TRATAT MORAL-PASTORAL

DESPRE

UZUL
SA CRAMENTELOR
DE

Dr. NICOLAE FLUERAS

foal prof. de Mora RI si Pastoral A la Academia Teo logicA
din Oradea

v
ORADEA
CHIRIASII TIPOGRAFtEl ROMANESTI
1 9 3 2.

www.dacoromanica.ro
Cu aprobarea Preav. Ord. roman unit
din Oradea.

www.dacoromanica.ro
 Cuvânt colre cititorl.
Clasul Domnului in Evanghelia montairii spune
fecdruia: mantueste-ti suftetull i, ca sei putem im-
plini aceastá datorin16, ni-a ardtat si ne-a dat chiar si
.mijlocul prin care so ne putem mtintui darut sfin-
titor, don"! mdntuirii, pe care trebuie cdstiqdm si
sa"-I pdstram, dacei prem sO avem viala de vedi. Acest
-clar al mOntuirii se cdsligei si se postreath prin folo-
sirea SS. Taine, pe cari ni le-a dat MOntuitorul Cristos,
-ea niste izvoare nesdcate ale darului sfinptor, apa vie,
care va hreini sufletul nostru pentru vecinicie.
Despre aceste izvoare ale mdatuirii sufletelor am
Tratat moral-
Incercat s4 tratez In acest modest:
pastoral despre uzul sacramentelor"; vrdnd prin
aceasta sO dou peistorilor sufletesti, ceirora le este in-
edintatO slujba pentru mOntuirea sufletelor, si in spe-
cial fostilor mei elevi la Academia leologicei din Oradea,
precum i celoralalti studenp in teologie, o ceilOuzd
care, arOldndu-le cum sO invele si sei conduth pe altil
la mOntuire, totodatO sO le (irate si lor cum se pot
-mOntui.
Centrul activitopi pastorale este administrarea SS.
Taine; viala sufleteasca Prix' uzul acestora nu este cu
putintO; dreptaceea, toata atenfiunea unui bun peistor
sufletesc trebuie sd fie concentratO asupra administreirii
SS. Taine, InvOfeind pe credinciosi cum trebue sO le
primeasce1 cu efect, ca adecd, prin aceasta sa-si asi-
sure mtintuirea sufletului. In aceastd grea muncti nici
va pOstor sufletesc nu se poate lipsi de o calouzd,
care sd-i fie totdeauna la indemOnO.
$tiu cO puterile mete sunt cu mull mai stabe, decdt
sO fiu in stare singur a sdvdrsi o lucrare at& de grea
41 cu rdspundere, de aceea dupd o modestO expe-
cientef pastorald de mai nainte in cursul celor 6 alai

www.dacoromanica.ro
4

(1921-1930), cot om lucrat la catedra de Mora Id si.

Pastorald dela Academia teol. rom.. unild din Oradea,.
am adunat invdtaturile, experientele fi sfaturile teolo-
gilor consumaii, ale cdror invdidturi sunt adevdrate cd--
Iduze in calea mdntuirii, aprobate de S. Bisericd ; le-anr
comunicat cu graiu Diu dela catedrd, si in cele din
urmd, solicitat din mai mulfe Orli, si in conformitate
cu hotOrdrile congresului Profesorilor de teologie dela
Academiile romdne unite din 1926, &Ind mi s'a incre-
dintat si mie sarcina de a lucra la cornpunerea unor
manuale de teologie, a cdror lipsd este ated de arzd-
toare, le-am adunat intr'un manunchiu incd prin anal'
1929. Primmd, ins(); dela mai marii mei, incredinfarea
col sd lucrez in altd directie si in alle imprejurdri, am
lost nevoit sd intrerup opera inceputd si sd md dedic-
cu total nouei chemdri; astfel, abia .acum, pe urma
unor stdruitoare insistenfe, cu multd greutate am putut
sa pun sub lipar, din cursurile mele academice, fru-
tatul despre uzul sacramentelor.
Nu sunt aceste desdvdrsite, mai vdrtos cd n'am,
avuf rOgazul necesar ca sd le revizuesc mai amdnunfit
ca stil si compozire; cuprinsul kr 1111 este un produs.
original exclusiv al experienfii si minfii mele: in cea
mai mare parte sunt adevdruri indiscutabile propuse-
de Sf. Biserica; apoi, invdtdturi tratate cu mai mutt()
competinld de cdtre marii invOldtori ai Bisericii i 0
multime de autori probati ca si autoriteili universale,
incepOnd cu clasicii vechi plind la cei mai moderni..
Am mers pe urmele lor, in chestiunile mai delicate
cdlduzindu-md, mai ales, de S. Alfons,. a cdrui auto-
ritate, in chestiunile de morald, este indiscutabild. Dintre
cei modern! citam mai des pe H. Noldin S. 1:, prin
ce lucrarea de fold prezintd o unitate de concepfie-
cu tratatele de morale,' lucrate de cdtre distinsul meu
coleg POI- Prof Dr. A. L. MN, urmand pe Noldin_
Am insistat, in special, asupra S. Penitenle, ca si
central si tinta cdtre care duce activitatea pastorald,
addugdnd acelui capitol unele indrumdri sumare cu
privire la tratarea diferitelor categorii de penitenti ;:
precum si un arlicol tratdnd despre modal cum se cd-
stigd indulginfele. Apoi, cdt priveste Sacramental Cd-
sdtoriei, 1-am tratat, dupd cdt ne-a fost cu putinfdy

www.dacoromanica.ro
 5

rintr'un capitol restrdns si din punct de vedere ca-

nonic, vreind prin aceasta a da pdstorului sufletesc o
.cOlduzd si in imprejureirile, de multeori, destul de grele
si incurcate, cu privire la tratarea chestiunilor de cdsd-
torie, urmdnd dispozitiunile sirzoadelor noastre provin-
,ciale si practica Bisericii rosdritene. Se poate, ca dupd
codificarea dreptului canonic oriental, sd se produed
-unele schimbeiri, cari, insd, se vor indrepla la fimpul sdu.
Am adaus la acest capitol despre CasOtorie si cdieva
indrumdri privitoore la uzul Cdseitoriei, scrise exclusiv
cu scopul de a semi de ceilduzd spre mantuire si nici
decum spre osdndez.
Aldcldjdulm, cd dacd Domnul asa va binevoi
cu timpul sd putem da o formo mai desdvdrsild ace-
stor modeste cursuri, pe cari le prezinteirn On. cititori
In forma lor de azi. Vom fi in special mullurnitori
Preacuv. Colegi, dacei acest tratat il vor recomanda
studenlilor in leologie pentru a se ajuta la studierea
.Sacramentelor din punct de vedere moral ,5i pastoral.
In mod deosebit fin sd exprim si aci cea mai
odemcd recunolintd i mullumitei Excelenfei Sale Ina/I
Preasfintitului Domn Episcop Dr. Valeriu Traian
Frentiu, core, cu rdvna-i cunoscutd *i dragosteal ne-
soveielnicd pentru inteirirea Sf. Biserici si pentru man-
duirea sufletelor, a focut cu putinfil publicarea aces/el
ducrdri, indureindu-se cu larger' ddrnicie a Manta tipd-
xirea ei. SO dea Durnnezeu ca aceastei jertfei sd aducei
'made imbelsugate, spre mOntuirea sufletelor.
Beius, in Duminica Sf. Pdrinti 1932.
Autorul.

www.dacoromanica.ro
 Cap. I.
Chestiuni principiale asupra sacramentelor
Articolul I.
Natura sacramentelor.
1. Notiunea sacramentelor.
1. Sacramentul (sacramentum, mysterium, taina) Legit
Nouä este : un semn sensibil, instiluit de Domnul nostru Isus
Cristos In mod permanent, pentru a tnsemna i a produce In
sufletul celui ce-I prime$te cum se cuvine, grafia sfinfiloare
tn virtutea proprie (ex opere operato).1) Sau : Sacramentele
Legii noud sunt semnele odzule ale darului nev6zut, cari nu
numai tnseamn6 darul, ci-I fi produc° 2)
2. Explicarea definitiunii :
o) prin semnul sensibll intelegem nu numai lucruri sensibile, cart
cad sub simturi, ci si orice lucrare externä pe care o putem cuprinde
cu simturile noastre. D-zeu a volt sä ne impärtaseasa darul sfintitor prin
mijlocirea lucrurilor materiale, potrivit rraturii omului, care este compus
din trup si din suflet, Adeca, sufletul nostru unit fiind cu trupul, ne I'm-
pärtasim de spiritual prin material, cum zice S. loan Gull de Aur.3) Man-
tuitorul nostru Isus Cristos. având in vedere slabiciunea firii noastre..., a
voit, ca oamenii dáruiti cu trup si suflet, cari la cele spirituale abia se
pot Inalta decat prin cele trupesti, sa guste si sä primeasca darurile ce-
resti prin oarecari semne externe, cari sunt cele sante SS. Sacramente."4)
b) Institut/ de Isus CrIslos, zicem, pentrua Isus Cristos Hind D-zeu
adevArat, singur el are puterea de a sfinti pe oameni, $i prin urmare, ca
stApanul gratiei, el singur este in drept si are puterea de-a alege unele
lucruri fácându-le izvoarele si mijloacele darului.
,c) fn mod permanent, zicem deoarece sacramentele sunt mijloacele
de sfintire ale membrilor unei societati, care este Biserica si care va dura
pana la sfârsitul veacurilor. Deci si aceste mijloace de sfintire a sufletelor
vor trebui sA rámânà pentru toate veacurile ;
d) pentru a tnsemna ql a produce groper sfInffloare tn sufletul ce-
3) Dr. V. Suciu, Teologia dogmatia specialà v. II. Blaj, 1928.
2) Conc. Prov I. t. V. c. 1. ;
3) Horn. in Math. 82. n. 4. ;
4) Conc. Prov. I. t. V. c. I.

www.dacoromanica.ro
8

lul ce 11 primesle cum se cu Dine, zicem aratand prin aceasta cd, deoparte
sacramentele sunt nu numai semnele, ci si cauza grafiei, iar de alta parte
ardtand scopul pentru care sunt instituite : pentruca sd sfinfeascd pe
oameni prin grafia care o produc In virlulea puler!! dole lor de cdire
Isus Cristos (ex. opere operato), deci independent de starea sufleteasca
a celui care le administreazd, adecd a ministrului. Prin urmare, nu este
sacrament ceeace nu este instituit de Isus Cristos direct pentru acest scop,
pentru care sunt sacramentele.l)

2. Numärul sacramentelor.
3. Biserica noastra catolica marturise5te 5apte sacra-
mente. Aceste sunt : 1. S. Botez; 2. S. Mir (Confirmafiunea);
3. S. Euhoristie (Cuminecatura) ; 4. S. Penitenid (Marturisirea,
Pocainfa, Spovadania) ; 5. S. Mash/ (Ungerea de pe urmd);
6. S. Hirotonie (Preofia, Ordul) 5i 7. S. Cdsdtorie.2)
Mai multe de 5apte nu sunt sacramentele Legii Noua : »De
va zice cineva, cd sacrarnentele Legii noud n'au fost toate in-
stituite de D. N. isus Cristos ; sau cd sant mai mune sou mai
puline de $ople, adecd : Botezul, Mirul, Euharistia, Penitenfa,
Maslu, Hirotonia 5i Casatoria ; sau ca vreunul din aceste nu ar
fi cu adevdrat sacrament : sd fie onatemd«.3)
4. Incat priveste rafiunea numárului de sapte al sacramentelor,
teologii, urmand pe S. Thoma,4) incearcd sa o explice din imprefurarea, cd
la perfeclionarea spirituala a omului, pentru care sunt instituite sacra-
-mentele, se cer sapte lucruri : pentru castigarea vietii spirituale este nece-
sara renasterea prin Botez; avandu-o odatä aceasta. trebuie sä o desvolte
si sa o intareasca prin Confirrnaliune (Mir) ; sd o nutreascd prin S. Eu-
harislie (Cuininecdtura) ; sa o curafeascd de uraciunea pacatelor fAcute dupa
Botez. prin Pocdinld ; sd steargd ramasifele pacatelor iertate prin Pocainla
sau uitate, prin : Ungerea de pe urmd (Maslu); se cere puterea de a con-
duce in Bisericd: pulerea Qrdului socru; si in sfarsit, este necesar un re-
mediu impotriva poftei trupului : CcIsdtoria.
Aceste sapte necesitali ale vielii sufletesti se aseamana foarte mult
cu necesitafile vielii naturale omenesti atat privatd, cat si publica. Asa,
pentru viala naturala este necesar, ca omul sä se nascd, sd se intäreascd,
sä se hräneascd. sa se vindece de morburile trupesti curafindu-se si de ra-
masifele acelora ; ca sa poata exista viala sociald se cere o autoritate care
sd conducd in societate ; si pentruca neamul omenesc, fiind supus morlii
sd nu dispara, este necesard casatoria, propagarea neamului omenesc,
Avandu-se in vedere, deci, CA omul este o Hinla din trup si din suflet,
adecd are viafa sufleteasca, spiritualä, si viala trupeascd, iar pentru desä-

1) Dr. V. Suciu, I. c. p. 20.

2) Conc. Prov. I. t. V. C. 1.
3) Conc. Trid. ses. 7. De sacr. in gen. c. 1.
4) S. Thoma, HI. qu. 65. c. 1.

www.dacoromanica.ro
 9

-Varsirea vietii atat trupesti, cat si suf1etesti, naturale si supranaturalc, sunt

-sapte cerinte principale, a fost convenient, conchid teologii, ca Isus Cristos
sa intemeieze sapte sacramente, ca sapte mijloace a castigarii si a desa-
varsirii vietii spirituale.1)

3. Implirtirea sacramentelor.
5. Cele 5apte sacramente ale Legii Noua se imparfesc
in modul urmator :
1. a) sunt unele cari numai odata in viata se pot priml in
mod valid, deoarece imprima in sufletul omului un semn ne5ters,
denumit : coracter sacramental. A5a sunt : Bolezul, Mirul st
Hirotonia ; b) altele sunt cari se pot primi mai de multe ori in
viafa, deoarece aceste nu imprima in suflet caracter ne5ters.
A5a sunt : Euharistia, Penitenla, Maslul 5i Cdsãtoria.2)
6. -- 2. a) Unele se numesc : sacramentele morfilor, deoa-
rece prin aceste, omul mort suflete5te prin pacat, inviazd la
viafa sufleteasca supranaturala. De aceea aceste sunt instituite,
ca prin ele omul sa primeasca grafia prima. A5a sunt : Botezul,
Penitenfa ; b) allele se numesc : sacramentele viilor, deoa-
rece aceste sunt instituite, ca prin ele celui ce este viu sufle-
teste, adeca in statul grafiei, sa i-se sporeasca 5i desvolte acea-
stà viafd supranaturala a grafiei, deci : sa produca grafia a doua
(gratia secunda). A5a sunt : Mirul, Euharistia, Maslul, Hirotonia
5i C6sdloria.
Cu toate aceste, insä, nu este exclus, ca sacramentele viilor
sa produca grafia prima, ex. in cazul, când cel ce le prime5te,
de5i este in statul pacatului, dar el este in buna credinfa Ca n'are
pa.cat. Motivul este, cd sacramentele produc grafie in sufletul
celui ce nu pune piedeca, iar cel in statul pacatului, dar de buna
credinfa, ca e Vara pacat, având 5i parere de rat', nu pune pie-
-deca. Asemenea nu este exclus, ca sacramentele morfilor sa pro-
duca grafia a doua (gr. secunda), când cel ce le prime5te si-a
cA5tigat deja mai inainte statul grafiei prin parerea de rat' per-
fecta.
7. 3. a) Unele sacramente sunt necesare; b) altele nu
sunt necesare. Intre cele necesare : Botezul este absolut nece-
sar (necessitate medii) tuturor oamenilor ; Penitent(' este abso-
lut necesara acelora, cari dupd Botez au facut pdchte de moarte ;
Euharistia este necesara din poruna (necessitate praecepti), iar
pentru a putea starui in bine este 5i moralice5te absolut ne-
1) Noldin. De Sacramentis. Oenip. 1927 n. 3.
2) Conc. Prov. 1. c.

www.dacoromanica.ro
10

cesar5.1) Celelalte sacramente nu sunt necesare unui fieckuia itt

particular nici ca mijloc (necessitate medii), nici din poruncd
(necessitate praecepti).
8. 4. Unii mai impart sacramentele in : a) sacramente
formate, cari primite in mod valid produc si efectul : grafia sf in-
fitoare, care se numeste »forma animae«, de aici denumirea ;
si b) sacr. informe, cari, desi primite valid, totusi nu produc
efectul lor din cauza piedicii pe care o pune cel care le primeste.
Aceastd piedecd este lipsa dispozifiunii cerute, care dispozi-
fiune diferd, dupd cum sacramentele in chestiune sunt ale mor-
filor sau ale viilor. InlAturându-se piedeca, se produce efectul.
In acest caz se zice, cä refnvie sacramental.

4. Origina divinä a sacramentelor Legii Noug.

9. Nu incape nici o indoiald, CA toate SS.. Taine ale
Legii Noud au fost instituite de insusi Domnul nostru Isus Cri-
stos. Odinioar5 era controversatä numai chestiunea, c5 oare unele
au fost instituite in mod nemillocil, adecd chiar prin insusi Isus
Cristos, sau numai mijlocit, adecd de Cristos prin Apostoli si
Disericd. AstAzi p5rerea comund a teologilor este, cd toate sa-
cramentele Legii Noua sunt instituite de Isus Cristos in mod
nernillocit.2)
10. Origina divind a SS. Taine se poate cunoaste :
a) Din S. Scripturd. Asa despie Botez a zis Isus Cristos:
de nu se va nWe cineva din GO fi din spirit, nu va putea
sa intre intru impárAtia lui D-zeu".3) La Mir se referesc cuvin-
tele Mântuitorului : »Cel ce crede intru mine, cum zice Scriptura,
rauri de apa vie vor curge din pAntecele lui«.4) Aceasta a zis-o
despre Spiritul pe care aveau sd-I primeascd cei ce cred intrân-
sul.5) lar in Faptele Apostolilor citim, Ca Apostolii puneau mânile
peste cei botezafi si aceia primeau Spiritul Slant') Euharistia
a instituit-o Isus la cina cea de taind, când a zis peste pane :
Luall mcincall cl."; si peste vin : Beli dintru acesta toll c/."7,)
adáugAnd : Aceasta sd o faceli fritru amintirea mea`.8) Po--
7) Noldin, 1. d. n. 7. C.
7) Dr. V. Suciu, 1. c. p. 37 urm.
3) loan, 3, 5.
4) loan, 7, 38.
5) loan, 7, 39.
6) Faptele 8, 17.
7) Mat. 26, 26-8.
8) Luca. 22, 19,

www.dacoromanica.ro
 11

cainla a instituit-o dand puterea de a lega si a deslega, cand

a zis Apostolilor : Ori cdte veli lega pe pdamint, vor fi legate
0 fn ceruri 5i ori cafe vett destega pe pdmônt, vor fi des-
legate 0 fn ceruri".9 Maslul I-a instituit Cristos prin puterea
ce a dat-o Apostolilor, ca prin punerea manilor asupra celor
bolnavi si ungerea lor cu oleu, sa li-se dea Spiritul sfant. Asa
au practicat Apostolii : Lingeau cu unt de lemn pe mu Ii bol-
navi i-i vindecau" ;2) si asa a indemnat si Apostolul lacob pe
cei bolnavi sa cheme preotii : > De este cineva bolnav intre voi,
sd cheme pe preolii bisericii, si acestia sa se roage pentru dan-
sul, ungeindu-1 cu Lint de lemn intru numele Domnutui, 5i ruga-
ciunea credintei va manful De cel bolnav, si-1 va intari pe el
Domnul, si de va fi facut pacate se vor lenta lui 8) Preolia
a instituit-o Cristos prin trimiterea Apostolilor si inzestrarea
lor cu puterea de a predica: Mergond invOlafi toate neamurile ...4)
Cdsdtoria, ca sacrament, a instituit-o prin sfinfirea ce i-a dat
actului acestuia la nunta din Cana Galileii, Iuand parte si Isus
cu invataceii si facand cea dintaiu minune.1
b) Origina divina a SS. Taine au marturisit-o si Sf. Parinti.
A5a S. Ambrosiu spune, ca. >autorul sacramentelor este Domnul
Isus. Sacramentele aceste au venit din cer. < 6)
Prin urmare, nici Apostolii, nici Biserica n'au instituit SS.
Taine, ci numai le-au administrat.
Ca Apostolii n'au instituit SS. Taine se vede si de acolo,
CA ei insisi se numesc pe sine numai: > slugile lui Cristos si
ispravnicii Tainetor lui 13-zeu.";') prin urmare, nu-si aroaga
siesi putere dela Cristos ca sa instituiasca, ci numai sa admi-
nistreze sacramentele.
Nici Biserica n'a instituit SS. Taine. Din contra, spune ca
nu i-s'a dat putere, decal numai cu privire la ceremoniile admi-
nistrarii sacramentelor, si nici decum si asupra substantei
sacramentelor, ca, adeca, sa le poata schimba pe acele. Asa
Conc. Trid. : »Totdeauna a fost puterea aceasta in Biserica,
ca in administrarea sacramentelor, rdmdnalnd nealterald sub-
stanla kr, sa statoreasca ori sa schimbe tot ce dupa diversi-
7) Mat. 18, 18, 16, 19.
2) Marc, 6, 13.
d) Iac. 5, 14-15.
4) Mat. 28, 19-20.
5) loan, 2, 1 urm.
5) De Sacram. 1. 4. C. 4.
7) I. Cor. 4. 1.

www.dacoromanica.ro
 12

tatea imprejurarilor si a locurilor ar socoti de potrivit pentru In-

losul celor ce le primesc si pentru insasi venerarea lor.< Apoi :
De va zice cineva, ca sacramentele legii noua n'au fost insti-
tuite toate de D. N. Isus Cristos ; . sa fie anatema.0)
5. Efectele sacramentelor.
11. Efectul sacramentelor este de trei feluri :
o) Grofia suinfiloare, virtufile varsate i darurile Spiritului
Slant, sunt efectele comune tuturor sacramentelor. Grafia sfin-
fitoare, prin care cineva din statul pacatului se ridica la statul
justifiei, se numeste : profia prima ; grafia pe care o primeste
acela care deja se afla in statul darului, se numeste : grofia a
doua (grafia secunda) si este sporirea grafiei prime.
E de notat, cá dupd parerea comund a teologilor, daca avem in ye-
dere deosebirea specified a sacramentelor, atunei gratia pe care o produc
singuraticele sacramente se deosebeste, producâncl unele o gratie mai
mare si mai perfectä, dupd cum si sacramentele sunt unele pe un grad
mai inalt de perfectiune si demnitate. Deci, e logic ca si efectele lor sa
fie specific deosebite de ale altora. Cea mai mare demnitate si perfectiune
o are S. Euharistie.
Avand in vedere deosebirea lor numerica (ex. mai multe
Botezuri) de comun produc acelas efect (cat priveste gradul) in
subiectele la fel dispuse. Adeca efectul se produce dupa gradul
de dispozifiune.
12. b) Efectul special, propriu diferitelor sacramente
este : gra/fa sacromentald, care constituie dreptul la ajutoarele
necesare pentru realizarea scopului fiecarui sacrament in parti-
cular, precum i insasi ajutoarele acele dumnezeiesti supranatu-
rale. Asa Bofezul produce grafia sacramentala, care cuprinde
dreptul la acele ajutoare d-zeesti, prin cari omul va fi instare
sal cinsteasca pe D-zeu i sa observe poruncile lui ; Mirul con-
fereste dreptul la acele mijloace sau ajutoare d-zeesti, prin cari
omul se intareste in pastrarea si apararea credinfei ; Euharislia
-confereste dreptul la acele ajutoare d-zeesti, prin cari omul
poate sa progreseze in desavarsire prin iubire si unire cu
Cristos din ce in ce mai mare si mai stransa; Pocdinla confe-
reste dreptul la acele ajutoare, prin cari omul poate .sa se fe-
reasca de recaderea in pacate ; Maslul confereste dreptul la
acele ajutoare prin cari bolnavul poate sa supoarte cu paciinfa
suferinfele morbului i cele din ceasul morfii ; Hirolonia. confe-
1) Ses. 21. C. 2. De sacr. in gen.
2) Ses. 7. De sacr. in gen. can. 1.

www.dacoromanica.ro
 13

reste dreptul la acele ajutoare d-zeesti, prin cari preotul poate

sa implineasca cu vrednicie si cu fruct toate datorinfele preo-
testi ; Prin Cdsdlorie se confereste slreptul la acele ajutoare,
prin cari sofii de casatorie pot sa-si implineasca cum se cuvine
toate datorinfele lor conjugale. 9
Grafia sacramentala se pierde deodata cu grafia sfinfitoare
in care se cuprinde.
13. c) Efectul special, propriu 13otezului, Mirulul si Preo-
fiei, este : caracterul sacramental. Acesta este un semn nesters
impriniat in sufletul celui ce a primit sacramentul respectiv, prin
care semn omul se dedica in mod special lui Cristos si se con-
formeaza lui. Asa, prin caracterul I3otezului, cel botezat devine
un membru al trupului mistic a lui Cristos, al Bisericii, supu-
nandu-se intru toale Capului suprem, care este Cristos ; prin
caracterul Mirului devine cel miruit soldatul lui Isus Cristos si
se supune lui : Comandantului suprem ; prin caracterul Ordului,
cel hirotonit devine ministrul lui Cristos, conformandu-se intru
toate Pastorului pastorilor, Preotului Mare, care este Cristos.
14. Daca consideram natura efectelor pe cari le pro-
duc sacramentele, atunci putem arupa aceste efecte in felul
urmalor : a) efecte pe call le produc sacramentele din firea lor
(per se), adeca, pentru cari sunt instituite ex., efectul pentru
care a fost instituit Botezul si Mirul este grafia prima ; b) efecte
pe cari le produc sacramentele tntámpl6tor(per accidens), adeca,
pentru cari nu sunt instituite sacramentele, si deci numai in
caz exceptional le produc, ex. efect intamplator este iertarea
pacatului de moarte prin S. Euharistie.
Efectul pe care il produc sacramentele din firea lor (per
se), poate sa fie : a) primar, adecd acela care s'a avut in vedere
in mod special la instituirea sacramentului, ex. iertarea paca-
tului de moarte este efectul firesc si primar al Penitenfei ; b)
secundor, care numai in mod indepartat s'a avut in vedere,
adeca, s'a intenfionat la instituirea sacramentului, ex. iertarea
pacatului venial prin S. Penitenfa, este efectul secundar al aceleia.
15. Daca consideram modul cum produc sacramentele
efectul lor, teologia dogmatica ne spune, ca il produc: »ex opere
operato«, adecd, in virtutea acfiunii sacramentale, pe care insusi
Isus Cristos a inzestrat-o cu puterea de a produce grafia, sfinfind
pe cel ce le primeste. Prin urmare, sacramentele nu produc efec-
tul lor : »ex opere operantis«, adeca, nu atarna de meritul, dem-
9 /sloldin, I. C. n. 3.

www.dacoromanica.ro
 14

nitatea, sau, vrednicia morala a ministrului ; asemenea nici vredni-

cia morala a subiectului nu este cauza eficienta a grafiei, ci este
numai o condifie necesar6. Acliunea sacramentala produce
efectul sau in mod infalibil, daca din partea subiectului nu este
nici o piedeca.

Articolul II.
Materia *i forma sacramentelor.
1. Materia sacramentelor.
16 Materia si forma sunt parfile constitutive esenfiale
ale sacramentelor. Lipsind una dintre aceste Orli esenfiale, nu
se poate face sacramentul.
Moteria sacramentului este un lucru sensibil, de care ne
folosim la savarsirea sacramentului. Este de doua feluri : 0) de-
p6rtat6 (remota), care este insu5i lucrul sensibil de care ne fo-
lbsim la savarsirea sacramentului, ex. apa la Botez, panea si vinul
la Cuminecatura ; b) opropiatd (proxima), care este insasi apli-
catea sau folosirea in acfiunea sacramentala a materiei depar-
tate, ex. spalarea, turnarea apei la Botez, ungerea la Mir scl.
2. Forma sacramentelor.
17. Forma sacramentului sunt cuvintele acele pe cari le
rosteste ministrul sacramentului atunci, cand aplicd materia.
Aceasta este partea aceea a sacramentului, care face ca
materia 5i aplicarea ei sa constituie sacrament.
Cuvintele cari constituiesc forma sacramentului, unele sunt
esenfiale, cari se cer la validitalea sacramentului ; altele sunt
neesenfiale, sau preceptive, cari nu sunt necesare pentru vali-
ditatea sacramentului, ci numai pentruca sunt poruncite de
l3iserica.

3. Condifiile pentru validifatea sacramentelor atilt cu

privire la materie, cat si la forms.
18. Condifiile, cari se referesc atat la materie, cat 5i la
forma pentruca sacramentul sa fie valid, sunt urmatoarele :
a) Mot materia cat i jorma s6 fie sigure, certe, adec6
sigur ualide. Aceasta condifie se cere pentru reverinfa ce o da-
loram sacramentelor. Se vatamd aceasta reverinfa prin aceea,
ca le expunem primeidiei invaliditafii, adeca sa le administram,
sau sa le savarsim in mod invalid. Aceasta se intamplä atunci,
and folosim atat materie, cat si forma dubie, sau numai proba-

www.dacoromanica.ro
 15

bil valic15. Nu este permis sä folosim, astfel de materie dubie

afard de cazul necesitafii extreme, pentruca am comite sacrilegiu.
Deoarece, insa, sacramentele sunt pentru oameni, in cazul
necesitafii extreme putem, ba chiar trebuie, sã folosim i materie
dubie, presupunând, bine infeles, ca nu avem certi, ex., and_
trebuie s'a botezam un copil, care se afla in primejdia morfii si
nu avem la indemâna materie sigura. Acolo unde putem avea
materie sigurd, nu este permis sa folosim cea dubie.
E de notat, insa, ca la savArsirea S. Euharistii, nici in
cazul necesitalli nu este permis sa folosim materie dubie. Aceasta
pentru primejdia idolatriei.
19. b) Atdt materia, cdt i forma sd fie aplicate de
anal i acela ministru. Motivul este, a administrarea si face-
rea sacramentului este una acliune sacramentald, pe care mi-
nistrul o savArseste in numele lui Cristos, si care se compune
din doua part esenfiale : aplicarea materiei si pronunfarea for-
mei. Unitatea acestei acfiuni s'ar fringe prin aceea, cá savAr-
sirea ei s'ar imparfi intre doi ministri : unul apliand materia
altul forma.
Daa, insä, mai mulfi ministri skirsesc acelas sacrament,
si fiecare dintre ei aplia materia intreaga i pronunfa forma
intreaga deodata cu ceilalfi, sacramentul este valid, ex. concele-.
brarea la Sf. Liturghie, and tofi preof ii consacreaza ; sau, and mai
multi ar boteza acelas copil deodata, sau Maslul dupã ritul grec.
20. Aid! materia, cdt i forma sd fie unite prin o
simultaneitate, deg nu chiar fizicd, ca la Euharistie, dar md-
car morald. Motivul este, a sacramentul, ale cdrui parti corn-
ponente esenfiale sunt materia si forma, constitue o unitate
moralà. Deci, e deajuns, dna materia si forma sunt unite prin
o unitate sau simultaneitate morala. Aceastá unitate morald std
in aceea, ca, având in vedere natura sacramentului respectiv, in
judecata morald a oamenilor aplicarea materiei i pronunfarea
formei sa prezinte o unitate de acfiune.
De aici urmeazd, cã daca sau materia sau forma precede,
asa cã numai intruatva sä coincidd, sacramentul este valid.')
Asemenea nu este invalid sacramentul in cazul, and imediat
Aiwa aplicarea materiei se pronunfd forma, sau imediat dupg
pronunfarea formei, se aplia materia.2) Este invalid sacramentul
atunci, insa, and dupd aplicarea materiei la ateva minute se
pronunfd forma, sau la ateva minute dupd pronunfarea formei se
1) Noldin. 1. C. n. 13, 2.;
2) Suare7, Disp. 2. S. 2. n. 6.

www.dacoromanica.ro
 16

aplica materia. S. Alfons crede, cä un interval de timp cat ai

recita un Tatal nostru« intre cele douà parti esentiale, materia
5i forma, invalideaza sacramentul.9
21. Pentru practicd so se noteze urmdtoarele : 1

1°. La S. Eaharistie pentru validitate se cere shnultanei-

tate fizicd, adeca, aplicarea materiei 5i pronuntarea formei sa
inceapa 5i sa se sfarseasca deodatd. Prin urmare cand zici :
»Acesta este«, sa fie materia prezenta. Asemenea 5i cand C011r
celebreaza mai multi preoti. sa inceapa toti deodata pronuntarea
formei 5i sa o termine deodatd. In caz contrar, cel care ramane
in urma cu pronuntarea nu mai are ce consacra, fiind deja consa-
crafã materia de catre ceilalti.
2°. La celelalte sacramente, in special la Botez, Mir $i
Maslu trebuie sa grijeasca preotul, ca materia 5i forma sa fie-
astfel unite, incat inainte de terminarea uneia sa se inceapa pro-
ducerea celeilalte.
3°. La Penitenid, intervalul intre deslegare 5i marturisire
poate sa fie mai mare, dupa cum o cere aceasta natura actului
judecatoresc. Poate sa fie chiar si o ord, o zi ori, dupa unii, 5i
cateva zile.°)
4°. La Cdsdtorie, intocmai ca 5i la celelalte contracte, se
cere ca sa se produca consensul unei Orli pana ce dureaza.
Inca consensul celeilalte parti. 3)
22. d) At& materia, cdt §i forma sO fie aplicate fOrd
nici o schimbare
Schimbarea poate fi : substanliald sau accidental&
Schimbarea substanliald a materiel este atunci, cand ma-
teria ce o folosim tiu e nici in realitate, nici dupa nume aceea
pe care a instituit-o Isus Cristos, ex. daca la Cuminecatura s'ar
folosi apa in loc de vin, sau la Botez, yin in loc de apa.
Schimbarea substantiald a Jormei este atunci, cand cuvin-
tele nu mai au intelesul pe care 1-a intentional Mantuitorul ;
adeca, atunci, cand cuvintele folosite nici dupa sensul lor pro-
priu, nici la cei cari le aud nu ar mai avea intelesul acela, pe
care il au cuvintele folosite sau randuite de Mantuitorul. 4)
Schimbarea accidentald a materiel este atunci, cand in
esenta 5i dupa uzul comun, materia care se folose5te este aceea,
1) S. Alf. Theol. Mor. 1. 6. n. 9. ;
2) S. Alf. I. C. 1. 6. n. 9. ; Ballerini-Palmieri, Opus Theol. mor. vol.
IV. n. 649 ; Genicot, Vol. 2. n. 103 ; Gury-Ferrer Casus. vol 2. n. 752 753 ;
3) S. Alf. 1. 6. n. 10.
4) C. Telch, Epitome Theol. Mor. Oenip. 1915. p. 207. n. 8.

www.dacoromanica.ro
 17

pe care a instituit-o Mantuitorul, dar cu privire la o calitate

oarecare a ei a suferit o schimbare, ex. la Cuminecatura vinul
s'ar amesteca cu apa ; sau la Botez s'ar pune in apa 5i pufin
yin ; sau chid la Cuminecatura s'ar folosi must, sau la Botez
apa calda 5c1.
Schimbarea accidentald a formei este atunci, cand, de5i,
sunt schimbate cuvintele, sau ordinea lor e intervertita, totu5i
pastread infelesul acela, pe care 11 au cuvintele instituite de
Isus Cristos, ex. >Acesta este corpul meu,« 5i >Acesta este
trupul meu.«
Schimbarea substanliald a materiei sau a formei face sa-
cramentul invalid, pentruca in acest caz nu se produce sacra-
mentul ; lard dad aceastd schimbare este, pe langa aceea, 5i in-
tenfionata sau voita, atunci este pacat de moarte, deoarece con-
stitue o vatamare grava a reverinfei ce o datoram lui Cristos,
autorul sacramentelor. 1)
Schimbarea accidentald a materiei sau a formei nu invali-
deaza sacramentul, dar 11 face ilicit. In cazul, cã o atare schim-
bare este voluntara, constitue pacat greu sau u5or, dupa insam-
natatea schimbarii facute.
E de notat, ca Infelesul formei nu se judeca numai dupa
sensul propriu al cuvintelor, ci 5i dupa intenfiunea ministrului,
ca, adeca, ce a intentionat el sa. exprime. Deci, in cazul ca in-
felesul formei este ambiguu, valoarea ei atarna de intenfiunea
ministrului. Prin urmare, daca ministrul intentioneaza expres sa
aplice forma eronata, sacramentul este invalid. Ex. ar folosi
cineva la 13otez forma : >Boteaza-se robul lui D-zeu N. in nu-
mele Tatalui 5i al Fiului 5i al Spiritului Sfant 5i a/ Preacuratei
Fecioare Maria" ; dad o folose5te cu adausul acesta numai din
devofiune speciala catre Preacurata, forma este valida ; dad,
insa, intenlioneaza sa boteze 5i in numele Preacuratei, atunci
forma este invalida.2)
Schimbarea cuvintelor provenitä din gre5eli gramaticale, sau
eventual din un defect al vorbirii, daca cei cari le aud le infeleg
a5a cum trebuie, nu invalideazd forma ; este invalida, insa, cand
aceasta denaturare, sau schimonosire este intenfionata.
4. Conditiile speciale cu privire la forma sacramentelor.
23. o) Forma sacramentelor trebuie sd fie vocaltY, aded,
sa fie exprimata cu organele vorbirii a5a, ca ministrul sa se poata
1) Noldin. I. c. n. 15 4, a.
2) GuryFerreres, 1. c. n. 199.

www.dacoromanica.ro 2
18

auzi pe sine. In caz contrar, nefiind forma sau mai bine pronun-
farea sensibild, s'ar expune sacramentul primejdiei nulitatii.
19 SO fie aplicalO gni intrerupere. Se intrerupe forma
sacramentald prin intercalarea unor cuvinte sau acfiuni, cari nu
se fin de acliunea sacramentalar intre cuvintele, sau eventual
intre silabele cuvintelor din forma sacramentala. Poate fi intre-
ruperea de doua feluri : una prin care se conturbd infelesul cu-
vintelor in a5a mäsura, ca cei cari le aud nu pot infelege, cä
cele spuse mai pe urma formeaza o unitate de sens cu cele
precedente; astfel de intrerupere invalideaza forma, deci 5i sacra-
mentul. Alta este prin care infelesul nu se conturbd in a5a ma-
surd, ca cei cari aud cuvintele sa nu le poata pricepe ca un
intreg moral, a5a cd pentru ei legatura celor ce se spun cu cele
precedente este infeleasa, au prins sensul adevarat. Astfel de
intrerupere nu invalideaza sacramentul.
Prin urmare, dacd botezatorul ar intrerupe forma I3otezului in mo-
dul acesta : 13oteazd-se robul lui D-zeu N.", si ad s'ar adresa nasei, zi-
cand : line baiatul mai aproape," apoi ar continua : in numele Tata-
lui ;" sau eventual ar fusi, sau stranuta. poate sd continuie acjiu-
nea sacramentala linistit, Vara sa fie necesara repefirea celor spuse deja.
Sau daca confesorul and deslegarea, are zice : iji iert 5i te desleg. . ",
si intre aceste vede, ca penitentul se ridica sa piece, il opreste zicand :
Uncle pleci ? astepta pujin pan& te desleg", apoi ar continua : de toate
pacatele tale ", deslegarea ar H validd, pentruca legatura morald
intre antecedente si cele ce urmeazd este evidentd pentru fiecine.0
Nu tot asa s(ä lucrul cu intreruperea formei la Euharistie. Dacd, de
ex. ar zice preotul : Acesta este trupul', si aici ar avea niste accese de
tusd convulsiva si ar tusi cateva minute, apoi ar continua : meu, care... 5c1.
aid nu mai este unitatea morald, deci trebuie sa inceapa de nou.
In cat prive5te intreruperea cuvintelor, pronunjand numai una sau
cloud silabe, si apoi ar tu5i sau ar intercala cateva cuvinte, cari nu se
lin de acolo, deoarece aceasta intrerupere usor desteapta dubiu cu privire
a valoarea sacramentului, in practicd este de recomandat, ca acele cuvinte
pe cari le-am intrerupt, sd le repejim.
c) So nu se repeleascei. Repefirea formei se infelege aici
sau in intregime, sau numai unele cuvinte. Repefirea formei fard
nici un molly just (ex. dubiul rational), fie chiar 5i condifionata,
este pdcat greu, pentru ireverinfa feta de sacrament 5i de au-
torul lui. Pe motiv rafionabil, ex. dubiul pozitiv, putem, ba chiar
5i trebue sa repelim forma. In acest caz ne folosim de forma
condilionald. De aceasta forma ne folosim de Cate ori exista
dubiu rational cu privire la facultatea ministrului, la dis-
0 Ebel-Bierbaum, Theol. Mor. Paderp. 1894 III. part. 1. n. 13 ; Nol-
din, 1. C. n. 16, 2, a.

www.dacoromanica.ro
 19

poziliunea subiedului sau la valida administrare a culdrui sacra-

ment, aceasta mai vârtos In cazul, când este vorbá de admini-
strarea sacramentelor cari imprima caracter sacramental. Motivul
este, cd in acest caz daca sacrmentul ar fi invalid administrat,
subiectul rdmâne despoiat pentru totdeauna de fructele acelui
sacrament.
Condifiunea poate sa fie expresä sau lacità. Nu poate sä fie
niciodatâ pentru oil/or (de futuro), zi numai pentru prezinte
(de praesenti) sau pentru trecut (de praeterito). Ex la Botez :
Dud copilul este viu, sau dacd este nebotezat : l3oteazd-se... ;
sau daca materia este apd scl.
Scrupulosii, cari incontinuu repetesc forma sacramentelor, sunt scu-
zati de pacat, deoparte pentru perplexitatea in care sunt, de alta parte pe
-motivul cd vreau sa-si linisteasca constiinta.

Articolul III.
Ministrul sacramentelor.
1. Persoana Ministrului.
24. Ministrul sacramentelor se numeste acela care sa-
va.rseste acfiunea sacramentald. Este :
0) Principal, acela in numele druia se savArseste acfiu-
nea sacramentala, Cristos ; secundar, acela care in numele lui
Cristos savdr5e5te i distribuie sacramentele. Acesta este omul,
care funclioneaza ca i o cauza instrumentald in administrarea
sacramentelor ;
b) Ministrul secundar poate fi: ordinar, care ori când poate
sä savArseascd actiunea sacramentald in virtutea puterii pe care
o are, fdrd sa aibá nevoie de o speciald delegafiune sau im-
puternicire; extraordinar, care numai in atArnare de ministrul
ordinar, sau pe baza unei imputerniciri sau delegatiuni speciale
poate administra sacramentele.
c) Cu toate cã ministrul secundar al sacramentelor este
omul, totu5i nu fiecare om poate administra toate sacramentele,
ci se cere sa aibd i o imputernicire d-zeeasca. Deci existä mi-
nistru consacrat (sau sfinfit), care prin o speciala ceremonie
este delegat din partea I3isericii sä administreze sacramentele ;
si ministru neconsacrat (sau nesfinfit), care nu este delegat la
aceasta prin nici o ceremonie din partea Bisericii. Ministrul con-
sacrat este ministrul: Mirului, Euharistiei, MArturisirii, Maslului
si al Hirotoniei ; ministrul Botezului poate fi i neconsacrat, pen-
trucd Botezul este cel mai necesar sacrament ; iar ministrul Ca-
sãtoriei sunt inii contractanfii, deci nu are ministru .consacrat.

www.dacoromanica.ro 2*
20

d) Mai putem deosebi ministru public, care avand delega-

fiunea speciald din partea I3isericii, administreazd sacramentele
in public $i cu cerernoniile prescrise; ministru privaf, care ad-
ministreazd sacramentele numai pe baza unei permisiuni gene-
rale din partea 13isericii si fdrä nici o solemnitate, sau ceremonii..

2. Conditiile cari se cer din partea ministrului pentru

validitatea sacramentelor.
25. Pentruca ministrul sacramentelor sd poatá savAr$i
o actiune sacramentald validd se cere :
1. So aiba putere primild dela Isus Cristos, autorul sacra-
mentelor. Motivul este, cd numai insu$i Isus Cristos, autorul
sacramentelor, poate sa dea actiunii sacramentale sävdr$itä de
ministru, puterea de a produce grafia.
2. SO aplice materia forma sacramentelor instituild
a'r

de Isus Cristos, deoarece aceasta se fine de esenfa sacramen-

telor.
3. SO aibd atentiunea cuuenitO. Atenfiunea este indreptarea
minfii asupra lucrului pe care il sávAr$im. Poate fi : ink rad,
care este cea pe care am amintit-o ; externO, care consistd in_
abfinerea dela orice lucrare externd care exclude atenfiunea
internd.
Pentruca administrarea sacramentelor sa fie validd e de-
ajuns atenfiunea externd. Prin urmare, un ministru distrat ad-
ministreazd valid sacramentele.
Pentruca administrarea sacramentelor sä fie $i licitd se
cere dupd cum vom vedea ca ministrul si aiba atenfiune
nternd.
4. SO aiba intentiunea de a sOvOrsi ocliunea sacramen-
tal& Ministrul sacramentelor trebuie sci voiascd a face ceeace
face Biserica cea adevarata. Acest act al voinfei se nume$fe
intentiune $i este necesard la administrarea validà a sacramen-
telor, deoarece aplicarea materiei $i a formei numai prin acea-
sta devine actiune sacramental&
26. Intenfiunea poate fi de multe feluri. Ptp, deosebira
intenfiune :
a) actuald, care existä in insu$i momentul sdvdr$irii lu-
crgrii, influinfeazd lucrarea si de care lucrátorul I$i dd seama,
sau reflecteazd asupra ei atunci, când sävar$e$te lucrarea ;
b) virtuald, care asemenea existà gi influinfeazd lucrarea,
dar lucratorul nu-$i dd seama de ea In momentul savAr$irii lu-

www.dacoromanica.ro
 21

,trarii. Este, adeca, intenfiunea avuta mai 'nainte ca actuala, dar

pe care nu am retractat-o 5i nu ne dam seama de ea, desi lu-
'cram sub imboldul ei. 'Ex. preotul, care a avut intertfunea ca sa
sdvar5easca o liturghie, sub imboldul acestei intenfii neretractate,
se pregate5te la liturghie, consacra fard sa mai gandeasca la in-
tenfiunea sa.
c) habitualö, este intenfiunea pe care am avut-o odata 5i
n'am retractat-o, dar acum in momentul lucrdrii nu mai influin-
leaza lucrarea, deoarece nu mai exista. Ex., cand vre-un preot
.a avut ieri intenfiunea ca astazi sa liturghiseasca pentru loan;
.astazi, Vara sa-5i mai aduca aminte de intenfiunea sa de ieri, sa-
var5e5te liturghia, o savar5e5te avand intenfiunea habituala a
liturghisi pentru loan.9
d) interpretatiuá, este intenfiunea pe care cineva niciodata
n'a avut-o, dar pe care ar avea-o dad si-ar da seama de lucrul
cutare. Ex., cand n'a a vut intenfiunea sa se spovedeasca, dar ar
ii avut dna iar fi venit in minte spovadania, se zice, ca a avut
intenfiune interpretativa de a se marturisi ; sau cand preotul li-
turghisitor n'a avut intenfiunea sa consacre 5i particeaua as-
cunsä sau stropii de vin pe cari nu i-a observat pe parefii poti-
rului, dar ar intentiona sa-i consacre, dacd ar 5ti de ei.
e) determinatd, este atunci and ministrul fixeaza explicit
sau implicit o persoand anumità, careia vrea sd-i administreze
-sacramentul ; nedeterminatä, cand ministrul nu o face sau n'a
facut-o aceasta. E?(., cand preotul are mai multe stipendii litur-
gice pentru diferite intertfiuni 5i vrea sa liturghiseasca astazi
dintre acele pentru loan: intenfiune determinatd; cand ar vrea
sa savar5easca una dintre acele, Vara' sa o fixeze care anume,
intenfiunea e nedeterminatd.
f) ex/I/WM, este and intenfionez un lucru in sine apriat, ex. :
.kineva dore5te sa primeasca Maslul, intenfiunea este explicita ;
implicitac cand cineva nu intenfioneaza un lucru oarecare in sine,
.apriat, ci intrucat este cuprins in alt lucru pe care il dore5te
explicit. Ex. cel ce dore5te sa moard cre5tine5te, are intentiunea
implicita sa primeasca 5i Ungerea de pe urma.
g) Absolutö, este and voim sa facem ceva, ex. preotul sa
.administreze cutare sacrament, independent de orice imprejurare
sau eventualitate ; conchlionald, cand voinfa noastra de a face
ceva, ex. preotul sa administreze sacramentul cutare, este in
funcfie de anume imprejurare sau eventualitate.
1 Sporer-Bierbaum, Theol. Mor. 3. p. 1. De sacr. in gen. n. 107, 109..

www.dacoromanica.ro
22

27. Principii:
1°: Intenliunea actuald nu se cere Ia validitatea. acfiunit
sacramentale, de5i este de recomandat. Motivul este, ed inten-
fiunea actualS, aviind in vedere debilitatea firii omene5ti, de multe-
ori este aproape cu neputinfd (infelegem neputinfa morald). Apoi,
nu se presupune, Ca Mântuitorul ar fi impus ministrului sacra-
mentelor ceeace nu este realizabil decAt cu o greutate ardt de
mare.
2°. Ajunge si se cere din partea ministrului la validitatea
sacramentului intenhiunea virluald. Prin urmare, nu este iertat
a repefi forma sacramentelor pronunfatã distrat fiind, indiferent
cã distractia a lost voluntara sau involuntarä, deoarece aceasta
distracfie nu nimice5te intenfiunea virtualä, deci, nici valoarea
sacramentului,
3°. Nu este de ajuns nici intenhiunea habitual& nici cea
interpretativd, deoarece nici una nici alta nu influinfeazA acfiu-
nea ministrului, care numai prin intenfiunea de a face sacrament,
devine actiune sacramentald. Prin urmare, ministrul, care nu are
aka intenfi Line, nu savAr5e5te 5i nici nu administreaza valid
sacramentul.
Ajunge intenfiunea habituald pentru aplicarea liturghiel,.
deoarece aici nu este vorba de sávAr5irea unui sacrament')
e Intenflunea trebvie sd le determinald, adeca indrep-
tatá Cdtre o anumitd persoanä sau. materie sigurd prezentd.
Aceasta a cere insa5i forma sacramentelor, care vizeazd materie
sau persoane prezente. Ex. Iii iert 5i te desleg . . .« ; sau :
>

Acesta este trupul meu . . . Acesta este sAngele meu .

Prin urmare, gre5ala ministrului cu privire la cantitatea
materiei ex la consacrare, sau cu privire la persoana care cere
sau areia i-se administreaza sacramentul, nu invalideaza sacra-
mentul, afard de sacramentul Casatoriet Deci, ca sacramentul sä
nu se expund primejdiei nulitãfii, pentru practica este consult,
ca intentiunea sa fie indreptatd totdeauna atre persoana sau ma-
teria prezentd.. Ex. Când preotul in mdrturisire desleagd pe Petru,
crezand Ca. este Pavel, deslegarea este valida ; sau la Botez, bo-
tezând o persoand zicem : Ana crezand dar Ca boteazd o
lath, 5i când colo botezatul, este fecior, I3otezul este valid ; sau
avand pe discos 10 particele 5i le consacreazá crezAnd Ca sunt
numai 8, consacrarea este validä. Motivul este, ca intenfiunea
este indreptatá Ia persoana 5i. la materia prezentá, cum se in-
tâmplä de comun, afard de sacrarnentul. Ca.satoriei, unde inten-
1) Noldin, I. C. n- 21 , 3.

www.dacoromanica.ro
 23

fiunea este indreptata cdtre o persoaná delerminal& hotörd(d,

onumial) In acest caz gresala ministrului cu privire la persoana
determinal& anumitd sau la materia determinatd, invalideazd
sacramentul. Ex. cand un preot ar intenfiona sà consacreze numat
8 pdrticele pe cari el crede cä le are pe discos, unde de altcum
sunt 10 pdrticele : nu a consacrat nici una, pentruca el n'a deter-
minat care pärticele, din cele prezente, vrea sa le consacreze.
Deci, intenfiunea nedeterminatâ nu este deajuns la validitatea
sacramentului.
28 5°. Se cere i ajunge pentru validitatea sacramente-
lor intenliunea implicild de a face ceeace lace Biserica ade-
Orald a lui Crisfos.2) Motivul este, cd materia si forma numai
prin intenfiunea ministrului de a face sacrament se ridica la va-
loarea sacramentalà, i numai prin aceasta devine rninistrul cauza
instrumentalà a sacramentului. lar aceasta intenfiune se cuprinde
implicit in intenfiunea de a face ceeace face Biserica adevArata,
a lui Cristos.°)
Nu se cere aici intenfiunea de a face ceeace face biserica
catolic& ci numai ceeace face Biserica adeváratã a lui Cristos. Pe
aceasta se bazeazd faptul, ca biserica a recunoscut de valid Bo-
tezul administrat de un eretic, sau oricare acatolic sau pagan
chiar, care nu cunoaste biserica catolicä, sau nu vrea sä o cu-
noasca ca biserica adevarata. E valid numai daca acatolicul a
avut intenfiunea sã savArseasc5 ritul pe care 13iserica lui Cristos Ii
socoteste de sfant, sa facd ceeace obisnuesc a face crestinii, sau
ceeace cer dela el sä iaca. Dad, insá, cineva fn mod pozi-
tiu nu ar poi sã facd ceeace face biserica catolica chiar si de
ar fi biserica lui Cristos, n'ar face sacrament adevArat, deoarece
nu are in tenfiunea de a face ceeace a randuit Isus Cristos. Astfel,
hirotoniile anglicane sunt invalide, deoarece episcopii lor au schim-
bat ritul hirotoniei direct pentruca sd nu facd ceeace face bi-
serica catolicá. 5) Asemenea nu existd nici un sacrament alunci,
Cand cineva ar sdvarsi ritul extern al sacramentelor cu alt scop,
decdt a face sacrament, ex, pentru a imita actiunea sacramen-
tald in teatru, sau din glut* sau pentru studiu: clericii in semi-
nariile teologice scl,
Prin urmare, nu se cere intenhiune explicit& ci ajunge
1) S. Alf. I. 6. n. 19. ;
2) Conc. Trid. ses. 7. can. 11. ;
3) Noldin, I. c. n. 23, 1 ;
4) S. Alf. I. 6, n. 25, 4.
5) Leo XIII, Const. Apostolicae curae", 13 Sept. 1896.

www.dacoromanica.ro
24

intenfiunea implicita de a face ceeace face Biserica adevdrata

a lui Cristos, adecd, de a face ceeace a instituit Cristos. Cu
ioate acestea, daca cineva ar crede, cd sacramentul este inva-
lid fard intenfiunea explicitd din partea ministrului, 5i nu ar
avea astfel de intenfiune explicitd, nu ar face sacrament, deoarece
unul ca acela nu are intenfiunea de a face ceeace face l3iserica.')
29. Intenfiunea ministrului cu privire la facerea 5i ad-
ministrarea sacramentelor trebuie sa fie absoluld. Administrarea
sacramentelor sub condifiune (afara de Casdtorie), care condifiune
poate fi : pentru prezinte (de praesenti), pentru !recut (de prae-
terito) 5i pentru viitor (de futuro), este pacat greu, pentruca
se expune sacramentul sa fie dubiu sau eventual chiar invalid.2)
30, Sunt cazuri, insä, cdnd se admite administrarea sa-
cramentelor sub condifiune pe motiv just 5i rafionabil. Motiv just
este de ate ori sacramentul administrat in mod absolut s'ar
expune primejdiei nulitalii ; iar daca I-ai denega in mod absolut
ar fi lipsit respectivul de fructele sacramentului, fie necesarii,
fie chiar 5i numai foarte folositoare. A5a, de ex., cdnd e dubiu,
ca oare cel ce e sa se boteze, sau deslege, sau sa i-se dea
Ungerea de pe urma, trdie5te Inca ; sau e dubiu cu privire la
validitatea materiei 5c1.8)
Sunt valide sacramentele administrate sub condifiune pentru
prezinte, sau pentru trecut, atunci dacd condifiunea pusd se veri-
fied ; in caz contrar sacramentul este invalid. Ex. : te desleg, dacd
vreai sa dimifi concubina ; sau dacd e5ti dispus ; »dacd nu este
botezat : boteazd-se . . . 5c1.« In aceste cazuri, dacd condifiunea
pusd se verified, este adevdratd, sacramentul este valid, in caz
contrar este nul. Nici când nu este valid sacramentul administrat
sub condifiune pentru viitor (de futuro) afara de sacr. Cdsatoriei,
ex.: te desleg, dacd vei restitui, sau deed vei dimite concubina 5c1.4)
Sacramentul administrat sub condifiune ascunsd (fie pentru
prezent, fie pentru trecut), pe care numai azeu o Nate cunoa-
ste, ex.: te desleg, deed e5ti predestinat, sau dacd D-zeu prevede
cd in acest an tu vei murk, este dubiu 5i prin urmare, ilicit.5)
E de notat, ca atunci cdnd sacramentele se administreazd sub con-
ditiune (ceeace se face numai in caz de necesitate), pentru dubiul ce
existd cu privire la validitatea materiei, dacd dupd acea vom avea ma-
terie sigura, trebuie sd le repelim sub conditiune, pentruca se poate in-
') S. Alf. .1 6. n. 2 '.
2) S. Alf. I. 6. n. 25.
3) S. Alf. I, 6. n. 28, 29 ; Noldin, I. C. n. 25 3, a.
4) S. Alf. I. 6. n. 25.
5) S. Alf. I. 6 n. 25, 3 ; 26, qu. 1.

www.dacoromanica.ro
 25

tAmpla, ca cel dintaiu sa fi fost invalid. Aceasta mai ales, când este vorba
de sacramentele, cari imprimd caracter sacramental : 13otezul, Mirul si
Preotia.4)
Conditiunea pusa. nu este necesar s'a fie exprimata cu vorbe, poate
fi si tacita. Totti$i e consult sa se exprime si prin vorbe atunci, and se
administreaza de nou $i in public Botezul dubiu, ca sa nu creada cei pre-
zenti, ca Botezul se repeteste in mod absolut, contrar dispozitiunilor
Bisericii.2)
31. Chestiune specia1fi : Care intentiune preualeazd to cazul cd
ministrul ar ouea cloud intentiunt contrare? Raspundem distingdnd :
1. In cazul, ca aceste intentiuni existd simultan, deodatd, atunci pre-
valeaza cea dominant& Intentiune dominantd este aceea pe care ar alege-o,
daca ar cunoaste insociabilitatea lor, adecd imposibilitatea de a le realiza
pe amândoua deodata, Ex. : cineva vrea sd incheie cdsätorie, dar o cdsä-
torie solubila, care se poate desface. Are cloud' intentiuni contrare, cari
existd, deodata, dar insociabile, nu pot fi realizate impreund, deoarece
cdsätoria adevdratd este indisolubild. Este intrebare pe care ar alege-o,
dacd ar cunoa$te aceasta imposibilitate de realizare a intentiunilor sale ?
Daca respeetivul incheie casatoria intentionând o casatorie solubild, cu
acea hotardre, ca dacd ar sti ca este indisolubila, nu ar incheia-o, atunci
casatoria lui este nuld. Adeca in acest caz ar alege intentiunea pentru o
cdsätorie solubild, $i deci, prevarand aceasta invalideazd cdsätoria. Moti-
vul este, ca dela natura sa casatoria este indisolubild, prin urmare, in-
cheiând in felul ardtat, a pus o conditiune impotriva substantei casdtoriei,
ceeace invalideazd cdsdtoria.3)
2. Dacd una dintre cele doua intentiuni contrare este posterioard
alteia, atunci prevaleazd cea posterioard (cea din urma), afard de cazul.
când cea anterioard a exclus orice intentiune ulterioara si inca n'a fost
retractata. In acest caz din urmd prevaleaza intentiunea prima sau ante-
rioard. Ex. : episcopul s'a hotärdt sd nu hirotoneasca nici de cum pe un
cleric ; dar acesta intrd si el in $irul celor, pe cari episcopul intentioneazd
sa-i hirotoneasca. Episcopul, fjord' sdii dea seamd de aceasta, il luroto-
neste. Iiirotonirea lui este invalida, deoarece intentiunea anterioard a epis-
copului a exclus pe cea posterioard : n'a intentionat sa.-1 hirotoneasca $i
pe acela.4)

3. Condiliile cari se cer din partea ministrului la

administrarea 1icit6 a sacramentelor.
32. Pentru administrarea licitá a sacramentelor se cer
din partea ministrului urmätoarele condifuni :
1° .Sd fie In statut darului sfinlitor. Cel ce administreaza
sacramentele in statul pdcatului de moarte, fie preot sau laic,
comite sacrilegiu. Motivul este, ca ministrul sacramentelor lu-
1) De Lugo, Res. Mor. 1. 2. ri. 10; S. Alf. 1. 6. n. 29.
2) S. Alf. 1. 6. n. 29; Noldin, 1. c. n, 25. 4. a.
3) S. Alf. 1. 6. n. 24. uncle citeazd pe : Lugo Sanchez, Croix, Perez,
Bellarmin Vasquez si altii.
4) Noldin, 1. c. n. 25 4, b.

www.dacoromanica.ro
26

creazd in numele lui Cristos 5i administreaza cele mai sfinte lu-

cruri ce existä. Si facand aceasta cu sufletul in pacat de moarte,
sávâr5e5te cea mai grea ireverinta fata de Cristos D-zeu 5i fata.
de SS. Taine. Sancta sancte sent tractanda I" Pentru preot mai
existá inca o speciald imprejurare agravantà, cd : este delegat
ventru facerea 5i administrarea sacramentelor prin consacrare,
adecä prin sacramentul Ordului sacru.')
Prin urmare, de Cale ori se af Id cineva in pdcat de moarte,
fie preot fie laic, 5i trebue sd administreze SS. Taine, mai intdiu
sa" se spele de pAcat, dacd prin mArturisire sacramentald nu se
poate, neavand limp sau ocaziune 5i urgiteazd necesitatea admi-
nistrarii, prin pArere de Mu perfectä.2)
Comite pkat greu preotul, care in calitate de ministru con-
sacrat, in pAcat de moarte fiind, administreazd sacramentul afara
de cazul, cand urgiteazd necesitatea administrdrii sacramentului
5i nu are timp pentru ca sà-5i cA5tiqe statul darului sfintitor
nici macar prin pdrere de rat' perfect6.9 Motivul e; cd fiind sa-
cramentele instituite pentru oameni, mai u5or se poate admite,
ca sa se administreze fiind ministrul in statul pacatului, decAt
sd se primeiduiascd mAntuirea unui suflet.
Unii sustin cd pdcatul ce-1 comite ministrul administrând sacramen-
tul mai multora, deodatã sau succesiv, este unul dui:A numar. Asa comite
un pdcat preotul care desleaga pe mai multi, cuminecd pe mai multi, sau
boteazd mai multi cu o administrare. Hinded pluralitatea celor ce se cuminecd
$cl. nu multiplied pdcatul, ci constitue numai o imprejurare agravantd.4)
Altii sunt de pdrerea cd a tAtea sunt pacatele. Cate sunt persoanele
cdrora s'a administrat sacramentul. S Alfons, de o parte, e de pärere cd
pluralitatea celor cari se cumineed nu multiplica pacatul, deoarece este o
participare la acelas ospat sacru ; de altd parte insa. crede ca athtea pa-
cate se comit, Cate deslegdri de pdcate se da in statul pacatului Hind, de-
oarece fiecare deslegare constitue un sacrament 6)
La mArturisire acest pdcat se declard asa : fiind in statul pacatului
de moarte, am administrat SS. Taine mai multora deodatd
Asemenea e de parerea Sf Alfons cd cel care celebreazd Sf. Liturghie
in pacat de moarte. comite patru (4) sacrilegii : a) pentrucd a consacrat ; b)
pentruca s'a cuminecat ; c) pentrucd a administrat sacramentul ; si d) pen-
trued' si-a administrat sie-si ca unui nevrednic. Noud insa ni-se pare mai
probabila parerea sustinuta de Lugo, Ballerini, Palmierii, Noldin sci cd a co-
mis numai trei sacrilegii: a) pentrued a consacrat cu nevrednicie ; b) pentruca
s'a impArtdsit cu nevrednicie.6) si c) pentrued a administrat S. Euharistie.

l) S. Thoma 3. qu. 64. a. 6.

2) S. Alf. 1. 6. n. 34.
3) De Lugo Disp. 8. n. 151.
4) Noldin 1. c. n. 29 ; De Principiis n. 308 ; 3, b. C.
9 S Alf 1 6 n 35 si 36
9 Noldin, De Sacr. n 29, b.

www.dacoromanica.ro
 27

Nu comite pace greu decateori rninistrul savArseste functiuni sacre

cari nu sunt nici savãrsirea sacramentelor, nici administrarea bor. Motivul
este, O. aceste functiuni, desi le-ar face pe baza puterii Orclului, totusi nu
sunt destinate nemijlocit pentru sfintirea sufletelor.
Deci, nu comite pacat greu :
a) Laicul care in caz de necesitate boteazà, aflându-se in
pacat de moarte. Motivul e, ca deoparte nu este consacrat, de
altá parte, nu sdvAr5e5te sacramentul in calitate de ministru con-
sacrat. Dar nici preotul, care administreazd 13otezul in mod pri-
vat, adecd fdrá ceremonii, in cazul necesitatii, bineinjeles, deoarece,
de5i este consacrat totu5i nu lucra in calitate de ministru con-
sacrat, ci numai ca persoand privatd').
b) Diaconii 5i subdiaconii, cari ministreazä intinati cu pacat
de moarte.
c) Episcopul, care in pacat de moarte fiind, consacrá crisma2).
d) Asemenea nu päcAtue5te greu Episcopul, care in pdcat
de moarte fiind, asistd la incheierea cäsãtoriei, consacrä bisericä,
administreaza ordurile mici, sau savar5e5te alte sacramentalii,
deoarece, deoparte nu face sacrament, nici il administreaa iar
de alta parte, de5i prin aceste actiuni se prime5te gratie, totu5i
ministrul numai in mod indepOrtat conlucrA la producerea ei2).
33 2°. Sei fie scutit de cenzuri 0 iregularildli. Sacra-
mentul administrat de cátre un excomunicat este valid dar ilicit,
5i cel ce administreazA comite pAcat greu, afarä de cazul, când
credinciosii ar cere-o aceasta dela el pe motiv just. Daca mini-
strul este un excomunicat vitand, sau asupra cdruia a lost pro-
nunfatá sentinfa condamnatoare sau declaratoare, atunci admini-
strarea sacramentului Penitenfei este MOO 5i invalidd, afará de
cazul, când penitentii o cer aceasta dela el pe motiv juse).
Iregularitatea nu invalideazA sacramentul, deoarece nu des-
poaie de jurisdicfiune, dar il face ilicit, deci comite pdcat greu
cel iregular administrând sacramentul.9
34. 3°. Sd aibd ateriliune internd. S'a vázut, ca aten-
tiunea externd se cere pentru validitatea sacramentului, pe când
atenfiunea internä prin care se exclude distractia interna, se cere
la liceitatea sacramentului. Motivul e, cd lipsind aceasta se va-
tamd reverinta ce o datorim SS. Taine.
I) Noldin De Sacr. n. 17, 4 si 30, b.
2) Sf. Alf ow., 1. 6. n. 39 :
4) Sf. Alf ons 1. 6. n. 38, 39, 40 : Noliin De Sacr, n. 30.
4) Codex juris can. 2261 si 2264.
5) Noldin, De Sacr. n. 33, 5 b.

www.dacoromanica.ro
 28

35. So' aibd jacullale de a administra Sacramen-

40 .
tele si allore. Facultatea aceasta o dã Biserica acelora, carora
le incredinfeaza de regula 5i ingriiirea, pastorirea sufletelor
(cura animarum). Licit deprind ace5tia facultatea primitä numai
intre marginile teritoriului pe care au jurisdicliune, in afara de
-acel teritoriu, numai cu permisiunea parohului sau pastorului
respectiv. Prin urmare pacatue5te atat episcopul, care fara permi-
siune, administreaza sacramentele afara de teritoriul diecezei sale ;
cat 5i preotul sau altcineva, in afara de teritorid in care are
jurisdicfiune.')
Drepturile parohilor sunt : »Administrarea tuturor sacra-
mentelor, gall de Sf. Sacrament al Hirotoniei si anume parohii
au drept ordinar a administra S. Botez ; a conferi botezafilor 5i
sacramentul Sf. Mir, ca autorizaff spre aceea de Biserica ; a
asculta marturisirile credincio5ilor sal in sfantul tribunal al Peni-
tenfei 5i a le administra acestora exclusiv sacramentul Sf. Euharistii
pe timpul Pastilor ; a celebra in toate Duminecile 5i Sarbas torile
Sf. Liturghie pentru poporenii sai ; a imparta5i cu cele sacre pe
cei morbo5i 5i a le administra Ungerea cea de pe urma ; a
binecuvanta exclusiv casatoriile credinciosilor sal ; a da facultate
preoplor straini de a celebra in biserica parohiala S. Liturghie,
,ori a face alta funcfiune bisericeasca, insa amintincl pe Pontifi-
cele Roman, pe Mitropolitul 5i pe Episcopul diecezei.<2)
Sacramentele rnuribunzilor le poate administra licit oricare
preot in caz de necesitate 5i nefiind la indemana parohul, sau
pastorul propriu. Asemenea poate marturisi pe cei bolnavi la
domiciliul lor oricare preot. In acest caz insa e bine, ca sa lase
o dovada celor bolnavi pentru parohul propriuM
La domiciliul sau fiecare preot, care are facultate sa asculte
narturisirile, poate marturisi pe oricine, care vine 5i-1 roaga.
Totu5i in aceste cazuri confesorul trebue sa-1 intrebe pe peni-
tent, cd pentruce nu se mdrturiseste in parohia unde are domi-
ciliul. Sa grijeasca, ca sa nu se produca certuri 5i neinfelegeri
pentru aceasta intre parohii vecini. Nici and nu este permis a
detracta parohii proprii, dar nici pe un preot, in fafa credincio-
silor. Preofii vecini, pentru a evita alergarea pe ascuns a cre-
qiincio5ilor sa se marturiseasca la alt preot din vecini, ceeace
dealtcum n'ar trebui sd-1 supere pe nimeni, e mai bine sa se
infeleaga intre ei 5i sa dea ocaziune credincio5ilor, ca sd se poata
marturisi 5i altui preot strain. Mai vartos s'ar putea face aceasta
1) Conc Trid. Ses 16, can. 9 de.
2) Conc Prov. I , t. II. c. II. I.
3) Noldin, De Sacr. 32, 3. b.

www.dacoromanica.ro
 29.

cu marturisirile de Pasti, mergand preotul din parohia A. sa

asculte marturisirile in parohia B. si cel din parohia B. in A. ;
sau dacd se poate sd cheme un preot din centru, sau unde sunt
mai multi, sa-i ajute la mdrturisiri, nu pentruca el sa se
scape de aceastd datorie, ci pentru binele sufletesc al credin-
ciosilor.
36. 50 . Sd administreze sacramentele observdnd tntru
!cote rill!! si ceremoniile prescrise si aprobate de Bisericd.
E stiut, ca intre ceremoniile prescrise la savarsirea si admi-
nistrarea sacramentelor, unele sunt esentiale, cari se referesc
la materia si forma sacramentelor, si observarea stricta a acestora
se cere la validitatea sacramentelor instituite fiind de insusi au-
torul sacramentelor, de !sus Cristos ; altele sunt accidentale,
cari se referesc la savarsirea si administrarea cu demnitate cum
se cuvine a sacramentelor, si observarea lor se cere la admi-
strarea licita a sacramentelor, fiind instituite de Biserica.
Prescriptiunile, sau directivele denumite : rubrici, pen-
truca, de comun, se tipareau cu caractere rosii, cari ne arati
cum se savarsesc formele liturgice, unele sunt preceptive, a
caror observare este obligatorie sub pacat, care este in propor-
tie cu materia la care se referesc rubricile preceptive neobser-
vale. Motivul e, ca aceste precepte rubricale se tin de virtutea
religiunii. Altele sunt numai directive, cari deoarece sunt nu-
mai instructiuni si sfaturi, observarea lor nu obliga in con-
stiintd.
Prin urmare, nici unui preot nu-i este permis sa introduca
de capul sau ceremonii noui, sau sa omita cele prescrise, ci sa
citeasca din cartile liturgice cele prescrise, sä le pronunte la
inteles si sa nu se razime pe memorie.

4. Repefirea Sacramentelor.
37. 1°. Repefirea sacramentelor valid admini-
strate: o) Sacramentele, cari imprimd caracter sacramental :
Botezut, Mirul si Preolia, valid administrate nu se pot repeta;
b) Nu se pot repeta : Cdsdtoria validd, cat timp dureazd
vinculul sau legatura intre soli ; Ungerea de pe urmd, cat timp
dureaza acelas morb greu ;
c) Se poate repeta : Euharistia si Penilenia, desi Biserica
a oprit, ca Euharistia sa se administreze cuiva de cloud ori in
aceeasi zi.
Repefirea sacramentelor, cari nu se pot repeta, este inva-
www.dacoromanica.ro
30

1ida, presupunAnd, ca acele au fost valid administrate ; iar cel

care lear administra sau le-ar primi comite sacrilegiu.
38. 2°. Repetirea sacramentelor dubii:
Dubiul cu privire la administrarea sacramentelor poate fi
sau : dubiul dreptu'ut (dubium iuris), cand in administrare a apli-
cat materie dubie, sau s'a pronunfat forma dubie ; dubiul lap-
tului (dubium facti), când ne indoim, ca oare de f apt s'a admi-
nistrat cutare sacrament sau ba, sau ca oare verificatu-s'au
toate condifiile, cari se cer la administrarea valida.
Daca dubiul cu privire la valoarea sacramentelor este ne-
gaily, adica lipsit de o baza solida, atunci nu este iertat a re-
peta sacramentul. Si cel ce ar face-o aceasta ar comite päcat
greu. Sunt scuzati de pkat greu scrupulo5ii, cari fiind foarte
agitafi 5i ne avand timp de cugetare mai adanca asupra dubiului,
repefesc forma sacramentelor.
De ateori, insa, dubiul este rational, toate sacramentele
se pot repeta, iar unele chiar trebue repetate. De sine infeles,
0 repefirea se face sub condifiune, ca nu cumva sa se vateme
reverinta fatà de sacrament.
Trebue repetate acele sacramente dubii, cari sunt necesare
pentru mântuire, ca : Botezul, deslegarea muribundului, care se
afla in pacat de moarte, Ungerea de pe urma pentru pdcatosul
care se and in nesimfire ; acele dela cari atArna valoarea altor
sacramente ; acele a cdror invaliditate ar Otama adânc virtutea
religiunii, pentru primejdia idolatriei, sau ar constitui o mare
paguba sufleteasca pentru cel care le-a primit.
Pot obveni cazuri, când sacramentele, chiar 5i cele mai
necesare, sa se poata repeta 5i pentru un dubiu u5or oarecare,
lard sa fim insa obligati sä le repetam, nefiind inteadevAr pro-
babild parerea, care neag6 validitatea. Asa, I3otezul administrat
pe piept, se poate repeta, de5i nu este necesar ; sau când ime-
diat dupd pronunfarea formei s'a aplicat materia, ex. : turnarea
apei 5c1.')

5. Datorinta de a administra Sf. Sacrarnente.

39, 1°. Datorinta plistorilor sufletesti. Datorinf a
pästorilor suflete5ti de a administra SS. Taine izvore5te din oficiul
pastoral, deci ei sunt obligati pe baza justifiei 5i a caritafii sã
administreze sacramentele credincio5ilor incredinfali grijii bor. Mo-
1) Lugo, Responsa moralia 1. 1. dub. 33. n. 3; Noldin, De Sacr, n 27.
2 nota,

www.dacoromanica.ro
 31

tivul e, ca pastorii sufletesti odata cu oficiul pastoral s'au obligat

la aceasta prin un contract tacit. Asa sunt obligati toti episcopii
diecezani, parohii si loctiitorii bor.
Datorinta aceasta obliga sub pacat greu sa administreze
sacramentele credinciosilor, cari le cer pe motiv rational, care
poate fi nu numai necesitatea, ci si folosul sufletesc, ex. : ca sa
se scape de ispite, sau de vreun pacat greu.
40. Greutatea pacatului izvorit din neimplinirea acestei
datorinte se masura dupa paguba sufleteasca ce ar suferi-o cre-
dinciosii carora li s'ar denega administrarea sacramentelor.
Pacat greu comite pdstorul sufletesc, de cateori deneaga
administrarea sacramentelor, cand credinciosii le cer pentru ne-
cesitate sau urgitand vre-o porunca de a se impartasi, Pacatuesc
greu, acei pastori sufletesti, cari numai anevoie si cu intarziere
merg la bolnavi, ca sa-i impartaseasca cu SS. Taine ; pacatuesc
greu acei pastori sufletesti cari primesc dur pe credinciosii aceia,
cari cer SS. Taine ; pacatuesc si aceia, cari numai in anumite
zile fixe voesc sa asculte marturisirile credinciosilor, cad prin
astfel de proceduri ii instraineaza pe credinciosi dela SS. Taine,
periclitandu-le viata sufleteasca.
Pastorul sufletesc este dator chiar si cu primejduirea vietii
sa administeze credinciosilor sai, atat celor cari sunt in necesi-
tate extremd, cat si celora, cari sunt in necesitate grea spiri-
tuala, sacramentele necesare, ca : 13otezul, Penitenta si Ungerea
de pe urma pentru bolnavii cazuti in nesimlire inainte de ce ar
fi putut fi deslegati.
Necesitate spirituald grea este atunci, cand cineva, numai
cu puterile sale, cu mare greutate si-ar putea mantui sufletul, de
ex. : muribunzii, cari n'au prea dus o viata crestineasca ; necesi-
tate spirituala extrema, este atunci, cand cineva färd ajutor
strain este in primejdie aproape sigura sa-si piarcla sufletul, ex. :
copiii expusi primejdiei sa moard nebotezati ; ereticii si necredin-
ciosii in primejdia mortii scl.
Prin urmare nu este permis, ca pastorii sufletesti sa-si pa-
räseasca pastoritii in timp de epidemii, nici chiar in caz ca si-ar
angaja suplinitori. Poate sa-si angajeze suplinitori cari sa ingri-
jeasca de cei in morburi contagioase, iar ei sa ingrijeasca de cei
sanatosi, cari eventual s'ar fngrozi sa aibd contact cu preotul, care
viziteazd pe bolnavii contagiosi. Dar daca vre-un credincios il
doreste expres pe pastorul sufletesc, acesta este dator, chiar si
and ar avea suplinitor, sa grabeasca la el, afara numai dad
1-ar impiedeca alte lucruri mai ponderoase.

www.dacoromanica.ro
32

41. 2°. Datorinta celor cari nu sunt pastori. Cei

cari nu sunt pastori sufletesti, nu sunt datori pe baza justitiei sa
administreze sacramentele, ci numai din caritate 5i daca pot fait
mare incomodare. Aceasta datorinta a lor nu obliga sub pacat greu,
decal in cazul cand cineva se afla in grea necesitate spirituala.
Sub pacat greu si chiar cu primejduirea vietii sunt datori
sa administreze sacramentele numai celora, cari sunt in ne-
cesitate extrema spirituala 5i nu se afla la indemana altcineva
care sa le administreze.
Asemenea, cand o comunitate intreaga se afld in primejdie
grea spiritualà, e dator, chiar cu primejduirea vietii, si preotul,
care nu este pastor sufletesc, sa deslege pe muribunzi. Motivul
e, ca in acest caz intre cei multi muribunzi se vor afla 5i de
aceia, cari vor fi in necesitate spirituala extrema.')

