreau peste o suliţă. Young men were jumping over a spear.1
Se sprijineau de o prăjină şi zburau They supported themselves with a pole and thus they flew
—numai aşa: u-hai-hop! —just like that—u-hai-hop!
Cînd unul dintre ei rămase mort When one of them was left dead
cu burta spintecată-n ţeapă, with his belly impaled on the spearpoint
ceilalţi începur-a râde-n hohote de stângăcia lui. the others had begun to burst out laughing at his awkwardness.
Şi totul fu numai un joc. And yet it had only been a game.
Vezi—cum un fulger nu e om, See—see how a lightning bolt is not a man—
tot atât de puţin e dacul om. that’s how little a Dacian is a man.
El nu trăieşte. He doesn’t live.
El se trăieşte. He is lived.
Putere smulsă din potirul uriaşei firi, His strength is plucked from the grail of giant beings,
el n-are nici iubire pentru sine, nici iubire pentru alţii. he hasn’t love for himself, nor love for others.
Aici am înţeles ca tot ce este trebuie să fie. At last I understand that everything is so—because it must be
so.
(Prinde de braţ pe Mag.) (he catches Magus by the arm.)
1
Herodotus describes the ritual in Histories, IV.
Lucian Blaga
99
Opreşte-te, să nu te-mpiedici. Stop, don’t trip.

Haina ţi s-a agăţat în spini. Your cloak has caught on the thorns.
MAGUL MAGUS
(ocolind spinii) (avoiding the bramble.)
Cuvântul tău stârneşte-n mine temeri nouă. Your words stir in me a new dread.
Eşti ispitit să crezi că dacii nu nasc om din om. You are tempted to think that Dacians are not born of man into
Nătura-i plăsmuieşte singură, ea însăşi, dintr-o dată, man.
cum îşi face munţii ori izvoarele. Nature alone created them, she, herself, suddenly
Adu-ţi aminte de Zamolxe, like she makes her mountains or springs.
acel necunoscut care-ntr-o zi şi-a coborât din munţi Remember Zalmoxis,
uimirea, vijelia şi porunca. the unknown one, who brought down from the mountains his
I-ai fost vrăjmaş. Te-nţeleg. wonder, storm, and law.
Dar el a fost un dac de baştină. You were an enemy to him. I understand you.
Când sfătuia-n parabole, But he was a native Dacian.
el nu zicea: „Trăieşte pentru alţii” sau „Fii om”, When he advised through parables,
Lucian Blaga
100
ci „Fii izvor”, „Fii fulger”. he wasn’t saying “live for others” or “be a man”,
Şi oare dumnezeul orb al său e altceva rather “be a spring”, “be lightning”.
decât ăst fel al Firei şi al dacilor— And maybe this blind god of his is something else
sălbatic, chinuit, orb, straniu şi veşnic frământat? other than this kind of the Being’s and that of the Dacians—
O, nu. Aicea nu mă simt împrejmuit de oameni, wild, tormented, blind, strange, eternally tried?
ci aşa de mult în mijlocul naturii, Oh, no. I don’t feel surrounded by people,
încât mă mir că ei au nu mănunchi de muşchi pe cap but rather so in the middle of nature
în loc de păr—ca stâncile. that I wonder how they haven’t tufts of moss on the tops of their
heads
instead of hair—like the rocks.
MAGUL MAGUS
(viclean) (slyly)
Da, mă duce amintirea la Zamolxe păduraticul. Yes, the memory takes me back to Zalmoxis the wild man of the
wood.
Nevinovata turmă l-a răstălmăcit, The blameless flock has so distorted him
că azi nici el nu s-ar cunoaşte. that today even he wouldn’t recognize himself.
Lucian Blaga
101
O, crede-mă, O, believe me,
cu inima l-au priceput şi-i sunt aproape. with their hearts they understand him and even now are close
Dar dacii au închipuire de copii. to him.
But Dacians have the imaginations of children.
MAGUL MAGUS
Dac-ar trăi cum a râvnit Zamolxe, If they would live like Zalmoxis wished them to,
ei s-ar mistui ca focul. they would consume themselves like fire.
Copiilor le trebuie vis blând să-i liniştească, Children need a gentle dream to calm them—
şi lumină să le ţie-n frâu pornirea, and light to stop them from bolting, to hold back
zăgaz puterilor ce colcăie-n pământul lor, forces that swarm in their earth
prea rodnic în izvoare turburi. too fertile in troubled wellsprings.
De-i vorba despre linişte, îţi dau dreptate,-nalte-preot. If it would be a question of peace, I give you the right, High
Dar de ce e linişte? Priest.
But—why peace?
Lucian Blaga
102
MAGUL MAGUS
O întrebare căreia-i răspund prin altă întrebare: A question I will answer with another question:
De ce furtună oarbă? why a blind storm?
(şovăind) (hesitating)
Nu ştiu. I don’t know.
MAGUL MAGUS
Nici eu nu ştiu. I don’t know either.
(Cu oareşicare teamă:) (fearful)
Şi totuşi, mă opresc. And yet I stop myself.

Tu eşti străin şi poate vezi mai bine decât mine. You are strange and perhaps see things better than I.
Mi-e frig. Vino, maestre. E târziu. I am cold. Come, Maestro. It is late.

