Dreptul comertului international Curs 7

Formarea contractului

Conventia reglementeaza oferta si acceptarea ofertei.

Oferta de a contracta
Art. 14 din Conventie defineste oferta de a contracta ca fiind propunerea de incheiere a
unui contract care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) trebuie sa fie adresata uneia sau mai multor persoane determinate; asadar, per a
contrario oferta adresata unei sau mai multor persoane nedeterminate nu este o oferta ci invitatie
la oferta.
b) trebuie sa fie suficient de precisa; oferta se considera a fi suficient de precisa in
momentul in care denumeste marfurile, cantitatea si partilor sau da indicatii prin care pretul
poate fi determinat. Asadar, 3 elemente trebuie sa existe pentru ca oferta sa fie considerata
precisa: trebuie sa determine marfa, trebuie sa determine cantitatea si in ceea ce priveste pretul
acesta trebuie sa determinat sau cel putin determinabil.
c) trebuie sa denote vointa autorului ofertei de a se angaja in caz de acceptare a
ofertei; oferta trebuie data in stare de angajament juridic,
Problema retractarii si revocarii ofertei. Conventia face o distinctie intre retractare si
revocare.
Retractarea este retragarea ofertei care intervine inainte sau cel mai tarziu simultan cu
ajungerea ofertei la destinatar. Retractarea ofertei este libera.
Revocarea este retragerea ofertei care survine cand oferta ajunge la destinatar. In acest
caz reglementarea este mai complexa si in aceasta privinta conventia reglementeaza o regula si o
exceptie. Regula este in sensul ca oferta poate fi revocata pana in momentul in care acceptantul
expediaza acceptarea sa catre ofertant. Asadar, ca regula, revocarea este permina. Prin exceptie,
revocarea nu este permisa in doua conditii alternative:
a) atunci cand oferta prevede in cuprinsul ei un termen determinat pentru acceptare, adica
prevede un termen in cadrul careia este irevocabila.
b) in cazul in care este rezonabil pentru destinatarul ei sa considera oferta ca irevocabila
si acesta sa fi actionat in consecinta. Pentru determinarea a ceea ce este rezonabil se va tine
seama de imprejurarile pertinente, de negocierile care au avut loc intre parti, de obisnuinte si
uzante.

1
 Acceptarea ofertei
Art. 18 din conventie defineste accepatarea ofertei ca fiind o declaratie sau o alta
manifestare de vointa a destinatarului ofertei, deci o declaratie sau o alta manifestare de
vointa din partea destinatarului dorintei care sa exprime acordul sau cu oferta. Din aceasta
definitie rezulta ca prin conventie este recunoscuta atat acceptarea expresa, care inseamna o
declaratie, si atat acceptarea tacita care inseamna o alta manifestare de vointa.
Tacerea sau inactiunea, prin ele insele nu constituie acceptare, asta inseamna ca tacerea si
inactiunea nu produc efectul juridic al acceptarii contractului.

Momentul producerii efectelor acceptarii

Conventia face o distinctie intre acceptarea expresa si intre cea tacita:
A) in cazul acceptarii exprese:
a) in cazul contractului incheiat intre persoane care nu sunt de fata (intre
absenti) acceptarea produce efecte in momentul in care ea parvine ofertantului. Aceasta
inseamna ca in conceptia conventiei momentul cand acceptarea isi produce efectele este
momentul receptiunii ei de catre ofertant. Conventie adopta teoria receptiunii. Prin exceptie,
acceptarea nu produce efecte daca ea nu parvine ofertantului in termenul stabilit de acesta sau
daca nu este stabilit un termen intr-un termen rezonabil, tinand seama de imprejurari.
b) pentru contractele incheiate intre persoane care sunt de fata (intre
prezenti) conventia prevede ca oferta trebuie sa fie acceptata imediat daca din imprejurari nu
rezulta contrariul. Prin acceptarea intre prezenti se intelege si acceptarea data prin telefon sau
printr-un alt mijloc de comunicare prin care partile apar fata in fata.
B) in cazul acceptarii tacite. Aceasta consta in indeplinirea destinatarului ofertei a unui
act prin care arata ca este de acord cu oferta fara insa a comunica acesta act ofertantului.
Acceptarea tacita nu este permisa oricum si oricand, aceasta este permisa numai daca
posibilitatea ei rezulta fie din continutul ofertei, din obisnuita sau uzante. Asadar, nu este
posibila acceptarea tacita in orice contract. Daca este acceptata, acceptarea tacita poate consta in
orice manifestare de vointa din care rezulta intentia de a accepta ca de ex: expedierea marfii si
plata tarii (ex: din conventie). Simpla procurare de materie prima pentru producerea bunului este
acceptare tacita.