6. Denegarea Sf. Taine.

42. Desi pastorul sufletesc este dator sa administreze
SS. Taine, totusi sunt foarte multe cazuri, cand este dator sa.
denege administrarea lor.
Se deneaga administrarea sacramentelor :
a) Celor incapabili, adica cari nu sunt subiecte capabile so
primeasca sacramentele, ex.: cel botezat odata in mod valid este
incapahil sa mai primeasca odata Botezul ; sau, femeilE sunt in-
capabile a primi Ordul sacru. Acestora li-se deneaga totdeauna
si intre toate imprejurarile 5i cu orice pret, deoarece prin admi-
nistrarea sacramentelor facuta celor incapabili se comite sacrilegiu,
frustrandu-se atat efectul sacramentului, cat 5i insusi sacrarnentul.
b) Se deneagd sub pacat greu celor nevrednici. Motivul e,
ca preotul, ca ministrul sacramentelor, lucra in numele lui Cris-
tos, care a oprit expres sa se administreze sacramentele celor
nevrednici, cand a zis : Nu dali cele sfinte cdndor, nici nu
aruncali margaritarele voastre fnaintea porcilor, ca nu cumva
sd le calce pe ele cu picioarele i tntorcandu-se scj DO rupd
pe vol." 9 Apoi, prin administrarea sacramentelor celor nevred-
nici, se vatama virtutea religiunii prin cooperare la cel mai in-
grozitor sacrilegiu, iar credincio5ii s'ar scandaliza vazand, ca si
celor nevrednici li se cid SS. Taine, ca 5i celor vrednici.
Nevrednici sunt : a) ereticii 5i schismaticii. Acestora nu e
permis sa li-se administreze sacramentele inainte de ce s'ar la-
pada de ereziile lor 5i s'ar impaca cu Biserica, nici chiar atunci
cand ar fi de buna credinta in Whiffle lor.3) b) Cei cari se afla
1) Noldin, De Sacr. n. 35, nota 2.
2) Matei, 7, 6.
3) Codex can. 731 § 2

www.dacoromanica.ro
 33

in statul pacatului de moarte. Motivul e, ca prin administrarea

sacramentelor celui nevrednic se frustreaza efectul sacramente-
lor, adecd cel nevrednic ce le primeste nu se impartaseste de
fructele sacramentelor.
E de notat, ins& a pentru a putea denega cuiva Sf Taine, mai in-
tAiu trebue sa ne cAstigam o certitudine moralä despre nevredincia lui.
Aceasta se castiga in diferite forme variind si dispozitiunea ceruta dupd
natura sacramentului. Asa despre dispozitiunea celor, cari doresc sa pri-
meascd Botezul, Penitenta sau Usätoria ne convingem prin examinare ;
pentru celelalte sacramente se presupune din anume considerante ex.: cei,
cari insist cer sacramentele. din acest fapt se presupun dispusi, numai
daca nu se dovedeste contrarul.
43. Pentru practia fiann urmAtoarele principii:
a) Pdcdtosilor public! tofdeauna li.se deneagd SS. Taine,
fie ca cer public, fie cà cer in ascuns. Atari pacalosi publici
sunt : ereticii, concubinarii, femeile din bordeluri, excomunicatii scl.
Pacatosilor publici nu li-se deneagd acele sacramente, cari
sunt anume pentru aceia, ca prin ele sa se curate de pacatul
lor, ex. : Penitenta si, pentru concubinari, Casatoria.
Pentruca un pacatos public sa fie admis la SS. Taine se
cere sa inlature scandalul produs prin pacatele lui. Daca a
produs scandalul prin raspandirea invataturilor rafacite si con-
irare credintei, sa le revoace acelea in public , daca este vecinic
scandal prin viata sa pacatoasa, sa se lapede de pacate, ex.
daca este in ocaziune proxima, (concubinarii scl.) sä o ifilature.
Cel ce duce o viata pacatoasâ, prin Marturisire inlatura scandalul
pentru cazul câ s'ar cumineca.
44. Deoarece nu este prea usor a judeca, cand este
cazul sa denegi sacramentele pentru un pacat public, e nevoie
sa clarificam notiunea pacatului public si ocult. Poate sa fie un
delict absolut public, cand este divulgat pretutindeni, sau este
cunoscut, notoriu sau in urma unei sentinte judecatoresti (noto-
rietate juris), sau s'a savarsit inteastfel de imprejurdri, ca nici
de cum nu se poate tdinui. In aceste cazuri este cunoscut ma-
joritatii locuitorilor dintr'un teritoriu unde petrece criminalul.
Poate sa fie relativ public, cand avem in vedere numai pe cei
prezenti.
Ocull, sau ascuns, este un pacat, atunci, cand nu este cu-
noscut nici majoritatii locuitorilor unui teritor sau comunitäti,
nici majoritatii celor prezenti. Poate sa fie formal ocult, daca e
necunoscuta, ocultd imputabilitatea faptei ; si material ocult, daca
e ascunsa insai fapta.
Pe baza acestora zicem:
a) Daca*pacatul celui care cere sacramentele este absolut

www.dacoromanica.ro 3
34

public, trebue sa i-se denege Sf. Taine, deoarece unul ca acesta

5i-a pierdut dreptul la numele bun ; 1) daca pdcatul este relatiu
public, atunci morali5tii fac urmatoarea deosebire Daca dintre
cei prezenti numai putini sunt,_ cari sa flu cunoasca pdcatul,
atunci se deneaga sacramentul ; dacd insa, de o parte sunt multi,
cari cunosc pacatul, iar de alta parte, sunt multi 5i de aceia,
cari nu cunosc pacatul, atunci sacramentul nu se deneaga, deoa-
rece penitentul fatd de cei cari nu cunosc päcatul are drept la
faima, la numele sAu bun, la onoarea sa.2)
b) PdatoOlor oculii, cari cer In ascuns sacrameniele,
asemenea li-se deneagd SS. Taine, afara de cazul, and pacatul
ar fi cunoscut din marturisire, cand pentru sigilul sacramental
nu se pot denega sacramentele.
c) PcIthloOor oculli, cari cer fa public nu li-se deneagd
sacramenlele. Motivul e, de o parte, cd din denegare s'ar bdnui
violarea sigilului sacramental ; de alta parte, s'ar blama penitentul
inaintea celorlalti credincio5i, cari, necunosand molivul dene-
Orli, s'ar teme cd 5i lor li-se va denega, mai v'artos, and cel
aruia i-s'a denegat a lost un om respectat de toat5 comunitatea,
ca un om evlavios, 5i prin aceasta s'ar instraina de SS. Taine
A5a de ex. un penitent se marturise5te, dar i se deneagd desle-
garea 5i preotul ii spune sa nu se apropie la cuminecare, insd,
and vin ceialalti sa se curninece, vine 5i el ; preotul nu-1 va
respinge, ci-1 va cumineca.
Asemenea, nu se deneaga sacramentul penitentului, a carui
pdcat este ocult in locul unde cere sacramentul, de5i intr'alt
loc este public. Nu tot a5a and, de5i nu este public in momentul
and cere sacramentul, dar in foarte scurt timp cu u5urinta va
deveni cunoscut.9
Se pot denega sacramentele 5i acelora, mai ales femei, cari
se apropie de SS. Taine indecent imbrAcate. Decenta imbrdcd-
mintei se cere in masurd mai mare dela aceia, cari yin la bise-
rica sä primeascd SS. Taint, deal dela cei bolnavi sau cari sunt
in vre-o necesitate. Fiind insd vorba de moda generalâ, sa gri-
jeasa bine pästorii suflete5ti sa nu proceadd dur 5i färd tact,
ci mai bine sä ceard indrumAri dela Ordinariat in aceastd
chestiune.4)
I) Naldin, De Sacr n 37. 1. a
2) Ballerini-Palmieri, IV. n 688 ; Lehmkuhl, Theolog Mor II n 55 ;
Noldin De Sacr. n. 37, 1. b.
3) Sf. Alf. 1. b n. 46: Noldin, De Sacr. n. 37, 1. c
4) Noldin, De Sacr. n. 37. 3.

www.dacoromanica.ro
 35

45. thestiune : Oare este lerlat a adminis(ra sacramental anal

nevrednic din frica de moarte?
Rilspuns: Unii neaga.1) Altii afirma,2) pe motivul, ca cooperarea la
-'sacrilegiul altuia este numai materiara; aceasta cooperare o opreste nu-
mai caritatea, care insa nu te obliga cu incomodare extrem de mare, cum
ar fi primejdia mortii.
Toui moralistii sunt de acord insa, cd nu este iertat sa administram
sacramentul celui nevrednic, nici chiar atunci când s'ar primeidul viata
ministrului, daa nevrednicul cere sacramentul din batiocura sau ura' fard de
D-zeu, religiune si cele sfinte ; asemenea nici celui incapabil.3)
46. Simularea si disimularea, sau thinuirea sa-
-cramentelor. In legaturd cu denegarea sacramentelor e la locul
sau sa amintim ceva 5i despre aceasta chestiune.
a) Simularea sacramentelor este sava'r5irea acfiunii sacra-
mentale fara intenfia de a face sacramentul ; adica a aplica ma.-
teria 5i a pronunfa forma in mod fictiv. Aceasta poate sa fie for-
maid, cand prin ea se intenfioneaza seducerea altora ; 5i ma-
teriard, Cand nu se intenlioneaza, dar se permite inducerea altora
in eroare, prin astfel de acfiune.
Se mai comite simularea sacrarnentelor cand folosim mate-
ria sau forma invalida.
Nici cand nu este permis a simula sacramentele 5i nici
administrarea lor.4) Motivul este, cd prin aceasta se comite cea
mai mare ireverinfa fala de Cristos, autorul sacramentelor, 5i
feta de sacramente cari sunt instituite ca s'a fie izvoarele gra-
-Pei. Pe langa aceasta, simularea sacramentelor este o minciuna
sacrilega, care nici and 5i nici intr'o imprejurare nu poate fi
admisd. Cel mai greu pacat este simularea Cuminecarii 5i Con-
sacrarii. De aceea nici cand nu este permis a pronunfa forma
consacrarii, la celebrarea St Liturghii, Sara intenfiunea de a con-
sacra; 5i nici a da cuiva, in loc de cuminecatura,, paine ne-
xonsacrata.
47. b) Disimularea este sávar5irea acfiunii sacramen-
tale intre astfel de imprejurari, intre cari cei ce-o vdd presupun,
in mod gre5it, ca s'a sävar5it sacramentul. A5a de ex.: cand con-
iesorul -climite penitentul nedispus, caruia i-a denegat deslegarea,
lacand semnul binecuvantarii peste el, ca cei din jur sa nu 5tie
cd nu 1-a deslegat ; sau cand celui ce vrea sa se cuminece, preo-
tul in infelegere cu penitentul ii zice numai : »Cumineca-se
1) S. Alf. 1 6. n 49 ; Lehmkuhl, Teo!. Mor II. 59,
2) Lugo, Disp. 8 n, 141 ; BelleriniPalmieri IV. u, 689, Genicot,
"Theol. Mor. II. n 122'; Noldin De Sacr. n. 36. 3, a
3) Noldin De Sacr, n. 36 3 b.
4) Vezi prop. 29 damnatá de Inocentiu al XI.;

www.dacoromanica.ro 3*-
36

robul lui D-zeu N«, dar cuminecatura nu-i da, ci o pule iara5f
in potir. 5. a.
Din cauza justa se admite disimularea sacramentelor, de
oarece nesavar5indu-se acfiune sacramentala, nici reverinla fafa
de sacrament nu se vatarna. Cauza justa este, de ex. incunju-
rarea scandalului, a infamiei 5i a violarii sigilului sacramental. S.
Alfons merge pAna a colo, incat admite sa se pronunte chiar
5i forma Penitenfei cu voce lina,. 5i in forma negativa, adeca
a5a : )nu-fi iert 5i nu te deslea.«, pronunfand cuvântul >mu« in--
cet de tot')
Articolul IV.
Sublectul sacramentelor si conditiile cart se-
cer la primirea bor.
1. Sublectul sacramentelor.
48. Subiectul sacramentelor este acela care le prime5te...
Dupa randuiala Domnului nostru Isus Cristos singur omul viu,
adeca cel care traie5te aici pe parnant, este subiectul capabil al
sacramentelor (homo in statu viae).
Aceasta se cunoa5te 5i din insa5i natura sacramentelor.
deoarece ele sunt instituite ca sa produca grafia prima, pe care
nu sunt capabile sa o primeasca sufletele celor damnafi in iad ;
i pentru sporirea grafiei, de care nu sunt capabile nici sufletele
celor din purgator, nici ale celor din raiu.
E de insemnat, ca toate sacramentele se savâr5esc 5i se
administreaza in subiect, afara de . S. Euharistie, unde se face
deosebire intre savk5irea 5i administrarea sacramentului.
2. Condifille cari se cer la primirea valida a sacramen-
telor.
49. Valida este primirea sacramentelor atunci, csand nu
lipse5te nimic ce ar putea impiedeca producerea efectului, a5a,
cã acfiunea sacramentalä, in sine consideratä, este apta ca sa
produca efectul ski. Involidd este atunci, când lipse5te vreo con-
difie, prin ce sacramentul devine nul. Cel care prime5te sacra-
mentele in mod invalid, comite sacrilegiu.
In cele ce urmeaza vom fixa condifiile, cari se cer la pri--
mirea valida a sacramentelor.
50. 10. Ce nu se cere la primirea validd a sacramen-
lelor ?
1) S. Alf 1 6. n. 59. ;

www.dacoromanica.ro
 37

0) N4 se cere ,credinia, nici probitalea la primirea valida

-a sacramentelor. Ex. : copiii primesc Botezul in mod valid, de5i
credinla 'Inca nu au ; Ordurile conferite ereticilor 5i celor impii,
I3iserica Ie-a recunoscut de valide.
Se cEre, Insd, credin(d la primirea ualidd a S. Penitenle,
cleoarece unele acte ale penitentului, cari de altcum fall de cre-
dinfa nu se pot savari, se cer la validitatea sacrarnentului parte
ca materie, parte ca 5i conditie necesara.
Asemenea se cere zredinfa la primirea cu fruct a sacra-
mentelor in cei adulli, cari numai prin credinta sunt subiecte
capabile ale gratiei.
b) Nu se cere atenliune, nici mdcar externd la primirea
validd a sacramentelor. Prin urmare, distracliile, fie voluntare, fie
involuntare, in timpul primirii sacramentelor nu le invalideaza, a5a,
ca nelini5tea scrupulo5ilor in aceasta privinfa este neintemeiata
Cu toate aceste trebuie incunjurate distractiile in timpul pri-
mini sacramentelor, pentruca, de5i nu sunt pacate de moarte 5i
nu itwalideaza sacramentele, totu5i sunt pacate veniale 5i o
.ireverinfa _oarecare fata de sacramente.
c) Nu sse cere, din partea copiilor mici pi acelora, cari
n'ou uzul raliunii (ex.: nebunii) nici o intenfione la primirea
uolidd a sacramentelor, al cdror subiect capabil sunt. Motivul
este, ca intentiunea care s'ar cere din partea lor 5i pe care ei
n'o au, o supline5te intenfiunea lui Cristos 5i a Bisericii.
Sacramentele al caror subject capabil sunt copiii 5i cei cari
n'au uzul ratiunii, sunt : Botezul, pe care trebuie sa-I primeasca
toti ; Mirut,.pe care nu sunt datori sa-1 primeasca ; Euharistia,
dela care, dupd practica de azi a Bisericii, sunt exclu5i ; Ordul,
pe care, insa, nu-1 pot primi in mod licit.')
51. 2°. Ce se cere la primirea validd a sacromentelor?
a) Sd fie botezat. Fiind Botezul »u5a viefii«, prin care omul
intra in Biserica lui Isus Cristos, careia ii este incredinfata ad-
ministrarea sacramentelor, instituite numai pentru membrii 13i-
sericii, la primirea valida a tuturor celoralalte sacramente
se cere ca subiectul sa fie botezat. Prin urmare, cal nebo-
tezat, ne 1iind subiect capabil al sacramentelor, nu le poate
primi pe acele in mod valid.
b) In cei aduli, adeca cei cari au ajuns 5i au uzul rafiunii,
la primirea valida a sacramentelor se cere sa aiba intentiunea
cle a primi sacramentul. Prin urmare, nu e de ajuns numai sa
nu se opuna primirii sacramentelor, ci se cere vointa pozitiva,_
Noldin. 1. c. n. 41, 4,

www.dacoromanica.ro
33

deoarece, din voinfa luf Isus Cristos, nimeni dintre cei an uzul
rafiunii nu se mântuieste fAra voia sa.
Intenfia care se cere e de ajuns sä fie ItabiluaM. Deoarece,
precum la primirea altor daruri, e de ajuns o primire liberd din
partea voinfei, intocrnai asa si la. primirea valida a sacramente-
lor e de ajuns o astfel de primire liberd, care de altcum se cu
prinde si in intentiunea habituall
In unele cazuri, cum. este la primirea S. Mir si a sacra.-
mentelor muribunzilor, e de ajpns intentiunea hobituaM impli-
OM, care se cuprinde in voinfa de a primi religiunea crestiná,
de a trai si muri crestineste, sau a implini tot ce se cere pentru
mAntuire.
T)ti teologii sunt de acord, ca in vomta de a primi religiunea cre-
$tina se cuprinde $i intentiunea implicita de a primi $i Botezul, dar nu toll
admit, ca in vointa de a face $i a implini tot ce se cere la mantuire, se
cuprinde $i intentiunea de a primi si Botezul, mai ales cand este vorba de
until, care niciodata n'a auzit de Biserica iui Cristos $i de Botez Motivul
este, a prin primirea Botezului adultul contrage $i o obligatiune de a
observa poruncile religiunii cre$tine. Ori nimeni nu poate fi obligat la ceva
fara voia lui. Deci, adultu1 trebuie sa o cunoasca aceasta obligatiune $i sa
o voiasca, macar implicit. Deaceea, cand ar fi sa se boteze, un muribund
pagan sau evreu cazut in nesimtire, pentruca Botezul sa fie valid, nu e de
ajuns sa presupunem numai, ca ar fi avut parere de rau pentru pacate, in
care se cuprinde implicit si vointa de a plini tot ce se cere crentru man-
tuire, ci trebuie constatat cu. dovezi pozitiv.e ca el a. dorit Botezul, sau ca
a avut vointa de a primi religiunea cre$tina 1)
52. Pentru practicg notgm :
a) Credincioilor bolnavi cdzuti in nesimfire li se poate
administra valid S. Mir si sacramentele muribunzilor, excep-
tiorand cazul, când s'ar constata in mod pozitiv, cã respectivii
au stdruit in nepenitenfa lor pând in ultimul moment. Motivul
este, cd despre credinciosi se presupune cu tot clreptul, Ca' au
avut dorinta de a muri crestineste si de a face tot ce se cere
pentru mântuire, adecA au avut párere de Mu pentru päcate,
in care se cuprinde si intenfiunea implicitd de a primi acele
sacramente, numai daca" nu. se_ va dovedi contrarul.
b) Se pot administra sacramentele, gall de Ordul sacru si
Ca'sätoria, adulfilor cari in momentul primirii nu au uzul rafiunii
(ex. : cei cari dorm, cei befi, sau cei cari, dupd ce au avut uzul
tafiunii 1-au pierdut), daca se constatd, cd mail nainte, când au
avut uzul rafiunii, au avut intanfiunea, macar implicitd, de a
primi sacramentul.
1) S, Oficiu, 18 Sept. 1850; 30. Mart. 1898; Codex. can. 752 § 3.; Nol-
din, 1, c. n 41, 5, a. $i nota 3.

www.dacoromanica.ro
 39

Nu este deojuns intenflunea a5a denumitä : interpretativa,

care de fapt niciodata n'a existat. Cand teologii admit 5i o astf el
de intentiune interpretativa se intelege cea habituaM implic(td.
c) Este nula primirea sacramentului fara intentiunea, macar
implicita, ci numai din gluma, sau fard ca subiectul sa 5tie ce
este sacramentul acela,
d) Botezul primit din frica se poate repeta sub conditiune,
daca subiectul dore5te, deoarece cu greu se poate dovedi, ca
oare a existat sau nu consimtamant intern la primirea Botezului,
sau, din contra, a fost o impotrivire.
53. Chestigne spectald: Relnvie care sacramentele primile
valid, dar AZ de fillet, deed se trildturá pledeca?
Rösp :
Se poate intampla, ca sacramentele sd fie primite valid, dar fdra
fruct, deoarece in sufletul subiectului exista o piedecd care opreste produ-
cerea fructului sacramental.1) De aceea, sacramentele primite valid i cu
Jruct se numesc : formate, fructul sacramentelor fiind gratia sfintitoare,
care este forma animae" ; iar cele primite valid, dar WA' fruct se nu-
mesc : informe.
Piedeca aceasta este defectul dispozitiunii necesare in sufletul celui
care primeste sacramentul. Se inlatura aceastd piedecd prin castigarea
acelei dispozitiuni, care diferd pentru sacramentele mortilor 5i pentru.
ale viilor.
TO teologii sunt de acord, cd efectul sacramentului administrat in
mod valid, dacd in sufletul subiectului existd o piedeca, ramdne in suspens,
*lace se inlatura piedeca, când, apoi, se produce in sufletul subiectului,
adecd : sacramentul reinvie.
Nu sunt de acord teologii asupra chestiunit : cari sacramente reinvie
aievea dui:4 inlaturarea piedecii din sufletul subiectului. Unii sustin, cd
numai Botezul ; allii, cd numai sacramentele cari imprimä caracter (semn
nesters) ; iar altii, ca toate sacramentele reinvie.
54. Pentru practia notthn :
a) E certa reinvierea sacramentelor cari imprima caracter,
ca : Botezul, Mirul 5i Preolia. Aceasta o cere caracterul sacra-
mental, cad, daca n'ar invia, atunci multi oameni ar fi lipsiti de
efectele proprii ale acestor sacramente, cari, odata valid admini-
strate, nu se pot repeta.
b) E foarte probabil, ca atat Maslul, cat 5i Casatoria re-
invie, deoarece nici aceste unul durand acela5 morb, sau mai
bine aceea5 primeidie de moarte, altul durand legatura matrimo-
Diala nu se pot repeta.
c) Nu reinvie Euharistia, care pulandu-se primi in fiecare
1) S. loan Gurd de aur zice, a ereticii au Botez, dar n'au lumina-
rea sulletului. Pidalion, 38, 2. nota.

www.dacoromanica.ro
40

zi, nu este nevoie de reinviere ; si nu reinvie Penitenia, care

nu poate sa fie informa, ci sau e valida, sau invalida.

3. Conditiile cari se cer la primirea Delta

a sacramentelor.
55. La primirea licita a sacramentelor, in general vor-
bind, se cere aceea dispozifie sufleteasca, care sa nu impiedece
producerea efectului principal al sacramentului, care este : gra-
& sjinlitoare. Prin urmare, primirea licita este totodata i pri-
mirea cu fruct a sacramentelor.
Dispozifia, care se cere la primirea licita a sacramentelor, este
alta pentru sacramentele mortilor, i alta pentru sacramentele viilor:
0) Pentru primirea licitã i totodata cu fruct a sacramen-
telor mortilor, se cere parere de rdu pentru pacate, care sa
presupuna credinfa i speranfa in D-zeu, adeca, parere de rau
supranaturala. Motivul este, cd nimeni nu se poate mantui fara
parere de rau pentru pacate.
b) Pentru primirea licita i totodata cu fruct a sacramen-
telor viilor, se cere, ca subiectul sa fie in statul darului sfinf
tor, care se poate castiga prin : parere de rail perfecta (contri-
fiune), sau prin deslegare sacramentala, care desi nu e totiea-
una necesara, dar este recomandabila, ca cea mai Eigura cale
de-a ajunge in statul darului sfinfitor.
Cel care primeste sacramentele constient fiind, ca ii hp-
seste dispozifiunea sufleteasca ceruta, comite cel mai ingrozitor
sacrilegiu, balandu-si joc de SS. Taine, frustand chiar si efectul
lor. Este mai mare pacat, decal al ministrului care savarseste
sacramentul in pacat de moarte fiind, deoarece acesta nu fru-
steaza macar efectul sacramentului. 2)
Un caz, foarte rar de altcum, este, cand S. Cuminecatura
ar putea fi luata licit in pacat de moarte fiind : cand ar fi ex-
pusa primejdiei sa fie profanatä din partea necredinciosilor, si
nu ar fi timp nici pentru desteptarea parer ii de rau perfecte, se
poate consuma fard de pacat. In acest caz se primeste fara de
elect si nu ca sacrament, zice S. Alf. ci se ascunde
numai in trupul celui care o consuma, ca inteo camard ca sa o
apere de profanare.3)
Lugo, impreuna cu alfii, mai aminteste Inca un caz, cand
1) S. Alf. I. 6. n 6.; Noldin, I. c. n 10 2 §in 259 ; Aertnys-
Damen, Teol Mor II n. 4.
9 S. Alf. 16. n. 86.
3) S. Alf 16 n 86 ; Lugo, De Euch. disp 14. n, 3.

www.dacoromanica.ro
 41

cineva stand inaintea altarului sa se cuminece, 5i atunci si-ar

aduce aminte, ca se afla in pacat de moarte. Ne avand timp sã
de5tepte parere de rau perfecta, poate sa se impar1a5easca licit.')
Noi credem, Ca in acest caz este mai mare datoria de a evita
sacrilegiul, deck a ne griji de reputatiunea noastra. Apoi, nu
toata lumea 5tie pentruce s'ar retrage fara sä se imparta5easca.
56. Chestiune specialã: Este perms oare a care si a prlml sa-
cramental dela un minis/tit neurednic ?
Rdsp.:
Nevrednic este ministrul, care se afla in statul pacatului sau std sub
vre-o censura.
Pen1ru proctia noldm :
a) Fara cauza justa nu este iertat nici sa cerem, nici sä primim
sacramentele dela ministru nevrednic. Motivul este, ca, de o parte nu este
permis sä inducem pe cineva sa faca un lucru, pe care de altcum nu-1
poate face lard pdcat, sau nu 1-ar face de loc ; de alta parte, nu este permis
sa conlucram la pacatul ce-I comite ministrul administrand sacramentul in
statul pacatului de moarte
b) Pe motiv just este permis a cere si a primi sacramentele dela
ministru nevrednic, care pools so le administreze ford de Omit. Este permis,
din mild justa, sa cerem dela cineva un lucru pe care acela ii pools sa-
varsi fard de pacat, desi se prevede, cd el va pacatui. Cooperarea care ar
fi aici este numai ma eriald, care din cauza jutsd este permisa.
Cauzele pentru cari putem sa cerem sacramente.e si dela un ministru
nevrednic, sunt : provederea bolnavului, cuminecarea pascala, botezarea co-
pilului, mari daune sufletesti, cari ar ameninta daca am ramânea in statul
pacatului mai mita vreme, castigarea indulgintelor, ajutorul impotriva
ispitelor s. a.
c) Dela ministrul excomunicat pot credinciosii sa ceard sacramen-
tele pe orice motiv just, presupunand ca nu este la indemana alt preot.
Dela excomunicatii vitanzi, insa, precum si dela aceia asupra carora s'a
pronuntat deja sentinta condamnatoare sau declaratoare, numai in primejdia
mortii este iertat a cere atat deslegare, cat si alte sacramente.2)
In primejdia mortil se pot cere sacramentele (Botezul, Deslegare,
Maslul, Viaticul) si dela ministrul eretic si schismatic. Deoarece, task in
acest caz exista primejdia ca penitentul sa se lapede de biserica ca-
tolicd la indemnurile ministru.ui eretic sau schismatic, e mai consult ca
penitentul sa-si destepte parerea de rau perfectd pentru pacate i asa sa se
lase in voia lui Dumnezeu.3)

1) Lugo, De Sacram in gen disp 9. n. 8.

2) S. Augustin, De I3.apt. contr. Donat. 1. 1. c. 2. n 3 ; Suarez, De
Censuris, disp. 11. sect. I. n. 5. si 7. ; Codex, can. 2261, §§ 2, 3,
3) Noldin. 1 C. n. 43, 3, a. b.

www.dacoromanica.ro
42

Arlicolul V.
Deosebirile dintre biserica catolicg si celelalte-
culte crestine cu privire la SS. Taine.
1. Biserica catolicli si biserica räsäriteang.
57. Biserica rasaritului, care s'a rupt de catre .trunchiul
bisericii catolice, pastreazd toate cele sapte (7) sacramente insti-
tuite de Domnul nostru Isus Cristos. Totusi sunt unele deosebiri
cu privire la aceste sacramente intre cele doua biserici. Aceste
deosebiri sunt de cloud categorii :
u) Unele sunt mai mult disciplinare, cu privire, mai ales
la practica administrarii si a disciplinii liturgice, cari, insa, nu
ating dogmele de credinfa. Asa sunt deosebirile disciplinare izvo-
rite din desvoltarea istorica deosebita a celor cloud biserici, cu
privire la taina : Botezului, Mirului si Preofiei. Ex.: Bolezul in
biserica greceasca se administreaza si astazi in multe locuri prin
cufundare si nu prin turnarea apei pe capul celui ce se bo-
teaza.9 De altcum aceastd practica TM se observa pretutindeni.
Mirul la orientali se administreaza indatd dupa Botez de catre
preotul botezator ; la catolicii de rit latin se administreaza de
catre episcop la vrasta de 12 ani a copilului. Preofilor de rit
oriental li se ingaduie casatoria inainte de primirea ordurilor
sacre ; Latinit prescriu sa fie tofi preofii Celibi. Maslul la Latini
se administreaza cu oleu sfinfit de episcop, pe cand la rasdriteni
materia Maslului este oleul sfinfit de preofi, respectiv : de preo-
tul administrator.
58. b) Sunt insá $i deosebiri dogma/ice intre cele cloud
biserici cu privire la SS. Taine. Asa : la Euharisfie, dupa doctrina
catolica prefacerea pânii si a vinului in Trupul si Sangele Dom-
nului se Intamplas la rostirea cuvintelor : .Luati máncati ..." si
Belt dintru acesta foli ..." iar rásaritenii spun, Ca prefacerea
se intampla nu la aceste cuvinte, ci la rugaciunea ce urmeaza :
$i fd adecd pdnea aceasta ..." Aceasta este asa numita :
epicksO. Va sa zica, forma S. Euharistii, dupa rasaritenii ne-
unifi, nu sunt cuvintele Mântuitorului > Luati mancafi< $i : »BO
dintru acesta tofi ...«, ci rugaciunea : Trimite Spiritul tdu cel
sfdnt peste not i3i pest& dorurfle aceste ce sun! puse inainte
$1 fo adecd pdnea aceasta cinstit frupul Cristosului Mu, tar
ce este in pdharul acesfa cinstit sdnaele Crislosului Mu, pre-
fdcdndu-le cu Spiritul Mu cel skint." 2)
Din acest fapt rezultd o mare controversa, cd oare de fapt-
se preface cu adevarat in biserica rasäritului panea $i vinul in
trupul si sangele Domnului .. .
Cu privire la Penitenfd rasaritenii nu admit 0 nu Ili s'ar
ierta $i pedepsele temporale toate $i toldeauna pe langd cele
vecinice. Ei ntf admit satisfacfiunea prin indutginle, deoarece.
primind ei ereziile reformatorilor, resping $i invafatura Bisericii
catolice despre indulginfe.
1) Milfalcescu, Manual de teol, dogm, 13uc. 1924. p. 232.
2) Mihalcescu, 1. C. p. 244.

www.dacoromanica.ro
 43

Maslul in biserica catolica se administreazá numai oame-

nilor bolnavi, dupa invatatura Scripturii, pe cand in biserica ra-
s5riteanâ se dd si celor sAndtosi, cari dup5 invatatura evanghe-
licd a b!sericii catolice, nu sunt subiecte capabile pentru primi-
rea Maslului.
Biserica rdsäriteand trage la indoialà, sau mai bine, neaga
unitatea indestructibild, indisolubilitatea Cdsdlorki odata valid
incheiata. Ei admit desfacerea vinculard a CasAtoriei pentru
adulteriu, pe cand in biserica catolica cAsatoria valid incheiata
si consumata, ramâne indisolubild p5na la moartea unuia dintre
sofil de casatorie.
Aceste deosebiri dogmatice, produsul invafaturilor protes-
tante, cu cari se hrdnesc, neunifit nostri mai ales, sapà o adâncã
prapastie intre cele cloud biserici, facând ca biserica rasariteana
sa se departeze din ce in ce tot mai tare de biserica catolicd.

2. Biserica catolicg si cultele protestante.

59. Reformatorii au redus numärul sacramentelor, refi-
nand numai cloud : Botezul 5i Cina Domnului. Aceasta din urmd
ar corespunde Euharistiei, dar nefiind la ei prefacere, nu se poate
considera de sacrament aclevArat. In doctrina protestantd, de alt-
cum, toate sacramentele sunt socotite ca si niste simboluri in-
troduse de catre oameni, si nu taine instituite de Isus Cristos.
Apoi, nici Botezul tuturor sectelor protestante, nu este
sigur, deoarece multe dintre ele nu folosesc nici materia, nici
forma prescrisa pentru administrarea valida a Botezului. Nu au
o practica generala unitará. De aceea, Biserica noastra prescrie
ca, pentru siguranfd, s5 se repeteasca, sub condifiune macar,
13otezul celor cari se intorc in sanul bisericii adevârate dela
sectele protestante, de cdteori existd dubiu prudent cu privire
la validitatea Botezului, care se administreazã in acea sect5, mai
ales la: Unitari, Sociniani, Queckeri, MelodiVi 5. a. Conc.
nostru Prov. I. dispune urmátoarele in aceastd chestiune : Sunt
a se boteza sub condiliune cei venni dela Unitari sau Sod-
niani in sdnul bisericii noastre, deco' in lot cazul fitulndu-se
examen skeins ar fi indoial6 fondata despre validilatea bole-
zului conferit Ia clein$(,".2)
De aici se vede, Ca rAtkirea cea mare a »reformafiunii<
lui Luther a intunecat atat de tare mintea oamenilor, cd au re-
spins toate tainele instituite de Isus Cristos pentru sfinfirea
sufletelor. Credincio$ii acestor secte se frdmdnta in nestiinfa lor,
legánAndu-se ca trestia In vânt, cople$ifi de toate curentele ra-
fonaliste si materialiste, cari cu usurinfd au pus si pun stApâ-
fire pe intreagä puzderia de biserici protestante, presdrate de
catre reformafiunea lui Luther peste suprafafa pAmântului pen-
tru osdndirea sufletelor.
1) Dr. Badea Cireseanu : Tezaurul liturgic, t. 111. p. 305 si 331 ; A
Saguna, Compendiu de drept canonic, Sibiu, 1913, p. 85.
2) Conc. Prov. 1. t. 5. C. 2. n. 2.

www.dacoromanica.ro
 Cap. II.
Sf. Botez.
Arficolul I.
Natura Sf. Botez.
1. Notiunea Botezului.
60. CuvAntul botez" derivd din grecescul : pc7rt((0.a
spdla ; in acest inteles se folose5te 5i in S. Scripturd, fiind vorba
de spalárile rituale ale Evreilor. In Evanghelii cuvântul : D botez <
inseamnä 5i suferinfd. Ex. : MAntuitorul zice : Putea-veti bea
pdharul, care-1 voiu bea eu, 5i cu botezul cu care eu ma voiu
boteza, s5 vd botezati ?« ')
Pe noi aici ne intereseazd Botezul 'hat este un sacrament
al Legii Noud. Astfel considerat, Botezul este : cel dintdiu si cel
mai necesar sacrament al Legii Noud, instituit de Domnul
nostru Isus Cristos, in care, prin spa/area cu GO naturald
sub invocarea expresd a S. Treimi, omului nebotezat ise larta
pacatul strdmosesc si toate pdcatele personale, ce le.ar avea,
se renaste la o viald spirituald f t devine membru al Bisericii
-crestine.
La crestinii cei vechi Botezul avea deosebite numiri, ap:
spdlarea apei, sacramental apei, sacramental Treimii, sacra-
mental credinIii, sacramental nasterii de a doua, sacramental
lumindrii.2)
Botezul ca sacrament l-a instituit Isus Cristos and s'a bo-
lezat in lordan 5i a dat apei puterea curdtitoare de pdcate, in-
stituindu-o prin aceasta de materia Botezului. Forma a indicat-o
and a dat porunca de a boteza, zicand : MergAnd Invdtati toate
rieamurile, botezAndu-i pe ei In numele Taldlui si al Fiului si
al Spiritului S [(Int." 3)
Acesta este Botezul apei, de care se deosebe5te : Bolezul
dorului (bapffsmus flaminis) 5i Botezul sdingelui (bapt. sanguinis).
1) Marc. 10. 38.
2) Dr. V. Suciu 1. c. p. 138.
3) Mat. 28. 19.

www.dacoromanica.ro
 45-

Botezul apei poate sa fie : solemn, and se administreaza_

cu toate ceremoniile prescrise, indiferent ca se intAmpla in bi-
sericA, sau in casa privata ; i 13otez : privet, cand se adini-
nistreaza fard ceremoniile prescrise. I3otez privat e, de ex. : 13otezul
care se repefeste sub condifiune ; 13otezul care se administreala
in caz de necesitate, ex. : primejdia mortii, fárã ceremonii. Se si
numeste acesta : Botezul necesitNii.
61. Botezul dorului, sau cum se mai numeste : al Spi-
ritului Sf., este dorinf a aprinsa de a primi religiunea crestind,
impreunata cu iubirea lui D-zeu i parerea de rau perfecta, in
care se cuprinde i dorinfa de a primi 13otezul. lubirea lui D-zeu
5i parerea de rau perfecta produc grafia sfinfitoare intocmai ca
I3otezul adevarat, dar nu imprima caracter, i nici nu se iarta
totdeauna toatá pedeapsa vremelnica. Aceasta atarna dela inten-
sitatea iubirii lui D-zeu si a pdrerii de rau, iertandu-se o parte
când mai mare, când mai mica, Cand chiar toata.1) S. Thoma
zice, Ca de va muri catehumenul cu dorul 13otezului, nu va
ajunge indata la fericirea vecinica, ci va suferi pedeapsa treca-
toare, dar totusi se va mantui, insa, asa ca prin foc.2)
62. Botezul sangelui este martiriul suferit pentru cre-
dinfa in Cristos, sau pentru alte virtufi recomandate sau porun-
cite de el. Dupd invafatura Bisericii, si in Botezul sangelui se
iarta toate pacatele ca in Botezul apei. Aceasta invalaturd a Bise-
ricii se razimá pe cuvintele Mantuitorului, prin cari promite man-
tuire celor cari vor suferi martiriu pentru credinfa in el, chid
zice : Tot cel ce ma va mdrturisi pe mine (naintea oamenilor,
mórturisi-lvoiu si eu pe el mnaintea Tatalui meu, care este In
ceruria ; si Cel ce-si va pierde sufletul sclu pentru mine
alla-l-va ;3) Cel ce-si ureste sufletul s6u In lumea aceasta,
In viala vecinico ft va pcYzi".4) Nici Botezul sangelui nu imprima
caracter, dar prin el se iarta toate pedepsele.
Cu toate aceste, I3otezul dorului i Botezul sangelui nu pot fi
considerate ca 5i sacramente propriu zise, deoarece, de o parte, nu
imprima caracter ca si I3otezul apei ; de alta parte, nu produc grafia
ex opere operato« ca sacramentele, ci »ex opere operantis«.
Astfel, celce a avut dorinfa aprinsa a se boteza, trebuie sa se
boteze si cu Botezul apei, când Ii va fi cu putinfa. Motivul este,

1) Nnldin. 1. c. n. 55. 2. a.
2) 3. qu 68 2 ad. 2.
3) Mat 10 3, 39.
4) loan, 12, 25

www.dacoromanica.ro
46

ca numai prin acest Botez al apei devine membru al I3isericii

5i iubiect capabil pentru celelalte sacramente.9

2. Efectele Botezului.
63. Din definifiunea data I3otezului se pot cunoa5te cari
sunt efectele acestui sacrament.
a) Se iarta pdcatul stramo5esc 5i toate pacatele personale
5i toate pedepsele atat cele vecinice, cat 5i cele temporale ;
»Pocaili-vd 5i sd se boteze unul fiecare din voi in numele lui
Isus Cristos, spre iertarea pdcatelor voastre 5i yeti primi darul
Sfantului Spiritq, zice S. Ap. Pave1.2)
b) Renasterea spirituald prin conferirea grafiei sfinfitoare ;
5i conferirea darurilor 5i a graliei sacramentale, care constitue
dreptul la toate grafiile actuale, cari il ajuta pe cel botezat sä
duca o viafa cre5tineasca : V'ali spdlat, v'ali sfin(it, v'aft in-
dreptat intru numele Domnului Isus si intru Spiritul Dumnezeu-
lui nostru".3)
c) Imprimarea caracterului, de care aminte5te S. Ap. Pavel,
and zice : . . . D-zeu, care ne-a si pecelluit pe noi 5i a dat
arvuna Spiritului intru inimile noastre.«4)
d) Prin Botez omul devine membru al Bisericii, care este
trupul mistic al Domnului, 5i capabil a primi 5i celelalte sacra-
mente, de cari se imparta5e5c ceilalfi credincio5i.
E de notat, ca in cel adult, pentruca prin Botez sa i-se
ierte, pe langa pacatul stramo5esc, Si pacatele personale ce le-ar
avea, se cere, pe langa credinfa, 5i pdrere de rdu (atrifiune)
pentru pacatele savar5ite.

3. Necesitatea Botezului.
64. Un lucru poate sa fie necesar in doua feluri : ne-
cesar ca si UR mijloc (necessitate medii), 5i necesar din po-
runcd (necessitate . praecepti). Necesar necessitate medii se
zice acel lucru, care este un mijloc atat de indispenzabil pentru
djungerea unui scop, incat fard de acel lucru nu-I putem rea-
l) Dr I Marcu. Liturgica, p 333 urm.
2) Fapte. 2, 38 ; Credinla aceasta a Bis. se vede i in rugapiunea la
imbracarea botezatului : Bine e0i cuvantat Doamne .. , care i acum
bine ai voit a naVe de nou pe robul tau acesta nou luminat prin apa si
prin Spirit, i i-ai daruit iertareo p6cale(or calor de uoe i celor Ora de
voe", Euhologiu. Blaj 1913, p. 29. ;
a) I. Cor. 6, 11 ;
4) 11. Cor 1, 21 ;

www.dacoromanica.ro
 47

liza, indiferent cd nu-1 avem acel mijloc din vina noasirã, sau
Vara de vina noastrd. Acesta iard poate sa fie necesar in mod
absolut, cand nu se poate inlocui cu nici un alt mijloc ; sau in
mod ipotelic, când intre anumite imprejurari 5i sub anumite
conditiuni, se poate inlocui cu alt mijloc.
Necesar necessitate praecepti, este un lucru atunci, Cand
legea il porunce5te, il prescrie pentru realizarea unui scop, a5a,
ca dacd din Dina noastrd nu-1 avem, atunci nu ne putem ajunge
scopul ; iar dacd förd vino noastrd nu-1 avem, ex. : fiincicd n'am
5tiut, sau n'am cunoscut legea, atunci putem sd ajungem la
scop, sa ne mântuim.
Pe baza acestora putem zice, Ca :
Botezul apei este necesar pentru mdntuire ca i un nu:f-
loc Fr: mod ipotetic (necesitate medii hypothetica), pentru tofi
oarnenii. »De nu se va na5te cineva din apa 5i din spirit, nu va
putea sa intre intru imparatia lui D-zeu<,.1)
Se zice ca este necesar pentru mântuire ca si un mijloc
In mod ipotetic, pentruca in anumite imprejurari, Cand este cu
neputintä sa se primeasca 13otezul apei, acesta se poate inlocui
la copii : cu martiriul, sau Botezul sdngelui ; iar la adulti : cu
Botezul sdngelui 5i cu Botezul dorului. Prin urmare, la copii,
afara de martiriu, nimic nu poate inlocui Botezul apei.
Pentru cei adulti 13otezul este necesar spre mantuire 5i
din poruncd (necessitate praecepti). Mântuitorul nostru Isus Cris-
tos a dat poruncá Apostolilor sai sa boteze pe oameni, zicAnd :
»Mergand invdtati toate neamurile botezandu-i pe ei in numele
Tatálui 5i al Fiului 5i al Spiritului Sfant.q 2) Prin urmare, dna
Isus Cristos a poruncit Apostolilor s'a boteze pe oameni, ace5tia
sunt datori sa se boteze.3)

Articolul II
Materia 0 forma Botezului.
1. Materia depArtat6.
65. Conform invataturii 5i practicii 13isericii, materia de-
partata (remotd) a Botezului este apa naturald, luatä in intelesul
5i dupd uzul comun, a5a cum a vorbit 5i Isus, când a zis : »De
nu se va na5te cineva din apd...« »De va zice cineva, Ca' apa
adeodratd si naturald nu este necesara pentru Botez 5i de
9 loan 3 5
2) Mat 28, 19
3) Dr. V Suciu, 1 c. p 161 urm.

www.dacoromanica.ro
48

aceea ar rastalmAci cuvintele Domnului nostru Isus Cristos : »De

nu se va na5te cineva din apd 5i din Spirit Sfânt«, inteo meta-
fora ; sa fie anaterna«.') lar conc. Prov. I., zice : »Materia ce
este a se intrebuinfa la botez, este apa naturald sfinfità 5i nu-
mai in caz de necesitate, apa nesfinfita< 2)
Din Conc. Pray. I. se vede, ca materia remota a Botezului
este de doua feluri : eseMiald, care este : apa naturald; 5i pre-
ceptiod, apa sfinfild, care de comun se sfinfe5te, direct spre
acest scop, la Botezul Domnului ; sau unde nu este, sa se sfin-
feasca de catre preotul botezator cu ocaziunea l3otezului.
66 Pentru a inldtura orice nedumirire cu privire la
materia remota a I3otezului, pentru practica notam urmatoarele :
a) Materia remota validd a Botezului este orice tchid, care
dupd mime, dupd uz fi dupd judecata oamenilor se considerd
$1 se nume(e: ap6.2) A5a, materie valida este : apa de izvor,
de fantana, din rauri, de mare, de lacuri, de balli, din cisterne,
apa de ploaie, apa destilata, apa din zapada ori ghiafa topita ;
apa minerala ; apa din vapori, din roua ; apa tulbure sau ame-
stecata cu alte materii, numai partea predominanta, covar5itoare
sa fie apa, adeca sa se pastreze substanfa apei, indiferent de
ce coloare, gust sau miros ; apa calda sau rece.
b) Materia remota invalidd este orice lichid, care nici dupa.
nume, nici dupa uzul comun, nici dupa judecata oamenilor 5i
nici dupa realitate nu este considerat ca apd. A5a, materie in-
Delia este : laptele, s'angele, scuipatul, vinul, berea, rachiul,
oleul, grasimea topita (unsoarea), noroiul, cerneala, mustul stors
din fructe, lacrimile, sudoarea, urina 5. a. Pe toate aceste nimeni
nu le considerd si nu le nume5te apd.
c) Materie remota dubie, care in caz de necesitate, lipsinci
materia sigur valida, se poate aplica, este : zeama foarte subfire,
ceaiul, zeama de cafea, apa disolvata din sare, sucul ce curge
din vita de vie, sau alte plante, zapada 5i ghiata. Aceste cloud
din urma pe motivul, ca nu curg 5i deci, nu spalà, dar dacd se
ating de corp se topesc si curg.
Botezul administrat cu materie dub:e, indata ce se old oca-
ziune sã avem materie sigur validá, trebuie repetat sub condifiune,
ex.: »Daca nu e botezat . . .«.
d) Materie remota l(cild pentru Botez este apa naturala
1) Conc. Trid. ses. 7. C. 2 de Bapt.
2) Conc. Prov. I. t. 5. C. 2, n. 3.
3) Dr. I. Marcu, I. C. p. 334.
4) Noldin I. C. n. 58.

www.dacoromanica.ro
 49

sfinttto.1) Se sfinfe5te apa pentru I3otez la l3oboteaz5 si se pa-

streazd peste an in vase (sticle) bine astupate. In caz de nece-
sitate, ex.: primejdia moriii, se poate folosi orice apd naturalä
curatd 5i nesfintitä.
Pentru liceitate se mai cere, ca apa natural5 sA fie cu-
rata', adecd sd nu fie amestecatã cu alte ingrediente. Pdatuie5te
greu cel ce, fdrd necesitate, folose5te la Botez apä tulbure 5i
amestecatá cu alte materii.
Se poate amesteca pufind materie strAinA in ap5, dar in
m5surd mica, a5a ca sd nu nimiceasca substanta apei, 5i cancl
o cere aceasta necesitatea. A5a, de ex.: cand ar fi cazul s5 se
boteze f5tul in pântecele mamei, se poate amesteca pufind ma-
terie desinfectantä (ex. : o parte de chlorat hydrargyric cu 1000
parti apa). Si aceasta numai atunci, când exist5 primejdie
dé infectie. Mai nou medicii in astfel de cazuri recomand5 apa
desinfectatá prin fierbere.
DacA cineva ar dori sd-5i boteze copilul cu apá adusd din
rAul Iordanului, in apa aceea sd se toarne cAtiva picuri de apa.
sfintita.3)

2. Materia apropiata.
67. Materia apropiata (proxima) a Botezului este apli-
carea materiei depärtate (remote), adec5, a apei, f5cutà de cdtre
ministrul Botezului cu intenfiunea de a boteza. Aceastd aplicare
trebuie fácutd in asa chip, ca, dui-A judecata morald a oameni-
lor, cel botezat s5 se considere spalat, verificandu-se astfel cu-
vintele formei.
SpAlarea se poate face : a) prin cufundare in and ; b)
prin stropire ; $i c) prin turnarea apei pe capul celui ce se
boteaza. In cele dintAi veacuri botezarea se practica prin cufun-
darea in apd acelui ce se boteazà. Dar in S. Scriptur5 nu este
hotärât modul aplicárii materiei. Ba mai mult, din practicile
Apostolilor se poate deduce cu certitudine, ca nu s'a practicat
totdeauna 5i intre toate imprejurarile cufundarea. A5a, citim in
S. Scriptur5, Ca la predica lui Petru, in ziva de Rusalii, s'au
botezat, inteo zi, la 3000 de oameni 4), ceeace nu se pare sa" se
fi putut intAmpla prin cufundare ; S. Pavel a botezat, in inchi-
9 Conc. Prov. I. t. 5. C. 2. n. 3.
2) Latinii amestecá in apa sfinfita* pentru l3otez gi uleu de al cate-
humenilor i crisma.
3) Noldin, 1 C. n 60, C.
4) Fapte 2, 41.

www.dacoromanica.ro 4-
50

soare fiind, pe päzitorul inchisorii cu toata casa lui.1) Nu s'au

facut aceste botezdri prin cufundare. De altcum, picturile din
catacombe ne infafiseazd boteldri prin turnare.
In biserica greceascä se boteazä 5i azi prin cufundare ; in
biserica latinä 5i in biserica româna unitá, se administreazA
Botezul prin turnarea apei pe capul celui ce se boteald.
68. La ualiditatea Botezului se cere, ca:
o) So curgO ape, adeca nu e de ajuns sä cada numai ckiva
stropi, ci trebuie sO curgd, pentrua, in caz contrar, botezul e
dubiu.2) Cantitatea apei nu este hotarata, ajunge alata cat sa" curga.
Prin urmare, daca cineva i5i inmoaie numai degetul sau
mâna in apa, sau vre-o carpa 5i cu aceea atinge numai fruntea
celui ce se boteald, Botezul este invalid, deoarece nu este spa-
lare ; dacd, insa cu mâna udd sau cu o carpa uda freaca fruntea
celui ce se boteazd, atunci, Orerea comuna e ca botezul e valid,
deoarece exista spAlare.3)
h) Turnarea apei sa se facd a5a, ca apa sd atingd ne-
mitlocit copal celui ce se boteazO Prin urmare, dacd atinge
numai vestmintele, 13otezul este invalid ; iar daca atinge numai
parul capului, Botezul este dubiu, deci se poate 5i trebuie repe..
fit sub condifitme.
Pentruca apa sä spele cu adevarat capul celui ce se bote-
aza, preotul, cu mâna stAng5, va rani 5i va da la o parte parul,
sau va porunci sa o faca aceasta moa5a, 5i a5a va turna apa
pe cap ca sa curga.
In caz ca apa se toarna peste membranele (numite »se-
cundinae«) in cari este invalit fdtul, Botezul este invalid ; iar cand
apa se toarná pe capul acoperit cu o scoarra de bube, sau ina-
inte de ce 1-ar spala moa5a, Botezul este valid.
Dacd I3otezul nu se administreazd pe cap, ca partea cea mai princi-
paid a trupului, ci in alte parti sau organe, atunci distingem :
1. Dacä se administreazä in o parte mat noblló a trupului, ex.: pe
grumaz, piept, sau umeri, Botezul este valid ; dar dat fiind, a sunt
unii teologi, ca de ex.: S. Alf., cari dubiteaza de valoarea unui astfel
de 13otez, dacd este necesar, se poate repeti in mod licit,4)j
2. 13otezul administrat in altä parte a trupului, ex.: mana., picior,
brat scl.. este dubiu5)
1) Fapte. 16, 33.
2) S. Alf. 1. 6. n. 107. q. 6.
3) Noldin 1. C. n. 61, 2, a.; Aertnys-Damen 1. C. n. 47 q. 2.; S. Of,
8 Nov. 1770 ; 9 lulie 1779 si 14 Dec. 1898 a declarat, ca in acest caz Bote-
zul trebuie repetat sub conditiune. Vez. Aertnys-Damen, I. c,
4) S. Alf. t. 6. n. 107. qu, 4.:
5) S. Alf. I. c.

www.dacoromanica.ro
 51

Nu este absolut necesar, ca apa sa se toarne numai de-

tcat pe cre5tetul celui ce se boteaza, ceeace nicairi nu se pre-
-scrie. Se poate si este valid Botezul turnand apa pe frunte, mai
ales atunci, cand parul fiMd prea des, Botezul administrat pe
<cre5tet ar putea deveni dubiu.
Turnarea apei pe capul celui ce se boteaza se face de trei
ori, 5i inca in semnul s. cruci, cand se amintesc singuraticile
persoane ale S. Treimi. Turnarea sau tufundarea de trei ori nu
se cere la validitatea 13otezului pentru aceasta e de ajuns 5i
o singura turnare sau cufundare, ci la liceitatea lui. 9
Turnarea apei trebuie sa se faca de catre acela care pro-
nunfa 5i forma. Prin urmare, daca apa curge dela natura, ex.:
,ploaia, atunci botezul este valid, deoarece se considerd, ca acela
spala care 5i pronunfa forma ; daca, insa, apa curge pe capul
celui ce se boteazd turnata de catre om, ca sa-1 ajute pe mi-
nistru la botezare, atunci Botezul este invalid, deoarece altul
aplica materia 5i nu cel ce pronunfa forma.2)

3. Forma Botezului.
69. Forma Botezului sunt cuvintele pe cari le roste5te
Ininistrul I3otezului, cand aplica rnateria. In biserica noastra este
.aceasta : Bofeozdse robul lui Dumnezeu N. tn numele Tata-
lui pi al Fiului i al Spiritului Sfdrit, Amin.$)
De aid se vede ca forma valida a Botezului trebuie sa
exprime urrnaloarele : o) persoana ministrului, macar implicit
(la rom. cat. este explicit exprimata .: »ego«); b) persoana celui
ce se boteaza, adecd.: subiocful; c) aclul botezdrii cu efectele:
»boteazd-se» ; (1) unitatea naturii divine, care aid se exprima
-prin cuvintele-: »in numele«; e) deosebirea celor trei persoane
ale S. Treimi cu numele lor proprii, ceeace aici se Intampla
prin conjuncliunea »5i".14)
Din forma 13otezului rezulta, ca nimeni nu se poate boteza
pe sine insu5i in mod valid, deoarece ,persoana botezatorului tre-
buie sa fie deosebita de persoana botezatului, dupd cum 5i Isus
a facut deosebire intre ministrul 5i subiectul Botezului, cand a
.zis': »botezandu-i pe ei"..
70. Suni mai multe variante ale formei originale a Bo-
1) S. Alf. 1. 6 n. 107. qu. 5.
2) S. Alf. 1. 6. n. 106. qu. 1.
3) Conc. Prov. I. t. 5. c. 2. n. 3.; La cat. cle rit latin este: ,N.
.ZI , ego te baptizo In nomine Patris ei Filii et Spiritus SanctL"
4.) S. Alf. 1. 6. n. 108.

www.dacoromanica.ro 4
52

tezului, cari sunt valide, dubii sau invalide, dui:4 cum pástreazd
sau schimba esenta formei adev5rate.. Asa :
a) sunt valide acele in cari nu sunt schimbári esentiale,
ex.: »13oteaza-se Domnia Sa N. In numele Tatälui si al Fiului
scl.« ; »spqM-se robul lui D-zeu N.. scl.« ; »Boteazd-se robul lui
D-zeu N. in numele Spiritului Slant si al Tatdlui scl.« ; »I3o-
teazd-se robul lui D-zeu N. in numele Tatalui celui nenascut
si al Fiului unuia näscut si al Spiritului Sfânt, care dela amandoi
purcede«.
Nu invalideazd forma omiterea conjundunii »si«, cuvântul
»Amin«, adjectivul atribut »Sfânt«. In S. Scripturà Spiritul Sfânt
se numeste simplu : Spirit.1)
b) Sunt invalide acele forme, cari cuprind schimbAri esen-
fiale, sau vre-o erezie. Botezul administrat cu astfel de forme,
fiind ivalid, trebue repetat in mod absolut. Asa sunt, ex.: Bo-
teazd-se robul lui D-zeu N. in numele S. Treimi«, sau »in numele-
lui Isus Cristos«, deoarece prin aceste nu se exprima in mod
distinct cele trei persoane ale S. Treimi. Asemenea : »BoteazA-se
robul lui D-zeu N. in Tatdl si In Fiul si in Spiritul Sfânt«. Aici
nu se exprimd unitatea naturii divine ; sau : .A-dministreaza-se
sacramentul Botezului robului lui Dzeu N." 5c1. Aici nu se
exprimä actul botezkii, ci numai vointa de a botezà.
c) Sunt dubii acele In cari nu este clar, dacd se exprimd
prin ele tot ce se cere sa se exprime prin forma adevAratá,
sau, Ca cele cuprinse in ele nu sunt oare erezii. l3otezul ad-
ministrat cu astfel de forme, fiind dubiu, trebuie repetat sub
condifiune. Asa sunt, de ex.: »Boteazd-se robul lui Dumnezeu N.
in virtulea sau majestatea Tatálui scl.; 13oteazd-se robul lui Dum-
nezeu N. in numele celui care a ndscut si a celui nAscut si a
celui care purcede« ; aici nu sunt exprimate persoanele S. Treimi
cu numele lor proprii.
d) Discutate sunt »I3oteazd-se robul lui Dumnezeu N. fn nu-
mele Ta(alui, in nuinele Fiului, In numele Spiritului Slant ;
sau : Boteazd-se robul lui Dumnezeu N. in numele Tatdlui, bo-
teazd-se . . . in numele Fiului, boteazd-se . . . in numele Spiri-
tului Sfânt«. S. Oficiu le-a declarat pe aceste de valide in caz
cA ministrul este catolic.2) Asemenea discutate sunt : »13oteazd-
se . . . in numele lui Dumnezeu Teal si a lui Dumnezeu Fiul
si a lui Dumnezeu Spiritul Sfânt«.3)
1) loan, 7, 39; S. Alf. I. 6. n. 108. i 112.
2) 5. Off. 11 Ian. 188/.
3) S. Alf. 1. 6. n. III.

www.dacoromanica.ro
 53

La oaliditatea formei sacramentale se cere ca ministrul

_sa intentioneze a exprima aceeace a intentional Cristos, fa
caz contrar sacramental este invalid, chiar $1 dacd cuointele
formei ar fi aceleai pe cari le-a instituit Crislos.9
Articolul III.
Mini strul Botezului.
1. Minisfrul Botezului solemn.
71. Deosebim ministrul Botezului solemn si ministrul
Botezului privat, care se mai numeste si ministru din necesitate.
Ministrul Botezului solemn este ordinar 5i ex(raordinar.
a) Ministrul ordinar al Botezului solemn este preotul. Cu
toate aceste, nu fiecare preot are dreptul sa administreze Bote-
zul solemn. Acest drept, de comun, este rezervat Episcopilor si
parohilor, cari, apoi, pot permite si altora sA administreze Bote-
zul in dieceza sau parohia lor ; care permisiune in caz de nece-
sitate se si presupune.2)
Episcopii si parohii pot administra Botazul tuturor supusi-
lor lor, cari petrec pe teritoriul diecezei sau parohiei lor. Nu pot,
insa, boteza nici pe credinciosii lor, cari petrec in afarA de teri-
toriul diecezei sau al parohiei, dar nici pe supusii sträini, cari
petrec pe teritoriul diecezei sau parohiei lor. Deci, acestia, dacd
numai se poate, trebuiesc trimisi in parohia de domiciliu, sa se
boteze de cdtre parohul propriu. Dacd, insä, aceasta este cu ne-
putinta, sau foarte greu, poate fiecare preot paroh sa-i boteze ;
dar trebuie sa avizeze pe parohul propriu despre administrarea
Botezului. Acesta, apoi, il va induce in matricula botezatilor.
De Cate ori este vorba de I3otezul adultilor, trebuie mai
dinainte adus cazul la cunostinta Ordinariatului, care va dispune
in chestiune. Motivul este, ca. de Episcop se tine in randul intAi
propagarea Bisericii,
b) Ministrul extraordinar al Botezului solemn este diaco-
nul, care numai cu permisiunea Episcopului sau a parohului
poate boteza solemn. In caz de necesitate parohul poate permite
diaconului sa boteze solemn. Atari cazuri de necesitate ar fi, ex.:
c'ând parohul ar trebui sa meargd la un bolnav, sau ar fi ocupat
,cu ascultarea marturisirilor. In caz de extremA necesitate acea-
stä permisiune se si poate presupune.8) Diaconului, insd, nu-i
<este permis sä sfinteasca apa.
1) Lugo, Disp. 2 n 113 urm.
2) Codex. can 738 § 1

3) S. Alf1 .6. n 116; Codex. can. 741.

www.dacoromanica.ro
54

Clericii inferiori devin iregularf, clad administreaza l3otezull

solemn.')

2. Ministrul Botezului privat sau din necesitate.

72. Ministrul Botezului din necesitate este oticare om
cu uzul ratiunii, barbat sau femeie, catolic sau acatolic sau.
5i pagan numai sa aplice materia 5i forma prescrisa 5i sa aiba
intentiunea a face ceeace face I3iserica.2)
Totu5i, intre persoanele cari pot sa boteze in caz de nece--
sitate, trebuie observata urmatoarea ordine : intaiu preotul, daca
este, diaconul, subdiaconul, cleric,. laic, barbat, femeie, afara de-
cazul and femeia ar 5ti mai bine boteza cleat barbatul, sau
pentru pudoare e mai consult sa boteze ferneia decat barbatul.
E de notat, cã un laic,. barbat sau femeie catolica, este qu
precädere fata de un acatolic, fie chiar 5i preat ; iar o femeie-
straina e cu precadere fata de tatal copilului.
Aceastd ordine trebuie observata cu strict*, a5a Ca paca-
tuie5te greu acel laic, care boteaza fiind de fatA un preot ; iar
preotul nu poate ceda din dreptul sau, afara de cazul, and ar
fi sa boteze fetii cari trebuiesc botezati in aclul na5terii.3) In
atari cazuri boteaza, de comun, moa5a, care trebuie sa fie in-
struita pentru acest lucru.
Parintilor nu le este permis sa boteze pe fiii lor, numai in.
cazul de extrema necesitate urgenta, care este singurd primej-
dia moriii pentru eel nebolezol, 5i nici decurn_ imprejurarea, cã
preotul nu poate sa vina in curand, sau Ca ar fi prea departe.4) De
altcum, afard de primejdia mortii, nici laicilor nu le este permis
sa boteze.
Parintele care, afara de cazul necesitatii, boteaza pe fiul sau
legitim, in mod temerar sau din Mutate, comite pacat greu 5i
contrage rudenie spirituala cu sotia sa, 5i pierde dreptul la de-
bitul conjugal. Este, insa, obligat sa-1 dea partii nevinovate. Nu
contrage rudenie dacd a botezat din ignoranta sau necesitate.9
Daca trebuie sa se administreze Botezul din necesitate in
mod privat, e bine, daca numai se poate sa se faca in.
prezenta a lor doui martori, sau macar unul, cari sa poata do,-
S. Alf I. C.
3) Dr. V. Suciu, Logm, sp U. p, 172; Pidalion p, 479, IL
3) Suarez, Disp. 31, sct. 4. 7_n. urm
4) Conc. Prov. I. c. 2. n. 2.
5) In biserica catolici de rit latin nu mai existd rudenie spiritualä
intre botezator §i parintii botezatului.

www.dacoromanica.ro
 55

vedi, la caz de nevoie, ca s'a administrat Botezul. lar preotul,

in caz Ca botezatul supraviefuieste, trebuie sa suplineasca mai
tarziu ceremoniile dela Botez, si dupa ritul Bisericii noastre
sai administreze si S. Mir. Asemenea va administra S. Mir
si acelora, cari au fost botezafi de catre preofi romano-catolici.
boate aceste se vor introduce si in matricula botezafilor.

Articolul IV.
Subiectul Botezului.
1. Subiectul capabil al Botezului.
73. Subiectul capabil al Botezului este oricare om viu
si nebotezat, fie copil, fie adult.
Explicam afirmafiunea :
o) Este frecare otn, pentruca fiecare are nevoie de re-
nasterea sufleteasca prin Botez ;
b) Singur ornul viii este subiectul capabil al 13otezului,
ca si al celoralalte sacramente deoarece numai pentru oameni
sunt instituite sacramentele, si Inca pentru cei vii ;
c) Ca numai omul nebotezat este capabil a prinn licit si
valid Botezul, rezulta din imprejurarea ca sacramentul 13otezu-
lui nu se poate repeta, daca odata s'a administrat in mod valid.

2. Botezul copiilor.
74. 1°. Botezul copiilor niiscuti din pärinti credin-
cio*i. Biserica crestina, finand seama de cuvintele Matuitorului :
De nu se va na0e cineua din apd f i din spirit, nu Da putea sd
intre Infra Impardlia lui Durnnezeu",1) totdeauna a indemnat pe
credinciosi sa nu amâne botezarea copiilor lor, ci cat mai de graba
sa-i aduca la Botez. »Parohii sa dogeneasca pe parinfi, ca aceia
Vara intarziere sd-si &Ica nascufii la biserica spre a se boteza(.2)
Motivul pentru care urgiteaza Biserica botezarea copiilor
este primejdia morfii, careia sunt expusi copiii cu mult mai tare,
de cat cei adulfi.
Nu exista vreo lege generala, care sä fixeze data botezarii
copiilor dupa nastere, data peste care nu pofi trece fail pdcat
de moarte. Ceeace zice Biserica, prin vorbele : »fara intarziere«,
se poate infelege : cateva zile, sau si numai cateva ceasuri, dupa
imprejurari. In unele locuri sunt dispozifiuni diecezane cu privire
0 loan, 3, 5.
2) Conc. Prov. 1. t. 5. C. 2. n. I.

www.dacoromanica.ro
56

la terminul 13otezului. Acolo unde se prescrie de comun o sapta-

mana sau 8 zile, Botezul nu poate fi amanat peste terminul
fixat, Vara cauza justa. 0 amanare mai indelungata constituie
pacat greu ; ceeace se poate intampla $i cand amanarea nu ar
fi a$a de indepartatd, dar exista primejdia moriii.
75. 2°. Botezarea copiilor nKscuti din pärinti acato-
lici. Prin 13otez atat ereticii, cat $i schismaticii au devenit supu$113i-
sericii adevarate, in consecinfa, acesteia ii compete dreptul de
a-i constrange la observarea poruncilor dumnezeiesti. Cu toate
acestea in realitate, lipsindu-i forfa externa executiva, biserica nu
se folose$te de acest drept al sau.
Pe baza acestora zicem, ca, dupa invafatura $i practica
Bisericii, nu este permis a boteza copiii nascufi din parinfi aca-
tolici, Vara $tirea $i invoirea parintilor sau a locfiitorilor acelora.
Motivul este, ca Biserica are totdeauna in vedere urmatoarele
clottä lucruri : o) sa fie asigurata educafia religioasä catolica a
celui botezat 5i b) sa nu se profaneze S. Sacrament, expus fiind
cel botezat sa aposteze. Prin urmare, daca parinfii acatolici
aduc copilul lor sa-1 boteze un preot catolic, declarand totodata,
ca ei nici de cum nu intenfioneazd sa se oblige a se ingriji de
cresterea copilului in religiunea catolica, preotul catolic nu-1
poate boteza, nici chiar atunci, Cand ar prevedea ca ar ramânea
pentru totdeauna nebotezat, afara de cazul, cand s'ar afla in
primejdia morfii.')
Copiii parinfilor catolici, cari au devenit aconfesionali, pre-
cum $i ai acelora dintre cari unul este apostat, iar celalalt evreu,
se pot $i trebuie botezafi, daca parintii o cer aceasta. Dar mai
nainte ei trebuie sd promita, ca se vor ingriji de cresterea co-
piilor botezafi in religiunea catolica. Nu este permis a-i boteza
atunci, cand se prevede cu certitudine, cä nu vor fi crescufi In
reliqiunea calolicö, $i deci vor recadea in erezie sau iudaism.
judecarea acestei primejdii, insa, de multe ori este impreunata
cu mari greutafi, de aceea totdeauna va trebui sa se ceara in-
srucfiuni dela Ordinariat.
Se pot boteza copiii acatolicilor $i lard' invoirea parinfilor,
atunci, cand ei s'ar afla in primejdia morfii. Ori de Cate ori s'ar
intampla, ca sa se boteze copiii acatolicilor !att. $tirea $i invoirea
parinfilor, trebuie grijit, dupa putinfa, ca Botezul sd nu se repe-
feasca botezandu-se a doua ord.
76. 3°. Botezarea copiilor näscut 1 din pgrinti necre-
1) S. Of. 26 Aug. 1885; S. Alf. 16 n. 126; Noldin, De Sac% n. 69, 2, b

www.dacoromanica.ro
 57

dincio0. Nu este permis a boteza copiii necredinciosilor fArd

stirea si invoirea parintilor. Motivul este, ca Biserica, in astfel
de cazuri, totdeauna are in vedere : a) dreptul natural al párin-
tilor asupra copiilor ; si b) ca sd nu se profaneze sacramentul
sau sa se batjocoreascd religiunea catolica.
Se pot boteza si fard invoirea parintilor, atunci, cdnd s'ar
afla in primejdia mortii ; precum si atunci, când desl nu sunt in
primejdia mortii, totusi este asigurata cresterea lor in religiunea
catolicd ; sau nu au OHO sau loctiitori, ori eventual acestia
si-au pierdut dreptul asupra lor.
In cazul când prin botezarea unui necredincios s'ar deslanfui
asupra Bisericii ura si prigoniri din partea necredinciosilor, Bo-
tezul se poate omite, indiferent cà ar fi vorba de un copil sau
adult, ori cd respectivul s'ar afla in primejdia mortii sau nu.
Se poate boteza copilul nascut din parinfi necredinciost,
daca acestia sad tutorii se invoiesc, ca cel botezat sd fie cre-
scut in religiunea catolicd. Asupra temeiniciei acestei invoieli, in
fiecare caz pericular, va judeca Ordinariatul.
Asemenea se poate boteza, dacd mama este catolica, deoa-
rece aceasta prezinta garantie suficientä pentru cresterea copi-
lului in religiunea catolica..
In caz cd unul dintre pdrinti fard invoirea celuhlalt, sau
cel care deprinde dreptul patern (ca bunicii) Vara invoirea Orin-
filor naturali, ar duce copilul sd se boteze, se poate boteza,
deoarece acestia prezinta o suficientä garanfd si o nadejde oare-
care, cá cel botezat va fi crescut in religiunea catolica.
Nu prezinta nici o dificultate botezarea copiilor nascuti din
pArinfi necredinciosi, atunci, and parintii sau tutorii se invoiesc
ca cel botezat sd fie crescut in religiunea catolicd aJard de casa
parinfeascd. Ramânând ei si dupd Botez in casa parinteascä nu
avem garanta suficientä, ca vor fi crescuti in religiunea catolica ;
deci, in practica, nici chiar la cererea parinfilor nu trebuie bate-
zafi, afará de cazul când s'ar afla in primejdia mortii, dacd vor
trebui sa rAmând in casa parinteasca.
Cu toate aceste pot cbveni cazuri, când pot fi botezafi, dacd
este nadejde fundatd ca parintii se vor converti la catolicism,
sau nu se prevede primejdia profandrii religiunii catolice.9
Copiii necredinciosilor botezafi färd invoirea párinfilor
numai dacd se poate trebuie scosi de sub puterea parinfi-
I) S Of 22 Julie 1840 ; 11 Dec. 1850

www.dacoromanica.ro
58

lor ; cei ai acatolicilor se pot rasa in casa pärinteascä, dacd pa-

rinfii nu neagd credinfa in Isus Cristos.9 .

77. 40 Botezarea copiilor ntiscuii din disZitoriile

mixte. Copii ndscufi din pärinfi cari trdiesc in cdsdtorie mixt&
(incheiatä intre un catolic si un acatolic), I3iserica totdeauna i-a bo-
tezat, considerându-i de religiunea catolicd. Dar in mune rani le-
gile civile hotdresc care 55 fie religiunea acestor copii. Asa, in
România legea cultelor din 1928 fixeazd in modul urmAtor re-
ligiunea copiilor :
1. Copt!! legitimi.
Dacd parintii sunt de diferite culte, tatal va determina cdruia din
cele cloud culte al tatalui sau al mamei va apartine copilul.
Conventiile referitoare la fixarea cultului copiilor, incheiate fie an-
terior legii din 22 Aprilie 1928, fie posterior ei, sunt nule si de nul efect,
dreptul de alegere al tatälui neputând fi märginit. Sunt deasemeni nule
conventiunile incheiate in acelas scop in timpul cAsatoriei.
Pentru determinarea cultului copiilor nu se face nici o distinctiune
dup'a sex.
Dacd declaratiunea nasterii este facutd ofiterului stärii civile de
insusi tatal (legitim), el va arata cu aceastd ocazie cultul cdruia copilul
va apartine
Daca tatäl (legitim) este impiedecat din ori ce motiv de a face
declaratiunea nasterii in persoand sau prin procurator, el poate f ace ale-
gerea cultului cdruia copilul va apartine prin act autentic (notarial) ante-
rior inscrierii nasterii. Actul autentic va fi prezentat ofiterului stdrii civile
de persoana care declarà nasterea.
Daca tatal (legitim) e mort, dreptul de desemnarea cultului cárula va
apartine daca parintii sunt de deosebite culte apartine mamei. Mama
va putea determina cultul prin act autentic (notarial) anterior declaratiunii
nasterii, act ce va fi prezentat ofilerului stärii civile de persoana ce de-
clard nasterea.
Copilul nascut de o femeie maritata, care ins'a nu mai cohabiteaza
cu sotul säu, va fi inscris in registrele stärii civile ca apartinind cultului
aratat de persoana ce face declaratia, daca aceasta declaratiune nu este
facuta de insusi sotul.
2. Copiii nelegilimi.
Copiii ndscuti in gall de casatorie urmeaza" cultul mamei.
Mama poate ardta cultul, ce urmeald a fi inscris, prin act autentic
(notarial) anterior declaratiunii nasterii, act ce va fi prezentat ofiterului
stärii civile de persoana ce declard nasterea,
Copilul ndscut in afard de casatorie (nelegitim) nu va urma reli-
giunea tatälui, chiar daca' acesta I-a recunoscut prin actul de nastere.
3. Dispozifiuni comune.
,In toate cazurile cind tatAl sau mama are dreptul de desemnarea
cultului cdruia copilul va apartine, daa declaratiunea nasterii este lacut.1
9 Noldin, I. c. n. 69. nota.

www.dacoromanica.ro
 54

ofiterului stärii civile de o altà persoand decat acestia si nu se aduce

actul autentic care sä constate desemnarea facutd, ofiterul starii civile va
inscrie in registru cultul aratat de cel ce declara nasterea.
Tatäl sau mama care ar avea motive de nemultumire, pentru in-,
scrierea f Acutä referitor la cult, va putea cere rectificarea actului stara
civile" 1)
In cat prive5te copiii tiascuti din pArinfi catolici de rit di-
vers, ei vor urma cu totii ritul tatalui.
Codicele latin spune cä fiecare va urma ritul cu a cärui
ceremonii a fost botezat, afard de cazul, cand l3otezul a fost
conferit prin fraudd sau din necesitate de cdtre un ministru de
alt nit') Prin urmare, din cauz5 jastä, preotul catolic de rit orien-
tal poate boteza un copil nàscut din párinfi de rit latin, 5i copilul
va aparfine ritului latin, 5i invers. Preotul latin insa nu poate
administra 5i S. Mir ; asemenea, nici preotul de rit oriental sä
nu administreze S. Mir unui copil ndscut din parinfi de rit latin.
La latini nu preotul administreazd S. Mir, ci episcopul.
E de notat Ca preofii de ambele rituri trebuie sa se infe-
leagd intre ei de mai 'nainte cu privire la sävar5irea funcfiuni-
lor parohiale.4)
78. 5°. Botezarea copiilor giisiti (expu*O. Copii ex-
pu5i 5i gäsifi se boteaz5 sub condifiune, chiar 5i daca ar fi aflafi
având asupra lor o scrisoare in care s'ar spune ca sunt botezafi,
dac5 aceastä scrisoare este anonimd sau este scrisd de un om
necunoscut sau nevrednic de crezärnânt. Nu se boteaz5 (nici
chiar sub conclifiune) atunci, când actul Botezului este dovedit
prin dovezi vrednice de crezemânt, ex.: matricula botezafilor,
sau alfi martori vrednici de crezamânt. .
Cu privire la religiunea copiilor gasifi, legea cultelor din
Romania dispune urmátoarele :
0) Dacá din vr'un act scris sau din obiectele aflate asupra unui copil
0:sit rezulta o indicatiune asupra cultului ce parintele intelege a se da
copilului, copilul va apartine acelui cult.
b) In lipsa oricdrei indicatiuni asupra cultului, copilul gasit va urma
cultul persoanei care se insärcineaza cu cresterea lui ;
c) Dna copilul gásit a fost incredintat unui azil (casä de crestere)
intrelinut de stat, va urma cultul ortodox.
1) Vezi : Instructiuni pentru aplicarea art. 45, 47, 48, 49, si 50 din
legea pentru regimul general al cultelor promulgata prin inatul decret
regal Nr 1093 din 1928 si publicatá in Monitorul Oficial' Nr 89 din 22
Aprilie 1928. Vestitorula, Nr 15-16, 1928.
2) Codex. can. 756, 2,
a) 98, 1.
4) Conventiunea dintre Ord. Arhiepiscopesc de Alba-lulia si Fagáras,
si Ord. Episcopesc latin din Ardeal 1873. c. 7. si )0.

www.dacoromanica.ro
 60

d) Dacä incredintarea s'a fAcut unei institutiuni confesionale, va urma

cultul institutiunii respective ;
e) Dna' copilul a fost incredintat unui azil (casA de crestere) intre-
tinut de judet, va urma cultul majoritatii populatiunii din judet ;
I) lar dacA a fost incredintat unei institutiuni (casA de crestere) in-
tretinutA de comunA, va urma cultul majoritalii populatiunii din acea comunA.
In cazul alineatului el 5i I) Ministerul Cultelor tinAnd seamA de ma-
joritatea populatiunii apartinAnd unui cult, va determina pentru fiecare azil
(casä de crestere) in parte, care este cultul, pe care il vor urma copiii in-
credintati. Determinarea astfel Matta este obligatorie pentru ofiterul
stärii civi1e".1)
79.6°. Botezarea fetilor avortivi. Fetii avortivi sunt
aceia cari sunt lapadafi din pantecele mamei inainte de vreme.
Acestia oricat de mici ar fi trebuie botezafi ; daca sunt vii se
boteaza in mod absolut, iar daca e dubiu cd oare traiesc sau nu,
se boteaza sub condifiune : »Daca e viu...« Motivul este, cã pe
cum nu este permis sa ucizi fefii avortivi insuflefifi, tocmai a5a
nu este permis a-i lasa sa moara fara de Botez. Dupa parerea
comuna a teologilor animarea, insuflefirea fatului se intampla in-
data dupd concepere. Prin urmare, oricat de mici ar fi, trebuie
botezati. Deci, chirurgilor, moa5elor 5i mamelor trebuie sa li
se atraga luarea aminte asupra datoriei de a boteza ace5ti fefi
avortivi ; daca sunt deja formati 5i dau semne de viata, in mod
.

. absolut, iar dacd nu, sub condifiune.

Deoarece cu greu se poate cunoa5te, ca un atare fat este
viu sau mort, semnele cele mai obicinuite 5i sigure sunt semnele
descompunerii (ptitrefacfie), cari daca se ivesc denota ca fatul e mort.
Felii avortivi sunfi invalifi in asa numita secundina (o pe-
lifa), deci pentru ca sa poata fi botezafi se rupe cu degetele
aratator 5i cel mare aceasta pelifa, din care se scurge apoi un
lichid (liquor amnii), iar fatul se cufunda in apa 5i se scoate
pronunfându-se forma Botezului sub condifiune.2)
80. 70 . Botezarea fetilor intrauterini (inchi*i In pan-
tecele mamei lor). -- Valoarea Botezului conferit fefilor inchi5i in
pantecele mamei lor este foarte mult discutata intre teologi.
Practica Bisericii insa ne spune, ca atari fell nu trebuie botezafi,
deoarece Inca nu sunt nascufi 5i nu se poi spdla.
In cazul na5terilor anevoioase, daca e primejdie de moarte,
indata ce apare capul se boteazd in cap in mod absolut, daca
- e viu, si nu trebuie botezat Inca odata dupa ce s'a náscut de-
plin. Când apare mai intdiu altä parte a trupului, cum este cazul
1) L. c.
2) Capellman, Medicina pastoralis, p. 115, in notA.

www.dacoromanica.ro
 61

nasterilor anormale, se boteaza in aceasta sub condifiune, $i dupa

na$tere se boteaza iard in cap sub condifiune : »Daca nu e
botezat . . .«.9
In cazul na$terilor anevoioase se poate aplica operatiunea
denumita : secliunea cezaree, daca se prevede cã mama nu va
putea naste $i copilul va muri nebotezat. Nu este iertat, insd, a
aplica aceasta operatiune daca mama este debila $i se prevede
cd va muri in urma operatiunii, sau daca mama nu voie$te, de-
oarece, de o parte nu este iertat a expune primejdiei de moarte
viata mamei pentru salvarea copilulai ; de alta parte, nu este
singurd obligafiunea ei de a se supune unei astfel de operatiuni
pentru salvarea copilului.2) Nu se admite aceasta operatie nici in
cazul, cand nu este nadejde ca sa poata scoate copilul viu, cum
este cazul inainte de a patra luna dela zamislire.9
In caz cä mama moare, dupa ce s'a constatat moartea,
cei chemafi (medicii) sunt obligati sa aplice sectiunea cezaree
pent ruca sa mantuiasca via fa sufleteasca a copilului botezandu-l.
Se spune, anume, ca $i la cateva ore dupd moartea mamii, tra-
ie$te fatul in pantece, mai ales la $ase luni dupd concepere ;
prin urmare, flincica exista nadejde intemeiatd, ca sd se poata
scoate viu copilul, obligatiunea aceasta urgiteaza sub pdcat greu.4)
Tocmai pentru aceasta indata dupd moarte trebuie acoperit pan-
tecele mamei cu perini, ca sa nu faceasca $i a$a sa moara co-
pilul mai de graba.9
I3otezarea fetilor avortivi $i in cazuri de na$teri anevoioase
nu o sdvar5e$te preotul, ci moa$a ori medicul.
81. 8°. Botezarea mon*tridor. Dupd parerea comuna
a fiziologilor, din impreunarea omului cu animalele nu se poate
procrea fiinta vie. Prin urmare, orice mon$tri s'ar na$te din fe-
meie, se considera ca om, oricdt de diformi ar fi, se boteaza
absolut, dacd sunt vii, sub condifiune daca e dubiu ca oare
trdiesc Inca.
Dubiul ce se poate ivi cu privire la Botezul monstrilor
umani se referd :
a) La impreturarea, ca oare avem de aface cu unul sin-
gur, sau cu mai multi indivizi. In acest caz, dacd monstrul are
cloud capete $i cloud piepturi se considerd ca cloud persoane,
9 Codex. Can. 746, 2, 3.
2) Telch. Epitome Theol. Mor. p. 109 arm.
3) Noldin, 1. c. n, 71, 2. a.
4) Noldin 1. c.
5) Noldin 1 c.

www.dacoromanica.ro
 62

deci fiecare se boteazd separat in mod absolut, dacd sunt vii ;

când are un cap si cloud piepturi, capul se boteazd absolut, iar
pieptul condifiänat ; când are mai multe capete si un piept, sau
cloud capete si cloud piepturi, cari insa sunt strâns concrescute,
se boteaz5 un cap absolut si celelalte sub condifiune (»Dac5 nu
e botezat . . .< )
b) Dubiul se poate referi si la aceea, ca oare ceeace ni
se prezintà este fat uman sau numai o bucat5 de carne. In acest
caz se boteazd sub condifiune. l3ucafile de carne amorfe, l5pd-
date din pâniecele mamei, fára viala, precum si fefii acardiaci
(cari constau numai din pAntece si picioare), nu se socotesc fiinte,
indivizi umani.
3. Botezul adultilor.
82. Cei adulfi indat5 ce au ajuns la cunostinta I3otezu-
lui, sunt obligati sa se boteze cat mai de grabä cu putinfd. Mo-
tivul este, ca legea divind obliga pe fiecare om sä intre in Bi-
serica lui Cristos, iar usa, prin care cineva intrd in Biserica lui
Cristos, este Botezul.
La validitatea Botezului se cere din partea celor adulfi :
intentia serioasó, curatd i liberei de a primi Botezul, adecd
-sa se boteze stiind si voind ; iar pentru primirea licilã si cu
fruct a Botezului se cere credinid 0 pórere de Mu (atrifiune).
Prin urmare, dac5 cineva numai din motive lumesti vrea sd
se boteze, ex.: pentru a dobAndi anumite avantagii materiale, sd
nu i se administreze Botezul. Dac5, ins5, va avea cu adevdrat
intenfiune curatd sa se boteze, atunci preotul il va instrui in ade-
v5rurile de credinf5, si de cumva ar trai in fdrádelegi (ex. con-
cubinat) il va indemna s5 se lapede de modul acela de viafa
Indreptându-si viala dupd poruncile moralei crestine, caci numai
atunci va putea fi admis la Botez.
and adultul se afl5 in primejdia morfii si nu poate fi in-
struit in ale religiunii crestine, e deajuns dac5 arat5, inteun mod
oarecare, cd el le primeste acele si promite sincer, ca va ob-
serva in caz cd va rdmânea in viafd poruncile religiunii
crestine. Dacd, insg, unul ca acesta nu mai e in stare nici sa
ceard Botezul, dar din imprejurdrile viefii lui de mai 'nainte se
cunoaste cu o probabilitate oarecare intenfiunea lui de a primi
Botezul, se poate boteza sub condifiune ; si daca dupd ce s'a
InsAndtoit rdmâne si pe mai departe dubiul cu privire la valoarea
Botezului administrat, se va boteza sub condifiune iard.')
0 Codex. can 752.

www.dacoromanica.ro
 63

83. Copii necredincio5ilor 5i acatolicilor, dupd ce au ajuns

a uzul rafiunii si cer sa fie botezafi, li se poate administra Bo-
tezul, dacd sunt deajuns instruifi in ale religiunii catolice, chiar
5i fara invoirea parinfilor. Deoarece insa, atari copii de comun
nu pot fi separafi de familia parinfilor necredincio5i, 5i, prin ur-
mare, sunt expu5i primejdiei de a recadea in necredinfa, precum
5i alte rele pot sa urmeze de aici pentru 13iserica, in practica
este consult a amana botezarea lor Vaud la vrasta, cand fiind
majori, vor putea face trecerea dela cultul profesat de parinfi la
cel cre5tin catolic.
In codicele latin se spune, cd atat preotul care vrea sa
administreze l3otezul unui adult, cat 5i adultul, dacã este sand-
tos, trebuie sa ajuneze inainte de actul l3otezului ; 5i numai
dacd este cu putinfa, adultul botezat sa asculte Sf. Liturghie 5i
sa se cuminece.1)
84. Nebunii, cari n'au avut niciodata uzul rafiunii se
considera ca 5i copii, si se boteazd ca 5i aceia; cei cari au avul
andva uzul rafiunii se cere ca atunci sä fi cerut Botezul, adeca
sa fi avut intenliune (pentru validitatea Botezului) 5i sa fi avut
credinld V pdrere de Mu (la primirea licita 5i cu fruct); cei
cari au intervale lucide se vor boteza la aceste intervale, dupd
ce vor fi instruiti, dupa putinfa, in ale religiunii, ca sä primeasca
Botezul 5tiind 5i voind.
In primejdia morfii este deajuns ca muribundul sa fi avut
dorinfa, macar probabila, de a se boteza.
Asemenea crelinii 5i cei ce dau unele semne cd au uzul
rafiunii, sa fie botezali dupa ce vor fi instruifi, pe cat e cu pu-
linfa, in ale reliaiunii, 5i daca ei voiesc ; dacd nu voiesc, nu este
permis a-i boteza.2)

4. Botezut sub conditiune.

85. Sub condifiune se administreaza Botezul de cateori
exista dubiu rational cu privire la validitatea Botezului admini-
strat mai inainte. Aceasta se intampld de comun in urmatoarele
cazuri : a) cand I3otezul a 'lost administrat din necesitate de catre
moa5e, sau alfi laici ; b) cand se intorc in sanul Bisericii cato-
lice acatolici al caror Botez este dubiu.
10. In cazul Botezului din necesitate mai intaiu trebuie sa
examinam cu deamanuntul validitatea aceluia 5i numai daca nu ne
1) Codex. can. 753
2) S. Thoma, 3. qu 68, a. 12. Baptizantur volentes, non autem inviti."

www.dacoromanica.ro
64

putem convinge despre validitatea lui, se va repeta sub condi-

Pune. Ca sa ne putem informa asupra valorii Botezului admi-
nistrat in caz de necesitate fard ceremonii, cari, apoi se vor
suplini mai tarziu, vom intreba : a) Cine a botezat 5i intre
ce imprejurari ? Daca a botezat o persoaba timida, perplexa, sau
5i una mai treaza, dar intre imprejuräri grele, asa, cd toate s'au
facut la repezeald, se poate dubita de valoarea Botezului ; b) Ce
apa a folosit 5i cata a turnal ? ; c) Ce forma a folosit ? ; d) De-
odata a aplicat forma 5i materia ? ; e) Ce intentiune a avut ?
2°. In cazul, cand acatolicii se intorc in sanul Bisericii catolice
de multeori poate exista dubiu rational cu privire la validitatea
I3otezului lor. De aceea, totdeauna preotul va cerceta, dacd aceia
sunt valid botezati, sau nu. Dacd se va dovedi ca sunt botezati
valid, Botezul lor nu se poate repeta ; dacd se va dovedi ca Bo-
tezul lor este invalid, se vor boteza in mod absolut ; daca ramâne
dubiu Botezul lor, se vor boteza sub conditiune ; in sfar5it, daca
nu putem castiga nici o informatiune asupra valorii 13otezului
lor, sau nu putem face nici o investigare, se presupune dubiu
5i se repete5te sub conditiune.9
Se probeaza Botezul prin actul de botez, fie chiar 5i dela
ministrul acatolic ; sau in lipsa certificatului de botez, prin fa-
siunea martorilor, déajuns fiind 5i un martor.2) Ram'anand du-
biul, se boteaza sub conditiune. A5a se boteaza cei veniti dela
Unitari sau Sociniani.°)

Articolul V.
N5na*ii la Botez.
1. Practica Bisericii.
86. Obiceiul ca la administrarea Botezului sa' intervina
5i nana5, se razima pe cea mai veche practica a Bisericii.4)
Practica vigenta a Bisericii noastre romane unite este fixata in
Conc. Prov. I. t. 5. c. 2. n. 4. Pe baza dispozitiunilor acestui
Conciliu la Botezul solemn nu se intrebuinteaza mai multi nä-
na5i decat doi, un bärbat 5i o femeie : »Nana5i sa nu se in-
1) Noldin, I. c. n. 74, d.
2) Creditur ergo testimonio unius in batismo et consecratione eccie-
siae, Benedict XIV. Const. Postremo mense, 28 Febr. 1747.
3) Conc. Prov. I. t. 5. C. 2. n. 2,
1) 5, lustin M. qu. 56, De orthodox.; Tertulian, De Bapt, c. 18 ; Const.
Apost. 3, 26.

www.dacoromanica.ro
 65

trebuinfeze la botez mai mult deck un barbat si una femeie«.')

De comun se intrebuinfeaza numai unul, barbat sau femeie ; in
caz ca ar fi doi, atunci trebue sa fie un barbat 5i o femeie. S.
Alfons e de parerea, cd cel ce ar admite de nanas pe doi
barbafi sau pe cloud femei, ar comite pacat greu in caz ca cel
ce se boteaza e de alt sex ca nana5ii ; iar in caz Ca nanasii
sunt de acelas sex cu cel ce se boteaza (finul), -e numai pacat
venial. Motivul este ca multiplicarea rudenii spirituale ce se
contrage prin funcliunea de nanas la I3otez, 5i pe care Bise-
rica voieste sa o impiedece,2) se intampla prin faptul ca sunt
mai multi nanasi de sex deosebit ca cel ce se boteaza ; ceeace
nu se intamplä atunci, cand sunt de acelasi sex cu cel ce se
boteaz5.5)
Deoarece funcfiunea de naria;: se poate indeplini 5i prin
procurator, care poate fi de sex feminin sau masculin, se Poate
intampla ca sa se prezinte ca procuratori douà femei sau doi
barbali ; care imprejurare nu constituie pacat, deoarece adeva-
ratul nanas este acela pe care il reprezinta 5i nu cel care
reprezinta.
La botezul privat asemenea trebuie sä fie nanas, dad nu-
mai se poate ; in caz ca la Botezul privat (fail ceremonii) nu a
fost nanas, se va Intrebuinfa la suplinirea ceremoniilor, cand
insa nu se contrage nici o rudenie spirituala.4)
La 13otezul care se repeteste sub condifiune se va intre-
buinfa acelas nanas care a fost la primul Botez, daca e cu pu-
tinta 5i peste tot a fost nanas. In caz ca la I3otezul intaiu n'a
fost nanas, nici la repefirea lui sub condifiune nu este necesar.
E de insemnat ca la Botezul care se repefeste sub condi-
fune numai atunci se contrage rudenie spirituala, daca a fost
acelas nanas eat la Botezul intaiu cat 5i la al doilea. Prin ur-
mare, daca la Botezul intaiu a fost un nanas 5i la al doilea al-
tul, nici unul nu a contras rudenie spirituala din 13otez, nici
chiar daca mai tarziu s'ar dovedi care I3otez a fost valid.9
2. Conditiile cari se cer pentruca cineva sit poatif
fi lianas.
87. a) Pentruca cineva In mod licit sa poata fi nanas
se cere sa fie crestin catolic, barbat sau femeie, nepatat, cu
1) Conc Pray, I. t. 5 C. 2. n 4
9 Conc Trid. ses 24. C. 2. De ref, matr ; Codex Can. 762 769,
3) 5 Alf. 1. 6. n. 155. d. 2.
4) Codex can 762, & 2.
5) Noldin. 1, C. n. 77, 3 ; Codex, can. 763, & 2; Cappello De Scramen-
fis III. n 558.

www.dacoromanica.ro 5
 66

nume bun si sä stie elementele credinfii, poruncile dumnezeesti

si bisericesti, ca in caz de lipsd sa fie in stare a invala si pe fii
sai sufletesti.1)
Nu se admit de nanasi nici calugarii, afara de cazul cand
ar avea invoirea expresä a superiorului. Motivul este ca ei nu
mai dispun asupra voinfii lor si, prin urmare, nu pot lua asupra
lor oficiul de nanas in mod licit, Vara invoirea aceluia, care are
putere dominativa asupra voinfii bor.') .