Lucian Blaga
103
Ai crede că răcoarea coboară-ncet You would think the coolness descends slowly
din calea laptelui From the Milky Way
ca dintr-un fluviu uriaş. Cetatea nu-i departe. like a giant river. The fortress is not far.
(Se duc spre dreapta.) (they move stage right.)
Te-ai gândit vreodată, Magule? Did you ever once think, Magus?
Magule, ce-ar fi să se întoarcă într-o zi Magus, what would it be like should Zalmoxis return one day
Zamolxe—omul? —the man?
MAGUL MAGUS
(hotărât) (decisively)
Piere el sau poporul! Either he would perish or the people would.
Sau el şi poporul! Or he and the people both.
Lucian Blaga
104
Lucian Blaga
105
ACTUL AL TREILEA ACT THREE

Lucian Blaga
106
Un deal cu o râpă de lut roşu şi cu şuviţa unui izvor. În A hill with a precipice of red clay and a curling stream of water from
stânga se văd turnurile şi zidurile cetăţii. În dreapta începe a wellspring. On the left, towers and walls of the fortress. On the right
pădure de stejar. În faţă o livadă cu iarbă mare şi stânci. Dis- starts an oak forest. In the foreground, an orchard with tall grass and
de-dimineaţă. Mult soare. rocks. Early morning. Much sun.
(Şade sub un stejar pe o stâncă. Pletele cărunte pe umeri. (The Woodcarver is sitting on a rock beneath an oak tree. White braids
Plăsmuieşte în lut o mică făptură omenească. Lucrează on his shoulders. He is creating a small human likeness out of clay. He
fluierând.) is whistling as he works. )
ZEMORA ZEMORA
(Tânără şi sălbatică—ciulini în părul despletit—se furişează (young and wild, thistles in her unbraided hair, creeps in from the
din pădure la spatele Cioplitorului şi-l gâdilă în plete cu un forest behind the Woodcarver and tickles his braids with a long blade
fir lung de iarbă.) of grass.)
Lucian Blaga
107
(Ridică fruntea, dar nu se întoarce. Ghiceşte:) (raises his brow, but doesn’t turn. He guesses.)
Zemora—fiica Magului, sau o lăcustă. Zemora—the daughter of Magus, or perhaps a locust?
ZEMORA ZEMORA
Şi una, şi alta. Căci Zemora turburătoarea The one and the other. Because the wild Zemora
iubeşte iarba şi soarele loves the grass and the sun
viu ca lăcustele alive like the locust,
şi-ar vrea să aibă picioarele and she would want to have legs
tot atât de verzi, as green,
verzi ca lăcustele green like the locust
sau ca lintea bălţilor. or the marsh pod.
Ştiai că mă găseşti aici? Did you know you would find me—here?
Lucian Blaga
108
ZEMORA ZEMORA
Suind cărarea, ţi-am văzut în lut Climbing the path I saw your footprints in the clay.
urmele tălpilor. Aşa, în şir. Like so, in a row.
Credeam întâi că-s urme de... măgar. At first I was thinking they are the tracks of a... donkey
(Râde.) (she laughs)
Auzi pădurea? Numai eu ştiu cum s-o fac să râdă. Do you hear the forest? Only I know how to make it laugh
(Râde cu hohote.) (laughing heartily)
Auzi cum râde? Ca un copil mic Do you hear how it laughs? Like a little kid
pe care-l gâdili la buric. when you tickle his belly button.
(dă din cap) (nodding)
Zemora, Zemora! Zemora, Zemora!
Lucian Blaga
109
ZEMORA ZEMORA
Ce plămădeşti în lut? What are you creating out of clay?
Un chip al lui Zamolxe. A likeness of Zalmoxis.
ZEMORA ZEMORA
L-am auzit de multe ori pe Zamolxe. I have heard Zalmoxis speak many times
Din cele ce grăia nu pricepeam prea multe. though I didn’t understand too much of what he spoke.
Dar ochii lui erau aşa de mari, But his eyes were so big
că trebuia să mă opresc şi să-l ascult. that I had to stop and listen to him.
O dată-l întâlnii pe-aici pe undeva-n pădure, One time I met him somewhere here in the forest
singur. alone.
Se chinuia să prindă-un roi de-albine He was struggling to catch a swarm of bees1

ce-atârna de-o creangă ca un cuib. that hovered over a branch like a nest.
Lipea cu ceară fundul unei coşniţe, He was sealing the bottom of a straw basket with wax
când i-am sărit în drum: when I leaped out in front of him.
1 See Alexander Fol’s Orphica Magica. Sofia: University “St. Cl. Ohridski”, 2004.
Lucian Blaga
110
„Zamolxe, tu eşti foarte tânăr, Zalmoxis you are very young

şi eu-s frumoasă, dar să nu te sperii. and I am beautiful, but do not be afraid.
Te-nvăţ eu cum se prinde roiul, I will teach you how to catch the swarm,
tu să-mi povesteşi despre-nceputul lumii. you will tell me about the beginning of the world.
În astea te pricepi mai bine.” You understand this much better.
El a tresărit. He stirred.
Îi luai din mâna coşniţa I took the basket from his hand
şi am proptit-o într-un par deasupra roiului, and I propped it up on a pole over the swarm
ca o căciulă. like a hat.
El privea tăcut. He watched quietly.
Am afumat apoi albinele I smoked the bees

cu iasc-aprinsă-n scăpărări de cremene, with a splinter of wood I lit by flint strikes—
şi ele-au început să se ascundă-n învelişul de nuiele. and they began to hide in the wicker covering.
Când isprăvii, i-am zis: When I finished, I told him
„Făgăduiala, tinere veşnic păduratic!” Promise, eternal young wild man of the wood!
El m-a-nvălit cu ochii lui ca nişte peşteri He enfolded me with his eyes like caves
încărcate de surâs—şi trist, şi dulce. filled with smiles, yet sad, and sweet, too.
Lucian Blaga
111
Mi-a şoptit: He whispered to me:

