MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE STIINȚE, EDUCȚIE FIZICĂ ȘI INFORMATICĂ

STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ

ARHITECTURA SISTEMELOR DE CALCUL

DISPOZITIVE PERIFERICE

Student:
Daniel Deaconescu

ANUL DE STUDII: I

Grupa 1 Subgrupa 2

Piteşti
Anul 2019
 CUPRINS

CAPITOLUL 1 ..................................................................................................................................... 2
DISPOZITIVELE PERIFERICE-CLASIFICARE .............................................................................. 2
1.1. PERIFERICELE DE INTRARE ........................................................................................... 2
1.2. PERIFERICELE DE IESIRE ................................................................................................ 2
1.3. PERIFERICELE DE INTRARE-IESIRE ............................................................................. 3
1.4. ECHIPAMENTELE PENTRU COMUNICATII ................................................................. 4
CAPITOLUL 2 ..................................................................................................................................... 4
DISPOZITIVE DE INTRARE ............................................................................................................. 4
2.1. TASTATURA ....................................................................................................................... 4
2.2. MOUSE-UL .......................................................................................................................... 7
2.3. DIGITIZORUL ..................................................................................................................... 9
2.4. TRACKBALL-UL .............................................................................................................. 10
2.5. JOYSTICK-UL ................................................................................................................... 10
2.6. CREIONUL OPTIC ............................................................................................................ 11
2.7. SCANNER-UL.................................................................................................................... 12
2.8. CAMERA DE LUAT VEDERI .......................................................................................... 13
2.9. TRADUCTOARELE (MICROFON) ................................................................................. 14
2.10. CITITOARE BIOMETRICE DE AMPRENTĂ ................................................................ 15
CAPITOLUL 3 ................................................................................................................................... 16
ECHIPAMENTELE PENTRU COMUNICATII .............................................................................. 16
3.1. PORTURILOR DE COMUNICAŢIE ................................................................................. 16
3.2. ELEMENTE DE COMUNICAŢIE ..................................................................................... 20
BIBLIOGRAFIE : .............................................................................................................................. 22
 CAPITOLUL 1

DISPOZITIVELE PERIFERICE-CLASIFICARE

1.1. PERIFERICELE DE INTRARE

 tastatura permite introducerea manuală a datelor sau comenzilor;
 mouse-ul facilitează operarea la calculator prin poziţionări, selectări de informaţii,
acţionarea asupra unor obiecte de control şi opţiuni de meniu;
 scanner pentru introducerea imaginilor în sistemul birotic, unde vor fi reţinute pe
principii digitale;
 microfon şi interfaţă pentru sunet pentru captarea directă de dispoziţii şi mesaje,
comentarii şi rapoarte, interviuri, tratative, conferinţe etc.
 cameră de luat vederi şi interfaţă audio-video compatibilă pentru înregistrarea
imaginilor şi transformarea lor în formă digitală;
 cititorul de CD (DVD) preia, pe principii optice, informaţiile de pe discuri compacte
(optice);
 lectorul optic de microfilme şi interfaţă specifică transferă imaginile documentelor
înregistrate optic pe peliculă sub formă de microfilm (eventual din arhiva electronică), astfel încât
acestea să poată fi proiectate pe monitorul calculatorului.

1.2. PERIFERICELE DE IESIRE

 monitorul alb-negru sau color, care asigură afişarea informaţiilor (ca interfaţă fizică se
utilizează placa video);
 imprimanta pentru tipărirea (alb-negru sau color) a datelor, textelor / documentelor sau
imaginilor;
 plotter-ul pentru trasarea de schiţe, planuri, desene de specialitate alb-negru sau color;
 inscriptorul de CD-uri permite scrierea de informaţii pe discurile compacte optice;
 interfaţă audio pentru transmitere de sunete (memorate sau în curs de recepţie) în reţele
locale sau la distantă. Se pot folosi dispozitive electronice de tipul amplificatoarelor de sunet,
difuzoarelor (speaker pentru calculator), incintelor acustice. Speaker-ul calculatorului emite mesaje
şi alte informaţii sonore;

2
  videoproiector - care preia imaginile ce s-ar afişa pe monitor şi le proiectează pe un
ecran;
 imprimanta pentru microfilm şi interfaţa sa permite transferul documentelor din
memoria internă a calculatorului pe suportul specific, integrat în arhiva electronică.