Insus botezatorul, dupa practica Bisericii, nu poate fi na-

nas, desi nicairi in canoane nu este oprit. In caz cd botezatorul ar
fi totodatä si ndnasul, trebuie sa aibd un procurator, care sa in-
deplineasca in locul lui funcfiunile ndnasului.
88. b) Pentruca cineva sa poata fi nanas in mod valid,
adeca sa contraga si rudenie spirituala, se cere ca : sa fie admis
sau de cel ce se boteaza (dacd e adult) sau de parinfi sau de
tutori, sau in lipsa acestora de catre ministrul Botezului ; sa fie
ajuns la anii pubertafii ; sä nu fie necredincios, eretic, schisma-
tic, excomunicat, nebotezat, criminal public, nebun : »se eschid
cu totul necredinciosii, ereticii, schismaticii, excomunicafii, cei
Inca nebotezati, criminalii publici, nebunii si cei ce 'Inca nu au
ajuns la anii pubertalik.9 Daca vreunul dintre acestia ar fi desig-
nat de nanas din partea parinfilor si preotul nu 1-ar putea inla-
tura fail mare ofensa ori alta greutate, poate fi admis ca si
martor, fara ca sa fina copilul. In caz cã dela finerea copilului
la 13otez nu s'ar putea impiedeca, pentru evitarea unor rele mai
mari, se poate tolera si atingerea copilului in actul 13otezului,
caci si asa nu se poate considera ca lianas, nici chiar dacd ar
avea intenfia sa fie nanas.')
Se cere mai departe, pentruca cineva sa contraga rudenie
din Botez, ca acesta sa fie valid ; prin urmare, nu se contrage
rudenie spirituald cand Botezul administrat este invalid, sau and
se suplinesc numai ceremonille omise la Botezul privat.
Se cere, in sfarsit, ca sau in persoana sau prin procurator
sa atinga in mod fizic pe cel ce se boteala ; prin urmare, nu e
deajuns numai asistenta pasiva.
89. Nu pot fi nanasi nici parinfii celui ce se boteaza,
deoarece obligafiunea pe care o contrag nanasii, ei o au dela
natura. Functiunea lor de nanasi nu corespunde scopului pentru
1) Conc. Prot/. 1 t. 5. c 2, §i 4.
2) S. Alf. I 6. n. 156, Noldin I. C. n. 80.
) Conc. Prov. 1. 7 5, c. 2, n. 4
4) Noldin C. n 78, 4
1

www.dacoromanica.ro
 67

scare este instituit oficiul nana5i1or, ca, adecá, in caz ca parinfii

nu ar putea sau nu ar voi sa se ingrijeasca de cre5terea 5i in-
structiunea religioasa a copiilor, sa o faca aceasta nana5ii.
Se poate intampla ca, in caz de necesitate urgenta, sa nu
lie cine finea copilul la Botez numai fatal ; in acest caz, de5i
-tatal indeplineste funcfiunea de ndna5 la Botezul fiului sau, to-
tu5i nu contrage rudenie spirituala 5i in consecinfa, nu-5i pierde
dreptul de a cere debitul conjugal, deoarece nu este nana5, fi-
nand copilul numai in mod material 5i raspunzand in locul na5ului.
De altcum, in cazul I3otezului privat nu este absolut nece-
-sar sa funcfioneze 51 nana5u1. In caz ca nicidecum nu s'ar afla
nana5 care sa poata fi admis, e preferabil sa se administreze
-Botezul 5i fara lipanas. De aceea, dacd fatal ar funcfiona ca
_nana5 in mod temerar cu intenfiunea ca sa fie nana5, ar comite
sacat greu 5i ar contrage rudenie spirituala cu solia sa, pierzand
dreptul de a cere debitul conjuga1.2)
In dubiu, ca oare cineva poate fi admis de nana5 in mod
valid sau licit, parohul sa ceara instructiuni dela Ordinariat, pre-
supunand, bine infeles, ca este timp pentru aceasta.
90. Preotul trebuie sa dea credincio5ilor indrumarile
5i lamuririle necesare cu privire la alegerea nana5ilor, pentruca
ace5tia sa fie persoane cari intrunesc toate condifiile, cari se
cer ca cineva sa poata fi admis de nana5. In caz ca parinfii ar
.clesigna de rtana5i persoane neapte 5i nu ar voi sa. renunfe la
lotarArea lor, preotul va trebui sa-i lumineze, Cä legile biseri-
ce5ti nu admit pe astfel de persoane sa fie nana5i la Botez 51
sa nu-i primeasca.
Deoarece, insa, respingerea cuiva dela oficiul de nana5
este un lucru foarte ginga5 5i impreunat cu multe greutafi, preo-
-nil va trebui sa procedeze cu mult tact 5i infelepciune, ca nu
cumva ofensand pe cei vizall sa-5i facd 5i-e-51 o rnullime de
mizerii 5i piedeci pastorale. De aceea, Inainte de toate, se va
informa de cu vreme cine va fi nana5u1 5i daca va afla ca este
rneapt, sau chiar exclus dela oficiul de nana5 prin canoariele
biserice5ti, va indupleca pe pArinfi ca sa nu-1 trimita de nana5,
sentruca sa nu fie necesitat a-1 respinge daca se va prezenta.
Sä se fereasca, Insa, de vorbe prea aspre sau ofensatoare. Nu
este nevoie sa le motiveze pentruce nu poate fi admis, ajunge sa
1) S. Of. 3 Mai 1893.
2) S. Alf. I. 6. n. 158, 1 ; In biserica cat. de rit latin ranawl con-
itrage ructenie spirituald numai cu botezatul, nu §i cu parinjii lui. Codex.
4can 768.

5*
www.dacoromanica.ro
 68

le spuna cu bland*, Ca legile biserice5ti ii opresc sa. functio.

neze ca nana5.
In caz cã nici cum nu. 1-ar putea impiedeca pe unul care-
este exclus dela oficiul de nana5 (ex.. eretic) 5i ar veni la bise-
rick sa-1 considere ca 5i martor, rugand pe parinfi sa designeze-
pe un catolic, care sa fina copilul la Botez. Si dud n'ar putea
impiedeca ca sa find el copilul, atunci pentru. a evita un ràu
mai mare, sau decal sä lasam eventual sa &Ica copilul sa-1
boteze ministrul acatolic, mai bine sa se tolereze,, ca sa Indepli-
neascä functiunile nana5ului ,. caci in realitate 51 a5a nu contrage
rudenie, exclus fiind dela oficiul de nana5.1)
91. Chestiune: Oare este permls ca un calolic sd funclioneze ca
ndnas la Bolezul copillor unui ere(ic,. administral de colre un mintstru
eretic ?
Mai de mult unii autori erau- de Orenea, cl s'ar putea
Rdspuns:
admite, deoarece ar exista nadeidea ca in astfel de cazuri sA se poatä
realiza createrea ai instructiunea religioasa catolica a celor botezati.
Astazi aceasta nu se mai poate sustinea, deoarece nu numai ca nu
se admite comunicarea in cele sacre cu ereticii,. dar nici aceea nu este
permis, sa cerem dela cineva aceea ce el nu poate da farä sä p5catuiasca.
Ori, in acest caz se cere administrarea Botezului dela un ministru eretic,
ceeace el nu poate sa faca fara' sä päcaluiascA.2) lar Decretul S. Oficiu
din 10 Maiu 1770, spune apriat, Ca : Reste absolut oprit ca cineva sä func-
tioneze, fie in persoank fie prin procurator ca nänas la Botezul copiilor
nascuti din parinti eretici ai administrat de ministrul eretie.3)

3. Datorinfele nfinaqilor dela Botez.

92. Datorinfele nana511or dela Botez sunt :
a) Cu privire la copiii mici,. sã raspunda in locul lor Ia
intrebarile pe cari le pune preotul celui, ce se boteaza ; 5i tot-
odata sa bed márturisirea credinfii in numele lor. Nana5ii iau
asupra lor datorinfa de a .se ingriji de cre5terea 5i instrucliu-
nea religioasa a celui botezat, in cazul cand parinfil lui natu-
rali nu ar putea sau nu ar vrea sä implineasca aceasta datorie-
fireasca a bor. Aceasta datorie o au nana5ii 5i fard de tofi aceia,
fii suflete5ti din Botez, cari prin debilitatea minfii se aseamana
cu copiii, ex.: cretinii 5. a
b) Cu privIre la adulli, asemenea au, sa raspunda in locul
lor 51 sa faca profesiunea credinfii in numele lor, cand aceia nu
ar putea raspunde ne5tiind limba in care se administreaza I3o-
1) Noldin 1. c, n. 80, in nota. Aertnys-Damen, Thealt Mot.. 11. 1920/
ai 74, n, I.
2) Lehmkuhl, Theol. Mor. 11. n. 71. ;
3) Vermeersch, Theol. Mon. III. 1927.. n. 255.;

www.dacoromanica.ro
 69

ttezul si neputandu-se intelege cu preotul ; sau cand ar fi muti.

De comun, insa nartasii sunt chemati sa recomande pe catehu-
meni ca vrednici sa fie primiti in sanul 13isericii, garantand mo-
ralitatea si credirtta lor; si pe langa aceasta sunt datori a-i po-
vatui si indemna la fapte bune si viata crestineasca, ca toata
viata sa o petreacd asa precum au si fágaduit in 13otez.
Aceasta datorie a nanasilor este foarte mare si gravá, de-
oarece se refera la un lucru de mare insemnatate : grija de viata
sufleteasca a fiilor sufletesti. De aceea pastorii sufletesti sa in-
vete pe credinciosi datorintele cari izvoresc din functiunea de
nanas, si raspunderea ce o au inaintea lui D-zeu pentru fiii lor
sufletesti.
Totodata sa le traga luarea aminte asupra faptului, ca din
functiunea de nanas la Botez, -precum si la Mir, izvoreste ru-
denie spirituala, care formeaza piedeca nimicitoare de ca-
satorie. »Rudenia ssirituald, care se naste din sacramentele
botezului si mirului, impiedeca incheierea casatoriei valide
intre botezator si botezat si parintii botezatului ; si intre
nanasi si fiii spirituali (gradul intaiu); intre nanasi si intre
parintii sau fiii finilor, precum si intre copiii nanasilor si intre
fini (gradul al doilea); 5i intre pruncii nanasilor si intre pruncii
linilor (gradut al treilea).« 1)

Articolul VI.
Administrarea Botezului.
1. Timpul administrilrii Botezului.
93. Fiind Botezul usa prin care cineva intra in sanul
Bisericii lui Cristos, si se face membru al familiei crestine, Inca
din stimpurile cele mai vechi, crestinii au practicat administrarea
solemna a Botezului pentru cei adulti cari voiau sa se boteze.
Se administra aclultilor 13otezul cu mari solemnitati la anumite
zarbatori.
Practica aceasta isi avea insemnatatea ei simbolica. Asa,
-se administra Botezul la Pasti simbolizand prin cufundarea si
scoaterea din apd moartea si invierea impreuna cu Isus. Murim
päcatului i inviem pentru viata supranaturald a darului. Se ad-
ministra I3otezul la Rusalii, deoarece la aceasta sarbätoare s'a
coborat Spiritul Sfant peste Apostoli, si la predica lui Petru s'au
botezat peste 3000 de oameni ; iar in Orient se administra

1) Conc. Pray. H. t. 4. c. 2. § 15.

www.dacoromanica.ro
 70

Botezul la Epiphania (Botezul Domnutui sau Boboteaza) spre

aducerea aminte de aratarea Domnului in Jordan sfinfind apele
prin Botezul &att.')
Nu erau rari cazurile cand unii dintre cre5tinii cei vechi
arnanau Botezul pana la anumite sarbatori mari, iar unii chiar
pana la moarte. Ace 5tia din urrna o faceau aceasta pentruca.
astfel curatiti prin I3otez, sa fie siguri de mantuirea sufletului..
Ex.: Constantin cel Mare. Practica aceasta a lost reprobata de
SS. Parinfi, deoarece unii dintre aceia, cari amanati Botezul.
pand la sfar5itul vietii, erau de aceia cari doreau sa moarda
ca 5i cre5tinii adevarafi, dar viata nu li se deosebea de a pa-
ganilor.2)
In caz de primejdia mortii, dela inceputul Bisericii, se ad-
ministra Botezul oricand. Iar copiilor, Inca dirt cele dintai vea-
curi, li se administra Botezul indata dupa na5tere, asa ca sinodul
din Cartagina (253) respinse propunerea episcopului Fidus, ca sai
se amane Botezul copiilor p.ana a 8-a zi dupa na5tere. De altcum,.
obiceiul ce s'a introdus mai tarziu de a se boteza copilul in ziva .

a opta dupa na5tere, afara de insemnatatea simbolica (la 8 zile

s'a taiat imprejur Mantuitorul 5i a primit numele), alta indrepr
tafire nu are.
Copiii, mai vartos and sunt debili, trebuie Botezafi indata,
dupa na5tere. De aceea se spune in Conc. Prov. L ca : »parohii.
sa dogeneasca pe parinfi,. ca aceia fdr6 Intárziere sa-5i duca
nasculii la biserica spre a se boteza.«9 Jar cei. cari amarta multd
vreme dupd S. Alf. 10 zile batezarea copiilor, coma.
pacat greu.
Avandu-se in vedere necesitatea I3otezului. pentru mantuire,.
se poate administra in orice zi si in oricare ceas din zi sau
noapie.
Nota. Dupa legile civile, in curs de 8- zile dela na5tere,.
copilul trebuie anunfat ofiferului stkii civile, in teritoriul caruia.
s'a nascut. Aceasta datorie incumba pkinfilor, cari o pot implini,
5i prin altcineva. Si dupa legile din Romania cu aceasta ocazi-
une se declard 5i religiunea copilului, daca e nascut din Casa-
toile mixta, sau e nelegitim.
1) Tertulian, De Bapt. c. t; S. Greg. Naz.. Orat. 40. De Bapt.;
S. loan Gurä de Aur, Orat. De l3apt.
2) S. Vasile Om. 13, De Bapt.; S. Greg. Naz. 1, c.; S. Greg. Nyss..
Adversus eos qui differunt Bapt.; S. AmbrosieSermo 41 ;
3) Conc. Prov. I. t. 5. C. 2. n. 1.

www.dacoromanica.ro
 71

2. Locul administrilrii Botezului.

94. S. Scriptura ne invatà, ca Botezul se poate administra
in orice loc decent. A5a citim, ca isus Cristos s'a botezat in lor-
dan ; Apostolii au botezat in case particulare, ba chiar 5i in in-
chisori ;') pe vremea prigonirilor cre5tinii se botezau in catacombe-
5i alte locuri ascunse.
Si astazi I3otezul privat se poate administra oricand 5i ori-
unde. Botezul solemn, insd, inca din cele mai vechi timpuri, se
administra in baptisteriile bisericilor catedrale ; apoi cu timpul.
5i in alte biserici parohiale. Disciplina de azi a Bisericii prescrie,
ca Botezul solemn sa se administreze in biserica, afara de cazul
necesitatii urgente. >in case private botezul sä nu se confe-
reasca, afard de cazul necesitatii intetiioare«.2)
Din cauza justa se poate admite administrarea l3otezului
solemn 5i in case private. Atari cazuri sunt :
a) Cand cel ce se boteaza este foarte debit, a5a incat nu;
poate fi dus la biserica Fara sa se expund primeidiei de moarte ,
b) larna cand e ger mare ;
c) Daca in vreo comuna nu este biserica catolica, iar co-
muna vecina, unde este biserica catolica, e prea departata 5i
comunicatia anevoioasä ;
d) Cand se repete5te Botezul sub conditiune ;
e) Cand se boteaza un copil care nu poate fi botezat in
public Vara infamia mamei ;
1) Cand se boteaza iiii regilor 5i ai altor nobili. De altcum
astazi s'a introdus obiceiul de a boteza acasa 5i pe altii, nu nu-
mai pe nobili, ceeace din cauza justa se poate admite.9
In unele locuri este obiceiul ca pe copiii legitimi sa-i boteze
cu ceremonie mare in biserica, fiind de feta poporul 5i trägand
clopotele ; pe cand pe cei nelegitimi, fara nici o solemnitate
externa. 51 aceasta datina este aprobata de S. Scaun.4)

3. Numele la Botez.
95. Fiecare om cand se na5te in lume, pe langa numele
de familie, pe care il prime5te prin na5tere, mai prime5te Inca
un nume, prin care se deosebe5te de ceilalti membrii ai familiei.
La cre5tini acest nume se cla la l3otez, de aici : nume de botez.
1) Fapte. 16, 33;
2) Conc. Prov.i. t. 5. c. 2. n. 2 ;
a) S. Congr. de Sacr., 20 Dec. 1912.
4) S Congr. Conc, 31 Julie 1867 ; Noldin, 1. c. n. 81 in nota.

www.dacoromanica.ro
72

Cand in vechime se botezau adultii, paraseau numele cel

vechiu 5i luau un alt nume, insemnand prin aceasta, ca ei vreau
sa rupa cu trecutul $i sa inceapa o viata noua.
Obiceiul de a schimba numele cu ocaziunea inceperii unui
nou mod de viata, la primirea unei misiuni noua, il allam atat
in Legea veche, and Dumnezeu schirnba numele lui Avram
in Avraam, facandu-1 parintele multor neamuri ; 1) cat 5i in
Legea noua, Isus Cristos schimba numele lui Chif a in Petru 5i
il puse cap Bisericii sale. Urmand acest obiceiu cre5tinii cei din-
tai au lapadat, cei mai multi, numele cel vechiu avut in paga-
nism 5i 1-au inlocuit cu altul de-al Sfintilor, mai ales de-al Apos-
tolilor.
Cu privire la numele de botez, I3iserica noastra prescrie sa
»se puna nume de ale Sfintilor, iar nu nume pagane ori profanec.2)
Prin aceasta cel botezat castigd un patron in cer, care se
intrepune pentru el la Dumnezeu prin rugaciunile sale ; 5i tot-
odata, are un model de imitat pe calea virtutilor 51 a desavar-
5irii cre5tine5ti. Pentru aceasta este foarte de dorit ca pastorii
suflete5ti sa facd cunoscuta credincio5ilor viata Sfintilor cu toate
virtutile 5i faptele lor vrednice de imitat, ca astfel, cei cari le
poarta numele sa se indemne a le cere ajutorul si a-i imita in
cele ce sunt spre mantuirea sufletului.
$i, ca sa se observe dispozitiunile canoanelor, preotii sa
invete pe parinti, carora le revine dreptul de-a alege numele
copiilor. lor, ca sä le dea nume cre5tine, nume de ale Sfintilor ;
sau 5i daca doresc alte nume, acele sa nu fie pagane, ori even-
tual nume de-ale oamenilor necredincio5i 5i vestiti du5mani ai
I3isericii ; asemenea sa fie acele oneste, nu obscene, ori ridicole.
In caz, ca ei ar tinea mortis la numele profan pe care 1-au ales,
preotul va alege Inca un nume de-al Sfintilor 5i il va da celui
ce se boteazd inscriindu-1, pe langd cel profan, in matricula bo-
tezatilor. Cand sunt a5a mai multe nume, se inscriu unul langa
altul, fall sä le despartim prin virgula, ex.: loan Petru Traian...
Sa nu se inscrie in matriculd niciodata numele in forma diminu-
tiva, ex.: Nut, Mari* 5. a.
E de notat, ca dreptul de-a alege numele de botez il au in
randul intaiu, parintii, iar dacd parintii nu ar alege, o vor face
aceasta nanasii. In caz ca nici parintii, nici nana5ii n'ar alege,
va da preotul botezator un nume de al, Sfintilor.
1) Facere 17, 5
2) Conc Prov. I t 5 c 2. n. 5.
www.dacoromanica.ro
 73

4. Ceremoniile Botezului.
96. Nu intentiorfam aci insirarea amanunfita a tuturor
ceremoniilor dela Botez ; deoarece aceasta se fine de rit si ti-
pic. Noi vom fixa numai mersul administrärii Botezului, relie-
fând momentele mai insemnate si insemndtatea simbolica a ce-
remoniilor acelora. Toate ceremoniile Botezului le impärfim in
trei grupe : o) ceremoniile premergdtoare 13otezului ; b) cere-
moniile actului 13otezului ; si c) ceremoniile dupd Botez.
10. Ceremoniile premerggtoare se impart in trei grupe :
ceremoniile cari se fac in ziva intaiu dupace femeia a ndscut ;
ceremoniile dela insemnarea copilului ; si ceremoniile la face-
rea catehumenului.
97. a) Ceremontile din ziva intaiu dundce ferneia
naste, conform prescrierilor rituale, ar trebui savârsite la casa
unde s'a näcut pruncul, dar astázi, in intregime; nu se fac
aproape nicdiri ; sau daca se fac, atunci se savdr5esc la Bise-
rica, sau la casa parohiald. Vine moasa, ndnasul si eventual
alte femei cari ajuta celeia care a nascut, si aduc un vas cu
apd sa o sfinfeascd preotul. Acesta ceteste rugaciunea pentru
moase si eventual pentru celelalte femei, daca sunt, apoi sfin-
feste apa dupd cum se aratd in Euhologiu.
Credinfa celor vechi era, cd f emeia care naste este spur-
cata, pentruca prin nastere se multiplicA pdcatul strámosesc ;
din necurdfenia ei se spurcá si ceilalfi, cari yin in atingere cu
ea si chiar toatd casa si locul acela. Pentru aceea vin sd se
f aca rugaciuni de curafire asupra celora cari s'au atins de cea
care a nascut, si duc apd sfinfitä ca sä stropeascd copilul si
sa puna si in apa in care-1 scalda.
98. b) lnsemnarea cOAlului. Dupd obiceiul vechiu, in
ziva a 8-a dupä nastere, aduc copilul la biserica sa se insemneze
si sa primeasca numele. Dacã copilul este debil nu trebuie sa
astepte pAnd a opta zi, ci precum se spune in Conc. Prov. I.,
fara intarziere, ori in care zi si ori in care ceas, ziva sau
noaptea.
Se numesc aceste »ceremonii la insemnarea copilului«,
deoarece aci preotul inseamna copilul cu mâna in semnul s.
cruci pe frunte, gull si piept, zicând rugAciunea : Doamne Dum-
nezeut nostru, ire ne ruadrn scl." Aceasta ceremonie se face in
usa bisericii, deoarece, nefiind botezat copilul, nu poate fi dus
in biserica (se (ace insa si in tinda bisericii).
Insemnarea copilului cu semnul s. cruci pe frunte, gura' si
piept simbolizeaza ca cel ce se boteazd trebuie sa primeasca pe
Isus in mintea si inima lui si sa-1 mdrturiseascd cu gura, dupa
cum se vede aceasta $i din cuvintele rugäciunii : »sa se insem-
neze crucea unuia nascut Fiului tau in inima si cugetele lui,
ca sä fuga de deserfaciunea lumii si de toatã vicleana arridgire
a alianului, si sA urmeze poruncilor tale.«
Dupa aceasta preotul ia pruncul in brafe si stä inaintea
usilor in tinda bisericii si face cu el semnul s. cruci. Aceasta

www.dacoromanica.ro
1

74

ceremonie simbolizeaza aducerea lui Isus in biserica, când a fost

luat in brate de catre dreptul Simeon ; totodata inseamna si scu-
tul Bisericii sub care intra cel ce se boteaza.
99. c) Ceremonlile dela facerea calehumenului, sau
curdiirea $i mdrturistrea credinfli. Ceremonia aceasta se in-
cepe cu punerea mdnilor $1 desbrdcarea. Preotul inseamna pe
cel ce se boteaza pe frunte, gura si piept cu semnul s. cruci,
apoi pune m'ana pe capul lui si zice rugaciunea : M nurnele
Mu Doamne, Dumnezeul adevdrului ..."
Desbracarea simbolizeaza desbrácarea omului de omul cel
vechiu al pacatului, precum zice s. Ap. Pavel : sä Idpddall dupd
viola cea dintdiu pe omul cel vEchiu, care se stricd urmdnd
poftele tnoldciunii ; $1 sd ad Mogi cu spiritul mintli voostre,.
$1 sd ud tmbrdcati trz omul cel nou, care a fost Ideal dupd
Dumnezeu infra dreplate $1 intru sfintenia adendrului."1) lar
S. loan Gull de Aur zice despre desbracare, ca simbolizeazd
statul nevinovatiei inainte de pacatul lui Adam.2)
Suflarea de trei ori in fata celui ce se inseamnä simboli-
zeaza suflarea prin care Dumnezeu a suflat in Adam suflet de
viata datator ; 5i intocmai ca atunci, asa se insufla si acum prin
Botez, spirit datator de viatd supranaturala. Sufla de trei ori,
pentru a insemna, ca lucrarea gratiei este comuna Sf. Treimi.5)
100. d) Jurdminlele. Dupd rugaciunea punerii mânilor
se citesc trei juraminte, prin cari I3iserica in numele lui Dumne-
nezeu porunceste spiritelor necurate si ale rautatii, sub a caror
influinta sta cel nebotezat, ca sa se departeze din inima lui, si
apoi, sufla de trei ori spre catehumen la frunte, gull si piept,
in semnul s. cruci, zicând : Alungd dela ddnsur pe tot spi-
rItul rdu $i necurot, care se oscundc $1 se tncuibeazd In
inima luiff.
Nu sunt aceste exorcismi in intelesul, ca cel ce se prega-
teste la Botez ar fi indracit (energumen), ci ca in urma pacatului
strämosesc este supus influintei diavolului, care il indeamna si
duce la pacate. De aceea, aceste juraminte nici nu se numesc
exorcismi
101. e) Mdrturisirea credinfii. Nu este de-ajuns ca cel
ce ma sa se boteze este insemnat cu semnul s. cruci 5i ajutat
sa scape de sub staphirea diavolului, ci el trebuie sa declare
categoric ca se lapäda de satana si se impreuna cu Cristos. Ri-
tul acesta al lapadarii de satana este vechiu, de origina aposto-
lica.4) Cel ce vrea sa se boteze sta cu fata catre apus (la pune-
rea mânilor a stat catre rasarit) si raspunde de trei ori la in-
trebarile preotului : »Lapezi-te da satana ? 5c1.« Dupa intreita
lapadare de satana, in semn de dispret, il sufla si il scuipa.
Intoarcerea fetii catre apus la lapadare se face pentru a
1) Efes. 4, 22-24; S. Ciril ler. Cath. myst. II ;
2) Om 6 in Coloss.;
9 Sirn. Tess. la Goar.
4) 1. Petr. 3, 2 ; Const Ap. 8, 41; S. Vasile, De Spiritu Sanct.

www.dacoromanica.ro
 75

insemna cã apusul fiind intunerecul, simbolizeaza domnia, impá-

rätia diavolului, de care se 1apada catehumenul.
Dupd intreita lapadare, se intoarce iara catre rasärit, adeca
catre izvorul luminii, catre Cristos, si declara ca se impreuna cu el.
Intrebarile si raspunsurile de läpadare de satana 5i im-
preunare cu Cristos sunt niste ramasite din scrutiniile vechi,
carora erau supusi catehumenii inainte de a fi admisi la 13otez.
Afara de aceasta, au insemnatatea ca servesc catehumenului ca
5i un a vertisment pentru vial-a intreaga, ca asa sa traiasca pe
cum a fagaduit lui Cristos in Botez, ramanand aceste pentru el
o sfanta datorie pentru totcleauna.
Dui-A intreitele declarari de lapädare de satana 5i impreu-
nare cu Cristos, urmeaza 5i marturisirea pozitiva a credintii, asa
dupa cum se practica aceasta 5i vremea Apostohlor.9 In zilele
noastre catehumenul reciteaza simbolul credintii niceno-constan-
tinopolitan.
La Botezul copiilor, care este in practica Bisericii in zilele
noastre, raspunsurile 5i marturisirea credintii o fac nanasii in
numele celui ce se boteaza.
102. 2°. Ceremoniile actului Botezului.
Ceremoniile actului Botezului se grupeaza astfel :
a) Slinfirea Opel la Bolez. Biserica noastra prescrie ca
la Botez sa se f3loseascä 00 sfintild. Dupa ritul Botezului aceasta
apa se sfinteste atunci, cand cineva vrea sa se boteze. La noi,
in cele mai multe locuri se sfinteste apa la Botezul Domnului
5i se pastreaza pentru intreg anul ; iar in unele locuri se sfin-
teste dupa ritul sfintirii apei la Botez, atunci cand se admi-
nistreaza cel dintaiu Botez in anul cutare. Ori cand s'ar sfinti
apa pentru I3otez, ori la Botezul Domnului, ori de alta data, se/
se sfinteascd dupd cern se errata' In Euhologiu la sfintirea
apel pen(ru Botez. Daca se pastreaza peste an, sa fie parohul
cu luare aminte ca sa nu se strice ; daca s'a stricat sau s'a
gatat, sa sfinteasca alta proaspata.
b) Binecumintnrea oleului catehumenilor. In Biserica noa-
noastra catehumenul se unge cu oleu de olive binecuvantat de
catre preot (la Latini, de catre Episcop), si oleul odata binecu-
vantat se poate folosi mai de multeori, pastrandu-se inteun vas
curat, pe c3re sa fie scris Ca e oleul catehumenilor (0), pen-
truca sa nu se confunde cu crisma (pentru s. Mir), care ase-
menea trebuie pastrata inteun vas curat si insemnat : C. (Crisma),
sau : M. (Mir).
Oleul catehumenilor trebuie sa fie sfintit, precum se vede
din prescrierile rituale, deci nu este permis, fara necesitate, a
folosi oleu nesfintit.
Oleul este simbolul tariei si al ajutorului darului Sp. Sfant.
Ungerea se face in semnul S. cruci cu un betisor, zicand : Un-
ge.se robul lui Dumnezeu N. cu untul de lemn al bucuriei..."
zicand la fiecare organ ce se unge, cuvintele din Euhologiu. Se -
uncle la frunte, la piept, la spate, la urechi, la picioare, la mani.
1) Faple. 8, 37.

www.dacoromanica.ro
76

c) Aclul Bolezului. La actul Botezului nana5a fine pruncul

cu faf a in jos 5i capul spre rasárit, iar preotul toarna apa sfin-
fita, in semnul s. cruci, pe capul celui ce se boteaza pronunfand
forma : »Boteaza-se robul lui Dumnezeu N. in numele Tatalui,
5i al Fiului, 5i al Spiritului Sfant, Amin.« Si se toarnd de trei
ori, cand se pronunfa numele fiecarei persoana a sf. Treimi.
103. 3°. Ceremoniile dupA Botez. Dupa Botez se
spala preotul, zicand ps. 31, apoi se imbraca cel botezat in vest-
mant alb, simbolul sfinfeniei 5i al curafeniei, 5i zice preotul :
Imbrac6-se robul lui Dumnezeu N. ?cl.". Cu imbracarea se
termina 13otezul.
Cre5tinii cei vechi puneau pe capul celui noubotezat (neofit)
o cununa de flori ori de finic ; ') la copii puneau o scufifa, ceeace
se practica 5i astazi. Aceasta scufifa se numia : KouxoUcov 2)

1) Tertul. De coron. mil.; S. loan Gura' de Aur, Horn. ad Bark.

2) Simeon Tess. (ia Goar p. 299).

www.dacoromanica.ro
 Cap. III.
S. Mir.
Articolul I.
Natura *i efectele S. Mir.
1. Natura *i vechimea S. Mir.
104. Noliunea. S. Mir este un sacrament al Legii
Noua instituit de Domnul nostru Isus Cristos, prin care cel bo-
tezat, prin ungerea cu mir consacrat de episcop si prin rugd-
ciune primeste pecetea Spiritului Sfânt, i-se adauge darul sfin-
fitor, ca asa luminat si intdrit sä poatä märturisi cu statornicie
credinfa crestinä in toate imprejurarile viefii sale.1)
De aici se vede, ca S. Mir este o intregire a S. Botez,
deoarece sfinfenia castigatà prin Botez, se sporeste prin adau-
gerea darurilor Spiritului Milt, cu cari se intdreste cel botezat.
Pentru aceasta, in I3iserica veche se administra indatä dupd 13o-
tez, asa cum se practicd si azi in Biserica noastr5.2) La romano-
catolici se administreald separat de Botez, cand copilul a ajuns
la anii priceperii, si se administreazd de cátre episcop, pe când
la noi il administreazd preotul, dar cu mir consacrat de episcop.
SS. Pkinfi vorbesc de S. Mir dându-i deosebite nu-
miri ; asa : crismd; ungere ; punerea mdnilor ; Mina ungerii ;
sigilul (acpscey(0 Domnului, semnul Domnului, pentrucd impri-
ma in suflet caracter nesters ; taina pliniri darului ; con firma-
tiune.9
105. Vechimea S. Mir. Cu privire la timpul institu-
irii acestui sacrament sunt diferite pgreri intre teologi. Unii sus-
fin cd 1-ar fi instituit Isus Cristos atunci, când, dupd inviere a
irimis pe Apostoli, zicAndu-le : »Luafi spirit sfânt . . .« ; alfii, ca
1-ar fi instituit la dna cea de pe urmA, care pArere se sprijinä
1) Conc. Prov. I. t 5. C. 3 ;
3) Conc. Prov. I. t. 5. C. 3 : ,Dupä datina bisericii noastre bazati pe
a. canoane, indata dupä S. Botez se administreaza sacramentul S. Mir.'
3) V. Suciu, I. c. p. 186 ;

www.dacoromanica.ro
 78

pi pe practica Bisericii de a consacra crisma in Joia Patimilor ;

alfii, in sfOrsit, susfin, cä 1-a instituit la cina cea de tairtà, dar
puterea de a-I conferi a dat-o numai dupd inviere.
Protestanjii i toate sectele protestante nu recunosc acest
sacrament, socotindu-1 numai o ceremonie. De aceea, de cdte ori
se intoarce cineva dela aceste secte in skull Bisericii catolice,
chiar i dacd ar fi valid botezat, trebuie sã i se administreze pi
sacramentul S. Mir, dupa cum se afla in Euhologiu. La ungeri
insa, mai ales chid se miruiesc femei, sd fie preotul cu precau-
fiune, ca sá nu se vateme simful pudoarei ; in acest caz se poate
omite ungerea pe piept.

2. Efectele S. Mir.
106. S. Mir este sacramentul villor, i ca atare presu-
pune gratia prima. Prin urmare, efectele S. Mir sunt :
a) Sporirea darului sfinlitor in cel botezat sou. eventual
marturisit i cuminecat, cum e cazul la romano-catolici, sau când
s'ar conferi la nor unui adult, care n'a fost miruit and s'a bo-
tezat ca si copil ;
1)) Imprimarea semnului neters (caracter) in sufletul
celui miruit, prin care acesta se inseamna ca i un soldat a lui
Cristos.
c) Conferirea gratiei sacramen tale, prin care cel miruit
se intareste ca sa poatd apara cu statornicie i bArbäfie credinfa
impotriva tuturor ispitelor si in toate imprejurdrile viefii.
Efectele extraordinare, pe cari le producea S. Mir la ince-
putul crestinismului, asa numitele carisme (gratiae gratis datae),
in specie »charisma linguarum«, mai tArziu au incetat.

Articolul II.
Materia i forma S. Mir.
1. Materia S. Mir.
107. a) Materia mai del:M.11dd (materia remota) a S.
Mir »este mirul consacrat de episcop in Joia mare. Mirul se
face din oleu de masline si din balsam ; si de cumva se mai
adaug ceva aroame ori ceva umezeli pentru miros bun, trebuie
a griji cu toatä diliginfa, ca cea mai mare parte a mirului sa.
www.dacoromanica.ro
 79

fie oleu mestec at cu balsam.« ') Materia mai departata a S. Mir

numai acest oleu de olive poate fi, deoarece si SS. Parinfi, cand
pornenesc de oleu, infeleg totdeauna oleul de olive ; acesta era
socotit ca oleu adevarat.
Biserica rasaritului, Inca din cele mai vechi timpuri, in
oleul de olive, ca materia S. Mir, amesteca balsam si alte aroame
binemirositoare. Dupa obiceiul Bisericii noastre se amesteca vreo
35 de materii in oleul de olive, pe care il folosim la materia
S. Mir. Dupa cum spune Conc. nostru Prov. I., insa, trebuie
grijit ca nu cumva aceste materii sa formeze partea covarsitoare
a materiei S. Mir.
S. Vasile cel Mare spune, ca Inca de pe vremea Apostoli-
lor se obisnuia, ca acest Mir sa fie consacrat de catre episcop.2)
In vechime dreptul de a consacra Mirul II aveau numai patriarhii,
cari distribuiau apoi Mirul consacrat, mitropolifilor i episcopilor.
Dupa practica de astazi, episcopul consacra S. Mir in joia mare,
si apoi se distribuie preofilor din pastorirea sufletelor.
S. Mir, intocmai ca 5 i oleul catehumenilor, se pastreazd in
biserica inteun vas curat, anume destinat i sfinfit pentru acest
scop. Pentruca nu cumva la miruire sa se foloseasca, in loc de
crisma, oleul catehumenilor, pe vasul in care se pastreaza S.
Mir sa fie scris : M. (mir), sau : C. (crisma) iar pe cel cu oleul
catehumenilor : 0. (oleu). Mai potrivit ar fi sa se scrie cuvantul
intreg : Mir; Oleu.
Fiecare preot aplicat in pastorirea sufletelor, este dator a
se ingriji ca sa aduca Mir proaspat in fiecare an, iar ce a ramas
din cel vechiu sa-I arda pe o lespede curatd. In caz de nece-
sitate, daca n'avem Mir proaspat, se poate mirui i cu cel vechiu.
Consacrarea Mirului de catre episcop trebuie sa se f aca
dupa ritul prescris anume pentru acest scop. Oleul de olive con-
sacrat de catre episcop, dar cu alta consacrare, decat cea spe-
ciala pentru Mir, este materie dubie, i deci nu s'ar putea folosi
decat in cazul necesitafii extreme.
Insemnatatea simbolica a materiei S. Mir este aceasta :
Oleul are darul natural de a alina durerile ajutand i vinde-
carea ranilor. Intocmai asa prin S. Mir se domolesc pornirile
pdcatoase 5i ispitele, si se vindeca Inclinãrile rele ale suite-
tului. Oleul are darul natural de a inmoia trupul i a-i da o
elasticitate, pentru aceea la cei vechi atlefii, cand se pregatiau
de lupta, i5i ungeau trupul cu oleu. Prin S. Mir, cel miruit se
1) Conc. Prov. I t 5. c 3.
2) S. Vasile cel Mare, De Spiritu Sancto, c. 27.

www.dacoromanica.ro
 80

intareste pentru lupta ce va avea sa o poarte impotriva tuturor

dusmanilor credinfii ; se face un luptator, un soldat a lui Cristos.
Materiile mirositoare intipuiesc virtufile crestinesti, cari vor
trebui sä-1 impodobeasca pe cel miruit.9
108. b) Maleria mai apropiald 5i esenliala este un-
gerea cu Mir consacrat de episcop si punerea mônifor. Punerea
manilor este cea .impreunata cu ungerea.2) In dirfile rituale gre-
cesti nu se face pomenire de o alta speciala punere a manilor.3)
Ungerea se face in semnul s. cruci. Pentru validitatea sa-
cramentului e deajuns si numai una ungere, cum se practica
la Latini, cari ung numai pe frunte cu toate aceste, dupa ritul
nostru rasáritean trebuie sa se faca mai multe ungeri. Asa, se
unge cel botezat : pe frunle, la ochi, la IIOS, Ia gurd, la amdn.
cloud urechile, la piept, la amándoud Winne fi la amândoud
picioarele. La organele cu pdreche, ungerea se face incepand
dela cel drept. Mae se ung pe palme, iar picioarele pe talpi.
. 2. Forma s. Mir.
109. Forma S. Mir sunt cuvintele pe cari le rosteste
preotul atunci, cand face ungerea cu Mir. Aceste, dupa ritul 13i-
sericii noastre, sunt : Pecetea darului Spiritului Sfant".4)
Aceasta forma se pronunfa silabisind, adeca, la fiecare ungere
Cate o silaba, asa : Pe+ce+tea-f-da+ru+lui+Spi-Frii-lu+lui+Slant.
Amin.
Cuvintele aceste inseamnä imprimarea caracterului si a da-
rurilor Spiritului Sfant.

Articolul HE.
Ministrul i subiectul S. Mir.
1. Ministrul S. Mir.
110. in cele dintai veacuri ale crestinismului, atat Bo-
tezul cat si Mirul se administrau de catre episcop. Cu timpul,
insd, 130tezul s'a administrat si de calre preofi, mai ales dupace
s'au inmulfit crestinii asa de tare, incat episcopul nu putea sai
0 Dr. Iz. Marcu Liturgica. p 371.
2) Dr, V Suciu, 1. c. p. 195
3) Benedict XIV. Ex quo primum", 1 Mart. 1755.
4) Conc. Prov, I. t. 5, c. 3 ; La romano-catolici : Signo Ye sign&
cruets et conjirmo le chrismote salulis in nomine Patris et Fill! et Spi-
ritus Sancti".

www.dacoromanica.ro
 81

boteze i sa-i miruiasca el pe tofi. Apoi I3otezul, fiind cel mai

necesar sacrament, se putea si se poate si azi administra, in caz
de necesitate, de catre oricine.
In biserica catolica de rit latin s'a introdus obiceiul ca ad-
ministrarea S. Mir sa fie rezervata episcopului, pana in zilele
noastre ; in biserica orientala, insa, din contra, s'a introdus obi-
ceiul ca i preofii sa poata administra S. Mir. Aceasta cu atat mai
vartos, ca in I3iserica orientald S. Mir se administreaza indata
dupa Botez, i asa ar fi cu neputinfa, ca sa miruiasca episcopul
pe fiecare neofit.
Prin urmare, preofii de rit grec, atat catolici, cat si schis-
matici administreaza in mod valid S. Mir, acolo unde l3iserica
nu le-a revocat aceasta autorizafie, cum s'a intamplat cu cei
din Bulgaria, Albania, Cypru, Italia si insulele din jur si celor
dintre Maronifii din Liban. In aceste teritorii Ii s'a revocat a-
ceastd autorizafie atat preofilor catolici, cat si celor schismatici
de rit grec. La noi nu s'a revocat, prin urmare, atat preofii ca-
tolici de rit grec, cat si cei schismatici administreazd valid S.
Min') Pentra aceasta la noi nu se miruiesc de nou cei ce se in-
tore dela schisma, precum a randuit Biserica sa se faca in te-
ritoriile, sau mai bine, cu cei cari yin din teritoriile unde s'a re-
vocat peste tot preofilor de rit grec, fie catolici, fie schismatici,
facultatea de administra S. Mir.
Pe baza acestora zicem, cã ministrul ordinar al S. Mir
este episcopul; iar in Biserica noastra, pe langa ministrul ordi-
nar, mai este si ministru autorizat, si acesta este preotul.
Conciliul nostru provincial I. spune : »Ministrul ordinar este epis-
copul, iar in biserica greaca e si ministru autorizat, care este
preotul si respective parohul.0)
In biserica latina preotul sau parohul, nu poate administra
valid S. Mir numai pe baza unei delegafiuni speciale primita
dela Pontificele roman. Si la noi, preotul sau parohul admini-
streazd S. Mir cu oleu consacrat de episcop in Joia mare, de-
oarece episcopul este ministrul ordinar al S. Mir.
Un preot catolic de rit grec, care are autorizafia de a ad-
ministra valid S. Mir cu oleu consacrat de catre episcop, daca
ar administra acest sacrament unui copil de rit latin, ar admi-
nistra valid, dar ilicit.2)
1) S. of. 15 Ian. 1766.
2) Conc. Prov. I. 7. 5. c. 3 ;
a) Codex can. 787, 5 ; Vermeersch, Teo!. mor. Ill, n, 266 ; Noldin, 1. C.
n. 89. 2. C.

www.dacoromanica.ro 6
82

Deoarece atat Botezul, cat 5i Mirul se administreaza in Bi-

serica noastra deodatd copiilor mici, Conc. Prov. I. tndeamnä
in Donmul pe parohi, ca sa fnvele pe_cei botezaji 0 miruill,
dupdce ajung la pricepere, despre promisiunile fOcute lui
Dumnezeu cu ocaziunea prinurti acelora sacramente, i so-i
Indemne, ea toend viaja so o petreacO amOsurat acelor pro-
inisiuni. Aceste sO le filed $i cu ocaziunea prime! cumine-
cOri sub SI. Liturghie fn auzul tuturor credinciog1or."9

2. Subiectul S. Mir.
111. Subiectul S. Mir este oricare om botezat 5i Inca
nemiruit, fie copil, fie adult. Motivul este, ca S. Mir este o intre-
gire a vietii spirituale care s'a inceput prin Botez.
La primirea validO a S. Mir, din partea celor cari inca n'au
ajuns la uzul ratiunii, intre cari se numara 5i nebunii se
cere numai sa fie botezati; iar din partea celor adulti, pe langa
l3otez, se cere sa aiba 5i intentia, macar habituala, de a primi
S. Mir. Aceasta intentiune se cuprinde in mod implicit in vointa
de a trai cre5tine5te.
La primirea bond i cu fruct a S. Mir se cere statul daru .
lui sfintitor 5i instructia suficienta in ale religiunii catolice. Prin
urmare, dacd vreun adult se afla in statul pacatului inainte de
primirea S. Mir, poate sa se miruiasca licit 51 cu fruct, daca prin
parerea de rau perfecta isi cA5tiga statul darului. Cu toate aceste,
este foarte de recomandat marturisirea 5i cuminecarea, pentru
cei adulti, inainte de miruire.
De5i S. Mir nu este absolut necesar (necessitate medii),
totu5i fiecare cre5tin este obligat ea se miruiasca. E controver-
sata numai chestiunea, ca oare aceasta obligatiune este grava,
a5a Ca neimplinirea ei sa constituie pacat greu, sau te obliga
numai sub pacat u5or. Asupra acestei controverse Biserica Inca
nu s'a declarat. Nu incape indoiala, insa, ca dacd cineva amana
miruirea sau a sa, sau a copiilor din dispret fata de S. Sacra-
ment, pacatuie5te greu.
Pentru practicO e de notat, ca in cazul, cand cineva ar
dubita, ca oare valida a fost miruirea lui, nu este obligat sub
pacat greu a se mirui Inca odata. Asemenea, cand cineva nu a
lost miruit in vrasta cand se miruiesc copiii, 5i a ajuns la vrasta
inaintata 5i ii este ru5ine sä se miruiasca, acolo unde este obi-
ceiul ca sa se miruiasca oamenii cand sunt copii mici, nu este
1) Conc. Prov. I. t. 5. c. 3 ;

www.dacoromanica.ro
 83

.robligat sub pacat greu sa se miruiasca. Deci, unii ca ace5tia pot

ii sfatuili, Inclemnati, dar nici de cum obligati ca sa se miruiasca.

Articolul IV.
Administrarea S. Mir.
1. Timpul *i locul administrArii S. Mir. ligna0i.
112. a) Timpul administrörii. In Biserica noastra S. Mir
se administreaza indata clupa I3otez, de catre preotul botezator,
dar cu mir consacrat de catre episcop. De altcum, S. Mir se
poate administra oricand in oricare zi 5i in oricare ceas. Re-
gula e : cat se poate mai fait' amanare dupa I3otez.
In I3iserica latina, se administreaza cand cei botezati au
ajuns la anii priceperii, intre anii 12-14, de catre episcop,
care, de comun la Rusalii, in fiecare an merge prin parohii 5i
miruie5te.
b) Locul admintstrarii. Locul administrarii S. Mir este bi-
serica parohiala.9 Din mid justa, insa, 5i miruirea se poate
face, ca 5i botezarea, 5i in alt loc cuviincios.
c) Nanaii, numai daca e cu putinta, sunt tot cei dela Bo-
tez.2) Aceasta, pentru ca sd nu se multeasca rudeniile spirituale ;
deoarece, 5i din sacramentul Mirului se naste rudenie spirituala,
care constituie piedeca nimicitoare de casatorie, ca 5i cea din
Botez,9
In I3iserica latina rudenia spirituald care se na5te din sa-
cramentul S. Mir nu constituie piedeca nimicitoare de casätorie.')
2. Ceremoniile S. Mir.
113. a) Ceremoniile miruirii. Dupa ritul Bisericii noa-
stre S. Mir se administreaza indata dupa Botez ; de aceea in Euho-
logiu se afla tiparite ceremoniile miruirii ca 5i o continuare a
Botezului.
Dupace s'a terminal actul I3otezului, preotul zice rugaciu-
nea : Bine e$ti cavelniat Doamne Dumnezeule alotliitorule,
izuorul bunatalilor...", cu care se incepe randuiala S. Mir, 5i
prin care se roaga pentru cel botezat sa i se daruiasca 5i ,,pe-
cetea darului Spiritului Slant cl.", ca intarit fiind cu darul Sf.
Spirit luminat sa umble in cararile poruncilor dumnezee5ti.
Apoi se face ungerea cu mir, in semnul s. cruci, dupa cum
s'a aratat.
1) Conc. Prov. I. t. 5. C. 3.
2) Conc. Prov I. t, 5. C. 3,
3) Conc. Prov. II. t. 4, C. 2, § 16.
4) Codex, can. 1079.

www.dacoromanica.ro 6*
84

La Latini ungerea se face cu degetul cel mare dela mânw

dreaptd, pentru a insemna 5i punerea mbilor. La noi s'a intro-
dus obiceiul ca sa se facd ungerea cu un betisor, deoarece
in Euhologiile noastre nu se face pomenire de punerea ma-
nilor, nici despre acea cu ce sa' se facd ungerile. Dar, desi
este foarte mult discutatä chestiunea, cd oare punerea mâni-
lor, ca materie mai apropiatd a S. Mir, este necesard pen-
tru validitatea sacramentului, dat fiind cd, de o parte, sunt
foarte multi teologi cu o incontestabild autoritate, cari sus-
tin pärerea afirmativd, iar, de and parte, noul codige latin spune
apriat, ca sd nu se facà ungerea cu ajutorul unui instrument
oarecare, ci cu mâna ministrului atingAnd nemijlocit capul celui-
ce se miruieste,') -- este cert, ca punerea manilor se cere la
validitatea sacramentului, si prin urmare, ungerea cu betisorul
nu se poate aproba. Dr. Iz. Marcu spune, cã atunci cand unge
preotul cu betisorul, sa atinga cu m'ana fruntea si organele cari
se ung.2) Noi credem cd este mai bine sd se faca si la noi un-
gerea cu degetul cel mare dela mana dreaptd. Exceptiune ar
putea face cazul, cand cel ce se miruieste ar suferi de un morb
contagios ; atunci s'ar putea sa se facd 51 cu betisorul.
114. b) Ceremoniile dupg miruire. Dupd miruire
preotul, impreund cu cel miruit si cu nAnasul, face incunjurarea
scaldaloarei de trei ori, Cantanct : Cali In Cristos v'ati botezat,..
tri Cristos v'ali 0 tmbrdcat" ; dupd aceasta urmeazd Apostolul
(Rom. 6, 3-11) si Evanghelia (Mat. 28, 16-20). Ceremonia in--
cunjurarii, care nu se face pretutindeni, este simbolul bucuriei
suf1ete5ti, cd cel botezat 5i miruit s'a imbrkat in haina darului
Spiritului Srant. E o ceremonie veche, despre care se face po-
menire la S. Grigorie Nazianzenu1,2) la S. Vasile cel Mare, 5i
la S. Ciri1.9
Desbràcarea. La Botez neofitii se imbrdcau in vesmant
alb, pe care nu-1 desbrdcau p'an5 a opta zi. In acest timp nici
nu se spdlau, ca sd nu se steargd ungerile cu oleu si cu crisma.
La opt zile veneau la bisericd si preotul ii desbrka, zieand
asupra lor rugAciuni (v. Euhol.) prin cari cere dela Dumnezeu
ca sd-i pazeascd neintinati, si pecetea darului Spiritului nestri-
card toat 'a. viata. Astdzi aceastd ceremonie se indeplineste indatd
dupd incunjurare, când desleagd fasa pruncului si zice rugäciu-
nile : Cela ce ai admit robului Mu" 5c1.
E de notat, ca. dacá S. Mir se administreazd separat de
Botez, atunci ceremonia incunjurarii si a desbräcArii se omite,.
deoarece aceste se referesc nemijlocit la Botez.
Spalarea. Dupace preotul desbracil pe neofit urma spa-
larea. Astdzi se face asa, ca indatä dupa rugáciunile pentru des-
bracare, preotul inmoaie capetele fasiei, sau ale scutecului, irt
1) Codex. can 781, § 2.
2) Dr Iz. Marcu, I. c p 365
3) Orat. de Bapt.
4) In ps. 44.
5) Catech 3.

www.dacoromanica.ro
 85

.apa curatà 5i il strope5te pe cel miruit, zicând : andreptatu-

te-al, luminatu-fe-ai, spalatu-te-ai fn numele Taidlui 5c/.° Dupã
aceasta, apoi, 11 terge cu un burete inmoiat in apa. : fele, capul
5i toate ungerile, zicând : Botezatu-te-ai, luminatu-fe-ai, mi-
sfiniitu-te-ai, spalatu-te-ai In numele relalui fcl."
E de notat Ca tergerea cu vatä curatä, cum se practica
in unele locuri, este mai practicd 5i mai igienic5, putandu-se
aceasta schimba (arde) dupa fiecare botezare 5i miruire.
Tunderea parului. Cu ceremonia tunderii parului se in-
cheie ceremoniile Botezului 5i ale S. Mir. Dupd rugkiunea in
care preotul cere binecuvântarea 1W Dumnezeu asupra celui ce
se tunde, se face tunderea in semnul s. cruci. Aceasta cere-
monie, care asemene se facea in vechime a opta zi, inseamnd
ca cel botezat 5i miruit va trebui sa alunge din mintea sa toate
gAndurile de5erte 5i sa facd totdeauna legea Domnului. La copiii
cei mid, de multe ori, fiind pdrul lipit de cap, moa5a II va ridica
..-cu tram, ca sa poatä fi taiat cu foarfecele.

www.dacoromanica.ro
 Cap. IV.
S. Euharistie.
SECTIUNEA I.
S. Euharistie ca Jertfli liturgic&
115. S. Euharistie poate fi considerata intru cat ester
Jertfd liturgicd 5i intru cat este un sacrament. Teologii obici-
nuiau sa trateze in randul intaiu despre S. Euharistie intru cat
este un sacrament, 5i dupa aceea intru cat este Jertfa liturgica.
Noi vom inversa ordinea 5i vom trata mai intaiu despre S. Eu-
haristie ca Jertfd liturgicd, 5i dupa aceea ca 5i sacrament. Acea-
sta nu pentru ca doara am vrea sa separam sacramentul
de jertfa, ceeace este cu neputinta intamplanduse acestea deo-
data, dar din punct de vedere al practicitatii 5i al ordinei fire5ti
intrucat este mai logic sa tratezi intaiu cauza, apoi efectul. S.
Euharistie se face prin consacrare in jertfa liturgica ; de aceea
5i in noul Codice latin se traleaza intaiu despre S. Euharistie ca_
jertfa liturgica, apoi ca 5i sacrament')

Articolul I.
Natura Jertfei liturgice.
1. Notiunea jertfei.
116. In inteles impropriu, jertfa este orice of erire sau,
dedicare facuta in onoarea lui Dumnezeu, ex. consacrarea sau
dedicarea unei persoane cultului divin. jertfa, in inteles propriu,..
este : Oferirea unui lucru sensibil jacutd exclusio ha Dumne-
zeu de cdtre ministrul legitim, ca prin nimicirea lucrului ace-
luia sd mdrturisim domnia absolutd a (Ui Dumnezeu peste
toate lucrurile.
Din aceastä definitiune a jertfei se vede, ca la jertfa luataL
In inteles strict se cer urrnatoarele :
1) Codex, can, 802 urm.; Vermeersch, 1 , c. IE. tr. 4. ;

www.dacoromanica.ro
 87

a) oferire", prin ce se inseamna Ca ceeace se jertfeste

se dedica exclusiv lui Dumnezeu ;
b) Jucru sensibil", deoarece jertfa este un act de cult 5i
inca cel mai de seamd act al cultului extern pe care il dam lui
Dumnezeu. Prin urmare, ceeace se jertfeste trebuie sa fie un
lucru extern sensibil ;
c) Ca oferirea sa se facd exclusio Jul Durnnezeu", ara-
tandu-se prin aceasta, Ca este vorba de un cult care ii compete
numai lui Dumnezeu ;
d) Ministru legitim", deoarece este actul central al cul-
tului divin public, pentru savarsirea caruia se cere o persoana
autorizata de catre autoritatea in drept ; dupa cum si Jertfa in-
sa$1 trebuie sa fie hotarata, instituita de cdtre autoritatea legitima ;
e) Nimicirea" lucrului oferit. Nimicirea, distrugerea unui
lucru poate fi sau morald, cand statea lui naturala se schimbd
asa, ca nu mai poate servi destinatiunii sale naturale, ex.:
värsarea apei 5c1.; sau fizicö, cand lucrul oferit se distruge
in mod fizic, ex.; animalul prin ucidere, alte lucruri combusti-
bile, prin ardere.
Se cere distrugerea lucrului oferit, deoarece prin aceasta
se exprima mai potrivit scopul jertfei : mdrturisirea domniei ab-
solute a lui Dumnezeu peste toate creaturile.
Pe baza acestora putem da si definifiunea lertfei liturgice,
care este : Oferirea trupului $1 songelui Domnului nostru Isus
Cristos prin consacrore, sub forma sensibild a pánii $i a
oinulut, irlcuM exclusio lul Dumnezeu de cdtre ministrul legi-
tim, ca prin aceasta sel marturisim domnia absolutö a lui
Dumnezeu peste noi $i absoluta noastrd attirnare dela el.
117. jertfa liturgica corespunde tuturor cerintelor pentru
o jertfa adevarata. Este : (*tire, este lucru sensibil, ministru
legitim, 5i este distrugere mistica, intru cat prin cuvintele con-
sacrarii pronuntate separat asupra panii si a vinului, Isus Cris-
tos, victima, se prezinta ucisa, despartindu-se trupul de sange.1)
Uciderea fizica a victimei aici nu mai este necesara, deoarece
aceasta s'a facut odata pe lemnul crucii ; la cina cea de taina,
unde a instituit Isus Cristos jertfa liturgica a Legii celei Noua,
s'a facut uciderea mistica, 5i aceasta se continua in liturghiile
noastre.
Ca in Sf. Liturghie se cuprinde adevarata jertfa, luata in
I) S. Thoma, 3. qu. 76. a. 2. ad. 1 ; Tratarea dogmatica a jertfe
liturgice a se vedea la Dr. V. Suciu Dogmatica speciara II. pp. 332-357.

www.dacoromanica.ro
88

infeles strict, este adevar de credinfd.') »Centrul cultului public

este Sf. Liturghie adeudratul, propriul si unicul Sacrificiu al
Legii Noud, in care sub speciile pânii si a vinului insusi Cristos
in mod tainic, se imoleazA si se educe ca victimd PArintelui ce-
resc, in semn de recunoasterea dominiului sat' suprem peste
toata faptura . . . acelas Cristos, care s'a oferit pe sine in mod
cruntat pe altarul crucii, in Sf. Liturghie se sacrificá in mod
necruntat . . .«.2)
Deci, jertfa liturgica in esentà este aceeas ca i cea de pe
cruce, la amândoud acelas fiind oferentul principal : Isus. Se
deosebesc numai cu privire la modul sacrificdrii : pe cruce s'a
jertfit insusi Isus prin moarte adeudratd, 17z/a ; in Sf. Liturghie
se jertfeste prin moarte mislica; pe cruce s'a jertfit insusi Man-
tuitorul, in Sf. Liturghie se ofere prin ministrul randuit ; jertfa de pe
cruce s'a adus odatd pentru totdeauna ca pref de rascumpärare,
cea liturgica se aduce continuu pdná la sfArsitul veacurilor, ca
si o aplicare a fructelor jertfei de pe cruce.

2. Esenla Jertfei liturgice.

118. Este foarte mult discutatã chestiunea, cä in care
par;te a Sf. Lilurghii se cuprinde esenla jertfei liturgice. Multi
te0agi, intre cari si S. Ale) sunt de parerea ca esenfa jertfei
lifturgice se cuprinde parte in consacrare, parte in cumine-
area preotului. Pdrerea lor se razimä pe imprejurarea ca la
jertfa se cere distrugerea reald a victimei, iar in Sf. Liturghie
prin consacrare Isus Cristos se pune in stare de victimd ca man-
care si beuturã, dar adev5rata distrugere se intampla numai prin
consumare.
Astdzi, pdrerea comund a teologilor este cd de esenfa. jertfei
liturgice este numai consacrarea; iar cuminicarea preotului este
necesard din poruncd divind pentru tntregirea jertfet liturgice.
»Esenfa jertfei liturgice o constituie consacrarea ambelor forme,
1) Conc. Trid. sess. 22 C 1. si can 1.
2) Conc. Prot/. 1. t. 6. c. 2. Sf. Liturghie la SS. Parinfi are deo-
sebite numiri. Asa : jertja Thfric000h 1; taina, pentruca transubstanfiarea
intrece mintea noasträ ; jerlfo cLudnidloare,in care se jertfeste Dumnezeu
Cuvantul ; frangerea partilor (Fapte 2, 46) ; euharlslie; sinoxO (sinaxis, col-
Iatio), fiindcä se adund credinciosii ca impreund sä se inchine lui Dumne-
zeu ; liturghie, serviciu divin public
La Latini se zice Sf. Liturghie : Masa, probabil dela : missal! (5
Moise, 16, 10) jerta, oferire (oblatio).
3) S Alf. 1 6 305

www.dacoromanica.ro
 89

intrucat printeansa, in virtutea cuvintelor consacratoare, sub-

stanfa 'Anil se preface, separat, in trupul Domnului, si substanfa
vinului, separat, in sangele Lui, a5a, Ca, prin consacrare, Man-
tuitorul e ca mort, sub formele panii 5i ale vinului 5i El se poate
manca 5i bea ; iar cuminecarea preotului este o parte tntregi-
toare a jertfei, 5i probabil ca ea e necesara pentru intregitatea
jertfei, din porunca dumnezeiasca«.9 Aceasta pe motivul, cd in
consacrare se cuprinde tot ce se cere la esenfa jertfei liturgice.
Anume, este : oferirea unui lucru sensibil, facutd de catre mi-
nistrul legitim, prin schimbarea sau distrugerea mistica, intru-
cat, separat, sub formele panii 5i ale vinului, in virtutea cuvin-
telor consacrarii este de MP trupul 5i sangele Domnului. Apoi,
oferirea sau jertfirea in numele oferentului sau jertfitorului prin-
cipal, care este Isus, se face numai in consacrare, pana cand
cuminecarea o face preotul in numele sau. Aceasta cuminecare
se fine de intregitatea jertfei din porunca divina, pentruca Isus
la cina cea de taina, prin cuvintele : »aceasta sä o facefi intru
pomenirea mea«, a poruncit 5i cuminecarea. Deci, pacatuie5te
greu acel preot, care consacra, dar nu se 5i cumineca.
Insemnatatea practica a acestei chestiuni sta in impreju-
rarea Ca dupd modul in care se rezolvd, se judeca 5i aceea, cand
poate zice cineva, cã a ascultat S. Liturghie. Cel ce a fost pre-
zent la consacrare, acela a ascultat S. Liturghie cat prive5te sub-
stanfa, esenfa ei, fiind de fafa la jertfa liturgica ; dar n'a implinit
5i porunca Bisericii, care porunce5te sa ascultdm S. Liturghie
tntreagó, deci sa fim prezenfi 5i la cuminecarea preotului.
119. De esenta jertfei liturgice se fine 5i consacrarea
ambelor specii : a panii, adecd, 5i a vinului.2) lertf a liturgica re-
prezinta, in mod nesangeros, jertfa sangeroasa de pe cruce, unde
trupul Domnului s'a oferit, separat de sange, prin moartea reala ;
prin urmare, jertfa liturgica numai a5a poate reprezenta jertfa
de pe cruce, daca separa trupul 5i sangele Domnului, ceeace se
face in virtutea cuvintelor consacrarii sub amandoua formele : a
panii 5i a vinului.3)
Prin urmare, daca preotul, din gre5ala, nu ar fi consacrat
una specie (sau pentruca n'a avut, ex. yin in potir, sau pentruca
a fost alta materie invalida), 5i aceasta o observa numai dupa
consacrare, trebuie sa consacre in taina materia neconsacrata
') Dr, V. Suciu, 1 C. p. 347.
2) Dr. V Suciu, I. C.
3) Aertnys-Damen, I. C. n. 182. qu. 2

www.dacoromanica.ro
 90

E de notat, ca', dacd observa lipsa unei specii inainte de

consacrare, nu este permis sa consacre, Ord nu va aduce si
cealalta : una fara alta nu este permis sa le consacre ; daca
dupa consacrarea uneia a observat ca cealaltd lipseste, atunci
trebuie sa suplineasca, dna se poate, iar daca nici decum nu
se poate, atunci continuie Liturghia omitand forma consacrarii
materiei care lipseste. Aceasta pentru evitarea scandalului, de-
oarece porunca naturala de a evita scandalul este mai pe sus
decat cea pozitivä divina, care cere intregitatea jertfei liturgice.1)
Insemnatatea practica a acestei chestiuni este si pentru
cazul, and cineva, care a primit un stipendiu pentru saVarsirea
unei Liturghii si nu a consacrat numai una specie. Unul ca
acesta nu a satisfacut datorintei de a liturghisi pe baza stipen-
diului, ci va trebui sa liturghiseasca inca odatà.2).

Articolul II.
Ministrul si efectele Jerffei liturgice.
1. Ministrul Jertfei liturgice.
120. Ministrul jertfei liturgice (jertfitorul, oferentul) este :
principal, ministerial, general i secundar.
a) jertfitor principal este acela, in numele cdruia se aduce
jertfa, si care este agent principal in oferirea ei. Acesta este in-
susi Isus Cristos, in numele caruia preotul, ca ministrul sau,
reinoieste in mod nesângeros, jertfa de pe cruce ; Isus se ofe-
reste prin preot, ca ministrul sau.
Puterea aceasta de a aduce jertfa liturgica o primesc preotii
prin hirotonire.
b) jertfitorul ministerial (sau nemijlocit) este preotul, care,
desi aduce jertfa in numele lui Cristos, totusi ofere si in numele
s5u, ca persoana particulara. Singur cel hirotonit intru preot
poate sdArsi jertfa liturgica.
Unui preot strain nu-i este permis sa slujeasca S. Liturghie
in vreo biserica oarecare Vara' sa aiba carte canonicd dela epis-
copul de care se tine, si permisiune dela parohul bisericii re-
spective, care ii permite numai pe baza dovezilor ce le-ar avea
preotul strain dela episcopul sau.
c) Jertfitor general este intreaga Biserica, careia Isus Cris-
,tos i-a incredintat aceasta jertfa. Biserica deleaga, apoi, pe preoti,
1) S. Alf. 1. 6. n. 306.
2) Noldin-Schmitt, 1. c. n, 166.

www.dacoromanica.ro
 9L

carora le dd facultatea de-a aduce jertf a in numele ei. Deci,

preotul aduce jertfa 5i in numele I3isericii.
d) Jertfitori secundari (speciali sau mijlociti) sunt credin-
cio5ii, intre cari in locul intaiu sunt cei cari ajuta la savar5irea
S. Liturghii prin oferirea stipendiului, sau prin lucrarea lor, ex,:
diaconii, lectorii, cantaretii 5. a.; in locul al doilea sunt, cari asista
prin prezenta fizica la S. Liturghie ; 5i in locul al treilea sunt
aceia, cari numai cu sufletul sunt de fata, adeca, absenti fiincL
ii impreund vointa lor cu a preotului liturghisitor.

2. Efectele lertfei liturgice.

121. In inteles mai larg, sub efectele jertfei liturgice se
cuprind toate acele efecte pe cari jertf a liturgiCa le produce
amasurat scopului sau. Anume, jertfa liturgica este unica jertfa
a Legii Noua, dar cuprinde toate scopurile jertfelor din Legea
Veche. Este : jertfa de Mudd (sau latreutica); jertfa de mullu-
mild (sau euharistica); jertfa de Impacare (sau propitiatorie); 5i
jertfa de cerere (sau impetratorie). In consecinta, amasurat
scopului : latreutic (sau de lauda 5i inchinare); euhartstic (sau
de multumita) ; propiliator (sau de impacare cu Dumnezeu prin.
gratia sfintitoare); 5i impetrator (sau de cerere), efectele
jertfei liturgice sunt de patru feluri :
0) Prin jertfa liturgica i-se aduce lui Dumnezeu cult& la-
Wei, care singur lui Dumnezeu i se cuvine. Acesta este efectul
principal (efectul latreutic);
b) Prin jertfa liturgica i-se aduce lui Dumnezeu mulfumilâ
pentru binefacerile sale 5i pentru darurile de cari ne-a impar-
ta5it (elect euharistic);
c) Prin jertfa liturgica imblanzim pe Dumnezeu 5i il indu-
plecam sa ne dea darul intoarcerii ne Inmpdcdm cu Dumnezeu
(efect propillator);
d) Prin jertfa liturgica cerem dela Dumnezeu 5i dobanditn
diferite daruri naturale 5i supranaturale (efect impetrator).
122. In inteles mai strans sub efectele jertfei liturgice
se cuprind toate acele bunuri pe cari Dumnezeu le da oameni,
lor pentru jertfa adusa. Aceste sunt fructele pe cari le doban-
desc oamenii prin oferirea jertfei liturgice. Impartirea acestor
efecte se poate face din mai multe puncte de vedere. A5a :
1. Dupa modul cum se produc, sunt a) cari se produc in
virtutea instituirii 5i oferirii jertfei liturgice, adeca ,.ex opere ope-
tato", independent de meritele 5i dispozitiunea sufleteasca a jert-
www.dacoromanica.ro
 92

fitorului ; 5i b) cari se produc in urma demnitatii 5i a meritelor

jertfitorului : ex opere operantisa.
Efectele »ex opere operato« se produc in mod infalibil, daca
in sufletul subiectului (adecd a celui care le prime5te) nu exista
vre-o piedeca ; cele »ex opere operantis«, atarna de sfinfenia mi-
nistrului oferent (preotul 5i credincio5ii). Prin urmare, cu privire
la aceste nu este indiferent daca 1iturghise5te un preot care se
an' in statul pdcatului, sau unul care se afld in statul darului,
Efectele Sf. Liturghii, intrucat este jertfa oferita de catre
l3iserica, mireasa lui Cristos, se numesc ex opere operantis
Ecclesiae", 5i se produc independent de sfinfenia preotului li-
urghisitor, intocmai ca 5i cele ex opere operato. Asemenea nici
efectul rugaciunilor pe cari le reciteaza preotul in numele Bise-
ricii, nu atarna de sfinfenia preotului. Atarna de sfinfenia preo-
tului efectul rugaciunilor, pe cari le sdvar5e5te el in numele sau.1)
123. 2°. Avand in vedere ceeace cuprind aceste efecte
deosebim :
a) Efect sau fruct meritoriu, care consista in inmulfirea
grafie. Aceasta se produce »ex opere operato , adeca il primesc
tofi aceia (oferentul ministerial si oferenfii secundari) in sufletul
carora nu se and vreo piedeca, adeca, daca sunt in statul darului ;
b) Efect impetrator, sunt toate bunurile naturale 5i supra-
naturale pe cari le cerem sau le primim. Acest efect se pro-
duce ex opere operato. Se deosebe5te de efectul impetrator care
se produce in urma cererii facuta de Biserica, 5i care este cu
.atat mai mare, cu cat sunt mai mulfi in statul darului dintre cei
cari il cer impreund in bisericd ; asemenea se deosebe5te 5i de
efectul, care provine din cererea preotului liturghisitor 5i a ofe-
renfilor secundari, si care atarna de sfinfenia lor ;
c) Efectul propitiator, care este impacarea cu Dumnezeu 5i-\
iertarea pdcatelor. E de notat, insa, ca iertarea pacatelor nu se
&gine direct, ci numai indirect, adeca Dumnezeu dd omului aju-
toarele darului, ca sa se intoarca si sa se impace cu el, ii da
darul intoarcerii (gratia poenitentiae).2) Acest efect se produce
ex opere operato. Ca nu se intorc tofi oamenii, nu este de vina
darul, ci pacatosul, care nu vrea sa conlucre cu darul 5i sa se
pocdiasca ;
d) Efect satisfdc6tor: iertarea pedepsel temporale pentru
1) Papa Alexandru VII : Sacerdotes, quanto digruores fuerint, tank)
facilius pro necessitatibus. pro quibus clamant, exaudiuntur". Vezi : S. Alf.
1, 6, n. 312; S. Thoma, 3. qu. 82. a. 6.; Aertnys-Damen, I. C. n. 186
2) Conc. Trid. sess. 22. c 2 §i can. 3.

www.dacoromanica.ro
 93

pacatele iertate deja. Conc. Trid. spune ca sufletele din purgator

pot fi ajutate prin jertfa liturgica,9 ceeace nu s'ar putea, dacd
prin jertfa liturgica nu s'ar ierta pedepsele temporale. Nu se
iarta, insa, totdeauna intreaga pedeapsa, ci numai o parte mai
mica sau mai mare, dupà cum afla de bine dreptatea dumne-
zeeasca.
124. 3°. Avand in vedere persoanele cari se tmpdri6-
.esc de efectele jertfei liturgice, deosebim :
a) Efect general, de care se imparta5e5te Biserica in-
treaga, tofi credincio5ii, atat vii cat 5i molt, de cumva nu pun
piedecd. De acest fruct general se impärta5esc tofi fait sa fie
nevoie de o speciala aplicare a lui din partea oferentului ; Bise-
rica anume a5a vrea, ca totdeauna sd se ofere jertfa liturgica
pentru tofi credincio5ii vii 5i molt. Preotul nu-1 poate aplica acest
fruct pentru un alt scop sau intenfiune.2)
6) Efect special (mediu), de care se impartd5esc ex opere
operato cei cari concureaza la aducerea jertfei liturgice ca oferenfi
secundari. Si acesta este independent de aplicarea din partea
preotului, izvorand el din insa$ randuiala lui Cristos $i din voinfa
13isericii.
Nu se imparta5esc tofi de acest fruct in masurd egalà, ci
dupa dispozifiunea sufleteasca 5i conlucrarea lor la aducerea
jertfei liturgice. A5a, in randul intaiu sunt mini5trii $i cei cari
dau concursul lor la aducerea jertfei liturgice ; apoi urmeaza cei
pezenfi ; 51 mai pe urmd cei absenfi din cuvioasa cauza.
E de notat, ca oferenfii secundari acest efect, ca 51 cel ex
operato operantis, il pot oferi 5i pentru alfii ; adeca, pot asculta
Sf. Liturghie pentru alfii a5a, ca sa le ofere sau efectul acesta
special ex opere operato, sau cel ex opere operantis.°)
c) Efect ministerial, pe care preotul, ca ministrul jertfei
liturgice, il aplica acelora pentru cari liturghise5te in particular.
Acest efect se produce din randuiala lui Isus Cristos, in virtutea
instituirii divine a jertfei liturgice (ex opere operato); din voinfa
I3isericii (ex opere operantis Ecclesiae); 5i prin rugaciunile facute

1) Conc. Trid. sess. 25. De Purgatorio.

2) Din acest fruct se impArtäsesc in másurà mai mare aceia, Carl
sunt de fall la celebrarea sfintei liturghii ; ba din acest fruct general par-
ticipa in oarecare mod si indirect chiar si necredinciosii si cei desbinati,
intrucAt adeca se aduce sfânta tertfA pentru luminarea celor dintru intune-
pec si pentru unirea tuturor'. Conc. Prot/. III. t. 3, p. I. n. 9.
a) Noldin-Schmitt, 1. c. n. 173.

www.dacoromanica.ro
.94

de preotul liturghisitor. Este : impetrator, satisfactor 5i propi-

Iiator.1)
Aplicarea acestui fruct >mu impiedeca fructul general, 5i de
aceea preotul 5i la astfel de liturghii poate 5i trebuie sa facd
comemorarile prescrise 5i eventual 5i alte pomeniri usitate in
mod legitim, lard a scurta pe aceia pentru cari anume se aduce
sfanta Jertfa.«2)
Efect personal care revine preotului liturghisitor.
acesta se produce ex opere operato, daca preotul nu pune piedeca.
Preotul insa nu-1 poate aplica pentru allii, i deci, nu poate
primi stipendiu pentru el.3)

Articolul III.
Valoarea i aplicarea Jertfei liturgice.
1. Valoarea Jertfei liturgice.
125. Pentru a putea judeca valoarea jertfei liturgice tre-
buie sa fixam mai intaiu urmatoarele principii :
1°. Valoarea jertfei liturgice poate fi considerata : a) ca o
valoare morald, care consista in demnitatea moralei inerera
jertfei liturgice. Aceasta demnitate este determinata de valoarea
morala, sau demnitatea jertfitorului 5i a victimei. La jertfa litur-
gica atat victima, cat 5i oferentul principal este Isus Cristos,
-a cdrui demnitate este nemarginitä ; in consecinfa, 5i valoarea
morala a jertfei liturgice este nemarginita, infinita. b) Poate fi
considerata ca o putere pe care-o are jertfa liturgica, pe baza
demnitaf ii sale, de a produce anumite efecte. In acest inteles va-
loarea jertfei liturgice ar fi cauza, fructele ar fi efectele cauzei.
2°. Valoarea jertfei liturgice, ca o putere de a produce anu-
mite efecte, poate fi consideraki mai departe : a) intrucat este
de-atuns In sine (quoad sufficientiam suam) pentru a produce
anumite efecte, adeca cu privire la efectele pe cari le poate
produce ; 5i b) poate fi considarata intru cat jertfa liturgica, in
virtutea instituirii divine 5i din vointa lui Cristos, inteadevar
1) Unii, fructul ministerial II numesc special, si zic ca e de dottä
feluri : unul de care se Impartasesc cei cari concureaza la aducerea jertfei
liturgice, ca ministranli, asistenli ; altul pe care 11 aplica preotul acelora
pentru cari se acluce jertfa liturgica. Conc. Prov. III. t. 3. C. 1. n. 9.
S. Alf. 1, 6. n 312 ; Aertnys-Damen, 1. C. n. 184, 3 ; I. Marcy, I. C. p. 177.
2) Conc, Prov III t. 3. C. I. n. 11
3) Prop. 8 danmatä de Alexandru VII. : Duplicatum stipendium po-
test sacerdos pro eadem missa licite accipere applicando petenti partem etiant
specialissimam fructus ipsimet celebranti corespondentem".

www.dacoromanica.ro
 96

produce anumite efecte (quoad efficaciam), adecd cu privire la

.efectele pe cari, din voinf a Mantuitorului, le produce aievea.1)
3°. Valoarea jertfei liturgice poate sa fie intensiv 5i exten-
sly nemàrginitä, infinitd. Intensiv nemdrginild insamna cä poate
sa produca efecte tot mai mari si tot mai desavarsite ; iar ex-
tensiu nemãrginità inseamnd, cä poate sã produca cat mai multe
efecte in cat mai multe subiecte.
Pe baza acestora, vom zice, ca : jertfa liturgica, intru cat
este jertfa de laudd (latreuticO, de multiunit(' (euharistica),
are valoare nemarginita cu privire la eficacitatea sa (in actu
secundo). Motivul este, ca atat oferentul principal, cat si
victima au valoare morald nemarginità, prin ce i-se aduce lui
Dumnezeu laudà si mulfumita nemarginita.2) Asemenea, este
inknsiv i extensiv nemdrginitd valoarea jertfei liturgice
consideratä cu privire la suficienfa ce o are in sine de a putea
produce anumite efecte, adecd cu privire la efectele pe cari le
poate produce (in actu primo). Motivul este, ca jertfa liturgicá
are aceeas valoare ca i jertfa de pe cruce.
126. Mult discutatá este chestiunea privitoare la va-
loarea aplicativa a jertfei liturgice, adecd cu privire eficacitatea
ei (in actu secundo) de a produce in oameni efectele: impetrator,
propitiator si satisfactor
PArerea acceptatä de intdrita
majoritatea teologilor i
si de practjca I3isericii in ceasta chestiune, se rezumd in ur-
matoarele :
a) Valoarea jertfei liturgice, consideratà cu privire la efica-
citatea sa (in actu secundo) din voinfa Mantuitorului, este tot-
deauna intensiv marginitd. Motivul este, ca subiectele cdrora H
se aplica fructele jertfei liturgice sunt märginite, atat numärul,
cat i capacitatea lor ; si ca atari, nu pot primi din fructele
jertfei liturgice numai inteo masurd oarecare.$)
b) Valoarea jertfei liturgice, cu privire la efectul spe.
cial (pe care il primesc oferenfii secundari), si cel personal
care revine preotului titurghisitor, este extensio nemörgi-
nild ; adeca, nu se micsoreaza in singuraticii primitori pentru
t) Consideratä cu privire la. suficienta sa se zice: In actu prima ;
iar cu privire la eficacitatea sa : in actu secundo.
2) Conc. Prov. III. t. 3. C. 1. n. 10.
3) Cu privire la oameni, insa, efectul sAntei liturghii din cauza ca-
pacitaiii lor marginite, nu poate sa fie nemarginit ; de uncle In oameni
-efectul poate s'd fie mai mare sau mai mic, dupä gradul de dispoziiiune
al respectivului subject°. Conc. Prov. III. t. 3. C. I. n. lo.
www.dacoromanica.ro
96

numkul prea mare al oferentilor secundari sau al preotilor con-

celebranti. Prin urmare, ori cat s'ar marl numárul primitorilor,
unul fiecare dintre ei prime$te atata, cat ar primi $i dacd ar
asista singur.
c) Valoarea jertfei liturgice, cu privire la efectul ministe-
rial, fructul pe care-I aplia preotul aceluia pentru care se face
anumit liturghia, este extensio mcIrginitö.
0 mare parte a teologilor mai vechi, intre cari i S..
Alfons') sustineau, Ca valoarea jertfei liturgice, cu privire la
acest efect ministerial, ar fi infinitá, asa, cá toti aceia pentru
cari s'ar aplica Sf. Liturghie, ar primi fiecare tot atat, cat ar
primi unul, dacá s'ar aplica singur lui ; adecA, indiferent cà sunt
doi sau mai multi pentru cari se aplicA Sf. Liturghie, unul fie-
'care prime$te atata, cat ar primi, dna' s'ar aplica numai pen-
tru el.
Parerea comund a autorilor mai noui, sprijinitd $i de prac-
tica Bisericii, este, cd valoarea jertfei liturgice, cu privire la aces t
fruct ministerial, este mdrginit a; adecA, dacd Liturghia se aplicd
pentru mai multi, fructul ministerial, din randuiala lui Isus Cri-
stos, se imparte intre ei, i unul fiecare prime$te cu atat mai
putin, cu cat este mai mare numdrul acelora pentru cari se aduce
S. Jertf5.
Aceasta pdrere este sprijinitd $i de practica Bisericii, care
este interpretul infalibil al randuelilor Domnului nostru Isus Cri-
stos. Anume, Biserica a practicat sdvar$irea mai multor Liturghii
pentru unul i acela$ scop, ex.: mai multe Liturghii pentru
sufletul unui mort, ceeace n'ar avea rost, dacd valoarea jertfei
liturgice in aceastä privinta ar fi nemárginitá ; deoarece, atunci o
singurd Liturghie ar fi de-ajuns, nu numai pentru un suflet, ci pentru
toate sufletele din purgator, ca sa se elibereze de acolo ; $i nu
s'ar face nici o nedreptate, dacd preotul, cu o singurd Liturghie,
s'ar achita de obligatiunile de a liturghisi pentru mai multe sti-
pendii liturgice primite spre acest scop dela mai multi credin-
,cio5i, individual. Ori, este stiut, cd Biserica a interzis tuturor
preotilor ca sä primeascd mai multe stipendii liturgice pentru una
Liturghie.
E drept, cá I3iserica n'a oprit aceasta motivand cu aceea,
cä valoarea jertfei liturgice ar fi mArginith, cu privire la fructul
1) S. Alf. in lualrile sale ascetice de mai tArziu : De caeremonils
Missae, p. 3. De abusibus in acceplandis Missis, n. 26-28 ; In Trident.
sess. 22, n. 22.; si-a schimbat p5rerea.

www.dacoromanica.ro
 97

ministerial (in aceastd privintä nu s'a declarat Inca), ci pe motiv

ca se vatAmA justitia.1).