Continutul acceptarii
Regula: Acceptarea trebuie sa fie pura si simpla adica sa nu contina completari, limitari
sau alte modificari fata de continutul ofertei. In cazul in care contine cele spuse mai sus ea
constituie o noua oferta. Este regula imaginii in oglinda, acceptarea trebuie sa fie oglinda ofertei.
Exceptie: Constituie, totusi, acceptare un raspuns care tinde la acceptarea ofertei, dar
care contine elemente diferite care nu afecteaza insa in mod substantial termenii ofertei.
Urmatoarele modifcari sunt considerate a modifica substantial termenii ofertei: pret, plata,
cantitatea, calitate, locul si momentul predarii marfii, la clauza de rezolvare si solutionare a
litigiilor. Enumerarea este exemplificativa, nu limitativa.

2
 Exceptia la exceptie: un raspuns care desi nu afecteaza in mod substantial termenii
ofertei nu va fi totusi socotit ca acceptare in cazul in care ofertantul, fara intarziere nejustificata,
a relevat verbal diferentele sau a adresat destinatarului ofertei un aviz in acest scop.

Efectele acceptarii tardive:

Acceptarea este tardiva in cazul in care parvine ofertantului dupa expirarea termenului
prevazut in oferta sau in lipsa acestuia dupa expirarea unui termen rezonabil din momentul
implinirii ofertei. In legatura cu accepatarea tardiva conventia reglementeaza doua efecte:
a) un efect regula
b) situatie speciala
Regula este aceea ca acceptarea tardiva nu produce efecte. Totusi o distinctie se face in
functie de doua situatii, si anume:
a) tardivitatea acceptarii este imputabila acceptantului in cazul in care este trimisa peste
termenul prevazut in oferta. O asemenea acceptare tardiva nu produce efecte, cu exceptia cazului
in care ofertantul, fara intarziere il informeaza pe acceptant ca este de acord cuu aceasta
acceptare tardiva.
b) tardivitatea acceptarii nu este imputabila acceptantului in situatia in care acceptarea a
fost trimisa in termen si, in mod firesc, ar fi trebuit sa ajunga la ofertant in termen insa a intarziat
din cauze neimputabile acceptantului (din culpa postei, a mijlocului de comunicare folosit etc.).
In aceasta ipoteza se socoteste ca acceptarea tardiva neculpabila produce efecte juridice intocmai
ca o acceptare regulata. Prin exceptie, acceptarea nu va produce efecte in cazul in care ofertantul
il informeaza pe destinatarul ofertei ca el considera oferta ca devenita caduca.

3
 EFECTELE CONTRACTULUI

Conventia stabileste obligatiile vanzatorului si apoi reglementeaza mijloacele de care

dispune cumparatorul in cazul incalcarii obligatiilor de catre vanzator. Apoi, reglementeaza
obligatiile cumparatorului si apoi mijloacele de care dispune vanzatorul in cazul incalcarii
obligatiilor de catre cumparator. In final, reglementeaza aspecte comune atat pentru obligatiile
vanzatorului cat si obligatiile cumparatorului.

Obligatiile vanzatorului
Conventia enumera obligatiile vanzatorului in art. 30 si sunt enumerate printre obligatiile
enumarate si obligatia de transfer a proprietatii, obligatie care insa nu este reglementata de
conventie. Este mentionata, dar nu este reglementata in continutul ei.
Obligatiile vanzatorului:

1. Obligatia de predare a marfurilor.

In legatura cu obligatia de predare a marfurilor se pun doua probleme: locul predarii si
data predarii. In legatura cu locul predarii marfii, conventia prevede 4 locuri in care predarea se
considera a fi indeplinita, si anume:
a) in cazul in care in contract se prevede un loc special pentru predare, marfa trebuie
predata in acel loc. Aceasta reglementare acorda prioritate vointei partilor.
b) in cazul in care contractul nu prevede nimic privind locul predarii. Daca acel
contract implica transportul marfurilor, marfa se socoteste a fi predata in momentul in care este
remisa catre primul transportator.
c) daca nu ne aflam nici in situatia a si nici in situatia b, iar contractul se refera la un bun
individual determinat sau la un bun determinat prin caractere generice care trebuie prelevat dintr-
o masa de bunuri sau se refera la un bun viitor care trebuie fabricat sau produs, iar in momentul
incheierii contractului partile stiau ca acel bun se afla intr-un anumit loc, marfa trebuie predata in
acel loc. De ex: daca vand o anumita cantitate de grau care trebuie prelevata din silozul
Constanta si stiu in momentul incheierii contractului ca se afla in acel siloz, este un bun
determinat prin caractere generice marfa trebuie predata la acest siloz.
d) marfa trebuie predata la sediul vanzatorului la momentul incheierii contractului.
Asadar, cumparatorul este cel care trebuie sa se deplaseze la sediul vanzatorului pentru a preda
marfa. Potrivit conventiei de la viena predarea marfii este cherabila, iar nu portabila.