1.3. PERIFERICELE DE INTRARE-IESIRE

 unităţi de suporturi magnetice (discuri fixe, flexibile, dischete de ZIP pentru
memorarea digitală, sub formă de fişiere, a unor tipuri diverse de date: numerice, texte / documente,
sunete, imagini. În funcţie de natura informaţiei conţinute şi modul de creare, fişierele vor avea
tipuri specifice (documente, imagini, sunete etc.), ceea ce se va reflecta în numele lor (extensie).
Fiecare tip de fişier va şi prelucrat de un produs soft specific.
 unităţi audio-analogice de bandă magnetică şi interfaţa lor - sunt echipamente
electronice, de uz larg sau profesionale, destinate înregistrării, stocării şi redării informaţiei sonore
sub formă analogică. Este vorba despre casetofoane, magnetofoane, reportofoane, dictafoane care
folosesc casete şi benzi magnetice.
 unităţi video-analogice şi interfaţa lor cu sistemul informatic sunt echipamente
electronice de tip video cu ajutorul cărora se poate înregistra pe banda magnetică specifică
informaţie audiovizuală; aceasta se poate ulterior prelucra şi reda cu echipamente de tip videoplayer
/ videorecorder.
 aparat telefonic şi interfaţă telefonică pentru:
 receptarea mesajelor sonore comunicate analogic sau digital şi înregistrarea lor digitală
 transmitere de mesaje înregistrate direct sau sub formă de fişiere digitale
 aparat telefax şi interfaţă telefax pentru:
 recepţionarea mesajelor fax, tipărirea lor directă la imprimanta fax şi eventual
înregistrarea lor digitală
 transmiterea la distantă a documentelor de tip fax, în regim imediat (direct din
document) sau memorat (prin lectura documentului din memoria internă sau externă a
calculatorului)
 telecopiator cu:
 interfaţă de intrare pentru recepţionarea, locală sau la distantă, a imaginilor de tip
document

3
  interfaţă de ieşire pentru transmiterea, către un copiator, situat local sau la distantă
(prin reţele de comunicaţii), a unor imagini (documente) memorate digital
 interfaţă video pentru:
 recepţionarea imaginilor şi secvenţelor sonore transmise prin reţele locale de
televiziune cu circuit închis sau reţele TV la distantă
 transmiterea de imagini şi sunete prin aceleaşi tipuri de reţele

1.4. ECHIPAMENTELE PENTRU COMUNICATII

Includ totalitatea dispozitivelor tehnice de conectare (cablarea reţelei),
codificare/decodificare, transmisie / recepţie la distantă a informaţiilor utilizate în activitatea de
birou. Acestea sunt dependente de echipamentele informatice utilizate, tipul de comunicaţii
practicate şi natura reţelelor de telecomunicaţii utilizate. Câteva din echipamentele folosite pentru
comunicaţii au fost deja enumerate ca periferice ale sistemului birotic. Conectările din reţelele de
calculatoare constituie o altă componentă a sistemului de comunicaţii.

CAPITOLUL 2

DISPOZITIVE DE INTRARE

2.1. TASTATURA
Tastatura (claviatura) este principalul dispozitiv al calculatoruIui, prin intermediul căruia se
transmit comenzi către unitatea centrală. Fiind insă în afara acesteia, spunem că tastatura este un
echipament (dispozitiv) periferic, şi anume, unul de introducere.
Cuplarea tastaturii la calculator se face prin intermediul unui cablu de conectare.
Din punct de vedere al dispunerii tastelor, tastatura se aseamănă destul de mult cu cea a unei
maşini de scris dar are şi părţi care o individualizează.
Primele tastaturi ale PC-urilor au avut 83/84 de taste, pentru ca, ulterior, ele să fie
îmbunătăţite prin dublarea unora dintre tastele existente sau adăugarea altora noi, ajungându-se la
10l/102.
Din punctul do vedere al funcţionalităţii lor aceste taste sunt grupate în patru categorii:
 Taste alfanumerice
 Taste cu scopuri speciale
 Taste direcţionale şi numerice
 Taste funcţionale.