„O, ţie trebuie să-ţi spun un lucru, Oh, I must tell you something,
nu cu mintea să-l pricepi, Do not know it with your mind,
ci cu frumseţea ta sălbatică. but rather with your wild beauty.
Nu ştiu. Visez? Se pare I don’t know. Am I dreaming? It seems
că Orbul a creat femeia în aceeaşi zi the Blind One has created woman on the same day
În care a făcut şi luna.” that he also created—the moon.
Poate din una şi aceeaşi groaznică lumină. Maybe from one and the same awesome light.
Fiinţe gemene. Twin beings.
ZEMORA ZEMORA
Apoi Zamolxe fugi în codru. Roiul l-a uitat acolo. Afterwards Zalmoxis ran into the forest. He forgot the swarm
Iar la patru zile a urmat there
nenorocirea lui: livada-aceasta. while on the fourth day followed
misfortune from this orchard.
Lucian Blaga
112
(îi întinde micul chip de lut) (he offers her the small clay figurine)
Zemora, spune-mi; seamănă cu prinzătorul tău Zemora, tell me, does this resemble your
de roiuri? bee-catcher?
ZEMORA ZEMORA
(privind de aproape chipul) (looking closely at the figure)
Zamolxe-a fost prea mult privire, Zalmoxis was too much to behold,
iar aceasta-i prea mult om. while this is too much man.
(Linguşitoare:) (flatterringly)
Un dar pentru Zemora? Da? A gift for Zemora? Yes?
(îşi ia chipul) (taking back the figurine)
Nu. E pentr-un altar de casă. No. It is for a house altar.
Lucian Blaga
113
ZEMORA ZEMORA
(supărată) (upset)
Pentr-un altar de casă? For a house altar?
Al cui? Whose?
Al marelui-diregător. The great leader’s.
Uitaşi că mâine-i sărbătoarea zeilor necunoscuţi? Have you forgotten tomorrow is is the holiday in honor of the
unknown gods?
(Se ridică să plece.) (he rises to leave)
ZEMORA ZEMORA
Vrei să pleci? Do you want to leave?
Mă duc spre casă, să mai poleiesc I am going home to polish
statuia lui Zamolxe, cea de marmoră. the statue of Zalmoxis some more, the one of marble.
Tu încotro? Which way are you headed?
Lucian Blaga
114
(ia în braţe un cocoloş de lut.) (he takes a lump of clay in his arms.)
ZEMORA ZEMORA
În sus, să-mi usc sandalele Up there, to dry my sandals
la soare. Sunt umede de rouă. in the sun. They are damp with dew.
Tot spre soare, tot spre soare? Still to the sun, ever to the sun?
ZEMORA ZEMORA
Tot spre soare şi-n pădure! Ever toward the sun and into the forest!
(Cioplitorul dispare pe cărăruie în stânga, iar Zemora în (The Woodcarver disappears on a path stage left, while Zemora, into
pădure.) the woods.)
(Pauză. Cântec de paseri.) (A pause. Birdsong.)
ZAMOLXE ZALMOXIS
(din altă parte a pădurei, soseşte în livadă, luminos. O (In another part of the forest Zalmoxis arrives in the orchard,
Lucian Blaga
115
măciucă în mână şi funigei în barbă.) luminous.)
Livada-n care m-au lovit. The orchard where they struck me.
Potecile-acelaşi. Cetate, eşti aici? The paths are the same. Fortress, are you here?
Pleoapele-mi se zbat de cerul tău My eyelids struggle against your sky
ca nişte fluturi de-o fereastră. like butterflies against the window pane.
Nu-i numai poveste? Sunt aici? Is it not just an illusion? Am I really here?
(Pipăie cu mâna un arbore.) (he touches a tree)
Cu palma pipăi scoarţa asprului copac I feel the sharp bark of the tree
şi simt că sunt aievea. and I can feel that I am actually here.
Fruct copt m-am rupt din creanga unui dumnezeu Like a ripe fruit I broke myself from the branch of a god
şi cad aici, and fall here
în pragul tău, cetate! on your threshold, fortress!
Unde ţi-e rugul? Where is your stake?
M-aştepţi? Mai ai vreun prieten pentru mine? Do you wait for me? Do you have another friend for me?
Unde ţi-s spinii? Cu ce mâni primi-vei soarele, Where are your thorns? With what hands will you receive the
ce ţi-l cobor din piscuri sun
Lucian Blaga
116
that I will bring down for you from peaks
darnic în lumină? generous in light.

Pui de mesteacăni cresc pe ziduri— Babes of birch grow on the walls—
un semn că nu te-ai istovit în lupte mari a sign that you did not exhaust yourself in great battles
de când plecai, norod nebun. since you left, crazy people.
Odihnă multă ai avut You had plenty of rest
s-arunc năvoade în noianul veşniciei. to cast your nets in the multitude of eternity.
Pescuit-ai frământări din ape fără fund? Did you fish worries from bottomless waters?
Poate ţi-ai ars de mult toţi zeii. Maybe you have burned your gods a long time ago.
Năruitu-ţi-ai altarele cu capete de zimbri? Have you crumbled your altars with heads of oxen?
Nădejdea mea e încă tot cu ochii My hope is ever wide-eyed toward the future.
mari deschişi spre viitor. Cred mult. I believe many things.
Sunt răbduriu. I am patient.
(Îşi îndreaptă ochii cercetători spre cărare.) (He directs his searching gaze toward the path)
Livada-n care m-au lovit. The orchard where they struck me.
Lucian Blaga
117
Câinii ciobanilor pribegi au lins The stray dogs of shepherds licked

în treacăt sângele ce mi s-a scurs the blood that dripped from me on
pe pietrele cărărilor. stony path I crossed.
Un semn că astăzi mă iubeşti, cetate? A sign that today you love me—o fortress?
Un semn că mâine-o să ridici un templu A sign that tomorrow you will raise a temple
Orbului? to the Blind One?
Oricum ar fi, nu mă-nspăimânt, How ever it will be, I shall fear not—
şi, greu de viaţă şi de gândul morţii, and heavy with life, and the thought of death
îmi azvârl destinul între zidurile tale, I hurl my destiny into your walls,
tainică cetate! secret fortress.
Munţii vin cu mine. The mountains come with me.
(Se opreşte şi ascultă. Un cântec s-aude din stejeriş.) He stops and listens. A song is heard from the oak forest.
GLASUL ZEMOREI VOICE OF ZEMORA

Hoinăresc spre soare; Turned out from the greenery
din frunziş răsfrânt, Toward the sun I wander
el îmi cade-n harfă.
Lucian Blaga
118
Nu mai ştiu să cânt. He falls so onto my harp1

That I can sing no longer.
Zarişte pleşuvă. The horizon is sparse.

