CHIMIE

CURS NR. 3

1
2
3
MENDELEEV 1877

4
5
 Coloanele verticale, numite grupe conţin elemente cu
proprietăţi fizice şi chimice asemănătoare, care au
aceeaşi configuraţie electronică în stratul de valenţă.

Ele sunt notate cu cifre arabe de la 1 la 18, conform

recomandărilor IUPAC din 1986; până atunci grupele
principale erau notate cu cifre romane de la I la VIII şi
litera A, iar grupele secundare erau notate cu cifre
romane de la I la VIII şi litera B.

Numărul grupei în care se găseşte un element este

egal cu numărul electronilor din stratul de valenţă al
atomilor elementului respectiv.

6
 Şirurile orizontale ale sistemului periodic,
cuprinzând elementele dintre două gaze rare succesive,
se numesc perioade.

Sistemul periodic conţine şapte perioade

corespunzătoare celor şapte nivele energetice notate
cu cifre arabe de la 1 la 7.

Numărul perioadei în care se află un element este

egal cu numărul de niveluri energetice (straturi)
ocupate cu electroni, sau cu valoarea numărului
cuantic principal „n” pentru stratul exterior al atomului
unui element.

7
 PERIODICITATEA PROPRIETĂŢILOR
ELEMENTELOR

În strânsă legătură cu poziţia lor în sistemul

periodic, se constată că elementele prezintă:

1. PROPRIETĂŢI NEPERIODICE – DETERMINATE

DE STRUCTURA NUCLEULUI:

 numărul atomic Z, cu valori de la 1 la 112

 masa atomică A, cu valori cuprinse între 1,008
(1H) şi 277 (112Cn).

8
 2. PROPRIETĂŢI PERIODICE – DETERMINATE DE
CONFIGURAŢIA ELECTRONICĂ A ATOMILOR:

- fizice:
-rază atomică
-rază ionică
-energie de ionizare
-afinitate pentru electroni

- chimice:
-caracter electropozitiv (metalic)
- caracter electronegativ (nemetalic)
-valenţă
-număr de oxidare (N.O.).

9
 1. Raza atomică este jumătatea distanţei dintre
nucleele a doi atomi identici, vecini, dintr-o moleculă sau
dintr-un cristal metalic.

10
Atom de He
 Este o mărime caracteristică fiecărui atom,
determinată prin metode cristalografice (difracţie cu
raze X), pe baza structurilor cristaline ale combinaţiilor
în care se găsesc atomii respectivi.

11
 În cadrul unei perioade, în grupele principale,
razele atomice scad cu creşterea numărului atomic Z.

Li Be B C N O F
Numărul 3 4 5 6 7 8 9
atomic (Z)
Nivel 1 2e 2e 2e 2e 2e 2e 2e
Nivel 2 1e 2e 3e 4e 5e 6e 7e
R.A. (A) 1.34 0.90 0.82 0.77 0.75 0.73 0.72

12
 În grupele principale ale sistemului periodic, razele
atomice cresc în general semnificativ cu creşterea
numărului atomic Z.

Z n R.A. (pm)A
Li 3 2 134
Na 11 3 154
K 19 4 196
Rb 37 5 211
Cs 55 6 225

13
2. Raza ionică este raza cationului, respectiv a anionului
în compuşii ionici cristalini; este dimensiunea relativă a
unui ion într-un cristal ionic.

Raza cationului este totdeauna mai mică decât raza

atomului din care provine (pierzând electroni, un atom
se transformă într-un cation cu aceeaşi sarcină nucleară
ca a atomului, care atrage un număr mai mic de
electroni, ceea ce are ca rezultat scăderea razei).

14
Raza anionului este mereu mai mare decât raza atomului
din care provine (acceptând electroni, un atom se
transformă într-un anion cu aceeaşi sarcină nucleară ca
a atomului, care atrage un număr mai mare de electroni,
între care se manifestă şi respingerile electrostatice, fapt
ce determină extinderea norului electronic şi deci
creşterea razei).

15
Mărimea razelor ionice variază asemănător cu mărimea
razelor atomice.

În cadrul unei perioade, pentru ionii izoelectronici (ioni

cu configuraţia electronică identică), atât pentru anioni,
cât şi pentru cationi, se constată scăderea razei ionice
cu creşterea numărului atomic Z.

