Rugiciunea a fost ascultatis ‘Marusia {si amintea bine ziua cind a venit riz- boiul. Era o dimineagi limpede, infloriseri florile pe rizoare. Tata 0 scosese pe terasi, ducind-o pe umeri... Taticul ei, atit de scump, atat de iubit ! Sub cerul albastru si curat zumzaiau carabusii, flu- turii mari gi pestriti zburau deasupra florilor. Tata vrusese si alerge pe alee spre iaz, ca intotdeauna. Deja coboriseri scarile cind mama fi opri cu un glas ciudat: ~ Griga, intoarce-te ! Tata se intoarse si zimbetul ii pieri de pe fata. ‘Mama stitea cu un ziar in mina, sprijinindu-se de stalpul terasei, si fata fi era palida: singele parca ti pierise din obraji, iar ochii mamei priveau in gol. Marusia nu igi vizuse niciodati mama astfel i se sperie; iar tata, dind fuga pe trepte, o puse jos si intrebi, inhayind repede ziarul din mana mamei: —Co, deja ? E rizboi ? RUGACIUNEA A FOST ASCULTATA — Da, zise mama cu glas inabusit, rizboi... in fundatura noastri nu stim nimic... {ti scrie tata — uite scrisoarea ! — Prostuto ! o imbritisi tata. $i ce daci-i riz- boi? Nu meriti si te sperii. = Nu incerca si ma mangai, ingeleg tot: azi- maine o si te ia in armata, ci doar esti rezervist. — O si fie totul bine ! inalpi capul cu curaj tata, Nu te tingui inainte de vreme. Ei incepura si discute, apucindu-se de mana si uitind de copil, iar Marusia asculta fird si ingeleagit nimic. $i doar cuvantul ,izboi* i se infipse in ini- mi, chinuind-o cu o neingeleasi spaima. = Razboi! Noaptea se trezi scildati in lacrimi: visase un monstru urias, pros, groaznic si, lipindu-se de piep- tul batrinei doici, fetita sopti infricosati: — Razboiul, doici, rizboiul... are ochi cumpligi mAini uriase... Ah, doici, draga mea... L-a prins pe tata... a tira. — ingerii sunt cu tine — 0 siruta doica, insem- nindu-i cu semnul crucii fruntea albi. Porumbita mea, cum si fie rizboiul fiar’ ? Ce tot spui tu? Tata merge si apere tara de dusmani, si goneasci vrij- magii de pe pimintul nostru. N-ai auzit rugiciunile de la biserici, unde e pomeniti intotdeauna ,oastea 61Dakut fxceruLut cea iubitoare de Hristos* ? Culca-te: o si stau lang tine, Dormi $i Marusia visi iarigi in acea noapte de pomina nite vise ciudate: 0 femeie nespus de frumoasi tre- ea pe lingi ea, ducindu-l cu sine pe tatal ci, gi acest lucru era cu neputinti de indurat pentru inima sa de copil. Marusia se trezi iarigi plin de lacrimi. $i ziua cand a plecat tata rimase pentru totdea- una in amintirea ci. in piaga mare din oras s-a ficut slujbi. Soarele mangaia pimantul mergind citre apus, luminind sirurile de oameni, cai si arme care plecau. fn randurile lor Marusia nu putu la inceput si-l deosebeasci pe tata, dar mai apoi ochigorii ei ageri fi vizura calul roib, care se indiraitnicea i nu voia sa se supuna méinii stipinului. Fetita recunos- cu trisiturile dragi ale tatilui. igi luard ramas bun pe fugi. Mama se degertase de lacrimi acasi, iar acum il privea ticuta pe tata, fri si-si poati dezlipi ochii de la el. Numai cand se aprinserd stelele gi tata, dupa ce le sruti pentru pri- ma oar, intra in vagon, mama o lui in brate pe Marusia gi se jeli atat de sfasictor, cum n-o ficuse niciodati in fata sofului. Acum se mutasera la oras, in vechea casi a buni- cului, unde gridina era plina de arbori uriasi si nu mai erau rizoare scildate in soare. Bunicul cra doc- tor si lucra la spital. Acasi veneau mulfi bolnavi la 62 RUGACIUNEA A POST ASCULTATA cl: fnsi pentru Marusia avea citeodata vreme libe- 14, cin se juca cu ea, ti ficea desene gi vorbeau de- spre tata. Mama se juca acum putin cu Marusia: tot timpul cosca pentru raniti sau fi scria tatei. Adese” ori, cAnd bunicul era la spital, ea vorbea