Gândul mi-e nătâng. My mind is struck dumb.
Alb măceş mă cheamă The white rose calls me
şi iau drum-n crâng. From the road to the grove I come.
Ghimpi se-nfig în mână. The thorns dig into my hand,

Şerpi trec prin amurg. Snakes through twilight tarry
Şi din răni pe strune Drops of blood from my wounds run
stropi de sânge-mi curg. upon the harp strings I carry.
Coarde prind să cânte The strings catch tiny insects

Screi în urechi. to sing in my ears
Picuri cad într-una Droplets fall together
peste taine vechi. over ancient secrets.
1 Orfeus was a Thracian god.

Lucian Blaga
119
(Zemora reapare în livadă, cu un mănunchi de flori.) (Zemora reappears in the orchard with a bunch of flowers)
ZAMOLXE ZALMOXIS
(uimit) (amased)
Întâiul om. De şapte ani, întâiul om The first human. After seven years the first human
îmi mângâie vederea. Caresses my sight.
(S-apropie de Zemora.) (He draws near to Zemora)
ZALMOXE ZALMOXIS
Fecioară, proaspătă ca dimineţile de toamnă, Maiden, as fresh as autumn mornings,
ce cântec spui? what song are you saying?
ZEMORA ZEMORA
Tu eşti străin pe-aici, You are a stranger to these parts,
Ciobanii-l fluieră de mult, for the shepherds have long played it on their flutes,
iar vorbele i le-a scornit Madùra while the bard, Madura
cântăreţul. made up the words.
Lucian Blaga
120
ZAMOLXE ZALMOXIS
Îl cunoscui pe vremuri. Mai trăieşte? I used to know him, a long time ago. Is he still alive?
A murit? Has he died?
ZEMORA ZEMORA
Trăia în cetăţuia lui, tot singur, He lived in his little citadel, all alone,
până ce-şi ucise sufletul. Until he murdered his own soul.
Nu ştie nimenea de ce. Oameni spun No one knows why. People say
că într-o noapte-au auzit that one night they had heard the sound of
copite de-argint pe drum în jos. silver hoofbeats on the road below.
Asemenea chitarelor sunt drumurile: Likewise guitars are roads,
cu cât mai vechi, răsună mai frumos. the older they are, the more beautiful the sound.
Şi-apoi în colb de lună And then in moon-dust
s-a văzut un roib în goană. an auburn stallion galloped out
Fără de stăpân în şea, without a rider in the saddle
se întorcea splinatic la castel. and made back for the castle at breakneck speed.
Legată cu o funie de coadă, Tied to his tail a harp
târa în urma lui o harfă—ca un mort. dragged at the end of a rope—like a dead man.
Lucian Blaga
121
ZAMOLXE ZALMOXIS
Aşa mor cântăreţii daci. That is how the Dacian bards die.
ZEMORA ZEMORA
(mişcată) (affected)
Nu-ţi pare că auzi amarul râs Are you not saddened by the bitter laughter
al celui care nu mai vrea să se întoarcă în viaţă of one who no longer wants to return to life
şi-şi trimite calul singur înapoi? and sends his horse back alone?
Şi nu vezi roibul biciuit sălbatic And do you not see the auburn horse whipped into a frenzy
de căderi de stele? Pe drum în jos by falling stars? –on the road below
târăşte-n urma lui o harfă a harp drags behind him
ca un mort. like a corpse.
ZAMOLXE ZALMOXIS
Din partea mea-l pricep aşa de bine For my part, all too well do I know
pe Madùra. Madura.
(Dintr-o dată stăruitor:) (suddenly emphatic)

Lucian Blaga
122
Îmi mai îngădui o-ntrebare? Will you grant me another question?

Florile, pentru cine sunt florile? The flowers—for whom are the flowers?
ZEMORA ZEMORA
Le duc la templu. Opreşte-te şi tu-n cetate I am taking them to the temple. You should stop and rest in the
pentr-o zi, străinule. E sărbătoare-n zori. fortress
Poporul o s-aşeze-n sanctuar for a day, stranger. At dawn begins a holiday.
statuia lui Zamolxe. The people will dedicate a statue of the
Eu îi mai jertfesc şi miere. god Zalmoxis in the sanctuary.
Când a fost pe-aici, l-am învăţat I will make an offering of honey in his name.
să prindă roiuri. When he was among us, I taught him
how to catch swarms of bees.
(Pleacă cu un surâs.) (Zemora leaves smiling.)
ZAMOLXE ZALMOXIS
(Rămâne împietrit, cu ochi turburi îndreptaţi spre cetate.) Zalmoxis remains dumbfounded, staring with troubled eyes toward
the fortress.
Lucian Blaga
123
Lucian Blaga
124
II
O uliţă în cetate. Noapte. Lună An alleyway behind the fortress. Night. The moon is shining.
ZAMOLXE ZALMOXIS
(trece cu capul aplecat) ( passes with his head bowed.)
Cântă cocoşii-de-munte. The mountain birds are singing.
Prietenii unde-mi sunt? Where are my friends?
Nu-i mai găsesc. I will not find them.
Troscoţel a crescut prin ogrăzile lor Bramble has overgrown their orchards
şi iarbă pe vetrele lor. and grass now covers their hearths.
Nu mai bate inimă! Beat no more, Heart!
Căderi pe ape s-aud din vale, You can hear the rush of waterfall in the valley,
ori poate-s adieri din râul morţilor. or perhaps it is only the breeze of the river of the dead.
Iată şi umbra mea— And here is my shadow, too—