Na+ Mg2+ Al3+ P3- S2- Cl-

11p 12p 13p 15p 16p 17p
10e- 10e- 10e- 18e- 18e- 18e-
scade raza cationului cu creşterea Z scade raza anionului cu creşterea Z

16
În grupă, razele ionilor cu aceeaşi sarcină cresc cu
creşterea numărului atomic Z.

Pentru acelaşi element, raza cationului scade cu

creşterea sarcinii cationului (raza Fe2+ este mai mare
decât raza Fe3+).

17
Raze atomice şi ionice / Å

18
3. Energia de ionizare reprezintă energia consumată la
îndepărtarea unuia sau mai multor electroni dintr-un
atom izolat în stare gazoasă sau energia absorbită la
formarea unui ion pozitiv din atomul liber; se măsoară în
electronvolţi (eV).

În perioadă, energia primară de ionizare creşte odată cu

creşterea numărului atomic Z. Elementele care au în
stratul exterior configuraţii electronice stabile au energii
de ionizare mai mari.

În grupe, energia primară de ionizare scade cu creşterea

numărului atomic Z, deci odată cu creşterea numărului
de straturi ocupate cu electroni şi cu micşorarea
atracţiei electrostatice a nucleului asupra electronilor
din stratul exterior ca urmare a depărtării de nucleu.
19
Energia primară de ionizare, kJ/mol

Număr atomic

20
4. Afinitatea pentru electroni reprezintă energia degajată
(sau consumată) de un atom izolat în fază gazoasă care
acceptă un electron şi se transformă într-un ion negativ,
un anion.

Acceptarea a doi sau mai mulţi electroni în configuraţia

unui atom se face cu consum de energie.

21
În perioadă, afinitatea pentru electron creşte, este din ce
în ce mai negativă, pe măsură ce creşte numărul atomic
Z (excepţie fac elementele grupei 2 şi 18).

În grupe, afinitatea pentru electron scade cu creşterea

numărului atomic Z, deoarece electronul se adaugă pe
un nivel a cărui distanţă de la nucleu creşte odată cu
numărul de straturi.

22
5. Caracterul electrochimic este o măsură directă a
tendinţei elementelor de a forma ioni în soluţie.

Metalele formează ioni pozitivi, prin cedare de electroni,

conform reacţiei:
 ne
 M n
M 

şi prezintă caracter electropozitiv.

23
Caracterul electropozitiv reprezintă proprietatea atomilor
elementelor de a ceda electroni şi de a forma ioni
pozitivi.

Metalele sunt ordonate în sensul descrescător al

caracterului electropozitiv în seria activităţii metalelor
(seria Beketov-Volta sau seria tensiunilor chimice):

24
25
Caracterul electropozitiv al elementelor variază astfel:

-în grupele principale creşte de sus în jos odată cu

creşterea numărului atomic Z, deci cu creşterea
numărului de straturi ocupate cu electroni,

-în perioade scade de la grupa 1 la grupa 14, odată cu

creşterea numărului atomic Z şi cu creşterea numărului
de electroni cedaţi.

Cel mai electropozitiv element din sistemul periodic este

franciul, Fr, dar pentru că este element radioactiv, cel
mai electropozitiv element este considerat cesiul, Cs.

26
 Cu cât caracterul electropozitiv al unui element este mai
accentuat, cu atât reactivitatea chimică a elementului
respectiv este mai mare.

- reacţie Na cu apa este violentă la temperatura camerei:

2Na + 2H-OH → 2NaOH + H2

- reacţia Mg cu apa decurge la uşoară încălzire:

Mg + 2H-OH → Mg(OH)2 + H2
- reacţia Al cu apa decurge la încălzire puternică:
2Al + 6H-OH → 2Al(OH)3 + 3H2

27
28
6.Valenţa reprezintă capacitatea de combinare a atomilor
unui element cu atomii altui element.

Se foloseşte conceptul de stare de oxidare (număr de

oxidare), care faţă de conceptul de valenţă are avantajul
că nu face nici o presupunere referitoare la natura
legăturii chimice.

Valenţa elementelor este determinată de poziţia lor în

sistemul periodic: pentru elementele situate în grupele
1-4, valenţa este dată de numărul grupei, pentru
elementele situate în grupele 15-17, valenţa este dată de
diferenţa 8-numărul grupei, în timp ce metalele
tranziţionale prezintă mai multe stări de valenţă.

29
30
31
Caracterul nemetalic

Afinitatea pentru electroni

Cresterea energiei de ionizare

Tabelul periodic

Cresterea razei atomice

Caracterul metalic

32