2. Aplicarea Jertfei liturgice.

127. Aplicarea jertfei liturgice este intentiunea jertfito-
rului, prin care vrea ca fructul ministerial al jertfei liturgice sà-i
revinA unei persoane anumite, sau sa fie spre folosul unui scop
determinat.
Pentru validitatea aplicArii jertfei liturgice, adecd pentruca
aplicarea aceasta s'd fie inteadevár cu efect, se cer urmdtoarele
condifiuni :
0) Aplicarea sd o facd preotul liturghisitor prin intentiunea
sa. Fiind aplicarea jertfei liturgice un act al puterii sacerdotale,
nici un superior nu poate sä o schimbe sau sa o impiedece.2) Prin
urmare, preotul aplicd in mod valid, chiar 5i dacd o face aceasta
in statul pdcatului.3) Prin hirotonire preotul este instituit de in-
su5i Isus Cristos ca 5i administratorul meritelor 5i satisfacliuni-
lor sale ; deci, prin aceasta a primit puterea de-a aduce jertfa
liturgica 5i in consecintd, de a aplica fructele aceleea pentru cei
vii 5i pentru cei morfi.4) In caz ca nu ar aplica nimánui, efectele
jertfei liturgice raman in tezaurul Bisericii.`)
Sunt unii teologi cari sustin cd in caz cd nu s'ar face nici o apli-
care a fructului liturgic ministerial, acesta, in liturghiile gratuite, ar reveni
preotului, fiinda presupun cd preotul totdeauna ar avea intentiunea impli-
cità ca acest fruct sd-i revind lui, in caz cd nu s'ar aplica altuia ; iar in
liturghiile cu stipendii ar reveni rudelor mai apropiate ale celui ce a dat
stipendiul, deoarece presupun ca acela ar intentiona ca fructul acesta, in
caz cd nu i-s'ar aplica lui, sä se aplice altora dintre ai sdi.6) Deoarece,
insä, de oparte aceasta nu se poate dovedi, iar de altd parte este destul
de probabild pdrerea acelora, cari sustin, cd in caz cd nu s'ar face nici o
aplicare, sau s'ar aplica unui subiect incapabil, fructul ministerial ranfâne
in tezaurul Bisericii,7) pentru practica este de recomandat, ca in caz cd ar
subsista dubiu cu privire la capabilitatea celui pentru cine se aplicd, in
liturghiile gratuite preotul sd-si aplice siesi fructul ministerial sub condi-
tiune: dacd acela cui i-se aplica ar fi incapabil ; iar in liturghiile cu sti-
1) Prop. 10 damnatá de Alexandru VII: .1Ion est coilra juslItiam,
pro pluribus Saerlficils stIpendlum occipere, et Sacrifictum unum ofereN.
2) Lugo, De Euch. disp. 19. n. 211; S. Alf. 1. 6. II. 334; Vermeersch
1.' C. n. 306.
3) S. Alf. 1. c.
4) Evrei 5, 3.
5) Vermeersch I. c. n. 3113; Aertnys-Damen I. c. n. 189 si 191 qu. 1.
6) Lugo I. c. n. 225 urm.; Lay mann 1. C. tr. 5, C. 2. n. 11.
7) S. Alf. I. 6. n. 336.

www.dacoromanica.ro 7
'9 8

pendiu sa-1 aplice altuia, sub conditiun.., daca, adeca se poate fará sa fie
in prejudutiul celui care a dat stipendiu1.1) Intentiunea cea dint'aiu: de a
aplica fructul ministerial celuia. cui i-s'a promis (in liturghiile gratuite),
sau celui care a dat stipendiul (in liturghiile cu stipencliu) se numeste in-
tentiun princIpoló, sau primara; iar cealalta, de-a--si aplica siesi, respec-
tiv altuia, când ar fi dubiu ca oare cel de sub intentiunea principala ar fi
capabil sau nu, se numeste intentiune z,ecundard, si se face sub conditiune.
In practica este bine ca preotul sa aiba amandoua aceste intentiuni in mod
expres.
E de notat, insã. cá nu este necesar, ca intenfiunea de-a
aplica fructul ministerial al jertfei liturgice, sa fie actuala 51 nici
macar virtuala, ci ajunge 5i numai habituaM. Motivul este, ca
intenliunea de-a aplica acest fruct are natura unei donafiuni,
care odata facuta este valabila pAria atunci, pdna cand se re-
vocä a5a, ca odata facula 5 i nerevocata, fructul ministerial se
aplica aceluia cui s'a intenfionat.2)
128. b) Aplicarea sa se faca Inainte de consacrare ;
pentruca efectul jertfei liturgice se produce in momentul cand
s'a savAr5it jertfa, iar aceasta se intampla prin consacrare.
E de recomandat ca aplicarea sa se aca inainte de Li-
turghie, sau la proscomedie. Este valida aplicarea facuta 5i in
cursul Liturghiei, dar inainte de coisacrare, ex.: la ofertoriu, cAnd
se face ie5irea cu darurile, 5i, dupa parerea comuna, chiar 5i
dupa consacrarea panii dar inainte de consacrarea vinului ;
deoarece actul consacrarii, care este de esenfa jertfei liturgice
se incepe cu consacrarea panii 51 se termina cu consacrarea
vinului. Este dubie, daca nu chiar invalida, aplicai ea facuta dupa
consacrarea vinului.2)
129. c) Aplicarea sa fie determinatli in particular, adeca
indreptata cdtre o anumita persoana sau pentru un anumit scop.
Ce e drept, in realitate Dumnezeu aplica fructul jertfei liturgice,
dar o face aceasta numai dupa intentiunea jertfitorului, a preo-
tulpi liturghisitor.
Poate fi determmata intenfiunea sau in mod explicit sau si
numai in mod implicit. Explicit determinata este atunci, când
numesc expres persoana sau scopul pentru care se face Litur-
ghia, ex, ; liturghisesc pentru Petru, Joan 5. a.; implicit deter-
minata este atunci, cand numai a5a in termini generali s'ar de-
1) S. Alf. 1. c.; Noldin-Schmitt 1. c. n. 76 c.; Aertnys-Damen 1. c.; La
intentiunea celui care a dat stipendiul se aplica atunci, când se zice: Ad
intentionem dantis."
2) S. Alf. 1. 6. n. 335.
a) S. Alf. 1. c.; V,.rmeersch, I. c. n. 310 ; Noldin-Schrnitt, I. c. n.
179, d.

www.dacoromanica.ro
 99

lermina intenfiunea, ex.: liturghisesc la intenfiunea celui care a

dat stipendiul, pentru cel care a dat mai intaiu stipendiul, pen-
tru cel care este scris In carlea pentru intenfuni, pentru cel
<are sunt dator sä liturghisesc 5cl. In boate aceste cazuri este de
ajuns determinata intentiunea fnaintea lui Dumnezeu, care I'm-
parfeste darurile 5i cunoa5te toate.
Cand cineva ar avea mai multe intenfiuni, ex.: 10, 5i ar
aplica Liturghia pentru una din zece, fara sa o determine mai
de-aproape, nu ar satisface datoriei de a liturghisi pentru nick
una, deoarece se cere intenfiune determinata, hotarâta. Daca,
insa, ar aplica fiecare Liturghie pentru toate zece intenfiunile
colectiv, atunci, dupa aceia cari sustin ca fructul acesta este
marginit 5i deci divzibiI, a satisfacut obligafiunii, primind fiecare
a 10 a parte din fiecare Liturghie , 5i a5a cu a 10-a Liturghie a
primit fructul intreg. )
Cand cineva are mai multe Liturghii primite dela oferenfi
necunosculi, ex. cu ocaziunea misiunilor, le imp1ine5te a5a, ca
1iturghise5te : la inlenlianea celui care a dal slipendiul (ad in-
tentionem dantis), atalea Liturghii, cafe stipendii a primit. Se pot
.ap ica 5i colectiv fiecare Liturghie pentru tofi cari au dat stipen-
diu, primind fiecare atata cat ii compete.
Este invalida aplicarea facuta in modul urmator : liturghi-
se c pentru acela cui va vrea Dumnezeu sa-i aplice fructul jertfei,
deoarece in acest caz Dumnezeu ar determina persoana cui sa
-se aplice 5i nu preotul, cat e trebuie sa o determine macar in
mod implicit , e valida, insa, daca s'ar face a >a : liturghisesc
pentru acela pentru care vrea Dumnezeu sa liturghisesc, deoa-
rece aici este de ajuns determinata persoana.2)
130. Chestiunea 1. : Care intenliune se verified In coz cif
preolul a avut doud intenfiuni contrare ?
Rlispuns:
Aceasta chestiune se refereste la cazul cand preotul a avut deja o
in entiune fixata dar pe cand era sa liturghiseasca a uitat-o, si asa a
aplicat Liturghia la alta in entiuno. Ca sd stim car dintre cele doua in-
tentiuni a fost valida, trebuie sa distingem :
a) Daca prima intentiune a fost asa de categorica, sau im mod
absolut fixata, incat a intentionat ca aceea sa excluda oricare alta in-
tentiune, in caz ca ar fi uitat-o, adeca, daca ar fi voit, ca aceea sa fie va-
100 chiar si in cazul cand uitand de ea, ar fixa alta atunci intentiunea
prima este valida. Motivul este, ca in acest caz intenhiuna prima nu
,poate Ii considerata ca retractata.
1) S. Alf. 1. 6 n. 335.
2) Suarez, de sacr. disp. 13. s. 6.

www.dacoromanica.ro 7*
100

b) Daca isi aduce aminte de intenjiunea cea dintâiu SI cu toate

-aceste aplica la altä intenjiune, atunci aceasta a dada este valida, ceal
dintaiu considerandu-se retractata prin aceasta din urmi.
c) Daca, uitand de intenjiunea cea dintaiu, aplica la alta, atunci este
validä aceea care prevaleaza ; si prevaleaza aceea, pe care ar alege-o
daca si-ar acitice aminte de intenhiunea dintaiu. Ex. : dintre cloud inten-
jiuni, dintre cari una era legata de ziva aceea, iar alta era liberd, preva-
leaza cea legata de ziva aceea ; sau daca a trebuit sa aplice Liturghia
pentru sufletul unei fernei si a aplicat pentru sufletul unui barbat, preva-
leaza intenjiunea celui care a dat stipendiul s. a.
d) Daca intenpunile sunt egale, atunci prevaleazd a doua, fiind ac-
tuala, Oita cand cea dintaiu este numai habituala.7)
In practica, deoarece una dintre cele (Iota intenjiuni a fost sigur
valida, dar care ar fi aceea nu putem sti cu certitudine, e de ajuns daca
aplicam Inca odata la intenjiunea care a Camas nesatisfacutd, i pe care
Dumnezeu o stie, desi nu o 5tim noi.
131. - Chestiunea 2.: Valida" este aplic.irea Pallid sub con-
diliune ?
Rlispuns :
Este %Janda aplicarea f dcuta sub condijiune atunci, daca acea condi--
Pune s'a verificat deja, ex.: a aplica jertfa la intenjiunea pe care a avut-o
azi cel care a poruncit sau a cerut Liturghia.
Nu este valida aplicarea facutä sub condijiune peniru WM:1r, ex.:
a liturghisi inainte pentru cel care va da mai intaiu stipendiu, sau pentru
cel care va muri mai intaiu r. a.2) Motivul este, ca usor se poate intam-
pla ca Liturghia sa se faca pentru o cauzd inexistenta, asa ca efectul ei
ar trebui suspendat pana ce se va realiza ceeace nu se pare admisibil.3)
E valida aplicarea Liturghiei atunci, cand preotul prevede cd vor vent
sa ceara o Liturghie pentru vre-un mort, si liturghiseste mai nainte pentru
mortul respectiv ; poate si primi stipendiul ce i 1-ar da dupd aceea, deoa-
rece aici s'a liturghisit pentru o persoand determinata.4) Cu toate aceste,
astfel de aplicare nu este permisa,5) si in caz Ca s'ar intampla, trebuie sa
o aducd aceasta la cunostinja celui care dd stipendiul, spunandu-i ca a li-
turghisit deja.6)
132. - Chestiunea 3.: Validd esle aplicarea Ocala pentru sulletul
unuia, despre care s'a crezut cd este mort fl el Irdle0e?
RKspuns :
Savarsirea Liturghiei anticipat pentru un mort, adecd panace el este-
in viaja, strict vorbind, nu este valida, deoarece nu se realizeaza scopul
intentionat de cdtre cel care a dat stipendiul : iertarea pedepselor tempo-
rale, pe cari ar trebui sä le sufere, presupusul mort,.dupa moarte.7)
7) Lugo, De Sacr. disp. 8. n. 124 ; Aertnys-Damen, I. c. rt.
190, qu 2.
2) Suarez, disp. 79, sect. 9 ; Laymann, 1. 5. tr. 5. c. 2, n. 13 ; Lugo,.
De Euch. disp. 19. n. 209 ; De Poanit. dip. 13. n. 137.
3) Lacroix I. 6. pr. 2. n. 222.
4) S. Alf. 1. 6. n. 337.
5) Codex. can. 825, 10.
6) Noldin-Schmitt, I. c. n. 181, 2 ; Vermeersch, I. c. n. 297, 3.
7) S. Alf. I. c. ; Noldin-Schmitt, 1. c. ; Vermeersch, I,.c. n. 311..

www.dacoromanica.ro
 101

133. Chestiunea 4.: Poole preolul fmOrli fruclul jentel blur-

rgice In Ire mai multi?
RAspuns:
Efectele jertfei liturgice se pot imparti intre mai multi, cate odatd
chiar -si independent de vointa sau intentiunea preotului liturghisitor, ex. :
cdnd jertfa liturgica se aplicd pentru unul care se afld in statul pacatului
de moarte, dintre efectele jertfei liturgice ii revin lui cel imperatoriu si
propitiatoriu, nu insd si cel satisfactoriu.
Dar se pot impArti si din vointa preotului, asa :
a) Când este vorba de Liturghiile gratuite, preotul liturghisitor poate
imparti si limita dupd plac efectele jertfei liturgice Asemenea si in Litur-
ghiile date de cdtre superior, pästrându-se neatinsd intentiunea superiorului,
fructul care nu se refereste la aceea poate fi aplicat altuia ;
b) Nu se poate imparti fructul iertfei liturgice in Liturghiile cu sti-
pendiu, deoarece aici justitia pretincle, ca intreg fructul Liturghiei sa se
aplice la intentiunea celui care a dat stipendiul.

3. Subiectul Jertfei liturgice.

134. Subiectul jertfei liturgice este aceea persoand pen-
tru care se aplicd efectele jertfei liturgice, adeca pentru care se
face Liturghia.
Practica veche a Bisericii cu privire la subiectul jertfei li-
turgice era mai severd. Având in vedere dispozitiunile mai noud
ale I3isericii, pentru practica notdm urmatoarele :
10. Se poate oplica S. Lilnrghie:
a) Pentru toti viii 5i morfii') cari sunt capabili a se imbdr-
t4i macar de unul din efectele jertfei liturgice, afard de cazurile
.când este expres oprit de cdtre Bisericd. In consecinfa, se poate
aplica Sf. Liturghie pentru : copii, pacato5i, eretici, necredincio5i 5i a.
E cert insa, cl numai creOinul credincios i care se afld
in statul darulut, este subject capabil pentru Mate efectele
jertfei liturgice; .Fi pentru aceOta se poate aplica jertfa War.
gicd aldt in mod public, cat si prioal,Ceilalti se pot impärtd5i
numai de unele efecte ale jertfei liturgice. A5a : copiii pot primi
numai efectul impetratoriu ; pacdto5ii pot primi cel propifiatoriu
5i cel impetratoriu ; iar cei morfi pot primi numai efectul sa-
tisfactoriu.
b) Este permis a aplica Sf. Liturghie numai in mod private)
1) Conc. Prov. I. t. 6. C. 2.
2) Privota se zice aplicarea atunci, când intentiunea la care se face
.0 Vie singur preotul liturghisitor Sall eventual unul sau doi gall de el
clex. cel ce dd. stipencliul) ; publica este atunci, cd.nd aceasta este cunoscutd
tuturor, sau din insasi firea lucrului (ex. Liturgh. funebrale), sau prin pu-
blicare, anunlare. La aplicarea privatd, pentru evitarea scandalului, nu se
Tomeneste cel pentru care se acluce jertfa liturgica.
www.dacoromanica.ro
 102

-pentru necredinciosi (necrestini), eretici i schismatici ; ba chiar

5i pentru excomunicaiii loleraji, daca sunt in viatá, ca Dumne-
zeu sa-i lumineze j sa-i aduca in sanul Bisericii sale celei ade-
varate. Prin o astfel de aplicare preotul se conformeaza Domnului
Cristos, care pe cruce s'a adus jertfa pentru mantuirea tuturor._
Aplicarea aceasla s'o lewd, tosd, preolul In Mina I& prosco-
medic, jar la ieirea cu sf. daruri scY nwi pomeneascã CII
numele.9
Pentru astfel de Liturghii se poate primi i stipendiu.
Pentru cei necredinciosi (necrestini) vii i morti, se permite
aplicarea jertfei liturgice atat in mod privat, cat si public, daca.
se poate fara scandal. Motivul este, ca acestia nu sunt excomu-
nicati ; si se pot cere pentru ei bunuri atat supranaturale cat si
vremelnice, cari pot servi ca mijloace pentru intoarcerea lor, in
caz ca sunt in viata. Pentru aceste, Liturghii asemenea se poate-
primi stipendiu.2)
Pe baza acestora, cu atat mai vartos, se poate aplica Sf. Li-
turghie, in mod public chiar, pentru ca(ehumenii morji, deoarece
acestia au fost cu mult mai aproape de l3iserica, ba chiar inteo
legatura oarecare prin credinta i dorinta l3otezului. )
Cand se aplica jertfa liturgica pentru necredinciosi, si pen-
tru acatolici peste tot, sa grijeasca preotii ca nu cumva aceia sa
ceara Sf. Liturghie cu intentiune rea sau din superstitiune.
c) Se poate aplica jertfa liturgica, numai in mod privat,
pentru pkátosii notorii, cari au murit in statul pacatului de
moarte (cum sunt cei carora Ii s'a denegat inmormântare biseri-
ceasca), dar numai sub conditiune, daca eventual inainte de
moarte se vor fi cait. Pentu acestia nu se fac, insa, Liturghii
funebre. cu prilejul mortii, nici parastase, avand aceste caracter
de publicitate. In aceste cazuri este consult sa-si fixexe preotul
si o intentie secundara.4)
1) Conc. Prov. III. t. 3. c. I. n. 11 ; Nottl Codice latin permite sa
se liturghiseasca in mod privat pentru ton acestia, incunjurând scandalul,
nu numai pentru intoarcerea lor, ci i la intentiunea lor, afara de excomu-
Inca ii denumiti . vitanzi", pentru cari se poate aplica numai pentru intoar-
cerea lor. Asemenea se permite aplicarea jertfei liturgice in mod privat
pentru toti necredinciosii si acatolicii morti, afara de excornunicatii vitanzi";
Codex. min. 809 si 2262.
21 Noldin-Schmitt 1 c. n. 178 ; Aertnys-DamEn 1. C. n. 193, S. 0. 12
Julie 1865 : Utrum liceat sacerdotibus Missam celebrae pro Turcarum alio-
rumque infidelium intentione, et ab iis eleemosynam pro Missae appli-
catione accipere? Resp : Affirmotive, dummodo non adsit scandalum et ni-
hil specialiter in Missa addatur et quoad intentionem constet aut erroris
aut superstitionis infidelibus eleemosInam_ offerentibus sub.se.
3) Vermeersch, 1. c. n. 308.
4) Aertnys-Damen I. c. n. 193, 3.

www.dacoromanica.ro
 103

d) Se poate aduce Sf. 'Jertfa in onoarea Sfinfilor. E drept,

ca ace5tia, bucurându-se ei de fericirea vecinica, nu au nevoie
de ajutor din partea celor din viafa aceasta, dar totu5i se poate
liturghisi in onoarea lor: ca 5i o preamarire a lui Dumnezeu
intru Sfinfii lui ; ca sa mulfumim lui Dumnezeu pentru darurile
date Sfinfilor 5i pentru cele date oamenilor prin intrepunerea
Sfinfilor ; ca sa cerem dela Dumnezeu alte daruri 5i binefaceri
prin intrepunerea 5i pentru meritele Sfinfilor ; 5i in star5it, ca
sa-i cinstim pentru virtufile lor.
e) Pentru copii mici, morli dupa Botez, se poate aduce jertfa
liturgica latreutica 5i euharistica, ca adeca sa-I preamarim pe
Dumnezeu 5i sa-i mulfumim ca prin bunatatea indurarii sale, pe
micufii repauzati, fara meritul lor, i-a invrednicit fericirii ne-
imbatranitoare.
f) In sfa'r5it, se poate aduce jertfa liturgica pentru orice
scop bun 5i placut lui Dumnezeu, 5i care serve5te pentru man-
tuirea sufletului.
135. 20. Nu se poale aplica Sf. Liturghie:
a) Nu se poate aplica Sf. Liturghie, nici In mod prival
nici public, pentru aceia cari nu sunt capabili ca sa se impar-
ta5easca de fructele jertfei liturgice, ca : diavolii 5i cei osAndifi
in iad, 5i pentru copiii morfi nebotezafi.
b) Nu este permis a aplica Sf. Liturghie In mod public
pentru excomunicalii tolerafi, papa sunt in viata ; iar pentru ex-
comunicalii de incunjurat nici in mod privat nu este permis a
aplica Sf. Liturghie, numai pentru intoarcerea lor. Pentru excomu-
nicafii tolerafi se poate aplica in mod privat 5i 'Ana sunt in
viafa 5i dupd moarte ; pentru cei vitanzi, sau de incunjurat, dupa
moarte nu se poate nici in mod privat. In mod privat se poate
preotul ruga pentru ei 5i ii poate pomeni in taina1).
c) Nu este permis a aplica Sf. Liturghie In mod public
pentru acei morfi carora li s'a denegat inmormantarea biseri-
ceasca ; in consecinfa, pentru ace5tia nu este permis a face Li-
turghie funebrà cu prilejul morfii 5i nici la aniversare. Se poate
in mod privat 5i sub condifiune, .presupunand ca, eventual, s'au
cdit inainte de moarte, dar numai daca se poate Vara scandal.
Dela inmormantarea bisericeasca surd eschi5i jidanii, pa-
ganii 5i copiii nebotezafi, ereticii, schismaticii, excomunicafii no-
torii, cei ce se ucid pe sine nefiind smintiti de minte, 5i cei ce mor
in duel, cei ce nu s'au cuminecat cel putin una data in an 5i
au murit fara semne de intoarcere, cei ce iau uzura' mare peste
1) Vermeersch, 1. c. n. 308 ; Noldin-Schmitt, I. C. n, 178 1.

www.dacoromanica.ro
104

masura si mor neindreptafi -si in ,genere pacatosii publici, cari

mor fail penitenta«.!)
d) Nici pentru domnitorii eretici si morli tn erezie nu se poate
aplica jertfa liturgica in mod public ; se poate face Liturghie in
mod public pentru domnitor la inceputul si in cursul stapanirii,
and se cer dela Dumnezeu daruri pentru intoarcerea lui si pen-
tru promovarea binelui comun, al Orli si al Bisericii.2)
Aplicarea jertfei liturgice impotriva oprelistei Bisericii este
ilicita, ce-i drept, dar valida, asa ca in caz a cineva ar fi primit
stipendiu pentru astfel de aplicare ilicità, nu este obligat sa-I
restituie.3)

Articolul IV.
Obligatiunea preotului de a liturghisi.
136. Preotul poate fi obligat sa liturghiseasca pe mai
multe motive. Asa poate fi obligat pe baza : Ordului, a preofiei ;
pe baza oficiului ; pe baza beneficiului; pe baza obediedei; pe
baza promisiunii ; .i pe baza s(ipendiului primit.
In cele ce urmeaza vom trata despre obligatiunea care iz-
voreste in virtutea : prediei, oficiului, beneficiului, obediedei
fi promisiunii; ramanand sa tratam inteun articol separat de-
spre obligafiunea de a liturghisi in virtutea stipendiului.

1. Obligatiunea de a liturghist in virtutea Ordului

preotesc.
137. Nu incape indoiald, cã fiecare preot este obligat
pe baza Ordului preotesc, a hirotoniei, ca sa aduca Sf. lertfa.
Prin hirotonire fiecare preot este instituit de mijlocitor intre
Dumnezeu si oameni, care misiune numai asa o indeplineste
preotul, daca aduce jertf a liturgica, prin care se preamareste
Dumnezeu si se mijlocesc oamenilor nenumarate daruri.
Obligafiunea aceasta este de drept divin pozitiv si biseri-
cesc. »Domnul nostru lsus Cristos la cina cea de taina, dupa ce
a intemeiat sfantul sacrificiu liturgic, a zis catre sfinfii sai inva-
facei si Apostoli : »Aceasta s'o facefi intru amintirea mea«. (Luc.
22, 19). Prin cuvintele aceste le-a impus Apostolilor si urmato-
rilor acelora obligamantul de a celebra sfantul sacrificiu. Obli-
I) Conc Prot/. I. t 6. c 11.
2) Vermeersch, I. c.; I. Marcu, 1. c. p. 183
3) Noldin-Schmitt, I. c. nota 1.
www.dacoromanica.ro
 105

grörnantul acesta II au deci toil preolii, fie optic,* la pdstori-

rea sufletefor, fie la alte OM, 5i pdcdtuie5te greu acel preot,
tare nuii impline5te acest obligdmânt, 5i se face vrednic 5i de
pedeapsd«.1)
Este obligat fiecare preot s liturgiseascd i pentru-ca sa
nu dea ansd la scandal. Vdz And credincio5ii cä cutare preot nici
and nu liturghise5te, u5or il pot bdnui cd nu are credinta 5i cd
despretuie5te taina preotiei, sau cã pentru aceea se fere5te sa
nu liturghiseascd, pentrucd ar fi stdpânit de toate pdcatele 5i
patimele.
Nu este fixat, insd, nici prin legea divinã, nici prin cea bi-
sericeascd de cdteori este obligat fiecare preot sa liturghiseascd
inteun an pentru incunjurarea scandalului. Dupd parerea comuna
a telogilor ajunge dacd preotul liturghise5te de Ire! sau patru ori
inteun an, in Duminici sau sárbdtori, sau chiar 5i in alte zile,
dar asa sd-1 vadd lumea 5i sd nu fie prea mare intervalul de
timp intre cele cloud liturghisiri din urmä ; adecd sd nu se amdne
peste 6 luni liturghisirea.
Prin urmare, pentru evitarea scandalului, fiecare preot este
dator sd liturghiseascd de 3-4 ori inteun an ; 5i sd nu lase sd
treaca 6 luni fdrd sa liturghiseascd. Cel care, fárd motiv just,
nu impline5te nici mdcar atdta, pdatuieste greu 5i episcopul ii
poate aplica pedepse canonice.2)
Nu comite pacat greu acel preot, care având ocaziune sa
liturghiseascd zilnic, nu liturghiseste ; nu este, insä, scuzat de
pacat venial, mai ales acolo unde este obiceiul a liturghisi zilnic.3)

2. Obligatiunea de a liturghisi In virtutea oficiului.

138. Tofi aceia cdrora le este incredintatá pdstorirea su-
fletelor sunt obligati nu numai sà liturghiseascd in anumite zile,
ci sd i aplice jertfa liturgic() pentru credincio0i fncredinfa(l
pdstorirei kr.
La aceasta sunt obligati toll pdstorii suflete5ti deoparte, pe
baza legii naturale, deoarece insas dreptalea pretinde sa impli-
1) Conc. Prov III. t. 3. C. I. n 12; Conc. Trid. sess. 22. can. 2: S.
quis dixerit illis verbis : Hoc facite in meam commemorationem, Christumi
non instituisse Apostolos sacerdotes ; aut non ordinasse, ut ipsi aliique
sacerdotes of ferent corpum et sanguiem suum : a. s ".
2.) S. C. C. Dec. 1669 : Qui sine iusta causa ter vat quater in anno
non celebravit, peccat mortaliter et potest ab episcopo puniri." Sinodul
VI. can 80 (Pidalion) ; S. Alf. 1. 6. n. 313.
3) Noldin Schmitt, 1 c n. 182. 3.

www.dacoromanica.ro
106

neasca acele obligamente, pe cari le-au luat asupra lor priminct

oficiul pastoral ; de alta parte, pe baza legii divine pozitive, caci
zice S. Apostol Pavel : . Tot arhiereul, carele se (a din oameni,
pentru oameni se pune spre cele ce sunt calre Dumnezeu, ca
sa aducö daruri .5i jertfe pentru pdcate".1) Biserica Inca obliga
la aceasta pe toli aceia carora le este incredinfata pastorirea
sufletelor: Preolii aplicafi la pdstorirea sufletelor sunt Mort
in zile anumite a celebra sfónta liturghie pentru credinciosit
concrezull grijei lor spirituale".2) Asa sunt obligafi : episcopil
diecezani ; abalii cu jurisdictiune asupra unui teritor ; vicar!! ca-
pitulari, cat timp este vacant sediul episcopesc ; parohii, admi-
nistratorii parohiali 5i aceia cari interimar administreaza vre-o
parohie sau inlocuiesc pe vre-un paroh absent. Episcopii sunt
obligafi pe baza dreptului divin in mod absolut, fiindca lor le
este incredinfata, in randul intaiu, pastorirea sufletelor in die-
ceza, episcopatul fiind de institufiune divina ; iar ceilalli inferiori
numai ipotetic, adeca intrucat li s'a incredinfat si lor din partea
l3isericii, fiind oficiul parohial de institufiune bisericeasca. Nu
sunt obligati in felul acesta episcopii titulari, cooperatorii paro-
hiali si capelanii.
Implinirea acestei obligafiuni o urgiteaza si justifia (drepta-
tea), deoarece pastorii sufletesti pirimesc si un beneficiu parohial,
intrefinere materiald, pentru ca ei sa se poata ingriji de lipsu-
rile sufletesti ale credinciosilor.
Obligafiunea aceasta a pastorilor sufletesti nu se refera si
la aplicarea jertfei liturgice si pentru cei morli, deoarece ace-
stia nu se tin de credincio5ii fncredinlati grijei lor spirituale".
De aceea aplicarea jertfei liturgice pentru popor totdeauna se
infelege pentru cei vii. Liturghiile aceste numai condifionat se
pot aplica si pentru cei morfi, ramanand, adeca, neatinse drep-
turile celor vii, carora le compete intreg fructul ministerial al
jertfei liturgice.
139. Considerata natura obligafiunii de a liturghisi pen-
fru popor, aceasta este :
a) personald, adeca insusi acela trebuie sd o implineasca,
caruia i-s'a incredinfat pastorirea sufletelor in o dieceza sau
parohie oarecare, afara de cazul cand el ar fi 'impiedecat pe
motiv just, de ex. : morb sau absenfa justificata sau alt motiv
1) Evrei, 5, I.; Conc. Trid. sess. 23 de ref. c. I. : Quum praecepto
div'no mandatum sit omnibus, quibus animarum cura commissa est, oyes
suas agnoscere. et pro his sacrificium Were..."
) Conc Prov. III. t. 3. C. 1. n. 12.
www.dacoromanica.ro
 10T

serios $i gray. >Purtätorii oficiilor parohiale sunt datori a celebra

pentru credinciosii lor tn persoand $i in parohie, $i nurnai in
caz de piedecd adevarata $i grayd pot sa fie supliniti prin alt
preot.«')
Nu-I scuzA pe pastorul sufletesc dela aceasta obligatiune:
celebrarea liturghiei funebre, Mut ghia pentru miri, precum nici
rea fundationala care ar cadea pe o zi in care este obligat a
liturghisi pentru popor.
b) reald, adeca nu poate fi intrelasata, ci daca cel obligat
nu o poate implini, (nu poate liturghisi) fiind impiedecat, este
dator sa suplineasca sau ingrijindu-se sd plineasca altul in locul
lui sau sa suplineasa el in alta zi. ,
c) localó, adeca liturgia pentru popor trebuie facuta In bi-
serica parohialà, sau acolo unde se aduna poporul pentru ascul-
tarea Sf. Liturghii, afara de cazul and anumite imprejurari nu
ar permite aceasta, ex. and ar trebui sa liturghiseasca in filie.
Daca este impiedecat pastcirul sufletesc sd liturghiseasca
pentru popor in parohie, atunci, daca numai se poate, este obli-
gat sa aplice pentru popor acolo unde petrece $i liturghiseste ;
iar pentru parohie sa se ingrijeasca sa fie cineva care sa Miff-
giseasca, pentruca poporul sd poata asculta Sf. Liturghie.2)
Preotul care are doua parohii, sau administreazd $i alte
parohii, implineste datoria de a liturghisi si a aplica pentru popor
in Duminici $i sarbatori sayarsind una Liturghie in una din
parohih sau acolo unde se afla, in caz cä ar fi absent.
d) Obligatiunea aceasta este legald de anumite zile, asa
cä fara molly just nu este permis a o transpune pe altd zi. Cel
care n'a putut sa liturghiseasca pentru popor in zilele hotarâte,
este obligat sd suplineasa in altd zi $i sa aplice pentru popor.
In caa ca vreo sdrbatoare ar cddea pe zi de Duminica, este de-
ajuns, pentru implinirea datorintei de a liturghisi pentru popor,
daca se celebreaza una Liturghie.
Zilele in cari sunt datori purtãtorii oficiilor parohiale a
celebra sfânta liturghie pentru credincio$ii lor, sunt toate Dum.-
nicile i toate sarbdtorite de peste an. A ap(ica Liturghiile In-
acele zile pentru Oil, nu este lento( ; nici stipendiu tnisal nu-
se poate lua dupd liturghtile acele")
Episcopii pot permite parohilor cari au parohii sárace, cu
venituri neindestulitoare pentru traiul corespunzátor statului lor,.
1) Conc. Prov. III. t. 3. c. I. n. 12.
2) Conc. Prov. III. 1. c.; S. C. C., 14 Dec. 1872
3) Conc. Prov. PI. 1. c.

www.dacoromanica.ro
108

ca in zilele de Duminici 5i sarbatori, când li s'ar oferi vreun

stipendiu mai buni5or, sd liturghiseascd la intenfiunea celui ce
da stipendiul, iar pentru popor sa aplice in and zi.1)

3. Obligatiunea de a liturghisi In virtutea obedientei

si a promisiunii.
140. 1°. In virtutea obedientei este obligat fiecare preot
sa aplice jertfa liturgica la intenfiunea poruncitä de cätre supe-
riorii biserice5ti, sau prin legile bisericesti ori statutele particu-
lare ale Ordinului, sau capitulare.2)
Este cert, ca Pontificele Roman 5i Episcopii pot impune
astfel de obligafiuni preofilor supu5i bor.') Dar, deoarece prin
aceasta li se poate cauza acestora pagube materiale, rar se in-
tampla ca superiorii sA se foloseascd de acest drept al lor.
Superiorii ordinelor calugare5ti asemenea pot impune supu-
5ilor lor aplicarea jertfei liturgice pentru un anumit scop, mai
ales atunci, _and ei primesc stipendiile liturgice 5i impsarfesc
Li turghiile supu5ilor ca sa le savarseascA. In acest din urmä
-caz obligafiunea o urgiteazd 5i dreptatea.
Tofi aceia cari se hirotonesc sau inträ inteun ordin cilu-
garesc oarecare, prin aceasta acceptd 5i obligamentul de a se
supune poruncilor juste ale superiorilor, deci 5i celeea de a aplica
jertfa liturgica pentru intenfiunea fixatd de cdtre superior. Apli-
carea jertfei liturgice fäcutd impotriva poruncii superiorului este
validd, dar ilicita ; 5i dacâ o urgiteazd 5i dreptatea, este pacat
greu. De altcum greutatea acestui pdcat atArrid de intenfiunea
superiorului, cum adecA a voit el sä oblige.
E de notat, cd numai fructul poruncit este obligat sä-1 aplice
pentru scopul fixat de superior, iar celelalte le poate aplica sie5i,
sau la alte intenfiuni, ex. : dacd este obligat pe baza obedienfei
sa aplice jertfa liturghica pentru insAndto5irea unui bolnav, afard
de fructul impetratoriu, toate celelalte le poate aplica la alte in-
tenfiuni.
No% In bisericile catedrale si colegiale existà asa numitele : Litur-
ghii conuenluale. pe cari canonicii, membrii capitulurilor sunt obligati sa le
aplice zilnic pentru binefãcitorii bisericilor respective. Aici sunt a se ob-
1) I3enedict XIV. Const. Cum semper", 19 Aug. 1744.
2) In Eparhia OrAzii fiecare preot este obligat a liturghisi la ince-
putul fiecirui an civil cAte trei Liturghii pentru sufletele preotilor ador-
miti in cursul anului expirat. Ord. Circ. Nr. 1552/1925,Vestitorul" Nr.
13-14, 1925.
3) Conc. Trid. sass. 23. c. 14 de ref.
www.dacoromanica.ro
 109

serva intru toate dispozifiunile statutelor capitulare sau obiceiul particular.

141. 20. In virlutea prornisiunii este obligat sa aplice jertfa
liturgica acela, care a promis serios cuiva cd va aplica jertfa li-
turghica la intenfiunea lui, 5i promisiunea a fost acceptata. Obliga-
fiunea aceasta izvoreste din fideblate, 5i ca atare nu obliga sub
pacat greu, afara de cazul and cel care a promis a intentionat
sa se oblige sub pacat greu, sau ar fi luat asupra sa obligafiu-
nea sub pacat greu a altuia de a aplica jertfa liturgica.
De altcum cele mai multe promisiuni facute din bunavoinfa,
nu sunt facute cu intenfiunea de a se obliga sub pacat greu, ci
sunt mai mult niste promisiuni cari, de comun, nu obliga sub
pacat greu.
Promisiunea de a aplica jertfa liturgica se implineste apli-
cand 5i numai fructul cerut, iar celelalte le poate aplica pentru
alte scopuri, asa, Ca prin o Liturghie se pot implini mai mune
promisiuni, ex. : una de mulfumita, alta pentru insanatosirea cuiva
si alta pentru un mort').

Articolul V.
Stipendiile liturgice.
1. Istoricul stipendiului liturgic.2)
142 La inceputul crestinismului de cate ori se adunau
credinciosii la frangerea panilor, aduceau pane 5i yin pentru
jertfa liturgica. Deoarece nu se folosea toata panea 51 tot vinul
adus pentru jertf a liturgic5, ceeace ramanea se imparfia intre
preofi 5i saracilor. Afara de pane 5i yin mai era permis sa se
of ere la savarsirea jertfei liturgice oleiu, struguri, spice de grau
nou si tarnaie. Alte of rande erau oprite a se aduce la altar, ci
se trimiteau episcopului acasa, ca el sa le impartä intre clerici.3)
Pe langa aceste ofrande unii din credinciosi mai aduceau
si bani, cari la inceput nu se dadeau preofilor, ci ii puneau in
gazofilace pentru a se folosi la susfinerea clericilor 5i pentru
cei saraci. TO aceia cari aduceau ofrande se pomeneau la Li-
turghie.
Cu timpul doreau unii ca special numai pentru ei SA se
aduca jertfa liturgic& si aduceau bani anume pentru aceasta si
ii dadeau preofilor, afara de liturghiile obisnuite in Dumineci si
1) Lugo, Disp. 19 n. 193 ;
2) Benedict XIV. De Synodo dioec. 1. 5. c. 8. ; De Missa I. 3. c. 21 ;__
S. Alf. 1. 6. n. 316 ; I. Marcu I. c. p. 189 urm.
3) Celelalte poame toate la cas1 trintita-s2, pArgA episcopului si
presviterilor, si nu la jertfelnic. Si aratat este, cumcd episcopul si presvi-
terii le vor Imparli diaconilor si celoralalji clerici." Can. Ap. 4 (Pidalion).

www.dacoromanica.ro
110

sarbatori. A5a, cam prin veacul al VIII-lea, s'a introdus obiceiul

a da bani pentru aducerea jertfei liturgice 5i obiceiul de a litur-
ghisi special pentru aceia cari ii ofereau. Din aceste ofrande in
bani, cari la inceput se considerau ca 5i elemoAna s'a desvol-
tat stipendiul liturgic de mai tarziu, aprobat 5i de 13iserica.
Dar banii, ca in totdeauna, 5i atunci au fost primejdio5i,
mai ales pentru sufletele aplicate spre avarifie. Multi preoti, mai
ales dintre cei apuseni, au cazut in acest viliu, 5i pentruca sa
ca5tige cat mai multi bani, liturghiseau mai de multe ori in
aceea5i 7i, panace Inocenpu al Il-lea a oprit aceasta prac-
tica
Cei stapanifi de acest vitiu nu s'au lini5tit cu aceasta opre-
liste, ci au iscodit alte mijloace : luau mai multe stipendii 5i sa-
var5iau numai una liturghie, dar consacrau atatea ostii, cafe erau
stipendiile ; alfii in aceea5 zi faceau Liturghia pana la ofertoriu
de atatea ori cafe stipendii au primit 5i faceau pomenirile ; apoi
faceau odata canonul 5i consacrarea peste toate, si la sfarsit
pomenirile ; ast Eel primeau atatea sipendii de cate ori repetau
liturghiile pana la ofertoriu. Aceste erau liturghiile denumite : br-
furcaie, trifurcate a. m. d. Conciliul Tridentin a impus tuturor
preofilor sa se abjina dela tot ce ar produce sgarcenie 5i ar
profana S. jertfa.2)
Mai tarziu au inceput a face comert cu intenfiunile litur-
gice : vindeau carli, icoane, ziare, revi-te 5. a. pentru intenfiuni
liturgice, realizand prin aceasta ca5tiguri atat cei cari adunau 5i
vindeau astfel de intenfiuni, cat 5i intermediarii. Acest abuz a
lost interzis de catre 13enedict XIV.9 Dar tot nu s'au lapadat de
aceasta practica pacatoasa ; ba unii faceau specula, adunand
Liturghii acolo unde stipendiul era mai mare 5i le imparfeau sa
le savar5easca acolo unde stipendiul era mai mic, refinand pentru ei
diferenta de stipendiu, panace Piu IX. prin Const. Apostolicae
Sedis< declara excomunicafi pe tofi aceia cari se faceau vino-
vafi de acest comert nepermis. Prin Decr. S. C. C. din 25 lulie
1874, acelas Pontifice intare5te de nou opreli5tile antecesorilor cu
privire la traficul cu intenfiunile liturgice ; iar Papa Leon XIII.
prin Decr. Vigilanti al S. C. C. din 25 Mai 1893, reinoi decre-
tul din 25 lulie 1874 adaugand la pedeapsa pentru preoli : sus-
pensiune dela Ord rezervata Pontificelui Roman, 5i pentru laici :
excomunicafime rezervata Epistopului.
S. Congr. de Propaganda Fide, prin Decr. din 18 Aug. 1893
a estins Decr. Papei Leon XIII. din 25 Mai 1893 5i la clerul 5i
credincio5ii de rit rasaritean, unde asemenea se incuibase obi-
ceiul urat al traficului nepermis cu intenfiunile liturgice.
145. In conformitate cu decretele Pontificilor Romani in
chestiunea traficului nepermis cu intenfiunile liturgice, pentru
1) Cap. Consuluisti de celebr. Missarum.
2) Conc. Trid. sess. 22. Decr. de observandis et evitandis in cele-
bratione Missae.
3) Const. Apostolicae". 30 lunie 1741 si Quanta tura".

www.dacoromanica.ro
stArpirea acestor abuzuri 5i pentru a pastra nevatamata demni-
tatea Sf. lertfe liturgice, Conc. nostru Prov, al Ill-lea,') a dat
urmatoarele dispozifiuni :
.a) In fiecare parohie va fi a se purta un protocol despre
toate liturghiile celebrate de respectivul preot ; tot asemenea pro-
tocol vor purta 5i preolii neaplicati la pastorirea sufletelor.
In acest protocol, al carui formular se va da dela Ordina-
riat se vor induce toate liturghiile ce 19 va celebra preotul res-
pectiv peste and intreg, 5i mai intdiu se vor insemna liturghiile
fundate apoi celelalte, insemnandu-se numele celebrantului, sti-
pendiul primit, ziva celebrarii 5i numele persoanelor biserice5ti
cari au cooperat la celebrare.
.b) In fiecare cleceza se vor insemna intr'un protocol mis-
sele fundafionale d.n fiecare parohie 5i tot in acel protocol se
vor induce toate schirnbarile legitime, ce in decursul thnpului ar
intreveni.
c) Nu este iertat nici unui preot a primi fundatiuni missale
fara aprobarea Ordinariatului sau.
d) Protopopii vor cerca 5i vidima la fiecare vizitatiune pro-
tocolul de Fturgh I.
.69 Afara de stipendii missale manuale oferite de credincio5i,
nu este permis nici unui preot a primi intentiuni 5i stipendii dela
nimeni 5i de nicairi fara previa 5t're 5i concesiune din caz in
caz 5i in scris dobandita dela Orcrnariatul propriu Acei preoli
cari ar dobAndi o asemenaa concesiune, sunt datori a5i da seama
la Ordinariat 5i a dovedi persolvirea intenfiunilor primite.
f) Carti, reviste, foi 5i alle marfuri nu vor putea da nici
accepta preotii pe intenfium.
. 9) Peregrinajii sacre nu se pot finea Fara autorizarea Or-
dinariatului. La locuri de aceste de peregrinaj autorizate 5i nor-
mate de Ordinariat, un preot va avea sa poarte un protocol
despre stipendiile missale primite 5i despre numele oferenfilor.
Preotul care conduce protocolul 5i incasseazd banii, va avea
langa sine un preot controlor, care asemenea va subscrie pro-
tocolul. La locurile aceste de peregrinaj Ordinariatul va exercita
inspecfiunea prin un comisar al sau. Despre stipendiile missale
primite 51 despre persolvirea acelora sunt a se da rafiuni deduse
in ordine la finea fiecarui an. Preofii cari doresc a merge la
locuri de peregrinaj au sa cearA facultate dela Ordinariat.
h) Preolii grerniali 5i alti preofi, cari nu sunt aplicafi la
pästorirea sufletelor, vor inainta protocoalele lor spre revizuire
-direct Ordinariatului.
0 Preolii cari ar nesocoti 5i ar cálca dispozifiunile aceste,
ori 5i numai una din ele, vor cadea, in cazurile prevazute in
decretul S. Congr. Conc. de dat 25. Mai 1893 5i de Propaganda
Fide R. 0. de dat 18 Aug. 1893, in suspensiune ipso facto re-
zervata S. Scaun Apostolic ; in celelalte cazuri enumerate in
acest decret vor fi priviti de transgresori, prin urmare a5ezafi
1) Conc. Prov. III. t. 3. C. 1. n. 13.

www.dacoromanica.ro
112

sub cercetare disciplinard si pedepsiti, dupd gravitatea vinei lor,

pana si cu suspensiune dela oficiu si beneficiu ; iar fafa de fal-
sificatorii de documente in materia aceasta asa de grava se sta-
toreste intre altele si aplicarea pedepsei de depunere.«9
Toate oprelistele bisericesti in aceasta materie se referesc
numai la traficul cu stipendiile liturgice in vederea unui castig,
prin urmare, este permis a da o carte pentru savarsirea unei
liturghii, sau a primi alimente pentru aceasta, presupunand ca.
nu se face in vederea unui castig material ; asemenea este per-
mis a ruga pe un preot sa liturghiseasca gratuit si stipendiul
sal dea pentru scopuri de binefacere. Aceasta este donafiune si
nu comerf.

2. Liceitatea stipendiilor liturgice.

144. Biserica totdeauna a recunoscut Indreptafirea preo-
filor de a primi stipendii liturgice dela aceia pentru cari se fd-
ceau liturghiile, si a aprobat practica acelora cari oferiau sti-
pendii liturgice si cereau sa liturghiseasca special la intentiunea
I. Motivul este, câ stipendiul liturgic nu se considera ca si o.
contravaloare a jertfei liturgice, care nu se poate prefui cu
valoare materialä, temporala, ceeace ar constitui o simonie, ci
se da si se primeste cu titlul de sustinere, sau remunerafiune
pentru preotul care se osteneste pentru binele spiritual al cre-
dinciosilor, neglijand ale sale cele materiale. »Stipendiul misal
nu se da pentru fructul s. liturghii, care fruct nu se poate cum-
Ora pe bani, ci se da preotului pentru susfinerea lui cuviin-
cioasä, drept lucru hind, ca cel ce serveste altarului dela altar
sa trdiasca.«2)
145. Indreptafirea preofilor a primi stipendii liturgice se.
sprijineste atat pe S. Scriptura, cat si pe practica Bisericii, in-
terpretul adevarat si infalibil al S. Scripturi. Anume :
a) In S. Scripturd spune Mantuitorul : Vrednic este lucrdi-
torul de plata sa.") si S. Ap. Pavel catre Corinteni : Clue-
sluieste fn oaste vreodata cu leaja sa ? sau cine sddeste vie
fi din rodul ei 1111 mtindncd? sau cine paste turma si dirt
laptele turmei nu nuintincd 7 ... Dacd am sdmanat noi voaud
cele spirituale, au mare lucru este de corn secera dela voi
cele trupesti ?" ... Au nu still, cd CO ce lucreazd cele sfinte,.
1) A se vedea si disp. ea. S. C. C U1 debita", din 11 Mai 1904
2) Conc. Prov. III. I. 3, C. 1. n. 12.
3) Luc. 10, 7; Mat. 10, I. 0.

www.dacoromanica.ro
 113

din bisericd mdndncd; sl cari slujesc allarului, cu altarul se

trnpdrtasesc? Asa a rdnduit Domnul, ca aceia ce propovd-
duesc evanghelia, din evanghelie sd se hrdneascd.")
b) Apoi, aceasta a fost practica Bisericii din cele mai vechi
timpuri si pând in zilele noastre. D Pot preofil aplica fructul spe-
cial al liturghiilor si pentru intentiunea credinciosilor singuratici,
fie din parohia lor, fie de aiurea, si pentru aplicarea aceasta pot
sá primeascá si stipendiu, aeleca o elemosind oare care.0)
Apoi, este si just, ca dacd preotul se osteneste pentru folo-
sul spiritual al credinciosilor, acestia sa. se Ingrijeascd de sus-
finerea liii, recompensandu-I in cele materiale, vremelnice.
146. Stipendiile si in consecinfA, si Liturghiile cari
se fac pentru ele pot fi :
a) manuale, pe cari le dau credinciosii nemijlocit pentru
sdvârsirea Liturghiei la intenfiunea lor, sau ocazional din devo-
fiune proprie, sau eventual pe baza unei obligafiuni impusä lor
prin mostenire cu IdsAmânt ;
b) fundalionale, sunt acele pe cari le primeste preotul din
venitele unei fundafiuni liturgice ;
c) Sunt unele stipendii cari se aseamäng cu cele manuale
si se numesc : ad instar manuallum"; aceste sunt stipendiile
liturghiilor fundationale, cari fiindca nu se pot s5vArsi acolo unde
sunt fundate, se dau de dtre superiorii bisericesti altora ca sa
le sävArseascA.
Dupd aceste stipendii avem si Liturghii : o) manuale ; b)
ad Instar manualiurn ; i fundalionale.
147. Chestiunea 1 : Oare vinoval este de simonie eel core Nur-
ghiseste numal pentru slipendiu, asa cd deed n'ar II slipendiu n'or Nur.
ghisi?
Rilspuns:
AvAnd in vedere a stipendiul nu se dA ca o contravaloare a jertfei
liturgice, sau mai bine: pentru fructele jertfei liturgice, nu comite simonie
cel ce ar liturghisi numai pentru 'stipendiu, desi astfel de practicA nu se
poate aproba, mai vArtos ca poate da ansA la scandal, banuind pe preot
de simonie. De altcum, stipendiul poate sA-1 serveascA preotului si ca un
imbold sA se tnai scuture din trAndAvie si sA indrAgeascA Si. S1ujba.3)
148. Chestiunea 2.: Oare este permis co fin preot bogat sd
primeascd stlpendlu liturgic ?

1) 1. Cor. 9, 7, 11, 13, 14,

2) Conc. Prov. III, t. 3.c. 1. n, 12. Nu se poate lua stipendiu pentru
Liturghia Inainte Sfintitelor, unde nu este jertfA liturgicA ; vezi Conc.
Prot% III. 1. C.
3) S. Alf. I. 6. n. 317; si I. 4. n, 55 qu 6,

www.dacoromanica.ro 8
114

Riispuns :
Poate 5i un preot bogat sa primeasca stipancliu liturgic, precum 5i
alte stole, cieoarece acesta se da ca 5i o remuneratiune pentru ostanealä,
de care remuneratiune este vrednic atat cel bogat, cat 5i cel sarac, dupa
spusele Mantuitorului : Vrednic este lucrdlorul de plata sad.
Acest lucru a fost 5i este admis 5i astazi de practica universala a
13isericii.1)

3. Liturghlile manu ale.

149. 1°. Obligatiunea de a liturghisi la intentiunea celui
care a dat stipendiul liturgic urgiteaza sub pacat greu. Gravi-
tatea acestei obligatiuni nu se masura inteatata dupa marimea
stipendiului primit, cat mai ales dupi vointa Bisericii, care in
mai multe randuri a obligat pe preoti sub pacat greu la impli-
nirea acestei datorinte, pentru insemnatatea actului in sine si nu
atat pentru marimea stipendiului primit.
Obligatiunea aceasta o contracteaza preotul si prin contractul:
do ut facias, care a intervenit intre preot 5i cel care a dat sti-
pendiul. Acesta a dat stipendiul ca preotul sa aplice jertfa litur-
gica la intentiunea lui ; deci preotul, primind stipendiul, a contractat
aceasta obligatiune, care izvoreste din justitia (dreptate) comu-
tativa ; neimplinindu-o vatama aceasta dreptate si este obligat la
restitutie, chiar si in cazul cand, Vara vina lui, ar fi pierdut intreg
stipendiul inainte de ce ar fi liturghisit.2)
La restitutie, insa, numai atunci este obligat sub pacat greu,
daca stipendiul primit este o materie (o suma) macar relativ
grea ; dar este obligat set se tngrifeascd ca Liturghia sã se
facd, oricdt de micd ar ft Jost suma primitä.3)
Preotul care a primit stipendiul liturgic, fie acela cat de
mic, este obligat pe baza justitiei sa observe toate conditiile
fixate de cel ce a dat stipendiul, cu privire la timpul, locul $i
ceremonille celebrarii. Fara invoirea oferentului nu este permis
a schimba aceste conditiuni, sau a le trece cu vederea.
150. Pentru practica, in aceasia chestiune, notam urma-
toarele :
a) Daca timpul celebrarii este fixat de catre oferent, atunci
Liturghia trebue savarsita la timpul hotarat. Pacatueste greu
preotul care nu liturghiseste in timpul fixat, mai ales cand Li-
turghia s'a cerut pentru un anumit scop urgent, ex.: pentru insa-
1) S. Alf. 1. 6. n. 317, qu. 1.
2) Benedict XIV. Ouanta cura", 30 lunie 1741 ; Codex. can. 829.
3) Vermeersch, 1. c. n. 298.

www.dacoromanica.ro
 115

-nato$irea unui bolnav, ori in caz de na$tere anevoioasa $. a.

.Amanarea cat de scurta in astfel de cazuri, constitue pace
greu ; pi in caz ca scopul intenfionat nu se mai poate realiza,
'este obligat sa restitue stipendiul primit, chiar si dad ar fi
liturghisit dupa aceea, ex. : dupa moartea bolnavului 5. a., $i sa-i
spund oferentului cd nu s'a savar$it Liturghia la timpul fixat.')
Concluzie: Nimdmii nu-i este permis a primi mat multe
Liturghil manuale sau asemenea celor manuale (ad instar ma-
nualiurn), de cot ceite poate söydrA sau el tnsu0 sau prin
allii, fa limpul fixat.
151. b) Daca timpul nu este fixat nici expres de catre
oferent, nici din insasi natura lucrurilor (ex. : pentru insanato$irea
bolnavului, nastere anevoioasa, scapare de primejdie, cand trebue
savar$ita Liturghia Fara nici o amanare), atunci trebue sa litur-
ghiseasca cat mai ingraba ; de comun, daca este vorba de una
Liturghie, in curs de 1 luna ; 10 Lit. in curs de o luna $i junta-
tate ; 20 Lit. in curs de doua luni ; 40 de Lit. in curs de 3 luni ;
60 de Lit. in curs de 4 luni ; 80 de Lit. in curs de 5 luni ; 100
de Lit. in curs de 6 luni dela data primirii obligafiunii.2)
Vermeersch aduce ; dupa alli canoni$ti urmatoarea
formula, prin care se poate computa timpul in care trebue sa-
.var$ite Liturghiile primite. Ex. : x = N + N2 + 30 ; x = timpul (zile)
in care trebue savar$ite Liturghiile ; N = numarul Liturghiilor
primite. A$a, daca cineva a primit 90 de Liturghi0 atunci
x = 90 + 45 + 30 = 165 de zile.
Amanarea savar$irii Liturghiei, fall molly just, peste ter-
menul fixat, este pdcat greu, dar nu produce $i obligafiunea de
.a restitui, deoarece aceasta se poate implini $i dupd aceea.
Parerea cDmuna este, ca amanarea savarsirii Liturghiei ma-
nuale ($i a celor ad instar manualium) cu o tuna sau cloud peste
termenul fixat, constitue pace greu. S. Alfons crede, ca la
Liturghiile pentru cei morfi $i amanarea de o lurid constitue pacat
greu, deoarece pentru cei morfi trebue savar$ite mai de graba,
adecat pentru cei vii.4)
Concluzie: Nimanui nu-1 este permis a primi mat multe
Liturgii manuale (sau ad instar manualium) deal ale poate
sOvOrfi, sau el tnsufi sau prin altul, tn curs de un an dela
data primirii obligafiunil; gall de cazul, and cineva, de btxhi
1) Lugo, De Euch. disp, 21. n. 45; S. Alf. I. 6, n. 317.
2) Decr.,Ut debita" 11 Mai 1904.
3) Vermeersch, 1. c. n. 298, 4.
4) S. Alf. 1. 6. n. 3174 qu. 2.

www.dacoromanica.ro 84'
 116

voie, ar da un numar mai mare de Liturghii invoindu-se, ca saa

se savarseasca atunci, cand se vor putea, fie chiar i peste un an.
La finde anului fiecare preot, care a fost obligat sa litur-
ghiseasca pe baza stipendiului si n'a putut savarsi toate Litur-
ghiile, este dator sa predea Ordinariatului Liturghiile neslugite,
dacd acele sunt in numar mai mare. -- De altcum si despre Li-
turghiile primite dela Ordinariat i slujite, va trebui sa dea Or-
dinariatului o dovada scrisa aratând data slujirii i numele preo-
tului liturghisitor.
152. c) In locuri unde se primesc mai multe Liturghii, ex. :
in locuri de pelerinaj, este de recomandat sa se afiseze inteurb
loc potrivit, sau sa se publice in biserica, cari Liturghii unde sii
cand se slujesc1).
153. 2°. Marimea stipendiului liturgic variaza dupa im-
prejurari si locuri ; si se statoreste de catre Ordinariat in fiecare
diecezà.2) Cel care ar pretinde un stipendiu. mai mare decal cel fixat
de catre Ordinariat sau prin datina locala, ar lucra impotriva legii
bisericesti, daca este cazul, i ar %/Mama dreptatea comutativa.33
In caz ca cineva a lasat prin testament sa se slujeasca Li-
turghii pentru el, fara sä fixeze marimea stipendiului pentru 0.
Liturghie, trebue cerut dela episcop sa fixeze el stipendiul. Epi-
scopul poate interzice preofilor sa primeasca un stipendiu rmab
mic decal cel fixat de el, care opreliste, Irmà,. nu se interpreteazá .

in sensul ca n'ar fi permis ca, in anumite cazuri, preotul sa faca.

milostenie, cerând mai pufin ; dar aceasta trebue sa o spuna ce-
lui dela care primeste stipendiul. Nu poate opri episcopul pe-
,credinciosi sa ofere stipendiu mai mare decat cel fixat, sau obis-
nuit, si in consecinfa, i preofii pot primi un stipendiu mai mare-
ce li se ofere de bund voie, dar nu pot sa.-1 pretind6.
154. Nu este permis a primi mai mile stipend!! pen-
tru una Liturghie, ci fiecare este obligat a sduliri ateltea Li-
turqhii, cafe stipendii a primit, oricilt de nernsemnate ar ft
acele.4) »Mai mult de un stipendiu nu poata sa primeasca nicf
un preot pentru o singura Liturghie, si data ar face-o, este da-
9 Codex. can, 836 ;
2) Conc. Prov III. t. 3. c. 1'. n. 12 ; Stipendiile pentru liturghiile pri
vate, in toate parohiile diecezei rom. unite de Oradea Mare, sunt fixate la
45 lei (30 lei revin preotului, 10 cantorului si 5 sfdtului),. Sinod. diec. 1926.
Decr. 11. ;
3) Benedict. XIV. De Synodo 1, 5. c. 9 n. 2. ;
4) Alexandru VII. a damnat urmátoarea prop. (1): ANon esl conlra
lustitiam pro pluribus sacrificlis slipendium accipere el sacrificium anon,-
offerre.

www.dacoromanica.ro
 117

ttor in cons-tiintä a restitui, la ce eventual se va si constrânge.

intru adevár preotului i se da susfinerea cuviincioasä cu un sti-
vendiu, deci daca ia mai multe stipendii, isi aroagd o remune-
rafie ce nu-i compete si astfel pàcdtueste greu in contra drep-
-Mil. De cumva oferentul stipendiului ar da o sumä mai mare
pentru liturghii, fdrd a determina numArul acelora, preotul va fi
dator a-I intreba, ori dacd n'ar face-o, a celebra atAtea liturghii,
cate corespund stipendiului uzitat in diecezd. Pentru pomeniri
pot insá, preofii sa mai primeascd oferte benevole si la liturgiile
acele, pentru cari au primit deja un stipendiu. Ofertele pentru
.celebrarea liturgiilor in Sambetele mortilor si in alte zile indatinate
-se pot primi dupd uzul de pAnd aci«.9
Pomenirile aceste nu se considerd ca intentiuni liturgice ;
.deci, prin ele nu se implineste obligaliunea de a liturghisi pentru
stipendiul primit dela cineva ; nici nu se pot primi stipend!!
liturgice (intenfiuni) pentru astfel de pomeniri, ci numai ofran-
,dele obicinuite pentru comemor5ri sau pomeniri la Liturghie.
1) Conc. Prov. 111. t. 3. e, I. n, 12 ; Aceasta dispozifiune se ref ereste
la obiceiul de a face pornenirea mortilor in sambetele postului mare cand,
,credinciosii aduc ofrande, cari difera dupa locuri si obiceiuri, si fac
somelnicul morfilor, iar preotul liturghiseste in fiecare saint:1'MA pentru
toll cei scrisi in pomelnic, pomenindu-i la Liturghie.
Nara de aceste pomeniri ale morjilor, Biserica noastra mai face po-
anenirea despre parinlii i frajii nostri repauzati in credinja si in imparta-
sire cu 13iserica : in sambata inaintea lasatului de carne, precum si in
.sâmbata inainte de dumineca Rusaliilor.
Sunt, insa, unele timpuri cand nu se face pomenirea publica a mor-
jilor ; asa sunt : cele 12 zile dela Nasterea 'Ana la Botezul Domnului,
saptamana cea dintai a sfantului si marelui post, sf. saptarnana mare,
saptamana cea luminata de dupa Pasti, duminecile dintre S. Pasti si Ru-
salii, si sarbatorile cele mari, in cari timpuri nu se fac amintiri publice
;(colive), iar a pomeni in taina pe cei morti nu este oprit nici chiar in ziva
de Pasti." (Conc. Prov. I. t. 6. c. 10.)
La pomenirea morlilor in Biserica rasaritului este obiceiul a se sluji
.coliva, care consta din grau fiert sau diferite fructe. La noi este in uz
.parastasul", un cozonac pregatit din Mina de grau, in care se implanta o
lumina, sau vreo creanga de porn (mar) impodobit. Langa parastas se pune
ameori i alte rnancari.
Parastasul se slujeste de obiceiu in ziva a 3, 9, 40 si la aniversarea
mortii. Ziva a treia in amintirea invierii Domnului, a 9 intru pomenirea
viilor 51 morjilor, a 40 dupa obiceiul vechiu (pe Moise 1-au jelit 40 de zile),
la anul pentru sufletul mortului, cand se face si pomana. Interpretarea ce
o da Pravila este eretica. v. Nilles, II.
Liturghiile pentru morti se numesc in unele locuri söröcusM% pro-
babil dela Teacrapxocrril ziva a 40. Asemenea este obiceiu a se da 40
de Liturghii pentru cel morl. Aceste se numesc : Sdrindoe.

www.dacoromanica.ro
118

Asemenea nu se imp1ine5te obligatiunea de a liturghisi pen-

tru stipendiul sau stipendiile primite prin aceea, Ca cineva ar
pune una sau mai multe particele la proscomedia Liturghiei sa-
varsite pentru altul, dela care a primit deja un stipendiu. Aceste-
sunt numai pomeniri, nu 5i intentiuni 1iturgice.1
Se poate primi un stipendiu mai mare pentru oboseala ex-
traordinara cu care ar fi impreunata savar5irea Liturghiei cerute,
ex. : cu cantari solemne, ar trebui sa mearga preotul departe,
pana unde se va face Liturghia 5. a. Nu se poate, insa, pentru a
imprejurare de ordin spiritual, ex. : pentru faptul a s'ar face
liturghia la un altar privilegiat 5. a.
Nu este permis a pretinde stipendiu separat pentru selvdr-
firea Sf. Liturghii, 5i separat pentru aplicarea jertfel liturgice,
afard de cazul, cand stipendiul ar fi dat anume runnel pentru:
savar5irea Liturghiei, nu 5i pentru aplicarea jertfei liturgice. De-
comun, cand cineva cere o liturghie, se presupune ca cere 5i
aplicarea ei, numai daca nu este cert contrarul.2)
155. 3°. Liturghiile manuale superflue, adeca pe cari
preotul sau nu le poate sau n'ar vrea sa le slujeasca, caci
nu este obligat sa le slujeasca insu5i, afara numai daca nu a5a
a fost dat stipendiul le poate preda altuia, cu invoirea ofe-
rentului, ca sa le slujeasca, ramanand, bine inteles, obligat a
raspunde de ele panäce nu va primi dovada deIa acela cui le-a
dat, ca le-a slujit si a primit stipendiul.
Cel care prime5te astfel de Liturghii este 5i ei obligat, in-
tocmai cum a fost cel care i le-a dat, sa observe toate condi-
Vile fixate de oferent (se intelege oferent : cel care a dat sti-
pendiul) cu privire la timpul, locul 5i ceremoniile Liturghiei.
E de notat, insa, cd numai acelor preoti sa se dea Liturghiii
de aceste, pe cari ii cunoa5tem 5i cari prezinta o garantie mo-
rala ca le vor sluji intocmai.
156. Cat prive5te stipendiul acestor Liturghii, acesta tre-
bue predat Intreg celui care va savar5i Liturghia, 5i nu este
permis a retinea din el nimic sub nici un pretex0 Cel care ar
retinea din stipendiul primit pentru astfel de liturghii, pacatue5te
1) Circ. arhid. Nr. 221 din 20 Ianuarie 1891; Vezi: I. Marcu, I. c. p..
194. nota 1.
3) Noldin-Schmitt, I. c. n. 186, 3, d ; Aertnys-Damen, 1. c. n. 203.
qu. 2.; Codex. can. 825, 4.
3) Alexandru VII. a damnat urmAtoarea prop. (9): Post decretunv
Urbani potest sacerdos, cui missae celebrandae traduntur, per alium satis
facere collato illi minori stipenclio, alia parte stipendii sibi retenta".

www.dacoromanica.ro
 119

greu impotriva justifiei comutative 5i este obligat &à restitue.')

Motivul este, ca preotul care a primit dela oferent stipendiul,
1-a primit obligandu-se ca va sluji Liturghia dupa intenfiunea of e-
rentului, care a voit ca sa o slujeascd pentru stipendiul dat ; iar
acum, daca se refine din acel stipendiu 5i asa se cla altuia sa
slujeasca, nu se slujeste dupa voinfa 5i intenfiunea oferentului,
si deci, trebue sa restitue partea relinuta, nu oferentului, ci
preotului care a liturghisit.
Prin urmare, daca cineva, pe baza unei mosteniri, este obli-
gat sa dea o anumitä suma ca stipendiu pentru slujirea unui
numar fix de Liturghii, nu poate refinea pentru sine o parte din
suma in chestiune, and Liturghiile sa le slujeascd acolo unde
stipendiile liturgice ar fi mai mici ; si dacd ar face-o este obligat
sa restitue.2)
Asemenea, nu este permis a refinea din stipendiile liturgice
pentru nece,sitafile bisericesti, sau sub titlul de taxe pentru cele
necesare la slujirea Liturghiilor, ex.: tamale, lumini, yin, pane 5.
a., gall de cazul cand bisericile ar fi foarte sarace, dar si atunci
numai cu invoirea oferentului si numai atata cat este strict ne-
cesar pentru acoperirea acelor lipsuri.2) Poate, insa, administra-
torul bisericii pretinde dela cei cari vreau sä liturghiseasca in
biserica sa, ca si o condifie pentru a li se permite aceasta,
mai ales cand biserica este saraca si sunt multi cei cari vreau
sa liturgsiseasca, sau vin mai de multe ori sä liturghiseasca,
ca sa supoarte cheltuelile Impreunate cu slujirea Liturghiilor, ex.:
lumini, tamaie, vin, prescura, uzul paramentelor 5. a.4)
157. Sunt unele cazuri cand, dupa parerea comunä, se
poate refinea o parte din stipendiul of erit. Asa :
o) Daca cel care a dat stipendiul, a dat o suma mai mare
decal este stipendiul legal sau Inclatinat, dar a facut-o aceasta
numai din considerafiune fata de preot, ex.: e sarac, prieten,
rucla, in semn de recunostinfa 5. a., atunci se poate refinea plu-
sul acesta 5i sa se dea celui care va liturghisi numai stipendiul
inclatinat.
b) Se poate refirtea o parte din stipendiul oferit atunci, cand
preotul cui i se precla o astfel de Liturghie, de bunavoie cedeaza
1) Benedict XIV. Quanta cura", ii asearnand pe ace5lia cu cei cart
lurk; S. AlL L 6. a. 321 ; Verrneersch, 1. c n. 299, 3,
2) S. AIL 1. 6. n. 322, dub. 9.
3) bor. XII,. Const.: Nuper", ad 7; 23 Dec. 1697 ; S. Alf. 1. 6. n.
322. xlub. 5.
4) S. Alf. L 6. n. 322. d. 5; lialtlin-Schmitt, 1. c.. n. 192, 5, b ;
Verineersch. 1. c, n, 300, 5.

www.dacoromanica.ro
120

o parte din stipendiu. In acest caz ar fi o donafiune, pe care

are dreptul sa o faca cel care s'a angajat sa liturghiseasca, pri-
mind Liturghia dela preotul caruia i s'a oferit stipendiul de catre
cel care a cerut Liturghia (oferent).
c) Pentru Liturghiile ocazionale, ex.: la cununie, sau in caz
de moarte, asemenea este obiceiu sa se dea mai mare suma
decal stipendiul indatinat. Deoarece sakiarsirea acestor Liturghii
se fine de drepturile parohului i formeaza veniturile lui parohiale,
poate sa retina plusul, in caz ca le-ar preda altuia sa le slu-
jeasca. Nu poate refinea atunci, cand plusul s'a dat pentru alte
osteneli, ex. pentru ceremonii si Cantari, sau pentruca trebue sa
liturghiseasca la ora 12 5. a. In acest caz ii revine intreg sti-
pendiul aceluia care slujeste.1)
d) In cat priveste Liturghiile »ad instar manualium< , adeca
acele Liturghii fundationale pe cari preotul, unde s'a facut fun-
dafiunea, nu le poate sluji, ci le preda altuia, daca acele fac
parte integranta din veniturile parohiale, e deajuns daca se preda
numai stipendiul indatinat sau fixat prin dispozifiunile diecezane.
Si anume : daca se predau unui preot extradiecezan, i se da
stipendiul indatinat in dieceza respectiva ; iar daca se predau
altui preot diecezan, i se da stipendiul indatinat in locul unde se
slujeste, sau cel fixat prin dispozifiunile diecezane, daca sunt.2)
Daca aceste Liturghii, pe baza literelor fundafionale, trebue
sa fie slujite in o biserica anumita, atunci parohul care le preda
altuia, trebue sa-i predea 5i stipendiul intreg, afara de cazul cand
fundafiunea ar forma parte integrantd din veniturile parohiale.3)

4. Liturghiile fundationale.
158. 1°. Fundatiunile pH. Liturghii fundafibnale se nu-
mesc acele, cari trebue slujite pe baza unor fundafiuni pii.
Fundafiunile pii sunt bunuri materiale date unei biserici, ca per-
soana morala, cu_ legam'antul ca din veniturile anuale ale acelora
sa se slujeasca un anumit num'ar de Liturghii, sau si alte func-
tiuni sacre. Astfel de fundafiuni se pot face si ca parte intregi-
toare a veniturilor parohiale.
In cat priveste modul cum se fac si cum se administreaza
fundafiunile pii, a se vedea mai pe larg in dreptul bisericesc.
Aci vom aminti numai ca despre fundafiunile pii chiar 5i cele
facute oral trebue sa se faca litere fundafionale in triplu
Noldin-Schmitt, I. C. n. 192, 5, d.
2) S. C. C. Ut debita" n. 15., 11 Mai 1901.
3) S. C. C., 25 Iulie 1874.

www.dacoromanica.ro
 121

'exemplar : un original 5i cloud copii ; un exemplar se va pastra

in arhivul diecezan, unul in cel parohial si al treilea la cel ce a
facut fundafiunea sau la mo5tenitorii lui.
Pentruca o astfel de fundafiune sa poata fi primita se cere
consimfamantul, aprobarea in scris a Ordinariatului, fara de care
nu se poate primi nici o fundafiune. Ordinariatul va examina
daca biserica respectiva, avand in vedere eventual alte obliga-
fiuni de aceasta natura, este in stare sa mai primeasca Inca
alte obligafiuni, 5i daca fundafiunea este suficientà pentru slujirea
Liturghiilor cari se cer ; totodata va fixa 5i stipendiul liturgic,
precum 5i modalitafile administrarii fundafiunii de care este vorba.
Conc. Prov. III. prescrie ca in fiecare diecezA sä se con-
duca un registru despre toate Liturghiile fundafionale din fiecare
parohie, in care apoi sa se insemne toate schimbarile intarnplate
in cursul vremii ; 5i fiecare preot sa aibA un registru, in care
sa se insemne toate Liturghiile fundafionale slujite.1)
159. 20. Obligafiunea de a sluji aceste Liturghii urgi-
teaza in virtutea dreptafii 5i sub pacat greu.
Cel caruia ii incumba astfel de obligatiune este dator sa
-observe toate condifiunile fixate de catre fundator, mai vartos
cand acele au fost fixate pe motive grave si juste. A5a, este
obligat :
a) SA liturghiseasca in timpul 5i locul fixat de fundator ; 5i
aceasta obligatiune urgiteaza sub pacat greu, dacd fundatorul a
fixat aceste pe motiv just 5i gray, ex. : pentru comoditatea f ami-
liei, pentru aducerea aminte, pentruca poporul sa aiba ocaziune
a asculta S. Liturghie, sau in cinstea cutarui Sfant 5. a. Nu o-
bliga sub pacat greu atunci, dacA n'a avut motive de aceste, sau
daca acele ar fi incetat, ex. : cand familia n'ar mai exista sau
n'ar locui acolo 5. a.
E de notat, insa, ca numai atunci pacatue5te greu daca
adeseori nu se fine de cele fixate de fundator, sau le schimba fara
nici un motiv just ; din contra, pacatue5te u5or, cand numai cate
odata nu se tine de cele prescrise, ex. : odatd sau de cloud ori
la lunA, sau ar schimba numai altarul, nu 5i biserica (ex.: in
bisericile de rit latin in cari sunt mai multe altare); daca le
schimba din necesitate, atat timpul cat 5i locul, nu comite nici
un ',kat, ex. : renoyeaza biserica 5i trebue sa liturghiseasca
altundeva, sau eventual are dispensä.2)
1) Cone. Prov. 111. t. 3. c. 1. n. 13. ab ;
2) S. Alf. 1. 6. n. 329 ;

www.dacoromanica.ro
122

b) Aplicarea se face la intentiunea hotdrâta de cdtre fun-

dator ; dacd el n'a dispus nimic in privinta aceasta, atunci se
presupune ca vrea sa se Ind la intentiunea sau pentru sufletul
lui. In caz ca a fixat un numar oarecare de Liturghii, cari sd se
aplice la intentiunea lui, iar despre celelalte nu spune nimic,'
atunci acele se considerd intentiuni libere.')
c) Liturghiile pot fi slujite sau de catre parohul locului, sau
de Cate altul, dupd cum este hotarat in literele fundationale.
Daca pe baza acestora este obligatiune de a liturghisi zilnic, 5i
parohul nu este obligat sa slujeasca el, atunci nu este permis
sa intrelase nici una, pe nici un motiv, ci trebue sa se ingri-
jeasca ca sa fie toate slujite ; iar daca este obligat el insu5i sd
le slujeasca, 5i trebue sa slujeascd zilnic, atunci pe motiv just
poate intrelasa ate odatd, fard sa fie obligat sd suplineasca de
alta data. Atari motive sunt :
1°. morb de durata mai scurtd, care adecd, nu trece peste
15 zile, iar dupd unii poate 5i una sau cloud* luni ;2)
2°. Piedecä rationabild, de ex. : trebue sa alätoreascd, sau
sd participe la exercitii spirituale 5. a. ;
3°. Pieta tea, de ex. odatd sau de cloud ori la lund poate
intreldsa Liturghia dacd simte5te lipsa devotiunii sau a dispozi-
tiunii cuvenite. In acest caz este scuzat odatd sau de cloud ori,
pe motivul reverintei, ca prin aceasta sa se umileascd pe sine ;
afard de cazul când fundatorul ar fi hotarat altfel, sau in bise-
rica respectivd trebue sa fie zilnic Liturghie.°)
Nota. Cel care este obligat el insu5i sa slujeascd zilnic
astfel de Liturghii fundationale, in timpul când pe motiv just este
scutit de obligatiunea de a liturghisi, nu poate sa aplice jertfa
liturgica sau sa liturghiseascd pentru altii ; 5i nici nu este permis
sä primeasca alt stipendiu, deoarece a primit deja un stipendiu
din fundatiunea pie.4)
1) S. Alf, I. 6. n. 324 ; Benedict XIV. :De sacrif. Missae, sect. 2 n.
62; Aertnys-Damen, 1. c. n. 219; Noldin-Schmitt I. C. n. 197, 3
2) Lugo, De Euch., disp. 21 n 4 ; s. Alf. 1. 6. n. 333 ; Vermeersch,
I. C. n. 292 ; Aertnys-Damen, I. cn 22 0, qu 2 ; Noldin, referindu-se la Decr.
S. C. C. din 4 lunie 1689 si 17 Nov, 1695 zice cd dacd durata morbului
trece peste 15 zile, este obligat sd suplineasca prin altul, afard de cazul
când ar fi devenit cu totul neputincios si n'ar avea din ce trdi de alt un-
deva si e hirotonit la titlul beneficiului. I. c, n. 197, 4, a.
9 S. Alf. I. C. n. 332
4) S. C. C. 18 Sept. 1683 ; S. Alf., impreunä cu altii, este de pdrerea ca un
beneficiat de acesta poate liturghisi de 4 sau 6 ori pe an si pentru sine, sau
ai sdi : rude sau prieteni, numai sd nu primeasca stipendiu. Vezi Vermeersch,
I. C. n. 242; Noldin, 1. c. spune ca pe baza Dec% S. C, C. amintit nu se admite.

www.dacoromanica.ro
 123-

5. Reducerea 0 condonarea Liturghillor.

160. P. Reducerea numárului Liturghiilor fundationale-
este un drept excluziv rezervat Papei. Episcopii o pot face
aceasta numai pe baza unei facultáti speciale delegatá de atre
Pontificele roman, sau in cazul and in literele fundafionale li
s'ar fi dat aceastä facultate prin dispozifiunea fundatorului.1) A-
semenea pot Episcopii sä reducd alte obligafiuni impuse prin
fundafiunile pii, dacd veniturile fundafiunii, fdra vina administra-
torilor, au sazut ; vor griii, insà, ca intru cat va fi cu pit-
tinfd sa salveze intenfiunea fundatorului 5i interesele celor
vizafi.
Reducerea numsarului Liturghiilor fundafionale se intAmpla
in cazul, and veniturile fundafiunii liturgice au sazut intr' atAta
in cursul vremii, inat nu mai corespund dispozifiunilor, sau mai
bine, obligafiunilor impuse prin literele fundationale ; adecd,
având in vedere valoarea acelor venituri intre imprejurarile
schimbate, nu se mdi pot sluji atAtea Liturghii ate s'au slujit
pand acum, sau ate sunt fixate in literele fundationale.
Motivele pentru cari Sf. Scaun obicinuie5te a reduce numg-
rul Liturghiilor fundafionale sunt : a) criza de preoti ; b) sade-
rea stipendiului fundational, sau cre5terea stipendiilor liturgice
depasind pe cele fundafionale ; c) scaderea veniturilor, sau nimi-
cirea sumei fundafionale ; d) scaderea veniturilor màndstirii salt
bisericii unde este fâcutd fundafiunea 5. a.
161. In special notthn urrnAtoarele :
a) In caz a suma fundafiunii este aceeasi, dar veniturile ei,.
intre imprejurdrile date, nu mai sunt suficiente pentru acoperi-
rea tuturor sarcinilor, reducerea o poate face numai Pontificele-
roman ;
b) In caz ca suma fundafiunii a scdzut in mare parte, re-
ducerea o poate face Ordinariatul in proporfie cu veniturile atunci,,
dacd fundatorul a fixat un stipendiu determinat pentru fiecare-
Liturghie ; in caz contrar, numai Pontificele roman poate reduce
numArul Liturghiilor,,
c) In caz ca suma fundatiunii s'a epuizat cu desavAr5ire,
inceteazd obligafiunea de a sluji Liturghiile.
Fundatorii nu sunt scurtafi in drepturile lor prin aceast5
reducere, deoarece Biserica ii recompenseazA a5a, a aplica' pen-
tru ei, in locul fructului satisfAator al Liturghiilor ce ar fi tre-
buit slujite, din tezaurul Bisericii, in care tezaur se cuprinde
1) S. C. C 31 Iulie 1625 ; In 3 C. XII. Const. Nuper" 23 dec. 1697.

www.dacoromanica.ro
124

satisfacfiunile lui Cristos 5i ale Sfinfilor ; iar fructul impetrator il

supline5te a5a, ca rugaciunile cari se fac in numele Bisericii, le
indreapta spre acest scop.1)
162. 2°. Condonarea, este iertarea obligafiunii vreunui
preot de a sluji Liturghiile pe cari nu le-a slujit 5i nici nu mai
-este in stare sä le slujeascd. Se pot condona atat Liturghiile
fundalionale, cat 5i cele manuale. E de notat, insä, ca aceasta
-condonare se face numai atunci, cand slujirea s'a intrelasat fara
vina preotului, si nici nu poate suplini el insu5i, nici nu are
atatea venituri ca sa poata suplini prin altul.
Condonarea o face singur Pontificele roman. Cand intrela-
sarea este oculta, 5i penitentul nu este in stare sa suplineasca,
e recurge pentru condonare in forul intern, retacandu-se nu-
mete penitentului.
Condonarea se face a5a, ca Pontificele roman supline5te
din tezaurul Bisericii ceea ce s'a pierdut prin neliturghisire, iar
pentru liturghiile cari trebuia aplicate pentru mantuirea suflete-
lor ca ajutor 5i ispa5ire, ordona slujirea unui numar de Liturghii
-win ni5te preofi in bazilica vaticana ; preofilor cari au intrelasat
liturghisirea, le impune sa dea ceva elemozina pentru bazilica
vatican5.2)

Articolul VI.
Timpul silvilr*irii S. Liturghii.
1. Ora In care se poate liturghisi.
163. Mantuitorul nostru a instituit S. jertfa liturgica
-seam ; cu toate aceste este cert Ca inca din cele mai indepartate
vremuri, de pe vremea Apostolilor chiar, S. Liturghie se Ikea
Inainte de amiazdzi. S. Cyprian in scrisoarea 62 ate Caeciliu,
motiveaza aceasta a5a, Ca Isus Cristos a trebuit sa instituiasca
-seara lertfa Legii Noua, ca prin aceasta sa arate ca jertfa Legii
Vechi a incetat, sfar5itul zilei simbolizand sfar5itul Legii Vechi ;
iar noi trebue sa ne adunam la jertfa dimineala, deoarece dimi-
neafa a inviat Cristos.
Ora indatinata, pentru inceperea Liturghiei, este ora 9 dupa
.computul nostru, care corespunde la ora trei (3) dupa computul
canonic. Datina aceasta se sprijine5te pe imprejurarea, ca Man-
1) Noldin-Schmitt, 1. c. n. 195.
t) I. Marcu 1. c. p. 198.

www.dacoromanica.ro
 125,

tuitorul lumii in ora a treia a inceput sa aducd jertfa sAnge-

roasd pe lemnul crucii,') 5i in ora a treia a trimis Dumnezeu
pe Sfântul Spirit asupra Apostolilor.
Dupd canoane »timpul in care se cuvine a celebra sL
liturgie, tine din zori de zi mInd ía amiazi. In ziva Na5terii 5i
a Invierii Domnului nostru Isus Cristos se poate celebra s. litur-
gie 5i mai de timpuriu. Ora anumitd pentru celebrarea santei
liturgii se va determina cu considerare la deosebitele imprejurAri
subversante.«2)
Avand in vedere imprejurarea cã räskitul zorilor difera_
dupd tinuturi 5i anotimpuri, se poate liturghisi cu una ord 5i mai
nainte de ivirea zorilor, iar in regiunile polare, unde se ivesc
zorile tarziu, ori chiar nu se ivesc, se poate incepe Liturghia
ociatá cu ziva cornunA, când de obiceiu se scoald oamenii la
lucru ; asemenea se poate intinde, din cauzA justd cu una
ord 5i dupd amiazdzi.
164. Motivele juste, pentru cari se admite sävar5irea_
Liturghiei cu o ord inainte sau dupd terminul fixat, sunt urmd-
toarele
a) Necesitatea de a providia pe urf bolnav, in care caz se-
poate liturghisi 5i la miezul noptii ;
b) Eolosul sufletesc al credincio?ilor, ex. : ca sã se dea_
ocaziune muncitorilor 5i servitorilor sä asculte S. Liturghie, fie-
chiar 5i in zile comune, se poate liturghisi cu una oil' mai
inainte de ivirea zorilor.
c) Cu prilejul unor festivitáti extraordinare, inmormântdri
consacrarea bisericii, hirotoniri, cdsätorie, rugdciuni publice 5. a._
se poate continua Liturghia 5i cu o ord, dupd amiazi.
d) Cu dispensd dela Ordinariat se poate liturghisi mai 'nainte-
sau peste terminul fixat.3)
Indatä dupd miezul noptii este permis a liturghisi numai in_
ziva de Pasti,4) când se incheie postul.5)
Pentru practicd e de notat, ca Liturghia sa nu se termine-
inainte de ivirea zorilor, 5i sä nu sä inceapa dupd amiazi.
165. Obligatiunea de a observa termenul fixat de Bise-
rica pentru liturghisire urgiteazd sub ',kat greu atunci, câmi
1 Anastasiu, Vita Telesphori, la Strabo c. 2'.
2) Conc. Pray. III. t. 3. C. 1. n. 7.
3) Vermeersch, I. c. n. 338 ; Noldin-Schmitt, I. c. n. 206, 2.
4) Latinilor le este permis a liturghisi la miezul noptii, in noaptea de-
CrAciun, trei Liturghii.
5) Sin. VI. can. 89. (Pidalion).

www.dacoromanica.ro
.126

Vara motiv just, se trece cu mult peste termenul fixat, ex. : cu

peste cloud ore. Si, dupa parerea morali$tilor, este mai greu pacat
a liturghisi cu mult mai inainte de ivirea zorilor, decal a liturghisi
.dupa amiazi.')
Durata unei Liturghii atarnd de solemnitafile cu cari este
impreunata, de numárul celor cari se cumineca $i al celor cari
-conliturghisesc, precum $i de repezeala cu care preotul cite$te.
rugaciunile prescrise. De comun, Liturghia S. loan Gura de Aur
(nesocotind $i proscomidia) dureaza 35-40 minute ; iar a S. Va-
silie dureaza cu ceva mai mult. De altcum, sa se fereasca preo-
tul de graba prea mare la savar$irea S. Liturghii, dar $i de in-
cetineala plictisitoare. Totul sa se faca cu evlavie $i demnitate
Trecum se cuvine la savar$irea unui act atat de solemn $i sfant.
In parohii este bine $i trebue sa fie fixata ora inceperii
S. Liturghii, pentruca sa $tie credincio$ii cand sä vina la bise-
rica ; aceasta se va face luandu-se in considerare imprejurdrile
locale.