n-am înţeles-o niciodată. I have never understood it.
Lucian Blaga
125
Eu o arunc, şi totuşi e mai mare decât mine. I cast it from me and still it is greater than I am.
Adieri din râul morţilor. Breezes from the river of the dead.
Şi iaraşi cântă cocoşii-de-munte. And once more sing the mountain birds.
Inimă, Heart,
taci! be silent.
(Dispare. Pe urma lui se furişează Ghebosul, iscodind.) (He disappears. The hunchback trails quickly behind him.)
Lucian Blaga
126
Lucian Blaga
127
III
În templu. Un perete lateral al templului formează fondul. In the temple. A lateral wall represents the background.The six
Altarul, nevăzut, în stânga; în formă de potcoavă sunt aşezate principal gods are arranged in a horseshoe on pedastals. One is
piedestale cu statuile celor şase zei principali; unul dintre aceştia, larger than the rest, and has the head of a bull. The sacrificial altar
mai mare, are cap de bour. În mijlocul potcoavei altarul de jertfă. is in the center. One pedestal is empty. Two tall brass-colored
Un piedestal e liber fără statuie. Mai spre dreapta, două columne pillars support the vault. The temple entrance is to the right but
puternice de culoare arămie sprijinesc bolta. Intrarea în templu e unseen. Sacrifices in rows of small graven images are along the
în dreapta, dar nu se vede. Jertfelnice şi un şir întreg de zei back wall. A vague light reflects from above. Candles burn on the
mărunţi lîngă peretele din fund. Lumină vagă se răsfrânge de sus. altar.
Flăcări ard pe altar şi-n jertfelnice. Templul e gol. The temple is empty.
ZAMOLXE ZALMOXIS
(Intră singur din dreapta. Ochii aprinşi. Se opreşte lângă (Zalmoxis enters stage right. His eyes are bright. He stops next
columna din faţă.) to the column upstage. In the distance the sound of yelling.)
(S-aud strigăte depărtate.)
Mulţimea-i adunată-ntru slăvirea mea. The masses are gathered in my glory.
Pe lângă ea trecui şi m-a privit cu ochi streini. I walked past them and they looked at me with strange
Lucian Blaga
128
Oamenii uită. Nimenea nu mă mai ştie. eyes.

Răcnetele lor de bucurie-ar vrea People forget. No one remembers me anymore.
să mă ridice-n cer, Their joyful clatter would
dar fără-nvăţătura mea. lift me to the heavens,
but without my teaching.
Miros de vin mă abureşte. The smell of wine sprays me.

Ce reci sunt lespezile! How cold are these tombstones.
MAGUL MAGUS
(A ieşit din altar în odăjdii de in alb şi, punând tămâie în (Magus comes out of the altar in white vestments and notices
jertfelnice, vede pe strein.) the stranger, while putting incense on the altar table.)
Streinule, ai îndrăznit? You there, Stranger! How dare you?
Nu ţi-a fost frică să treci pragul Did you not fear to cross this threshold
înainte de-a intra statuia lui Zamolxe? before the statue of Zalmoxis enters?
Nimănui dintre profani No one among the profane
nu i se-ngăduie ăst pas. would take such steps.
Lucian Blaga
129
ZAMOLXE ZALMOXIS
(Tace.) (remains silent.)
MAGUL MAGUS
(S-apropie, îl ţinteşte cu privirea şi parcă şi-ar aduce aminte.) (Magus draws near, eyes him as though he remembers.)
O, norii turburi ai acestor ochi. O, the troubled gaze of these eyes.
Aşa schimbat? Aici? Din nou aici? So changed? Here? Here again?
Şi tocmai azi? And today of all days?
Zamolxe, te cunosc. Zalmoxis, I know you.
(Ca sugrumat:) (choking as though strangled)
De ce te-ai întors? De ce te-ai întors? But why have you returned? Why have you come back?
Poporul se răzbună The people are rioting
fără să vrea, fără să ştie. without wanting, without knowing why.
(Cu un râs rău:) (with mean laughter)

Ai încercat să-l scapi de zei, You tried to wean them from statues,
Lucian Blaga
130
şi azi îţi ai şi tu and today, you too will have

un chip de piatră printre ei! a stone carved in your image among them!
ZAMOLXE ZALMOXIS
(cu un hohot) (laughing)
Şi tu, tu eşti preotul meu! And you, you are my priest!
Ha-ha, de necrezut! Ce răzbunare blestemată! Ha—ha, unbelievable! What an accursed rebellion!
MAGUL MAGUS
Aşa de tânăr tu ai sămânţat un gând, So young were you when you sowed a thought.
şi rodul nu l-ai aşteptat. E greu să-l schimbi. and you did not expect such a fruit to flower. It is difficult
Dintr-un ogor răsare ceea ce sameni, to change.
Dar din inimi nu. You surely reap what you sow from a field,
but from a human heart, no.
Aci pui grâu şi cresc cireşi. Here you plant wheat, and cherries grow.
(Linguşitor:) (flatteringly)
De altfel, nu te bucuri? Otherwise, are you not pleased?

Lucian Blaga
131
Toate-aceste arămii columne All of these bronze-colored columns

ca nişte fecioare zvelte ce şi-au aruncat veşmântul stand like slender young maids who have cast off their
joacă-n jurul tău. robes
Ai un altar, şi-o lume-ţi cade-n pulbere. dancing all around you.
An altar have you and people fall on their knees in the
dust for you.
(Aspru:) (bitterly)
Pleacă înapoi! Altarul n-are trepte! Go back! The altar has no steps!
Eşti sus—zadarnic cerci: nu poţi You are high above us—but in vain you search—you can
să-l mai cobori. never
Răzvrătire? take him down.
Împotriva cui? Rebellion?
Azi nu mai ai nici un vrăjmaş, Against whom?
poporul ţi se-nchină, Today you have no enemies left,
şi eu-s preotul tău! the people worship you—
and I, I am your priest!
Lucian Blaga
132
ZAMOLXE ZALMOXIS
Tu eşti preotul meu! You are my priest!
Ha-ha! Dar n-o să plec. Ha-ha! But I will not leave this place.
Mă-mplânt aici în lespezi. I will hurl myself upon these stone slabs.
Fulgere, cu pumnii încleştaţi vă strâng! Lightning, with my clenched fist will I squeeze you!
MAGUL MAGUS
O, dumnezeul tău e orb, O, your god is blind—
şi tu, biet tânăr, i-ai luat and you, poor youth have taken
pe umeri soarta. fate upon your shoulders.
ZAMOLXE ZALMOXIS
Şi soarta-aceasta mă face să lovesc. And this fate makes me strike out.
MAGUL MAGUS
Norodul nu va crede că eşti tu. The people will not believe it is you.
Loveşti? Pe cine? Ai vreun duşman? You strike out? At whom? Have you an enemy?
Doar vremea, vremea care-a aşezat Only time, time—who has set
piatră cu piatră, şi ţi-a ridicat stone upon stone and raised
Lucian Blaga
133
un templu! a temple for you!