4
Modul de organizare al tastelor
Tastatura Dvorak-Dealey

Tastatura PC cu 83 taste

Tastatura AT cu 84 taste

Tastatura îmbunătăţită cu 101 taste

5
 Tastatura Windows 104 taste

Tipuri de conectori de tastatură 5-Pin DIN Keyboard Connector Pin-Out

Pin Description Direction
1 +Keyboard clock In
2 +Keyboard data In
3 Reserved Out
4 Ground N/A
5 +5 V Out

6-Pin Miniature DIN Keyboard Connector Pin-Out

Pin Description Direction

1 Data In
2 Reserved N/A
3 Ground N/A
4 +5 V Out

6
5 Clock In
6 Reserved N/A
Shield Ground N/A

Modular Keyboard Connector Pin-Out

Pin Description Direction

A Reserved N/A
B Data Out
C Ground N/A
D Clock Out
E +5 V In
F Reserved N/A
Shield Ground N/A

2.2. MOUSE-UL
Una dintre preocupările constructorilor de echipamente pentru PC-uri a fost şi cea a

7
materializării unor dispozitive de introducere a datelor mai uşor de manevrat. Astfel a apărut rnouse-
ul, care şi-a câştigat din ce în ce mai mulţi adepţi, ajungându-se să nu se mai poată concepe unele
tipuri de aplicaţii fără existenţa acestuia.

Prototipul din lemn, realizat în 1963, era un simplu instrument de introducere, analogic, care
transmitea soft-ului câte un semnal la fiecare mişcare a mouse-ului influenţând mişcarea cursorului
pe ecran. În timp sau produs modificări atât în aspectul exterior, cât şi în structura internă,
urmărindu-se un mod de prezentare cat mai ergonomic, precum şi o fidelitate înaltă în transmiterea
informaţiilor. După aproape 30 de ani s-a ajuns Ia generaţia a patra, care se prezintă ca un dispozitiv
cu aspectul unei bucăţi de săpun, uşor manevrabil, având dedesubt o bilă poziţionabilă cu
sensibilitate şi viteză reglabile.

Mişcarea mouse-ului pe o suprafaţă plană este corelată cu deplasarea pe ecran a unui cursor
cu o formă deosebită: cruciuliţă, săgeată etc. Declanşarea unei anumite acţiuni se face prin
poziţionarea cursorului în zona corespunzătoare şi apăsarea unuia dintre butoanele aflate pe partea

8
posterioară (in număr de 2-3). Specificarea butonului care trebuie apăsat este indicată de programele
respective.
Folosirea mouse-ului uşurează mult munca utilizatorilor, nemaifiind necesar ca aceştia să
memoreze numărul relativ mare de comenzi corespunzător fiecărui produs în situaţia folosirii
tastaturii. Utilitatea mouse-ului este şi mai evidentă în cazul aplicaţiilor grafice, în care deplasarea
cursorului pentru realizarea de desene ar deveni aproape imposibilă numai prin utilizarea tastaturii.
Deşi întreţinerea mouse-ului este simplă ea este necesară deoarece acest dispozitiv prezintă
la utilizare tendinţa de a colecta praf şi murdărie, care poate afecta operarea cu el.

2.3. DIGITIZORUL
Digitizorul (sau tableta grafică) este un dispozitiv serial, asemănător mouseului. Dar, spre
deosebire de mouse, digitizorul acţionează în coordonate absolute şi nu relative, având în acest sens
la dispoziţie o tabletă. Când se indică un punct pe ecran cu dispozitivul de pointare al digitizorului
se alege un punct precis pe tabletă.