Momentul predarii marfii

Ipoteze:
a) daca in contract este fixata o anumita data pentru predarea marfii sau acea data poate fi
determinata prin raportare la contract, marfa trebuie predata la aceea data. Contractul intotdeauna
prevaleaza.

4
 b) daca in contract este prevazuta o perioada de timp in care marfa trebuie sa fie predata,
perioada care poate fi o saptamana, o luna, un trimestru, marfa poate fi predata oricand in cadrul
acelei perioade. Stabilirea datei precise a predarii marfii in cadrul perioadei contractuale revine,
de regula, vanzatorului pentru ca acesta este debitorul obligatiei de predare si contractul se
interpreteaza in favoarea partii care se obliga, cu exceptia cazului in care din contract rezulta ca
alegerea momentului precis in cadrul perioadei revine cumparatorului.
c) situatia de salvare daca nu ne aflam in nicuna din ipotezele a si b, marfa trebuie
predata intr-un termen rezonabil de la momentul incheierii contractului

2. Obligatia vanzatorului de remitere a documentelor referitoare la marfa

a) la data si la locul stabilite in contract;
b) daca in contract nu se prevede nimic la data si locul la care documentele trebuie sa fie
predate, documentele trebuie remise potrivit uzantelor la data si la locul, precum si in forma care
sa permita cumparatorului sa intre in posesia marfurilor si sa isi exercite drepturile cu privire la
ele.

3. Obligatia de conformitate a marfurilor

Potrivit conventiei, obligatia de conformitate inseamna cantitatea, calitatea, tipul de
marfa, ambalajul si marcarea marfii. Aceste 5 elemente sunt reunnite prin conceptul de
conformitate a marfii.
Criteriile de determinare a conformitatii marfii:
a) vanzatorul este obligat sa predea marfa in cantitatea, calitea, tipul etc asa cum sunt
prevazute in contract.
b) in cazul in care in contract nu se prevede nimic marfurile sunt considerate conforme
daca sunt adecvate intrebuintarii la care servesc in mod obisnuit marfuri de acelasi tip. Asadar,
daca nu s-a prevazut nimic in contract, se va preda o marfa care sa corespunda intrebuintarii care
conform uzantelor este afectata contractelor de acelasi tip.
c) in cazul in care cumparatorul a adus la cunostinta vanzatorului faptul ca marfa este
destinata unei intrebuintari speciale sau vanzatorul trebuia sa stie ca marfa este destinata unei
intrebuintari speciale. Marfa este conforma daca este adaptata, potrivita acelei intrebuintari
speciale.
d) in cazul in care marfa trebuie sa posede calitatile conforme unui esantion sau model pe
care cumparatorul le-a pus la dispozitia vanzatorului, marfa este conforma daca ea corespunde
acelui esantion sau model.
e) daca nu exista niciuna din situatiile mentionate anterior, in aceasta situatie marfa
trebuie ambalata si marcata asa cum se ambaleaza si se marcheaza marfuri de acelasi tip in asa
fel incat ele sa poata fi conservate si protejate pe parcursul drumului.

4. Obligatia de a preda marfurile libere de orice drept sau pretentie a unui tert
5
 Marfa trebuie predata libera de orice drept sau pretentie a unui tert, aceasta exprimare
este echivalenta cu ceea ce in sistemul de drept romanist se numeste garantie pentru evictiune.
De data aceasta obligatia de conformitate este o obligatie de conformitate juridica. Obligatia este
o obligatie de conformitate materiala.
Conventia reglementeaza doua aspecte cu privire la garantia pentru evictiune:
A) obligatia de garantie pentru evictiune in general. Vanzatorul trebuie sa predea
marfurile libere de orice drept sau pretentia unui tert, exceptand cazul in care cumparatorul
accepta sa preia marfurile si in aceste conditii:
a) regula: marfa trebuie sa fie libera de un drept sau pretentie a unui tert, adica sa nu
exista situatia in care un tert invoca existenta unui drept real sau de creanta cu privire la marfa
respectiva.
b) exceptia: conventia este valabila si daca exista un drept sau o pretentie a unui tert cu
privire la marfa, iar cumparatorul accepta sa cumpere marfa in aceste conditii. Asadar, vanzarea
nu este nula, vanzarea este valabila, chiar daca implica dreptul altuia.
B) garantia pentru evictiunea bazata pe un drept de proprietate intelctuala.
Vanzatorul trebuie sa predea marfa libera de orice drept sau pretentie a unui tert intemeiata pe un
drept de proprietate intelectuala pe care vanzatoul il cunostea sau nu putea sa il ignore in
momentul incheierii contractului