2. Zilele aliturgice.
1.66. De$i cre$tinii cei dintai savar$eau S. Liturghie in
fiecare zi,2) totu$ inca din vremurile Apostolilor se practica fran-
_gerea panilor cu deosebita solemnitate in ziva duminecii, adeca
In ziva falai a Sdmbetel.') Pliniu cel tinar spune despre cre--
tini, ca se adunau fn zori de zi fi Infro anumild zi (stato die) ;
iar fustin Martirui spune ca se adunau In ziva soorelui (dies
Solis), adeca dumineca, ziva cand a rasarit din mormant soa-
rele Cristos.
Principiu general este, in aceasta chestiune, ca S. Liturghte
se poate face oricdnd mai ales daca o cere necesitatea
_.,si In oricare zi.
Cu toate aceste, practica Bisericii a fixat unele zile, cand
nu se aduce jertfa liturgica. Zilele in Cali nu se face nici o li-
turghie se numesc zile aliturgice. Zile aliturgice sunt anumite
zile de ajun, deoarece ajunul, ca timp de intristare $i durere, nu
se impaca cu bucuria sufleteasca ce o procura Si. Jertfa litur-
.2ica.5) Atari zile de ajun, dupa practica Bisericii noastre,
sunt : lunea, marfea *i kola din postal Paptilor, de cumva
1) Noldin-Schmitt, I. c. n. 306, 1, a.
2) Tertullian, De corona militis, c. 3 ; Origen, Contra Celsum, 1, 6.
3) Fapte. 20, 7 ;
4) pliniu, Ep. 97 ; lustin, Apol. I. c, 67 ;
5) Zonaras Ia can. 52 a Sinod. VI. ;

www.dacoromanica.ro
 127

nu cade in ele vreo sarbatoare in care, dupa tipic, trebue

sa se faca Liturghie.1) Asemenea nu este Liturghie (cu jertfa)
miereurea i vinerea in postul Pastilor. In aceste cloud zile,
peste intreg postul, precum si luni, midi si miercuri in sapta-
'liana cea mare, se face Liturghia inainte Sfinfitelor (Praesanc-
lificatorum). Nu se face nici o Liturghie in Vinerea mare ; ase-
menea, cand preziva Nasterii sau a Botezul Domnului cade pe
dumineca sau sambata si ajunul cu orele canonice se transpune
pe vineri, nici in aceasta vineri nu este Liturghie.2)

3. Facultatea de a bina.
167. 10. Desi s'ar 'Area ca la inceputurile crestinismului
s'ar fi adus lertf a liturgica de cloud ori in zi, dimineafa si seara,
and se adunau crestinii la rugaciune si la frangerea panilor
dupa obiceiul Jidovilor, cari aveau jertfd de dimineafa si de seara,
totusi, practica Bisericii, Inca din cele mai indepartate vremi,
a oprit savarsirea S. Lifurghii mai de multe ori in aceeasi zi.2)
Motivul acestei oprelisti este, de o parte, reverinfa fala de S. lertfa
liturgica, iar de alta parte, ca sa nu fie preofii expusi poftei ne-
safioase de castig liturghisand mai de multe ori in zi pentru
stipendiu, sau sä fie banuili ca fac trafic nepermis cu S. Jertfa.4)
Biserica poate sa ridice aceasta opreliste in anumite cazuri
grave, &and facultate preotilor sa liturghiseasca de doua ori in
aceeasi zi.5) Aceasta facultate se numeste facultate de a bina ;
iar repefirea Liturghiei in aceeasi zi se numeste binare.
168. Facultate de a bina poate da Pontificele roman,
sau si episcopii cu autorizafie dela Papa, dar numai in cazuri
de necesitate.6) Aceste cazuri sunt :
a) Criza prea mare de preoti, cand multi crestini in zile
de dumineci si sarbatori, neavand preot, n'ar putea asculta S.
Liturghie.2)
9 1. Marcu, 1. c p. 198 ; Se poate da dispensa ca sa se facä litur-
shia S. loan Gull de Aur ;
2) Conc. Prov. I. t. 6. c 2 ;
3) Conc. Prov, III. t. 3. 1. C. n. 8.
4) Benedict, XIV. Cum Nobis", 20 Aug. 1748.;
5) Conc. Prov. 1. C. n. 8.
6) Facultate de a sluji trei liturghii in aceeasi zi poate da singur
Pontificele roman, dar si el cla numai in cazuri extraordinare si pe un timp
hotirit. Asa s'a dat pentru criza mare de preoti in dieceza de Tulancingo
in Mexic, si preotilor militari in rkboiul mondial 1914-1918, Vezi Noldin-
Schmitt, 1. C. n. 207, 3.
7) Benedict XIV. 16 Mart. 1746.

www.dacoromanica.ro
128

b) Cand un preot administreaza cloud parohii departate una

de alta a5a, cä nu se pot aduna credincio5ii din ambele parohii
intr'una. biserica sa asculte S. Liturghie, 5i nu ar fi alt preot,
care sa liturghiseasca in cealalta parohie.
Se lasa in competinla Ordinariatului sa judece, daca este
necesitate sa se dea facultate de a bina sau nu. In caz de ne-
cesitate urgentä 5i neprevázuta, cand nu este timp sa se recurgd
la Ordinariat, se poate presupune aceasta facultate, a5a ca numai
daca n'a frant ajunul sacramental, preotul poate sa mai faca o
Liturghie. Este obligat, insa, sa aduca aceasta ulterior la cuno-
5tinfa Ordinariatului. A5a ar fi cazul, cand dintre doi parohi, cari
administreaza o comuna mare, unul se imbolnave5te repentin 5i
mane, fiind Duminica nu poate liturghisi, din care pricina o mare
parte dintre credincio5i ar ramanea Vara Liturghie. Inc& prive5te
numárul celor cari ar ramanea fait' Liturghie, pentruca sà .

se poata bina in astfel de cazuri, se cere sa fie cel pufin 30

de persoane.9
169. Facultatea de a bina este reaia, nu personala, 5i
prin urmare, dad preotul cui i s'a dat nu poate liturghisi, se
poate chiema altul care sa bineze. Motivul este, ca aceasta f a-
cullate se cid numai pentru necesitatea poporului credincios, a5a,
cã daca in vreo parohie, al carei paroh are facultate de a bina,.
petrece, fie 5i intaniplator, un alt preot care poate sa slujeasca
Liturghia a doua, inceteaza, pentru acest caz, facultatea de a
bina, deoarece a incetat 5i necesitatea pentru care a fost data.91
Foarte multi teologi sunt de parerea, cd in caz de necesi-
tate urgenta, ex. : and ar trebui sa providieze pe un muribund 5i
nu este viatic, se poate bina, chiar i daca preotul a frant ajunul..
170. Preotul care are facultate de a bina nu poate primi sti-
pendiu pentru a doua Liturghie, fãrà autorizafie specialä. Prin
urmare, nu poate aplica a doua Liturghie pentru vreun stipen-
diu primit deja dela cineva ; poate, insa, sd-5i implineasca o da-
torie din caritate sau gratitudine, ex. : fiind inscris inteo reuni-
une de pietate, 5i ar fi obligat sa aplice lard stipendiu
pentru membrii morfi ai reuniunii, sau pentru care a promis ca.
va liturghisi, deoarece aceasta obligafiune nu izvore5te din jus-
tifie, ca cea pentru stipendiu.9
Oprelistea de a primi stipendiu liturgic pentru Liturghia a
doua (pentru cea dintai cu atat mai vartos nu se poate) obliga.
1) Noldin-Schmitt 1. c, n. 208, 2.
2) Vermeersch, I. c. n. 319.
3) Noldin-Schmitt 1. c. n. 157 si 208; Vermeersch I. C.

www.dacoromanica.ro
 129

sub pacat greu, si cel care ar lucra impotriva ei este obligat

sa restitue stipendiul primit, deoarece, oprit fiind de Biserica, nu
are titlu just pentru care sa-1 poata primi.
171. 2 '. Modul cum se face binarea, de regula se cuprinde
in instrucfiunile pe cari a indatinat Ordinariatul a le anexa re-
scrisului prin care da facultatea. In acele instrucfiuni se fixeaza
in care biserica se va face Liturghia intai, si se atrage aten-
fiunea preotului sä nu franga ajunul natural. Deci, la Liturghia
in tai consurna S. Trup si S. Sange si, dupd unii, nu spald poti-
rul, ci aduna cu lingurifa tot ce se poate din potir ; apoi, Idsand
si lingurifa in potir, il acopere bine si if a seaza in tabernacul
pana in ziva urmatoare, dud observand iara ajunul sacramental,
face abluliunea (spdlarea potirului) si consurna. In caz ca in
aceasta a doua zi ar trebui sa celebreze si n'ar avea numai un
potir, spala potirul si ablufiunea o aseaza intr'un pahar de sticlä
curat, si la sfarsitul Liturghiei, deodata cu ablufiunea dela Li-
turghia aceasta, consurna si cea de ieri.1)
Dar aceasta procedura nu este potrivitd, de aceea mai con-
sult este, ca ablufiunea dela Liturghia intai sa o puna inteun
vas (sticld bine astupata) si sa o duca in parohia unde bineaza,
si la sfarsitul Liturghiei, impreuna cu ablufiunea dela Liturghia
aceasta a doua, consuma si ablufiunea dela Liturghia intai.
Aceasta procedura ni se pare mai practica. Asemenea si in
cazul cand in parohia a doua ar trebui sa liturghiseasca din
acelasi potir, de care s'a servit la Liturghia intai (nefiind potir
in parohia in care trebue sa bineze), poate sa spele intai poti-
rul si sa &Ica ablufiunea separat, cum s'a spus mai sus. Nu
este practic, cum spun unii, ca sa duca potirul neclätarit si acolo
sa-1 spele si ablufiunea sa o puna inteun palm curat 'Ana la
sfarsitul Liturgiei la consumare.2) In acest caz potirul va trebui
sa fie foarte bine astupat si pazit cu multa grijd, ca sa nu se
verse sau sa cadd din el sfarmaturile si stropii ce ar ramanea
pe pa'refii potirului.
Articolul VII.
Locul savar§irii S. Liturghii.
1. Biserica *i capela.
172. Inca de pe vremile Apostolilor S. Jertfa liturgica se
aducea in unele locuri anume destinate pentru acest scop. Conform
1) Dr. V. Bojor, A. Papiu, St. Rosian : Tipic bisericesc, Blaj, 1914'
p. 133 urm.
2) Dr. V. Beier, 1. c.

www.dacoromanica.ro 9
130

dispozifiunilor in vigoare ale Bisericii noastre, Liturghia se poate

face numai in biserici sau in capele ') consacrate de catra Epi-
scop sau ma car binecuvantate, dui-A prescrigile rituale, si pe
jertfelnice (altare) anume construite pentru acest scop.
Este strict oprit a liturghisi afara de biserica, sau in case
particulare, Fara permisiunea Ordinariatului, care nici cand nu
permite ca sä se faca Liturghie in camera in care locuesc oa-
menii, ci numai in care nu locueste nimenea.2) In caz ca se da
permisiune ca sa se poatä liturghisi si afara de biserica, se vor
observa intru toate dispozifiunile Ordinariatului si precaufiunile
cuvenite. Sinodul Prov. III. dispune in aceasta privinfa urmatoa-
rele : »Oprim sub pedeapsa suspensiunii pe tofi preofii dela ce-
lebrarea s. liturghii in case private, ori pe altare asezate in liber.
Dad totusi ar cere necesitatea de a se celebra s. liturghie afara
de biserica, sa se ceard din caz in caz concesiunea Ordinaria-
tului. In cazuri de aceste sa poarte grija deosebita preofii, ca
locul ce se destineaza pentru celebrarea s. liturghii, sa fie curat,
bineingrijit si infrumsefat, ca toate cele &a insufle pietate si re-
verinfa«.3)
Permisiunea de a liturghisi afara de biserica se da pentru
cazul de necesitate, ex. : cand biserica s'a ruinat sau este dis-
trusä de incendiu ; cand este adunat popor mult si o mare parte
n'ar putea sa intre in biserica sä asculte S. Liturghie s. a. In
caz de necesitate urgenta si neprevazuta, cand nu este timp
pentru a cere permisiune dela Ordinariat, aceasta se poate ,,i
presupune, aducandu-se ulterior cazul la cunostinfa Ordinariatului.
173. Nu este permis a liturghisi in vapoare pe mare
fara autorizafie speciald dela Pontificele roman. Se da aceasta
autorizafie pe langa urmatoarele condifiuni : sa liturghiseasca in
timpul cand marea este linistita ; daca numai, se poate sd asiste
Inca un preot sau diacon care, dupa consacrare, &á fina potirul ;
1) Capelele sunt : publice, semipublice si private. Cele publice sunt
acele cari pe timpul sluibelor dumnezeesti sunt deschise pentru toil cre-
stinii, cari aci pot implini porunca bisericeasca privitoare la ascultarea S.
Liturghii Aceste trebue sA aiba intrare de catre stradd, sau. daca sunt in
curte, sau in clddire, s'a fie liberd intrarea prin curte sau cládtre. Semi-
publice sunt capelele cari servesc comoditalii unei institufiuni, cum sunt
cele ridicate in seminariile teologice, internate, mänàstiri. inchisori, spitale
s. a. In aceste nu e liberá intrarea pentru tofi, dar pot fi admisi sä intre
si alfii. Private, sunt cele cari servec comoditàfii numai unei singure f a-
milli sau persoane particulare, si sunt ridicate in clädiri particulare. Ca-
pelele episcopilor si cardinalilor au caracterul capelelor semipublice.
2) Conc. Laod. can. 58 ; Conc. VI, c. 31.
3) Conc. Prov. III. t, 3. c 1. n. 6.

www.dacoromanica.ro
 131

.sa nu se liturghiseasca in cabinele particulare ale calatorilor ; sa

fie exclusa primejdia profanarii.
Astfel de autorizafie aveau episcopii Americei, Oceaniei
Australiei pe timpul and calatoreau la Roma. Prin noul codice
latin se da aceasta autorizafie Cardinalilor 5i Episcopilor (rezi-
rlenfiali 5i titulari) pentru oricare ocaziune, and vor calatori pe
mare, avand sa se conformeze condifiilor prescrise.9
174. Bisericile, Inainte de a liturghisi in ele, trebue sa
fie consacrate sau binecuvantate dupa ritul prescris. Consacrarea
bisericilor este dreptul excluziv al episcopilor, dar ei pot delega
5i alt preot, care, insd, nu o consacra, ci numai o binecuvant5.2)
175. Este oprit a liturghisi
10. In bisericile ereticilor 5i ale schismaticilor, chiar 5i dacd
acele au fost candva consacrate sau binecuvantate.19
2°. Nu este permis a liturghisi in biserica sau capela care
este pusa sub interdict.4)
30 . Nu este permis a liturghisi in bisericile execrate, adeca
-acele cari 51-au pierdut consacrarea sau binecuvantarea.
Se pierde consacrarea sau binecuvantarea :
o) Prin aceea ca biserica sau capela s'a ruinat in intregime
sau o parte mai mare a parefilor a lost daramata ; sau biserica a
fost cedata uzului profan.
Prin repararea parfiald (fie In zid, fie in tencuiala sau pic-
tura), rdmanand intacta partea cea mai mare a parefilor (adeca
partea renovata sa fie mai mica cleat cea veche), nu se pierde
consacrarea sau binecuvantarea ; nici chiar daca succesiv, prin
ireparafiuni mici, cu iimpul biserica intreaga ar fi renovatV)
Nu se pierde consacrarea daca se surpd acoperi5u1, deoa-
rece consacrarea nu se extinde 5i la acesta.9
6) Se pierde consacrarea sau binecuvantarea prin Ong&
rire sau spurcare, care este vätämarea sfinfeniei bisericii prin
o fapta care se impotrive5te sfinfeniei locului sacru in a5a ma-
sura, incat, dupa parerea comuna, locul acela nu mai este vred-
mic sä se indeplineasca in el funcfiuni sacre. Se pangdre5te bise-
1) Codex. c. 239 § 1. n. 8 ; can. 349 § 1.
*2) Conc. Prov. I t. 2 C. 4. n. 2; Conc. Pray. 111. t, 3. c. 2. n. 14.
3) Conc din Epaon (517) c. 23. (fiarduin, Concilia, B. 1050 urm ); Codex.
823 § I.
4) Interdictul este o pedeapsä canonicd prin care, pentru un pacat
oarecare, se opre§te savarsirea functiunilor sacre in vreo biserica, sau in
tvreun teritoriu
5) Lugo De Euch disp. 20 n. 64 urm._; Codex. can. 1170; Aertnys-
Damen, 1 c n. 232. III.
6) S. Alf. I. c. n. 368.

www.dacoromanica.ro 9v
132

rica prin astfel de fapte, dacd acele sunt sigure, nolorii 5i sant
sdvdrsite fn biserica.
Atari fapte sunt :
oc) Omicidiul si sinuciderea. Se cere, insd, ca moartea sa
fie urmarea unei cauze fizice (ex. rand, loviturd 5. a.) pusd sau
aplicatd intenfionat 5i fa bisericd. Prin urmare, nu se considerd
crimd pAngäritoare de bisericd omicidiul sdvdr5it de catre un ne-
bun, sau moartea intAmpldtoare (ex.: cuiva i s'a fdcut rdu 5i moare.
repentin) ; asemenea nu se pdngdre5te biserica prin omorul sdvdr-
5it de cineva in apárare legitima fiind, sau când cineva, fiind rdnit
de afard, infra' in biserica i moare acolo.')
Se pângdre5te biserica atunci, dacd s'a pus cauza fizicd in
biserica, fie 5i Mil vdrsare de sdnge, 5i moartea a urmat afard
de bisericd ; asemenea 5i in cazul, cdnd cineva de afard omoard
pe un altul in bisericd (ex.: il impu5cd).2)
ji) Se pdnpre5te biserica prin vdrsarea de sdnge culpa-
bild, fie a sdngelui propriu, fie a sAngelui strain. Nu se pângd-
re5te prin sangele ce curge din nas, când se bat ddi báiefi, sau
din altd cauzd ; peste tot, cafiva picuri de sAnge numai nu con-
stitue pAngdrire, deoarece nu se considerd vdrsare de sAnge.3)-
y) Se pangdrege biserica prin scurgerea culpabild a se-
mardei bärbdte5ti (polufie) in bisericd, 5i prin >fdradelegea ne-
curdfiei sdvdr5itd in biseric5.4)
Nu este pangdrire : polufia inculpabild, impreunarea se-
xuald a unui nebun,g) impreunarea sexuald legitimd (sdvdrirea
actului conjugal) in caz de necesitate morald, când ar fi primej-
dia incontinenfei 5i ar trebui sà petreacd in bisericd timp mai
indelungat, ex.: in timpul persecufiunilor 5. a. Motivul este, cd
astfel de impreunare nu este sacrilegd.7)
a) Se pAngare5te biserica prin ingroparea intrInsa a unui
necredincios sau a unui excomunicat de ocolit (vitandus).
astfel spurcate sunt socotite ca pAngdrite 5i intedn
sele sunt oprite slujbele sacre, pand cand pata, care s'a pus pe sfin-
tenia lor, se va 5terge prin reconciliere fácutd in mod legitim. Acea-
1) Lugo, 1. c. n. 5-'3; S. Alf. 1. c. rt., 364
2) S. Alf. c1

3) S. Alf. L c. n 365.
4) Conc. Prov. III. t. 3. c. 2. 14. In noul codice latin nu se mail
face amintire de acest caz, (vezi can, 1172) ; Cappello, I. C. n. 802.
6) Lugo, I. c. n, 54.
6) S. Alf. 1. c. n. 365.
7) S. Alf. I. c i 1. 3. n 45&,

www.dacoromanica.ro
 133

sta reconciliere trebue sa se faca cat mai curand, ca sa nu se

,intrerupa timp mai indelungat laudele dumnezeesti, si anume
prin binecuvantare cu apa sfintita dupd prescrierea cuprinsa in
Euchologiu< .9
Reconcilierea o face episcopul, sau delegatul sau, daca bi-
serica a fost consacrata ; in caz de necesitate urgenta, insa, o
poate face si parohul, avand dupd aceea sa raporteze cazul Or-
dinariatului.

2. Altarul sau jertfelnicul.

176. Liturghia trebue facutd pe altar (jertfelnic), asemenea
consacrat sau binecuvantat, dupa cum prescrie ritul Bisericii.
Dupa randuiala Bisericii rasaritene in fiecare biserica se
afla un singur altar, pe care numai odata in zi este permis a
savarsi S. Liturghie. Pe motiv lust, cum ar fi necesitatea spiri-
tuala a credinciosilor, se poate permite ca sa se liturghiseasca
succesiv mai de multe ori pe acelasi altar. <elebrarea succesiva
a s. liturghii pe acelasi altar, in aceeasi zi, va fi permisa numai
cu concesiunea Ordinariatului 2)
Cand episcopul consacra biserica aseaza in masa alta-
rului moaste de ale Sfintilor ; pentru aceasta pe altarul unei bi-
serici consacrate se poate liturghisi si fara antimis, pe ce-
lelalte altare neconsacrate, fie in biserica binecuVantata, fie pe
masa sub cerul liber, trebue asezat antimis consacrat.
Altarul trebue sa fie acoperit cu o p.anza cerata, peste care
se aseaza inca doua acoperitoare de panza curata. Fiecare preot
va griji ca aceste acoperitoare sa fie totdeauna curate.
In mijlocul altarului se aseaza tabernaculul (chivotul), in
care se pastreaza pixida cu cuminecatura pentru cei bolnavi.
Inaintea tabernaculului trebue sa fie s. cruce cu icoana rastig-
nirii pe ea (nu corpus, ca la aim. cat.); iar de amandoud latu-
rile chivotului sa fie, cel putin, cafe un luminar cu lumina de
ceara, cari in timpul Liturghiei sa fie aprinse.-3)
Preotul catolic de nit oriental poate liturghisi pe altarul unei
biserici de rit latin i invers. Nu le este permis preotilor de rit
latin sa liturghiseasca pe antimisul altarelor de rit oriental:9
1) Conc. Prov. III. c.
1

2) Conc. Prov. III. I. c. rt. 8 ; In I3iserica romana unita, mai ales la

-orase, s'a Introdus practica Liturghiilor succesive la acelasi altar; ba chiar
si in biserica catedrala ortodoxa din Oradea.
3) Conc. Prov. I. c. n. 3.
4) Codex. c. 823, § 2.
www.dacoromanica.ro
134

E de notat, insd, cä de cafe ori un preot catolic Iiturghise5te dim

necesitate la un altar consacrat de alt rit, trebue sä liturghi-
seasca dupa ritul propriu.
177. Altarul consacrat i5i perde consacrarea sau se exe-
-creaza :
a) Cel imobil, prin despartirea lespedei sat tablei cu moa-
stele, chiar 5i dacd aceastä separare s'ar face pe un timp scurt.
b) Atat cel imobil, cat 5i cel portativ (tabla de piatra cl.t
moa5te) Ii pierde consacrarea daca se frange, se creapa les-
pedea de piatra in doud sau mai multe pàrfi sau daca se pierd
moa5tele.')
E de notat, cà execrarea bisericii nu involva 5i execrarea
altarului (fie imobil fie mobil), 5i invers execrarea altarului rut
involvd si execrarea bisericii.2)

Articolul VIII.
Ritul S. Liturghii.
1. Limba liturgicL
178. Mantuitorul a trimis in lume pe Apostolii sái, zi-
candu-le : Mergdnd invNefi barite neamurile", 5i propooà-
duili evanghelia ía loaM creatura";3) iar S. Apostol Pavel
zice, ca pentru aceea este trimis, ca sa propovaduiasca evan-
ghelia.4)
De aci se vede, ca mijlocul cel mai potrivif pentru raspandi-
rea adevarurilor evanghelice este cueántul. Tocmai a5a 5i pentru
manifestarea ideilor 5i sentimentelor religioase, mijlocul cel mai
pctrivit este cuvantul, graiul viu. Prin urmare, elementul con-
stitutiv cel mai esenlial al cultului divin este cuvantul, vorbirea,
limbo. Limba in care se da lui Dumnezeu onoarea, cinstea, cul-
tul cuvenit, se nume5te : limbo lifurgicd.
Cea mai vehe limba liturgica este aceea, in care Isus Cris-
tos a propovaduit cuvantul adevdrului 5i a instituit, la cina cea
de taina, Sf. jertfa liturgica, centrul cultului divin in Legea Noua..
Aceasta limba, a fost limba siro-coldaica. La inceput in5i5i
Apostolii s'au folosit de aceasta limba, eat la rugaciuni, cat 5ii
la frangerea panilor, cum se numea Sf. Jertfa liturgicä.
1) Vermeersch 1. c. tr. 344.
2) Aertnys-Damen, 1. c. n. 237, nota ; Codex. C. 1200 § 4.
a) Marc. 16, 15.
4) 1, Cor. 1, 17 ;

www.dacoromanica.ro
 135

Deoarece Apostolii au fost trimisi de Mantuitorul sa propo-

vaduiascd evanghelia la toate neamurile, este foarte firesc, ca
ei sa se fi folosit pentru aceasta de limba aceea, pe care o in-
telegeau si popoarele cdrora le predicau. Cea mai rdspandita
limn intre popoare, pe aceea vreme, ca limbd culta, era limba
greacd. Astfel si Apostolii au predicat in limba greacd si au
savarsit Sf. Liturghie in aceeasi limba.
in veacul al IL, atat in Europa, cat si in Africa s'a in-
trodus limba latind, ca limba oficiala. Pretutindenea, unde ajunsese
stapanirea romana, stapanea si aceasta limba.
Astfel, in veacurile dintai, erau trei limbi liturgice : a) limba
siro-caldoicd ; b) limba greacd si c) limba latind. Aceste s'au
pastrat, apoi, 'Ana in zilele noastre. Poporul nu le mai vorbeste
nicairea, au devenit neintelese de el si ca atari se numesc limbi
moarte.
Limba siro-caldaicd este astazi limba liturgica la Nestori-
enii si la lacobitii din Turcia, Persia si Mezopotamia ; limba
greacei veche o folosesc in cultul divin ca limba liturgica Grecii,
a caror limba moderna se deosebeste de cea veche, care este
limba moarta, ; limba latind, asemenea limbd moarta, este limba
liturgica a intregii I3iserici catolice de rit latin din lumea intreagâ.
Pe langd aceste limbi liturgice, cu timpul s'au mai introdus
i altele. Asa in veacul al V. Armenii monofiziti au introdus
limba armeneascd, care astazi nu este infeleasa de popor ; in
veacul VI. s'a introdus in Egipt limba copticd, care, ca si limba
moarta, s'a pastrat atat de catra eretici, cat si de catra catolici ;
in veacul IX. s'a introdus limba paleoslavd de catra fratii Ciril
si Metodiu, apostolii Slavilor. Papa loan VIII. a aprobat folosirea
limbei slave za limba liturgica, zicand, ca cel ce a facut cele
trei limbi principale : ebraica, greaca si latina, acela a facut si
toate cetielalte limbi pentru lauda si marirea sa <. Aceasta limba
slava vethe (paleoslava) este astazi limba liturgicä la popoarele
slave.
Tot limba paleoslava a fost limba liturgica si la Romani,
introdusa odata cu alunecarea, fara voia lor, in schisma orientala
cu Buarii si prin 13ulgari.9
In veacul al XVII. limba paleoslavd fu inlocuita cu cea ro-
mOnd .in ,biserica romaneascd. Limba romana liturgica este limba
vorbita ,cle popot, adeca este limbd liturgicd vie. E unica limba
liturgica vie in intreaga lumea crestina. A fost canonizata ca
atm de catra Papa Piu IX. prin Bula Ecclesiam Christi", 26
1):1). Onciul, Papa Formesus

www.dacoromanica.ro
136

Nov. 1853. Conc. Prov. III. spune : )Limba in care se celebrean

sacrificiul liturgic in biserica noastra este cea romana. Folosinfa
limbei romane Parinfii nostri prin actele unirei dela 1698 si 1700
au voit sa fie nevatamata si a garantat-o S. Scaun Apostolic al
Romei, cand la anul 1853 a ridicat si a infiintat provincia bise-
riceasca de Alba-Iulia i Fagaras ca provincie bisericeasca auto-
noma cu limba romana (Bulla Ecclesiam Christi de dat 26
Noemvrie 1853). Folosirea unei alte limbi in S. Liturghie este deci
contrara dispozifiunilor Scaunului Apostolic si astfel straits oprita .')
179. Istoria limbilor liturgice ne dovedeste, ca Biserica
nu bucuros admite introducerea limbilor vii, limbi pe cari le vor-
beste poporul, ca limbi liturgice. Motivele, pentru cari Biserica
se leaga asa tare de limbile liturgice moarte, sunt urmatoarele :
0) I3iserica are in vedere unitatea credinpi, manifestarea
pastrarea careia este mai evidenta i mai asigurata prin uni-
tatea limbii liturgice. Acest scop se poate realiza mai usor prin
pastrarea limbilor moarte in cultul divin, decat prin limbile vii.
Limbile moarte nu mai sunt supuse evolufiei i schimbarilor,
cum sunt supuse cele vii. Astfel, termenii consacrafi in limbile
moarte pentru exprimarea unor idei i sentimente religioase se
pastreazd nealterafi in forma si infeles, pana cand in limbile vii,
acestia evolueaza, se schimba atat in forma, cat si mai vartos
in infeles, and ansa la neinfelegeri i concepfii gresite asupra
adevarurilor de credinfa, cari sunt i trebue sa fie imutabile.
Apoi, multe idei religioase isi au o expresiune cu mull mai
pregnanta si mai plastica in limbile moarte, de cum ar putea fi
exprimate in limbile vii prin circumscriere, eventual.
b) I3iserica din firea sa este conservatoare. Nu se poate des-
parfi cu usurinfa de formele vechi liturgice, mai vartos si pen-
tru pietatea fata de autorii vechi i sfinfi ai acestor forme. Pen-
tru pomenirea lor se nazueste sa pastreze in limba originala
toate institufiunile sacre i formele liturgice, cari se leaga de
numele lor.
c) In sfarsit, mai este si misticismtil, care-1 inspfra cultul
divin savarsit intr'o limba veche i neinfeleasa de popor ; expri-
mandu-se prin aceasta, parcd, sfinfenia acelor lucruri, cari in
felul acesta sunt ferite de eventuala profanare prin 0. exprimare_
neadecvata sau nedemna in limbile vii.
2. Ceremoniile Sf. Litarghii.
180. Elementele constitutive ale cultului diuin extern
sunt tocmai acele forme prin cari se exteriorizeaza sufletul ome-
1) Conc. Prov. III. t. 7. c. 1. n. 1. ;

www.dacoromanica.ro
 137

nesc. Sufletul omenesc isi manitesta ideile si sentimentele prin :

a) vorbe (aceste uneori sunt inlocuite prin diferite semne si mis-
cari ale fetei : mimica); b) prin actiuni sau lucrari fizice ; c) prin
anumite lucruri materiale potrivite, ca prin ele sa se exprime
anumite stari sufletesti, idei, adevAruri si sentimente religioase.
Aceste trei elemente : cuvemtul (graiul viu), Iucrdrile si
lucrurile constituesc formele prin cari se sávãrseste cultul divin
extern, ca si o manifestare a celui intern. Aceste forme se nu-
mesc forme de cult sau forme liturgice.
181. Unele dintre elementele constitutive ale cultului
divin extern sunt esentiale, adeca, fard de cari formele cultului
divin nu sunt valide, nu produc efectul lor, pentru care sunt in-
stituite : mUlocirea grotiei juslificoloare supranaturale. Aceste
sunt instituite de insusi Domnul nostru Isus Cristos, ca si instru-
mente reale ale grafiei dumnezeesti, si ca atari nu se pot
schimba.
Asa sunt acele cari constituesc materia si forma sacramen-
telor si pe cart nici Biserica nu le poate schiMba.9
Slim din S. Scriptura, cd Isus Cristos la instituirea jertfei
liturgice, care este centrul cultului divin public, s'a folosit de
anume actiuni si cuvinte (forma) si de anume lucruri (materia),
pe cari le-a instituit ca si instrumente pentru mijlocirea gratiei
justificatoare supranaturale ; a luat pdnea si vinut, le-a binecu-
vantat si le-a dat Apostolilor, zicând : Luati mdncati ...,
si
Belt dintr'acesta toll ...". In consecinta, formele esentiale :
oferirea, prefocerea (consacrarea) si cuminecarea, impreund cu
materia 5i forma S. Euharistii sunt instituite nemijlocit de insusl
Isus Cristos si pentru aceasta vor ramanea neschimbate pentru
toate veacurile.
182. Altele sunt accidentale, sau neesentiale, cari ser-
vesc la ridicarea, potentarea fastului, majestatii si demnitdlii cul-
tului divin. Aceste fac, ca functiunile sacre sa fie mai atraga-
toare, ideile si sentimentele religioase mai usor de inteles, aju-
land si la desteptarea evlaviei in sufletele credinciosilor.
Elementele neesentiale variazd dupd timp, loc si impreju-
rani; prin urmare, se pot si schimba. Aceste se numesc : ceremonit.2)
Astfel de ceremonii s'au introdus din vechime, unele chiar
de pe vremea Apostolilor. Asa sunt diferitele rugdciuni, cari pre-
1) Conc. Trid. ses. 7. De Sacr. in gen. can. 13.
2) Dupa S. Thoma, unii derivä cuvântul: ceremonie din latinescul :
Caeres, zeita fânatelor (1, 2. qu. 99.a. 3); iar allii din: Caere, oras langa
Roma, unde Romanii aduceau jertfe pe timpul cAnd Galii au ocupat Roma,

www.dacoromanica.ro
 138

mergeau, insofeau si urmau actele principale ; ruga' ciuni in cari

se facea 5i se face pomenirea acelora cari nu sunt de fard la
cultul divin din vreo cuvioas'a pricina, a celor bolnavi, a celor-
morfi 5. a.; citirea anumitor parfi din S. Scriptura' a T. V. si
scrisorile Apostolilor ; explicarea Scripturii de cdtre barbafi in-
suflafi de Spiritul Sf sant ; 5i in starsit, cântari religioase : psalmi
5i alte cântari alcdtuite de cdtre crestini.
. 183. La inceput practicile religioase externe dela funcfiunile
sacre erau de tot simple. Cu timpul s'au desvoltat si s'au inmul-
fit. Acestei desvoltari, insa, au fost supuse numai formele litur-
gice neesenfiale.
Asupra desvoltarii formelor liturgice au avut deosebitä in-
Hui*, de o parte persecufiunile si ereziile, de alta parte insusi
triumful crestinismului. Ereziile au facut, ca practicile religioase
sa se imbogafeasca, mai ales in confinut. Adevarurile de credinfa
atacate de ereziarhi erau aduse din planul abstract in cel intui-
tiv prin diferitele ceremonii 5i practice religioase. Triumful cre-
stinismului a facut ca formele liturgice 5i practicile religioase s'a
se desvoalte in pompa 5i majestate externa, vrand prin aceasta
sa influinfeze asupra inimilor 5i sentimentelor. Tot cu acest scop
s'au introdus 5i artele (arhitectura, pictura, poezia, muzica 5. a.)
in serviciul ideei religioase.
Având in vedere starea crestinismului imprástiat de pe acele
vrenturi, este de infeles, ca' lipsea unitalea acestor practice re-
ligioase. Se deosebeau dupd timpuri, locuri si imprejurari. De
aceea, Inca din timpurile vechi, s'au straduit marii barbafi ai
Bisericii ca sa injghebeze o uniformitate, dupd provincii macar,
sau chiar si pentru 13iserica intreag5. Asa avem in Biserica ra-
säriteand pe Sf. Vasile cel Mare, episcopul Cesariei din Capadochia
(1* 379), care, pe baza liturghiei Sf. Iacob, a alcatuit o liturghie
unitara mai scurta ; Sf. loan Curd de Aur (-1. 407), care a pre-
scurtat si mai tare liturghia Sf. Vasile cel Mare. Aceste formu-
lare liturghice, impreund cu cel al liturghiei Inainte Sfinlitelor,
au fost acceptate in intreaga Biserica rasaritean'a si la acei cre-
stini de rit fasdritean, cari dupa marea desbinare orientalà, s'au
reintors in sdnul Bisericii catolice.
184. Despre formularele liturgice, cari se folosesc in
13iserica romana unita aflam in Conc. Prov. I. urmatoarele : »ln
biserica noastrd se deosebesc trei Liturghii, anume : Liturghia
Sf. loan Curd de Aur, care se face peste tot anul, afara de
timpurile pentru cari sunt prescrise celelalte Liturghii ; Liturghia
S. Vasile, care se face in ajunul Nasterii Domnului si al Bote-

www.dacoromanica.ro
 139'

zului, dacd nu cade acela dumineca ori sdmb5ta (caci atunci int
ajun se fine a S. loan, iard in ziva de sArbdtoare se pune a S..
Vasilie), la prima Ianuarie fiind särbdtoarea S. Vasilie, in cinci
dumineci ale marelui post, in joia mare, mai incolo in Sâmbata
mare, precum $i in Vinerea mare, de nu cumva Bunavestire-
cade in ziva aceea, caci atunci se fine Liturghia S. loan Chri-
sostom. Liturghia S. Grigoriu, a$a numitA a Presanctificatelor,
care se face in toate miercurile si vinerile marelui post, precum
si lunea, martea si miercurea din sAptAmâna cea mare 1)
Iar Conc. Prov. III. spune : »Preolii sunt datori a observa
exact disciplina bisericii noastre privitoare la celebrarea acestor
liturghii si nu le este iertat a celebra o liturghie in locul celei-
lalte p. e. : a S. loan Gurd de Aur in locul liturghiei Presanctifi-
catelor, fara autorizare dobdndità dela Ordinariat«.
»Liturghia Presanctificatelor, in care nu se indeplineste sa-
crificiu, nu este liturghie completd si de aceea nici nu se poate
aplica fructul ei, dupd cum se poate aplica fructul liturghiilor S.
loan Gura de Aur si a S. Vasiliu cel Mare.<2)
1.85 Din cele de pAna aci se vede, cd S. Liturghie tre-
bue savArsitá asa cum se afla in formularele liturgice aprobate
de l3iserica. Nu este permis nimdnui a adduga sau a omite, cu
dela sine putere, vreo ceremonie, si cu atdt mai vârtos nu-i este
permis absolut nimanui a omite sau a schimba ceremoniile cari
privesc jertfa liturgica insasi, fiind acele instituite nemijlocit de
Isus Cristos.
Pentru practicd noteim urmcItoarele:
1. Este pace! greu omiterea partilor principale ale Sf. Li-
canonul, consacrarea, si cuminecarea
turghii, ex.: ofertoriul,
Omiterea altor parli, ceremonii sau rugaciuni, constitue pacat
greu sau usor, dupd culpabilitatea negligentei de care s'a facut
vinovat cel care le-a omis, si dupa demnitatea si insemnatatea lor.
Asa, este pacat greu omiterea Apostolului, Evangheliei, Credeului
si Tatal nostru ; este pacat greu a omite turnarea apei in vin la
proscomidie, frângerea agnefului $i punerea párticelei »lsus in
S. Sange, spAlarea potirului dupA consumare (aceasta pentru pri-
mejdia ireverenfei) ;3) este pacat greu a adduga orice rugdciune-
sau ceremonie, cu scopul de a introduce rit nou.4)
2. Este pace! wr, venial: a omite una sau altadintre
I) Conc. Prov. I, t. 6. C. 2.
2) Conc. Prov. III. t, 3. c. 1. n. 5.
) S. Alf. 1 6. n. 404-5; Vermeersch 1 C. n 327,
) S. Alf. 1. d. n. 411.

www.dacoromanica.ro
 140

ecteniile cari nu sunt strAns legate de S. Jertfa", ex.: cele din

liturghia catehumenilor ; omiterea rugaciunilor dela imbracare ; ')
spalarea potirului dupa consumare numai cu apa, afard de cazul
and preotul ar fi abstemiu.2)
3. Nu este p6cat: omiterea spalarii mânilor inainte 5i dupa
Liturghie, de5i nu se cuvirte sa se omitä, ba in caz de necesi-
tate, ex.: ca'nd mânile ar fi murdare, omiterea ar fi pacat greu
pentru ireverinta ; omiterea rugaciunilor dinainte 5i dupa Litur-
ghie, de5i celebrarea fara nici o pregatire, fácutd macar acasa,
nu poate fi scuzata de pacat.8) Nu este pacat mutilarea vorbelor
in rugaciuni provenita din defect fizic, in caz contrar nu trece
peste pacatul venial, presupunând ca este exclus scandalul.4) Nu
este pacat a adâuga vreo rugaciune scurta din devofiune, mai ales
in taina, fara intentiunea de a introduce rit nou.9 Nu este pacat
omiterea sunarii cu clopotelul in cursul Liturghiei, precurn 5i a
cadelnifarii.
4. Pentru cazul, and preotul a omis ceva din S. Liturghie,
notam urmätoarele :
a) Daca i5i aduce aminte ca a omis ceva neesenfial nu
trebue sa repete ce-a omis, ci va trece mai departe ; daca a omis
ceva esential, trebue repetat, in mod absolut sau sub condifiune,
dupa cum este sigura sau numai probabila omiterea, 5i va con-
tinua dela punctul unde a fost ajuns inainte de repefire. Trebue
turnat apd in vin chiar si nemijlocit inainte de consacrare, daca
iti aduci aminte cá nu s'a facut la proscomidie.6)
b) Dacd nu-5i aduce aminte sigur ca ar fi zis sau facut
vreo ceremonie in cursul Liturghiei, nu trebue repetat nimic, ci
. sa continue Liturghia lini5tit. Peste tot, preofilor scrupulo5i nu
le este permis sa repete ceva in cursul Liturghiei, afara de
cazul, când ar fi absolut sigurà omiterea.
186. Chestiune.
Este iertat so liturghtseascO un preol care are defecte Price, ex,
la picloare sau la man!?
Rasp :
Se poate sa liturghiseasca preotul care se razimä pe carje, dar numai
privat, gall de cazul necesitafii; asemenea si acela care n'ar putea sd stea
flrept, ci ar fi nevoit sa se razime cu coatele pe altar
4) Dupa alfii nu este nici un pacat, v. Vermeersch I. c.
2) S. Alf. 1 6. n. 403, 408, 410.
3) S. Alf. 1. 6. n. 410.
4) S. Alf. 1. 6. n. 407.
5) Vermeersch, 1. C. n. 328.
6) Vermeersch, 1. c. n. 331.

www.dacoromanica.ro
 141

Este iertat s5 liturghiseasa preotul care nu ar putea ridica manile

in sus, ca sä faca ridicarea Sfintelor )
Pentru cazul cind cineva are defecte mai man i mai izbitoare, ca
de ex : cel care are mana sau picior artificial, trebue cerut dipensa dela
S. Scaun 2)

3. Lucrurile sfintite La sgvArsirea Sf. Liturghii.

La sävArsirea Sf. Liturghii, dupá rânduiala I3isericii noastre,
se cer urmátoarele lucruri sfinfite :
187. a) Alt arul si acoperitoarele lui. Liturghia trebue-
savArsita pe altar sau sf. masä. Pe sf. masä in biserica consacrata
de episcop, se aseazd o labia de pieta cu sf. moaste. Aceasta table
de piatrà trebue sd fie acoperitd cu o acoperitoare de pAnza ce-
ratä, peste care, apoi, se aseaza cloud acoperitoare de pAnzi,
una mai groasd i alta mai finä, cari trebue sa fie totdeauna
curate. »In mijlocul mesei se aseazd tabernaculul, in care se va
pastra pixida cu cuminecdtura morbosilor. Inairttea tabernacu-
lului se pune s. cruce, iar de amândoud pârtile tabernaculului
cel pufin Cate o luminare cu cAte o lumina de cearä«.3)
Dupd savdrsirea Sf. Liturghii, altarul trebue acoperit cu un
acoperemânt, ca sä poatd fi pdstrat totdeauna curat.4)
La un altar, dupd obiceiul Bisericii noastre, inteo zi numai
una Liturghie se poate face. Liturghisirea succesiva in aceeasi zi,
la acelasi altar, se admite numai cu permisiunea Ordinariatului.5)
188. b) Antimisul. In fiecare bisericd trebue sa fie un
antimis, care se aseaza intins pe altar la sávarsirea Sf. jertfe
liturgice. Pe antimis se inchipueste asezarea Donmului nostru fats
Cristos in mormânt i alte icoane, ca de ex.: cei patru evanghe-
listi si instrumentele de torturd dela rdstignirea Domnului.
Antimisul este consacrat de Episcop si sunt cusute in el
moaste de ale martirilor. Fdra de antimis consacrat nu se poate
liturghisi numai pe altarul consacrat ; in acest caz, insä, in loc
de antimis se asterne o pAnza albä curatd.
Antimisul invechit si stricat nu se aruncd, ci se retrimite-
Ordinariatului, dela care trebue i cerut ca sa-I schimbe.
Antimisul are insemnnátate simbolicd : el inchipueste luarea
de pe cruce a trupului Domnului nostru Isus Cristos de cdtra
losif din Arimatia, infgsarea lui cu joljuri i asezarea in groapd.
1) Lacroix, I. 6. p. 2. n. 402 427.
2) Vermeersch, 1 c. n. 330.
3) Conc. Prov. III. t. 3. c. 2. n. 3.
4) Conc. Prov. III. t. 3. c. 2, n, 15,
5) Conc. Pray, HI. t. 3, C. 1. n. 8.

www.dacoromanica.ro
 142

Antimisul se pastreazd inteo invalitoare denumita iliton. In

timpul liturghisirii se a sterne aceasta sub antimis, iar dupd sa-
varsirea liturghiei se invaleste antimisul cu ea.
189_ c) Buretele. In antimis trebue sa fie un burete,
anume pregatit, pentru adunarea particelelor consacrate de pe
disc.1) Acest burete inchipueste buretele cu care i s'a dat Man-
tuitorului pe cruce ofet amestecat cu fiere.
190 d) Acoperitoarele potirului (procovetele) si
purificatoarele. Acoperiloarele potirului sunt in forma patrata,
confectionate din aceeasi materie ca si ornatele sfinfite ale preo-
tului. Sunt 3 :' cu cel dintaiu se acopere discul, cu al doilea pa-
tirul si al treilea, mai mare decal cele doua, denumit : Ger%
acopere atat discul, cat si potirul. Aceste acoperitoare se foloseau
in vechime ca sa scuteasca SS. Daruri sa nu cada in ele ceva
necurat.
Cele cloud acoperitoare mai mici inchipuesc scutecele cu cari
a fost infasurat Isus in ieslea din Viflaim, sau juljurile cu cari
a fost infdsurat cand a fost pus in groapd ; aerul inchipueste pia-
tra de pe usa mormantului. A fost introdus mai intai in bise-
rica din lerusalim.2)
Purificatoarele. Aceste sunt panzeturile (servetele) cu cari
se curäfd potirul si sunt confecfionate din panza alba fina. Pu-
rificatorul se aseaza deasupra potirului sub acoperitoare (procovef).
Purificatoare trebue »sa fie cel putin patru randuri si tot-
deauna sa se foloseasca panza curata, ca si prin aceasta sa se
arate reverinfa catre marele sacrament al sf. altar.«9
191. e) Vasele sfintite. Vasele sfinfite, cari se folosesc
la Sf. Liturghie sunt :
1. Poling, din metal, cu cupa de aur sau de argint aurita
pe din launtru macar ;
2. Discul (patena) din acelasi material ca si potirul (aur,
sau argint, dar sa fie aurit) ;
3. Stelufa si lingurila de argint ori de metal aurit ;
4. Lancea (copia) cu cloud ascufisuri ;
5. Doua sticlufe pentru apa si vin ;
6. Pixida, din metal aurit, pentru purtarea Sf. Cumineca-
turi la bolnavi ;
7. Cddelnifa (tamaierul).
1) Conc Prov. III. t. 3 C. 2. n. 15; Despre folosirea buretelui amin-
teste deja S. loan Gull de Aur in Om. 3. asupra ep. catra' Efes. ;
2) Goar, Euch. p. 105. n. 51;
3) Conc. Prov, HI. t. 3. C. 2. n. 15.

www.dacoromanica.ro
 143

192. Vewintele shuttle. Din fiecare biserica se recer

urmgtoarele ornate sacre : dal:A stihare albe de pAnza ori de
stofá, unul mai simplu, altul mai frumos i'mpodobit ; cloud ornate
complete preotesti, unul rosu, altul de coloare alba', constAtatoare
din falon, patrafir, mânecdri, cingátoare, vdl de disc, val de potir
si aer«.1)
Pe lânga ornatele preotesti e de dorit sa fie si un ornat
diaconesc : stihar, mânecAri, orar.2)
193. Toate lucrurile cari se folosesc la cultul divin trebue
sa fie consacrate, respectiv binecuvântate, dui-A cum este prescris.
Sfintirile la cari se intrebuinteazd crismd (mir) se tin de
drepturile episcopilor ; iar cele la cari nu se intrebuinteaza
crismä si se fac numai cu apa sfintitA, prin delegatiune, le pot
sävarsi si alti preoli. »Cu mir se consacrd : bisericile, altarul,
piatra din altar, potirul si discul. FAra mir se binecuvântä : aco-
peremintele altarului, luminarele, ciboriul, ornatele sacre, crucile,
icoanele sfintilor, toaca, clopotele, cimitirul si orice alte podoabee.3)
and vreun preot prin delegatiune sfinteste vreun lucru a
cdrui sfinfire s'ar finea de Episcop, care o face intrebuintând si
mir, preotul il numai binecuvântä acel lucru (nu consacrA) in-
trebuintând numai apa sfinfita.

4. Liturghitle private.
194. Liturghii private intelegem aici acele liturghii, pe
cari le sávArseste preotul fall sä fie si poporul de fatd. Privitor
la sdvârsirea astorfel de liturghii I3iserica dispune urmaloarele :
Ar fi foarte de dorit, ca la celebrarea sf. Jertfe sä fie totdeauna
de fatá popor credincios, care sä se impárthseascd cel putin cu
spiritul in marile binefaceri ale S. Euharistii. Cu toate aceste,
Biserica a conces si celebrarea liturghiilor asa numite private,
la cari alard de preot nu participA, cleat cantorul, ori altg per-
soan5 ajutätoare, pentrucd si liturghiile aceste se aduc din partea
unui servitor public al bisericii pentru toti credinciosii apartind-
fori trupului mistic al lui Cristos. Din cauza aceasta nici in li.
turghiile private nui tented preolutui sa slujeascd singur; 5i
de aceea porunceste Biserica preotului, ca atunci, când zice :
Pace tu(uror" sä nu-si rAspundd el insusi, ci altul sd-i räs-
pundä : $i spiritului Me. Asa dar, conlucrarea unei persoane
1) Conc. Prov. III t 3. C. 2. n 15.
2) Conc. Prov. III, 1. C.
3) Conc. Prot,. III t. 3. c. 2. n 13,

www.dacoromanica.ro
144

ajutãtoare este, dupa dreptul bisericesc, necesara, 5i aceast5

persoand trebue sa fie de regula cantorul, in caz de lipsa, insa
alt bdrha1".1)
Din aceste rezultà, cd la savar5irea liturghiilor private,
cari pot fi sadr5ite 5i recitativ, nu numai cantate este obligat
preotul sub pacat greu : a) sã aiba o persoand ajutatoare, care
sa dea raspunsurile 5i sa reprezinte poporul ; 5i b) aceasta
persoand sa fie bdrbat, nu femeie. Numai in caz de necesitate
urgenth, când nu s'ar putea afla barbat (sau Mat), se poate ad-
mite ca femeile sa indeplineasca functiunea de cantor ; dar nu
le este permis ca sa' intre in altar.2) Asemenea se admite, pe
baza uzului, ca femeile sd dea raspusurile la Liturghie din cor.
In finuturile misionare se da misionarilor facultate speciala
sa liturghiseasca 5i fara persoana ajutatoare (la latini : ministrant,
la noi : cantor).
Notii. Preotul sa nu corecteze, in cursul Liturghiei, ras-
punsurile gre5ite date de cdtre cantor, pentruca sa nu conturbe
prin aceasta pe cei prezenli sau 5i pe sine insu5i. Dupa Liturghie
il poate face atent la gre5elile comise, dar 5i atuncea cu blândefe
5i parinfe5te.

5. Concelebrarea.
195. Este 5tiut, ca, dupa practica Bisericii noastre de
nit rasaritean, se admite ca mai multi preofi sà liturghiseasca
deodata la acela5i altar, adeca sa concelebreze. Aceasta pe moti-
vul, ca dupa disciplina orientald la un altar inteo zi numai una
liturghie se face. Prin urmare, daca ar fi mai multi preofi, cari
ar voi sa liturghiseasca, s'a admis ca sa liturghiseasca deodatä
tofi la acela5i altar 5i nu succesiv fiecare singur.
Cu privire la concelebrare Conc. Prov. III. prescrie urrna-
toarele :
Daca vor fi mai multi fireoli cari ar voi sa liturghiseasca,
vor putea liturghisi cu tofii impreuna, deodata la acela5i altar..
Bineinfeles, ca vor trebui sa fie ajunafi, curafifi de pdcate, im-
bracafi in toate ornatele prescrise 5i vor avea sd reciteze respi-
cat toate cele prescrise in Liturghier 5i sä indeplineasca toatd
ceremonia prescrisa ; vor consacra cu tofii 5i se vor cumineca
cu tofii, dupa. obiceiu : cu Sfântul Trup si apoi cu S. SAnge, in
ordine dupd intaietate.
1) Conc. Prov. III. t. 3. c. 1. n. 4.
2) Asemenea dispozifiune se cuprinde si in codicele latin can. 813,
pentru ministranli.

www.dacoromanica.ro
 145

La consacrare vor avea sa fie cu luare aminte 5i sa pro-

nunfe cuvintele consacrarii deodata cu pontificantele. Acesta va
fi atent 5i va pronunfa cuvintele tare si respicat, iar ceilalfi vor
griji sa pronunfe 5i ei deodata ; in caz contrar se expun primej-
diei de a nu consacra, fiind deja materiile consacrate prin ponti-
ficante sau prin yreunul care s'a grabit mai tare ca ceilalli.
Liturghisind prin concelebrare, fiecare preot satisface inten-
fiunii acelora pentru cari se aduce S. Jertfa si poate sa primeasca
stipendiu pentru liturghiile astfel celebrate.9
Prin urma re, la concelebrare fiecare preot care liturghise5te
poate aplica fructul S. Jertfe la o anumita intenfiune, Intocmai
ca 5i cum ar liturghisi singur. Motivul este, 0' desi materia
Jertfei liturgice este numai una, totusi sunt atatea Liturghii cati
sunt liturghisitorii. Aceasta pentruca victima este de o yaloare
infinita 5i se poate oferi de catra un numar nedeterminat de
ministri.2)

6. Intreruperea Liturghiei i Intregirea Jertfei liturgice.

196. Intreruperea Liturghiei. Liturghia totdeauna
trebue sdyarsita in Intregime, a5a cum se afla in Liturghier.
Prin urmare, intenlionat, fard motiv just 5i gray, nu este permis
a Intrerupe Sf. Liturghie. In special, nu este permis a intrerupe
Liturghia asa, ca Sf. Jertfa sa ramana necompleta, afara de ca-
zul, cand ar ameninfa primejdia rnortii din partea du5manilor,
sau din cauza unui incendiu, cutremur de pamant 5. a.; sau cand
ar fi ameninfata S. Euharistie sa fie profanata. In astfel de ca-
zuri poate preotul liturghisitor sa intrerupa Liturghia si sa con-
sume specia sau speciile eventual consacrate, sau sa le ia cu
sine 5i sa le aseze inteun loc sigur.2)
197. In special, se poate intrerupe Liturghia pe motiv
just, care motiv trebue sa fie cu atat mai gray, cu cat intreru-
perea este mai insemnata, adecd Inteo parte mai momentuoasa. A5a:
a) Dupd Evanghelie se poate intrerupe Liturghia pentru
ca sa se Vila predica, sau sa se comunice poporului anumite
lucruri, ex.: vestirile de casatorie, sau sa se facd rugdciuni pen-
tru morfi s. a.
b) Inainte de Ofertoriu se poate intrerupe Liturghia daca se
intampla sa vind Episcopul, regele sau pelerini cari yin in pro-
) Conc. Prov. III. t. 3. C. 1. n. 8.
2) Benedict XIV. De Missae Sacrificio, 1. 3. C. 6. n. 1-10.
a) Noldin-Schmitt, I. c. n. 214, 2, a ; Vermeersch, 1. c. n. 321.

www.dacoromanica.ro 40
146

cesiune 5i n'au ocaziune sa asculte altd Liturghie. Unii sustin,

cd in acest caz preotul poate incepe din nou Liturghia.1) De altcum,
in astfel de imprejurari se acomodeazd obiceiului local.2)
c) Inainte de consacrare se poate intrerupe Liturghia dacA
preotul i5i aduce aminte cd a frant ajunul, sau se an in pacat
de moarte, presupuriând bine inteles c5 se poate omite
Liturghia fdrd scandal ; in caz contrar va trebui saii de5tepte
pärere de fat' perfecta impreunat5 cu propusul firm de a se
marturisi 5i sä continue Liturghia. Asemenea trebue intreruptd
Liturghia dacd se aflã in bisericd un excomunicat de incunjurat
(vitand) 5i nu poate fi scos afard ; numai dac5 nu scuza dela
aceastá intrerupere vreo incomodare prea mare.2) Presupurand
cä excomunicatul acesta de incunjurat inträ in bisericd dupd
consacrare, nu se intrerupe Liturghia. Daca se pAngdre5te bi-
serica farA veste in cursul Liturghiei, ex.: inaite de consacrare,
trebue intreruptä Liturghia ; iar dacd se intampla aceasta dupä
consacrare, nu se intrerupe.4)
In caz cã Liturghia s'a intrerupt inainte de consacrare 5i
preotul se inapoiazá, atunci, dacd intreruperea n'a durat mai
mult de o ord., continua de unde a Idsat ; iar dac5 a durat mai
mult de una orä, incepe toate dela inceput.5) In acest caz va oferi
alta materie (pane 5i yin), iar cea oferitd mai 'nainte o va con-
suma la sfar5it, când va spala potirul.')
d) In cursul consacrdrii soli dupd consacrare se poate
intrerupe Liturghia numai and urgiteazd vreo necesitate grav5,
sau din partea preotului liturghisitor, ex. morb ori altd necesi-
tate trupeascd care nu poate fi amânatd pând la sfAr5itul Li-
turghiei; sau din partea altuia, ex. botezarea sau deslegarea unui
muribund. Pentru administrarea celorlalte sacramente, cari nu
sunt a5a de necesare, nu se intrerupe Liturghia la acest loc,
numai claca bolnavul este a5a de aproape, incat nu este nevoie
ca preotul sd desbrace ornatele sacre.
In caz cã s'ar intrerupe Liturghia dupd consacrare, SS.
Specii se a5eazd in tabernacul 5i, dupd ce se inapoiazà, preotul
continua Liturghia de unde a I5sat.7)
1) S. Alf. 1. 6 ri. 353 ; Vermeersch, I. c.; Noldin-Schmitt, 1. c.
2) S Alf. 1 c
3) Aertnys-Damen, 1. C. u. 259, qu 2, 3 ; Codex. can. 2259 § 2.
4) I. D. Mansi, Epitome doctrinae moralis et canonicae ex operibus
Benedicti XIV. p 401.
5) S Alf. I. 6 n 354; Vermeersch, I. c.; Aerinys-Damen, 1. C.
6) Noldin-Schmitt, I. c, n. 214, 2, b.
7) S. Alf. 1 6 n. 354.

www.dacoromanica.ro
 147

e) Se mai poate intrerupe Liturghia cand o permit rubri-

ae, ex. in Liturghiile episcope5ti, cand se face hirotonire de
srliaconi 5i preoti.
198. Intregirea Jertfei liturgice Intrerupte. Referi-
-tor la aceasta chestiune, pentru practicd notam urmatoarele :
o) Daca Liturghia a fost intrerupta inainte de consacrare,
sex. pentru Imbolnavirea sau moartea subita a preotului liturghi-
sitor, atunci nu se continua de catre altul, ci se omite,
b) Daca preotul liturghisitor s'a imbolnavit sau a murit
dupa consacrarea unei specii, trebue sa continue altul, presut:'
Nunand ca este la indernana de acolo unde a lasat celalalt.
In acest caz poate suplini alt preot chiar 5i dacd nu mai e aju-
nat, deoarece e mai pe sus porunca divina de a intregi Jertfa
liturgica, decat cea bisericeasca despre ajunul sacramental ; ba
chiar preotul iregular 5i excomunicat poate 5i trebue sa supli-
neasca.9
Asemenea, daca preotul se Imbolnave5te sau moare dupa
cuminecarea cu una specie, cu cealalta trebue sa se cuminece
altul, daca este.
199. Nota. a. Dacd e cu putinta ca preotul care a intrerupt
.Liturghia (ex : pentrucd i s'a fdcut räu) sd se inapoieze nu peste mult,
trebue asteptat sd vind el si sd continue chiar si clacd intre timp ar fi frAnt
.ajunul'; deoarece porunca divind, ca acelasi sa completeze Liturghia care a
si intrerupt-o, este mai pe sus decdt porunca bisericeascd a ajunului.2)
2. Dad intreruperea a durat mai mult de una oil, pärerea pro-
babild sustine cd nu existá obligatiune a cduta alt preot care sd intre-
geascd jertfa liturgicd. Motivul este, cd se crede cd n'ar mai fi unitatea
morald care se cere intre cele cloud actiuni esentiale la jertf a liturgica.3)
3 Dacd nu se eta preot care sa intregeascd S jerta inainte de
amiazi (fie chiar si iregular sau excomunicat), speciile consacrate se
aseazd in tabernacuI ,(chivot) pand in ziva urmätoare, când se vor consuma
la Liturghia care se va face.4)
4. Asemenea, dacd preotul va muri sau se va imbolnavi dupd cumi-
necare, dar inainte de consumarea speciilor la sfdrsitul Liturghiei, nu este
necesar sa intregeascd altul, ci S. Trup si Sange sd se pästreze pând la
proxima Liturghie, când se vor consurna inainte de spalarea potirului, dupd
consumarea celor proaspete. Motivul este cd, de o parte jertfa este plinità
deja, iar de altd parte aceastd consumare a rättasitelor S. Trup si S.
SAnge, dupd ritul 13isericii noastre, nu este necesar sd o facd preotul litur-
ghisitor ci diaconul, si numai and nu este diacon le consumd preotu1.5)
In biserica veche rámdsitele aceste, dacd erau multe, le consumau copiii,
9 S. Alf. 1. 6. n. 355.
2) Lacroix I 6. p. z. al. 552.
a) S. Alf. 1. c
4) 13enedict XIV. De Missae Sacrificio s. 2. n. 110.
5) LiturghierBlai 1870 p. 111-112 ; r, 1905 p. 128.
www.dacoromanica.ro 10*
148

cari trebuiau sa fie ajunati; in biserica din rerusalfm era datina a le arde,..
dupa obiceiul Legii Vechi.1) Credinciosii vor aduce cazul la cunostinja pro
topopului sau a preotului din vecini, care se va ingriji de SS_ Specii.

Arlicolul IX.
Preglitirea preotului la sAvEirOrea Sf. Liturghii..
1. PregAtirea sufleteasa.
200. S. Apostol Pavel in scrisoarea catra Corinteni aver-
tizeaza pe toli crestinii zicand : scl se ispileascd omul pe sine,.
5i a5a sa manance din pane 5i sa bea din pahar ; cad cel ce-
mananc5 i bea cu nevrednicie judecald lui-si nulndncd si bea,
nesocofind frupul Doinnului.") Adeca, sa fie omul in rand cu
sufletul sau, sa fie in statul darului 5i numai a5a sa se apropie-
de S. Cuminecaturd.
Cu atat mai vartos se cuvine aceasta preotului care nu numai
sa imparta5e5te cu S. Taina, ci o savar5e5te chiar in Sf. Liturghie.
Pentru aceasta prescrie si I3iserica noastra in Reinduiala Stitt-
tei si dumnezeesfii Liturghir, ca : Vrdnd preoful sà sdudr-
.seascd dumnezeeascd Lifurghie, este dafor mai 'nainte de
Mate, sd fie marturisit i tmpdcat cu toli, si sd nu aibd nimic
asupra cuiva, si sdsi pdzeasco, cdl va pufea, inima de gdn-
dart rele, si sd se conteneascd de cu seara, si priveghidnd
ptind la vremea Liturghiei."
201. Pe baza acestora notam, ca cel ce vrea sà litur-
ghiseasca :
1. Trebue sd fie fiber de orice iregularitate si censurd;
prin cari s'ar impiedeca uzul sacramentelor.
2. Trebue sd fie In staful darului sfinlitor.8) Statul daru-
lui sfintitor sa-1 castige pin mdrlurisire sacramentald inainte de-
Liturghie ; 5i nurnai in caz extraordinar se poate inlocui martu-
risirea sacramental5 cu parerea de rau perfecta impreunata cu
propusul firm ca se va márturisi cat mai in graba. Astfel de caz
ar fi, cand nu ar avea la indemana preot caruia sa se poata
marturisi, §i totodata urgiteazd 5i necesitatea de a liturghisi.
(2) Conditia intai : lipsa anal areal, caruia sä se poata marturisi,
se verified in cazul, cam' avand in vedere imprejurärile respectivului preot
care se afla in pacate (ex. : e bolnavicios, comuna vecina, unde ar fi preot,
este prea departe s. a.), numai cu foarte mare greutate ar putea ajunge laz
un preot sa se marturiseasca.
9 Marcu, 1. c. p. 280.
2) I. Cor. 11-29 ;
) Conc. Prov. III. t. 3. c. n. 8 ;

www.dacoromanica.ro
 149

Nu se verified aceasta conditie atunci, cand ar fi absent numai con-

lesorul propriu, sau cand celui prezent, fiind prea cunoscut, i-ar fi prea
greu sA se spovedeasca. Cu toate aceste nu se pare improbabila parerea
acelora, cari sustin, ca se verified aceasta conditie si in cazul, cand, de ex.
fatal ar trebui sa se spovedeasca fiului, sau bunieul nepotului si ar avea
pAcate urate, 9 dar aceastA imprejurare nu se poate ref en i la cazul, cancl
un preot mai in vrasta ar trebui sa se mArturiseased unui preot mai lanai.,
fie chiar i cunoscut 2)
b) Conditia. a doua : necesitalea urgenló de a liturghisi, se verificA
in urmAtoarele cazuri : 1 Cand preotul este obligat sa liturghiseasca pe
taza of iciului in dumineci i sarbatori, sau trebue sd facA Liturghie fune-
braid de mai 'nainte fixatA, la care asista i cei cari au cerut-o, sau tre-
Zue sA liturghiseascA pentru cei cari se cuminecA, si aceste nu se pot
amana fArA scandal 2 Cand, dupace a ineeput Liturghia a comis pdeat sau
ii aduce aminte de pAcatul savarsit si riespovedit, si nu poate intrerupe
sau amana Liturghia fAra sA se produca scandal sau sa se defaimeze. 3.
-and urgiteaza necesitatea de a liturghisi pentru a putea cumineca pe un
anuribund.
Toti aceia cari in astfel de necesitate urgentA trebue sa liturghiseascAr-
in statul pAcatului de moarte fiind, sunt obligati sA destepte in sine parere
de rAu perfecta cu propusul firm ea se vor mArturisi cat mai in graba )
.Aceasta este o porunca bisericeased care obliga sub pacat greu.4)
Obligafiunea de a se marturisi cot mai Plumb& nu se in-
felege a5a, cd atunci cand se va marturisi la vremea sa,5) ci,
dupa parerea comuna, se infelege un interval de frei zile, 5i--
-urgiteaza 5i atunci, cand preotul respectiv n'ar liturghisi dupa
trei zile ; iar in intervalul acestor trei zile nu poate liturghisi
nemarturisit numai in caz de necesitate urgenta, ca mai sus.
Se poate intampla, ca sa fie obligat a se marturisi chiar in aceea5i
2i, sau in cea urmatoare, daca atuncea are la indemana preot 5i-
prevede ca mai tarziu nu va avea cui sa se spovedeasca, sau
va trebui mane sa liturghiseasca 5i atuncea nu va avea preot ca
sa se marturiseascd.9
Nu se refera aceasta dispozitiune 5i la preotul care, con-
5tient fiind cã se afla in pacat de moarte, fara necesitate, ar
vrea sa liturghiseasca din devotiune numai ; precum nici atuncea,
and ar trebui sa liturghiseasca pe baza beneficiului. Unul ca
1) Berardi, Praxis conf. 3. n. 338 ; Genicot, Theol. Mor. II. n. 193.
2) Naldin-Schmitt, 1. c n. 142, 1. b.
3) Conc. Trid. ses. 13 De Eucharistia, c. 7
4) Papa Alexandru VII. a damnat urmAtoarea prop. (38) : ,Mandatum
Tridentini facium sacerdoll sacrificanti ex necessi(ate cum peccato mor-
tal!, confttendi quam primurn. est consilium, non praeceplum'.
5) Alex VII. a damnat urmatoarea prop (39) : lila particula _gum
,primum" Intelllgitur, cum sacerdos suo lempore confilebitur".
6) Lugo, De Euch. disp. 14, n. 162. urm.; S. Alf. I. 6. n. 266 qu. 4
www.dacoromanica.ro
150

acesta este obligat, pe baza poruncii fundamentale, sa se martu-

riseasca inainte de Liturghie.9
3. Se cere Sd fie impdcat Cu foil, $i sd nu aibd ceva
asupra cuivau. Aceasta o porunceste insusi Isus Cristos, candi
zice ; De aduci darul Ida (a altar fi acolo ili Del aduce aminte-
cd Irately Mu ore ceva Impotriva ta, lasd darul Mu fnointea
altarului, i mergi de le impacd iota! cu fratele Mu si atuncea
vind si add darul Mu.2) lar daca nu va avea limp sa o MCA' '
aceasta si va fi nevoit sa liturghiseasca, .a-si destepte parere-
de rau si gaud bun catre aproapele cu care s'a scarbit, si propus
ca se va impaca cat mai ingraba, 5i asa sa liturghiseasca ; ca
nu cumva fara pace si unire sa primeasca S. Taina a path si
a unirii, zice Card. Bona si asa sa se arate mincinos
inaintea Domnului.5)
4. Se cere, apoi : Sd-si pdzeascd, pe cat va putea, inima
de gdaduri rele". Gandurile rele se alungã prin desteptarea ac-
tului credinfei, speranfei si iubirii ; prin rugdciuni si lectura pie,
cari toate aduc liniste si pace in suflet, si desteapta pietatea,
pregatindu-1 astfel pentru savarsirea cu vrednicie a S. Jertfe. De
aceea si Conc. Prov. I. recomanda preolilor sa se pregateascat
cum se cuvine la sdvarsirea S. Liturghii reciltind orele cano-
nice") in special Manecatul, dupd cum a spus-o aceasta si Papa
Inocenfiu al IV. inteun raspuns catre episcopii greci si latini
din Cipru.5)

2. Preglitirea trupeasa.
202. Pregatirea trupeasca la celebrarea Sf. Liturghii, in-
tocmai ca si la cuminecare, este de cloud feluri : Una este esen-
fiala, poruncild de catre Biserica sub pacat greu ; alta este de-
recomandat, si ca atare nu obliga sub pacat greu.
Pregdfirea esenliald, poruncikY, consta in contenirea dela
unele placed in sine iertate de altcum ; adeca, este infra-
narea preotului, ceeace se face prin : a) observarea ajunului
natural, care se mai nurneste si a jun sacramental ; kr pentru
cei cds(Ylorill, i prin contenirea dela uzul cdsdloriel.
1) Suarez, disp 66 s 7 ; Lugo, I. c n 150 ; S Alf. 1 c cia 50.;
Noldin-Schmitt 1 cn 142, 2
2) Mat. 5 23-4 .
3) Card. Bona Rerum lit H c I. n 3,
4) Conc. Prov I t. 7 c 2
5) Sacerdotes autem dicant horas canonicas more suo, sect. Missam_
celcbrare priusquam off icium matutinale compleverint, non praesumant',
la Brned, XIV. De Missae Sacrif. 3. c 13. n. 4

www.dacoromanica.ro
 151

Pregdtirea recomandold este: curdlenia tropului de orice

maculd exlernd, sau alte lucruri, cari nu s'ar potrivi cu reve-
rinta externa ce o datoram S. jertfe, de ex.: scurgerea involun-
tara a seminlei, rani, bube, imbracaminte si mani murdare 5. a.
203. 1. Ajunul natural. Cat priveste natura ajunului
natural, precum si modul cum se frange ajunul, se va trata mai
amanuntit in sectiunea urmatoare, unde va fi vorba despre dispozi-
tiunea trupesca ce se cere la cuminecare. Aci vom accentua obli-
gatiunea severa a preotilor liturghisitori de a pastra ajunul sa-
cramental inainte de Liturghie. Despre acestia zice Conc. Prov.
ill. ca sunt datori cu told a fi nemdncali si nebeuh".1)
Porunca bisericeasca a ajunului natural inainte de Liturghie
obllga sub pdcat greu. Fiind, insa, aceasta obligatiune izvorata
din lege bisericeasca, inceteaza : a) in coz de necesitate i b)
prin dispensd.
204. 10. Cazurile cand preotul liturghisitor este scuzat
dela observarea ajunului sacramental pentru necesitate, sunt
urmatoarele:
a) Cdnd argi(eozd necesitatea tatregirii Jertfei liturgice.
Motivul este, 6 in acest caz legea divina care urgiteaza intre-
girea Jertfei liturgice este mai pe sus decal cea bisericeasca,
care porunceste ajunul natural inaintea Liturghiei si a Cumine-
carii. Prin urmare :
ze) Data preotul dupa consacrare isi aduce aminte ca el a
Irfint ajunul, trebue sa intregeasca Sf. jertfa cuminecandu-se si
(data a frant ajunul ; in caz ca si-ar aduce aminte de aceasta
inainte de consacrare, atunci numai data se poate fara scan-
dal trebue sa intrerupa Liturghia si sa nu mai continue.
ii) Data dupa consacrarea unei specii, preotul liturghisitor
e imbolnaveste, sala moare repentin, poate si trebue sa supli-
neasca altul (data se afla la indemana) chiar si data n'ar fi
ajunat.
y) Data la cuminecare ar observa ca in potir nu este yin,
ci alt lichid, alb"' matetie invalida, si a gustat din ea, trebue sa
consacre de lieu materie valida si sa se cuminece.
b) Pentra eui(area spandolului poruncita de legea naturala,
tare este mai ipe sus ude cat cea bisericeasca. Asa ar fi, buna
oara, cand prentul inainte (de consacrare se afla ca a frant ajunul
natural, dar nu poate intrerupe sau omite Liturghia fara sa pro.
duca scandal. Mai ales se poate intampla aceasta unui paroh in
I) Sinoct.(rartaa. (c. 48 ; (al:ix Prov. III. t. c. 1. n, 8 ; Code)i. can 808.
www.dacoromanica.ro
152

dumineci 5i sarbatori, cand nu poate omite Liturghia lard sa ge

scandalizeze poporul (mai vartos daca este si vreo festivitate
extraordinara), sau sa se defaimeze. Cand s'ar putea omite Li-
turghia fara scandal, in locul ei sä se faca alte funcfii, ex. sA
se cante mai solemn Manecatul.
c) Foarte mulfi teologi, in frunte cu S. Alfons, sunt de
parere ca 5i atuncea poate liturghisi preotul Vara sA fi ajunat,
and urgiteaza necesitatea primirii viaticului; 5i aceasta atat in
cazul cand ar fi vorba de providierea altuia, cat 5i, mai ales,
de cea a preotului liturghisitor. Motivul este, ca porunca care
urgiteazá cuminecarea bolnavului (primirea viaticului), este mai
pe sus de cat cea bisericeasca, care prescrie ajunul natural.')
205. 20. Dispensa. Afara de cazul necesitafii, preotii
liturghisitori mai pot fi scutili de la observarea ajunului natural
prin dispens6.9 AceastA dispensa nu se da ca 5i un favor per-
sonal, nici pentru devofiunea speciala a preotului respectiv, ci
pentru folosul sufletesc al credincio5ilor, si sub condifiunea, ca
sa se incunjure scandalul, ceeace se face prin aceea cã nu se
foloseste de acea facultate in vazul tuturor, nu ia nimic in pre-
zenfa altora,
Prin urmare, se da dispensa dela ajunul natural dinaintea
Liturghiei atunci, card folosul spiritual al credincio5ilor cere ca
preotul sa liturghiseascä de dou'd ori in aceeasi zi, sau trebue
sA liturghiseasca la ora prea tarzie, si nu ar putea observa
ajunul natural farA numai cu multa greutate, ex.: este bol-
navicios, sau si pentru alte motive rafionabile, ca de ex,: obo-
seala prea mare cu care ar fi impreunata savar5irea Liturghiei,
departarea prea mare pana la biserica din ceatalta parohie 5i
drumul greu, anevoios 5. a.°)
Ceea ce se permite prin o astfel de dispensa este luarea
unui lichid (ca beutura), excluse fiind cu desavar5ire spirttroasele
a5a se poate lua spalarea (ablufiunea) din Liturghia precedenta.1
E de notat, cá aceasta dispensa nu se presupune, ci tre-
hue cerutA dela S. Scaun prin Ordinariatul diecezan, care- even-
tual, o are si o cla insusi pe baza facukafilor cvinatenale.
Unii teologi sunt de pdrerea, ca de:4i ac.easta dispensa nu;
se poate presupune, ci trebue cerutä, totusi, in caz necesitate:
1) Lugo, disp. 15. n. 69; Layrnann, I. 5t Pr. 4.. c. 6: n. 20:4, S4 Am.
1. 6 n. 286; Vermeersch, 1. c. n. 316; Noldin-Schmitt, L C. n ISZ
2) S. C. Of. 22 Martie 1923. (A. A. S. XV)k
3) Vermeersch, I. c. n. 3i6;
1) S. C. C. 16 No. 1923 (A. A. S. XV);

www.dacoromanica.ro
 153

-tirgenta, and trebue sa se liturghiseasca pentru popor, i n'ar

fi preot care sa fi ajunat, si nici timp nu este pentru a recurge
la Ordinariat, folosindu-se de epikeia, ar putea sa liturghiseasca
un preot care a luat ceva lichid.1)
206. Nota. Preotii nu se pot folosi, pentru sdvirsirea Sf Litur-
ghii de privilegiul, care s'a dat celor cari bolesc de multd vreme, ca sa se
poatd curnineca si far& sa fi ajunat
Se pot, insä, folosi de acel privilegiu ca sd se cuminece ca laicii.
mdeplinind aceleasi conditiuni cari se cer pentru bolnavii carora li s'a dat
.acest privilegiu.2)
207. 2. Contenirea dela uzul egsZitoriei. (Jzul a-
satoriei este una dintre placerile licite in sine, dar dela cari
preotul trebue sa se conteneasca inainte de Liturghie, intocmai
cum trebue sa observe ajunul natural. Aceasta se bazeaza pe
practica Legii Vechi, in care preolilor le era interzis uzul casa-
foriei trei zile inainte de ce ar aduce jertfa.3) in Legea N. s'a
pastrat aceasta practica pentru reverinta speciala fafa de S.
lertfa.4)
Cat timp sa se conteneascd dela uzul casatoriei nu era ho-
tarat pretutindeni la fel. Clemente VHL zice ca preotul de rit gre-
cesc, daca este insurat, sa se infraneze o saptamand inainte de
savarsirea Liturghiei.5)
Conc. Prov. I. dispune in aceasta chestiune urmatoarele :
Biserica noastra din timpurile apostolice a admis la S. Preolie
barbati casatoriti cu una vergurd, concezandu-le a petrece in
uzul casatoriei si dupa primirea SS. Orduri, pedepsind chiar cu
asprime pe cei ce s'ar sfii a primi S. Cuminecatura dela preotul
insurat. Cu toate aceste canoanele irnpun preoplor insurafi
strônsd obligaliune de a se absfinea de uzul cdsaloriei de
cal° ori uor sd se apropie de S. Altar spre celebrarea S.
Liturghiim.9
Din aceasta dispozitiune a Conc. Prov. se vede a fiecare
preot casätorit este obligat sa se conteneasca dela uzul casato-
1) Vermeersch, 1. c ;
2) Noldin-Schmitt, 1. c. n. 158, e ;
3) Esire, 19, 15.
4) Sinod. Cartag. can, 23 ; Sinod. VI. can. 13,
5) Presbyter graecus conjugatus ante sacrum sacrificium seu sactam
Missam celebrandam vel per hebdomadam, vel per triduum abstineat ab
uxore" (Instr ,Presbyteri graeci" ; i.r. la Benedict XV. De Synod 13 c. 11 ;
In Pidalion p 138, nota 1, se spune. cd Luca, patriarhul zicea ca trei
zile sd se conteneascd cei cari vreau sd se cuminece si cei cari slujesc
altarului
b) Conc, Prov, I t. 7. c. 4.
www.dacoromanica.ro
154

riei inainte de Liturghie, in tocmai ap, precum este obligat sa

observe ajunul natural, adeca sub pdcat greu.9 Este mai mare
obligafiunea preotului a se conteni inainte de savar$irea S. Li-
turghii, decal a acelora, cari vreau sa se cuminece, deoarece
preotul nu numai ca se imparta5e$te, ci mai intai $i consacra.
Uzul casatoriei, in sine considerat, este iertat, dar, precum
se cuvine, din reverinta fafa de Sf. lertfa, ca preotul liturghisi-
tor sa se abfind dela alte placed (mancari $i beuturi), cari ase-
menea nu sunt placate, tocmai a$a se cuvine sa se conteneasca
$i dela acesta.
Timpul cand incepe contenirea dela uzul casatoriei inainte
fie Liturghie, este acela$i ca si pentru ajunul natural : dela mie-
zul nopfii precedente; dupa cum, adeca mancarea $i beutura
este oprita dupd miezul nopfii, asemenea $i uzul casatoriei este
strict oprit dela acest termen, de cafe ori va vrea un preot sa
liturghiseasca. In rubrica dela randuiala Sf. Liturghii se spune,
ca preotul s6 se conleneascd de cu seara." Contenirea aceasta
se infelege atat despre ajunul sacramental (abfinere dela man-
care $i beutura), cat $i despre infranarea altor placeri trupe$ti
(uzul casatoriei). Si, dui-A cum ajunul natural incepe dela miezul
noplii,2) asa $i contenirea dela uzul casatoriei incepe deodata cu
ajunul. In caz contrar ar fi cu neputinfa ca preofii casatorifi sa
liturghiseasca zilnic; ba, daca s'ar finea ceeace se spunea pe
vremuri : sa se conteneasca o saptamana sau $i numai trei zile,
inainte de Liturghie, foarte cu greu s'ar putea implini datorinfa
de a liturghisi $i numai in dumineci $i sarbatori, deoarece im-
plinind aceasta ar trebui sa se conteneasca loath. viafa.
Nu incape indoiala, ca fiind vorba de acei preofi casatorifi
cari liturghisesc numai in dumineci $i sarbatori, sau $i la alte
ocaziuni mai rari, cand li se cere vreo Liturghie, se cuvine ca.
aceia sa se infrâneze $i inainte de miezul nopfii precedente Li-
turghiei ; $i aceasta in infelegere imprumutata cu sofa, dupa.
sfatul S. Apostol Pavel.9 Asemenea se cuvine sa se conte-
neasca $i in ziva liturghisirii dui-A Liturghie, de$i impreunarea
onesta in ziva in care s'a cuminecat cineva, nu este pacat.4)
1) In textul latinesc al Conc, se spune : ...canones Presbyteris con-
jugatis siriclissimam imponunt obligationem sese ab usu matrimonii
abstirtendi .".
2) Aid si practica orientalilor este la fel cu a apusenilor. Vezi
Dumnezeestile Liturghii", I3uc 1887, p 257.
3) I. Cor 7. 5-6 : SA nu opriti datoria unul altuia fail numai cu
bun Injeles /And la o vreme. ca sa vä Indeletniciji in post si rugdciune si
iarasi sä va Impreunali, ca sa nu vä ispiteascá pe voi satana pentru nein-
frAnarea voastrá Si aceasta o zic dupa sfat, iar nu dupd porunca "
4) S. Alf. 1. 6. n. 271, 3.

www.dacoromanica.ro
 155-

208. Curlifenia trupului de orice maculä externii..

Este adevárat cä intindciunea externd a trupului nu atinge sfin-
fenia SS. Taine, dar este necuviincio3, ca sa se apropie cineva
cu trup murdar. De aceea nu se cuvine sd se apropie de Sf.
Jertfá :
a) Cel care a avut scurgerea involuntara a seminfei in
somn, sau i provenith din morb. Motivul este, cd de$i scurgerea
(polufiunea) involuntard nu constitue pácat, totusi, mai ales dacä
are efecte deprimante, sau a produs o tulburare sufleteascä, sau
amintiri urâte, este cuviincios a arndna liturghisitea, daca se
poate, deoarece la Liturghie trebue sa fie preotul bine concen-
trat sufleteste. Dacd nu lasa nici o urrnA rea in suflet, sau este
motiv just de a liturghisi, nu trebue amânatà Liturghia (nu nu-
mai in dumineci i särbätori, ci i când este vorba de liturghisi-
rea zilnic5).1)
b) Nu se cuvine sd se apropie cineva de Sf. Jertfa cu ma-
nile murdare, nespAlate. De altcum peste tot, se cuvine ca preofii
sd dea exemplu de curAfenie tuturor credincio$ilor, ca i prin
aceasta >sa se nizuiascá a sustinea decoarea clericala zice-
Conc. Prov. I. aducându-si aminte, cà curäfenia din afard nu
fdra temeiu se socoteste de sernnul purifàfii internea.9
c) Asemenea nu se cuvine ca preotuI sa aduca Sf. Jertfa
imbracat in vesminte murdare, zdrenfoase. Sinodul Prov. I. )o-
bligd strict pe toti preofii, ca de cAte ori celebreazd S. Liturghie
sd fie imbrAcafi in vesmânt talar«.9 Prin urmare, este strict-
oprit ca cineva set Iiturghiqeascn Prd reverencld; asemenea nu
este permis a savArsi nici celalalte funcfiuni sacre in vesmânt
civil, fie chiar si canonic.