Digitizorul constă din două părţi: o tabletă (de obicei o cutie dreptunghiulară, care reprezintă
suprafaţa de pointare) şi un dispozitiv de pointare. Acest dispozitiv este la rândul său, de două feluri:
sub formă de creion (stilou) sau ca o cutie de dimensiuni reduse cu butoane (asemănător unui
mouse).
Majoritatea digitizoarelor se comercializează cu amândouă formele de dispozitive de
pointare. Ca tehnologie, majoritatea digitizoarelor detectează poziţia dispozitivului de pointare prin

9
decodificare magnetică, mai rar întâlnindu-se cazurile digitizoarelor sonice sau celor care realizează
decodificarea rezistivă.
Digitizoarele sunt utilizate cu precădere în cazurile PC-urilor profesionale şi staţiilor de
lucru, în special în aplicaţii de proiectare asistată.

2.4. TRACKBALL-UL
Dispozitivul de tip trackball seamănă cu mouse-ul, fiind folosit în mod similar. Spre
deosebire de acesta, bila se situează în partea superioară a dispozitivului, fiind manevrată cu mâna.
De aceea, multe dispozitive de acest fel sunt integrate chiar în tastatura PC-ului. Foarte des, aceste
dispozitive sunt folosite (integrate) în cazul PC-urilor portabile (laptopuri şi notebook -uri).

2.5. JOYSTICK-UL
Joystick-ul sau maneta de joc este pur şi simplu o manetă prevăzută cu un buton, care se
cuplează la calculator si, prin mişcări dreapta-stânga etc. înlocuieşte tastele folosite cu precădere în
jocuri, pentru acţiuni sus jos-dreapta-stânga-foc.

Astfel, nu numai că se protejează tastatura în situaţia practicării cu predilecţie de jocuri, dar

manevrarea acestui dispozitiv se pretează mult mai bine Ia conducerea jocului.

10
 Interfaţa de joystick

2.6. CREIONUL OPTIC

Este un dispozitiv asemănător unui creion, având în vârf un senzor optic. Ofera posibilitatea
desenării şi scrierii direct în calculator prin intermediul unor monitoare speciale.

11
 2.7. SCANNER-UL
Este un dispozitiv ce permite transformarea imaginilor sub forma de
date recunoscute de calculator. Scanner-ele moderne au capacitatea de a
recunoaşte textul în cu ajutorul unor programe tip OCR (Optical Character
Recognition),care convertesc imaginea scanată în şiruri de caractere ce pot
fi prelucrate ulterior cu ajutorul editoarelor de text.

Cum funcţionează

Un scaner este un echipament destinat transformării informaţiei

analogice, respectiv a luminii, în informaţie digitală.

Piesa de bază a scanerului constă într-un şir de celule fotosensibile

capabile să detecteze lumina reflectată de sau transmisă prin obiectul
scanat. Aceste celule fotosensibile sunt de fapt nişte diode capabile de a
recepta lumina atunci când sunt alimentate electric. Tot acest şir de diode
formează senzorul scanerului (CCD - Charged-Couple Devices), care
converteşte intensitatea luminii în sarcină electrică.
O altă componentă importantă este convertorul analog-digital (CAD), rolul
său fiind acela de a transforma informaţia analogică în informaţie digitală.
Fiecare diodă din miile care formează CCD-ul creează un pixel din
imaginea scanată, iar pentru pentru a stoca informaţia corespunzătoare
descrierii pixelului respectiv este necesar un anumit număr de biţi. Cu cât se
dedică un număr mai mare de biţi fiecărui pixel, cu atât se va putea obţine o
calitate mai bună a imaginii scanate.
Marea majoritate a scanerelor disponibile astăzi folosesc senzor
CCD, însă unele modele noi folosesc senzor CIS (Contact Image Sensor). În cazul unui scaner CCD,
lumina reflectată din documentul original traversează un sistem de oglinzi, care o redirecţionează
către senzorul CCD. În tehnologia CIS, şirul de diode este plasat chiar sub documentul scanat, astfel
încât senzorul captează direct lumina reflectată de document. Din moment ce scanerele cu CIS nu
necesită un sistem foarte complicat de captare a luminii, rezultă un preţ mai scăzut, dimensiunile
sunt mai mici, iar durabilitatea creşte. Datorită dimensiunilor reduse, senzorii CIS sunt recomandaţi
în cazul scanerelor portabile. Senzorii CIS folosesc convertoare analog-digital încorporate, astfel