Trăsneşte-o! Strike it!
ZAMOLXE ZALMOXIS
C-un bici de fulger With a whip of lightning
voi întoarce vremea înapoi, Will I turn back time and after—
şi mâine va fi ieri! tomorrow too will be today!
Dintr-un adânc striga-voi de pe ţărmul meu stingher, From the deep I will call out from my lonesome shore
şi vremea se va trage înapoi, and time will turn back
ca marea când o cheamă luna. like the sea when the moon beckons it.
Şi-atunci m-apropiu de urechea ta And then I will draw close to your ear and
şi-ţi zic: tell you:
„Grăbeşte-te, make haste—
îngroapă-ţi zeii, cioclule bătrân! bury your gods, old undertaker!
E plin de hoituri cerul tău! Your sky is full of rotting corpses!
MAGUL MAGUS
Lucian Blaga
134
Eşti tânăr şi orb. You are young, and blind.

A doua oară vii. De ce? You come back a second time. Why?
N-ai fost în stare să rămâi, You chose not to remain among us,
de ce te-ai mai întors? so why have you returned?
Du-te, pleacă! Go away, leave us!
Ori nu. Or not.
Ţi-e foame? Are you hungry?
Ai avut ce să mănânci Did you have anything to eat

în ascunzişul tău atâţia ani? in your little hideaway all those years?
Ce chinuri. Mă topesc de mila ta. Eşti slab. What sufferings. I melt from pity. You are weak.
Du-te! Dar zilele când s-or mici de frig, Go! When the days shrink with cold
şi foamea te va roade, and hunger gnaws at you,
îţi îngădui să te-ntorci you dare to return
din când în când— from time to time,
necunoscut—ca cerşetor, unknown—like a beggar,
să stai aici pe treptele acestor stâlpi you should stand on the steps of these columns
şi să-ţi întinzi spre trecători and stretch your trembling hand
tremurătoarea mână. to those who pass by.
Lucian Blaga
135
Se vor găsi şi oameni cari să-ţi dea You will find people who will give you
o pâine şi un strop de vin a crust of bread and drop of wine
din toamna lor răscoaptă. from their overripe harvest.
Rămăşiţele ce prisosesc Likewise, will you receive the remains
de la altarul tău left over on your altar by
de asemenea le vei primi din îndurarea mea. my mercy.
Am lacrime de milă pentru tine. Tears of pity have I for you.
O, nu-ncerca a doua oară furia norodului. O, do not try the fury of your people a second time.
Eu nu sunt rău, dar pleacă unde ştii! I am not evil, but you should leave this place.
Ca cerşetor mai poţi să vii You can always come back as a beggar—
aci, pe treptele acestui templu, Here, upon the steps of this temple
când eşti flămând, when you are hungry
şi viscolul se va-ncălzi sub zdreanţa ta! and the snowstorm will warm beneath your ragged cloak.
(Zamolxe se clatină şi se sprijineşte de columnă. Zdrobit de Zalmoxis shakes so with emotion that he must steady himself
strigătele mulţimei care se apropie de templu: „ Èhove, èhove, against the column. He is overcome by the shouts of the multitude
Zamolxe!” Ciobanul şi-un alt dac aduc pe umeri statuia zeului that approach the temple; “Ehove, ehove, Zalmoxis!” The
Zamolxe şi-o aşează pe piedestalul gol. Popor mult s-adună. Locul Shepherd and another Dacian carry the statue of Zalmoxis on
unde e Zamolxe. Omul rămâne însă aproape gol. Tot timpul their shoulders and put it down on the empty pedestal. Many
cântă.) people gather, yet where Zalmoxis is standing, there is no one
Lucian Blaga
136
beside him. Constant singing.
CORUL COPIILOR CHORUS OF CHILDREN

Prin uliţi ţi-am purtat We carried your carved image
cioplitul chip, şi goi through the streets—and naked
căzurăm în nisip. fell on the sand.
Nu suntem buni şi mici? Are we not small and good?
Şi nu-s sub streşine And are there not beneath the eaves
atâtea rândunici many swallows
ce şi-au zidit din lut who made their nests of clay,
cuibarul scund şi sfânt? so shallow and holy?
O, nu te tulbura! O, do not disturb them!
Şi pentru noi, bieţi prunci, For our sake, poor children,
Zamolxe, zeu lovit, Zalmoxis, the god who was struck,
îndură-te, preabun, Harden yourself too well
de cei ce te-au ţintit against those who took aim at you
cu praştii de alun! with slingshots made of hazelnut wood.
O, nu trăsni pe cei Please, do not condemn those
de faţa ta s-ascund, who hide from your face,
Lucian Blaga
137
şi iezii mai ales and especially, the kid-goats

să ni-i fereşti pe stânci should you guard against the steep ridges
de râpele adânci, deep ravines,
tu, groaznic nenţeles! You, so awesomely misunderstood!
MAGUL MAGUS
(În faţa statuilor) (in front of the statues)
Din praful ud, From wet dust
de vinul sfânt, Of holy wine
statuia albă, ridicaţi-o pe altar! Raise the white statue upon the altar!
Cădeţi, cădeţi! Fall to your knees, fall down!
(Poporul îngenunchează. Magul ridică braţele spre statuia lui (The people kneel. Magus raises his arms in supplication to the
Zamolxe.) statue.)
MAGUL MAGUS
Întoarce-te, Zamolxe-ntre stăpânii cei dintâi Turn back, Zalmoxis, from the first masters
ai gândurilor, brazdelor, of thought, of the furrowed earth,
luminei şi ai apelor! of light and of the waters!
Lucian Blaga
138
Răsune stelele-n ecouri May the stars resound in echoes

sub sandalele-nălţării tale. beneath the sandals of your ascent.
Urcă pragul veşniciei Raise the threshold of eternity
şi mângâie cu mâna ta and caress these sad people
ursita ăstui trist norod. with your prophetic hand.
Cădeţi, cădeţi! Kneel, kneel!

