CHIMIE

CURS NR. 10
 METALE
Metode generale de obţinere a metalelor

Aproximativ 30 de elemente chimice se găsesc în natură în

stare liberă.

Se pot aminti O2, N2, C, S, gazele aerogene iar dintre metale

ruteniul, rodiu, paladiu, osmiu, iridiu, platina (metalele
platinice), aur, argint, uraniu şi în măsură mai mică cupru,
mercur, bismut.
Celelalte metale se găsesc în natură sub formă de compuşi
numiţi minerale care sunt componente ale minereurilor.
Amestecul de minerale, rentabil pentru exploatare
industrială, se numeşte minereu.

CRISTALOGRAFIA
În toţi compuşii lor, metalele se află în stări de oxidare pozitivă.
Obţinerea propriu zisă a metalelor constă în reducerea acestor
ioni, Mz+ la metalul elementar, M0:

Mz+ + ze- => M0

Ştiinţa care studiază metodele de preparare, de purificare şi de

prelucrare a metalelor se numeşte metalurgie.
În funcţie de condiţiile de reducere respectiv natura compuşilor
care se reduc, reducătorii utilizaţi, temperatura şi presiunea de
lucru se disting trei procedee de obţinere a metalelor:

- procedeul pirometalurgic

- procedeul hidrometalurgic

-procedeul electrometalurgic
Procedeul pirometalurgic, de reducere pe cale uscată, este
procedeul prin care se reduc oxizii, halogenurile, sulfurile ş.a.
cu diferiţi reducători (C, CO, carburi, H2, hidruri, metale) la
temperaturi ridicate.
Minereu,
piatra de
var, cocs

Aer cald

Zgură

Fier topit Fier topit

Procedeul hidrometalurgic este procedeul prin care mineralele
greu solubile în apă se transformă în compuşi solubili, din care
metalele se obţin prin reducerea cationilor cu diferiţi agenţi
reducători (metale, aldehidă formică, SnCl2, FeSO4, H2O2, ş.a. )
sau pe cale electrolitică.
Extracţia aurului prin cianurare

4 Au + 8 NaCN + O2 + 2 H2O → 4 Na[Au(CN)2] + 4 NaOH

Electroliză => Au

Degradarea cianurii

CN− + [O] → OCN−

Accidentul minier din anul
OCN− + 2 H2O → HCO3− + NH3 2000, Baia Mare
Procedeul electrometalurgic este procedeul prin care reducerea
cationilor metalici se realizează electrolitic.

Plăci subţiri
de cupru
Soluţie de CuSO4 Lingouri de
şi H2SO4 cupru
 METALE

Proprietăţile metalelor

1. Proprietăţi fizice

Metalele sunt substanţe solide la

temperatură obişnuită, cu excepţia
mercurului care este lichid la această
temperatură.
Majoritatea metalelor cristalizează în
forme de simetrie înaltă, cu structurile
cele mai compacte prezentate schematic
în Fig. 1:

- reţele cubice centrate intern (cci): bariu,

zirconiu, vanadiu, niobiu, tantal, crom,
molibden, wolfram, d-fier ş.a.
- reţele cubice cu feţe centrate (cfc):
cupru, argint, aur, calciu, stronţiu,
aluminiu, telur, scandiu, plumb, nichel,
rhodiu, paladiu, indiu, platină, g-fier, ş.a.
- reţele hexagonale compacte (hc):
beriliu, magneziu, zinc, cadmiu, ytriu,
titan, reniu, cobalt, rutil, osmiu ş.a.
Unele metale cristalizează în mai multe
sisteme de cristalizare având puncte fixe
de trecere dintr-o formă în alta. Aceste
metale prezintă fenomenul de alotropie
iar transformările, reversibile, se numesc
enantiotrope :

g
Reţelele reale prezintă imperfecţiuni de
reţea: locuri libere numite vacanţe şi
atomi inseraţi în afara geometriei
cristaline, în interstiţii, formând aşa
numitele defecte intrinseci.

Prezenţa acestor defecte este accentuată

de creşterea temperaturii. Metalele uzuale
au integrate în reţelele lor impurităţi
(metale, oxizi, săruri) care formează
defectele extrinseci.
În stare solidă metalele sunt alcătuite din
agregate policristaline alcătuite din
cristale neregulate numite cristalite.
Textura metalului şi prezenţa defectelor
de reţea sunt responsabile de
modificarea majorităţii proprietăţilor
fizico-mecanice ale metalelor.
Punctele de topire şi de fierbere ale
metalelor se înscriu într-o plajă largă,
între valorile caracteristice mercurului,
respectiv cele ale wolframului:

- Mercurul are punctul de topire de –

38,84oC şi punctul de fierbere de 357oC
– Wolframul are punctul de topire de
3410oC şi punctul de fierbere de 5930oC.

Carbură de tungsten
Densitatea metalelor, exprimată în g/cm3,
este cuprinsă între 0,53 pentru litiu şi
22,65 pentru iridiu.

Metalele cu densitatea mai mică decât 5

g/cm3 se numesc metale uşoare
(metalele alcaline, metalele alcalino-
pământoase, aluminiu, scandiu, ytriu,
titan) iar cele cu densitate mai mare de 5
g/cm3 se numesc metale grele.
Fiecare cilindru are
exact aceeaşi masă.

Aliaj de W Oţel Aluminiu

Majoritatea metalelor, în stare compactă,
sunt albe-cenuşii, adică absorb
proporţional toate componentele luminii
albe.

Puţine metale, în stare compactă, sunt

colorate: aurul – galben auriu, cupru –
roşu arămiu, plumbul – negru cu reflexe
albăstrui, bismutul – alb cu reflexe roz,
sodiu – alb cu reflexe gălbui ş.a