12
rezultând şi un consum redus de energie. Principalul neajuns al tehnologiei CIS constă însă tocmai
în convertorul analog-digital, acesta ocupând un spaţiu care în mod normal ar fi trebuit să contribuie
la captarea luminii. Rezultatul constă în scăderea calităţii imaginilor scanate, astfel că mulţi
utilizatori preferă achiziţionarea unui model cu senzor CCD, în ciuda preţului ceva mai mare.

2.8. CAMERA DE LUAT VEDERI

Camere video cu DVD

Sony Europe va lansa primele camere video cu DVD încorporat.

Cele două modele, DCR-DVD100 şi DCR-DVD200, vor înregistra
direct pe un disc DVD de 8 cm care apoi poate fi introdus într-un DVD
player sau într-un DVD PC, iar peste ceva timp şi într-o consolă de
jocuri PlayStation 2. Prin această transformare, care răspunde popularităţi în continuă creştere a
formatului DVD, Sony a combinat funcţiile de înaltă acurateţe ale camerelor de luat vederi cu
beneficiile DVD-ului, incluzând uşurinţa în utilizare, accesul direct la informaţii şi capacitatea de
stocare pe un termen foarte lung. "Creşterea DVD-ului a fost mai rapidă decât a oricărui format
audio-video din istorie. Fenomenala explozie a cererii de DVD playere şi PC-uri echipate cu DVD
ne-a făcut să credem că oamenii iubesc acest format pentru calitatea, confortul şi durabilitatea sa", a
declarat Barend Ezechiels, General Manager, Sony Digital Imaging Europe.
Noile camere oferă toate facilităţile de înregistrare şi difuzare într-un singur format. Înalta
calitate a imaginii furnizată de DVD este maximizată de procesul optic de scriere a discului, non-
abraziv, calitate menţinută şi după înregistrare deoarece nu există o altă copiere între format şi
difuzare. Utilizatorii au acces imediat la materialul înregistrat, evitând funcţiile de căutare "rewind"
şi "fast forward", asociate formatului de casetă. În acest fel este simplificat considerabil procesul de
editare, fiind practic imposibilă înregistrarea din greşeală peste un material mai vechi, întrucât
camera este programată să înregistreze doar zonele libere de pe disc. Ambele camere sunt echipate
cu interfaţă USB2.0 (compatibilă cu USB1.1) pentru conectare directă la PC, în vederea copierii de
pe un suport pe altul.

13
 SpaceC@m 120 Mentor Web-Cam USB

2.9. TRADUCTOARELE (MICROFON)

Fac legătura dintre lumea electronică a datelor audio (analogice şi digitale) şi cea mecanică a
sunetului. Microfonul converteşte sunetele în semnale audio iar difuzoarele efectuează conversia
inversă, de la semnale audio la sunet.
♦Microfonul
Converteşte variaţiile de presiune a aerului în variaţii de tensiune, acurateţea traducerii
realizate de microfon determinând calitatea sunetelor ce pot fi înregistrate. tendinţa actuală este de a
realiza microfoane care să elimine sunetele nedorite. Se utilizează mai multe tehnologii: microfon
dinamic şi microfon cu condensator.
Cel dinamic operează ca un mic generator ce induce curent într-o bobină. Pentru a detecta
variaţiile de presiune în calea undelor sonore este pusă o diafragmă din plastic uşor sub formă de
calotă, conectată la o bobină numită bobină de voce plasată în jurul unui magnet mic cilindric
permanent. Bobina se deplasează în timpul vibraţiilor, generând o tensiune mică din care rezultă
semnalul trimis plăcii de sunet.
Cele cu condensator modifică o tensiune existentă, diafragma acţionând ca o plăcuţă a unui
condensator electric; când aceasta vibrează capacitatea se modifică şi variază tensiunea.
Microfoanele se descriu prin direcţionalitate, ele clasificându-se astfel:
- omnidirecţionale, nu ţin cont de direcţia sunetelor
- unidirecţionale, are o direcţie principală, sunetele care vin pe aceasta numindu-se sunete pe axă
iar cele care se abat sunete în afara axei.
- bidirecţionale, sensibile la sunetele ce vin de pe două direcţii, zona de sensibilitate formează
cifra 8.