despre tata cu doica, iar aceasta se ruga cu osirdie inaintea icoanelor din camera copilului, ciz4nd in genunchi, pentru mantuirea robului lui Dumnezeu Grigorie, pomenind si alte nume, necunoscute Marusici. Citeodati doica o lua pe fati la biseric’, unde erau multe icoane. Marusiei fi plicea acolo: ferele blande ale sfingilor o priveau, in turla straluceau aripile albe ale ingerilor, iar doica spunea, aritind spre icoane: ~ Ei te aud, porumbita mea. Tu roagi-te pentru tata ca sfingii si ni-l aduci inapoi. Bi pot orice in Hristos, gi prin rugiciunile lor Dumnezeu il va aju- ta pe tata si-i biruie pe toti vrijmasii. O credinti nezdruncinata se ficea auziti in gla- sul ei, si aceasta credingi se revarsa in copil, trezind in el gingiigia fata de sfintii cei buni gi iubitori. im- preunandu-si mainile, Marusia le spune: — Aduceti-| inapoi pe tata dupa ce o si-i alunge pe cei rii, imi e atita dor de el... Va rog, ascultati-ma ! Ea astepti pani in acea zi cumpliti cind primira telegrama. Marusiei fi pliceau telegramele: cle ve- neau intotdeauna de Ja tata, si mama se schimba 63Dakut ixceRvLut primindu-le: incepea si o imbritiseze gi si se bucu- re. In acea zi, auzind cloporelul de la intrare, Maru- sia alergi dupa telegram’ inaintea doicii. Mama in- hagd telegrama plina de buicurie, o desficu, si dintr- data, se clitin’, apuci un scaun gi se pribusi pe el. ‘Telegrama fi cizu din maini — iar bunicul, luind-o de jos, pili in timp ce o citea: ~ Griga grav rinit lingi Halici. Veni tirziere Griga fl chema pe tata, si in inima de gase anigori a Marusici se trezi spaima. ~ Tata, titicul e rinit... Nu cumva o si moari? ‘Mama spunea nu demult ci a murit un ranit in casa aceea mare din piati; acolo au adus riiniti de la riz- boi. Asta fnseamna ci rinitii mor, iar tata ¢ rinit... Nu cumva o si moari tata? Fetita se arunc’ spre doici. ~ Doica, doc’ ! Si mergem repede la biserica, si ne rugim sfingilor pentru tata, ei 0 si fl ajute ca si nu moari... Ah, doici, doica ! Marusia se zbitea, trigea de doici, si groaza ar- dea in ochii ei mari si luminogi. Doica 0 apuci de mani plingiind, in vreme ce fetita se tot zbitea si o chema: ~ Si mergem..., si mergem, altfel o si moara, titicul meu..,, titicul meu. Doica, doica ! fara in- 4 RUGACIUNEA A FOST ASCULTATA Bunicul abia reusi si o linisteasca gi o puse in patut, lipsité cu totul de puteri, iar intre timp doica © ajuta pe mama si se pregitteasci de lunga cilito- ric care 0 astepta. $i mama a plecat cu un tren de noapte spre locurile unde se purta rzboiul. Matusia se destepti seara tirziu: era franta de tot si slabiciunea nu-i ingiiduia s& isi miste manu- fele. Mititica zacea fra si isi deschida ochii, si gin- durile ei tulburi inc nu Iuasera un chip limpede in cipsorul ei. Deodati ajunse pani la ca glasul moa- le, intristat al bunicului: — Numai ei, doici, are dreptate copilul, numai sfingii pot si ajute ! Asa o rand grea! Veijmagii nu se dau in kituri de la nici un fel de mijloace... Aces- te gloante explozive... e groaznic si citesti despre tot ce fac ele. lar in ce ma priveste asta eo pedeap- si pentru faptul ci din pricina grijilor vietii am de- venit rece fai de Domnul... Mai ales de cand a mu- rit biata mea Katia... Am uitat si ma mai rog, in- cercind si imi inec amariciunea in munca... Copii s-au ficut mari gi au plecat. Oleg, Saga, Griga... Eram mulfumit de soarta lor si m-am ricit fara de ci: iar acum, ci moare Griga, Doamne, ce drag, imi este ! Katia il iubea nespus... Astizi mi-am amintit de tineretea noastra aici, langi Marusia; Griga era la fel de slibut si de frummsel. Titiam la tard... Asta a fost demult, dar acum mi-am amintit totul... Gri- 65