SCENARII

Eric Berne a dezvoltat teoria scenariilor impreuna cu un grup de

colegi, la mijlocul anilor ’60. Idea originala a fost dezvoltata si acum
formeaza, alaturi de starile eului, centrul teoriei AT.

La baza, scenariul este un plan de viata, construit in copilarie sub

influenta parintilor, pe care-l pastram fara constienta noastra si-l
folosim pentru a ne conduce viata. Un punct cheie al teoriei AT este
ca un scenariu este decizional. Ca si copii am luat decizii specifice ca
si raspuns la experienta noastra de viata. Aceste decizii se refera la
intrebarile de baza: “Cine sunt eu?” “Cine sunt ceilalti oameni?” si
“Care-i scopul nostru?”. Scenariul poate fi schimbat, deoarece se
bazeaza pe deciziile noastre.

Un aspect important al teoriei scenariului este acceptarea faptului ca,

fara a fi constienti, ne justificam scenariul prin redefinirea realitatii,
astfel incat sa se incadreze in convingerile noastre despre viata. Desi
la inceput pare greu de crezut, odata ce acceptam faptul ca in cadrul
scenariului simtim siguranta a ceva ce ne este familiar, ne vine mai
usor sa intelegem de ce, sub stres, preferam sa alegem siguranta
aparenta a lumii pe care o cunoastem decat sa infruntam teama de
necunoscut.

S. Woollams a sugerat o legatura directa dintre stres si scenariu. El

afirma ca pe masura ce stresul se accentueaza, creste probabilitatea
de “a intra in scenariu”. In momentele de stres scazut, suntem mai
autonomi decat atunci cand ne aflam in momente foarte stresante.

Alti teoreticieni conecteaza scenariul cu corpul. Ei considera ca

scenariul este purtat in muschi si schelet. Multe persoane stiu acest
lucru intuitiv si avem expresii gen: “Pe fata ei sunt scrise problemele
ce are in viata”, “Are o expresie onesta” etc.

AT ofera o metoda de demascare a mesajelor parentale si a deciziilor

asociate din copilarie care formeaza un scenariu, prin intermediul
analizei structurale a starilor eului. Demascand aceasta matrice de
mesaje putem incepe procesul de a “monta un nou spectacol pe
scena”.