SECTIUNEA II.
S. Eucharistie ca sacrament.
Articolul I.
Natura si efectele S. Euharistii.
1. Natura S. Euharistii.
209. S. Euharistie se poate considera : 0) ca $i sacra-
ment, intrucdt prin vorbele consacrArii se face si prin impartd-
9 S Alf 16 n. 271, 1; Noldin.-Schmitt, 1. c. n. 145 ; Aertnys-
Damen 1 c n 153, pu. 1;
2) Conc Prov I. t. 7. C. 7. ; Chiar $i páganii cereau ca cel ce
aduce jertfd sä aibá : ouras manus, puras vestes, pura vasa, puram hos
tiam, purum vinum r
3) Conc. Prov I, 1, c.

www.dacoromanica.ro
 156

§anie se consuma sub speciile panii 5i a vinului; b) se poate

-considera ca MHO euharisticd, intrucat Orin consacrare se ofera
lui Dumnezeu. Despre S. Euharistie ca jertfa euharistica, am
tratat in sectiunea precedenta ; aci vom trata despre S. Euha-
ristie ca sacrament, avand in vedere efectele ei asupra viefii su-
flete5ti a credincio5ilor. .
S. .Eucharistie este cel mai sfánt si Malt sacrament al
Legii Noud, care sub forma pant! si a uinului cuprinde ade-
varatul trup si &Inge al Domnului nostru Isus Cristos spre
nutrirea sufleteased a credinciosilor.1)
Panea 5i vinul sunt semne materiale cari cuprind fiecare in
intregime trupul 5i sangele Domnului. De aici urmeaza, cã cel
ce se cumineca numai sub o specie prime5te aceea5i grafie de-
plina ca 5i cel ce se impartase5te sub amandoud speciile. Nu
prime5te mai multa grafie acela care se cumineca cu amandoua
speciile, decal acela care numai cu una, nici acela care a primit
(loud sau mai multe particele, decal cel care a primit numai
una.2) Motivul este, Ca Isus Cristos este de fafa intreg cu trupul
5i cu sangele sub fiecare specie 5i in fiecare particicd a acelora,
fie aceea ori cat de mica, ramanand de fata pand atunci, pand
cand nu se distrug speciile prin consumare sau corupere.
Cat timp se cere, 0115 ce se corup speciile in stomahul
omului, nu se pote spune precis. Parerea comund e Ca la cei
bolnavi raman necorupte 5i 30 minute ; iar la cei sanato5i, de
xegula, dupd 15 minute sunt corupte.3)
Daca un strop de vin consacrat se amesteca cu alt lichid,
.a5a ca substanfa vinului nu se mai pastreazd, atunci a incetat
a fi de fafa sangele Domnului ; nu inceteaza insa, daca se ame-
steca cu alt vin, mai vartos de acela5i soiu, a5a, cä daca un
strop de yin consacrat, se amestecd cu vin neconsacrat de aceea5i
-specie, tot vinul acela se sfinfe5te. Unii spun ca acest vin ar
putea fi beut 5i de laici.')
Fiecare dintre cele cloud specii se pot consacra valid una
fard alta, dar, cu toate aceste, nici cand nu este permis a con-
sacra una singura numai.5) Se poate intampla totu5i, ca una
specie SA* se consacre färd ceealalta 5i sã fim scutifi de pacat.
.4015a in primejdia morfii, cand nu este timp pentru consacrarea
1) Conc. Prov. I t v. C. 4.
2) Bellarminus, De Eucharistia I. 4. C. 23; Noldin, 1, C. m, 100.
3) S. Alfons, I. 6. n, 225.
1) S. Alfons, 1, 6. rt. 229, 6.
5) Codex, can. 817; Noldin, 1 c. rt. 103. 2; S. Alf. 1, 6. n, 195 i 196.

www.dacoromanica.ro
 15T

speciei a doua ; când in Ioc de vin s'a pus apa si numai la sfir-
sit ar observa 5i n'ar putea sá intregeascd jertf a fard scandal ;
când dupd consacrarea 'Anil preotul ar cddea mort sau in ne-
simtire 5i nu s'ar afia alt preot care sd intregeascá jertfa.1)
DupA invätStura I3isericii S. Euharistie nu este sacrament
trecator, care numai in momentul când se primeste ar exista cu
adevdrat, ci dui-A consacrare, Domnul nostru Isus Cristos este
de fatd in S. Euharistie 5i inainte de ce o primeste cineva 5i in
momentul primirii 5i dupd primire, pAnd ce nu se corup speciile.2)

2. Efectele S. Euharistii.
210. Efectele S. Euharistif sunt urmAtoarele : 3)
10 Esentiale : a) Hrana spirituald a sufleiutui. Aceasta
hrana consta in sporirea gratiei sfintitoare, a darurilor Spiritului
Sfant si a virtutilor. Cu un cuvânt, hrdneste viat a supranaturald
a sufletului, dupd vorbele Mantuitorului : cel ce va mdnca peinea
aCeasta, VIII va I% In veac".4)
b) Ne uneste cu Cristos si ceilalti credinciosi cari sunt tru-
pul mistic al Domnului; Cel ce máncd trupul meu $1 bea son-
gele meu, fntru mine rdmeine $1 eu mini el".5)
2°. Accidentale. a) Din unirea noasträ cu trupul lui Cri-
stos urmeazd intArirea noastrá impotriva poftelor concupiscentei.
S. Euharistie este ospdful fecioriei.
b) lertarea pdcatelor veniale. Conciliul Tridentin ne in-
vata apriat, cd S. Euharistie ne aparä de pacatele de moarte,
cu ajutorul gratiei, si ne mântueste de cele veniale, cari ar pu-
tea sl5bi legatura iubiriii si a prieteniei noastre cu Dumnezeu.
c) Delectarea spiri(uald. Dupd cum, adecA hrana materiald
dä trupului o plkere materialá si o delectare in gustarea ei, asa
si hrana spirituald a sufletului, S. Euharistie, ne umple de pia.-
cere si delectare sufleteascA. Aceasta delectare si dulceatá spi-
rituald se manifestd in aceea, Ca toate necazurile si nepläcerile
lumesti le suportdm cu o bucurie sufleteascd, cã i noi putem
sa suferim ceva pentru Cristos. Producerea acestor efecte este
sigurd, numai dacd cel ce se impärtdseste nu pune piedeca prin
nepgsare sau prea mare adâncire in grijile Iumesti.
d) Ne asigurd invierea noastrd glorioasd, dupd fAgaduinta
9 S Alfons, I 6. n. 197
2) Conc. Tridentin ses. 13. can. 3.
3) Conc. Tridentin, ses. 13. C. 2.
4) loan, 6, 54, 8,
5) loan 6. 56.

www.dacoromanica.ro
158

Mântuitorului : Cel ce máncó (rupul meu i bea stingele meu,

ore viola uecilor i eu il Doh, invia fn ziva cea de opoi.")
211. Efectele S. Euharistii se produc prin insà5i man-
carea trupului Domnului, atuncea and prin inghitire ss. specii trec
in stomac.2) Prin urmare, dacã cineva se cuminecä, dar nu si in-
ghite ss. specii, ci le scuipa din gura, sau cine le sine in gur5
'Ana se disolv5, sau bolnavul, care moare inainte de a fi putut
inghiti speciile, nu se impartdseste de efectul sacramental al
Euharisliei, deoarece nu a môncat cu adevdrat trupul Domnului.3)
Se impartAseste insd acela, care, dupd ce a inghilit S. Cu-
minecdturd, o vars5.4)
Se pune intrebare cd oare este ertat a cumineca pe acela,
care nu poate sä primeascd hrana prin gurä, ci prin o deschi-
zaturd in gât, prin un tub ? La aceastd chestiune S. Oficiu in 27
Ianuarie 1886, a rdspuns : non expedire." Aceasta pentru a
evita profanarea Sacramentului.5) Efectele pe cari le produce S.
Euharistie ca sacrament »ex opere operato c, le primeste cel ce
se impartaseste insusi. Dar efectele pe cari S. ELiharistie le
produce, ca 5i ori ce lucru bun, »ex opere operantisq cel ce se
cuminecd le poate of eri 5i pentru allii, afard de cel meritoriu,
care totdeauna rámâne celui care sddr5e5te lucrarea cea bund.
Prin urmare, putem oferi pentru cei vii efectele impetratorii,
pentru cei morfi cele satisfactorii.
Credincio5ii trebue luminali despre aceasta, invdfându-i,
cum pot ei sa sdvdr5easca una dintre cele mai frumoase fapte
cre5tine5ti : ssl ofere cuminecarea pentru sufletele viilor $
morlilor.6)

Articolul II.
Materia si forma S. Euharistii.
1. Materia mai deplirtatZi a S. Euharistii.
212. 1. Materia mai depdriatcY, a S. Eucharistii este
aceea care se foloseste la facerea S. Sacrament, si aceasta este
pânea de greiu fi vinul de viia de vie.7) De aceastd materie
11)S. loan 6, 54.
2) S. Alfons, I. 6. n. 226, 1.
3) S. Alfons, I. 6. n. i26, 2.
4) Mazzotta, De Sao% tr. 5. disp. 4. qu I. C. 1; La Noldin,1. c. n. 101, a.
0) Noldin, 1. C. rt. 101. note- 2.
6) Noldin, 1. c. rt. 104, nota.
7) Conc. Prov, 1, t, V. C. 4.

www.dacoromanica.ro
 159

s'a folosit Mantuitorul la cina cea de taina, cand a instituit sacra-

mentul S. Euharistii. Panea poate sd fie dospita, cum se practica
in Biserica rasdritului, sau nedospita, dupa cum se practica in
Biserica apuseana.
21.3. o) Materia mai deplirtatä valida: cc) Pánea.
Pentruca panea sa fie materie validã sa cere ca sd fie facuta din
grail 5i nu din alte cereale, pentruca numai aceasta este 5i se
nume5te dupd uzul comun : pane, fara nici un alt adaus, ex.:
pane de orz 5c1. Prin urmare, nu este materie valida panea
fäcuta din alte cereale cari se deosebesc in mod fizic de grail.
A5a e materie invalidd panea ga tad din orz, alac (un fel de grau
marunt, numit 5i grail goI), .ovas, cucuruz, meiu, fasole, cartofi
5c1. pe cum nici cea gatita din alte legume sau din fructele arbo-
rilor, deoarece nici una dintre aceste nu este socotità, nici nu se
nume5te simplu pane, dupa cum se nume5te cea de grau.')
E materie valid& insd, partea gatita din diferitele specii ale graului,
care dupä uzul comun sunt si se numesc grau, ex.: grau romanesc, ameri-
can, englez scl. Nu este materie valid& panea din graul turcesc" (zea
mats).
Unii socotesc secara ca si o specie, sau mai bine. o varietate a
graului, i dupA acestia panea gätitä din secard. ar fi materie dubie. De-
oarece, insd, nu este o varietate a graului i nicdiri nu se consider& de
grail si nici panea de secara nu se numeste simplu : pane färd nici un adaus,
ca cea de gilt!, ci : pane de secará, foarte multi teologi o consider& de ma-
terie invalidä.2)
Este materie valida, dar ilicitá, panea gatita din fain& de grail ame-
stecata cu fain& de alte cereale, daca aceasta UMW& a fost in cantitate mai
mica, asa c& partea cea mai mare a fainei sa fie de grau.3)
Parma de grdu trebue sel lie 010 cu epa noturald cura(ei, st
coaptd la Mc. Prin urmare, panea gatitä cu orice lichid, care in uzul co-
mun nu se consider& ca : GO, ex : lapte, yin, gräsime, uleiu, ceaiu, apa de
colonia s. a., nu este materie valida. E validã, dar ilicità, dacä in apa na-
tural& se amestecä, in cantitate mai mica, si alte lichide, asa ca apa na-
tural& sd fie in cantitate covarsitoare fata de toate celetalte impreuna.4)
Pdnea de grdu trebue so tie cough, la foc. Prin urmare, aluatul
crud sau fiert, nefiind pane, nu este materie validä. Asemenea nu sunt
materie valid& : placinta, prajiturile gatite din Mina sc1.3) Panea coaptä,
stricatä este materie invalid&
p) vinu/. Materie validd este numai vinul de vita de vie,
adeca stors din struguri 5i nestricat. Prin urmare, vinul stors din
fructe sau gatit pe cale artificiala, nu este materie validd. Ase-
menea este materie invalida : mustul stors din struguri necopfi,
1) S Alfons, I. d, n 199.
2) Noldin. I c n 106.
3) S. Alfons, 1. 6, n. 201. 4
4) S. Alfons, I. 6, n. 199, 2.
5) S. Alfons, 1 6, n. 201, 4.

www.dacoromanica.ro
160

pentruca nu are natura vinului ; vinul al doilea (lora), care se

stoarce din ramásifele strugurilor storsi deja si udate cu apd ;
ofetul care este yin stricat ; vinul fard alcool, doarece, de natura
vinului se fine sa confina minimum 50/c, alcool.1)
Vinul poate sa fie alb sau rosu. Din punct de vedere prac-
tic insa este mai potrivit cel alb, deoarece cel rosu vopseste
purificatoarele.
214. b) Materia mai deptirtatit licitA. cc) Pernia. Ca
sa fie materie licita panea trebue sa fie, dupa ritul oriental,
One dospiM ; dupd ritul latin, azimd, adeca nedospita. Desi e.
materie valida atat panea dospita cat si cea nedospita, totusi 13i-
serica opreste sub pacat greu, ca un preot latin sa consacre
pane dospita, sau cel de rit grecesc -sa consacre azima.9 Prin
urmare, daca un preot de rit grec petrece in teritoriu, unde nu se
afla biserica de rit grec, el trebue sä ceara permisiune dela
episcopul latin ca sd liturghiseasca in biserica latind, dar dupa
ritul grecesc ; asemenea si preotul latin, care petrece in teritoriu,
unde nu se afla biserica de rit latin.8) Nici in cazul cand ar tre-
bui sa providieze pe un muribund nu este permis ca un preot
de rit latin sä consacre pane dospita si intors. Singurul caz, cand
se permite este pentru a intregi jertfa liturgica si nu s'ar afla
pane prescrisa dupa ritul liturghisitorului.
Panea trebue sa fie proaspata. Rama care a inceput deja sa se strice
este materie ilicità si consacrarea ei, constitue o grava ireverinta fata de
S. Sacrament ; iar daca este stricata cu adevarat, este materie invalida.
Unii sustin, ca panea muceda ar fi materie valida, dar ilicita, ceeace se
poate admite numai pentru cazul, cand panea incepe a mucezi, si nu cand
deja este muceda, deoarece in acest caz ea este stricata si deci invalida.
13) Pentruca sd fie materie licita, vinul trebue sa fie
Vino!.
fermentat, curat si neofetit. Prin urmare, e materie ilicita, desi
valida, mustul stors din struguri col-4i, pentruca, deoparte nu este
vin desavarsit, fermentat, iar de altd parte confine materii ne-
consacrabile, cari numai prin fermentafie se aleg si se elimina.
Nu este materie licitâ, desi e valida, vinul aromat, adeca.
amestecat, in cantitate mai mica, cu aroame sau alte lichide.
Este permis sa se amestece in vin, in cantitate mai mica, o
materie necesard conservarii vinului.4) Asemenea este materie
1) S. Of ficium, 1 Ian. 1910.
2) piu V Const. Providentia 1566, Benedict, XIV. Const. Etsi pasta-
ralis, 1742; Codex. can. 816.
3) Benedict XIV De rit. c. 2. n. 15; Noldin I. C. n. 107, 6.
4) Prin decretul S. Of. din 31 Iulie 1890 se permite ca in vinurile de
tot slabe sa se amestece spirt de yin (alcool) de vita, dar numai in asa
masura, ca impreuna cu cel aflator in yin sa nu treaca peste 120; aseme-
nea prin decr. din 5 Aug. 1896 S. Of. a permis ca in vinurile prea dulci
sa se amestece alcool de yin, dar sa nu treaca, 170 sau 180 taria vinului.
A1coolul trebue amestecat indata cand vinul este in fierbere.

www.dacoromanica.ro
 161

iiicità, desi validà, vinul care a inceput sd se acreascá, pentruca'

oletirea vinului, este semnul corupliei,
Se discutA cA oare vinul inghetat este materie validA sau numai ili-
,citA. TO teologii, insA, sunt de acord in a sustinea cd nu este permis a
consacra vinul inghetat, deoarece aceasta se impotriveste practicei Bise-
ridi. In caz, cA vinul ar fi inghetat trebue desghetat mai intAi si numai
dui:4 aceea sA se consacrel.) E de notat, cA materie ilicitA peste tot nu se
poate folosi fArA de plcat, decAt in caz de necesitate urgentA.
215. Obligatiunea de a turna puting apil in yin
la pregAtirea Sf. Daruri. Biserica prescrie ca la pregätirea
ss. daruri preotul sä toarne in potirul cu vin 5i caliva stropi de
apd curatá. Aceasta trebue sd o facd preotul la proscomidie, iar
de cumva atuncea a uitat, sa o facd inainte (fie chiar i nemijlo-
cit) de consacrare, nu insä, dupd consacrare, deoarece in vinul
consacrat deja nu este permis sa amestece altä materie necon-
sacratd. Se pune apa in potirul cu vin 5i atuncea, cand preotul
§tie, cä vinul care-1 1olose5te la pregdtirea darurilor este ames-
tecat cu apd. Turnarea apei se face in potir 5i nu in vinul care
se and in sticla cu yin pentru liturghie. In cat priveste cantitatea
apei, aceasta nu este permis sa intreaca a treia parte a vinului
din potir ; dac5 s'ar intAmpla aceasta, vinul devine materie dubie
5i trebue sã se mai toarne catva vin in potir, ca sä fie in cantitate
mai mare decal apa. Data vinul este slab 5i apa turnatd intrece
a treia parte a vinului din potir, atuncea vinul e materie invalidd.
Pentru aceasta sd nu se toarne numai cafiva picuri. Turnarea
apei in potirul cu vin nu se cere din necesitatea sacramentului,
ci numai din poruncá bisericeasc5, care prescrie aceasta sub
päcat greu.2)
Motivul pentru care prescrie Biserica sA se toarne cAtiva stropi de
apA (cel malt a opta parte din vin), este insemnAtatea simbolicA a ame-
stecArii apei cu vinul. Se face pentru a simboliza singele si apa care a
curs din coasta MAntuitorului ; pentru a inchipui unirea Bisericii cu Isus
Cristos, capul ei nevAzut, si prin aceasta unirea tuturor credinciosilor;
pentru a simboliza cele cloud naturi in Isus Cristos ; si, insfarsit, pentru a
imita pilda MAntuitorului, despre care se crede, cA la cina cea de tainA a
consacrat yin amestecat cu apa.
Se poate folosi si apA mineralA, numai sl fie naturalA si potabilA.8)
Dupl pArerea comunA a teologilor apa turnatA in potirul cu yin se preface
in sAngele Domnului. Nu se unesc pArerile cu privire la modul prefacerii,
oare mijlocit (prefAcAndu-se mai intAi yin) sau nemijlocit.4)
S. Alfons, 1. 6, n. 207, 2.
2S. Alfons, 1. 6, n. 208. Sinodul VI. ec. can. 32, spune cA epis-
copul sau preotul care ar aduce jertfA fArA sA amestece apA in vin, sA se
catiriseascA.
a) S. Oficiu 11 Aug. 1901.
4) S. Alfons, 1. 6, n. 209.

www.dacoromanica.ro 11
162

2. Materia mai apropiatA a S. Euharisiii.

216. Materia mai apropiata a S. Euharistii este folo-
sirea materiei mai departate (pdnea 5i vinul) in consacrare. Pen-
tru ca aceasta consacrare sa fie valid& se cere : a) ca materia
S. Euharistii sä fie tn mod fizic prezentd, pentruca numai
atuncea se verified cuvintele formei acesta este". Prezenta
aceasta fizica se infelege a5a, ca sa fie inaintea preotului, incdt
sd poatd zice in mod rational : nacesta", aratând pdnea sau
vinul ; b) se cere ca materia sa fie determinatd prin intenfiunea
preotului, intenfiune actuala sau virtuala Prin urmare, nu se
consaerd materia, care nu este determinata macar implicit prin
intenfiunea preotului. A5a, nu este valida consacrarea, daca ma-
teria ar fi a5ezata in dosul altarului, sau la spatele preotului,
sau unele particele ar fi sub antimis. Sunt consacrate insd, toate
pärticelele de pe patena, chiar 5i daca ar fi mai multe cleat a
crezut preotul, deoarece gre5ala preotului cu privire la cantitatea
materiei nu invalideazd consacrarea.9 Daca dintre mai multe
pärticele ar intenfiona sa consacre numai un numar hotardt (5,
4 5cl.) fara sa determine mai de aproape care, atuncea nici una
dintre particelele prezente nu ar fi consacrate, pentruca nu a
avut intenliune determinata.
Intenfiunea de a o consacra, trebue sa fie totdeauna ab-
soluta, afard de cazul, cand ar exista dubiu cu privire la validi-
tatea consacrarii. Prin urmare, nu este permis a consacra sub
condifiune, ex.: daca pot consacra fdra pdcat material, despre care
condifiune spun unii cd ar subsista totdeauna la consacrare.2)
Prin aceastd intebfiune determinatd se consacra numai acele
pärticele cari sunt pe patend 5i vinul din potir, la care se re-
fere intenfiunea ca 5i la un intreg continuu. Nu se consacra
deci, sfarmurile mici cari ar fi pe antimis sau chiar 5i pe margi-
nile patenei ; asemenea nici stropii de vin, cari sunt pe parefii go-
tirului dinafard, precum probabil nici cei de pe pdrefii dinauntru
potirului. Ace5tia din urmd trebuesc sau unifi cu vinul din po-
tir, sau 5ter5i cu purificatorul, inaite de consacrare. Dupd con-
sacrare nu este permis sa se 5teargd, ci se vor consuma im-
preund cu materia consacratd.3)
Pentru a preveni orice dubiu cu privire la consacrare, e de re-
comandat, ca celebrantele,. odatà §i pentru totdeauna, sa intenfioneze a
consacra toate pärticelele de pe pateni i vinul din potir ; sä nu intenfio-
1) S. Alfons, 1. 6, n. 216, 5.
2) 13allerini-Palmieri, IV n. 856, Noldin, I. c. n. 114, §. a.
3) S. Alfons, 1. 6, n. 219.

www.dacoromanica.ro
 163

rteze consacrarea sfarmurilor mici depe margina patenei, nici a celor cari
s'ar afla pe antimis ; si- sl nu intentioneze consacrarea picurilor de vin de
pe parelii potirului. In felul acesta intentiunea se indreapta numai la ma-
teria prezenta, intrucat se considea un intreg continuu, si nici de cum la
stropii si sfarmaturile, cari, pentru primejdia ireverentii, nu este consult sa
fie consacrate.1)
Nici cand nu este permis a consacra numai pânea sau numai vinul,
ci amândoua elementele, deoarece sacrificiul liturgic ar fi imperfect. Nu
scuza nici necesitatea de a provedea pe vreun muribund. )
In caz ca preotul n'a luat agnet sau n'a consacrat yin, fiind alt lichid
in potir, si a observat gresala dupa consacrare, este dator sa suplineasca
elementul omis si sä-1 consacre pronuntând in taind forma consacrdrii
peste el.

3. Forma S. Euharistii.
217. Forma S. Euharistii sunt cuvintele de cari s'a fo-
losit Isus la cina cea de taina, cand a prefacut panea in prea-
curatul sau trup 5i vinul in preacuratul sau sange. Aceste cu-
vinte sunt :
a) pentru pane : Luafi mfincafi, acesta este trupul
meu, care se friinge pentru voi spre ieriarea pncatelor";
b) pentru yin : Befi dintru acesta tofi, acesta este
siingele meu al Legii celei noun, care se varsa pentru
voi *i pentru mulfi, spre iertarea pilcatelor".
De5i, dintre aceste cuvinte, de esenta formei consacrarii
sunt numai pacesta este truput meu" 5i .acesta este sdngele
meu", totusi preotul este obligat a le pronunta toate a5a precum
-se afla in cdrtile liturgice aprobate. Cel ce nu ar observa acea-
sta dispozitiune a Disericii, ar comite pacat greu.3)
Cuvintele formei consacrarii trebue rostite : recitativ, adeca
istorisind cele ce a zis 5i a facut Isus ; formal sau atirmatiu,
adeca afirmand in mod pozitiv cd acesta este" trupul 5i san-
gele Domnului nostru Isus Cristos ; praclic, adeca cu intentiunea
de a consacra, de a face prin vorbele aceste ale consacrarii sa
se prefaca panea 5i vinul in trupul 5i sangele Domnului nostru
Isus Cristos. Aceastä intentiune a celebrantelui se cuprinde in
intentiunea de a face prin cuvintele acele ceea ce voie5te 5i in-
tentioneaza sa facd I3iserica.
Cuvintele consacrarii trebue pronunf ate fdra nici o schim-
bare substantiala, care ar face consacrarea invalida, 5i Vara
1) Noldin, I. C. n. 115, nota.
2) S. Alfons, 1. 6. n. 195.
3) S. Alfons, 1. 6. n. 223

www.dacoromanica.ro 11*
 164

schimbare accidentalâ, care ar face consacrarea ilicita. In cazuF

intaiu forma trebue repefita, in al doilea nu.
Asemenea nu trebue repefit nimic, cand cineva, distrat
fiind, dubiteaza cd oare a pronunfat tot ce se fine de esenfa
consacrarii. Numai atuncea trebue repefita forma, cand dubiut
este prudent sau cand gre5eala este sigura.

Arlicolul III.
Ministrul S. Euharistii.
1. Ministrul consacrfirii S. Euharistii.
218. Vorbind de ministrul S. Euharistii, deosebim : a)
ministrul consacrdrii 5i b) ministrul administrOrii S. Euha-
ristii. Ministrul consacrarii trebue sa fie hirotonit intru preot,
adecd sa alba puterea Ordului. Prin urmare, numai preofii hiro-
tonifi pot fi mini5trii ai consacrarii.1) Daca consacra mai mufti,
preofi deodata, atuncea trebue sa grijeasca sa pronunfe forma
deodata toll concelebranfii cu pontificantele. Daca unul ar ter-
mina mai degraba cleat ceilalfi 5i ar avea intenfiune sa con-
sacre independent de ei, atuncea numai el singur a consacrat, iar
ceilalfi nu mai au ce consacra. Prin urmare, in caz de conce-
lebrare, pentru a nu preveni pe allii consacrand singur inain-
tea lor, va trebui ca tofi concelebranfii sa aiba intenfiunea de a
consacra, dar numai impreuna cu pontificantele 5i nu indepen-
dent de el. Atuncea si daca ar termina cutareva inaintea pontifi-
cantelui, nu a consacrat singur, deoarece n'a avut intenfiunea
sa consacre independent de ceilalli.2)

2. Ministrul administr6rii S. Euharistii.

219. Ministrul administrarii S. Euharistii, este ordinar
5i extraordinar. Ministrul ordinar pentru administrare este acela
ca 5i pentru consacrare.3) Ministrul administrarii pe langa pute-
rea Ordului se cere sa aiba 5i jurisdictiune, dar aceasta numat
la administrarea licità. Prin urmare, ministrul ordinar al admi-
nistrarii licite este Episcpul in dieceza sa, 5i liparohul sau ad-
ministratorul parohial in parohia sa. Cel ce are facultate, insa,
1) Conc. Trid. ses. 22, can. 1 si 2 De Sacr. Miss. Min. S. Euch..
cu privire la prefacere este episcoput si preotul ordinat" Conc. Prov. I..
I. 5, c. 4.
2) S. Alf. 1. 6. n. 232.
3) Conc. Prov. I. t. 6. C. 4.

www.dacoromanica.ro
 165

a liturgisi in vre-o biserica oarecare, acela are si dreptul de

administra S. Euharistie tuturor celor cari se vor prezenta sd se
cuminece, deoarece aceasta se tine de liturghisire. Parohul are
dreptul a administra S. Euharistie afara de biserica tuturor bol-
navilor de pe teritoriul parohiei sale, chiar i daca aceia nu ar
fi parohieni de ai sai. Asemenea i viaticul. Alt preot numai cu
permisiunea parohului, sau in cazul necesitatii urgente, poate acl-
ministra S. Euharistie pe teritoriul unei parohii straine.
Parohul este obligat sub pacat greu, pe baza justifiei si a
-caritafii, sa administreze S. Euharistie credinciosilor si bolnavi,
,chiar i atuncea, cand aceia ar fi in morburi contagioase. Alt preot,
care nu este pastorul acelor credinciosi, este obligat numai pe
ban caritalii.1)
Ministrul extraordinar al administrarii S. Euharistii este
.dinconuf, care din incredinfarea episcopului sau a parohului poate
administra S. Euharistie in virtutea ordului sau. Aceasta do-
vecleste i practica Bisericii vechi, cand diaconii administrau S.
Euharistie bolnavilor i celor din inchisori.
3. Ministrul In caz de necesitate urgentä
220. fri coz de necesitofe urgentd, poate administra S.
Euharistie fiecare crestin barbat sau femeie. Motivul este, ca po-
Tunca dumnezeeascd de a se cumineca in primejclie de moarte
este mai pe sus de cat cea omeneasca, ca laicul sa nu atinga
cele sfinte. De altcum in vechime li se permitea laicilor sa ia in
maini S. Euharistie, sa o duca i sa o pästreze acasà, ca in caz
de nevoie sa se cuminece singuri. Pe vremea revolufiunii fran-
ceze femeile aduceau cuminecatura preofilor in inchisori. Apoi uncle
se cere o deosebita dexteritate de a trata pe cel greu bolnav, se
poate perrnite zice Noldin ca sora de caritate sa-i dea in
gura bolnavului lingurifa cu cuminecatura.2)
Nu este permis unui laic sa se curninece singur, numai in caz de
mecesitate urgenta. Asemenea nici preotul, afara de Liturghie, nu este per-
.mis sa se cumtnece singur, fiind de fala alt preot. In caz Ca nu este la in-
demana alt preot, se poate cumineca i preotul si diaconul singur pe sine,
nu numai and urgiteaza vre-o necesitate, ci si din devotiune, deoarece lor
.numai atunci nu le este permis a se cumineca pe sine and este la inde-
.martä alt preot sau diacon.
Calugarilor le administreaza S. Euharistie superiorii, iar calugarite-
lor confesorul lor ordinar sau loctiitorul lui. Calugarii pot administra in
bisericile si oratortile lor S. Euharistie atat ei insisi, cat si prin alti preoti,

1) S. Alfons, 1. 6 n. 247 Res. 1.

2) Noldin, 1. c. n. 125, 3 a. b.

www.dacoromanica.ro
 166

tuturor credinciosilor chiar si in ziva de Pasti, ceea ce pana acum le era

oprit.9 Calugarilor laici le administreaza S. Euharistie parohul local.2)
Codicele latin spune, ca episcopului bolnav ii administreaza S. Euha-
ristie un canonic, observarndu-se ordinea de intaietate in capitlu, afara de
cazul cfind in statutele capitlului ar fi alte dispozifiuni.3)

4. Plistrarea S. Euharistii
221. Pentru ca S. Euharistie sa' poata fi la indemânà de-
ate ori cere trebuinfa, precum 5i pentru adorare, se pästreazd
in biserid. Este absoluf oprit a pdstra S. Euharistie fn casa
parohial 6;9 cei cari o fac aceasta comit cel mai mare abuz 5f
cea mai gravd ireverentd fafa de S. Euharistie expundnd-o primejdiei
profanärii.
>S. Euharistie, pregalitä spre conservare pentru morbo5i,
&à se aseze in pixida de metal, care va sta pe s. altar in bi-
serica 5i nu in casa preotului. Pixida de metal inc'at se va pu-
tea, sa' se puná in tabernacule de lemn gätite spre acest scop.
Mare grija va purta preotul nu cumva Sfintele Taine sd se strice 5)
lar Conc. Prov. I. prescrie : ) Cu privire la pastrarea S. Cumine-
cAturi pregAtita in 'Iola mare, dupd prescrisele tipicului, sa fie cu
toatà luarea aminte, sd o cerce din cand in când, reinnoindu-o,
and ar fi de lipsà, dupá ce va fi consacrat speciile de mai
inainte sub S. Liturghie, ca nu cumva sa se corumpd< .5)
Innoirea speciilor este consult sa se faca in fiecare dumineca mai
vartos vara $i, peste tot, in locurile calde si umede unde se mucezeste
mai degraba S. Cuminecatura. Regula generala e ca de Cate ori se ob-
searva ca S. Cuminecatura incepe a se mucezi, trebue innoita. Pentru aceea
de cafe ori va liturghisi preotul va cauta sa vada cum este S. Cuminecatura.
In felul acesta va incunjura primejdia de a lasa S. Cuminecatura sa se
mucezeasca si sa se strice.
Obligajiunea aceasta este grea, asa ca se face vinovat de pacat greu
preotul care nu innoieste S. Cuminecatura timp mai indelungat, ex.: 2 luni,
sau, in locuri umede, 1 luna.7)
Cuminecatura muceda, care nu o poate consuma se va arde pe a
lespede curata si cenusa se va arunca in sacrariu sau se va ingropa intr'un
loc curat pe unde nu umbla nimenea.
Acolo unde se pastreaza S. Euharistie, totdeauna a fie o candela
aprinsa. Preotul este dator a se ingriji ca aceasta candela sa nu se stinga .
nici odata.8)
1) S. C. C. 28 Nov. 1912.
2) Codex. can. 514.
3) Codex. can. 397, 3.
4) Conc. Prov. E. t. III. c. 2. P. 3.
5) Sinodul arhidiecezan 1869. Dr. I. Marcu, I. c. p. 378.
6) Conc. Prov. I. t. 5. c. 4.
7) Noldin, I. c. n. 128 b.
9 S. Alfons, I. 6, n. 298, 2.

www.dacoromanica.ro
 167

Pixida trebue sä fie din metal nobil si sfinfitA, sau macar obdusA pe
dinläuntru cu o pAnzaturA de lAnA finA si sfintita.1) SA nu se pAstreze S.
Cuminecaturà in cutie de chibrituri, tutun scl. Aceasta ar fi cea mai mare
profanare a S. Euharistii tocmai din partea preotului.

Articolul I V.
Subiectul S. Euharistii.
222. Subiectul S. Euharistii se zice acela care prime5te
S. Euharistie, adecd cel care se imparta5e5te, se cumineca cu
trupul 5i sangele Domnului. Acest subiect poate sa fie capabil,
care are drept sa se cuminece ; 5i poate sa fie subiect arednic
a se cumineca. Subiect capabil este fiecare om botezat, prin ur-
mare 5i copiii cari n'au ajuns la uzul ratiunii ; subiect vrednic
este numai acel cre5tin, care se cuminecd avand dispozitiunea
sufleteasca cuvenita pentru cuminecare.3) Deoarece primirea S.
Euharistii nu este necesara necesitate medii, nu este absolut ne-
cesara pentru toti, ea nu trebue administrata acelora, cari nu o
pot primi fard primejdia profandrii S. Sacrament. Cand este vorba
insä, sa se cuminece cei debili 5i bolnavi, nu se cere ca in mod
absolut sä fie exclusa chiar 5i cea mai mica primejdie a profa-
närii, pentruca atuncea ace5tia nici odala nu s'ar putea imparta5i
cu S. Taine.
223. Practica actuald a Bisericii se razima pe randuie-
lile canoanelor. »Subiectul sacramentulut S. Euharis(il se
spune in Conc. Prov. I. sunt oamenii vii si botezali, ajunsi
la pricepere.") Prin urmare, nu se administreazd S. Euharistie :
a) Copillor mici Inatate de a ojunge la uzul rofiunii.
Motivul e, cd de o parte ar fi expus S. Sacrament primejdiei
profanarii, de and parte copiii ace5tia nu au nevoie de S. Euha-
ristie.4)
Adevar e, ca in primele veacuri era obiceiul ca sa se cu-
1) S. Alfons, 1. 6, n. 248, 2.
2) Cuminecarea poate fi reaM, cAnd cineva primeste in realitate tru-
pul si sAngele Domnului sub forma panii si a vinului; spirituald, cAnd
cineva se impArtAseste numai cu dorinta si cu votul. Cuminecarea realA
poate fi material& cAnd se cuminecA cel care nu este capabil; sacramen-
tal& cAnd se cuminecA cel care este subiect capabil. Cea sacramentalA poate
fi pur sacramentala cAnd cel ce se cuminecd n'are dispozifiunea sufle-
teascA, care se cere; si sacramentald spiritual& este cuminecarea celui
dispus, si cu efect. Cuminecarea sacramentala poate fi sacrilegd sau ford
sacrilegiu.
8) Conc. Prov. I. t. v. c. 4.
4) Conc. Trid. ses. 21, c. 4, can. 4.

www.dacoromanica.ro
168

minece 5i copii mici indata dupa I3otez cu S. Sange. Mai tarziu

Biserica a oprit aceasta practica 5i in Conc. Later. IV a prescris
ca la S. Cuminecare sd fie admi5i numai cei ce au ajuns la uzul
ratiunii. Cu incetul s'a introdus 5i obiceiul ca, cuminecarea sa
se faca in varsta adultd. Conc. nostru Provincial I. spune, cg
daca copiii au ajuns la uzul ratiunii sa nu fie amanati pana ce
vor fi mai mari, ci sä se admita la S. Cuminecatura.9
Mult discutata era intre teologi chestiunea cu privire la
varsta and copii ajung la uzul ratiunii. Unii erau de parerea, a
numai dupa plinirea anului al 8-lea, altii al 9-lea 5i a5a pand la
al 14-lea, sa se admita copiii la Cuminecare, 'deoarece numai
atunci ajung la uzul ratiunii. Practica. actuala a Bisericii cu pri-
vire la cuminecarea copiilor este urmatoarea :
cx) Pe baza poruncii dumnezee5ti copiii sunt obligati a se
cumineca indata ce au ajuns la varsta, a au nevoie de hrana
sufleteasca pentru pastrarea vietii supranaturale. Aceasta se in-
tampla atunci, and ei pot sa o piarda aceea prin pacat. Pe baza
poruncii biserice5ti (de a se cumineca cel putin odata in an, la
Pa5t0 copiii sunt obligati, dui:0 ce au plinit anul al 7-lea 5i au
uzul ratiunii. In acest caz trebue sa premearga instructia reli-
gioasä cuvenita pentru ca sa-5i ca5tige cuno5tintele cari se cer,
dupa varsta lor, ca sa poata fi admi5i la cuminecare.
(3) In primejdia mortii copiilor li se poate administra S.
Euharishe, ba chiar 5i trebue, daca ei 5tiu sa faca deosebire
intre mancarea naturala, adeca Intre panea comuna 5i trupul
Dornnului nostru Isus Cristos. Aceaeta se pote intampla chiar 5i
la varsta de 6 ani ; pentru aceea preotul va cerceta cu prudentä
5i, daca la aceasta varsta ii va afla capabili, dandu-le unele la-
muriri potrivite priceperii lor, ii va cumineca. Motivul e, ca in
primejdia mortii urgiteaza porunca divina, care obliga sa se im-
parta5eascg, pe toti cei cari au ajuns la uzul ratiunii.2)
y) Copiii cari au plinit anul al 7-lea, de5i au uzul ratiunii,
nu se admit la S. Cuminecatura, (afard di primejdia morlii) nu-
mai dupa ce au fost mai inainte pregatiti printr'o instructiune,
potrivita priceperii lor, macar, asupra acelora adevaruri, cari
sunt absolut necesare pentru mantuire.
Preolii cateheti, sau pastorii suf1ete5ti sunt datori sa cerce-
teze and copiii au ajuns la aceasta varsta, adeca la uzul rati-
unii 5i pe cei aflati capabili, instruindu-i precum se cuvine, fail
nici o amanare sa-i cuminece.
9 Conc. Prov. I, t. v. c. 4.
2) Benedict XIV De synodo I. 7 C. 12 n. 3.

www.dacoromanica.ro
 169

229. b) Nu se administread S. Euharistie nebunilor

din na0ere cari sunt in nebunie permanenta, deoarece i acestia
se aseamana copiilor cari Inca n'au ajuns la uzul rafiunii.
Nebunilor, cari au avut candva uzul ratiunii i deci, si cunostinta
despre S. Euharistie, S. Alfons crede ca li se poate da, ba chiar trebue
sa li se dea S. Cuminecatura in ceasul mortii, daca se poate fail a ne-
,cinsti S. Taina si s'a constatat cä n'au fost in pacat de moarte cand si-au
perdut uzul ratiunii.1) Ca sa stim ca oare se pot cumineca cum se cuvine,
Noldin recomanda sa se faca o proba dandu-li-se mai intai o particica
neconsacrata si daca au inghitit aceea in regula, s'as li-se dea cea con-
sacrata.2)
Cu toate aceste, practica Bisericii opreste sa li se dea acestor nebuni
S. Cuminecatura, deoarece, de o parte, rar se intampla ca atari nefericiti
sa se poata cumineca fara primejclia profanarii sau necinstirii S. Taine,
iar de alta parte, presupunand ca ei au trait crestineste, mai usor si mai
sigur pot fi ajutati la mantuirea sufletului prin S. Maslu
Dad, Ind, nebunii au intervale lucide, se pot cumineca in
aceste intervale, de cumva sunt dispusi si este exclud primejdia
profanarii S. Taine.
Cretin!! si batranii, cari au ajuns cum se spune la
rnintea copilareasca, se pot cumineca nu numai la Pasti si in .
primejdia morfii, ci si mai des, desi nu asa de des ca si ceilalli,
dad pot face deosebire intre mancarea comuna si S. Cumine-
catura.3)
225. c) Nu se administread S. Euharistie celor exco-
municali si celor cari personal sunt sub interdict.4) Asemenea
nu se admit la S. Cuminecaturd pacatosii publici, intre cari se
numara si ereticii si schismaticii, afara de cazul cand s'au podit
si este exclus scandalul.5) Pacatosii oculti, cari nu s'au indreptat,
trebue respinsi ; nu trebue respinsi Insâ, atunci cand cer in pu-
blic S. Sacrament, mai ales dacd prin respingerea lor s'ar pro-
-duce scandal.
d) Nu se administreazd S. Euharistie celor epileptici, cand
sunt in paroxismi, nici energumenilor in momentul cand sunt
obsedafi de spiritele rele.6)
226. t.) Nu se administreazd S. Euharistie surdo-muji.
lor din naVere, cari n'au nici o instructiune religioasa. ; si cu
ata' t mai vartos nu se administreaza acelor surdo-mufi din nas-
1) S. Alfons, 1. 6, n. 246. Noldin Da Sacr. n. 135, 3, e.
2) Noldin I. c
3) S. Alfons, I. 6, n. 247, 3.
4) Codex. can 2260 si 2275, 2.
5) Codex. can 855, 51.
5) Codex. can 855 § 2.
6) S. Alfons, 1. d. n. 303.

www.dacoromanica.ro
 170

tere, cari sunt totodata 5i orbi din na5tere. Ace5tia se aseamana

copiilor, cari n'au ajuns la uzul ratiunii, carora nu li se admi-
nistreazd S. Euharistie. Acestora, in ceasul morfii, li se poate da
sub condifiune deslegare 5i S. Maslu.
Dacd, insa, surdo-mufii 5tiu face deosebire intre mâncarea
comura 5i S. Cuminecaturä, pot fi admi5i la S. Cuminecatura de
SS. Pa5ti 5i in ceasul morfii ; iar, daca pot fi instruifi in ale
credinfii, se pot cumineca 5i mai des.
f) Nu se administreaza S. Euharistie nici celor cazufi in
nesimfire, putandu-se mai mult ajuta ace5tia prin deslegare 5i S.
Maslu. Mai vârtos nu se dau SS. Taine acelora cari in statul
pacatului au cazut in nesimf ire.
o) Sunt unii debili sau bolnavi, carora numai cu greu li se
poate administra S. Euharistie. A5a sunt cei cari fu?esc 5i scuipd,
cei cari varsa tot des.
Celor cari tu5esc 5i scuipa li se poate administra S. Euha-
ristie daca au intervale linistite, Cand pot sä inghifeasca S. Cu-
minecatura, deoarece primejdia ca va arunca sau va scuipa Cu-
minecatura din gura este numai in momentul cand tu5e5te. Cu-
minecatura inghifita odata nu poate fi scuipata.9
Cu toate aceste se poate intAmpla, mai ales celor cari se
cumineca dui-A ritul oriental, ca sa ramând in gura sfarmaturi
mici din S. Trup. De aceea este consult ca, indata dupa cumine-
care, sa-5i spele gura cu apa sau vin, adeca sa bea vre-o inghi-
liturá de yin sau apa ; 5i dacd nu se poate refinea sa nu scuipe,
sa scuipe in vata, (sau la fara in calfi) 5i aceasta sa se arunce
in foc.
Se pot cumineca 5i cei cari varsd (vomeaza) des, daca au
intervale lini5tite de una sau doua ore, and nu vomeaza, Aici
se recomanda incercarea cu o particeaua neconsacrata. Unde-
este cu putinfa, e mai bine sa se ceara parerea medicului asupra
cauzei varsarii 5i ca oare incetat-a primejdia de a mai voma in
graba. Cand suntem in dubiu, ca oare värsa-va sau nu, sa nu
se cuminece.2)
Ii) Nu se administreazd S. Euharistie nimanui de cloud
ori in aceea5i zi, afar:a de cazul, and ar urgita primejdia
mortii.3)

') Noldin, I. c. n. 135 a.

2) Capellmann, Medicina pastoralis, p. 121.
3) Codex can. 857.

www.dacoromanica.ro
 171

Articolul V.
Dispozifiunea care se cere la S. Implirth*anie.
La primirea cu vrednicie a S. Cuminecaturi se cere o dis-
pozifiune speciala sufleteasca si trupeasca. Aceasta dispozifiune
se castiga prin o speciala pregatire sufleteasca i trupea.ca.
1. Dispozifiunea sufleteasa.
227. a) Se cere ca cel ce vrea sa se cuminece sa lie
fn skilul daruluf siintifor.1) Aceasta dispozifie sufleteascd se
castiga prin curafirea sufletului de pacate de moarte. Pacatele ve-
niale i lipsa devofiunii actuale nu nimicesc statul darului sfin-
fitor, fructul substantial al S. Euharistii, dar pentru aceea cu cat
este cineva mai curat la suflet si se cumineca cu mai mare de-
vofiune, cu atat este mai mare gradul in care se impartaseste
de darul sfinfitor.
Lipsa devoliunii speciale inteun laic poate sä nu constitue
pacat, pe cand un preot nu poate fi scuzat de pacat venia1.2)
Statul darului sfinfitor trebue castigat prin marturisire (spo-
vedanie) fa cuta inainte de cuminecare, sau daca e preot i vrea
sa liturghiseasca, inainte de liturghie. Datorinfa aceasta de a se
marturisi ihainte de cuminecare, in caz ca cineva s'ar afla in
pacat de moarte, obliga sub pacat greu. Numai atunci se poate
inlocui marturisirea Cu parerea de rau perfecta, cand nu se afla
la indemana preot i urgiteaza neces:tatea de a se cumineca.3)
Prin urmare, de cafe ori cineva vrea sa se cuminece si se
Oa in pacat de moarte, este obligat sub pacat de moarte a se
marturisi mai inainte ; iar dacd nemijlocit inainte de cuminecare i-si
aduce aminte ca se afla in pecat de moarte si este cu neputinfa
sa se retraga dela cuminecare, atuncea trebue sa destepte in sine
parere de rau perfecta pentru pacate i propusul ca se va mar-
turisi cat mai in graba. Asemenea se poate inlocui marturisirea cu
parerea de rat' perfecta inainte de cuminecare, atuncea cand ur-
giteaza necesitatea de a se cumineca i nu se afla preot la in-
demana. Cazul cand nu se afla preot la indemana nu se infelege
asa, ca nu este de fafa confesorul la care ai obisnuit sau ai
dori sa te marturisesti, ci asa, ca : ) sau nu se a Ha nici un
1) Ca sd fie de folos impartasania trebue s'a fie curàfifi de pacate"
Conc. Prov. I. t. V. c. 4.
2) Dp Lugo Disp. 14 Sect. 1 ; Suarez Disp. Ob. sect. 1 ; Noldin 1. c
n. 140, 1, b.
3) Conc. Trid. ses. 13, c. 7 ; Codex. can. 856.

www.dacoromanica.ro
 172

preot de fafa 5i la altul e cu neputinfa (macar morala) sä mergi ;-

b) sau a5a, ca nu se Ad la indemana decal preot care nu cu-
noa5te limba penitentului, sau nu are jurisdicfiune, sau este ex-
comunicat, sau daca ai avea pacat rezervat 5i nu ai avea timp
sa recurgi la superior 5cl.')
Aceasta scuzd nu se poate aduce pentru cazul cand cineva ar zice,
cd nu se poate spovedi cutäruiva preot de teama ca s'd nu descopere
complicele. Prin descoperirea complicelui nu i se face acestuia nici o ne-
dreptate, sau defAirnare, deoarece preotul este obligat sd* find in secret
toate cele auzite in märturisire. Asemenea nici pentru cazul, chrul pent-
tentului i-ar fi ru5ine dui:4 marturisire de confesor, cu care s'ar intalni
-des, sau locuelte intr'o casa §c1.2)
Cei cart straduindu-se atre perfecliunea creVineascd petrec in sta-
tul darului sfinfitor, se pot cumineca mai de multe ori fdrà ca sd se spo-
vedeascd inainte de fiecare cuminecare ; dar se cere sd-i deOepte tot-
deauna pärere de rau.

2. Dispozitiunea trupeascg.
228. In cat prive5te dispozifiunea trupeasca, una este
esenfiala, care se cere sub pacat de moarte, cum este ajunul
-natural; alta este accidentald, care se cere sub pacat venial, 5i
sta in aceea ca hupul sa fie curet de orice macula sau inti-
nare, care vatama revere* ex terna cu care suntem datori fata
cle S. Euharistie.
1. Ajunul natural. Ajunul natural inainte de cuminecare,
numit 5i ajun sacramental, s'a introdus la inceput prin obiceiu
§i prin dispozifiuni particulare, iar mai pe urrna a devenit o
clispozifiune consfinfita de catra Biserica 5i obligatoare sub pa-
cat greu.
Conciliul Prov. I, spune ca cei ce vreau sa se cuminece
sd fie ne mancali i ne beilli.") Prin urmare, ajunul natural
-consta in abfinerea dela orice mancare 5i beutura. Timpul cand
incepe ajunul natural este miezul nopfii precedente9 5i se com-
_puta dela cea dintai lovitura a ceasornicului, care bate miezul
nopfii, adeca ora 12 ; sau din momentul cand arätatorul este pe
12. Ora 12 se computa dupa mersul obisinuit al ceasornicului in
acele locuri, indiferent cã in alte fari cum se computa ora 12,
mai inainte sau mai tarziu. Ceasornicul indreptat dupa mersul
1) S. Alfons, 1. 6, n. 264, 1, 2.
2) Noldin, 1. c. n. 142, 1, 6.
3) Conc. Prov. 1, t. V, c. 4.
4) 1. Marcu, I. C. p. 127; Codex can. 858, 1.

www.dacoromanica.ro
 173

orologiilor publice, cari de regulà sunt bine indreptate, ne poate

servi de indreptar.
Daca cineva la prima lovitura a ceasorniculu" care bate ora 12 din .
noapte, sau in momentul cam( aratatorul este pe 12, s'ar afla band sau .
mancand, va trebui sa intrerupa, sd nu goleasca intreg paharul. Ce a luat
in gull, insa, si Inca n'a inghitit la acel moment, poate sa inghiteasca.
Dacd sunt doua ceasornice, dintre cari unul arata mai tarziu miezul
noptii, ne putem indrepta dupa cel din urma, and vrem sa ne cumine-
cam, afara de cazul cand ceasornicul acela ar fi dintre acele, cari de re-
guld nu merg bine.
Cel ce dubiteaza cá oare a calcat sau nu ajunul natural,
cä adecA a mâncat sau a beut inainte sau dupd miezul noptii,
poate sA se cuminece, deoarece nu este obligat a se abtine
dela cuminecare numai in cazul, când e cert ca a calcat, a frânt
ajunul.9 Cel ce frânge ajunul natural fárá motiv just, comite
sacrileaiu, deoarece ajunul sacramental este prescris de Biserica
pentru reverenta fald de Domnul nostru Isus Cristos. Calcarea
acestei porunci biserice$ti nu admite micsorarea materiei, adecd
totdeauna este pdcat greu, fie cd ai mancat sau beut putin, fie
Ca ai mâncat sau beut mult, cu voie sau fdrd voie.2)
Nu mai este obligator ajunul sacramental si dupa cuminecare, cum
se practica in vechime. totusi se cuvine ca si dupa cuminecare sa ne ab-
tinem dela mancare i beuturd atata timp, cat se cere ca specii(e panii si
ale vinului sa se corupa in stomac. Prin urmare, daca cineva indata dupa
cuminecare, ar manca sau ar bea, nu comite pacat. Nu este permis a scuipa
indata dupa cuminecare, deoarece se poate intampla ca sa ramana in gurd sfa-
ramatura din cuminecaturd si sa fie scuipata din gura.3) De aceea ni se pare
rational obiceiul ce se obsearva in unele locuri la noi, ca dupa cuminecare
sa minance anafora sau se bea o inghititura de yin.
229. FrAngerea ajunului. Ajunul sacramental se-
frange prin mâncare sau beuturS, indiferent Ca aceasta se in-
lâmpla intentionat sau neintentionat sau numai intAmpldtor, sau
cà este con$tient, i$i dä seamd de ceea ce face, sau nu. Ex.: dacd
cineva bea apà, fárd sai dea seama ca prin aceasta fling&
ajunul natural, a frant ajunul.
Pentru ca ajunul sacramental sä se franga, se cere :
a) Ca materia ce o Warn in gurd $i o inghitim sd o primint
dinajard In gurd gi so o tnghilirn. Motivul e, cd ajunul se
frânge numai prin mâncare sau beuturã, iar ceea ce nu primim
in gurd dinafard nu constitue mâncare, chiar $i dacd am inghi-
fit-o cu voia, precum nici aceea nu se considerd ca mâncare
sau beuturä ce intrà numai in gurS, dar nu $i inghitim.9
0 S. Alfons, 1. 6, n. 282.
2) S. Alfons, 1. 6, n. 278.
3) S. Alfons, 1. 6, n. 283 ; Aertnys-Damen Theo'. M. II, 155, P. 5.
4) S. Alfons, 1. 6, n. 279, reg. I ; Noldin 1. c. n. 150, 2.

www.dacoromanica.ro
17(4

Prin urmare, nu frânge ajunul acela, care inghiteste sangele ce ar

curge din limbd, sau din gingie ;1) pe cum nici acela, cdruia i-s'ar introduce
in stomac apa cu ajutorul unui instrument (tub), ca sa spele stomacul,
chiar si dacd ar ramânea in stomac cativa stropi dupdce a dat-o iarasi
af ail, deoarece apa aceasta nu s'a luat ca si beutura, inghilind-o.2) Frânge
insa ajuntrl acela, care ar suge sangele din o rand.3)
b) Se cere ca ceea ce luam in gura sä luäm ca i man-
care sau beuturd 5i nu ca 5i saliva, sau prin inspiratiune, pen-
trucd ceea ce se inghifeste ca si saliva sau prin inspiraliune,
nu frAnge ajunul.
Deci, nu frânge ajunul sacramental : acela, care spalându-si gura
inghileste cativa stropi de apa amestecati cu saliva ; cel ce tine in gura
tutun si 11 amestecä cu dintii, dar sucul il scuipa, desi aeeasta practica
inainte de cuminecare este necuviincioasa ; cel ,ce inghiteste cu saliva
resturile de mancdri rdmase printre dinti, fie cd se intdmpla aceasta cu
voie sau fall voie.4) Asemenea, nu frânge ajunul cel care inspira vaporii
iesili din mâncdrile calde, fumul si praful de tutun, cel care inspirând in-
ghiteste o musca, sau pray, zapadd sau ploaie. Toate aceste nu se iau ca
si mancare sau beutura, ci parte numai ca si saliva, fiind inseparabil im-
preunate cu ea, parte ca fiind in aerul pe care il sorbim prin inspiratiune,
care nu poate fi opritd.5)
Nu se frânge ajunul sacramental prin materia neconsacrata care am
inghitit-o de odatd cu speciile consacrate. Ex. : daca a cdzut in potir ceva,
sau cu S. Trup am lua si a stardmaturd de ceara, nu se frânge ajunul ;
asemenea se poate da celor bolnavi sa ia cuminecatura inmuiata in apa
sau yin.
Se frânge ajunul de Cale ori cineva intentionat inghite prin inspira-
tiune sau saliva o cantitate mai mare din o materie oarecare. Cel ce at
voia inghite ceva, fie si in cantitatea c ea mai mica, frânge ajunul. Ex. :
Dacd cineva bea o inghilltura de medicamente, sau un gram de praf ca
medicament, a frânt ajunul si nu se poate cumineca.6)
c) Se cere ca materia care o luam in gurd si o inghifim
sa fie nidncare sau beaturd In inlelesul comun al cuvdalului,
adeca dupd parerea comund a oamenilor, indiferent de parerea
chimistilor. Dupal parerea sau judecata comuna a oamenilor, ca
mdncare poate fi socotitd ori ce materie, care inghifità si ajunsa
in stomac se poate mistui si deci se poate transforma in ele-
mentele constitutive ale organismului omenesc ; iard beuturd se
considerà orice lichid.
Prin urmare, nu frânge ajunul sacramental acela care ar inghiti metal,
1) S. Alf. 1. 6. n. 279.
2) Noldin, 1. c. n. 150, 2, c.
3) S. Alfons, 1. c.
4) S. Alfons, 1. 6, n. 277, 1 ; 290 dub. 3.
5) S. Alfons, 1. 6, n. 280, reg. II. d. d. 1, 2, 3.
b) S. Alfon,, 1. 6, n. 280 reg. II. cl. 1; SporerBierbaum, Theol.
mor. sacr. I. III. p. 2. n. 467.

www.dacoromanica.ro
 175

sticla, lemn uscat, unghii, par, land, partea osoasd a fructelor 5. a., deoa-
rece aceste, nefiind digestibile, nu pot fi socotite ca 5i mancare, pe langd
cd nici nu sunt nutritive.
Sunt 5i se considerd ca mancare, prin care se frange ajunul, toate
materiile digestibile, ca : hartia, paiele, ceara, praful, medicamentele (aspi-
rina) pamantul 5i creta, despre care se spune cd se disolva in stomac.4)
230. Chestiune. aind se poafe cineva cumineca
ford scI fie ajunat?
Sunt anumite cazuri cand obligatiunea ajunului sacramental
inceteaza. A5a :
10. Cand cineva se afla fn primejdia morfii se poate cu-
mineca fara sa fi ajunat, indiferent ce cauze au produs primejdia
morfii (ex. morb, venin, ranire, judecata la moarte 5c1.)2)
Primejdia morfii exiSta atunci, cand sunt indicii serioase ca
bolnavul va muri in scurta vreme. Nu se cere in aceasta ches-
tiune sa avem certitudine morala, dar nici simpla probabilitate
nu ajunge.
Exista astfel de primejdie de cate ori vreun bolnav 1ocue5te
departe de biserica, sau nu este preot in sat care sa poata veni
oricand sa-1 cuminece.
E de notat ca, daca bolnavul poate ajuna, trebue indemnat
sa ajuneze inainte de cuminecare. Cei greu bolnavi se pot cumi-
neca fara sa fi ajunat, nu numai odata, ci 5i mai de multe ori,
deoarece in primejdia morfii e mai mare nevoie de ajutor sufle-
tesc si de mangaierea, care se das prin S. Cuminecatura.
Asemenea se pot cumineca fail sa fi ajunat bolnavii, cari
zac de o luna, de5i nu sunt in primejdia morlii, dar totusi Vara
nadejde ca sa se insanato5eze in curand.°) Ace5tia se pot cumi-
neca cel mult de cloud ori la saptarnana, chiar 5i daca au beut
ceva sau daca au luat medicament inainte de cuminecare, daca
preotul vede de cuviinfa.
Cuvantul beutura aici este a se infelege astfel, cd bolnavul
poate lua zeamd, cafea 5i alte mancari lichide, in cari este ames-
tecata 5i altd substanfa, ca : gri5, pane razuita 5cl., numai sa nu-5i
piarda caracterul de 11c/de)
9 S. Alfons, 1. 6, n. 281, reg. III; Noldin, I. c. n. 149, I. b.
2) S. Alfons, 1. 6. n. 284. 1; Conc. Prov. I. t. V. C. 4; Pidalion,
. 167 urm.
3) S. Congr. C, 7. Dec. 1906. Codex can. 858, 2.
4) S. Officiu 7 Sept. 1897 : verba per modum potus ita esse intelli-
genda, ut liceat sumere iusculum, cafaeum aliosque cibos liquidos, quibus
aliqa substantia mixta sit e. g. farina (semolino, semoule) panis rasus
(panugrattato, pain rape) etc. dummondo mixtio non amittat naturam cibi
liquidi".

www.dacoromanica.ro
176

De acest privilegiu beneficiaza si acei bolnavi, cdrora mor-

bid lor nu le permite sa stea tot in pat, precum si acei cari din
cand in cand se pot si scula din pat.') Asemenea, se pot folosi
de acest privilegiu si preolii bolnavi, pentru a se cumineca ca
si laicii, nu insa si pentru a liturghisi.
Daca cineva a ajuns in primejdia mortii se poate cumineca
si daca s'ar fi cuminecat din devofiune mai inainte, chiar in ziva
aceea.2) Si viaticul se poate administra de mai multe ori sub
durata aceleiasi primejdii de moarte, dar nu in aceeasi zi, ci in
alte zile.3)
Nu se pot cumineca din devotiune numai, fara sa fi ajunat,
acei debili, cari nu sunt bolnavi in infelesul adevarat al cuvan-
tului, deoarece pot umbla pe afara, pot merge chiar si la bise-
rica, dar nu sunt in stare sa observe ajunul sacramental. Acestora
sa li se administreze S. Euharistie cat de dimineata, sau clack
nici decum nu pot sa ajuneze, atuncea sa ceara dispenza dela
ajunul sacramental.
Se pot cumineca, insä, si acestia Fara sa fi ajunat, atuncea,.
cand urgiteaza porunca cuminecarii de Pasti, daca se poate face
WA sa se dea ansa la scandal.4)
Motivul e, a porunca divina bisericeasca, care porunceste
cuminecarea de Pasti, este mai pe sus de cat cea bisericeasca
numai, care porunceste ajunul sacramental.
20. Se poate lua S. Eucharistie fara sa fi ajunat, atunci
cand ameninfa prirnejdici profwiarii S. Sacrament. Pentru evi-
tarea acestei profanari, cand, de ex.: ar ameninta primejdia in-
vaziei din partea dusmanilor necredinciosi sau eretici, cari si-ar
bate joc de S. Cuminecatura, sau cand ar ameninfa primejdia
unui incendiu, chiar si un laic poate lua si consuma S. Cumine-
catura din biserica si fall sa fi ajunat.
231. 2. Curgtenia trupului. Dispozifiunea trupeasca
cuvenita cere, ca la primirea S. Euharistii sa fie curat si trupur
de orice intinaciune externa. E drept ca efectul spiritual al S.
Euharistii nu este in fundiune de curafenia externa a trupului,
murclaria externa a trupului nu atinge curafenia sufletului, dar
totusi o pretinde reverenfa cu care suntem datori fata de SS.
Taine, De aceea, -pentru practica pastorala, fixam urmatoarele :
1) S. C. C. 6 Mar tie 1907.
2) Codex can. 864 § 2 ; S. Alf. I. 6, n. 285, d. 3.
3) Codex can. 864 § 3.
1) Gasparri, De Eucharistia II n. 1129 ; Génicot, Theol. mor. inst. II
n. 202 ; Lehmkuhl, Casus conscientiae, n. 176 ; Noldin, I. C. n. 158 C.

www.dacoromanica.ro
 177

a) Principiul general e, ca daca intinaciunea externa a

trupului este de scurta durata, $i curninecarea se poate amana,
sa se amâne ;, daca, insa, este continua, sau oculta, atunci nu
este nici un motiv pentru care sa fie impiedecat cineva a se cu
mineca.1)
1)) Polufiunea (scurgerea samintei) involuntara, mai ales
dacd nu lasa dupa sine efecte rele, ca : amintirea sau delPctare
pacatoasa, ori o turburare sufleteasca, nu prezinta obligafiune
de a anfana cuminecarea (precum nici liturghisirea, daca respec-
tivul este preot), mai ales daca sunt motive juste, ca de ex.: cu-
minecarea zilnicá inteun colegiu, uncle este prescrisä, sau cancl
este vorba sa ca$tigi indulginfe, ori cand preotul liturghise$te
zilnic.2)
Cu toate aceste, daca se poate amana S. Curninecatura,
este consult sa se amane ; obligafiunea, insa, nu urgiteaza
decal cel mult in cazul cà ar avea efecte deprimante sau
amintiri urate, dar si atunci numai sub p5cat u$or. Ase-
menea i in cazul cand polufiunea a fost venial culpabila,
se poate sfatui abfinerea dela Cuminecatura, dar nu se poate
impune3)
Daca polufiunea a fost volunlard, atunci trebue sa se spo-
vedeasca mai intai si dupa cum va spune confesorul a$a sa
faca. Confesorul, anume poate sa amane cuminecarea unui atare
penitent ca i o pedeapsa medicinala, pentru ca sã de$tepte in
sufletul lui groaza $i scarba fafa de pacatul acesta (tocmai a$a
poate face 5i cu alte pacate). In caz ca confesorul nu ar lua nici
o dispozifiune $i penitentul ar vrea sa se cuminece, S. Alfons
spune, ca, dupd parerea comuna a autorilor, este obligat peni-
tentul sub pacat u$or a se abfinea in ziva aceea dela S. Cumi-
necaturà din respect fafa de S. Sacrament.4)
c) Femeile in timpul menstruallei i al curNirei duper' na-
flare, se pot cumineca fara nici un pdcat $i pot asculta Sf. Li-
tunghie, deoarece aceste intinaciuni trupe$ti sunt independente
de voinfa lor $i sunt ascunse. Daca in timpul acesta femeile, din
reverenta fafd de S. Sacrament, nu vreau sa se imparta$easca,
savar$esc un lucru laudabil, dar dacd doresc i vreau sa se
imparta$easca, nu trebue impiedecate sau dojenite, deoarece
0 S. Alf. 1. 6. n. 275.
2) S. Alf. 1. 6. n. 271. rez. 1.
3) S. Alf. 1. 6. n. 272.
4) S. Alf. I. 6, n. 272 gr. 1.

12
www.dacoromanica.ro
178

obiceiul de a se abtinea dela cele sfinte in timpul acela, se ra-

zimä numai pe sf at 5i nu pe porunca.')
d) In cat prive5te pe cei casatoriti, frnpreunarea frupeascd
savar5ita in noaptea precedenta (se intelege inainte de miezul
noptii) cu scop ones!, ex. : pentru a reda debitul conjugal, a pro-
crea, a lini5ti pofta trupului, 5c1. nu constitue piedeca pentru cumi-
necare, de5i e de recomandat a se abtinea, mai ales cand cineva
se cumineca rar. In caz ca impreunarea trupease.a s'a savar5it
din voluptate numai, a se cumineca in astfel de stare, este pacat
venial ; iar daca este motiv just 5i onest, ex. : evitarea scanda-
lului, defaimarea, ca5tigarea indulgintelor, devoliune speciala, scl.
nu constitue nici un pacat.
Asemenea nu este pacat impreunarea trupeasca onesta
(adica nu din voluptate numai) intamplata dupa cuminecare, in
aceea zi in care s'a savar5it cuminecarea, de5i ar fi de cuviinta
a se ablinea dupa cuminecare.2)
232. Chestiunea 1.: Obligat este solul de cásatorie sá dea de-
bliul conjugal, la cererea celuialall In ziva cuminearli, Inainte sou dupa
cuminecare ?
A da debitul conjugal in ziva cutninecarii, atat inainte cat i dupa
cuminecare, este tertat, desi a-1 cere nu se cuvine. Continenta in aceste
cazuri este nurnai un sfat si nu porunca ; unde mai adaugi ca a da debitul
conjugal inseamna a implini o datorie izvorita din justitie, ceea ce face sa
dispara indecenta faptei. Se cuvine ca cel ce vrea sa se cuminece, si i se
cere debitul conjugal, sa incerce a-1 indupleca cu blandela pe celalalt sot,
ca sa se abtina in cinstea cutninecarii, dar sa nu-1 jigneasca nici sa-1
refuze.
Prin urmare, daca vreurt'sot de casatorie ar intreba zice S. Alfons
ca obligat e sa dea debitul conjugal in ziva cuminecarii, sa i se ras-
punda ca daca a indatinat a se cumineca des, ex.: in toate sarbatorile
sau si mai des, este obligat, ca nu cumva denegand sä pacatuiasca
impotriva justitiei sau a caritatii ; iar daca se cumineca rar, ex.: numai
in anumite sarbatori, atunci sa-1 roage pe celalalt sot, care-i cere debi-
tul, ca sa se ablina in cinstei cuminecarii, dar sa nu-1 jigneasca si nici
sa-1 refuze.3)
233. 3. ImbriicAmintea cueatg. Se cuvine ca cel ce
vrea sa se cuminece sa se apropie de S. Cuminecatura imbracat
in ve5minte curate ; nu este necesar sa fie noua, ci sa nu fie
zdrentuite, 5i sa nu fi2 murdare. A se apropia catra S. Cumine-
1) S. Alf. 1. 6 n. 275 ; Noldm I. c. n. 145 b.
2) ..S. Alf. 1. 6, n. 271, 2, 3.; Noldin, I. c. n. 145.1. Vermeersch, Theo].
mor. III, n. 400 si IV n. 55.
3) S. Alf. I. 6, 274.

www.dacoromanica.ro
 179

catura zdrentos si in haine murdare din neglijenfa, este pacat

venial.
Mai ales femeile trebue sd se apropie de S. Cuminecatura
imbracate modest. and indecenfa imbracamintelor femeiesti ar
fi asa de mare, incal ar produce scandal, fiind acesta pacat
greu, trebue sa li se denege S. Cuminecatura.1) In astfel de ca-
zuri insd, sa proceada pdstorul sufletesc cu mult tact si infelep-
-dune, avand in vedere si obiceiul regiunii cutare, cum judecd
oamenii acea imbracaminte ; 5i sa nu jigneasca pe nimenea in pu-
blic, mai ales de pe amvon sa nu finteasca direct pe cineva
-dintre cei prezenfi, cum ar fi cazul, când un preot, fard tact si
prudenfa pastorala, ar zbiciui de pe amvon moda desmatata a
femeilor dela orase inteo biserica dela tam, când ochii tuturora
s'ar indrepta spre invkatoare, notareasà, eventual chiar spre
-preoteasa, cari singure s'ar simfi vizate si batjocorite. Dar si la
orase sa se vorbeasca despre aceasta cu mult tact si pricepere
si pe Iânga aceasta si cu o autoritate oarecare, ca nu cumva
vrând sa indreptezi rAul, s'a produci altul mai mare. Nu inseamna
-aceasta sa nu se vorbeasca despre moda, mai Vartos despre cea
de azi, din contra : sä se vorbeasca impotriva ei cat de mult, dar
bine si la loc.
Preofii, când se cuminecä afara de liturghie, ca si laicii,
sa se apropie de S. Cuminecatura avand epitrahilul in
grumazi, iar soldafii sä se apropie de S. Cuminecatura fail
arma. Nu este aceasta poruncd, dar se cuvine.2)

Articolul VI.
Necesitatea S. Euharistii.
1. Necesitatea impartäsaniei.
234. S. Euharistie nu este absolut necesarã (necesi-
tate medii) pentru mântuire, numai in cazul and ar fi unicul
mijloc pentru Castigarea darului sfinfitor. Motivul e, de o parte,
ca S. Euharistie presupune grafia sfinfitoare in cel ce se cumi-
neck iar de alta parte, ca' mai sunt si alte mijloace prin cari se
pdstreaza si se astigd grafia sfinfitoare.
Este insa necesard pentru cei adulfi atAt din pommel di-
1) S. Alf. 16. n. 275 ; Noldin, 1. C. n. 144 b.
2) S. Alf. 1. 6 n. 275 §i 276.

www.dacoromanica.ro 12*
 1 80

vind (necesitate precepti divini), ') cat si din poruncö biseri-

ceasc6.2)
Nici o porunca dumnezeeasca nu porunceste primirea S..
Euharistii sub amandoud formele.
Domnul nostru Isus Cristos cand a poruncit sa ne cumi-
necam cu S. Trup si Sange, nu a hotarat si timpul, cand si de
ate ori s'o faca aceasta, lasand sa fixeze aceasta S. I3iserica
dupa cum va vedea de bine. La inceput, fiind mare zelul cresti-
nilor si setea lor sa se impartaseasca cu S. Trup 5i Sange a
Domnului, asa ca se cuminecau la toata liturghia, nu a fost ne-
voie de o speciala porunca bisericeasca in aceasta chestiune.
Mai tarziu insa, »scazand pietatea crestinilor de a se cumineca,
biserica nu a lipsit a porunci sub 0'00 de moarle, ca fiecare
crestin sa se cuminece in tot anul cel pufin odata, la sfintele
Pasti, primind, dupd datina bisericii noastre, Sacramentul sub
ambele speciiq.3)

2. Obligatiunea ImpArt4aniei.
235. Incat priveste porunca dumnezeeasca ca sa ne cu-
minecam, ea ne obliga :
a) Mai de matte ori In viag.4) Motivul e, ca S. Euharistie
este hrana spirituald a sufletului, precum mancarea este hrana
trupului ; si precum trupul nostru numai asa se poate susfinea,
si intari, daca il hranirn mai de multe ori, tocmai asa si sufle-
tul se intareste hranindu-1 mai de multe ori cu mancare spiri-
tuald, care este S. Euharistie.
b) Ne obligd in primejdia morlii. E foarte clar, ca Isus po-
runcindu-ne sa ne impartäsim cu sfantul sail Trup si Sange, ne-a
poruncit pentruca avem nevoie de intarire sufleteasca prin acest
sacrament. Or, cea mai mare nevoie de intarire sufleteasca o
avem in ceasul morfii, cand trebue sa luptam impotriva celor mai
desperate atacuri ale dusmanului sufletului nostru. Aceasta dove-
1) De nu yeti mânca trupul fiului omului §i nu yeti bea sângele lui,
nu yeti avea viald intru voi". loan 6, 53.
2) Conc. Lat. IV. c. Omnis utriusque sexus". Conc. Trid. ss. 13 can.
9. De va zice cineva ca crestinii de amândou'a sexele ajunsi la pricepere,.
nu ar fi datori sa se cuminece in fiecare an, cel putin la Sf. Pasti, dupa
porunca sf. maice biserici, sas fie anatemP. V. Suciu, Dogm. Sp. v. II. p.
315 ; Conc. Prov. I. t. V. c. 4.
3) Conc. Prov. I. t. V. c. 4 ; Aceastä porunc5 s'a dat in Conc. Lat-
IV in vremea papei Inocentiu III.
4) Conc. Prov. I. t. V. c. 4.

www.dacoromanica.ro
 181

<legte 5i practica veche a Bisericii de a provedea pe muribunzi

-cu merindea vietii de veci (viaticul) in ceasul morlii, practica
fixatd 5i prin legea bisericeasca.')
Unii fac ad o deosebire cu privire la causal morfii (articulus mortis)
si primejdia morlil (periculum mortis); multi in,a ambele cazuri le iau
intrun inteles. In ceasul morfil (in articulo mortis) se zice ca e bolnavul
atunci, cand moartea lui este moralminte sigura si aproape inevitabila ; in
primejdia morlii (in periculo mortis) se zice ca este cineva atunci, cAncl
moartea lui este probabila sau se afla intre astfel de imprejurari, intre
cari a obisnuit sd se intample moarte. Primejdie de moarte constitue fi -
.care morb, care poate avea desnodamânt mortal. )

3. Obligatiunea 1mp5rt4aniei inainte de moarte

236. Obligatiunea de a se cumineca inainte de moarte,
adeca de a primi viaticul, merindea vietii ve5nice, urgiteaza nu
numai in ceasul mortii, când, ad ca moartea este atAt de aproape,
incat se pare inevitabila, ci 5i in primejdia morlii, Când adeca
este probabil ca respectivul va muri, sau se afla intre astfel
cle imprejurari din cari a obisnuit sa urmeze moartea. E indi-.
ferent ca moartea probabila urmeaza dintr'o cauza externa sau
intern.
Primejduita e vial-a 5i deci, moartea este probabila, de ex. :
in morb greu, in razboiu, inainte de operatiunea chirurgica, ina-
inte de na5tere, mainte de calatorie pe mare sau cu avionul 5. a. In
toate aceste cazuri urgiteazA obligatiunea cuminecarii mainte de
moarte.
Aceasta obligatiune, dupa unii, urgiteaza sub pacat greu, afara
de cazul când respectivul s'ar fi cuminecat din devotatiune
cu cAteva zile (5 sau 8) inainte de moarte, care lmpartagire se
poate socoti ca viatic ; iar dupa altii neimplinirea ei nu constitue
pacat greu, daca respectivul s'a cuminecat macar la Pagti.9
Cel ce nu s'a cuminecat CAnd a fost in primejdia mortii,
nu este obligat sa suplineasca dupa ce s'a iisanatogat. Aseme-
nea, nu este obligat sa se cuminece din nou cel ce dupa primi-
rea viaticului, a comis pAcat de moarte, e de ajuns sa se spo-
vedeasca numai.4)
Penitentul care a primit viaticul in mod sacrileg, este obli-
,gat sa se cuminece Inca odata, daca' numai se poate Vard pri-
1) Conc. dela Nic. I. c. 13 ; Conc. Prov. I. t. V. C. 4.
-) Noldin, 1. c. n. 183, I. nota 2.
9 S. Alf. I. 6 n. 291.
-4) S. Alf. 1. 6 n. 293. 4, 5.

www.dacoromanica.ro
 182

mejdia defaimarii. De aceea confesorul, dacd vreun penitent,

dui:A primirea sacrilega a viaticului, ii va marturisi acest sa-
crilegiu 5i va prevedea ca penitentul il va asculta, va trebui
sd-i atraga luarea aminte asupra acestei obligafiuni, in caz con-
trar il va lása in pace. lar, dacd bolnavul vrea sa se cuminece
de nou, ii va aduce viaticul sub pretext de cuminecare din de-
vofiune, daca este obiceiul 5i penitentul a inclatinat. In caz ca
nu 1-ar putea cumineca din nou Lard sa-1 defaimeze, poate preo-
tul sa-i (Luca viaticul pe ascuns.')
S. Euharistie se poate administra ca si viatic si celor judecati lm
moarte, cari sunt cu adevarat in ceasul mortii. Judecalorii lumesti sunt
datori in constiinfa sa lase celui condamnat timp de una sau doua ore-
inainte de executare, ca sa' sa poatà spovedi si cumineca, dacal voieste.2)

Articolul VII.
Administrarea S. Euharistii.
1. Timpul administrgrii.
237. Cre5tinii cei dintai se cuminecau zilnic, sau de
cafe ori ascultau S. Liturghie.9 Zelul acesta a sca2.ut cu vremea, .
a5a cd s'a simfit nevoia, ca sa se fixeze din partea Bisericii
obligafiunea cre5tini1or de a se cumineca macar la sarbatorile
cele mai marl. tar cand unii cre5tini incepura a se instraina cu
totul de S. Taine 5i nu se cuminecau nici macar odata inteun
an, 13iserica a poruncit »sub päcat de moarte ca fiecare cre5tin
sa se cuminece in tot anul cel pufin odata la Sf. Pa5ti.«9 Acea-
stä porunca bisericeasca fu data la 1215 in Conc. Lat. IV.
Motivul pentru care Biserica a fixat cuminecarea obliga-
torie tocmai pe timpul S. Pa 51i, este cd in acest timp a instituit
Domnul nostru Isus Cristos S. Taina a Euharistiei ; pentru
aceasta a aflat de cuviinfa, ca la S. Pa5ti sa se cuminece fie-
care cre5tin.
Prin aceasta se introduse obiceiul cuminecarii pascale in
intreaga biserica catolica. Timpul acestei cuminecari de Pa5ti,
-cand adecd este obligat fiecare cre5tin sa se marturiseasca 5i sa
se cuminece, in biserica romano-catolica se computd dela Dumi-
9 Noldin, 1. c. n. 138, 4.
2) S. Alf. 1. 6. n. 293, 6 ; S. Congr. de Propaganda Fide, 5 Julie 1841
3) Fapte, 2, 46 ; S. IuAin M. Apolog. II ; S. Vasile cel Mare, Epist.
ad. Patriciam ; Can. Ap. 9 ; Constit. Ap. 8, 13.
4) Conc. Prov. I. t. V. c.. 4.

www.dacoromanica.ro
 183

neca floriilor pana la Dumineca I dupd Pa 5ti.1) In biserica noa-

stra s'a obi5inuit in timpul Paresimilor. S. loan gurd de Aur zice,
ca SS. Parinti f parte >intelepte5te au hotarit zilele paresimilor
ca zile de ajun, de rugaciune pentru ascultarea cuvantului dum-
nezeesc 5i sinaxe.«2) Deci timpul pascal este postul cel mare 5i
zilele dela Pasti pand la Rusalii.3)
Timpul acesta este pentru urgitarea implinirii datorintei
cre5tine5ti de a se cumineca de Pa5ti, a5a, ca dacd cineva nu a
implinit porunca in timpul paresimilor, acela este obligat sa o
plineasca cat mai degrabd märturisindu-se 5i cuminecandu-se cu
gandul de a plini porunca.4) Aceasta este parerea comuna a teo-
logilor. Cat priveste anul, in cursul caruia trebue sa se intample
cuminecarea de Pa5ti, unii ii computa ca 5i pe anul civil care
incepe cu 1 lanuarie ; iar altii II computd dela un timp pascal
la altul.5) Prin urmare, daca cineva nu s'a marturisit 5i cumine-
cat in timpul pascal, este dator sa o facd aceasta 'Ana ce nu
incepe timpul pascal viitor.
Cel care prevede ca nu se va putea cumineca in timpul
pascal nu este obligat sa anticipeze cuminecandu-se inainte,
deoarece prin aceasta nu ar plini porunca ; este obligat, insa,
sa se cuminece numai decat, acela care, dupa ce s'a in-
ceput timpul pascal, prevede ca mai tarziu nu se va putea
cumi ne ca .6)
Preotul impline5te porunca aceasta prin faptul cd se cu-
mineca cand liturghiseste. In caz, ca nu liturghiseste, trebue sa
se cuminece ca laicii.2)
Nu pline5te porunca, acela care face o cuminecare sacri-
lega, deoarece biserica numai o cuminecare buna, vrednica poate
porunci. Parerea contrara e damnata de Biseric5.9
I3olnavul care a primit viaticul in timpul pascal, a implinit
porunca cuminecarii pascale ; nu a plinit-o insa, acela, care a

') Paschalis communio fiat a Dominica Palmarum ad Dominicant

in albis`, Codex. can. 859 § 2.
2) Timpul pascal poate fi modificat dupà imprejurari. In biserica rom.
cat. nu poate fi prelungit 'Ana' dupd Rusalii, Codex can. 859 § 2.
3) Pravila cea mare c. 321.
4) Lug. disp. 1. 6, n. 65; S. Alf. 1. 6, n. 297.
1 S. Alf. L 6, n. 296, d. 1.
6) S. Alf. L 6, n. 297-298.
") S. Alf. L 6. n. 300-1.
29 Prop. 55. damn. de Inoc. XL

www.dacoromanica.ro
 1 84

primit viaticul inainte de timpul pascal. Pentru unii ca ace3tia

se poate prelungi timpul pascal.')
Urmarile neimplinirii acestei porunci bisericesti a cumine-
carii de Pa3ti sunt foarte grave. Nu nurnai ca respectivul comite
pacat de moarte, dar se exclude din Biserica 3i in caz de moarte,
fara sa se pocaiasca i se deneaga inmormantarea bisericeasca.2)
Aceasta pedeapsa insa nu se contrage ippo facto, ci numai dupa
pronuntarea sentinfei.2) Toli cei impiedecali a se cumineca de
Pasti sunt datori, dupa puteri, sa inlature piedeca ca sa poata
plini porunca. Dupa practica de azi a I3isericii, S. Euharistie se
administreaza :
a) celor sanato3i ziva la S. Liturghie. Prin urmare, acestora
Ii se poate administra S. Euhai istie in fiecare zi cand se poate
savar3i S. Liturghie (3i la Liturghia inainte Sfinfitelor), dar numai
in legatura cu S. Liturghie, deoarece cuminecarea credincio3i1or
se considera ca i o parte intregitoore a Liturghiei.
5) Bolnavilor It se administreaza in of care zi i in ori are
ceas din zi sau noapte.4)

2. Cuminecarea deasd.
238. Cuminecarea se zice deasa atunci, cand ge intampla
mai de multeori in fiecare saptarnana. De3i biserica a hotail ,, de o
parte, ca intre irnprejurari normale, nimeni nu se poate cumineca
mai de multe ori, decal odata in zi, iar de alta parte, ca fiecare
crestm este dator sa se cuminece cel pulin odata intr'un an, la
Pa3ti, n'a voit, ca prin aceasta sa interzica imparta3irea deasa
cu Trupul i Sangele Domnului. Dimpotriva, a lasat u3a deschisa
catra o cuminecare cat mai deasa. I3a chiar a recomandat ca la
fiecare Lithurghie credincio3ii sa se cuminece in realitate, adeca
prin impartasire sacramentala.5) lar Piu X. prin decretul Sacra
Tridentina Synodus din 20 Dec. 1905, a recomandat atat cumi-
necarea deasa, cat i cea zilnica, fixand i coiclitiu ile cari se
cer din partea celor cari doresc sa se cuminece.
Sinodul nostru Prov. 1. indatore3te pe parohi sa invele
pe credincio3ii sai, ca 3i mai adese ori sa se apropie cu cuve-
1) No d.n, D. Pra ceptis, n. 696 C. d.
) Con Prov. I. t. VI. c. 11.
) S. Al . i. 6, n. 299.
1 Codex. can. 867 § 5 ; Actele si decr. sinol d c. Oradea 19_6,
Decr. XVII, § 5.
J) Conc. Trid. Sess, 22, c. 6 ; Sess 13 e. 8,

www.dacoromanica.ro
 185

-nita devotiune de masa Domnului. ') Aceasta o face biserica ra-

zimandu-se pe practica cre5tinilor vechi, 5i avand in vedere fo-
loasele mari suflete5ti de cari se imparta5esc credincio5ii prin
cuminecarea deasa ori eventual chiar zilnica, sporindu-li-se darul
sfinfitor 5i intarindu-se in luptele contra ispitelor, prin ce cu
usurinta pot ajunge ca sa incunjure 5i pacatele cele usoare,
progresand neincetat pe calea desavarsirii cre5tine5ti.
239. Pentru practica pastorala notam urmatoarele, cu
privire la cuminecarea deasa, eventual chiar zilnica, a credin-
cio5ilor :
a) Condifia care se cere ca cineva sa se poata cumineca des,
eventual chiar zilnic este, ca sa fie in statul actual al darului
sfinfitor 5i sa se apropie de S. Cumineca tura cu gaud curat 5i
cu propusul firm de a incunjura pacatul de moarte 5i cu voinf a se-
rioasa de a incunjura 5i ocaziunile cari duc la pacat.
Prin urmare, pacatele veniale nu sunt piedeca pentru cu-
minecarea deasa, desi e de recomandat, ca pentru a se putea
impartasi de mai mari fructe ale S. Euharistii, sa se apropie
omul avand 5i dispoiifiune sufleteasca mai desavar5ita, bine in-
feles, dupa imprejurarile 5i puterile fiecaruia.
Nu savar5este lucrare buna 5i placuta inaintea lui Dum-
nezeu acela, care se cumineca des numai pentruca asa fac si
alfii, p.ntruca e moda ; nici acela care se cumineca numai din
vanitate sau din alte considerente lume5ti. Motivul adevarat al
curninecarii dese trebue sa fie ca prin aceasta sa plineasca cat
mai desavar5it porunca lw Dumnezeu 5i sa se uneasca prin
aceasta cat mai strans cu Dumnezeu prin caritate, facandu-se
prin aceasta vrednic de ajutorul lui Dumnezeu in toate lipsurile
5i necazurile viefii.
b) De date ori vrea cineva sa se cuminece des sau zilnic,
totdeauna sa ceara sfatul confesorului.
c) Parohii 5i peste tot confesorii sunt datori sa admita la
cuminecarea deasa, eventual zilnica, pe tofi aceia cari sunt dis-
pu5i, indiferent de sex, varsta sau condifie sociala.
d) Acolo unde Om acuma n'a fost in uz cuminecarea
deasa preotul se va stradui, ca deocamdata sa obisnuiasca pe
credinciosi a se cumineca la anumite sarbatori, apoi lunar, sap-
tamanal, 5i a5a sa se apropie de cuminecarea zilnica.
e) Sa nu uite insa, pastorii suflete5ti, ca impartasirea deaba
0 Conc. Prov. 1. t. V. C. 4.

www.dacoromanica.ro
186

nu este poruncita tuturor, ca 5i cea anuala ; nu va prezenta-o

ca atare 5i nici nu va sili pe fiecare credincios sa se cuminece
zilnic, ci va fi cu luare aminte 5i la irnprejurdrile vietii sociale,
familiare ale penitenfilor, ca nu cumva prin aceasta sa suferd
indeplinirea datorintelor pe care le are fiecare, ex. : servitorii, copii,
mamele, 5cl. Cuminecarea deasa nu trebue sa conturbe pacea 5i
lini5tea familiei, nici sa pericHteze in mare masura starea ma-
teriala a credincio5ilor. De aceea va indemna pe copii sa obfina
si invoirea parintilor, servitorii a stapanilor, muncitorii a patro-
nilor, sotiile a barbatilor bor.')
0 Mai ales fiind vorba de cuminecarea deasa sau zilnica
a bdietilor 5i fetelor dela diferite 5coli si internate, sä fie supe-
riorii cu multa luare aminte, ca baiejii sä nu devina ipocriti, sau
sa se cuminece numai din obiceiu fara nici o pietate, sau numai
la porunca. De aceea se vor feri superiorii (prof. de religie) ca
sa nu indemne baietii in particular la cuminecare deasa, ci va
cduta sa-i induplece in comun pe toji de5teptand in sufletele lor
dorinta curata de a se imparta5i cat mai des cu S. Taine.
g) Pe cei cari au obiceiul a se cumineca des, sa-i invete
pastorul sufletesc cum au a se pregati la cuminecare 5i cum sa
multumeasca dupd cuminecare, fiecare amasurat statului sau 5i
imprejurarilor sale. Sä le spund ca atat pregatirea la cumine-
care, cat si multumita dupa cuminecare, se poate face 5i acasa ;
5i ca la cuminecarea zilnica nu se cere ca sa venim in haina
de sarbatoare.
h) Pentru cei cari se cumineca des se recomandd marturi-
sirea saptamanald ; dar se poate intampla, ca sa nu poata face
marturisirea saptamanald, ci la doua, trei saptamani, eventual chiar
lunar. A5a se poate intampla ca penitentul sa nu aiba timp a veni
la marturisire in fiecare saptamana, sau confesorul sa nu aiba timp
suficient, sau prin aceasta s'ar rapi timpul acelora cari ar avea
mai mare nevoie de marturisire. In astfel de cazuri se pot face
marturisirile mai rari, presupunand, bine inteles, ca respectivii
nu au comis pacat de moarte, in care caz nu se pot cumineca
bra marturisire.
0 Cei cari se cuminecd zilnic au privilegiul de a ca5tiga bra*
marturisire saptamanala toate indulgintele pentru ca5tigarea
carora se cere marturisire, afara de indulgintele jubileului ordi-
nar 5i extraordinar.2)
9 Noldin, De Sacr. n. 163.
9. S. C. C. 10 Dec. 1905; Noldin, 1. C. n. 163.

www.dacoromanica.ro
 187

3. Locul cuminearii.
240. S. Euharistie se administreaza de regula in bise-
rick precum $i in oratoriile in cari se poate savdrsi S. Liturghie
fie chiar 5i cele private, afará de cazul, când episcopul, din cauz5
justa, ar fi dispus altcum.!)
In caz de necesitate se poate administra S. Euharistie
in orice loc onest, ex.: bolnavilor li se administreaza acasa 2)
sau in spitale, celor prin5i in inchisoare 5. m. d.
Fiecare cre5tin se poate cumineca in oricare biserica', nu
numai in cea parohiala.
Cuminecarea de Pa5ti se prescrie in Conc. Prov. I. sa se
facd la parohul propriu.3) In biserica latina se recomanda ca sä
se facd numai in parohia proprie, iar in caz cá s'ar face in
altá parohie, sa prescrie ca faptul acesta sa se aducd la cu-
no5tinta parohului propriu.
De acest favor se pot folosi 51 credincio5ii catolici de alt-
rit, deoarece de favorurile spirituale date celor de rit latin se- .

pot impdrta5i 5i catolicii de alt rit, dacd acele nu sunt contrare

ritului respectiv.5)

4. Ritul administrArii S. Euharistii si al curuinearii.

241. a) Rilul administrdrii S. Euharisiii. Fiecare preot
este obligat sa administreze S. Euharistie dupa ritul sau. In
caz de necesitate se poate ca un preot de rit oriental sa admi-
nistreze S. Euharistie in azima 51 invers, un preot de rit latin
sa administreze cu pãne dospita. Aceasta in cazul cand n'ar fi
la indemana preot de ritul care s'ar cere. Dar si in acest caz
fiecare va p5stra ritul sau, adecft preotul latin va observa pre-
scrisele ritului roman, iar cel oriental ale celui orienta1.9
Dupd ritul oriental S. Euharistie se administreaza 5i laici-
9 Codex. can. 869.
2) Conc. Prov. I. t. V. c. 4.
3) Conc. Prov. I. t. V. C. 4.
4) Codex. can. 859 § 3.
5) S. C. de Propaganda Fide 18 Aug. 1893 ; Const. Orientalium dig-
nitas", 30 nov. 1894, in care li Se permite credinciosi1or, cari locu.sc prea
departe de biserica', sa' se cuminece in bis. catolia unde locuesc i dna_
este de alt rit.
6) S. C. R. 16 Dec. 1826; S. Cong. de prop. fide 18 Aug. 1893;- Const
Orientalum dignitas, 30 Nov. 1894.; Const. Tradita" 14 Sept. 1912.; Cod
can. 851 § -2.

www.dacoromanica.ro
 188

lor sub ambele specii.9 La latini se administreaza numai sub

una specie.
Nu este iertat a administra S. Euharistie, afara de cazul
necesitatii urgente, fara ornate bisericesti, in special fara epitra-
fil, si fara sa fie lumina aprinsa ; asemenea nu este iertat a
omite rugaciunile de inainte si dupa administrarea S. Euharistii.
Cat priveste rugaciunea clupa cuminecare Trupul tau cel slant._
obisnuita sa se citeasca asupra celor curninecati, sa nu o citeasca
cantorul, ci preotul la sfarsitul Liturghiei. Peste tot, nu este per-
mis ca preotul sa administreze S. Euharistie, precum nici sa
savarseasca alte functiuni sacre, fara sa fie imbracat in reverenda
(talar), care este haina oficiala preoleasca pentru toate functiu-
nile bisericesti.
Pen ru practica mai notam aci, Ca este mai conpult a da fiecarui
-1'dincios cand se cum.neca cate o particica numai, decal a da unuia o
lingurita plina, iar altuia o particica minima. Aceasta procedura are apa-
renta, ca preotul ar favoriza prin aceasta pe unii, cari se arata mai pii. )
Aceasta si pentru a se obisnui preotul cuminecator a imparti asa cumine-
catura ca sä se ajunga tuturor, atunci cand ar fi multi cari se cumineca. In
ac.st caz, hind mai multi preoti, se poate imparti cumineca tura in mai
multe potire, daca sunt ; se consacra vinul in mai multe potire, iar S.
Trup se imparteste in fiecare potir consacrat.
Cat priveste insusi ritul administrarii, aceasta se face asa,
ca dupa ce se termina cantarea : Bine este cuvantat cel ce vine
i tru numele Domnului scl. . . . preotul sta in usa imparateasca
cu fata catre popor tinand potirul in maini si zice, rugaciunile :
Cred Doamne . . .< , »Cinei tale . . . , Nu spre judecata . . . .
Dupa aceasta, land cu lingurita din potir S. Cuminecatura,
o da in gura fiecarui credincios care vine sa se cuminece, zi-
cand ; Cuminecd-se robul lui Dumnezeu N. cu scump f i *Mt
Trupul si Sángele Domnului si Dumnezeului si Mántuitorului
nostru lsus Cristos spre iertarea p6catelor si spre viola de
vecig. Apoi stergandu-i buzele (de obiceiu insa si le sterge cel
-ce se cumineca), zice : kid s'a aiins de buzele tale si va
sterge fdrödelegile tale s( p6catele tale va curali".
242. b) Ritul cuminearil. Fiecare crestin catolic se
pate cumineca din devotiune, in oricare biserica catolica de ori-
care Ht.') Cuminecarea de Pasti se recomanda sä o faca fiecare
0 Conc. Prov. I, t. V. C. 4.
2) Preotilor latini li s'au dat astfel de dkpozitiuni. Decret. ,Cum ad
aures" 12 Fcb-. 1679, 13 nedict XIV De Sacr. Miss. 1. 3, C. 20. n. 1.
) S. C. prop. fida 18 Aug. 1893 ; Const. Ori. chgn:las, 30 Nov. 1894 ;
Const. Tradita, 14 Sept. § 1, 2.

www.dacoromanica.ro
 189

dupd ritul sau si in biserica parohiala unde apartine,1) afara de

cazul necesitatii sau alte motive rationale, când se poate face si
dupd alt rit. Asemenea 5i cuminecarea boIna oilor se face dupa
ritul penitentului, -afara de cazul necesitatii.
Practica cuminecarii in b'serica noastrd este urmatoarea :
In timpul când se cumineca preotul, credinciosii cari vreau sa
se cuminece ingenunchiaza in prezbiteriu inaintea usilor impa-
rdtesti pdna ce se cumineca preotul. In unele locuri este obiceiu
ca mai intal saruta icoanele cele din rdndul din jos de pe ico-
nostas si cea de pe analogion.)
Dupd ce s'au cuminecat preotii, si s'a terminat cântarea :
> Bine este cuvântat... , zice fiecare, dupa preot, rugaciunile : Cred
Doamne...< , Cinei tale... , Nu spre judecata...< . Apoi se ridica
si se apropie fiecare de S. Cuminecatura in ordinea de intaietate,
barbatii intAi, apoi femeile. Dacd sunt si MO, atunci sa vina
mai inthi acestia si dupa aceea cei mari, barbati 51 femei, ba-
trânii intdi apoi tinerii Dar sa nu se respinga vreun tinar,
care ar fi trecut inaintea altora mai batrâni decdt el, ca nu cumva
sa se produca scandal. De aceea trebue invAtati credinciosii de
cu bund vreme, cum se cuvine sa" se apropie de S. Cuminecatura.
Preotii cari nu liturghisesc, dupd obiceiul introdus la noi,
se cumineca in sanctuar ay-and epitrafilul in grumazi si zicând
rugaciunile prescrise inainte si dupas cuminecare, si se cumineca
ca si celebrantele, care totdeauna trebue sd se cuminece, dar in
urma celoralalti preoti liturghisitori.
Dintre laici nimeni nu se poate cumineca in sanctuar, numai
imparatul.3)
In vechime laicilor li se didea S. Cuminecatura (S. Trup) in mind
fiecaruia, tinand mina dreapta cu palma in sus concav si asezma pe
palma mânei stingi in forma crucii. Fiecare zicea primind cuminecdtura
.Amin" 14)
S: Singe li se dadea credinciosilor din potir tinându-1 in mina preo
tul. Mai tarziu s'a introdus obiceiul, pastrat pand in ziva de astdzi, ca sa
se dea credinciosiIor s. specii amestecate in potir cu lingurita. Se spune ca
acest obiceiu l'ar fi introdus S. loan Gurd de Aur, deoarece s'a intimplat,
cd o femee eretica, ca si arate bärbatului cd si ea este ortodoxd, s'a cu-
minecat si a luat S. Trup, in mind si l'a dat servitoarei, iar ea a luat in
0 Codex. can. 866, § 1, 2.
2) Dr. I. Marcu, Lit. p. 274.
3) Sinod, VI, art. 69.
4) S. Ciril, Catech. myst. V ; Sinod VI (TuL) c. 101, unde se interzice
sa se foloseascd vase de aur sau alte metale pentru primirea S. Cumine
cdturi, zicând cd mina omului este cel mai curat si cuviincios vas ; S. loan
Damaschinul, De fide ortml. I. 4, C. 14.

www.dacoromanica.ro
 190

gull Ono neconsacrata, care s'a facut apoi piatra in gura ei. Pentru a
impiedeca aceasta profanare, se spune, ca S. loan Gura de Aur ar fi
introdus obiceiul de a cumineca pe laici cu lingurita din potir sub ambele
specii.