14
Microfoanele profesionale folosesc conectori XLR cu trei pini – două fire şi semnal de masă.

2.10. CITITOARE BIOMETRICE DE AMPRENTĂ

Cititor biometric de amprentă

15
 Majoritatea cititoarelor biometrice includ în pachetul software o aplicaţie de management a
parolelor care vă permite să administraţi accesul la conturi online sensibile, la documente criptate şi
la orice altceva care poate fi securizat cu o parolă.
Setup-ul presupune de obicei introducerea numelui de utilizator şi a unei parole urmând ca
apoi să apăsaţi o tastă asignată de producător.
În timp ce veţi face clic pe butonul de validare, programul de administrare a parolelor vă va
atenţiona să vă scanaţi degetul în loc să tastaţi parola.
Această funcţie poate face inutilizabile software-urile spyware care monitorizează datele
introduse de la tastatură.

CAPITOLUL 3

ECHIPAMENTELE PENTRU COMUNICATII

3.1. PORTURILOR DE COMUNICAŢIE

PORTURILE PARALELE
Asigură o legătură simplă pentru imprimante. În prezent există trei conectoare standard şi
patru standarde de operare, însă toate se numesc porturi paralele.
Portul paralel foloseşte pentru transferul datelor opt fire separate într-un singur cablu, un fir
pentru fiecare bit al octetului de date. Cablurile noi sunt realizate prin torsadarea celor opt fire.
Ultimele modele de interfeţe paralele oferă viteze de transfer de până la 100 ori mai mare
decât cea a portului serial simplu.
Inventat de IBM pentru cuplarea uşoară a imprimantelor, se numeşte şi port de imprimantă.
De fapt a fost inventat de firma Centronics Data Computer Corporation numindu-se de fapt port
Centronics.
Portul paralel nu este identic cu Centronics, fiind adaptat pentru PC deci cu dimensiuni mai
mici.
În timp, portul paralel a început să aspire la ceva superior, transmiţând date la 50 – 150 KB
pe secundă. În 1987, IBM a făcut trecerea de la FDD de 5.25 la FDD
3.5 şi avea nevoie de a transmite date între două PC-uri echipate cu aceste unităţi. pentru
aceasta a dezvoltat standardul Data Migration facility, utilizând cablu de date paralel prin care se