Mijloacele de care dispune cumparatorul in cazul incalcarii contractului de catre

vanzator
In conceptele juridice romaniste inseamna raspunderea contractuala a vanzatorului.
I. Prima posibilitate a cumparatorului este sa ceara executarea in natura a
contractului.
Acesta posibilitate imbraca anumite forme:
1. cumparatorului are posibilitatea sa ceara executarea in natura a oricareia dintre
obligatiile vanzatorului. Aceasta posibilitate este o posibilitatea generala. Idei:
a) Prima idee este aceea ca, in cazul nostru, cumparatorul poate acorda vanzatorului un
termen nou de executare.
b) A doua idee: termen de gratie nu poate fi acordat de catre judecator sau arbitru.
Conventia reglementeaza numai termenul de gratie conventional.
2. al doilea mijloc de care dispune cumparatorul se refera la situatia in care vanzatorul nu
si-a executat obligatia de conformitate a marfii. Aceste mijloace nu mai sunt generale si se refera
numai la ipoteza in care vanzatorul si-a incalcat obligatia de coformitate. Daca marfurile nu sunt
conforme cu contractul cumparatorul are 3 posibilitati:
a) sa ceara vanzatorului predarea unor marfuri de inlocuire, dar numai in cazul in care
lipsa de conformitate constituie o incalcare esentiala a contractului. In aceasta situatie convetia
introduce o notiune noua, si anume aceea de incalcare esentiala a contractului. Conventia
defineste notiune de incalcare esentiala a contractului in art. 25. Potrivit acestui art. pentru ca o
incalcare a contractului sa fie esentiala trebuie indeplinite urmatoarele:
- sa fi produs aceasta incalcare un prejudiciu celeilalte parti;
6
 - prejudiciul trebuie sa constea in privarea celeilalte parti in mod subtantial de ceea ce ea
era in drept sa se astepte de la contract; asta inseamna ca actul, cauza actului este incalcata, asta
inseamna sa ma privesc de ce in mod substantial ma asteptam de la contract.
- in afara de cazul in care partea in culpa nu a prevazut rezultatul prejudiciabil;
- si nici o persoana rezonabila cu aceasi pregatire si aflata in aceeasi situtie nu ar fi
prevazut nici ea rezultatul prejudiciabil.
Primele doua conditii sunt defavorabile partii in culpa, urmatoarele doua conditii sunt
favorabile partii in culpa.
b) daca marfurile nu sunt conforme cu contractul, cumparatorul mai are posibiltiatea sa
ceara vanzatorului sa repare lipsa de conformitate, sa repare marfa neconforma cu exceptia
cazului in care o asemenea reparatie ar fi nerezonabila in functie de imprejurari.
c) posibilitatea cumparatorului de a reduce pretul marfii corespunzator cu lipsa de
conformitate.
3. Dreptul vanzatorului de a repara pe cheltuiala sa lipsa de conformitate in acord cu
cumparatorul.
Vanzatorul poate sa repare pe cheltuiala sa orice lipsa a obligatiilor sale cu conditia ca
aceasta masura sa nu atraga o intarziere nerezonabila a executarii contractului si nici sa nu
cauzeze cumparatorului inconveniente nerezonabile.

II. A doua posibilitate a cumparatorului este sa ceara rezolutiunea contractului.

Rezolutiunea este o solutie de exceptie si poate fi declarata numai daca sunt intrunite in
mod alternativ (oricare dintre ele) doua conditii (art. 47 si art. 49 Conventie):
1. Producerea unei contraventii (incalcare) esentiala la contract; Potrivit art. 25 din
conventie, contraventia esentiala la contract trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele doua
conditii:
a) sa cauzeze celeilalte parti un prejudiciu;
b) acest prejudiciu sa o priveze in mod substantial pe cealalta parte de ceea ce aceasta era
in drept sa se astepte de la contracte, in afara de cazul in care partea in culpa nu a prevazut acest
rezultat, iar o persoana rezonabila cu aceeasi pregatire si aflata in aceeasi situatie nu l-ar fi
prevazut nici ea.
2. Atunci cand vanzatorul nu preda marfurile nici in termenul suplimentar care a fost
acordat de catre cumparator sau declara ca nu le va preda in termenul astfel acordat.
Rezolutiunea, in principiu, este extrajudiciara. Ea se poate declara unilateral de catre
cealalta parte fara sa se apeleze la instanta. Rezolutiunea poate sa fie declarata de catre
cumparator printr-o notificare adresata vanzatorului, iar instanta nu poate acorda termen judiciar
de gratie.