5. Cuminecarea bolnavilor.
243. Celor bolnavi parohul este dator sa le administreze
S. Euharistie, fara arnânare, de cAte ori cere trebuinta. Vom
arata aici pe scurt care este producerea cuminecarii bolnavilor.
Jnainte de toate, preotul i5i spald mâinile 5i merge la biserica
unde se pastreaza S. Cuminecatura. Aid, cu toata pietatea, ia din
chivot
. S. Euharistie 5i o pune in cutia pregatita anume pentru
aceasta (sa fie aurita pe dinauntru) cdteva particele. Este mai
bine sa pund mai multe de una, deoarece se poate intampla, ca
vazAndu-1 pe strada, sad. cheme 5i la -alti bolnavi, 5i atunci având
particele de ajuns, nu va trebui sa meargd la bisericA 5i iara5i
sa se intoarca la bolnav.
La romano-catolici se prescrie ca preotii sa ducd S Cuminecatura
la cei bolnavi cu toata solemnitatea, imbracat in stola (epitrahil) $i mer-
gAnd inainte cu lumingri aprinse. Numai in caz de necesitate, cand de ex. :
s'ar expune S. Sacrament battocurii, sau pentru evitarea scandalului, se
permite ca sa duca S. Cuminecatura la cei bolnavi in mod ocuit.
De5i nu poate preotul, mai ales pe vremuri rele, sa duca S
CuminecaturA in mod solemn, totu5i o va duce a5a ca poporul
sa observe, 5i cei cari vor trece pe lângd el sa dea S. Cumine-
caturi cinstea cuvenita. La aceasta insà, trebue invatati credin-
cio5ii de Cate ori se imbie ocazia.
Cutia sau pixida cu S. Sacrament, se a5eaza inteun sacu-
let gatit frumos 5i curat anume pentru aceasta, 5i se tine in
mâna inválit in epitrahil sau il afarna de grumazi pe piept. Nu
este permis a duce S. Cuminecatura in buzunarul de margine a
-hainei sau al reverenzii.9 Asemenea, nu se cuvine ca preotul
ducând S. Cuminecaturd, sa stea de vorbd la pove5ti, sau sä
glumeascâ 5i sa radà, ci mai vartos sä se roage in sine.2)
Preotul va invata pe credincio5i cum sd primeascA S. Euha-
ristie in casa lor. Sa pregateascã o masd acoperita cu inveli-
toare alba' curata ; pe masA sd fie un vas (o farfurie) cu apa
curata 5i lumina aprinsá.9
1) Dr. V. Dolor, A. Popiu, A. Rosian. Tipic. bis. p. 169.
2) De Cate ori merge preotul la bolnav este bine sa duca cu sine $i
Euhologiul, deoarece se poate intAmpla sd-it ceara $i vreo rugaciune.
3) E bine, ca preotul sa" aduca cu sine $i o scurtä luminare pentru
-cazul ca la casa bolnavului nu s'ar afla.

www.dacoromanica.ro
 191

244. Intrand preotul in casa bolnavului a5eaza sdculeful

cu S. Cuminecatura pe masa 5i face o inchinaciune inaintea ei ;
iar cei din casa se departeazd (le spune preotul) pand ce E e
marturiseste bolnavul, de cumva n'a fost de mai inainte spove-
dit. Dupa spovedanie recheama pe ai casei sa intre 5i sa asiste
5i ei la imparta5ania bolnavului.
nand o inchinaciune, preotul scoate o particica din cutie,
o pune in lingurifa cu pufin yin sau apd, ca sa se inmoaie 5i
bolnavul sd o poata inghifi cu u5urinfa. Unii pun particeaua in
lingurifa cu vin sau apa inainte de marturisirea bolnavului, mai
ales daca S. Cuminecatura este uscatd tare. Dar in acest caz
sa grijeasca ca sa nu se verse. Apoi zice impreuna cu bolnavul
rugaciunea inainte de cuminecare : > Crecl Doamne 5c1.< »Cinei
tale.< Nu spre judecata 5c1.«, iar cei prezenli ingenunchiaza in
timpul acesta.
Dupa aceasta pune 5tergatoarea sub barba celui bolnav 5i-1
cumineca zicand : ) Cumineca-se robul lui Dumnezeu (cutare)
cu preacinstitul 5i preasfantul Trup al Domnului 5i Mantuitorului
nostru Isus Cristos, spre iertarea pacatelor 5i spre viaf a de veci .
De cumva bolnavul nu poate inghifi cu u5urinta sau au ramas
sfaramaturi pe lingurita, ii va da inca apa cu lingurifa sa bea.
13olnavul sä find gura deschisa, ca preotul sa toarne din
lingurifa a5a lard ca bolnavul sa o atinga cu buzele.
Dupd ce 1-a cuminecat pe cel bolnav, preotul ii 5terge bu-
zele zicand : »lata s'a atins de buzele tale 5i va 5terge farade-
legile tale 5i pacatele tale va curafi«. Apoi pune lingurifa in
vasul cu apd depe masa 5i zice indata, impreuna cu bolnavul,
rugaciunile : »Trupul tdu cel slant < . .. »Acum sloboze5te< .
) Sfinte Dumnezeule < .. . »Preasfanta Treime< . »Tatal nostru, Ca
a ta este .. .« Si binecuvantand: »Doamne, pentru rugaciunile
tuturor sfinfilor si ale Nascatoarei de Dumnezeu, pacea ta da-o
noua 5i te indurd spre noi, ca un indurat«.
Toate rugaciunile dela mtirturisirea si cuminecarea .bolna-
vilor preotul trebue sa le 5tie lard* de carte, sa poata mdrturisi
5i cumineca dupd cum se cuvine 5i in cazul and n'ar avea car-
tea la sine.
Dupa aceasta spala lingurinfa in apa din vasul pe pe masa*
5i o pune impreund cu pixida, infa5urata in invalitoarele curate,
in saculef ; le infa5oara cu epitrahilul 5i le duce iard5i la bise-
rica cu toata pieta tea, cum se cuvine 5i le a5eza in chivot.
Apa in care a spalat lingurif a se varsa intr'un loc curat
pe unde nu trece nimenea ; in unele locuri se varsd in lantana.

www.dacoromanica.ro
192

245. Daca s'ar intAmpla oarecum, cumineand pe un bolnav, sa,

cada S. Cuminecalura pe vesmintele bolnavului, sau in barba, preotul a
va ridica el si o va pune iarasi in pixicla ; iar daca va cadea in sAnul bol-
navului, mai ales la femei, nu o va scoate preotul, ci p nitentul, care apoi,
isi va spala mainile, si apa se va arunca intr'un loc curat pe unde n i
trece nimenea. La fara este potrivit a se arunca in cuptorul de copt pane.
Spalarea vesmintelor sau eventual a barbii se poate omite.1) Daca S. Cu-
minecaturd va cadea pe pdmânt, o va ridica preotul 51 locul uncle a cAzut
se va rade, iar r5satura se va arunca sub prestol in biserica sau in foc. Aso
menea, de se va intâmpla ca sa v,rse (vomeze) bolnavul indatá dupd cu
minecare, Orsatura se va aduna si se va sterge cu o cArpa curatä sau cu
câi!i si se va arde, iar cenusa se va ingropa intr'un loc curaf.
Tot asa va proceda preotul, când s. specii ar cadea Cand se cu
mineca cineva in biseria sau ar cadea depe altar. In cazul aceasta va
ridica pArticelele cdzute si le va pune in potir, sau lye disc, iar locul se va
rade bine si rasalura se va arunca sub presto], sau se va ingropa intr'un
loc curat. Daca s'a varsat S. SAnge sa se sbea cu Carpa curata sau câili si
locul se spala b:ne si S2 Sterg°, iar carpa (pAnza, stergarea, etc.) cu care
s'a spälat i rasätura se ard i cenu3a se arunca sub presto], sau se in-
groapa intr'un loc curat i ferit. Daca S. Sange s'ar varsa pe ornatek
bisericesti, se sbea cu burete, vata sau CAW, cari se ard si cenu3a se
arunca sub prestol sau se ingroapa intr'un loc curat. Nu e n..voie ca sã se
ardä sau taie ornatul sau acoperemintul p. care s'ar fi varsat.

1) S. Alfons, 1. 6, n. 250, q. H.

www.dacoromanica.ro
 Cap. V.
S. Penitent5
SECTIUNEA 1.
Chestiuni principiale asupra S. Penitente.
Articolul I.
Natura Penitentei.
1. Penitenta ca virtute.
246. 1°. Notiunea Penitentei. Cuvântul penitenIda (poe-
nitentia) inseamnd p5rere de rdu, infrângerea inimii, cainta pen-
tru o fapta savarsitä.
Penitenta poate fi consideratà ca si o uirtute si ca si sa-
crament. Penitenia ca virtute este o durerere sufleteascá pentru
pdcatul comis, si se poate defini : o virtute morald supronatu-
rald airsaM de D-zeu In suf1etul nostru, care ne indeamnd sa
urtm i sd despreluim pdcatul socotindu-1 ca 1 o vdtdmare
a lui D-zeu. Sau cu S. Toma : este durerea inimil pentru peicat,
socotit ca i o vdtdmare a lul D-zeu, i impreunald cu pro-
pusul de Indreptare.9
De aici se vede, de o parte, c'à esenf a Penitenfei ca virtute
se rezumd in desprefuirea pdcatului si durerea inimii pentrucd
prin el am vätdmat pe D-zeu ; iar de altd parte, cd Penitenf a
adevAratd este numai aceea, care cuprinde in sine, macar in
mod implicit, si propusul de indreptare, adecd, ureste si despre-
fueste nu numai pAcatul trecut, ci si cel viitor, si asa exclude
voinfa de a mai pdcAtui.
247. 20 Actele Penitentei. Desprefuirea pdcatului, socotit
ca o vdtdmare a lui Dumnezeu, invoalvd hotdrirea de a repara
nedreptatea fácutd lui Dumnezeu, si in consecinfa, voinfa de a
suferi, pentru ca nedreptatea sä fie reparatá si pAcatul sters.
9 3. qu. 85.

www.dacoromanica.ro 13
194

Prin urmare, actele Penitenfei, ca virtute, sunt : a) ura 5i despre-

fuirea pacatului ; b) durerea 5i intristarea inimii pentru pacatul
savar5it ; c) voinfa de a ne spala de el ; d) voinfa de a face
destul pentru repararea nedreptafii ; e) propusul de indreptare.
248. 3°. Materia. Materia virtufii Penitenfei este : mar
depdrIalã V mai apropiata, Materia mai depdriatá sunt paca-
tele savar5ite ; materia mai apropiatd sunt toate actele interne
5i externe ale penitentului, prin cari el se stradue5te sa spele
uraciunea pacatelor. Motivul (obiectul formal) este bunatatea 5i
onestitatea ce se cuprinde in actele aceste ale penitentului.
249. 4°. Necesitatea Penitentei. Penitenfa este nece-
sara fiecarui om, care se afla in pacat de moarte, ca sa se in-
toarca 5i sa se impace cu D-zeu, pe care 1-a vatamat. S. Scrip-
tura zice : Pocdifi-vd, cä s'a apropiat frnpàrôlia cerurilor.")
PocOili.vd .1 vIl intoarceli, ca sä se tearg6 pacatele voastre.")
Natura poruncii acesteia se deosebe5te de celelalte, deoa-
rece cel ce nu se pocaie5te se va pedepsi nu numai pentru pa-
catul savar5it, ci totodata 5i pentru nepocainfa lui, pentruca nu
a vrut sd se intoarca 5i sa se impace cu D-zeu.
Amanarea intoarcerii, dupa sävar5irea pacatului, timp mai
inclelungat, este pdcat de moarte. Cat de lung este timpul acesta
peste care nu putem trece cu amanarea pocainfei Vara sa cadem
in pacat, sunt diferite päreri. Unii creel, ca o saptamaná, S.
Alfons 8) zice, cd daca trece o lurid am comis pacat de moarte ;
alfii zic, ca daca trece un an, a5a ca cel ce pline5te porunca
cuminecarii pascale, acela nu cade in pacatul nepocainfii. Fara
indoiala, obliga porunca intoarcerii In ceasul morIii, dar voinfa de
a petrece toala viala in du5manie cu D-zeu, este unul dintre
cele tnai grele pacate.5)

2. Penitenta ca sacrament.
250. Pe noi aci ne intereseazd Penitenta ca sacrament,
a5a ca in cele ce urmeaza vom trata despre sacramentul Pe-
nitenlei.
Considerata ca sacrament, Penitenla este un sacrament al
Legil Aloud instituit de Domnut nostru Isus Cristos, in care,
prin deslegarea de cötre preotul legitim, omului via f i bOtezat
1) Mat. 4, 17.
2) Fapte. 3. 19 ; Ezechiil, 18, 32.
3) S. Alf. 1. 6. n. 437.
4) Laymann. De poenitentia, 1. 5. tr. 6. c. 2. n. 6.
.,) S. Alf. 1. d. n. 437.

www.dacoromanica.ro
 195

i se larld pdcatele fdcute dupd Botez, dacd.i pare rail de ele,

de mdrturise$te $i voie$te sa faed destul pentru ele.1)
Institufiunea divind a sacramentului S. Penitenfe o cunoa-
.5tem din Teol. Dogmatica, ea se razimd pe cLvintele Niântuitorului
Luali Spirit Sian!, cdrora veil ierta pdcatele, se vor ierta
lor, cdrora le veli /Irma, vor fi finule".2)
Deprinderea acestei puteri, de a ierta pdcatele, data de Cris-
-tos Apostolilor si urmasilor acelora, constitue sacramentul Peni-
tenfei. Puterea aceasta se deprinde in forma de judecata, asa
cá pacatele se iartä nu in formd grafioasa, ci prin act judiciar.
Prin urmare, sacramentul Penitentei se deosebeste de celelalte
sacramente tocmai prin faptul, cd constä inteo judecatcY sacra-
mentalá si nu inteo consacrare, ca celelalte, afard de Cdsdtorie,
-care iara se razimä pe un act juridic.8)
Parfile constitutive ale sacramentului Penitenfei sunt : ma-
teria (m. departatd : pacatele ; m. apropiata : lucrarile penitentu-
lui) 5i forma (deslegarea din partea ministrului). Dintre acestea, cea
mai principala 5i esenliald este, dupd unii, deslegarea, presupu-
. nându-se lucrdrile penitentului (parerea de rdu 5i märturisirea)
ca 5i niste dispozifiuni, sau mai bine : ca 5i condifiune sine
qua non ; iar alfii (tomistii) susfin, ca esenfa Penitenfei,
ca sacrament, consta in márturisirea pacatelor cu parere
de rdu 5i in cleslegarea sacramentalä. Aceasta este 5i pArerea
,comund.

Articolul II.

Efectele si necesitatea S. Penitente.

1. Efectele S. Penitente.
251. Efectele S. Penitertfe sunt urmaloarele :
10 lertarea pdcatelor. Sacramentul Penitenfei este instituit
-special pentru iertarea pdcatelor. Aceasta se intAmplà prin var-
sarea grafiei sfinfitoare in sufletul omului. Pacatul odatà iertat
nu mai invie prin faptul cá penitentul iara savarseste pacat.
Se iartà nu numai vina, ci si pedeapsa päcatelor. Anume,
se iartd : pedeapsa ve$nicd, sau mai bine : se schimbd In vre-
4nelnipö, deoarece iertându-se vina pdcatului de moarte, prin gra-
1) Conc. Prov. I. t. 5. C. 5.
2) loan. 20, 22-23.
3) Noldin, De Sacr. n. 221, 3.

www.dacoromanica.ro 13*
196

tia sfintitoare primim dreptul la fericirea ve$nicA. Apoi, nu se .

poate, ca cineva in acelasi timp, sa aiba dreptul la fericirea ve5-
nicä $i totodatä sa fie vrednic $i de osanda (pedeapsa) ve$nica..
Dar se iartd $i pedeapsa vremelnicd in mAsurá mai mica sau,
mai mare, dupa dispozitiunea penitentului.9
Conditia esentiala a lerfarii pAcatelor, peste tot, este peni-
tenta, pocdinta. Aceasta ne-o spune :
a) S. Scriptura : $i cel )(Ord de lege de se va intoarce-
dela fdrddelegile sale, care a facut, fl va pclzi toate poruncile
mele, si va face dreplate f i mild, cu viaId va trdi, si nu va-
mud. Toate nedreptple lui ale a IcYcut mr se vor pomeni, ci
infra dreptatea sa, care a [dm% va fi viu.") Intoarce-Pvel
si a abateli dela toate pdgdatdfile voastre fi nu voiu ji
voud spre certare si nedreptate.") Drept aceea pocoili-vd si
a intoarcell, ca sd se stearga pocattle voasire.") De nu veil
veil pocdi, toll asa veil Merl.")
b) Conc. Trid. in$irà pocAinta intre conditiile necesare pen-
tru iertarea pacatelor.°)
c) Dar $i mintea sanaloasa ne spune, ca nu se poate, ca
D-zeu sa se impace cu cel ce 1-a vdtamat $i s'a lapAdat de el
de bund voie prin pAcat, pkià ce pacatosul nu se va intoarce si
va repara nedreptatea facuta lui D-zeu $i se va pocai.7)
Pocainta poate sä fie generald, al carei motiv este o vir-
tute oarecare poruncita sau recomandatà de Isus Cristos ; spe-
ciaM, când ne pare räu de pdcat pentru motivul special al vir-
tutii penitentei ; formald, sau insu$i actul durerii suflete$ti pentru
pkate $i despretuireaa acelora ; virtual& este parerea de rau.
pentru pdcate manifestata in acte contrare pAcatelor.
Pentru ca sa primim iertare de pAcate prin sacrament, se
cere penitenta formald $i generald. Nu ajunge numai virtuala ;
$i nu se cere sá fie specialà.°)
2°. Rein vierea valor!! faptelor bune meritorii facute ina-

I) Conc. Trid. ses. 14. C. 2.

2) Ezechiil; 18, 21-2.
8) Ezech. 18, 30.
4) Fapte. 3, 19.
6) Luca, 13, 5.
6) Conc. Trid. ses. 14, c. 4.
1) Qui fecit te sine te, non te iustificat sine te ; fecit nescientem,,
iustificat volentem", zice S. Augustin. Sermo 169. c. 11. n. 13.
8) Noldin, 1. c. n. 240, 2.

www.dacoromanica.ro
 197

finte de cklerea in pkat, deoarece faptele rneritorii mortificate7

prin pacatul ce le-a urmat, nu pot fi vrednice de rasplata ves-
nicA, pinA ce nu se inlaturà din calea lor acest obstacol, care
.este pacatul de moarte.
3°. Grofia socramentalö, care este un drept la ajutoarele
gratiei, cari fintesc la wurarea realizarii scopului pentru care
este instituit sacramentul. Scopul sacramentului S. Penitenfe este
iertarea pdcatelor, prin urmare, grafia sacramentald a S. Peni-
tenfe este un drept la mijloacele acele, cari ajutã pe om, de o
parte, sa facd destul pentru pacatele sävk5ite mai inainte, iar
de altd parte, ca s.0 ppatä incunjura pe viitor reaclerea in pkat,
precum 5i savdrirea altor pkate.
252. Chestiunea. 1. Se WM un pdcat Ord de altul?
Rdsp,:
a) Un p5cat de moarte nu se poale lerta fOrd altul. Motivul este,
ca iertarea pacatului se intampla prin varsarea gratiei sfintitoare, care nu
poate sta la un loc cu pacatul de moarte, care ar ramânea neiertat. Ori
-se iarta toate pacatele de moarte, ori nici unul.
b) Se pot lerla pOcatele de moarte, ford sd se ierte sl cele Dentate.
Motivul este, ca parerea de rail poate sa se refere numai la pacatele de
Tmoarte, nu si la cele veniale, cari de allcum nu impiedeca varsarea gratiei
sfinlitoare in suflet.
c) Nu se iarld pdcatele veniqle, fdrd cele de moorte. Motivul este,
-ca nu se poate sa ne impacam cu Dzeu in cele mici, iar in cele de moarte
Sà ramanem clusmani.
d) Sp po( fella pdcatele Dentate unul Pal altal. Motivul este, a se
poate, ca parerea de au sa se referel la -unele numai cari se iarta, ramanand
.altele, fara sa impiedece gratia sfintitoare.
253, Cheatitmea. 2: Cum se iprfd pdcatele?
ROI):
a) Fiind norba de iertarea pacatelor, deosebim la fiecare pacat, atat
la cele de moarte cat si la cele veniale : Dina i pedeapsa.
La pacatele de moarte iertandu-se vine, se iarta i pedeapsa ves-
mica, sau mai bine, se schimba In vremelnica, deoarece e cu neputinta, ca
iertandu-se vine prin varsarea gratiei sfintitoare, tot atunci sa ràmânà pe-
,cleapsa, osanda vesnica. La pacatele veniale se poate ierta separat vine
nlmanand pedeapsa vremelnich. Vine pacatelor veniale se poate ierta st
.afara. de sacrament, prin pocainta penitentului (ex opere operantis).2) Pen-
9 Faplele napr,ale ale, amului pot fi: merliorii (vii), prin cari omul
-este vrednic de rasplata vesnica; mortifere, prin cari omul este vrednic de
os'anda vesnica ; moarte, cari sunt buns in sine, dar le-a fAcut mut in
statul pacatului de moarte, si ca atari nu sunt vrednice nici de rasplata,
aid de. pedeapsa ; mortificate (antartite), sunt faptele bune savarsite inainte
de cadezea in pacat de- moarte, dupa care, apoi, mi pot fi. vrednice de
rasplata vesnica ; redtaine, sunt faptele bune mortificate mai inainte, dar
zeinviate prin curatirea de pacate. Vezi : Noldin, I. c. n. 225, 4, b.
9:Sporer, Theol. mor. pr. 3. n. 35.

www.dacoromanica.ro
198

tru iertarea pacatelor veniale ex opere operantis, este deajuns pocaint&

virtuald, adeca aceea care se cuprinde in lucrarile bune ale penitentutui,.
'direct opuse pacatului. Prin urmare, nu prin fiecare lucrare buna se obtine
iertarea pacatelor veniale, ci numai prin acele cari, macar in mod virtual,
cuprind cainta si desgust de pacate, cum sunt acele cari se impotrivesc
direct pacatului ; sau eventual, sunt savarsite cu intentiunea, ca sä primint
iertare de pacate. Asa, are pocainta virtuald acela : care isi propune ca nu
va mai pacatui si cere iertarea dela D-zeu ; care savarseste lucruri bune
direct contrare pacatului ; sau face lucruri bune cu intentiunea ca sd pri-
measca iertare de pdcate.
Nu se cere parere de rau perfecta pentru iertarea pacatelor veniale,.
ci ajunge si Were de rdu imperfecta (atritiune).
Pacatele veniale se iarta si prin sacramente (ex opere operato). E
cert ca prin Bolez. Peniten(& Mash, 5i Euharistie se iarta pacatele ve
niale. Cele cloud sacramente : l3otezul si Penitenta sunt direct instituite
pentru iertarea pacatelor ; iar Maslul si Euharistia sunt instituite, in randul
intaiu, pentru sporirea gratiei prime si numai in rândul al doilea pentru
iertarea pacatelor. Mirul. Preolta 5i CC/so/or/a sunt instituite pentru a pro-
duce efecte speciale, dar totodatd sporesc gratia sfinlitoare si servesc
ca si un remediu impotriva pdcatelor, uneori chiar producând gratia
prima.1)
b) Pedeapsa pacatului se iartd numai. dupace s'a iertat vina, care
este cauza pedepsei.
La pacatele de moarte am vazut, a iertandu-se vina se iarta si pe-
deapsa, osanda vesnica, dar la pacatele veniale iertanc.u-se vina, nu se
iarta neconditionat si pedeapsa temporala. Pedeapsa temporala, atat cea.
pentru pacatele de moarte iertate deja, cat si pentru cele veniale iertate,
se iarta in masura mai mica sau mai mare, dupa dispozitiunea peniten-
tului, deodata cu iertarea vinei. In special, insa, pedeapsa vremelnica se
poate expia in urmatoarele mocluri:
09 In viola aceasta: prin salisfactiune sacramental& sau extra sa-
cramentala prin deprinderea virtutilor si, in special, prin ascultarea si adu
cerea S. Liturghii; si prin indu/g/n/e.
p) In viola cealalid: prin suferintele din purgator.

2. Necesitatea S. Penitenfe.
254. Sacramentul S. Penitenfe, primit in realitate sau
macar in vot, este necesar necesitate medii pentru mântuirea
tuturora, cari dupä Botez au dzut in päcat de moarte. Intocmai
ap este necesara Penitenfa pentru cei ce au cázut in pdcat dup-a
Botez, cum este I3otezul pentru cei can i. nu s'au renascut Inca
prin Botez.2)
Cand amintim de votul de a primi sacramentul, intelegem propusul
serios de a se marturisi. Acesta nu este necesar sa fie explicit, ci ajunge
1) Lugo, De poenit. tlisp. 9. n. 53.
9 Conc. Trid. ses. 14. C. 2.

www.dacoromanica.ro
 199

?i implicit, cum este cel care se cuprinde in actul pdrerii de rdu perfecte.
Motivul este, cd cel care iubeste pe D-zeu mai pe sus de toate, acela este
gata sa plineascd tot ce cere D-zeu dela el, tot ce a 'Indult D-zeu pentru
mântuirea sufletelor, unde se cuprinde si märturisirea sacramentala.
Nu se 'lute lege votul acesta asa, cd se va mdrturisi numai decat, ci
la vremea sa, când va urgita obligatiunea marturisirii (ex.: in primeldia
mortii, sau cuminecarea de Pasti.I)
Este necesara marturisirea 5i din poruncd (necessitate
praecepti) tuturor celor cari au cazut in pdcat de moarle dui-A
Botez ; e necesard atat din porunca divin6,2) cat 5i din porunca
bisericeasca.9
Porunca divina a mártui isirii obliga :
1°. Din firea sa atunci, cand este necesara márturisirea,
adeca, in randul intaiu, In primejdia morlii.
2°. Intdmplö(or obliga porunca divina a marturisirii : a) cand
se cere statul darului sfintitor, cum e cazul cand urgiteaza nece-
sitatea primirii unui sacrament al viilor, in randul Intaiu: S. Cu-
minecatura ; b) cand ameninta vreo ispita mare, care nu se poate
invinge prin alte mijloace.

Articolul III.
Materia S. Penitente.
1. Materia dephrtatii.
255. Materia depártata a sacramentului S. Penitente stint
toate pacatele facute dupa Botez. Poate fi :
10. a) Necesard. Materie departata necesara sunt toate
pkatele de moarte fkute dupa I3otez 5i Inca nemarturi-
site de loc, sau nemarturisite cum se cuvine, sau numai in-
direct iertate.
Nu sunt märturisite pacatele cum se cuvine atunci, cand
cineva, pe motiv just, ex. : fiind pe patul de moarte, n'a facut
marturisire intreaga, ci s'a acuzat numai a5a in general, fara sa
faca o destdinuire mai amanuntita marturisindu-5i pacatele cu
numarul 5i specia.
Indirect se iarta vreun pacat de moarte atunci, cand cineva
fara vina lui uità sa-I spuna in márturisire. Prin deslegare pri-
me5te gratia sfintitoare, care nu poate sa stea la un loc cu pa-
I) Noldin. I. C. n. 222, 1, b.
2) Conc. Trid. ses. 14. can. 6.
3) Conc. Lat. IV.; Conc. Trid. ses. 14. can. 8.

www.dacoromanica.ro
200

catul de moarte, pe care penitentul fait' vina lui 1-a uitat. Deci,
si acesta se iarta, dar numai indirect prin gratia sfintitoare var.
sata in sufletul penitentului prin deslegarea sacramentald.
256. b) Materie departata bber6, sunt pacatele acele pe
cari le putem, dar nu suntem datori sa le marturisim. Astfel
sunt pacatele veniale Inca nemärturisite, si pacatele de moarte
sau si cele veniale mdrturisite deja odata.
Vacate le veniale sunt materia Penitentei, deoarece 5i prin
ele se vatama legea divina, dar numai materie libera, si ca atari
le putem tacea in marturisire, fiindcd adeste se pot ierta 51 prin
alte mijloace, nu numai prin marturisirea sacramenta15.1) Ase-
menea 5i pacatele iertate deja Inca pot forma materia Peni-
tentei, deoarece nimic nu ne impiedeca sa cerem de nou ier-
tare pentru pacatele facute 5i iertate, dar nu suntem datori sa
o facem.
Prin urmare, cand cineva isi marturiseste numai pacatele
de moarte, poate sa omita chiar toate cele veniale ; precum si
in marturisirea generald, facuta din devotiune, se pot omite toate
pacatele atat cele veniale, cat 5i unele din cele de moarte mar-
turisite deja odat5.2)
Cu toate aceste, Biserica ne invata ca 5i aceste sa le mar-
turisim, pentruca sa primim cat mai multe din darurile deslegarii
sacramentale.°)
257. c) Materie departata suficientd: sunt toate pa-
catele dela cari se poate da deslegare in marturisire, a5a
sunt : toate pacatele personale sävarsite dupa 13otez. Insuficienta,
sunt toate acele acte cari nu sunt pacate personale, cum sunt :
imperfectiunile (slabiciunile firesti), precum 5i pacatele comise
inainte de Botez. Motivul pentru care aceste din urma nu con-
stituesc materie suficienta in marturisire este, ca nefiind cel ne-
botezat supus Bisericii, nici faptele lui nu pot fi supuse tribu-
nalului sacramental. Pacatele personale dinainte de Botez se
iarta, de alt cum, prin Botez. Nici imperfectiunile nu constituesc
materie suficienta, deoarece aceste sunt niste acte cari nu se
impotrivesc poruncilor dumnezeesti, nefiind o calcare deliberata e
acelora, ci sunt mai mult o intrelasare a sfaturilor pii.
Cu toate aceste, usor se poate intAmpla, ca la baza acestor imper-
fectiuni si fie si vreun pacat venial. Pentru aceea nu trebuesc impiedecati

1) Conc. Trid. ses. 14. c. 5 ; Conc. Prov. I. t. 5. C. 5, 2.

2) Lugo, d. 16, n. 56; S. Alfons, I. 6, n. 452, rezolv. 2.
3) Conc. Prov. I. t. V. C. 5. 2.

www.dacoromanica.ro
 201

penitentii, cdnd voiesc sa-si märturiseascd i unele imperfectiuni,1) mai

-vdrtos, Ca. prin aceasta se dd prilej confesorului sa cunoascd mai bine
sufletul penitentului, ca astfel sd-1 poatä conduce mai sigur si mai cu efect
pe calea desdvdrsirii.
258. d) Materia mai depdrtatd :
1°. sigurd : sunt toate pdcatele adevdrate i sigur comise.
Deslegarea primitd dela aceste este, apoi, sigur validd, presu-
pundnd a se verified toate condifille validitátii.
2°. dubie : sunt toate pdcatele dubii. Deslegarea dela aceste
este dubie. Astfel, dacd cineva märturiseste numai imperfectiuni
(si aceste sunt materie dubie, deoarece se poate sd fie impreu-
nate cu pdcat venial), sau ureun pdcat de care nu-i sigur cà
1-a comis, sau o faptd, a cdrei rdutate este dubie, deslegarea ce
i-se dd este validd sau nu, dupdcum cele marturisite sunt intea-
devär pacate sau nu sunt pdcate.
Prin urmare, celui care märturiseste numai fapte, cari sunt materie
dubie, nu i se poate da deslegare in mod absolut, deoarece prin aceasta
s'ar expune sacramentul nulitatii, ceeace este pdcat In atari cazuri va
trebui indemnat penitentul sä marturiseasca din spovedania trecutd vreun
pacat sigur, fie de moarte fie venial, dela care a primit cleja deslegare.
Mai vartos sd se indemne penitentil ca sd remarturiseascd dintre pdcatele
marturisite deja, pe acele cari le-au apasat mai tare constiinta $i le-au
cauzat mai mare durere sufleteascd, si asa sa-si destepte Inca odatd pdrere
de rdu pentru ele i sa-si propund cd se vor indrepta.
Daca penitentul nu-si aduce aminte, ingraba sau pentrucd doard n'a
comis pdcate asa mai grele, sau fiincla are memoria slat* Ii poate in-
treba confesorul, zicând : aduci-ti aminte $i pare-ti flu de plcatele pe cari
le-ai sävdr$it candva impotriva caritatii, castitätii, religiunit scl. Dad nici
asa nu-si aduce aminte, atunci i-se dd deslegare sub conditiune (dacd esti
capabil") presupunand cd cele marturisite de el sunt pacate de moarte
dubii ; când pdcatele dubii marturisite vor fi numai veniale si nu mai adauge
altele sigure dar marturisite altd data, i se poate denega deslegarea, pre-
supunând ca nu va urma vreo daund spirituald.2)

2. Materia apropiatit.
259. Materia mai apropiatä, sau, quasi-materie) sacra-
mentului Penitenfei sunt lucrdrile penitentului : a) pdrerea c1e rdu ;
b) mdrturisirea ; i c) facerea destul, care, ca i vointa, se cu-
prinde implicit in pdrerea de rdu.
Pdrerea de Mu i märturisirea sunt esenfiale i necesare,
pe and facerea destul reald este numai partea intregitoare a
-sacranlentului.4)
1) De Lugo, d. 16, n. 103; S. Alfons, 1. 6, n. 425, rezolv. 3.
2) Noldin, De Sacr. n. 227.
3) Conc. Trid. Sess, 14, c 3
4) Conc Pray. I. t. V. c, 5.

www.dacoromanica.ro
202

Efectul primar al sacramentului, iertarea pacatelor, se pro-

duce si in cazul cand confesorul n'a impus, sau eventual a ui-
tat sa impund penitentului satisfactiune, canon ; precum si daca.
cea impusä penitentul n'a plinit-o, presupunand cd atunci, cand
s'a marturisit a avut intenfiunea sa facd destul.
Despre aceste va li vorba amanunfit, cand vom trata de-
spre subiectul S. Penetenfe.

Arlicolul IV.
Forma S. Penitente.
1. Natura formei S. Penitente.
260. Forma sacramentului S. Penitenfe, in Biserica noa-
stra, sunt cuvintele pe cari le rosteste confesorul, finand maim
dreaptd pe capul penitentului acoperit cu epitrahilul : Domnul
Dumnezeul fi Meintuitorul nostru Isus Cristos, cu darul fi cu
fndurórile iubirii sale de oameni, sa.li ierte lie fiule N. toote
pdcatele tale, 0 eu nevredicul preof, cu puterea care mi s'a
dat, f(i iert 0 le desleg de toate pdcatele tale, In numele
TaMlui fi al Fiului 0 al Sfeintului Spirit. Amin.'
In forma intrebuinfata in Biserica noastra preotul mai in-
tai cere dela Dumnezeu sa ierte penitentului toate pacatele lui,
si dupd aceea ii da si el deslegarea.')
Pentruca sa fie valida deslegarea, forma trebue sa cuprindd,
sau mai bine sa exprime : a) persoana ministrului, care deprinde
puterea primita dela Cristos, ceeace in forma uzitatä in Bise-
ricanoas trase exprima prin cuvantul : »eu« ; b) persoana asupra
careia se deprinde puterea cheilor, subiectul, care se exprima
prin aceea ca i se spune chiar si numele, sau si prin pronu-
mele : »te«; c) legatura de care se desleaga, si aceasta se exprima
prin cuvintele : »pacatele«.
Esenfiale sunt in aceasta forma sacramentald numai cuvin-
tele: te desleg de toate pdcatele ta1ec.3) Cu toate aceste, re-
citarea celorlalte cuvinte este necesara din porunca bisericeasca.
Dupa unii ar fi probabila validitatea formei, cand s'ar pronunfa
numai atat : Te desleg.3) Dar sa nu se uite ca la administra-
rea sacramentelor trebue sa folosim atat materia cat si forma_
1) Conc. Prov. 1, t. V, C. 5
2) Conc. Trid. ses. 14, c 3.
5) Noldin, 1 c n 235

www.dacoromanica.ro
 . 20

sigura, de o parte fiind ca este vorba de efectul necesar al

sacramentelor de care nu este permis sa despoiem pe credin-
cio5i, iar de altd parte, fiincica nu este permis sa expunem
sacramentul primejdiei nulitafii, afará de cazul necesit5Iii ur-
gente.
Rugaciunile cari premerg deslegarea, precum 5i cele cari
premerg marturisirea insa5i, prin cari se d5 deslegare dela cen-
suri, nu se fin de esenfa sacramentului, dar pentru aceea trebue
cetite. Penitenfii le asculta in genunchi (molitva).
Se pot deslega 5i mai multi de odata, pronunrandu-se forma
la plural : sd vd ierte voud, fiilor, loate pdcatele voastre",.
pod iert si vd desleg de foafe pdcatele voastrea 5c1. Aceasta
se intampla numai in cazul necesitáfii urgente, ca inainte de
lupta in rdzboi, in vreun naufragiu sau alta primejdie mare.

2. Conditiile validitittii desteggrii sacramentale.

261. Pentruca deslegarea sacramental5 sa fie valida se
cere, ca forma sacramentului S. Penitenfe sa intruneasca ur-
matoarele insu5iri :
10. SA fie vocald, adeca sa fie pronunfatá cu graiu viu.
Prin aceasta se deosebe5te tribunalul sacramental de tribunalul
lumesc, la care sentinfa se poate da 5i in scris. 13iserica, insa,_
nici odatd n'a recunoscut Ca valicla deslegarea sacramentald data_
in scris. Aceasta se vede 5i din hotaririle sinoadelor din Flo-
renfal) 5i Tridentin,9 in care se spune cd forma sacramentului
Penitenfei sunt vorbele, cuvintefe pe cari le rosfeste preo-
tul. Nu se cere ca vorbele formei sa fie auzite sau sa fie-
infelese de penitent, ajunge claca preotul le pronunfa aievea
5i respicat.
Mai vartos, cand sunt mai multi penitenfi de feta, este
foarte consult ca sä se pronunfe incet cuvintele formei, deoarece.
se poate infampla ca vreun penitent sa fie dimis lard deslegare
(denegandu-i-se sau amanandu-i-se deslegarea), ceeace nu este
permis s5 5tie ceilalfi penitenfi, precum nici aceia cari stem
aproape de scaunul marturisirii.8)
262. 2°. SA se rosteasca cuvintele formei asupra peni-
tentului prezent. Prezenfa care se cere este cea morald, adeca
1) DEcretum pr(: Armenis,
2) SeF. 14, C. 3.
3) S. Alf. 1. 6, n. 429.

www.dacoromanica.ro
204

apropierea de preot la o distanfa, in care oamenii, de comun,

vorbesc 5i pot sa vorbeasca unul cu altul. Aceasta apropiere,
dupa parerea comuna, este pana la 20 de pa5i, mai vartos and
confesorul poate sa-1 5i vada pe penitent. In acest caz, daca
numai se poate fara de scandal, trebue rechemat. Prin urmare,
nu este de ajuns numai sa-1 vadd pe penitent, ca la ascultarea
S. Liturghii, deoarece, pentruca deslegarea sacramentala sa fie
valida, se cere ca penitentul sa fie mai aproape de confesor, de
cat cum se cere ca cineva sa poata zice ca a lost prezent la
S. Liturghie.1)
263. Cu privire la prezenta morala a penitentului la
deslegare, pentru practica, notam urmatoarele :
a) Este invalida deslegarea data unui penitent in absenta lui, fie ca
acela ar fi fost prezent la marturisirea pacatelor si numai deslegare i sa
(tat in absenta, fie ca a fost absent atat la marturisire cat si la deslegare.2)
Nu se refera aceasta $i la deslegarea ce se da muribundului cazut in ne-
simtire, despre care cei din jurul lui dovedesc ca pin& ce era la sine a do-
rit sa se marturiseasca 3)
Este valida, insa, deslegarea data unui penitent prezent, dar care
mai inainte absent Hind, s'a marturisit prin scrisoare sau intermediator, iar
-acum prezentandu-se confesorului declara ca-i pare rau de pacatele comu-
nicate deja confesorului i cere deslegarea 4)
Marturisirea prin scrisoare se permite numai in cazuri grave, ca de
ex.: cand unei fete i-ar fi foarte ru$ine sa sputa cu graiul anumite pacate ;
and cineva are memorie slaba si este primejclie fundata ca va uita unele
pacate ; sau cand, cineva Hind prea gangav, ar dura marturisirea prea
mult ; sau cand penifentul este mut, sau eventual surd $i stie scrie. Dar
nu e obligatoare nici pentru ace$tia 5)
Deslegarea data prin telefon sau ra4io, probabij este invar
b)
lida, deoarece convorbirea intre confesor si penitent trebue sa fie in
graiu viu, ori prin telefon sau radio se comunicA numai sunetul vocii umane
in mod artificial:1)

1) S Alf. 1. 6. n, 429.
2) Clemente VIII (1592-1605). A damnat prin Decr. S. Of. din 20 Iu-
--nie 1602, ca falsi", temerara i scandaloasim, urmatoarea prop. Llpel
per lilleras sea inlernunlium confessario absent) peceala sacramentaliter
conflierl el ab eodem absenle absolutionem obit:lore'. Paul V.(1605-1621)
prin Decr. S. Of. din 14 Iulie 1605, a aplicat aceasta eat la marturisire
-at si la deslegare, separat. Vezi Denzinger, Enchiridion symbolorum etc.
n, 1088-89.
3) Noldin, Decr. Sacr. n 238, n 2 ; Denzinger, 1 c
4) S. Alfons, 1, 6, n. 429.
5) S. Al., 1, 6, n. 429 ; Gury-Ferreres, Caus Conscientiae 11. n. 483-485.
6) Noldin. I. c. n. 238, 2, e.; S. Penitenciaria prin Decr. din 1 lulie
1884, la intrebarea : utrum in casu extremae necessitatis dari possit abso-
lutio per telephonium", a raspuns: WM respondendunr. Da4 nu este si-
.gur invalida. Gury-Ferreres, I. c n, 459.

www.dacoromanica.ro
 205

0 Celui ce este mai departe de 20 de pasi dela confesor i se poate

da deslegarea conditionatd, ex. : in cazul, cdrid ar vedea pe cineva, dela o
distanta mai mare de 23 de pasi, cAzAnd de pe acoperisul casei in apd
inecAndu-se.
d) In caz cA bolnavul sufere de un morb contagios si nu poti intra
la el ca sA-1 deslegi de aproape, i se poate da deslegarea din ma came-
rei in care zace bolnavu1.1)
e) Nu se poate spune cd ar fi sigur validA deslegarea data unui
penitent, care nu se af Id in aceea camera cu confesorul.2)
f/ Se poate intdmpla ca penitentul sd se indepArteze din scaunul
mArturisirii, fàrà sd fi primit deslegare In acest caz : a) dacA este foarte
aproape de scaunul mArturisirii, se poate da deslegarea ; b) dacd, insa,
s'a departat, si se poate rechema fard de scandal, trebue chemat ca sã
primeascA deslegarea ; e) dacd nu se poate rechema, i se poate da desle-
gare, indiferent cd II vede confesorul sau nu-1 vede, numai dacd stie -cu
certitudine cd se afld in multimea din jurul lui ; d) in cazul, cà nu-i mai
mult prezent, nici Weide nu este sd se mai intoarcA, trebue lasat in voia
lui Dumnezeu ; in caz cA ar veni iard la acelasi confesor sd se mArturi-
seascd, trebue indemnat sa-si destepte pArere de rat' de toate pdcatele sale
si apoi sà i se dea cleslegare. Nara de scaunul mArturisirii nu este obligat
confesorul sd repare lipsa deslegArii, presupunAnd cd penitentul a mar-
turisit numai plcate veniale ; in caz. cd a mArturisit si pAcate de moarte,
atunci data ocaziune, cu Invoker) pendealului, poate sä-i descopere defec-
tul din mdrturisire, sd-I indemne sd facd o nota mArturisire sumard si
sa-si destepte pArerea de räu si, apoi, sd-1 deslege. In caz cd aceasta pro-
cedurd ar fi cu neputintA, Hind de comun impreunatd cu multe
ii poate deslega i Fara sd se mai mdrturiseascd, chiar si dacd ar fi trecut
cdteva zile dela mArturisirea f Acura' si in care n'a primit deslegare.3)
Motivul e, cd fiind si deslegarea tin act judecAtoresc, se poate ad-
mite intre acuzare (mArturisire) i sentintd (deslegare) un interval de timp
oarecare. Astfel, dacd un penitent, care s'a departat din scaunul mArturi-
sirei fàrà deslegare, ar veni in ziva urmAtoare sd se cuminece i se poate
da deslegare in momentul cAnd se apropie la cuminecAturd, dar in tainA
sd nu observe nimenea ; sau eventual cAnd l'ar observa in bisericA, färd sa-i
spund nimica despre aceasta.4) Dacd se poate nAdAjdui de altddatd o oca-
ziune mai potrività, ex.: cA va veni in scurt timp la märturisire, poate rasa
sd se cuminece in bund credintA.5)
S. Alfons e de pArerea, Ca intre deslegarea sacramentald si intre
mArturisire nu trebue sd fie chiar asa lung interval de timp cat poate sa
fie in judecata lumeascd ; i citeazd pe Lacroix si Tamburini, cari sustin
cd la o orà dupd mArturisire se poate da deslegare in mod valid 6)
Se poate da deslegare i unui grup de oameni ; de ex.: armata ina-
inte de luptd, dacd sunt prezenti, desi cei din urmd ar fi la o distantA mai
1) S. Alf. 1. 6, n 429.
2) Gury-Ferreres, I. c. n. 753
5) Gury-Ferreres, I. c. n. 753.
4) Gury-Ferreres, I. c.
5) Genicot, Cesus. v. II. tr. 15 sect. 3, cap. a cas. 1 ; Noldin, I. c-
n. 23$, 2 d.
5) S. Alf. I. 6, n. 9

www.dacoromanica.ro
206

mare decal 23 de pasi. Daca cei din urma ar fi asa de departe, incat n'ai
putea vorbi cu ei, or cat de tare ai striga, nu se poate deslega valid. Prin
urmare, daca sunt prea multi soldati, trebue impartiti in grupuri mai mici
si asa sa-si destepte fiecare parere de rau si sa li se dea deslegare con-
ditionata. 1) .

264. 3°. Forma sa fie pronunfata in mod absolul. Sunt ca-

zuri, capd se poate da si deslegare condifionatei. Este valida
si, din cauza justa,2) licita deslegarea data sub condifiune penlru
prezinte () de praesentk) ex. :, »daca esti dispus< ; si sub con-
difiune pentru trecut (»de praeterito«), ex. : »daca ai comis pa-
cat«, presupunând ca se verified condifinnea. Este invalida, Insa,
deslegarea data sub condifiunea pentru viilor (»de futuro ), ex. :
Te desleg daca vei restitui." Aceasta nu e nici atunci valida,
zice S. Alfons, daca ar pune-o asa : »Te desleg, daca Dumnezeu
prevede ca vei restituk.9
Principiul calauzitor la deslegarea condifionata este totdea-
una urmatorul : Deslegarea condifionald se poate da, V tre-
bue sd se dea, de cafe ori, dacd nu s'ar da, penitent& ar fi
expus unei marl daune sufletesti, iar dacd s'ar da deslegare
absoluld s'ar expune sacrarnentul primeldiei nubtalii sau ire-
verenfei.4)
265. Petdru praclicd notam urmdloarele: Se poi:de da deslegare
condilionala in urm5loarele cazuri : a) Cand confesorul dubiteaza (dubiu po-
zitiv) ca oare a dat deslegare sau nu ;
b) Cand confesorul ar dubita c5 oare are jurisdictiune asupra peni-
tentului; dar numai in cazul cand este dubiul faptulul, iar penitentul s'ar afla
in primejdia mortii si dac5 nu I s'ar da deslegare ar rIlmane mita vreme
nedeslegal;5)
c) Cand urgiteazii necesitatea cuminecarii;
d) Cand planeala dubiul asupra dispozitiunii penitentului sl deslegarea
nu s'ar putea amana filed marl incomodari. Astfel, li se poate da deslegare
conditional5 copiilor si celor pe jurnitate nebuni (semifatuus), cand este
dubie dispoziliunea lor, chiar si dacii ar rrairturisl numai plicate veniale,
pentru ca sa nu fie lipsiti multa vreme de ajuloarele grafi& sacramentale, sau
eventual s5 riimana in Vacate de moarte, de cumva vor fi avand. In cazul
c5 ei ar m5rturisi vreun pricat de moarte dubiu, se poate deslega chiar sl
dac '. nu s'dr afla In primejdia morfii sau n'ar urgita porunca cuminediril
pascale.6)
Asemenea, pot ft deslegati sub conditiune penitentii pii cari miirturi-
sesc materie dubiu suficienta, cum ar fi de ex, : imperfecliuni despre cari
1) Noldin, 1. c. u. 238, 2, c ; Gury-Fereres, 1. c. n. 462.
2) Cauza justa este dauna mare sufleteasca ce ar suferi eventual pent-
tentul denegandu-i-se deslegarea.
3) S Alf. I. 6, n, 36 si 431 q. III
4) Noldin, 1 c. n. 239, 3
5) S. Alf. 1. 6, n, 432; Noldm, 1, c. n 239, 3 a.
6) S. A I. I. 6, n. 432. P.

www.dacoromanica.ro
 207

dubileaz6, c oare sunt plicate veniale sau nu. Despre acestia zice S Alfons,
at nu i-ar deslega decal lunar odatii.1)
Nu se dA deslegare conditionalii recidivilor in pacate de moarte, &di
nu dau semne extraordinare de pocAinfa, afarà de primejdia modit, sau and
ar fi teama funded, c respectivul nu ar mai vent la mkturlsire i asa ar
riimanea in pricatele sale mutat vreme.2) Asemenea, nu se di deslegare con-
dijionatil nici penitenlilor recidivi in Vacate veniale IAEA s incerce mijloa-
cele recomandale de confesor. Deslegarea acestora e consult sei se ameme.
Se desleagii Ins, cei cari recad in 'Acute veniale din sliibiciune.3)
In caz c penitentul nu màrfuriseste materie sigurA, confesorul nu este
obligat sä scruteze dupii ea, iar daa a scrutat i n'a aflat, nu este obligat
sà dea deslegare sub condillune, deoarece si penttentul numat atunci are
drept sigur la aceasta, and prezintli materie siguril sau nuicar dubiu necesar.4)
e) Când dubdez câ care penitentul, care a plecat fara deslegare, dar
in bunii credinta cà e deslegat, se Oh moralminte prezent sau nu;
j) Când e dubiu, ca oare muribundul citzut in nesimtire, e capabil sit
f e deslegat;
g) Cand e dubiu, c care bolnavul e mort sau Inca traieste5)
266. Repefirea deslegarii. In scaunul marturisirii
deslegarea se repeta in mod absoluf 5i nu condifionat. A5a se
poate intampla ca vreun penitent, dupa ce a primit deslegarea,
sa-5i mai aduca aminte de vre-un pacat. In acest caz, daca
marturise5te pacat de moarte; sau vreo imprejurare care
schimba specia pacatului, sau un numar considerabil mai mare
de cat cel marturisit, fiind vorba de pacate cari sunt materia
necesara a marturisirii, i se da. deslegare Inca odata in mod
absolut. Asemenea, se poate da noua deslegare 5i cand i5i mar-
turise5te nutnai pacate veniale, dar nu este necesar.°)
SECTIUNEA II.

IvIinistrul S. Penile*.
Articolul I.
Persoana si jurisdicliunea Confesorului.
1. Persoana Ministrului S. Penitente.
267. < Ministrul Sacramentului S. -Penitenfe este preotul,
caruia prin sacramentul S. Hirotonii i se da de sus puterea de a
deslega toate pacatele, 5i prin superiorul legitim i se tia dreptul
de a deprinde acea putere»')
1) S. Alf. 1. 6, n. 432, IV.
2) S Alf. 1. 6, n. 432, IV si 459.
3) Despre recidivi vezi la tratarea d feritelor categora de pent enti.
4) S Alf 1. 6, n. 432, IV,
5) Noldin. I. c. n.
9 E b'l-I3lerbaurn, Tneolog, nix, v. II, p. 9, de sacramento Poeni-
tentiae, n 33 ; 45 Noldin, I. c. n
7) Conc. Prov I t, V. c. 5.; Con-, Trid. es. 14, C. 6. can. 10.

www.dacoromanica.ro
208

De aici urmeazd cd numai cel hirotonit intru preot poate fi ministrut

sacramentului S. Penitente, deoarece numai Apostolilor 51 utma5ilor lor
legitimi In preotie le-a zis Mântuitorul : ,,Luali Spirit Sian!, cörara yeti
lerta pöcatele, se oar ierta lor; sc1."1)
Cel nehirotonit, sau cel invalid hirotonit nu poate deslega de pdcate-
in mod valid, deoarece unul ca acesta nu este preot 2)
Ministrul sacramer(ului S. Penitente, ca sa poatà deslega
valid, se cere ca sa aihd :
a) putere sacramentald (puterea Ordului). Aceastá putere
se cere, pentrucd S. Penitentä este sacrament, 5i ca atare numai
cei hirotoniti intru preot pot sA o administreze.
Se dd, deci, puterea sacramentald prin hirotonire, 5i este
puterea de a lega 5i deslega propriu zis5.
b) pentruca sä poatd deprinde puterea sacramentalA, sau
a Ordului, se cere ca cel hirotonit sd aibd puterea jurisdictio-
nald asupra penitentului. Se cere aceasta, pentrucd in S.
Mdrturisire se iartä pacatele prin sentintd judecátoreascd,
iar la aducerea unei sentinte judecdtore5ti, a unei judecdti se
cere putere jurisdictionala. .

Se d5 aceastd putere jurisdictionald, afard de sacramentul

Ordului, prin o autorizatie primita dela superiorul legitim.
268. c) Pe lângd aceastd putere dubld : cea sacramen-
tald 5i cea jurisdictionalä, se cere Inca aprobare din partea epis-
copului in a cdrui diecezd cineva vrea sa asculte mdrturisirea.
Aceastä aprobare consistd in judecata declaratä a episcopului, c5
preotul cutare este apt pentru ascultarea marturisirilor fie in
general, fie numai pentru anume categorii de penitenti.
Despre aptitudinea aceasta se convinge episcopul prin anume
informatiuni, ori eventual printr'un examen caruia il va supune
pe cel ce dore5te aprobarea.
Se dà, de comun, aceastd aprobare in mod implicit prin con-
ferirea puterii jurisdictionale, sau se poate da 5i explicit prin un
act special.g)
Se deosebeste aprobarea de jurtsdictiune, de oarece aceasta este fa-
cultatea de a deprinde puterea Ordului, adece de a administra S. Peniten15,
One and aprobarea este declaraliunea episcopului despre aplitudinea
preotului de a asculta S. Merturisire, Aprobarea o poate da sin' episcopul
insusi, sau prin vicarul seu, nefiind aceasta un act al Ordalui, ci numai de ju-
rIsdicliune ; 51 o poate da cu anumile restricliuni.
Aprobarea date episcopul a poate revoca fere se fie obligat a mo-
tiva revocarea; pecatueste, inset, episcopul care deneage sau revoace aproba-

1) loan, 20, 22 23 ;
2) S. Alf I. 6 n. 54, 1.
3) I. Marcu, Lit. p. 434,

www.dacoromanica.ro
 209

rea MCA cauza justd.1) Succesorul nu poate revoca, fail cauza justS,
aprobarea data cuiva de catre anteceSor.2)

2. Natura jurisdictiunii sacramentale.

269. Jurisdictiunea sacramentaM este dreptul ce.I pri-
mepte preoful dela superiorul leg/Um de a administra S. Pe-
n/ten/a, adecd de a deprinde puterea de a lega si a deslega in
scaunul marturisirii.°) Prin urmare, jurisdicliunea se dá prin un
act extrasacramental de calre superiorul legitim, care o poate da
si prin altii, ex.: vicarul general, nefiind conferirea jurisdictiunii
un act de Ord.
jurisdictiunea confesorului poate fi sau ordinard, sau delegatd.
270. I°. jurisdicfia ordinard este dreptul de a deprinde
puterea de a lega si deslega in scaunul mdrturisirii, ce-1 are
cineva in virtutea oficiului. Astfel de jurisdicfiune au tofi aceia,
carora le este incredinfatá grija sufletelor (cura animarum)4), cum
sunt :
a) Papa, care are jurisdicfiune ordinara peste intreaga 13i-
seria ca pastor suprem, druia i-s'a dat plenitudinea puterii
in I3iserica lui Cristos ;
b) Cardinalii, au jurisdicfiune ordinard pentru intreaga Bi-
serica, dar nu o pot delega ;5)
c) Episcopii, pe teritoriul diecezei lor. Asemenea si vica-
rul general pe teritoriul diecezei episcopului sAu.
d) Parohii si locfitorii lor pe teritoriul parohiei.
e) Canonicul penitentiar al bisericii catedrale sau colegiale,
asupra credinciosilor diecezani, chiar si afarà de teritoriul diece-
zei, iar in diecezd si asupra strdinilor. Poate deslega si dela ca-
zurile rezervate, eventual, episcopului. Nu poate, insä, delega al-
tora jurisdicliunea.°)
f) Superiorii ordinelor cdlugdre0i exemfe, asupra supu-
silor lor.
Jurisdictiunea ordinard asupra credinciosilor supusi este
personald, asa ca cel care are jurisdicfiune ordinard poate
deslega valid si licit pe supusii sdi ori unde ar fi.
271. 2° jurisdicliunea delegatd, este aceea pe care o pri-
1) S. Alf. 1. 6. n. 550.
2) S. Alf. 1. 6. n. 551.
3) Conc. Pray. I. t. V. c 5.
4) S. Alf. I. 6. n. 557,
5) Codex. C. 239 § 1, I ; Noldin, 1. c. n. 341, b.
9 Codex. c. 401, § 1.

www.dacoromanica.ro 14
210

meste cineva dela cel ce are jurisdictiune ordinara. In general vor-

bind, cel ce are jurisdicliune ordinard o poarte si delega, afard de ca-
zurile oprite prin lege. Asa, nu pot delega jurisdicfiunea ordinara
pe care o au: Cardinalii 5i canonicii penitenfiari. Parohii nu
pot delega decal numai pentru parohia lor si Inca numai preot
aprobat de ordinariat.
Poate delega Papa pentru Biserica intreaga i episcopul
pefitru dieceza sa.
jurisdictiunea delegatà este leriforiald si prin urmare, afara
de teritoriul pentru care a fost odata, nu se poate deprinde in
mod valid.
Parohii au jurisdicfiunea delegatä pe intreg teritorul diece-
zei, deoarece, dupd practica de azi, episcopii dau preofilor ju-
risdictiune pe intreg teritoriul diecezei. Asa ca, in parohie, parohii
au jurisdictiune ordinara, afard de parohie au jurisdictiune de-
legata.
Episcopatul roman unit in 1920 a dat facultate luturor
preofilor, cari sunt inzestrafi cu jurisdictiunea de a asculta mar-
turisirile inteo dieceza, sa poata asculta marturisirile si sa poata
deslega si pe credinciosii din altä dieceza ; iar Mitropolitul si Epi-
scopii diecezelor provinciei noastre bis. cand s'ar afla pe teritoriul
altei dieceze, pentru necesitate momentana, sa poata da dispens6.1)
272. Se poate delega jurisdictiunea in cloud moduri :
a) direct, cand nemijlocit confesorului i se da facultatea de a de-
prinde puterea Ordului. Aceasta se poate intampla in trei m )cluri :
tx) din partea omului (ab homine), cand superiorul (Papa, episcopul)
direct, prin graiu viu s'au inscrls, da unui preot puterea jurisdictionala ;
p) din partea dreptului (a iure), cand prin lege, canoane (dreptul
comun) se da unei categorii de preoti jurisdictiune ex. preotilor misionari ;
y) prin dz,2) cam' superiorul stie, bunaoara, ca anume preoti de-
prind jurisdictiune, adeca asculta marturisiri, pe teritoriul diecezei sale, si
nu contrazice, desi ar putea, Asa este datina, ca preotii din parohitle limi-
trofe sa asculte marturisirile si in parohiile mai apropiate ale diecezelor
vecine.
b) indirect se deleaga jurisdictiunea atunci, cand penitentilor li se da
facultatea sa-si aleaga confesor pe un preot oarecare, caruia, in felul acesta,
in mod indirect i se cid jurisdictiune prin insasi alegerea din partea pe-
nitentului.
Aceasta delegare indirecta Inca se poate intampla in trei moduri :
cc) din partea omului (ab homine), cand Papa sau episcopul permite

1) Circular Diecez. Oradea. No. 2631-1928, Vestitorul" organ of.

al Diecezei rom. unite de Oradea No. 17-18, 1928.
2) Codicele latin prescrie, ca jurisdictiunea sa fie data in scris sau
cu graiu viu in mod expres, pentru validitate. Can. 879 § 1.

www.dacoromanica.ro
 211

tcuiva, in mod special, sali aleaga confesor. Asa se intampla, de ex. : pe

-timpul jubileului.
fi) din parlea -dreplulal (a iure), cand prin lege, pe baza dreptului
komun se da cuiva facultate sa-si aleaga confesor. Asa, au facultate cardi-
rnalii, episcopii si prelatii exempti.
y) prin uz, cum sunt : regii, principii si domnticii Papei.1)
Cel care are jurisdictiune fie ordinara, fie delegata pe un teritoriu
oarecare, poate deslega in acel teritoriu pe toti penitentii catolici cari ar
vent la el, indiferent ca sunt de rit oriental sau latin, peregrini sau
vagabonzi.2)
Pe supusi ii poate deslega : cel cu putere delegata numai pe teri-
toriul in care are delegatie, iar cel cu putere ordinara ii poate deslega
pretutindenea.3)
273. Nola. Jurisdleilunea sacramernald asupra cold/order pe
mare. In codicele latin se da facultate preolilor cari calatoresc pe mare,
ca claca au primit facultate de a deslega in marturisire, fie din partea epi-
scopului propriu, fie dela ordinarul portului in care se imbarcheaza, fie
dela ordinarul altui port prin care trec in calatorie, sa poata asculta
marturisirile si sa deslege pe toti calatorii (cari s'ar marturisi, bine inteles)
de pe vapor, Vara nici o considerare la aceea, Ca vaporul, in drumul sau,
trece sau se opreste catva timp in teritorii cari sunt supuse jurisdictiunii
diferitelor Ordinariate. .

Asemenea, pot sa deslege si pe acei credinciosi, cari in timpul cand

vaporul opreste inteun port, ar veni .pe vapor si ar vrea sä se marturi-
seasca ; precum si in cazul, and in cursul calatoriei Intdmpldtor s'ar co-
bori pe uscat, pot sa deslege valid si licit atat pe calatori, cat si pe allii,
kari ar cere, deslegand chiar si dela cazurile rezervate episcopului local.4)

3. Necesitatea si incetarea jurisdicfiunti.

274. 1. Necesitatea judisdIcfiunii. jurisdictiunea con-
fesorului este necesard pentru validitatea deslegkii. Conc. Prov.
I. zice cä preotului »prin sacramentul S. Hirotoniri i se dä de
sus puterea de a deslega toate pAcatele, 5i prin superiorul legiuit
i.se do dreptul de a deprinde aceea putere.") Motivul e,
ca sacramentul Penitenfel are natura unui scaun de judecatä,
unde numai acela poate sd aducd sentinta care este autorizat,
sau investit cu putere jurisdictionald din partea autoritátii legitime.
275. 2. Incetarea jurisdicfiunii. a) jurisdicfunea
ordinar6 inceteazd ipso facto deodatd cu pierderea oficiului in
virtutea cdruia o are cineva, care pierdere sau incetare a oficiu-
1) S. Alf. 1. 6. n. 565.
2) Codex. C. 881 § 1.
3) Codex. c. 881 § 2.
4) Codex. c. 883. , Vezi si decr. S. Of. din 4 Apr. 1900 ; 23 Aug.
1905 ; 12 Dec. 1906.
5) Conc Prov. I. t. v. c, 5. Can. ap. 39. Conc. Trid. ses. 14 c 7

www.dacoromanica.ro 14*
212

lui se poate intampla prin renuntare, destituire, amovare, trans-

ferare, sau prin expirarea timpului pand cand i-a fost incredin-
fat ; inceteaza apoi in nrma sentinfei declaratoare sau condam-
natoare, prin care cineva a fost suspendat dela oficiu, excomuni-
cat sau pus sub interdict.
b) jurisdictiunea delegata inceteaza : prin revocore din
partea celui care a dat-o ; prin expirarea mandatului, a timpului
pana cand a fost data, sau daca a intrecut numarul cazurilor
pentru ate a fost data ;1) si in sfarsit, prin parasirea teritoriului
pentru care a fost data.
Nu inceteazd cu moartea superiorului care a dat-o, daca a
fost data nelimitat ; insa, o poate revoca, atat cel care a dat-op
cat si succesorul pe motive juste.
4. Suplinirea jurisdictiunii din partea Bisericii.
276. In anumite cazuri extraordinare Biserica, avand in
vedere -binele comun, in insusi actul marturisirii dä o putere ju-
risdicfionala confesorului care nu ar avea-o, pentru ca sa poata
deslega de pacate. jurisdicfiunea aceasta pe care o da Biserica
in astfel de cazuri, este jurisdicfiune delegata, dar se deosebeste
de celelalte feluri de jurisdicfiune prin aceea Ca se da numai fir
actul mörturisirii si dupa aceea inceteaza, dupa cum nici
inainte de marturisire n'a existat ; pana cand atat cea ordinara,
cat si cea comuna delegata, au existat si inainte de actul mar-
turisirii si dureaza si dupd aceea.
E de notat insa ca Biserica nu suplineste toate defectele
cu privire la sacramente intotdeauna si in toate cazurile, ci nu-
mai atunci cand voieste si cand poate. Asa, nu poate suplini de-
fectele privitoare la materia si forrna sacramentelor. Suplineste'
numai defectul puterii de care ea dispune.
277. Cazurile, cand l3iserica suplineste defectul puterii
jurisdicfionale, sunt urmatoarele :
10. In primetclia mortii fiecare preot (chiar si cel neaprobat,
suspendat, excomunicat, eretic, schismatic si apostat) poate des-
lega valid si licit pe ori care penitent dela toate pacatele si
censurile oricat de rezervate sa fie chiar si in prezenfa
unui preot aprobat. In primejdia mortii nu exista pacate rezer-
vate ; iar cat priveste censurile, deslegarea se cla asisderea dela
toate, dar cu restrictiunea, ca cei cari au fost deslegali de cen-
1) In caz ca a intrecut numarul cazurilor pentru cari a fost data, salt_
a expirat timpul, 5i din nebägare de seama ar da deslegare, aceea este
valida. Noldin, 1. C. n, 343 2, a,',

www.dacoromanica.ro
 213

.suri rezervate Scaunului apostolic specialissimo modo", sunt

obligati, sub pedeapsa recklerii sub censurd, ca dupä insändtosire
sä recurga la superiorul care are facultate si sä se supund dis-
pozifiunilor aceluia ; iar dacA a lost censura ab homine", va
recurge la acela care a pronunfat sentinfa.)
Cat priveste primeidia mod/4 de care este vorba aid, aceasta se in-
telege a fi nu numai atunci, cand cineva este in rnorb greu si nu se afla
la indemana preot cu jurisdictiune in regula, ci $i atunci cand o cauza ex-
terna ameninta cu moartea, de ex. in razboiu,2) in primejdie de naufragiu,
inaintea unei operatiuni chirurgice periculoasà, nagerea anevoioasa s cl. 3)
In toate aceste cazuri poate deslega valid si licit oricare preot ; numai ca
Treotul neaprobat poate deslega $i valid $i licit chiar $i in prezenta altui
preot aprobat, Oita cand cel care are vre-o piedeca canonica, desleaga
licit numai in absenta altui preot liber de orice piedeca canonica, gall de
,cazul cand penitentul pe motiv just ar cere sa se marturiseasca la el, cand
poate deslega licit $i in prezenta altuia liber de orice piedeca. Un preot
neaprobat poate deslega valid $i licit in prezenta altui preot aprobat, in
urmatoarele cazuri : a) and cel aprobat n'ar vrea sau nu ar putea sa as-
culte marturisirea celui ce se afla in primejdia mortii ; b) cand penitentul
-nu ar vrea sa descopere pacatele inaintea preotului aprobat si a$a ar fi
teama fundata, ca ar face o marturisire sacrilega ; c) cand preotul aprobat
ar sosi dupa ce s'a inceput marturisirea ; d) cand preotul aprobat ar fi
.complicele penitentului in pacatul urat contra poruncii 6. $1 ar fi sa deslege
pe complicele sau.4)
278. 2°. In cazul eroarei comune I3iserica suplineste
jurisdicfiunea confesorului. Aici sub eroare infelegem gresala
credinciosilor, cari cred cã preotul are jurisdicfiune, cànd el de
fapt nu are. Este comund aceastä gresald atunci, când cea rnai
mare parte a credinciosilor din parohia respectivd nu stiu cd
preotul lor n'are jurisdicfiune ; când numai cAfiva nu stiu acea-
sta, atunci este eroare privatd. Biserica suplineste jurisdicfiunea
in cazul intal, nu si in al doilea.
Exemplu de eroare comuna : Cu prilejul misiunilor unui preot mi-
sionar i-a expirat jurisdictiunea, $i credincio$ii, cea mai mare parte, se duc
la el sa se marturiseasca nimic dubitand de jurisdictiunea celui care a venit
sa find misiuni ; deslegarile date de el sunt valide.
279. Nu este iertat, insä, ca un preot sa" asculte märtu-
risirile stiind cä n'are jurisdicfiune, deoarece suplinirea din partea
*Bisericii nu se face pentru a incuraja negligenfa preofilor de
a-si cAstiga jurisdictiune in atari cazuri, ci numai pentru binele
,comun al credinciosilor. De aceea, este ilicità deslegarea si paca-
dueste preotul care intentionat ascultà m'arturisirile, neavand ju-
.
1) Codex. can. 2252.
2) S. Penitentiaria 12 Martie 1912.
3) S. Alf. 1. 6. n. 561, qu. II.
4) S. Alf. I. 6. n. 563.

www.dacoromanica.ro
214

risdicfiune. Dacá, ins5, din nebágare de seamd numai, nu si-a

cA5tigat jurisdicfiune, pacalue5te in másura negligenfei. De aceea,.
daca un preot, WA' voia lui, a uitat din nebagare de seamd, cà .

a expirat jurisdicliunea, 5i numai in dimineaf a unei dumineci sau

särbätori, când au obiceiu sa se spovedeasca multi credincio5i,
i5i aduce aminte, poate sa deslege valid 5i licit)) N'ar putea nici
valid nici licit, cand ar afla-o asta inteo zi comund, cand numai
unul sau doi credincio5i yin sä se märturiseascd din devoliune.2)
280. Unii spun, ca la eroarea comuna, pentruca Biserica s'a su-
plineascd jurisdictiunea, se cere 5i tillu colorat. Titlul colorat e$te acela,
care s'a dat candva in realitate, dar este nul pentru un defect si de acesta
credinciosii nu 5tiu, sau i s'a rEvocat titlul adEvArat, s,...u, in sfârsit, a ex--
pirat terminul 'And când s'a dat jurisdictiunea si credinciosii nu stiu de
aceasta. Dar foarte probabil, ca Biserica suplineste jurisdictiunea 51 in
cazul, cand eroarea este fara titlu colorat, tot pe motivul binelui comun al
credincio5ilor. De aceea credinciosii cari s'au mdrturisit la preoti intru5i,
adeca cari nu au nici un titlu colorat, ci numai presupus, 3) nu trebue con-
strânsi la repetirea mArturisirii. Dealt cum, noul Codice latin nici nu-1 mai
prescrie titlul colorat la suplinirea jurisdictiunii din partea Bisericii. 4)
281. 3°. Sup1ine0e Biserica jurisdicliunea probobild,.
chid adeca preotul nu este sigur cd oare expirat-a jurisdictia sa
sau nu 5i se afld in scaunul märturisirii. Suplinirea jurisdicfiunii
probabile este ipotetick adecä in funcliune de neexistenfa juris-
dicfunii.
Nu este iertat a deslega cu jurisdicfiune practice dubie,
afara de cazul necesitkii urgente, deoarece nu este sigur ca 131-
serica ar suplini 5i jurisdictiunea practice dubie, afará de cazut
necesitAfii. De aceea in cazul acesta deslegarea se va da con di-
lionat : »dacd pot«.°)
Articolul II.
Cazurtle rezervate.
1. RestrAngerea jurisdictiunii confesorului.
282. 1°. Restrângerea jurisdicfunii confesorului se poate
face in diferite moduri :
, c() Sau se restrânge la anumite persoane, ex. cineva are
jurisdicliune numai pentru bärbafi, cum este cazul de multe ori
in Italia pentru preolii tineri ; sau numai pentru femei ;
1) Gury-Ferreres, Casus V. II. n 576
2) Noldin I. c n. 347, 1, d.
3) Titlul presupus este acela despre care numai poporul crede ca
exista, dar de fapt nici n'a existat ; precum 5i acela care 1-a dat vre-o au-
toritate lumeesca. .-
4) Gury-Ferreres 1. c. ; Noldin 1. c. n. 347. nota 2. Codex. c. 209
5) I. Marcu, 1. c p. 440; Gury-Ferreres, 1. c. n. 578.

www.dacoromanica.ro
 215

.13) sau se restrânge la un teritoriu oarecare ;

Y) sau la un limp, dupa' expirarea cáruia inceteaza juris-
dictiunea ;
6) sau se restrânge la anumite pacate, a5a cd preotul
simplu nu poate deslega de acele, fiind rezervatd superiorului
deslegarea lor. Aceste sunt asa numitele : cazuri rezervate;
c) sau se rezervd superiorilor deslegarea dela anume pe-
depse, numite : censuri, cari dacd impiedecd primirea sacramen-
telor, penitentul nu poate fi desegat inainte de ce ar recurge la
superior pentru a obtinea deslegare de censurà. Aceste sunt
cazurile rezervate pentru censure!, adeca pentru pedeapsa care
este legatd de ele.
In caz, cd cineva a savAr5it un pdcat de care este legat5 o
censurä, dar n'a contras censura, fiindcd a comis pkatul din
fricd grea sau ignorant-5, pácatul lui este liber. In cazul cd pa-
catul a fost rezervat in sine si fárd censurà, rAmâne rezervat
si dupd deslegarea de censurä.
Asemenea când cineva a contras o censurà care impiedecd
primirea sacramentelor (ca : excomunicare 5i interdictul personal),
nu poate fi licit deslegat de pdcate inainte de ce ar fi deslegat
de censurà ; in caz cd censura nu impiedecd primirea sacra-
mentelor, se poate deslega dela pdcate rámânând 5i pe mai de-
parte sub censurd.9
E de notat, a rezervafiunea nu vizeaza direct pe penitent ci pe confe-
sor, a carui jurisdicffune o restrange, o limiteazà. Prin iirmare, daa vreun
confesor simplu ar deslega de pdcat rezervat, aces t päcat suppositis
supponendis s'ar ierta numai indirecl,2)
283. 3°. eine poate rezerva cazuri *i censuri7
Superiorii Bisericii pot rezerva cazuri, deoarece dacd I3iserica
poate da jurisdictiune, e foarte just si rational, ca sä o poatã si
restrânge3).
In special, poate rezerva pentru toata Biserica : Pontificele
Roman. Toti ceilalti superiori biserice5ti numai in subordonare
Si atArnare de Pontifice pot rezerva cazuri, deoarece 5i ei dela
el i5i au jurisdictiunea. Prin urmare, Papa poate restrânge ju-
risdictiunea tuturor.
Episcopii asemenea pot sd-si rezerve cazuri in diecezele
lor. Cazurile rezervate episcopilor prin dreptul comun se cuprind
in Const. Papei Piu IX. »Apostolicae sedis« din 12 Oct. 1869.
2) Codex. c, 2250, §§ 1 si 2.
2) Noldin I. C. n. 356 ; Gury-Ferreres I. c. n. 614.
3) Conc. Trid. ses. 14. c. 7 si can. 11. Codex c. 893.

www.dacoromanica.ro
216

Cazurile rezervate Papii se numesc cazurl papale si aceste

sunt censurile rezeruale propriu zise.1) Cazurile rezervate de
catra episcopi sunt de comun pdcate rezeruale.2)
284. 4°. Conditiile cari se cer la rezervare sunt ;
cc) SA' fie päcatul formal, nu numai material;
13) Sd fie pacatul extern, indiferent dacd este public sau nu ;

y) Sa fie pacat de moarle, cele veniale nu se rezervä ;

a) Sä fie pacatul cert, nu numai dubiu ;
Sd fie päcatul consumat, desávAr5it in felul sau, de
cumva legea nu dispune altfel. A5a, de ex. fiind rezervat, zicem,
omicidiul, cel ce a incercat sa ucidá, dar farà rezultat, nu a
cazut in rezervat.
Condifiile aceste se cer, deoarece rezervafiunea peste tot
este odioasä, de aceea trebue interpretatá strict, ca sä nu
cuprindä 5i actele dubii sau imperfecte.°)
285. 5°. Scopul restrdngerii jurisdicfiunii confesorului
si a rezervdrii cazurilor este dublu :
cc) discipliner, de aceea, in .randul intaiu, se restrange juris-

dictiunea confesorilor cu privire la acele pAcate mari 5i scanda-

Ione, cari turbura disciplina bisericeascd 5i sunt spre scandali-
zarea credincio5ilor, fiind pdcate urâte 5i externe. Apoi cArmuirea
infeleaptd 5i cu bun mers a Bisericii pretinde, ca unele crime
mai mari, cari sunt primejdioase pentru intreagd comunitatea
credinciosilor, sä fie rezervate judecafii mai marilor bisericesti
cari, ca 5i ni5te mai infelepti 5i mai cu experienfd, vor putex
afla mai cu u5urinfd modalitatea impiedecdrii rAului ;

1) Cazurile rezervate Papii, cazurile papele Safi censurile rezerVate

pot fi : 1. numai rezervate (simpliclter rezervatae"), adicgiacele des-leg-area
carora se cuprinde in facultalea general& ce o are cinevva de a deslega de
cazurile rezervate Papei ; 2. in mod special rezervate (wspeciall modo re-
zervatae"), sunt acele cari se cuprind in faculta tea special& Ce o Art cl--
neva de a deslega de cazurile rezervate Pape ; 3. specialislm rezeroata.
(specialissimo modo rezervatae"), sunt acele cart se caprind Iii facultalea
specialistmd sau cu totul extraordinarä, ce a are cinieva de a' deslega de
cazurile rezervate Papei. Prin urmare, pentru cazurile simliclteirezertte,
trebue lacaltalea general& de a deslega dela cazarile papale; pentru, a deslega
cele speciali modo" rezervate, trebue facultate speciald; §i pentru cele
,,specialissimo modo", facultate spec/ails/m(1. .
2) Censura rezervata de orn, ab homine", este rezervatat totdeauna
superiorului care a dat sentinla, superiorulut competent, urmarAlui legitlm
sau delegatului ski. Codex. C. 22. 45, g 2.
3) Noldin, I. c. n. 362 nota.

www.dacoromanica.ro
 217

[3) medicinal, 5i nu penal, cum ar crede unii. Prin rezer-

varea cazurilor mai grele, 13iserica nu intentioneaza sa se raz-
bune asupra pacato5ilor, nefiind aceasta in spiritul lui Cristos,
ci ca sa ingrozeasca pe pacato5i de pacatele lor cele urate, va-
zand ei cat de cu greu se pot curati de ele, 5i prin aceasta sa-i
impintene a se feri pe viitor ca sa nu mai savar5easca pacate
atat de urate.9
286. Chesfiune: Oare cade sub rezervaliune cel ce nu o cunoasle?
Rdsp.: Rezervatiunile, cari au natura pedepsei (cum sunt censurile) nu
se contracteazd de catra cei cari nu au shut de ele ; se contracteazd insa,
acele rezervatiuni al cdror obiect direct este pdcatul numai nu si censura.
Prin urmare, rezervatiunile pa pale, cari sunt cazuri rezervate peniru cen-
surd,2) adecd este rezervat pacatul, pentrucd este rezervatd censura (pe-
-deapsa de care este legat pacatul), nu le contracteazd cel ce n'a stiut
despre rezervatiunea lor ; in cazurile cari si le-au rezervat episcopii, fiind
rezervat de comun numai pacatul fall censura, nu scuzd ignoranta.3)

2. Cazurile rezervate In Biserica romiing unitg.

287. In Biserica romana unitä nu se 5tie, ca episcopii
sa-5i fi rezervat nici un caz.
Cat prive5te rezervatiunile papale pe catolicii de rit oriental
ii obliga cele cuprinse in Const. Papei Benedict XIV. Socra-
mentum Penitentiae", din 1 lunie 1741.
In special pe baza declaratiunilor S. Of. din 15 lulie 1885
5i a S. Congr. de Propaganda din 6 Aug. 1885, in Biserica ro-
mana unita sunt rezervate Papei urrnatoarele patru cazuri :
1. Deslegarea complicelui in pdcatul urât contra poruncii a 6. ;
2. Deslegorea penitentului, care nu voies(e 56 denunfe
superlorilor bisericesti pe acel preof, despre care slie cö a
so'icitat In scaunul mdrfurisirii la pacat contra poruncii a 6.;
3. Deslegarea penitenfului, care a focal denuni molilios
(de rea credintä) contra unui preot, calomniindul ce1 ar fi
solicitat fn scaunul mOrturisirii la pOcat contra poruncit a 6.;
4. Deslegarea penitentului, care nu vrea sa denunfe auto-
ritafii biserice5ti pe 5efii ascun5i ai sectelor masonice, presupu-
nand ca ii cunoa5te.
Acest din urma caz se referea si la denuntarea tuturor aderentilor,
acelor secte, dar Piu IX. 1-a restrâns la denuntarea sefilor ascunsi, dacd
ii cunoaste. Astdzi, nici in aceasta forma nu mai prezintá greutate, de-
1) Noldin, I. c, n. 338.
2) Mara de unul : denuntarea falsd impotriva unui preot cd ar fi in-
demnat la ',Scat impotriva poruncii 6. in scaunul märturisiri. Codex. C. 894.
3) S. Alf. 1. 6. n. 580 si 581; Gury-Ferreres, I. c. n. 515, 618.

www.dacoromanica.ro
218

oarece 5efii sectelor acestora, de comun, sunt cunoscuti de toata lumea ;

nu mai sunt ascun5i.