16
comunica bidirecţional.
Când ambele capete ale cablului se legau la două porturi paralele bidirecţionale, transferul
datelor se făcea la viteze maxime.
Firma Intel împreună cu Zenit şi Xircom au dezvoltat portul paralel extins EPP, care
permitea creşterea performanţelor conexiunii de aproape 10 ori. Ulterior, firma HP şi Microsoft au
introdus standardul de extensie universal, Extended capabilities Port ECP., bazat pe transmiterea
datelor printr-o legătură paralelă de mare viteză.
În 1994, IEEE Standards board a aprobat standardul pentru portul paralel IEE 1284, care
cuprindea toate modurile de bază şi modelele de porturi.
Tipuri de conectoare
Conectorul de tip A
Contactele se prezintă ca nişte orificii în soclu,
plasate la intervale de 0.1 inci, contactele fiind
numerotate consecutiv de la dreapta la stânga. Este
realizat din material plastic protejat de un înveliş metalic.
Conectorul B
Este o moştenire directă a modelului Centronics,
utilizat în spatele imprimantei.
Contactele din conectorul mamă cu 36 pini au forma unor lamele din metal. Prin două linii
cu 18 contacte se formează o deschidere de formă dreptunghiulară în care se introduce conectorul
cablului. Dimensiunile sunt 2.75 inci lungime şi 0.66 inci lăţime, contactele fiind la 0.085 inci.
Conectorul C
Pentru a elimina confuzia între cele două tipuri de
conectoare, a fost creat conectorul IEEE 1284-C.
Conectorul C este miniaturizat dimensiuni 1.75 x 0.375
inci.
PORTURILE SERIALE
Sunt utilizate pentru realizarea legăturilor la distanţe mari, noile tehnologii aducând
comunicaţiile seriale în topul preferinţelor. În prezent există cinci tehnici principale de comunicaţii
seriale între PC şi alte dispozitive periferice. Acestea sunt:
- portul serial clasic, cunoscut ca RS-232C, nume dat de standardul EIA, echipează PC-urile

17
din 1984. Are o viteză de transfer mică.
- ACCES.bus este o conexiune serială ieftină, de mică viteză şi este folosit pentru a lega PC-
ul la mai multe dispozitive simple. Este mai adaptabil decât primul şi este multifuncţional.
- IrDA pune la dispoziţie standardului RS-232C un mediu nou, transmiţând semnalele prin
aer, prin intermediul semnalelor infraroşii similare cu cele ale telecomenzilor. rata maximă de
transfer aproximativ egală cu a celor RS 232C.
- Universal Serial Bus, este o soluţie nouă, care operează cu o magistrală adevărată de date,
poate conecta până la 127 de dispozitive şi are o rată maximă de transfer de 12 MB şi una redusă de
1.5 MB
-P1394 permite transferul datelor la 100 MB/sec, urmând să ajungă la 400 MB, este total
compatibil cu arhitectura SCSI 3
Standard Data rate (current) Medium Devices per port
RS-232C 115,200 bps Twisted pair 1
ACCESS.bus 100 Kbps 4-wire shielded cable 125
IrDA 4 Mbps Optical 126
USB 12 Mbps Special 4-wire cable 127
IEEE 1394 100 Mbps Special 6-wire cable 16

PORTUL SERIAL RS-232C

Printr-o conexiune serială se transmit 800 caractere /sec la 9600 bps, la distanţe foarte mari.
Sunt utilizate două tipuri de conectori:

cu 25 pini numit DB-25 conectorul cu 9 pini, DB-9

La plăcile de bază moderne portul serial se conectează printr-un soclu cu 10pini.
Prin interfaţa serială se transmit următoarele semnale:
-Transmit Data, TXD, linia utilizată de semnalele ce pleacă -Receive Data, RDX, utilizată de
biţii care vin din direcţie opusă
-data Terminal ready, DTR, semnalează dispozitivului de date că este pregătit să comunice
-Data Set ready DSR, dispozitivul serial semnalează că este pregătit prin aplicarea unei

18
tensiuni pozitive pe această linie
-Request To Send, cerere de transmisie RTS
-Clear To send, liber pentru transmisie, CTS
-Carrier Detect, detectare purtătoare, CD, oferă unui modem metoda de a semnala
terminalului de date realizarea conexiunii cu alt modem
-Ring Indicator, RI, avertizează terminalul de date asupra evenimentului
PORTUL ACCESS.bus
Proiectat pentru conectarea a 2 dispozitive, poate lega la un singur port 125 dispozitive. Este
un sistem cu mai multe dispozitive master. toate dispozitivele conectate operează ca master sau
slave.
Este organizat pe 3 straturi:
-stratul fizic, controlează semnalel şi protocolul de transfer
-protocolul de bază, descrie conţinutul mesajelor
-protocolul de aplicaţie, defineşte modul de împachetare în mesaje a informaţiilor prelucrate.