E ziua tuturor părerilor de rău. It is the day of all sorrows.
Nisip aţi aruncat în ochii soarelui. You have thrown sand in the eyes of the sun.
Iertare! Forgiveness!
Plângeţi să miroase-a lacrimi templul! Weep, all of you, so the temple can smell your tears.
Înalţă-te, Zamolxe! Arise, Zalmoxis!
POPORUL VOICES OF THE PEOPLE

Înalţă-te, înalţă-te, înalţă-te! Arise, arise, arise!
MAGUL MAGUS
Lucian Blaga
139
(pleacă spre altarul nevăzut din stânga) (moves to the altar unseen.)
Ieşiţi, fecioare! Jocul sacru să înceapă! Maidens, come all, begin the sacred dance!
(Şase fecioare, în frunte cu Zemora, vin în faţa statuilor divine şi Six maidens led by Zemora come in front of the divine statues.
se închină pe rând fiecare la câte unul din cei şase zei) Each one bows down in turn to each of the six statues.
ÎNTÂIA FIRST MAIDEN

(în faţa zeului cu cap de bour) (in front the god with the head of a bull)
Vâlvele reci May cold ripples from
din mine de aur mines of gold
fie-ţi soţii, be your mates,
puternice taur. o, powerful bull.
A DOUA SECOND MAIDEN

Ochii mi-s dulci, My eyes are sweet
am trup de petale, I have a body of petals,
fâlfâi în zbor they flutter in flight.
cu clipele tale. with your blinking.
Lucian Blaga
140
A TREIA THIRD MAIDEN

Floare şi om Flower and man
în glod ţi să-nchine, in mud worship you
foc pe altar fire on the altar
mă mistui în mine. spreads its mist in me.
A PATRA THE FOURTH MAIDEN

Luna o-ncarc I fill the moon with
cu bobi de tămâie, nuggets of incense,
jarul nestins undying embers
în ea să-ţi rămâie. in her remain for you.
A CINCEA THE FIFTH MAIDEN

Trâmbe de fum Trumpets of smoke
se-nalţă spre tine, climb toward you
inimi şi joc May hearts and dance
să-ţi fie vecine! always be your neighbors!
Lucian Blaga
141
ZEMORA ZEMORA
(la statuia lui Zamolxe) (at the statue of Zalmoxis)
Miere-ţi jertfesc Honey I offer you
în scrum şi-n jeratic, in ash and ember,
Ţie—stupar To you—beekeeper
etern păduratic! eternal wild man of the woods!
(Începe jocul fecioarelor, însoţit de chitare din altar. În vremea The dance of the maidens begins, joined by guitars from the altar.
asta) Meanwhile:
ZAMOLXE ZALMOXIS
(tot lângă columnă, după ce-a privit tulburat) ( still standing beside the column, having watched on with
worry.)
Mă-năbuş. Friguri în vârtej I am smothered. Fevers in a whirpool
îmi scutură din temeile cerul. shakes me from the foundations of heaven.
Nu-i trupul meu un cer? Is not my body in the sky?
Dar stelele, stelele chiar, But the stars, the actual stars,
pe care altădată le-am iubit, that I so loved in another time,
mi s-ar părea amare azi. would seem to me today bitter.
Otravă verde picură din ele-n cupa mea, Green poison trickles from them into my cup
Lucian Blaga
142
ca din strivite capete de şerpi. as though from the crushed heads of snakes.
Eu, zeu? I—a god?

credinţa mea v-a ispitit—altare, My faith has tempted you—altars,
cu mii de jertfitori netoţi! With thousands of mindless worshipers!
La luptă, pumni! My fists make ready for battle.
Vrăjmaşul? The enemy?
Eşti tu—numai tu, numai tu, chip de piatră-ncoronat It is you—and only you, an image chiseled in stone,
cu nemurire crowned
şi dezmierdat cu jocuri de fecioare. in immortality
and doted upon by the dances of maidens.
(Întinde braţele.) ( stretching out his arms.)
Zeule Zamolxe, cât eşti de alb, zăpadă! Zalmoxis, the god, how white you are like snow!
Dar visul meu e cald şi te topesc. But my dream is warm and I will melt you.
Aici sunt eu Here am I
şi omenescul meu gând. with my human thought.
Acolo? And there?
Lucian Blaga
143
Eu, zeul, I, the god,

şi toţi beţivii jertfei. and all the drunkards of sacrifice.
Statuie, Statue,
Cu povara ta de munte with your burden of the mountain
mi te ridici pe piept. lift me to your bosom.
Blestem, Damnation,
ucigătorule de visuri! slayer of dreams!
Iată, mă ridic în faţa ta— Behold, I rise before you—
Nu tremuri? do you not tremble?
Vrăbii îşi vor face cuib în capul tău! The swallows will make nests in your head!
Zamolxe, zeule, Zalmoxis, the god,
de te-aş vedea în mărăcini should I see you in the bramble
sau pe gunoi, or in a dung heap,
la lună cânii să te latre! may the dogs howl you to the moon!
Cenuşă, vântul să te spulbere-n nori. Ash—the wind—may it scatter you into the mud.
În lături, jerfitori, your followers beside you—
şi vreme, înapoi ca marea, înapoi!! and time, turn back like the sea, turn back!!
(Se aruncă asupra statuiei sale şi o doboară cu pumnii. Poporul, He throws himself onto his statue and tumbles it down with his
Lucian Blaga
144
îngenuncheat, îl priveşte nenţelegător, se ridică. Tumult. S-aud fists. The people, kneeling all around look on with confusion. They
strigate: „Statuia”, „Zeul”, „Spart”, „Altarul pângărit”, „O, stand. There is chaos, and shouting: “The Statue,” “The god”.
vai!”, „Ucideţi-l!” Vreo câţiva ciobani se reped asupra lui “Broken”, “Violated altar”, “Woe”, “Kill him”. A couple of
Zamolxe, îl răstoarnă şi-l trăsnesc cu bucăţi din statuia spartă. shepherds rush over to Zalmoxis and heave him over. They pelt
Din mulţime iese.) him viciously with broken pieces of his statue. The Hunchback
emerges from the crowd. He hurries beside the dead Zalmoxis and
then turns harshly to the crowd.
GHEBOSUL HUNCHBACK
(se furişează lângă trupul mort şi se-ntoarce spre norod cu un (rushes to the dead body and turns to the people with a cry)
rânjet)
A doua oară a venit între voi This is the second time he has come among you
şi nu l-aţi cunoscut. and you didn’t recognize him.
Ochi ca ai lui, nimenea n-a mai avut, He has eyes unlike no other
şi nu l-aţi cunoscut. and yet, you knew him not.
Apropiaţi-vă, priviţi-l! Come closer, behold him!
V-aţi ucis pe Zamolxe cu statuia lui, You have murdered Zalmoxis with his own statue,
nemernici! scoundrels!
(Uimire şi câteva ţipete. Toţi se adună în jurul celui mort. Apoi (Astonishment and some cries. All gather around the dead man.
Lucian Blaga
145
linişte.) Then silence)
UNUL FIRST PERSON

(Lângă columna din faţă, către vecinul său) (standing beside the column in front, addressing his neighbor.)
Zamolxe e mort. Zalmoxis is dead.
AL DOILEA SECOND PERSON

Dar ne-a adus pe Dumnezeu. But he brought us God.
ÎNTÂIUL FIRST PERSON

Orbul e iarăşi între noi. The Blind One is among us once more.
AL DOILEA SECOND PERSON

Şi-n noi. And within us.
Lucian Blaga
146
Lucian Blaga
147

Metafora Revelatorie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Metafora Revelatorie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucian Blaga

Edited by Lidia Vianu

A Poet’s Warning to Romania

Contemporary Literature Press is publishing in Contemporary Literature Press publică în limbile

© The University of Bucharest

Cover Design and overall Layout by

Subediting: Andrei Bîrsan, Ioana Poenaru

For my sisters and brother,

Lucian Blaga: „Zamolxe”. Poem. 1919 p. 12

Lucian Blaga: Zamolxe. Zalmoxis. 1921. Parallel Texts p. 13

PERSOANE DRAMATIS PERSONAE

ZAMOLXE, în floarea vârstei ZALMOXIS, in the flower of his age

ACTUL ÎNTÂI ACT I

şi-s singur. and I am alone.

(adresându-şi spiritul în natură) (addressing his spirit in nature)

din inima necunoscutului. from the heart of the Unknown One.

O toamnă nouă. Oh, new autumn.

„Stele se-ntorc în lume!” The stars are returning to the world!

(Intră în peşteră.) He enters into the cave.

UN OSTAŞ FIRST SOLDIER

OSTAŞUL STRĂIN FOREIGN SOLDIER

ALT OSTAŞ SECOND SOLDIER

OSTAŞUL STRĂIN FOREIGN SOLDIER

(Toţi râd.) Everyone laughs.

ÎNTÂIUL OSTAŞ FIRST SOLDIER

OSTAŞUL STRĂIN FOREIGN SOLDIER

CEILALŢI SEVERAL SOLDIERS

OSTAŞUL STRĂIN FOREIGN SOLDIER

ÎNTÂIUL OSTAŞ FIRST SOLDIER

OSTAŞUL STRĂIN FOREIGN SOLDIER

AL DOILEA OSTAŞ SECOND SOLDIER

OSTAŞUL STRĂIN FOREIGN SOLDIER

OSTAŞUL DE STRAJĂ SOLDIER ON WATCH

between the horns of oxen?

AL TREILEA OSTAŞ THE THIRD SOLDIER

AL PATRULEA OSTAŞ THE FOURTH SOLDIER

AL CINCILEA OSTAŞ THE FIFTH SOLDIER

OSTAŞUL DE STRAJĂ SOLDIER ON WATCH

ce nu-s aievea, that are not real,

AL ŞAPTELEA OSTAŞ THE SEVENTH SOLDIER

AL OPTULEA OSTAŞ THE EIGHTH SOLDIER

AL NOULEA OSTAŞ THE NINTH SOLDIER

ÎNÂIUL OSTAŞ THE FIRST SOLDIER

OSTAŞUL DE STRAJĂ SOLDIER ON WATCH

AL DOILEA OSTAŞ THE SECOND SOLDIER

AL TREILEA OSTAŞ THE THIRD SOLDIER

La noapte. Nu cruţaţi pe nimeni. Tonight. Spare no one.

AL PATRULEA OSTAŞ THE FOURTH SOLDIER

AL CINCILEA OSTAŞ THE FIFTH SOLDIER

AL ŞASELEA OSTAŞ THE SIXTH SOLDIER

AL ŞAPTELEA OSTAŞ THE SEVENTH SOLDIER

AL OPTULEA OSTAŞ THE EIGHTH SOLDIER

AL NOUĂLEA OSTAŞ THE NINTH SOLDIER

ÎNTÂIUL OSTAŞ THE FIRST SOLDIER

AL DOILEA OSTAŞ THE SECOND SOLDIER

Setos de sânge ca o fiară. Bloodthirsty as a beast.

OSTAŞUL DE STRAJĂ SOLDIER ON WATCH

OSTAŞUL STRĂIN FOREIGN SOLDIER

AL PATRULEA OSTAŞ THE FOURTH SOLDIER

OSTAŞUL STRĂIN FOREIGN SOLDIER

AL CINCILEA OSTAŞ THE FIFTH SOLDIER

OSTAŞUL DE STRAJĂ SOLDIER ON WATCH

prăbuşiţi sanctuarul! lay siege to the sanctuary!