IrDA
19
 Apărut în 1993 prin crearea unui standard de utilizare a infraroşiilor pentru conectarea PC-
urilor. prima versiune IrDA 1.0, creează o versiune optică a portului serial RS-232C, cu aceeaşi
structură de date şi aceeaşi limitare a vitezei de lucru.
Transmisiile în infraroşu nu realizează interferenţe cu aparatele radio, televizoarele sau
liniile aeriene. Zona de acţiune este mai scurtă ca a undelor radio şi este restrânsă la un unghi mic,
ceea ce favorizează securitatea transmisiilor.
MAGISTRALA SERIALĂ UNIVERSALĂ (USB)
A fost concepută pentru a rezolva problemele de viteză scăzută, sistem complicat de cablare
şi număr limitat de porturi ale celorlalte interfeţe seriale. USB combină o rată de semnalizare de 12
MB cu un sistem simplu de cablare şi un număr aproape nelimitat de conexiuni. pentru dispozitivele
de mică viteză, rata de semnalizare este de 1.5 MB. A apărut în 1996.
USB utilizează un control software în locul unui sistem complicat de cablare.
Dispozitivele seriale sunt împărţite de USB în distribuitoare şi funcţii. Distribuitoarele au
prize în care pot fi cuplate funcţiile, iar funcţiile USB sunt dispozitive ce efectuează o operaţie. se
pot conecta tastaturi, mouse-uri, modemuri, imprimante, plottere, scannere sau alte echipamente
periferice.
USB este o magistrală ce permite conectarea la PC a echipamentelor periferice prin utilizarea
în comun a aceloraşi semnale. Informaţia circulă sub formă de pachete şi toate funcţiile sunt
pregătite pentru a recepţiona pachetele cu adresa corespunzătoare.
PORTUL IEEE-1394
Conceput pentru a fi portul serial al viitorului, bazat pe modelul SCSI. O singură conexiune
va lega până la 16 dispozitive.
Standardul prevede un conector cu 6 fire foarte ieftin. P1394 nu este realizat din circuite
UART ci este un sistem complex de comunicaţii cu un protocol de transfer propriu.
Pentru cablare se utilizează firele de cupru, cabluri cu şase fire, datele circulând prin două
perechi de fire torsadate şi ecranate, iar celelalte două fire alimentează cu energie echipamentele
periferice.
Se pot utiliza maxim 32 segmente de cablu de 4.5 m lungime.

3.2. ELEMENTE DE COMUNICAŢIE

MODEMURILE
Datele din PC sunt digitale, dar liniile de telefon transmit semnale analogice, pentru

20
conectarea la distanţă a PC-ului prin linie telefonică fiind necesară conversia celor două tipuri de
semnale.
Procesul de transformare a datelor digitale din calculator în date analogice se numeşte
modulaţie, iar cel invers demodulaţie. Pentru aceasta se utilizează un modem. semnalul analog care
transformă informaţia se numeşte carrier – purtătoare.

Majoritatea modemurilor, interne sau externe au un difuzor pentru a auzi conectarea la

distanţă. Când se utilizează un modem se trece prin trei faze distincte:
- punerea sub tensiune, în care se stabileşte legătura dintre modem şi calculator (iniţializată
de obicei de softul de comunicaţie)
- modul comandă, în care se dau comenzile AT pentru formarea numărului dorit
- modul de date, în care modemul comunică cu altul (transmite şi recepţionează date).

Modemul extern are propria sa carcasă şi sursă separată de alimentare şi se conectează prin
21
porturile seriale. Unele mai mici se alimentează prin linia telefonică. Modemurile PCMCIA se
alimentează prin conector.

Modemurile interne se alimentează prin slot direct din calculator şi se conectează prin
magistrală.

BIBLIOGRAFIE :

- Informatica, Tudor Sorin, Ed. LS Informat, Bucureşti, 2002

- PC magazine

- www.eta2u.ro

- Tehnologia informatiei, Editura All, Bucuresti, 2000

- Curs Arhitectura Sistemelor de Calcul

22