3. Deslegarea de cazuri rezervate.

Dupá cum s'a fácut deosebire intre pdcate (cazuri) rezer-
vate 5i censuri (pedepse) rezervate, asa va trebui sa deosebim
deslegarea de pdcate rezervate 5i de censuri rezervale.
288. 1°. Rezervatiunea cazurilor inceteaza de drepf,.
adecá i$i pierde toatd valoarea a$a cd, oricare confesor poate da
deslegare direct, in urmätoarele cazuri :
a) Cdnd se marlurisesc bolnavii, cari nu pot párdsi casa ;
sau când se mdrturisesc mirii in vederea incheierii cAsätoriei ;
b) De Cate ori nu s'ar putea care dela superiorul legitim
facullate de a deslega, fard o prea mare incomodare a peni-
tentului (cum ar fi, de ex. : când ar produce scandal sau defai-
marea penitentului ; dacd ar urgita cuminecarea pascalá ; sau,
fiind vorbd de preot, ar urgita necesitatea de a liturghisi), sau
fdrä primejdia violdrii sigilului sacramental ;
c) Afard de teritoriul Mut care a rezervat cazul, chiar $i
atunci, cand penitentul I-a párdsit numai ca sà poatá primi des-
legare.') Prin urmare, peregrinii pot fi deslegali dela rezervatele
din dieceza lor proprie, nu insd $i de cele ale diecezei in care se
mArturisesc.2) Nu se refere$te aceasta $i la deslegarea de censuri,
ci numai de pacate, indiferent cd sunt rezervate episcopului sau
Papei ;8)
d) In primejdia morlii, cand nu existd nici o rezervatiune
nici de pdcate, nici de censure; observAndu-se, bineinteles, dispo-
zitiunea de a se obliga a recurge la superior $i a se supune
dispozitiunilor lui.4)
289. 2°. Rezervallunea _razurilor tnceteazd prin desle-
gore. Deslega de cazurile rezervate prin episcop, pot pe baza
de drept :
00 Cel care a rezervat cazul, succesorul lui in oficiu $i su-
periorul lui in jurisdictiune spirituald ; vicarul general, cari toti
pot $i sa delege facultatea de a deslega ;5)
13) Canonicul penitentiar, care insd nu poate delega facul-
tatea. Acesta poate deslega pe toti sträinii din diecezâ, iar pe
credincio$ii diecezani $i afard de teritoriul diecezei.°)
1) Codice, c. 900.
2) Comment. Cod. Acta 1920 p. 575. S. Noldin I. c. n. 365, 1,', e.
3):Comment. Cod. Acta XVII. p. 583; Cf. Gury-Ferreres, I. C. n. 610.
4) Codex. C. 882.
5) Noldin, I. C. n. 364, 1, a.
6) Codex. c. 401 §. 1.

www.dacoromanica.ro
 219

Cu putere delegató pot deslega tog aceia cdrora li s'a dat

facultate speciald dela superiorul legitim, care nu trebue sd fie
prea strâns in darea acestei facultafi, mai vârtos acolo unde o
cere trebuinfa, dar nici sâ o ddruiasca färd masura.
Preofii simpli pot deslega dela rezervatele episcopale numai
pe baza facultkii primite dela episcop sau dela vicarul general.
La anumite ocaziuni, ca : jubileu, peregrinaje, sa'rbatori mai mari,
este obiceiul sa' li se dea tuturor preofilor facultate de a deslega
de cazurile, rezervate prin episcopi, acolo unde sunt.
Facultatea de a deslega de rezervatele papale o da : pentru
catolicii de rit latin S. Poenitentiarid iar pentru cei de rit oriental o
da. S. Congregatio pro Ecclesia Oriental!, in fruntea careia stà
insu5i Papa. Episcopilor li se dd aceastd facultate pe un timp
mai indelungat : pe 3, 5 ani (a5a denumitele : »Facultates trie-
nales, quinquenales<<). In aceste facultafi se cuprind apoi cazurile
rezervate Papei de cari pot deslega episcopii.
Prin urmare, de ate ori ii vine unui preot un caz rezer-
vat Papei, va recurge la episcopul diecezan, care, dacd are f a-
cultate va da deslegare, iar de nu, va mijloci dela Papa.
290. Chestiunea 1.: Oare inceleazd rezervallunea prin o milrlu-
risire invallda sou socrilegd ?
Rdso : Inceteazd prin o marturisire invalidd sau sacrilega in mod
inculpabil, fAcutd la un confesor care are facultate a deslega de rezervate,
dacd pdcatul rezervat a fost mkturisit. Motivul, e cd pacatul acesta a fost
supus puterii jurisdicjionale a superiorului, care s'a pronunjat asupra lui si
a dat si canon, pe care penitentul va trebui sd-I plineasca cu toate cd mar-
turisirea lui a fost invalidd ; prin aceasta s'a realizat scopul rezervajiunei.1)
E de notat inad, cd nu inceteazd in timpul jubileului, dacd s'a mar-
turisit la un confesor cdruia i-s'a dat facultate pe timpul jubileului, deoa-
rece facultatea data confesorului pe timpul jubileului, nu poate fi aplicatd
numai in mdrturisire valida. Motivul e zice S. Alf. ca Papa nu in-
tenjioneaza sd deslege de reservate pe aceia, cari nu castiga indulginjele
jubilare, cari numai prin marturisire validd se pot cdstiga.2)
291. Chestiunea 2 : Oare pdcatul rezervut se lartd prin mdrtu-
risire validd, dar fa care rezervalul n'a lost nuirturisit ?
Rosy.: Dacd márturisirea s'a fdcut la un confesor, care a avut fa-
cultate a deslega dela rezervate, $i pacatul rezervat a fost filial, se iartd,
dar numai indirect. Prin urmare, rämâne si pe mai departe materie nece-
sail pentru mdrturisire, dar poate fi deslegat de oricare confesor simplu.3)
292. Chestiunea 3.: Ce se tntdmpld dacd un penitent men-tart-
seve la un confesor simplu un pdcat a &frill rezervaliune este dubie?
Rdsp.: Pacatul, a cdrui rezervajiune este dubie, prin o mArturisire

1) S. Alf. 1. 6. n. 598.
2) S. Alf. I. 6. n. 598. qu. IV.
8) S. Alf. I. 6. n. 597.

www.dacoromanica.ro
220

valida, facuta la oricare confesor, se iarld direct, chiar si dacd mai tarziu
s'ar dovedi rezervajiunea lui. Motivul e, cd in acest caz Biserica suplineste
jurisdicjiunea confesorului.1)
293. Chesliunea 4. : Ce se InMmuld cdnd un simplu confesor,
(care n'are facultate a deslega dela rezervate) din nebögore de seamd sou
din ignoranfd desleagd de rezeruot?
Rdsp.: Dacd a deslegat dela un caz rezervat prin episcop si in sta-
tutele diecezane se cid facultate in astfel de cazuri, ca, adecd fiind confe-
-sorul in buna credinta sd poatã deslega direct, pacatul este iertat direct ;
dacd, Insà, nu este nici o dispozilie cu privire la acest caz, atunci se iarta
numai indirect.
Prin urmare, in astfel de caz, dacd confesorul isi descopere gresala,
Ala trebul sa-1 faca atent pe penitent de gresala comisd, presupunand ca
poate face aceasta cu usurinja, ex. dacd vine cat de ingrabd la märturisire,
-ca eventual sa meargd si sa-si marturiseasca pdcatul la alt preot care are
facultatea de a deslega dela cazuri rezervate. Dar mai consult e, ca Insusi
confesorul sd-si castige facultatea cerutd, 5i sa-1 indemne pe penitent la
-marturisire in care sa-1 aducd ca sa marturiseasca 5i acel ',kat, macar
in general, si asa, fall, sa-i mai destäinuiascd cevd, sa,-1 deslege.
Dar si penitentul este obligat in astfel de caz, daca mai tdrziu
ajunge la cunostinja defectului din märturisirea fAcutA, sa meargd la con-
f esor si sa-1 roage sd repare defectul ; sau sd se duca la un confesor
care are facultate a deslega dela rezervate si sd-si márturiseasca pdcatul
iertat indirect.2)
294. Not5. In codicele latin se spune, cd prelatul, care s'ar in-
cumeta sd deslege dela pdcate rezervate, neavand facultatea ceruta, se
suspendä dela ascultarea marturisirilor.3)

4. Deslegarea de censuri rezervate.

295. Deslegarea de censuri rezervate o poate face :
a) Papa pentru toate censurile si pentru intreaga Biserica ;
asemenea Penitenfiarul major ;
b) Cardinalii, pot deslega pretutindenea si de toate pdcatele
.i censurile rezervate, afara de cele rezervate Papei »specialis-
simo modo« si cele in legaturä cu violarea secretului S. Oficiu.4)
c) Con fesorii alesi de cAtre Cardinali sau episcopi pentru
.ei si casnicii lor pot deslega de toate censurile rezervate, gall
de cele rezervate »specialissimo modo«.
d) Episcopii, pe Iânga cele rezervate lor, pot deslega, in
cazuri oculte, de censurile »simpliciter« rezervate Papei, nu insa"
.;.i de cele rezervate »speciali« si »specialissimo modo« ; apoi pot
cleslega in cazuri publice de pedepsele fixate de dreptul comun,
1) Gury-Ferreres, I. C. n. 621.
2) §. Alf. I. 6. n. 596.
3) Codex. C. 2366.
4) Codex, c. 239, I.

www.dacoromanica.ro
 221

afara de cazurile aduse in contencios 5i de censurile rezervate

Scaunului Apostolic.')
De altcum episcopii, de obiceiu, primesc facultafi cu mult
mai mari, de aceea de cafe ori obvine un rezervat papal sa se
recurga la episcop.
e) Pot deslega de censurile rezervate tofi aceia, cari au
primit dela Papa facultate delegata dupd natura rezervatelor :
generala, pentru cele >simpliciter < rezervate Papei, sau pentru
cele rezervate episcopului ; specialei, pentru cele rezervate spe-
ciali modo" ; specialisimá, pentru cele rezervate »specialissimo
rnodo«.
D In prime/did morki, poate sa deslege fiecare preot de
toate censurile rezervate, ram'anând obligat penitentul, sub pe-
deapsa recaderii in censura, ca, daca se va insanatosi, sa recurgd
pentru censura rezervata de om, la acela care a dat-o ; pentru
censura rezervata specialissimo modo", la S. Congr. prov. Eccl.
Orientali, sau eventual la episcop sau la altcineva care are facultate
a deslega in atari cazuri, 5i sa se supund poruncilor ce i se vor da.2)
g) In caz de necesitale urgent6, poate sa' deslege direct
oricare confesor de toate rezervatele papale, chiar 5i cele spe-
cialissimo modo« rezervate, ram'an'and penitentul obligat s'a re-
curga la superior 5i sa primeascá poruncile, indiferent ca cen-
sura a fost rezervata episcopului sau Papei, in mod ordinar,
special sau specialisim. Acest recurs se poate face sau, prin in-
termedierea confesorului, prin scrisoare, sau se prezinta insu5i
penitentul, ceeace se intampla foarte rar. Trebue sa se faca in
curs de o lund, sub pedeapsa recaderii sub aceeasi censura.
Cand se face prin scrisoare nu se spune numele penitentului.2)
Acest recurs nu se face pentruca penitentul sa primeasca
deslegare, deoarece a lost deja deslegat direct, ci in pedeapsa
rezervafiunii 5i ca sa i se dea din partea superiorului, canon potrivit
si porunci pe cari va trebui sa le plineasca. Neimplinirea canonu-
lui primit dela superior nu atrage recaderea din nou sub censura,
deoarece numai recurgerea la superior si primirea, acceptarea
canonului este prescrisa sub pedeapsa recaderii sub aceeasi cen-
suit nu 5i plinirea. Evident, ca dacd nu pline5te, pacatueste
greu, dar nu recade sub aceeasi censura.
296. Necesita(en urgentä este: când urgiteaza primirea (sau ad-
ministrarea) sacramentelor i nu se poate amâna Fara dafaimarea peni,
tentului, care se afra sub o censurä, care Impiedezd primirea sau admi-
1) Codex C. 2237 § 1, 10, 20 ; § 2.
2) Codex, c, 2252.
3) Codex, C. 2254.

www.dacoromanica.ro
222

nistrarea sacramentelor. De altcum confesorul este chemat sa judece cand

este cazul necesitatii urgente, Hind vinovat in constiintà pentru even-
tuala gresald.
Prin urmare, de Cate ori ar veni un caz de acesta de necesitate
urgenta, sä i se spuna penitentului sub ce conditii poate fi deslegat, obli-
gandu-1 sa revina pentru a primi poruncile dela superior si sa le plineasca
acele. In caz ca nu s'ar mai intoarce sd primeascd poruncile, recade sub
aceeasi censura, de cumva din viva grea nu s'a reintors. Se poate in-
tampla, insa, ca dupa ce a fost deslegat si s'a fäcut recurs, sä mearga la
alt confesor, care are facultate, si marturisindu-se de nou la acela, sa
primeasca deslegare si porunci. In acest caz nu mai este obligat a primi
cele cerute prin recurs))
Daca s'ar intdmla, ca un confesor sa dea deslegare ignorând rezer-
valiunea censurei sau a pdcatului, deslegarea este valida, afard de cazul
cand a fost rezervata specialissimo modo", sau de om (ab homine).2)
297. Chestiunea 1.: Se cere oare deslegare de censurt si pen-
fru fond intern si pentru cel extern ?
Rásp.: Daca crima a fost publica, se cere deslegare in forul extern ;
dar cu toate aceste, cel ce a primit deslegare in forul intern se poate
considera ca deslegat $i in forul extern. Superiorul forului extern, insä
poate urgita deslegarea $i in forul extern.
0 deslegare data in forul extern, este valabila si pentru cel intern ;
iar pentru crimele oculte nu se cere decal deslegare in forul intern.3)
298. Chestiunea 2. : Oare se pot multiplica censurile?
Rosp.: Se pot : savarsind crime diferite cari sunt impreunate cu cen-
surd. ; savdr$ind mai de multe ori o crima impreunatä cu censurd ; si in-
sfarsii, cand o crimd este pedepsitd de catrà mai multi superiori cu deo-
sebite censuri.
Prin urmare, toate cazurile trebue descoperite in marturisire, ca sä
primeasca . deslegare dela toate, deoarece in cazul censurilor multiple se
poate, ca o censurd sd se deslege fail celelalte, avand valoare deslegarea
data numai pentru cazul marturisit. Absolutiunea generala, insa, e valida
$i pentru censurile retacute in buna credintà afard de cea specialissimo
modo"; nu $i pentru cele retacute cu rea credintd.4)

5. Deslegarea propriului complice.

299. 1. Pe baza constitutiunii Papei Benedict XIV. Sacra-
mentum Poenitentiae", din 1 lunie 1741,6) nici un' confesor nu
poate deslega de pdcatele urdle contra poruncii a f as e a pe
nici un penitent,9 care (-a fost complice In acele pdcate.
1) Noldin, I. c. n. 367, 7.
2) Codex. c. 2247 § 3. ; Censura rezervata de om (ab homine") ra-
mane pretutindenea rezervata, asa ca nu o poate deslega decat acela care
are facultatea cuveruta. ibid. § 2.
3) Codex. c. 2251.
4) Codex. c. 2249.
5) Pentru interpretarea acestei constitutiuni Benedict. XIV. a mai dat
Inca doua : Apostolici muneris" 1745 ; si Inter praeteritos" 1749.
6) Nu imooarta sexul persoanei complice. Nici constitutiunea citatä
nu distinge : quaecunque sit peroona complex".

www.dacoromanica.ro
 223

Sub complteltate aici injelegem : conspirafiunea Jormald, adeca cu

consimfamant imprumutat, si externd, adeca manifestata, alor cloud per-
soane la un pacat extern. Consimjamantul e deajuns manifestat dacd ci-
neva nu rezistä atunci, cand este obligat sub pacat sa reziste. Prin urmare,
la complicitate nu este absolut necesar, ca sa lucreze amandoi conspiratorii,
ci ajunge si unul, iar celalalt sa consimta. Deci, nu exista complicitate cand
preotul ar pacatui contra poruncii a sasea, cu o persoana, care nu consimte
sau nu poate consimli, de ex.: cu una care doarme, beata, nebuna sau
care rezista.
Aka! urtIt (peccatum turpe) contra poruncii a sasea se considerá ori
ce act extern fie si neconsumat, ca de ex.: atingerile, privirile si vorbele
obscene.1) Se cere Insa ca pacatul acesta, de ambele Orli, sa fie sigur,
extern si greu. Prin urmare, nu via in considerare : a) pdealele dubii; b)
pdca(ele interne numai, fie cat de grele, daca nu sunt manifestate deajuns
si in afara, ex.: gandurife obscene, dar nemanifestate ; c) pdcatele veniale,
fie interne fie externe.
Sub complice aici injelegem oricare persoana, indiferent de vrasta
si sex, cu care preotul a comis pacat urat contra poruncii a sasea, fie chiar
si inainte de hirotonire.2)
300. 2. Paiute deslega preotul pe complicele sdu in pacat
urât contra peruncii a sasea, valid 5i licit, in extrema necesitate,
adeca in ceasul mortii (in articulo mortis), dar si atunci numai
dacd nu ar fi la indemând alt preot, care sa poatà indeplini
functiunea de confesor.
Unii credo, ca aceasta facultate se poate estinde si la cazul necesi-
VOW mari, desi nu extreme, cum ar fi, de ex.: canct vreo femeie a comis
cu preotul pacat urat contra poruncii a sasea, si nu este alt preot, nici se
poate chema altul fall sa se produca Scandal sau defaimarea peniten-
tului ; sau cand ar urgita necesitatea cuminecarii pascale si femeia complice
n'ar putea-o amana fail scandal, si nici poate merge altundeva sä se
marturiseasca (cum ar fi cazul in jinuturile misionare.)
Dar si in acest caz se poate ajuta zice Noldin sau asa Ca du-
hovnicul Isi procura facultate retacandu-si numele, sau femeia sa-si de-
stepte parere de rau perfecta si sa se cuminece, ramanand ca la data
ocaziune sa o deslege un alt preot.3)
301. 3. Pedepsirea preotului, care ar indrázni sd des-
lege pe complicele propriu se intAmplá in cloud moduri :
1°. Prin exvomunicaliune rezervatd Papei specialissimo
modo".4) Sub aceastd excomunicatiune cade :
o) fiecare preot care a deslegat, afard de ceasul mortii,
complicele propriu in pdcat urât contra poruncii a sasea ;
1) ,,Nomine peccati turpis comprehendi ne dum tactus, sed omnia pec-
cata gravia et exterius commissa contra castitatem, etiam ilia quae con-
sistunt in m-ris colloquiis et aspectibus, qui complicitatem important". S.
Off. 18 Mai 1873.
2) S. Poenitentiaria, 22 Ian. 1879.
3) Noldin I. c. n. 372. c.
4) Codex. c. 234 § 1.

www.dacoromanica.ro
224

b) cel care a simulat deslegarea complicelui propriu in

pkat ural contra poruncii a sasea ;1)
c) preotul care a deslegat sau a simulat deslegarea cam-
plicelui care nu 5i-a marturisit pdcatul urât, fiind indemnat la
aceasta, fie direct, fie indirect, de catra preotul complice.
Direct ar fi, când ar zice, de ex. : nu-1 marturisi, c i i asa ii stiu,
sau : nu este nevoie sa-1 marturisesti ; indirect, câncl ar zice, Ca ceea ce
s'a fäcut n'a fost vreun pacat asa mare sc1.3)
d) preotul care ar deslega pe complicele propriu chiar si iti
ceasul morfii (in articulo mortis), cu toate cä in acest caz tot-
deauna deslegarea e validä, fiind la indemand alt preot la care sä
se marturiseasc5, afará de cazul, când penitentul nu ar voi sà
se rnarturiseascd la acela.
20. Prin lipsirea de turisdictiune cu privire la acest pacat
urat al complicelui.°)
Prin urmare, daca penitentul complice a uitat s5 marturi-
seascá si pacatul urât, sau a crezut cd nu este nevoie sa-1 rnai
spurfa, deoarece preotul si asa ii tie, fard sa-1 fi indus la
aceasta preotul insusi, atunci deslegarea primitä dela cele-
lalte pacate este validä, iertAndu-se aceste direct. iar cel urat
numai indirect, deoarece preotul complice nu are facultate a
deslega direct de pacatul acesta ; rdmânând penitentul obligat,
ca, dacd va descoperi gresala, sa' se mdrturiseasca unui preot pen-
tru ca sa primeascd deslegarea directa. Nu este valida deslega-
rea, dacd penitehtul a tacut pdcatul urât fiind indus la aceasta
de catra preotul complice, sau când el insus ar fi shut, ca preo-
tul nu-1 poate deslega.
E validd deslegarea (pentru pacatul urât indirect, pentru
celelalte direct.) si in cazul cand preotul nu-1 recunoaste pe
penitentul complice, care isi marturiseste pkatul urat.
Nu este consult sä asculte preotul marturisirea generala a
complicelui care a primit odatá deslegare dela pacatul ur'at, dar ii
I) Codex. C. 2367 § 1 ; S. Alf. 1. 6. n. 556 qu. I. ; S. Poenitentiaria
1. Mart. 1878 ; S. Of. 5. Dec. 1883.
2) S. Poenitentiaria 19. Febr. 1896.
3) In Const. Sacramentum Poenitentiae" se spune : sublata prop-
terea illi ipso iure quacunque auctoritate, et iurisdictione ad qualemcumque
personam ab hutuimodi,culpa absolvendam" ; iar S. Poenitentiaria a de-
clarat la 16 Maiu 1877, cä lipsirea de jurisdicfiune s'a facut in ordine .ad
ipsum peccalum turpe". Unii susf in ca lipsirea de jurisdicfiune se referà si
la celelalte pkate ale p_nitentului complice. S. Alf. 1. 6. n. 555. Noata
ni se par mai aproape de adevAr aceia cari susfin, cà numai cu privire la
pkatul ur'at al complicelui nu si la celelalte pacate, precum se vede din
textele citate.

www.dacoromanica.ro
 225

marturise5te Inca' odata ca materie libera. Sau sd-I sfatuiasca pe

penitent sa nu mai márturiseasca Inca odata acel pacat. Des le-
garea care ar da-o este valida, dar sa nu intenfioneze a-1 deslega
5i de acel pacat,') deoarece cade sub censura rezervata Papei
specialissimo modo (.2)

6. Solicitarea la päcat unit contra poruncil a sasea In

scaunul mArturisirii,
502. In Const Sacrament= Poenitentiae se spune sa
se fereasca cu multa bagare de seamd confesorii, ca nu cumva
sa dea deslegare penitenfilor, despre cari 5tiu cd au lost solicitafi
la pacat urat contra poruncii a 5asea in scaunul marturisirii, mai
inainte de ce cel solicitat ar denunfa judecatorului competent
(episcopului) pe preotul solicitator, oricine sa fie fost acela, sau
macar sa promita solemn ca il va denunfa cat mai de graba cu
putinfa.3)
303. Natura solicitärit. A solicita la pdcat inseamna a
se stradui prin fapte sau semne indecente sau fie 5i indiferente,
a de5tepta in altul afecte pacatoase, urate contra poruncii a 6.
Se poate face solicitarea, deci, prin vorbe sau fapte sau alte
semne externe, ex.: prin atingeri impudice, sau prin scrisoare pe
care o da penitentului sa o citeasca ori pe loc in scaunul mar-
turisirii sau dupa aceea.4) Deoarece atat vorbele, cat 5i faptele,
sau celelalte semne, pot fi 5i indiferente, trebue judecate dupd
imprejurari, cd adeca fintesc la de5teptarea sentimentelor paca-
toase, sau nu. Deci, nu este consult a lauda in scaunul marturisirii
frumusefea unei femei, a se interesa unde locue5te, a o invita sin-
gura la parohie, a da daruri in scaunul marturisirii S. a.
Cu ce scop s'au facut toate acele se poate judeca din im-
prejurari, de ex.: dacd preotul acela este recunoscut ca avand
porniri sensuale, atunci este clara solicitarea ;5) asemenea 5i cand
preotul intreaba prea cu de-a-máruntul pe penitent asupra place-
rilor avute, fiind vorba de pacate contra poruncii a 5asea.
Prin urmare, crima solicitdrii se comile de cdte ori con-
fesorul, fie fn actul morturisirii sacramentale, fie nemijlocit
Inainte, sau dupd mdrturisire, sau cu ocaziunea, sau sub pre-
1) S. Of. 29 Maiu 1867 ; S. Poenitentiaria 29 Febr. 1904.
2) NoldinSchönegger, de Censuris, 1928, n. 55. 2.
3) Const. Sacramentum Poenitentiae" § 2.
4) ,,Sive verbis, sive signis, sive nutibus, sive tactu, sive per scripturam
aut tunc, aut postea legendam..." Const. Sacramentum Poenitentiae" § 1.
5) S. Alf. 1. 6. n. 703.

www.dacoromanica.ro 15
226

textul marturisirii, sau §i a ford de ccaziunea marturisirit, in

scaunul meirturisirii sau in alt loc destinal pentru ascultarea
marturisirilor, or1 ales simuland ascultarea marturisirii acolo,
ar Incerca sd solicite sau sd provoace pe WI penitent la
japte neoneste i urate, fie cu vorba, fie prin semne, fie prin
atingeri sau prin scrisoare data sa o citeascd pe loc sau mai
tarziu, sau in mod temerar ar cuteza so alba cu el vorbe sau
conversaliuni ilicite i indecente.')
Se face vinovat de crima solicitdrii preotul si atunci, când
incearca sa induplece pe penitent, ca el sd indemne la pdcat urât
contra poruncii a sasea pe o altä persoana ; sau când solicita nu pen-
tru sine, ci pentru altcineva ; precum si atunci Cand el este so-
licitat din partea penitentului si consimte. E indiferent de ce vra-
sta sau sex este persoana solicitata, precum si aceea, cá ea a
consimtit sau nu.3)
7. Denuntarea solicitatorului.
304. 10. Preotul solicitator. Preotul care in scaunul
märturisirii a solicitat la pdcat urât contra poruncii a sasea tre-
bue denunfat episcopului sau Scaunului Apostolic,3) indiferent
dacd e preot de mir sau calugar si in orice dignitafe biseri-
ceascd ar fi, numai dacd solicitarea este certa. Prin urmare,
trebue denuntat :
a) preotul care a solicitat mai de mult, dar traieste Inca ;
dupd moartea solicitatorului inceteath obligatiunea de a denunta ;6)
b) preotul care dupd solicitare a calátorit in tari strdine ;
c) cel care, dupä ce si.a observat pacatul, s'a cdit ;6) sau
dupd ce a inceput solicitarea a intrerupt-o si a läsat-o inteafata ;
d) cel care a consimlit la solicitarea facutá din partea
penitentului si a manifestat aceasta" consimtire, indiferent cd de
bund voie a consimfit, sau de fricA ex. : când 1-ar ameninta ca
il va denunfa dac5 nu va consimti.7)
e) cel care a solicitat nu pentru sine, ci pentru altä persoand ;
1) Gregoriu XV. ,,Universi gregis" ; Sacramentum Poenitentiae" § 1.
2) L. c. §. 2 ; Gury-Ferreres I. c. n. 671 ; I. Marcu, Lit. p. 447.
3) Catolicii de rit latin prin S. Congr. a Oficlulul; iar ai nostri prin
S. Congr. penlru Biserica OtientaM.
4) S. Alf. 1. 6. n. 685.

5) S. Alf. 1. 6. n. 692 si 697 ; -Gury-Ferreres, 1. c. n. 679 ; Noldin, 1.

c. n. 377, c.
6) S. Alf..1. 6. n. 686 ; Gury-Ferreres, I. c. n. 678.
7) S. Of. 11 Febr. 1661 ; Gury-Ferreres 1. c. n. 671 ; Noldin 1. C. n.
377, b ; cf. Instr. S. Of. 20 Febr. 1867 in Acta S. Sedis v. 3 p, 449.

www.dacoromanica.ro
 227

sau ar fi indemnat pe penitent ca sà induplece el pe o altä

persoana sa pdcdtuiascd cu confesorul fsolicitator ; sau ar fi in-
.demnat pe penitent sä comitd pacat urât contra poruncii a 5asea
-cu alta persoaná, sau singur.')
f) Solicitatarul care nu a avut jurisdictiune ; precum 5i
acela care n'a fost preot, ci numai s'a dat pe sine ca preot, in-
Afferent cd a ascultat mdrturisirea sau a 5i deslegat.2) Acesta
insd trebue denuntat in rândul intaiu pentru administrarea fic-.
tivä a sacramentului.3)
305. Pedepsele statorite contra preofilor solicitatori sunt
toate »ferendae sententiae«. Aceste sunt : suspendare pentru tot-
cleauna dela ascultarea mdrturisirilor sacramentale 5i dela cele-
brarea S. Liturghii; despoierea pentru totdeauna de toate beneficiile
-5i demnitafile 5i declarat incapabil a le mai c5.5tiga.4)
306. Pacatul solicitArii nu este rezervat nima'rui a5a c5,
preotul solicitator poate fi deslegat dacä este dispus de
catra oricare confesor.
307. 2°. Obligafiunea de a denunf a. Obligatiunea de
.a denunfa ii prive5te pe penitent, indiferent cá s'a facut impru-
mutat sau ca el a consimfit. De altcum nici intr'un caz nu se
intreabd dacd penitentul a consimfit sau nu.5)
Penitentul solicitat este obligat, sub pedeapsa cAderii sub
-excomunicafiune nimärui rezervatd, sà denunfe pe solicitator in
-curs de o lund dela data cunoa5terii acestei obligatiuni.°) De aceea
confesorul este obligat in con5tiinfá sub pkat greu a-I face atent
pe penitent la datoria de a denunta pe solicitator, dacd este cazuL
_Nu impoarta cã penitentul e de bund credintä sau se prevede
ca" nu-5i va implini obligafiunea, afard de cazul morfii.7)
Probabil cd nu este obligat confesorul sd-1 facd atent atunci,
and nici o primejdie nu ameninfd binele comun, ca de ex. :
preotul respectiv care a solicitat n'ar mai asculta s'au n'ar mai
putea asculta mdrturisirile altor penitenti.8)
7) Noldin 1. C. n. 375, 1.
2) S. Alf. 1. 6. n. 688.
8) I. Marcu, 1. c. p. 449.
4) Benedict XIV. 5. Aug. 1745 ; Instr. S. Of. 20 Febr. 1867 ; Codex.
-c. 2368 § 1.
5) Penitentii cari n'au Inteles atuncea malitia solicitárii, sunt obligati
-sa denunte atunci, cand au ajuns sä inteleaga pacatul sav.arit de caträ preot
prin solicitare.
6) S. Alf. I. 6. n. 693.
7) S. Alf. 1. 6. n. 694. ; Noldin 1. c. n. 379.
8) Ballerini-Palmieri vol. 5. n. 748; Gury-Ferreres 1. C. n. 672 ; Nol-
Ain 1. C. n. 379, 1, b.

www.dacoromanica.ro 15*-
228

Penitentul care este impiedecat 5i nu poate denunfa acum,..

este obligat sd o facd aceasta dupd ce a incetat piedeca ; obli-
gatiunea aceasta nu inceteazd numai cu moartea solicifatoruluL
308. Obligaliunea denuntárii este personakY, avAnd sa
o implineasca insà5i persoana solicitat5, chiar 5i dac5 n'ar putea
dovedi in mod juridic.1) Afar5 de persoana solicitatá este obligat
sd denunfe oricine, care 5tie sigur despre solicitare de la persoane
vrednice de crezämânt.2)
Cei obligati sa denunfe pe solicitator nu pot fi deslegafi
inainte de ce ar face denunfarea, numai in cazul, ca ar promite
solemn cd in curs de o lund vor denunla pe solicitator ; sau
dacd acum sunt impiedecali, s5 promitd cá indatä ce vor fi liberi,
vor denunfa. Penitentul care, in curs de o lund dela data cu-
noa5terii acelei obligafiuni, nu denunfd pe solicitator, cade sub.
excomunicafiune nimárui rezervat5, dela care poate fi deslegat
dac5 este dispus de cdtrà oricare confesor. Bine infeles,
cd numai atunci cade sub excomunicafiune, dacd i5i cunoaste
obligafiunea 5i 5tie ca neimplinirea ei atrage excomunicafiune.
Censura deslegata pe baza promisiunii Ca va denunfa, nu reinvie
in caz c5 nu-5i fine promisiunea.°)
Preotul solicitator nu este obligat sa indemne insu5i pe-
penitentul solicitat de el, ca sd-1 denunfe ; nici el nu este obli-
gat ca sä se denunfe singur, cu toate 0' cel care se denunfa
singur de bundvoie e tratat mai bland.4)
309 30 Condifiile obligatiunii de a denunta. Pen-
truca s5 existe obligafiunea de a denunfa pe preotul solicitator
se cer urmAtoarele condifiuni :
a) Fapiul solicildrii sd fie sigur, deoarece ar fi o mare-
nedreptate sá-1 despoi pe un preot de numele cel bun, de reputa-
fiunea sa prin o acuzd despre o solicitare dubie ;
b) Actul solicitärii sa fie culpabil tn mdsura mare; prin
urmare, dad confesorul a intenfionat sä-1 inducA pe penitent
numai la päcat venial, nu trebue denunfat. Dar actele u5oare
sau chiar indiferente, dup5 scopul sau intenfiunea libidinoasä,
1) S. Alf. 1. 6. n. 695.
2) S. Congr. Of. 22 Ian. 11727, vezi la Gury-Ferreres I. c. n. 668.
3) Noldin 1. c. n. 379, 4, b. acelasi : De censuris" n. 103, c.
4) Despre acestia zice Instr. S. Cong. Of. din 20 Febr. 1867 : di-
mitti debent cum congrua adiuratione et paenitentiis dumtaxat salutaribus,
adiecto consilio vel praecepto, ut ab excipiendis personarum solicitatorum
sacris confessionibus se abstineant : nec ceteris poenis antea dictis, acce
dentibus licet postmodum denuntiationibus, afficiantur".

www.dacoromanica.ro
 229

pot fi pdcate grele, dacd prin ele, se strAdue5te sd indemne pe

penitent la päcat greu.')
c) Ca set fi solicitat (a pacat unit contra poruncii a $asea,
nu la alte pacate.2)
d) Ca solicitarea so se fi tntdmplat tn mOrturisire (spove-
danie), sau mOcar (a report cu spovadania ; prin urmare nu cu
ocaziunea administrArii altor sacramente.
310. hnprejurarile intre cari se zice a solicitarea s'a facut in
raport cu spotradania sunt urmatoarele :
I. dacd s'a trildmplat sub durala actului mdrturistrit sacramentale;
2. clacd s'a InttImplal nemijlocit Inainte sau dupd marturIslrea so-
crarnentald. Ex. : and ar solicita pe penitentul care a ingenunchiat la mar-
turisire inainte de a incepe sa se marturiseasa, sau pe cel care dupa des-
legare vrea sa se departeze si-i saruta maim. Solicitarea carea s'a facut
dupà ce s'a mai spovedit vreun penitent sau doi, sau care s'ar fi facut a
doua zi dupa spovadanie, nu se considera ca intamplata nemijlocit dui:a
spovadanie. Se considera daca a zis celui ce s'a spovedit : asteapta-ma
pana ce voi termina cu spovadanhle, si atunci II indeamna la pacat.
In caz a dupa spovadanie se intrefine cu penitentul asupra unei
chestiuni oarecare si apoi solicita: daa intenfiunea lui a fost sa solicite
si chestiunea despre care a tratat mai 'natnte a fost numai un pretext ca
sa poata incepe acliunea de solicitare, atunci exista crima solicitarii, care
va trebui denunfata.3)
3. Dacd sollcItarea s'a Intdmplat cu prilejul sou sub prelextul mar-
turisiril, indiferent ca s'a facut sau nu spovedania. Ex.: cu prilejul spove-
daniei solicitä acela care atunci and vine penitentul sa se spovedeasca il
indeamnä la pacat. Prin urmare, nu numai acela se considera ca solicitator
care o face aceasta in actul spovedaniei, in scaunul marturisirii, ci si acela
care solicita atunci and penitentul vine la preot i il roaga sa-I spove-
deasca atunci indata. Nu se considera ca facuta cu prilejul spovadane so-
licitarea care se intampla and penitentul cere sa fie spovedit in ziva ur-
matoare. Aceasta s'a inramplat cu ocaziunea cererii numai, si intre aceasta
si spovadanie nu este unitatea morala, care se afla in cazul intaiu, and
cere sa fie spovedit numai decat.1)
Sub pretextul spovadane, ar fi atunci, and de ex.: preotul ar merge
la o bolnava si ar zice ca vrea sa o spovedeasa si dupa ce ramane sin-
gur cu ea, o solicita la pacat.
4. Daca s'a intamplat gall de ocaziunea spovedaniei, dar in scaunul
marturisirii sau in locul destinat pentru spovadanii, sau ales anume cu
simularea spovedaniei. Pentru crima solicitarii se cere simularea spovd-
dantel, fie a se petrece lucrul In scaunul mdrlurisiri(, fie ca se petrece in
locul destinat pentru spovadanii, sau in locul anurne ales, dupa impreju-
rani. Loc ales este, de ex. : sacristia, camera bolnavului scl. Prin urmare, nu
1) S. Alf. I. 6. n. 683. ; Noldin, I. C. n. 375, 3 ; Gury-Ferreres, I. c.
..n. 637.
a) S. Alf. 1. 6. n. 684.
3) Noldin, 1. c. n. 376, 2, a, b.
4) Ballerini-Palmieri, I. c. vol, 5. n. 717 ; Noldin, 1. c. n. 376, 3, a.

www.dacoromanica.ro
230

e de-ajuns pentru denuntare, ca preotul sd fi solicitat pe o femeie care a.

stat lângä scaunul de mkturisire, fara simularea mkturisirti.
311. e. Incetarea obligatiunei de a denunta. In-
ceteazd obligafiunea denunfärii cu moartea solicitatorului. Nu in-
ceteaza in cazul cand 1-ar fi denunfat deja altul, precum nici
atunci daca s'ar fi denunfat singur de bunavoie.')
Scuzd dela obligafiunea denunfarii imposibilitatea morala,
ex.: penitentul se afla bolnav pe patul mortii ; sau teama fundatä
ca in urma denunfarii penitentul ar suferi pagubd mare mate-
riala sau morala. Incetand aceste piedeci obligatiunea reinvie.
Nu scuza ru5inea, teama de indignarea solicitatorului, nici
recunostinfa fafa de solicitator.
Canct denunfarea solicitatorului o urgiteaza insa5i lege&
natural:a, ex. : pentru scandal public, sau interesul binelui comun,
penitentul este obligat sa o faca chiar 5i cu cea mai mare in-
comodare.
312. 5°. Modul curn se face denunful. De Cate-
ori se va intampla, ca sa vina inainte vreun caz eand penitentul
marturise5te, descopere crima solicitarii, confesorul sa fie CII
mare bagare de seamd 5i sä examineze cazul cu con5tienfiozi-
tate, ca nu cumva vreo persoana nevinovatä sa fie acuzata pe-
nedreptul de aceasta crima sCarboasä. Si dat Hind ca se poate
intampla, ca femei rautacioase sau isterice sa calomnieze cu so-
licitare pe vreun preot, va cauta sä se convinga ca oare denun-
fatorul este vrednic de credinfa, nu o face aceasta dirt rasbunare
sau rautatea inimii. Sa arate marimea 5i rautatea pacatului de-
nunfarii calomnioasa. So nu intrebe, tnsO, niciodata numele
solicitaforului.
Constatandu-se, apoi, ca acHunea preotului acuzat constitue
cu adevarat solicitare, il face atent pe penitent la datoria de a-1
denunta pe solicitator, condifionand deslegarea de implinirea
acestei obliggiuni. Daca nu va vrea sa denunfe, va cauta con-
fesorul nu cumva sunt motive de scuza, in care caz denun-
farea se poate arnana ; iar neavand nici un motiv, care sa-1
scuze dela aceasta obligafiune, 5i nu va vrea sa denunfe, ii va
denega deslegarea. In caz cd pe motiv just va fi impiedecat sa.
faca denunfarea, dar promite solemn, ca o va face cat mai in-
graba dupd incetarea piedecii, i se poate da deslegarea sacra-
mentala.
Denunfarea trebue sa o faca penitentul cu graiu viu sau
in scris episcopului in a carui dieceza petrece, indiferent ci
I) Noldin 1. c. n. 378.

www.dacoromanica.ro
 231

solicitatorul de care diecezd se fine. In caz c'd solicitatorul se

fine de altá diecezd, denunful se va transmite din oficiu epis-
copului respectiv.
In caz ca denunful se face in scris, scrisoarea trebue
semnatä : denunfurile anonime nu se tau In considerare1)
Se poate face denunful si prin intermediator, ex. : prin
confesor. Confesorul, Insâ, nu este obligat sa o facä aceasta. El
5i-a implinit datoria dacd la vremea sa 1-a facut atent pe pe-
nitent la datoria de a denunfa pe solicitator.
Poate confesorul sd-i stea inteajutor penitentului obligat
la denunf are, tratand chestiunea afard de scauttul marturisirii 5i
cu invoirea penitentului. Va examina cu deamánuntul toatä che-
stiunea, fárd sa tatrebe de numele solicitatorului ; si dacd pe-
nitentul nu stie scrie, va scrie el denunful, lásand loc gol pen-
tru numele solicitatorului, pe care il va scrie asa cum stie
penitentul ;2) iar daca" nu stie de loc s6 scrie nici macar nu-
mete solicitatorului, il va putea scrie confesorul. Nu se va face
nici o pomenire in denunf despre consimfdmântul penitentului la
solkitare.8)
8. Denuntarea ca1omnioas31.
313, Cel ce denunfd superiorului bisericesc (episcop. sau
S. Scaun) pe un preot nevinovat calomniindu-1 c'd in scaunul
marturisirrii ar fi sävksit crima solicifkii la pkat ur'at contra
poruncii a sasea, precum si acela care porunceste cuiva, sau in-
(leamna pe cineva, sau il induplecä, in orice chip, s'a o facd
aceasta, comite pdcat de moarte rezervat Papei, independent de
censura cu care este impreunat, si care este rezervatd Papei
in mod special.
Rezervat este pacatul denunfkii calomnioase numai dna
aceasta s'a fkut judecdtorului bisericesc (episcopului sau S. Scaun
Apestolic), nu alt cuiva.
Nimenea nu poate primi deslegare de censurd impreunatä cu
azest pkat inainte de ce ar fi revocat formal denunful fals si
a reparat dupd puteri, toate pagubele ce ar fi urmat din acest
denunf calomnios. In tot cazul, insä, i se va da un canon greu
si lung.
9 Instr. S. Cf. 20 Febr. 1857 § 6.
2) Sau se va anexa intr'un plic sigilat.
3) Dispoziliani amfmuntite pentru cazurile de solicitare se and in
Instr. S. Congr. Of. 20 Febr. 4867. (Acta S. Sedis, vol. 3, p. 499 urm.);
Instr. S. Of. 20 Italie d8P0 (Acta S. Sedis, vol. 25. p. 451 urm.); Instr.
S. Of. 6 Aug. 1897..(Acta S. Sedis, vol. 30 p. 249 urm.)

www.dacoromanica.ro
232

In caz ca cineva n'ar fi cazuf sub censurk (ex.: pentru ig-

noranta cu privire la pedeapsa in atari cazurit totusi rämane
rezervat pacatul, de care nu poate fi deslegat fard facultate dela
S. Scaun, afara de primejdia mortii.

Articolul III.

Datorintele confesorului in scaunut

mairturisirii.
A)
Datorintele confesoruhri ca judecStor.
1. Ascultarea mthiurisirilon.
314. Functiunea de cápetenie a confesondui este ceal de
judecator. Oricare judecator mai intai trebue Sal cunoasca bme
chestiunea asupra careia are sa judece si numai dupa aceea sa
aduca sentinfa ; asa si confesorul in scaunul marturisirii va trebui
mai intai sa cunoasca starea sufleteased a penitentului, pica-
tele si vinovdtia lui, ca sa-si formeze, apoi, o. jtudecata despre
dispozitiunea, pe baza careia sa aduca sentinta : deslegereat
sau eventual amanarea ori chiar denegarea ei.3) Ackasti at-
noastere o castiga ascultand cu atenfiune marturisirea peniten-
tului si ajutandu-I prin intrebdri, ca astfel sd poatit judeca Tau-
tatea faptelor, a pacatelor descoperite de penitent dupa deose-
birea lor teologica (pacate de moarte sau veniale), specilica si
numericd; precum si vinovatia penitentului, care e hotáratoare
la dictarea pedepsei, a canonului. In consecinta, se cere ca sd
cunoased confesorul bine deosebirile pacatelor, desi nu este
absolut necesar, ca in scaunul marturisirii sasi formeze o jude-
catd explicita si cu exactitate matematica despre räutatea speci-
fied a fiecarui pacat in parte, ci ajunge si o judecata facuta pe
baza cunostintelor, pe cari se presupune ca le are in mod habi-
tual, despre deosebirile pacatelor, avand in vedere intreg corn-
plexul de pacate destainuite. Eventuala gresala izvorita din
ignoranta, nu invalideazd deslegarea.
Aceasta, insä, nu-I scuzd pe confesor dela ascultarea at
atenfiune pentruca sa infeleagd fiecare pacat de care se acuza
penitentul. Din contra, dupa cum penitentul este obligat sa mar-
1) S. Alf. Praxis confessarii, cap. II. n. 19.

www.dacoromanica.ro
 233

turiseasca toate pacatele de moarte, de cari isi aduce aminte,

a5a este obligat si confesorul sa asculte 5i sa le infeleaga.')
A5a, daca s'ar intampla, ca sa nu inteleaga bine pacatele peni-
tentului, fiindca nu posede deajuns limba in care se spovede5te,
este dator, ca numai daca este cu putinta, sä-1 indemne pe peni-
tent sa mearga sa se spovedeasca la un alt preot, care-i cu-
no&5te limba. Daca nu ar fi cu putinta, sau penitentului i-ar fi
prea incomod sa mearga sa se spovedeasca la altul, il poate
deslega, mai ales and se acuza numai de placate veniale.
In caz Ca, fiind prea distrat, confesorul n'a infeles toate
pacatele penitentului, sä-1 intrebe, ca intre cele spuse, crede ca
are 5i vreun pacat de moarte ; 5i numai dupd aceea sa-i dea
canonul 5i deslegarea.2) .

Pacatue5te confesorul care din negligent:a n'a infeles toate

pacatele penitentului, 5i totu5i da deslegare. In caz ca penitentul
5tie ca unele pacate de moarte n'au fost infelese de confesor,
este dator sa le marturiseasca altui preot sau aceluia5i.2)
315. In cat priveste datorinfa preotului de a asculta
marturisirile penitenfilor, pentru practica notam urmatoarele :
1°. Cei carora le este incredinfata pastcrirea sufletelor, sunt
obligati pe baza oficiului de cateori credinciosii o cer aceasta
pe motiv just, ex. : se afla in mare stramtoare sau necesitate
sufleteasca, sau doresc sa castige indulginfe, precum si de cateori
cer din devotiune numai. Motivul este, ca pastorul sufletesc este
dator sä promoveze binele sufletesc al credincio5ilor sal. Este
scuzat atunci, and ar cere sa se spovedeasca prea des 5i in
timp de acela and parohul este cuprins cu alte lucruri urgente,
sau eventual are loctiitor.4) E bine insa ca 5i pentru marturisi-
rile dese din devoliune sd aiba parohul fixate anumite zile hota-
rite, cand sa stea la dispozifia celor cari ar dori sa se spove-
deasca mai des.
2°. Preofii cari nu sunt in pastorafie, in abstract vorbind,
nu sunt obligati sa asculte marturisirile ; daca, insa, au inceput
sa asculte sau le-au ascultat pana in sfarsit, atunci sunt obli-
gati 5i sa deslege pe penitenti, cari prin faptul ca s'au marturi-
sit au castigat dreptul la deslegare.
Sunt obligati in constiinta sa asculte marturisirile 5i sa des-
lege pe peni tenti 5i preoti cari nu sunt pastori sufletesti, mai
1) S. Alf. I. 6. n. 626.
2) Noldin de sacr. n. :89, 1, b.
3) S. Alf. 1. 6. n. 626. 1, 2.
4) S. Alf. I. 6. n. 623.

www.dacoromanica.ro
234

ales in ora5e, unde este criza de preofi 5i penitenfii doresc sa se

spovedeasca. Aceasta pe baza rnisiunii data de lsus Cristos. Sunt
trimi5i pentru mantuirea sufletelor prin administrarea sacramente-
lor, in special Sacr. Euharistiei 5i al Penitenfei, pentru cari li
s'a dat putere speciala dela Mantuitorul. Vor avea sa dea seama
de modul cum au chivernisit aceste daruri pentru ntantuirea
sufletelor.')
3°. In caz de necesitate extrema fiecare preot este obli-
gat sa asculte marturisirea 5i sa-1 deslege pe penitentul, care
se afla in primejdie ex. : in prirnejdia morfii. La aceasta obliga
caritatea.

2. Ajutarea penitentilor prin intrebilri.

316. Fiecare penitent este obligat a-si märturisi toate
pacatele si in consecinta, confesorul are datoria a-1 asculta cu
atenfiune, deoarece numai pe acela il poate deslega care a facut
o marturisire intreaga 5i este dispus suf1ete5te. Confesorul nu
este obligat in mod absolut ca sa-1 intrebe pe penitent, ci numai
condifionat, cand, adeca, observa sau mai bine, are motiv just 51
serios, ca sa dubiteze de intregitatea marturisirii penitentului.
Astfel, obligafiunea confesorului de a intreba pe penitent este mai
pulin severa, decat datorinfa penitentului de -a-5i examina cu
seriozitate con5tiinfa 5i a se acuza cu toata con5tienfiozitatea.
Cu toate aceste, obligafiunea confesorului de a pune intre-
bari penitentilor poate sa urgiteze sub pacat greu atunci, cand
numai prin aceasta se poate asigura intregitatea 5i sinceritatea
marturisirii. Prin urmare, nu incape nici o indoiala, ca sunt ca-
zuri cand confesorul este obligat sa puna intrebari, fiind acesta
un mijloc foarte potrivit pentru ca sa cunoasca starea sufleteasca
a penitentului. Mai vartos trebue sa puna intrebari atunci, cand
observa, ca penitentul nu 5i-a examinat con5tiinfa cum se cuvine.
Si anume : trebue sd-I Intrebe cu privire la acele pdca(e de-
spre cari se presupune cd le-a comis; ludnd in considerare
Imprejurdrile vlefii penilenlului. Aceste intrebari fintesc 5i aceea
ca sa se cunoasca specia, numárul si greutatea pacatelor, pre-
cum 5i la cunoa5terea dispozifiunii penitentului, de care atarna
ce mijloace de indreptare ii va recomanda, pe cum 5i darea sau
amanarea ori chiar denegarea deslegarii sacramentale.
Nu pe fiecare penitent trebue intrebat, ci numai pe aceia
despre cari presupunem serios ca nu fac marturisire intreaga,
1) Cornelius a Lapide, in Math, 25, 18, S. Augustin, Enarrationes
in psalm. 99. n. 10, S. Alf. 1. 6. n. 625.

www.dacoromanica.ro
 235

ceeace se poate cunoa5te sau din modul cum se acuza, cum i5i
marturisesc pacatele, sau dupà alte imprejurari, ex. : au cuno5tinte
religioase sau nu, sunt ru5ino5i, sfio5i sau nu, 5i au examinat
bine con5tiinta sau nu 5. a.')
317. 1°. Trebue harebell oarnenii simpli, netnv6toti. E
de reprobat procedura acelor confesori, cari ar dimite fara desle-
gare penitenfii simpli pe motiv Ca nu sunt de ajuns pregatili,
fiincica nu 5tiu sa se acuze in5irand pacatele ca 5i cei mai acasa
in chestiunile religioase.2) De regula ace5tia nu vor veni mai
bine pregatili, ba este foarte probabil, cã speriindu-se de greu-
tatea marturisirii; nu vor mai veni sa se marturiseasca. Pentru
aceea, confesorul se va nizui cu intrebari potrivite sa-i..ajute pe
ace5ti penitenfi ca sa-5i marturiseasca toate pacatele. li va in-
treba Wand inainte poruncile 5i linand seama de condifiunea
lor sociala 5i profesionala ; nu-i va intreba despre toate pacatele-
posibile, ci numai despre acele pe cari presupune, dupa impre-
jurari, ca probabil le-au comis.
518. 2°. Trebue Intreboli aceia cart se spovedesc 0
se cuminecá rar, deoarece despre ace5tia se presupune ca, pe-
langa toatä examinarea con5tiinfii, nu vor fi in stare sa spuna
toate pacatele.°)
319. 3°. Trebue harebell aceia, cari ascund pacatele
grele, ceeace se poate cunoa5te din modul cum se acuza 5i din
alte imprejurari personale. Asemenea trebue intrebafi 5i aceia,
cari nu-5i marturisesc destul de limpede pacatele de moarte cu
specia, numarul 5i imprejurarile. Acestora li se dau intrebari
a tutiltoare, ca sa-5i aduca aminte de pacatele comise, 5i hare-
gitoare, ca sa putem cunoa5te greutatea, specia 5i numarul pa-
catelor.4)
520. 4°. 1' rebue Intreboli, apoi, acei penitenli, cari nu
marturisesc materie sufictentà pentru a putea primi deslegare
sacrarnentale1,5)
521. 5°. Nu este necesar sa fie intrebali aceia, cari se
vad destul de instruili in ale religiunii 5i i5i märturisesc paca-
tele cu toata seriozitatea, ardtand imprejurarile si numarul scl,
Peste tot, nu este nevoie sd fie intrebali preofii penitenfi, calu-
Orli 5i alte persoane pii, cari se 5tiu marturisi 5i despre cad
1) S. Alf. I. 6. n. 607; Praxis Confessarii", c. 1. § 4, 19.
2) P. Segneri, Confes. Instr. C. 2.
3) Noiclin 1. C. n. 387, 2.
4) I. Marcu, 1. C. p, 455.
5) I. Marcu, I. c. p. 456.

www.dacoromanica.ro
236

din imprejurarile marturisirii putem judeca, cä fac o märturisire

con5tienfioasd.
322. 6°. Este bine ca indatä ce a spus penitentul vreun
pacat de moarte, sau vreun pacat nectar sä fie examinat, pen-
truca sã nu fie expus confesorul sd-I uite, daca a5teaptä pdna
la sfarsitul marturisirii, mai ales, cand se fac mdrturisiri lungi.J)
In nici un caz ins5, sa nu arate mirare, groazd sau indignare,
orice pacat ar descoperi penitentul, ca nu cumva prin aceasta
sa se ru5ineze penitentul 5i sd nu mai cuteze a descoperi altele,
-sau sä vind in confuzie 5i sa nu-si mai aducd aminte de altele.2)
Dealtcum astfel de procedurd constitue pacat greu, deoarece prin
aceasta sacramerttul ar deveni odios 5i penitenfii s'ar instraina
de Sf. Taine. Aceasta insa nu insamneazà, ca n'ar fi iertat a a-
rata penitentului uraciunea pdcatului savar5it 5i rautatea lui, din
contra, dar aceasta sa se facd a5a, ca sd-I indemne pe penitent
sa destainuiascd tot ce are pe suflet ca sa se curafeasca i sä
se mantuiasca.
323. 7°. Sa grijeascd confesorul, ca nu cumva, prin in-
-treb5ri prea multe 5i nepotrivite, sa strice mai mult, decat folo-
se5te. 3) De aceea intrebärile trebue sa fie :
a) precise, pentruca penitentul sa le infeleaga ; s5 fie for-
mulate finandu-se seamd de gradul de culturA a penitentului 5i
de imprejurarile viefii lui ;
b) Sd fie discrete, mai ales in chestiuni privitoare la pa-
-cafe pe cari e foarte probabil Ca nu le-au comis, cum sunt fap-
tele obscene ; ca nu cumva penitentul sá invefe a savar5i pacate
pe cari pand atunci nu le-a cunoscut. Peste tot intrebarile, sa fie
formulate in termeni cari sd nu scandalizeze pe penitent auzind
vorbe necuviincioase din gura unui preot.4)
c) Sa se märgineascd la ceea ce este strict necesar pen-
tru intregitatea marturisirii 5i pentru cunoa5terea dispozifiunii
-penitentului. Prin urmare, nu-I va intreba pe penitent despre tot
felul de pacate posibile, ci numai despre acele despre cari se
poate presupune, dupd imprejurarile viefii lui, c5 le-a putut sävdr51.
-Curiositatea excesiva a confesorului face odiosd märturisirea 5i
.aruncd o umbra de banuiald asupra intenfiunii confesorului.
Pe cei indeajuns instruifi in ale religiunii 5i pe cei pii, nu-i
-va tortura cu tot felul de intrebari, ci va asculta, sä spund tot
I) S. Alf. 1. 6. n. 6f)7 ; Praxis conf. C. 1, 20.
2.) A. U. Micheletti, Epitome Theol. Past. 1925 ; I. p. 204. n. 154. a.
3) S. Alf. 1. 6. n. 629, 2. I. Marcu, I. c. p. 456 urm.
4) Codex. C. 888.

www.dacoromanica.ro
 237

ce au de spus. In caz ca nu lasam penitentii sa se acuze ei

independent, ci ii ingramadim cu tot felul de intrebari, se-
obisnuesc ca sa astepte totdeauna sa fie intrebati i sa martu-
riseasca numai acele pacate de cari e intrebat, iar pe celelalte
sa nu le marturiseascd, pentruca, zic, cä nu i-a intrebat preotul.
d) Intrebarile sa fie date dupa o metoda psihologica, ince-
pand cu pacatele neconsumate, nedesavarsite, apoi cu cele con-
sumate, desavarsite in felul lor ; intai cu pacatele usoare, ve-
niale, apoi cu cele grele ; pacatele facute cu gandul, apoi cele
sävarsite cu fapta. Aici este de insamnat, ca pe penitentii pii pi
instruiti in ale religiunii, daca la intrebarile privitoare la gandu-
rile pacatoase raspund negativ, nu-i mai intrebam despre paca-
tele de acelasi fel sdvarsite cu fapta ; 'Ana Cand pe cei inculti,
neinvafati i daca raspund negativ la intrebarile privitoare la
gandurile rele i urate, Ii intrebam i despre fapte, deoarece
acestia, de cele mai multe ori, gandurile i poftele in sine nici nu
le considera ca pacate.
e) Intrebarile sa fie puse in forma pozitivô si nu negativa,
deoarece, penitentii, neinvatati mai ales, la intrebarea negativa
raspund negativ : ex. : nu se va intreba : »n'ai furat ? n'ai min-
tit ? n'ai grait de rau pe altul ? . . pentruca cei mai multi vor
raspunde : n'am furat, n'am mintit, scl. ; ci li se va da intreba-
rea asa : »furat-ai ? mintit-ai ? grait-ai de rau pe altul ?« scl.
f) Intrebarile sa fie puse cu blandetä ca sã castige incre
derea penitentului, i asa sa aibd curajul sa destainuiasca toate-
pacatele. SA nu intrebe dur si manios ceea ce ar speria pe peni-
tent si ar face rnarturisirea odioasà.
3. Intrebiirile cari se pun penitenfilor.
524. In- cele ce urmeaza, urmand in special pe S. Alfons
pi pe alti autori de moralà, vrem sa dam, mai ales confeso-
rilor tineri, un mic indreptar cu privire la intrebarile pe cari le
vor pune penitentilor in scaunul marturisirii. Bine inteles ca se
vor acomoda principiilor fixate mai inainte cu privire la pune-
rea intrebarilor. Prin urmare, sa nu creadö cineva cà trebue
srl puns fiectirui penitent toate acele tntrebãrl pe cari le vorn
Thregistra act, nu, ci numai acele cari vor fi de lipsa dupa im-
prejurari, i numai acelora i atunci cand va cere nevoia.
325. Cele dintdi tntrebãri, cari se pun tuturor peni-
tentilor la tnceputul m6rturisirii sunt:
0 S. Alf. Praxis Conf. C. 2 ; Homo oport.; Teich. Epitome Theol
Moralis. Oenip. 1915, Hppendix. 1. p. 369 urm.
www.dacoromanica.ro
238

1. Cand te-ai miirturisit mai pe urmg ? 2. Implinit-ai

canonul care ti s'a dat In marturisirea din urmg ? 3. Ce
profesiune al ? (pentru cei neinvalafi : ce meserie ai ?) Aceasta
intrebare se pune celor necunoscufi.
Daca la cea dintai intrebare vor raspunde ca nu s'au
marturisit de mult (ex. caliva ani); iar la a doua vor rdspunde
negativ, se vor intreba : Pentruce nu te-ai marturisit 5i cumi-
necat la Pa5ti ? Pentruce n'ai iniplinit canonul care 1-ai avut ?
Numai dupa ce se vor fi clarificat chestiunile aceste, daca e cazul,
5i dupace ii va fi dat lamuririle 5i indrumarile necesare, se va
trece la intrebarile privitoare la pacate.
326. Tot la Inceputul marturisirii zice S. Alfons
tste bine sd intrebam penitenfii, ca oare nu au retacut vreun
pacat greu in marturisirile de mai inainte. Aceasta pentruca sa
nu trebuiasca, dupa ce s'a marturisit odata, sa se marturiseasca
,cle nou repefind marturisirile de mai nainte, ci dela inceput sa
faca acest lucru. Daca se va afla vreun penitent care a savar5it
astfel de sacrilegiu, II va intreba de Cate ori s'a spovedit 5i cu-
minecat ascuzand päcatul greu 5i si-a dat seama de sacrilegiul
savar5it ? precum 5i aceea ca 5i-a dat seama cd prin astfel de
spovadanie n'a fäcut destul poruncii despre cuminecarea
pascala.
Cei cari in copilarie au facut astfel de sacrilegii 5i apoi au
uitat de ele 5i s'au spovedit 5i cuminecat mai de multeori, a-
cestia nu sunt obligati sa repefeasca marturisirile facute cat
timp nu si-au adus aminte de marturisirea sacrilega din co-
pilarie.
327. In cele ce urmeaza vom fixa unele intrebari cari
se pun, de regula, celor neinvafafi 5i negligenfi in examinarea
con5tiinfei.
Inainte de toate este de notat, ca la fiecare pacat de moarte
se va intreba : L'ai mai märturisit acest pacat ? Daca nu : gandi-
t-ai ca daca nu-1 spuni faci pacat de moarte ?
I. Intrebäri asupra celor zece porunci dumnezeesti
.si asupra poruncilor bisericesti.
328. La porunca 1. Daca vine un penitent neinvafat,
-care nu s'a mai spovedit, mai intai i se vor pune urmatoarde
intrebari asupra adevarurilor pe cari trebue sä le creadd 5i sa
le cunoasca fiecare cre5tin »necesitate medik 5i »praecepti«.
Crezi a existä un singur D-zeu adevarat ? Crezi cd acest bzeu
-raspläteste fiecdruia dupa faptele sale, ca rasplateste binele si pedepseste
raul ? Crezi in S. Treime, cd adecd D-zeu este In trei persoane : Tata!,
niul si Spiritul Sfânt ; si cd aceste trei sunt un D-zeu adevarat ? Cre7i cd

www.dacoromanica.ro
 239

bus Cristos a doua persoana d-zeeasca din S. Treime, s'a f 'Scut om $i a

murit pe cruce pentru noi oamenil si a treia zi a inviat ? 5tii credeul ?
5tii cele 10 porunci dumnezeiesti si cele 5 ale Bisericii ? Cunosti cele 7
Taine ale Legii Noma ? Stii rugaciunile : Tatal nostru . . .", Nascatoare
de D-zeu . . ." 5tii ce este spovadania ? (Confesorul o va explica pe
scurt $i la inteles). 5til ce este S.Cuminecatura ? (Asemenea si aceasta o
va explica pe scurt si la inteles.)
Dacd va observa confesorul, cä sunt foarte defectuoase
cunostintele religioase ale penitentului, nu-1 va dimite Bra sa-i
dea unele deslusiri scurte si la inteles, indemnându-1 sa-si cAstige
cunostintele necesare dela aceia cari le stiu si sunt mai aproape de
el ; ba chiar ii confesorul se poate angaja, dacd e cu putinfâ, in
timpul disponibil. Celora cari stiu citi le recomanda, sau le va
impune chiar mai ales celor cu avere sa-si cumpere carte
de rugAciuni si sA le invefe de acolo.
Dat-ai lui D-zeu cinstea cuvenita ? Rugatu-te-ai totdeauna : seara,
dimineala, inainte si dupa mancare ? Indoitu-te-ai despre adevarurile de
credinta ? Crezut-ai si folositu-te-ai de farmece, descantece, vrajitorii $ialte
boscoane ? Daca ?tie citi, il intreaba : Citit ai carti in cari se scrie im-
potriva credintii sau in cari se spun lucruri urate ? Ti-al batut joc de lu-
crurile sfinte ? Indemnat-ai sau ajulat-ai pe altul sa faca pacat ? Femeile
de ex.: se vor intreba, ca oare prin vorbe neoneste, dansuri lascive, priviri
provotatoare, prin tinuta trupului si prin imbracaminte indus-au pe altil
sa pacatuiasca cu gandul sau cu fapta ? Ajutat-a pe altul cu vorba sau cu fapta
ca sa pacatuiasca ? Aici este vorba de cooperarea materiala si formala
asupra carora confesorul va trebui sa fie bine orientat.
329. La porunca 2-a Jurat-ai stramb la judecatorie ? In
acest caz daca se vatárna justitia comutativa este obligat sau sa revoace
ce-a spus, sau sa restituiasca paguba ce eventual ar fi suferit-o acela
impotriva caruia a jurat. Injurat-ai ? Inaintea cui ? a copiilor scl.? Batjo-
corit-ai numele lui D-zeu sau al sfintilor, sau lucrurile sfinte ? Facut-ai vot
si implinitu-l-ai ? Aici sa grijeasca confesorii ca sa stie deosebi voturile
adevarate de dorintele sau propusurile simple. Blastamat-ai pe cineva, si
cu ce gaud ?
330. La porunca 3. Ascultat-ai S. Liturghie in dumineci si
sarbatori ? Daca nu : de Cate ori, $1 din ce cauza ? Lucrat-ai in dumineci
si sarbatori ? Sau ai poruncit altora sä lucreze ? Din ce cauza, cat timp $1
de cite ori ? Fostu-ti-a rusine ca te vad oamenii mergand la biserica,
spovedindu-te si cuminecandu-te, sau cá iti faci cruce sau ridici palaria
inaintea bisericii, sau ca te rogi lui D-zeu ?
331. La porunca 4. a) cand se marturisesc copiiI : Calcat-ai
porunca iubirii datorita parintilor ? Cum ? prin neascultare, prin purtare
rea si scandaluri le-ai facut suparare, i-ai tratat rau prin vorbe sau fapte ?
Vorbitu-1-ai de rau ? Doritu-le-ai rail ? moarte ? Cinstit-ai pe superiori,
carl sunt in locul parintilor ?
b) cand se marturisesc OHO/ : Scandalizat-ai, dat-al pilda rea copiilor,
sau casnicilor prin vorbe sau prin fapte neoneste ? Ingrijitu-te-ai din toate
puterile de cresterea si sanatatea copiilor, castigandu-le cele necesare

www.dacoromanica.ro
240

traiului ? Feritu-i-ai de prieteniile si insojirile rele, Invalatu-i-ai si indem-

natu-i-ai la implinirea datorintelor crestinesti : rugaciuni, umblare la bise-
rica, spovedire si cuminecare, sa nu vorbeasca vorbe neoneste ?
c) cand se marturisesc solli de ccisötorie: Esti cununat la bise-
rica ? Ti-ai Implinit totdeauna datorintele de sot fata de sotie, sau de solie
fata de sot ? Ti-ai tinut totdeauna credinta fata de sot sau de sotie ?
Pacatuit-ai afara de casatorie cu cineva ? Aveti prunci ? Daca raspunde
afirrnativ i-se pun intrebarile pentru pdrinfl. Dacä raspunde negativ se va
intreba : $tii pentruce nu at ? Din vina ta n'aveti prunci ? Daca va raspunde
afirmativ, se va intreba : ai impiedecat conceperea, zamislirea sau ai pro-
vocat avortul ? Intentionat si de cafe ori ? Amarat-ai viata sotului sau a
sotiei ? Pradat-ai averea farniliei ?
d) cand se marturisesc slópdnii: Daf-ai totdeauna plata servitorilor
dupà cum a fost invoiala ? lndemnatu-i-ai si datu-le-ai prilej sa-si impli-
neasca datorintele crestinesti ? Indreptatu-i-ai daca ai vazut ca vorbesc
sau fac lucruri rele ? Datu-le-ai pilda rea prin vorbele sau faptele tale ?
e) când se marturisesc serviloril: Implinitu-ti-ai slujba totdeauna
cum se cuvine ? Facut-ai paguba stapanului tau ? Ascultatu-l-ai tokleauna ?
Vorbit-ai de rau pe stapanul tau sau familia lui ?
332 La porunca 5. Tinut-ai dusmanie cu cineva ? cata vreme a
durat ? Doritu-i-ai rau din inima ? bucuratu-te-ai de raul dusmanului tau ?
Ref uzat-ai sa te impaci cu el daca a dorit-o ? Vatamat-ai sandtatea cuiva I
prin bataie ? ranire ? Omorat-ai pe cineva ? Cum si din ce cauza ? Vata-
mat-ai viata si sanatatea ta fall nici un motiv just ? prin viata desfranata,
excese in mâncari si beuturi ? te-ai imbatat ? pagubit-ai familia prin belie ?
Doritu-ti-ai moartea pentru greutatile vietii ? Ganditu-te-ai sa-ti curmi
viata ?
333. La porunca 6 i 9. Vor fi intrebati despre pacatele
contra curateniei, a castitätii.
o) Asupro gándurilor 5/ poflelor urdle. Avut-ai si cautat-ai sal ai gan-
duri urate ? Adeseori ? mai de multeori la zi ? Te-ai delectat in ele ? On-
ditute-ai la barbat ? la femeie ?
Dorit-ai si cautat-ai sa vezi sau sa faci lucruri urate ? Cu barbat ?
cu femeie ? cu rudenie ? cu persoana casatorita ? cu persoana sfintita lui
D-zeu (preot, calugar, calugarita) ? De ctile ori? Daca aici nu se poate
fixa nutriar sigur care se cere, se va intreba de cafe ori in saptamând sau
zi ? Daca nici acesta nu se poate sti, atunci se vor Intreba ca oare au
dorit pe fiecare femeie pe care au vazut sau le-a venit in minte, sau au
dorit o ariumità femeie, si totdeauna au dorit-o sau numai cand au vazut-o.
Cautat-ai mijloace ca sa-ti implinesti gandurile si dorintele urate ?
Aceste mijloace, fie chiar si indiferente In sine, 15i primesc moralitatea dela
malitia interna.
b) Asupra oorbelor urdle: Vorbit-ai vorbe urate ? inaintea cui ? ina-
intea pruncilor (fetelor), femeilor, bärbatilor, a celor casatoriti sau neca-
sátoriti ? Laudatu-te-ai cu fapte urate ? In acest caz sunt trei pacate : lau-
darea cu fapte urate, scandalul si delectarea in pacatul facut.
Delectatu-te-ai in vorbele urate ale altora ? Adusu-ti-ai aminte, cd
poti sa-i admoniezi cu efect ?

www.dacoromanica.ro
 241

c) asupra Japtelor urale, se va intreba daca a pacatuit impreuna

cu alt cineva.
ce) Daa raspunde negativ se va intreba despre :
Ocalele fdcule in singurellale: Te-ai atins de trupul tau si te-ai
ariurdarit prin scurgere (polutiune) ? De multe ori ? De ate ori in saptà-
mina ? in zi ? De and ai inceput a practica aceasta ? Ai avut atunci si
dorinti uraie ? Ai cautat dinadins sa destepti Onduri i dorinti urâte ca
sa te poti murdari prin polutiune ? Impotrivitu-te-ai când ai simlit ca te
n'apadesc astfel de simtiminte ? Cetit-ai carti obscene, privit-ai intentionat
lucruri urâte (icoane, trupul altuia scl) ? Cercetat-ai, Vara motiv just, spec-
tacole, teatre obscene ? Paatuit-ai mai de multe ori cu atari prilejuri prin
vorbe, atingeri sau pofte ursate ?
DacA raspunde afirmatiV se va intreba despre :
pacalele söolrOte cu altul: Ai facut lucruri urate in copilarie cii
frate, cu sora sau cu altcineva ? Le-ai mai marturisit aceste ? De atunci
ai mai facut lucruri urate cu femeie (sau daa penitentul e femeie : cu barbat ?)
atingeri impudice numai ? a urmat polutie ? Ali facut in mod nefiresc ?
Ati facut ca si barbatul cu femeia ? Ai devenit insarcinata ? A (ai)
avut copil ? Daca nu, stii pentruce ? Ai impiedecat zamislirea sau ai pro-
curat avort ? Ai avut impreunare cu persoana libera sau casatorita, rude-
nie, sfintita lui D-zeu (preot, calugar, alugarita) ? Mai de multe ori ? De
cate ori la luna, saptamAna ? De când ai inceput aceasta legatura ? Aveti
pi acum legMura de prieteme ? N'o poti lua in asalorie ? Ai pacatuit cu
persoana de acelasi sex.: (de va fi femeie : cu femeie, de va:fi barbat : cu
barbat) ? Prin atingeri impudice numai ? A urmat polutie ? Afi facut mai
mult ? Mai de multe ori ? De Cate ori la lunA,_saptAmana, zi ? Era aceea
persoana libera sau casatorita, sfintitä lui D-zeu, rudenie ?
y) Daca va raspunde ca nici cu femeie, nici cu barbat n'a pacatuit,
atunci va fi intrebat (fara multa ispitire insa) despre bestialitale. Prin
atingeri numai, sau mai mult ? Sexul sau specia animalului nu se intreabA.
334. La porunca 7 $i 10.: Ai furat ceva dela altul ? In ce
pret ? Dela cine : pärinti, stapani, sArac, bogat, biseria ? De câte ori ?
Dela o singura persoana sau dela mai multi ? Facut-ai pagubsa cuiva ?
Ajutat-ai pe altul sa fure sau sa faca pagubA cuiva ? Cum, in ce chip : cu
vorba, fapta scL? Reparat-ai paguba facuta altuia prin furt sau pAgubire
(stricatiune) pe nedreptul ? Calcat-ai drepturile altuia ? Reparat-ai ne-
dreptatea Matti ?
335. La porunca 8. Calomniat-ai pe cineva zicand despre el
ca a facut vreo fapta rea, ce el n'a facut ? Descoperit-ai, fãrà motiv just,
greselile ascunse ale aproapelui, pe cari altii nu le-au cunoscut ? Vata-
mat-al onoarea altuia prin bänuieli neintemeiate ori botjocura ? Facut-ai
cuiva pagulA prin calomniere ? Revocat-ai calomnia ? Vatamat-ai secretul
ce ti-l-a incredintat cineva, farà calla justa ?
336. La poruncile biserice?ti. Afara de cele cuprinse deja
in cele 10 porunci, se vor intreba : Tinut-ai posturile ? Implinit-ai porunca
sa te spovedesti i sa te cumineci cel putin odata in an, la Pasti ? Fa-
cut-ai nunta in zilele oprite de Diserica ?
Sd se mai puna intreb5ri asupra pöcatelor capilale; asupra

16
www.dacoromanica.ro
242

pdcalelor Impolriva Spirilului Sfant ; asupra pAcatelor strigaloare

la cer ; asupra virlulilor leologice si cardinale, 5c1.
337. IL Intrebitri speciale, ce se pun diferitelor
categorii de persoane.
Pe lângä Intrebärile comune, cari se pun tuturor penitenfi-
lor, mai sunt unele cari se mai adaug, in special la anumite
categorii de persoane, dupd profesiunea lor. A5a. :
a) Un preot penitent va fi intrebat : Rugaciunile le zici loideauna
cu evlavia cuvenita ? S. Liturghie o savarsesti cu preciziunea, pietatea si
pregatirea trupeasca si sutteleasca cuvenita ? Ai fost negligent in admi-
nisfrarea Sacramentelor ? In special, marturisirile le-ai asculiat cu paciinja si
atentiunea cuvenitil de cale ori a fost nevoie ? Cu penitentit le-al purlat pa-
rinjeste ? Nu al fost prea lax sau prea sever in tratarea penitentilor ?
Un paroh: Implinifuli- ai datorintele pastorale cu zelul cuvenit ? In
special : Administrat-ai SI. Taine credinciosilor, mai ales celor bolnavi si in
primeidia mortii ? Predicatai in dumlneci si sarbalori st toldeauna, cand ti
s'a dat ocaziune ? Ajutat-ai pe cei neputinciosi si saraci ? Dat-ai pildei buns
credinciosilor prin vorbele, faptele si purtarea ta ? Nizuestile salt intregesti
cunostinfele leologice prin studiu si lectura ? scl.
338. b) pe un episcop : Dalu-li-at koala sarguinta ca sa te con-
vingi despre vrednicia, nu numai sliinta, celor candidati la hirotonire ? Apro-
bat-ai ca si confesori, totdeauna pe preojii cei mai destoinici si mai integri ?
Cum ai chivernis it veniturile mesei episcopate ? Implinit-ai datorinta izvorita
din obligajiunea rezidentiala ? Orijit-ai de pacea si buna carmuire a fiilor
sufletesti ? Dat-ai tltdeauna pita' -buna clerului si poporului credincios prin
vorbe si prin fapte ? Fost-ai loldeauna cu dreptate in impartirea beneficiilor,
sarcinilor si remuneraliilor, laudelor si dogenilor ?
339. c) cdtugdrul sau cólugörila se va intreba despre datoriile
izvorfile din voturile calugaresti ; cu privire la viata spiri(ualii si progresul in
desavarsire. In special va insista asupra invidiei, intolerantel.
340. d) Un judecátor: Nizuitu-le-ai sa cunosti bine mai inliti
cauza, apol sa aduci sentinia ? In judecarea cauzetor lasalu-le-al influentat de
manie, ma sau alte consideraliuni de prielenie sau interese (ex. : p. mituire)?
341. c) Un advocal : In apararea cauzelor te-ai folosit toldeauna
de mijloace juste si morale ? Ai facut cuiva pagubil pe nedreptul in chPsliu-
nile juridice ? Reparat-ai pagubele facute pe nedreptul ? Primit-ai spre op&
rare cauzc despre cart ai stiut ea sunt nedrepte sau chiar !morale ? scl,
342. f) Funclionaril publIci: Implinitu-ji-ai constienjios datoria
oficiului aparand ordinea si moralitatea ? Facut-ai nedreplate cuiva prin abuz
de putere ? Facul-al paguba comunitafii sau particularilor prin negligenja, sau
intentional ? Cum ? Reparat-ai paguba facula ? scl.
343. g) Medical: Te crezt de ajuns versat in stiinta si practice
medicala ? Tratat-ai cu usurinta cazurile grave Vara sit' le ft studiat bine ?
Prescris-ai medicamente primejdioase pentru viala pacientilor, din gresala,
nebagare de seama sau intentional? Prescris ai medicamente pentru procu-
rarea avortului sau ai ajutat insuli inh'o forma oarecare ? Prescris-ai me-
dicamente prea scumpe si fara de folos, nurnai ca sa faci venit vreunui prie-
len farmacist? Indemnal-ai bolnavii sa se marluriseascii si cuminece, rawer,

www.dacoromanica.ro
 243

-atuncl and se aflau in morburi mai serioase ? Te simtestl vinovat de moat.

4ra vreunui pacient ?
344 h) Ua farmactsl: D Agit medicamente femeilor insarcinate.
-ca sa avorteze ? Vandut-ai medicamente oprite si primejdloase: veninuri ?
Acomdatuleai recetelor medicate la pregalirea medicamentelor ? In locul
Imedicamentelor cerute vandut-ai alele ori chiar alle materit in nume de
medicamente si in pretut celor adevitrate ? Vandut-ai mai scump medicamen-
tele, decal era prelut lor just ?
345. I) Un comerchad fl a/II odathlori: Inselatai la masura ?
VAnduf-ai marfa mai scump, decal era pretul ei adevEirat si just? Datai sau
imprurnulat-ai bani sau alla marfa cu dobanzi prea mari ? Vanzatorul de marfa
-straina : insela'-ai pe posesorul adevarat al lucrului vanzand mai leflin sau
Tetinand din prelul lucrulut vandut? Vandut-al lucruri oprite ? marM rea ?
346. I) Mesecias11: Lucrat-ai in dumineci si sarbfitori ? Tinu(u-
le-al de locmeala in executarea lucrului primit? ... [Mai ai fost incredin-
-tat ski cumpeti material pentru lucrul comandat, cumparet-ai mai scump,
in intelegere cu comerciantul, sau din cel ramasa ai retinut pentru tine fitra
-siirea si invoirea posesorului ?
347. m) Atli muncllorl: Imptinitu-ti-ai dalorinla lucrand cu stir-
guinta ? Impiedecat-ai pe &Ill dela lucru? Facut-al paguba slipanilor (patro-
nilor) lucrand rau, stricand instrumentele sau furand ? 9

4. Procedura and penitentul ascunde pficatele de moarte.

348. 1°. Procedura and confesorul dubiteazli de
sinceritatea penitentului. and confesorul observa, ca peniten-
tul ascunde, nu spune toate pacatele, va trebui sa-1 ajute pe neferi-
citul ca sa scape din ghiarele dusmanului sufletelor, si sa-1 in-
Auplece ca sa-si marturiseasca toate pacatele. Aceasta, Insa,
numai asa o poate face daca, cunoscand motivele pentru cari
penitentul tainueste pacatele, le va fnlátura aplicand remediile
impotriva nesinceritalii in marturisire.
349. Cauzele cele mai obisnuite ale refacerii pacatelor
In marturisire, sunt urmätoarele :2)
a) Sfiala, aqinea. Hind vorba de pácatele contra poruncii
a sasea, foarte mulfi penitenfi, mai ales femeile si tinerii, nu le
mArturisesc cum se cuvine, nici chiar pe cele usoare, cu toate
-ca descopar in marturisire alte pacate cu mull mai marl si mai
grele. Altora, mai vartos acolo unde sunt- constransi sa se mar-
turiseasca tot la acelasi confesor si sq bucura de o reputafiune
oarecare inaintea lui, li-e rusine sa descoperd toate pacatele
1) S. Alf. Praxis Confess. c. II. si III. ; C. Teich, Epitome Theol. Mora-
4is, Oenip. 1415, Apendix I. p. 369 urm.; I. [germ], 1. C. p. 458 urm.
2) .i. Marcu, 1. c. p. 462 urm.

www.dacoromanica.ro 16*
-244

urâte, de teama ca nu cumva confesorul sä priveased cu alfE

ochi la ei de aci inainte.
Altii se grabesc când se spovedesc, ca nu cumva sä zic-
lumea ca au stat mult in scaunul márturisirii si ca, prin urmare
sunt foarte pacatosi. De aceea spun numai unele pkate mai.
usoare, iar pe cele grele le ascund, nu le spun, ca sd poata.
ispravi mai repede cu mArturisirea.
350. b) Ignoranta. Multi penitenti au cunostinte religioase
foarte reduse, mai ales cu privire la obligatiunea confesorului de a
pdstra secretul sacramental (obligatiunea sigilului), 5i nu
spun toate pdcatele, mai ales cele grele, ca nu cumva sä ajungä
si la urechile altora. Unii nu spun anumite pacate, pentruca, nu.
se stiu exprima, si neaflând cuvinte potrivite, mai ales pentru
pácatele contra poruncii a sasea, nu le marturisesc. Sunt multi
si de aceia, cari numai aceea spun in mdrturisire, despre ce ii,
intreaba confesorul, celelalte nu le spun, pentruca zic, ca nu i-a
intrebat.
351. c) Lipsa cdinteiadeudrate 51 a propusului de In-
dreptare. Multi nu se pot despárti, nu pot renunfa 1a plAcerile
impreunate cu un pAcat oarecare, si de teama ca sä nu-i con-
strangd a se lapa.da de el, nu 1 marturisesc ; allii, iar, se märtu-
risesc fail nici o cäinfa, ci numai a5a din respect omenesc sad
vad5 lumea Oa' si ei se spovedesc, sau eventual din obiouintã
ori constrânsi de imprejurki, ex.: mirii, elevii, soldatii scl.
Acestia ca sa se mantuiasca, cat mai ingraba si sa treaca
peste actul acesta neplácut pentru ei, märlurisesc numai pkate
veniale si imperfecfiuni.
352. d) Erica de confesor. Stiindu-se cu pacate grele,
si mai ales stiindu-1 pe confesor mil sever, nu le marturisesc
de teama, ca nu cumva sd-i dojeneascd prea aspru,. ori chiar sä
denege deslegarea, sau sd le dea canon prea greu (ex.: recidivii,
si consvetuclinarii).
353. e) Procedura necorecid a confesorului. Unii con-
fesori sunt prea duri, si prea impacienti la ascultarea marturi-
sirilor, dojenesc cu asprime exgeratà pentru fiecare pAcat, primes c
cu o racealà prea mare pe penitenfi, ori din contra, prea lingu-
sitor, prea familiar, ceeace, mai ales pe femei, le instráineazd
pe motiv usor de inteles. Alfii intreabd prea cu deamartuntul,
mai ales in chestiuni privitoare la pdcatele contra poruncii a,
sasea ; nu se multumesc cu cAteva intrebári informative 5i bine-
formulate, ci-1 tortureazd pe penitent cu o sumedenie de intrebärit
superflue, indiferent cd rAspunde negativ la toate.
www.dacoromanica.ro
 245-

354. f) Via la prihdnild a conjesorului ia toata incre-

derea penitenfilor 5i-i instraineaza de scaunul märturisirii. Cunt
sa se spovedeasca ei la un preot imoral ? .

355. g) Imprudenta pdstorului sufletesc Unii preofi au

imprudenfa de a vorbi despre marturisiri fie in predici de pe am-
von, fie cu alte ocaziuni, a5a ca dau de banuit ca ar viola sigilul
sacramental ; mai ales cand vorbesc despre cazuri asamanatoare
cu cele rnarturisite nu de mult de unii dintre credincio5i, cari
sunt de bra la predica.
Va cauta dar confesorul sa afle care e motivul nesinceri-
tafii 5i se va stradui sa-1 inlature. Mai intai il va primi pe peni-
tent, fie acela oricine, cu blandeta 5i caldura parinteasca, ca
astfel sa prinda curaj a-5i desvali taina sufletului. Nu este per-
mis ca sa fie confesorul impacient, dur 5i nici sa-1 tortureze pe
penitent cu totfelul de intrebari superflue. Trebue sa caute mai
intai sa cunoasca cu cine are de a face 5i a5a sd-5i masoare si
formuleze intrebarile. Pe un om starts de batran (barbat sau
lemeie) nu-1 va tortura cu intrebdri privitoare la porunca a 5asea ;
asemenea nici pe penitenfii pii 5i deajuns instruiti in ale religiunii,
nici pe alfii, daca yaspund negativ la intrebarile scurte 5i cla-
re cu privire la pacatele contra poruncii a 5asa fäcute cu
gandul, pofta 5i fapta. Prin aceasta se face sacramentul odios,
iar unii penitenfi, mai ales tinerii, pot sa invefe moduri de a
pacatui ne mai auzite 5i necunoscute Inca, decal din intrebarile
nesocotite ale confesorului imprudent.
E penitentul sfios ? sa-i inspire incredere 5i curaj spulbe-
rand prejudifiile respectului omenesc ;
E penitentul ignorant ? sa-1 lumineze dandu-i unele des-
1u5iri scurte 5i la infeles privitoare la ratacirile ori ne5tiinfa lui.
.Aceasta sa o MO, insa, mai vartos in predici 5i .cateheze.
E penitentul nedispus ? sa incerce a-1 dispune, aratandu-i
insennatatea actului ce savar5e5te 5i rautatea pacatului prin care
cineva i5i bate joc de D-zeu in sf. Taina a Märturisirii, ca 5i cum
D-zeu nu ar vedea 5i nu ar 5ti toate chiar 5i cele mai ascunse
ale sufletelor noastre.
A5a facand 0 putea izbuti sa inlature nesinceritatea pe-
nitentului in scaunul marturisirii.
Daca, insa, cu toate aceste straduinfe, ar ramanea 5i pe
mai departe dubiul cu privire la sinceritatea penitentului in mar-
lurisirea pacatelor, 11 va deslega pe baza principiului : nin dubio
credendum est penitenti tam pro se,quam contra se loquenti,'
care principiu este acceptat ca 5i o norma in forul Penitenfei
www.dacoromanica.ro
246

pentru cazurile, cand confesorul dubiteaza cu privire la sinceri-

tatea penitentului.')
356. 2°. Procedura and confesorul *tie cu certi-
tudine, cii penitentul a comis un plicat pe care-1 ascunde.
In cazul cand confesorul ar 5ti cu certitudine cá penitentul
a comis un pacat oarecare, 5i nu-1 marturise5te neintrebat, atunci
va proceda pre cum urmeaza :
Mai intai ii va pune intrebari apropiindu-se tot mai tare
de pacatul in chestiune, ba il poate chiar 5i numi, ex. : la cel
care a furat : »Facut-ai paguba cuiva nimicind, stricand bunurile lui
sau instrainandu-i-le, furand ... ?« Daca rdspunde negativ, atunci
va cauta confesorul sa vada daca nu oare cumva e posibil ca
sa-1 fi marturisit altui preot, sau sa-1 fi uitat cu desavar5ire, sau
eventual sa creada ca nu e pacat a5a greu ; 5i daca se poate
presupune vreun caz dintre aceste, atunci 11 poate deslega, pe
baza principiului : credendum est poenitenti . . .2)
Pentru practicd noMm urnulloarea procedurd :
357. o)Daca duhovnicul cunoa5te pdcatul penitentului dirt
propria experienta Ana de marturisire, ex. : 1-a vazut pe penitent
cu ochii proprii aprinzand, omorand 5c1., 5i la toate intreba-
rile raspunde negativ, atunci il va dimite fard sa-1 deslege, de-
oarece nu are dispozitiune cerutä, afard de cazul, cand s'ar putea
presupune, in mod rational, ca si-ar fi marturisit pacatul altui
confesor.9
358. b) Daca i-a ajuns la cuno5tinta prin spusele altora
afara de marturisire, atunci asemenea il va intreba cu deama-
nuntul asupra pacatului in chestiune, 5i dacd, cu toate aceste,
rdspunde negativ, atunci se poate presupune ca l'a marturisit
altui preot, sau 1-a uitat cu desdvarsire, sau are vreun motiv just
sa-1 retaca, sau eventual informatorii s'au in5elat.4)
S. Alfons zice, ca n'ar cuteza sa1 deslege pe un astfel de
penitent, atunci cand de o parte informatorii sunt marturii cu
greutate, a caror informafiune sa-i dea certitudine morala, de
alta parte penitentul n'a avut motiv just sa retaca päcatul 5i ar-
fi sigur cd nu 1-a putut uita. Deoarece zice S. Alf. princi-

1) S. Alf. 1. 6. rt. 630 ; Suarez, de Poenit. disp. 32, Sect. 3. n. 9. ;

Noldin, 1. c. n. 388. :. Marcu I. c. n. 464.
2) S. Alf. 1. 6. n. 630.
3) Suarez, 1. c.; Lugo, De poenit. Disp. 22, n. 21, 2 ; S. Alf. 1. 6. n.
631 ; Noldin, I. c. n. 388.
4) Suarez, I. c.; Lugo, 1. c. n. 22 ; S. Thoma, Oc. dl. art. 12 ; Bal-
lerini-Palmieri, Opus theologicum morale, vol. 5, n. 586 ; Noldin, I. c. n. 388.

www.dacoromanica.ro
 247

piul : »cretlendum et penitentk are valoare numai in cazul cand

suntern in dubiu cu privire la sinceritatea penitentului, dar
nu cand avem certitudine moralä, care este certitudine ade-
varata.1)
359. c) Daca duhovnicul cunoa5te pacatul din marturi-
sirea (sacramentala) altuia, atunci nu-1 poate intreba in mod spe-
cial, direct despre pdcatul acela, fara permisiunea aceluia care
1-a descoperit ; dar va putea pune intrebari generale, obi5nuite,
cari ating materia in chestiune. Sa nu intrebe, insa, prea ama-
nunfit pentru a nu viola sigilul sacramental. Se poate pune intre-
bare directa atunci, cand päcatul respectiv este comun sau
obi5nuit la atari persoane, ca de ex.: la miri, atingeri neo-
neste 5c1.9
54 daca, dupa toate aceste, penitentul ascunde pacatul, se
poate deslega, deoarece marturia altui penitent nu poate fi ho-
ritoare pentru denegarea deslegarii.9 Apoi se poate presupune
evettual, ca sau l'a marturisit, sau Pa uilat, sau nu-1 socoate de
)3avat greu.
360. Dacd cunoa5te pacatul din marturisirea compli-
celui, nu se poate folosi confesorul de aceasta 5tiinfa cleat a5a
in general, intreband pe penitent ca nu-i mai ingreuneazd ceva
ttbn5tiinfa 5i sa-1 indemne la parere de rau mai desavar5ita. Si
(clacadupa toate aceste, ar nega, se poate deslega fie
lin mod absolut, fie conditionat. Motivul este, ca nu se
poate denega deslegarea fail primejdia violarii sigilului sacra-
menta1.4)
S. Alfons e de pärerea ca' in astfel de caz sä se denege
deslegarea prin clisirnulare, recitând vreo rugáciune in loc de
.deslegare.9 Dar penitentului câruia i se deneaga deslegare trebue
sd i se spuna aceasta, ca sa nu se apropie la cuminecatura ; ori
aceasta nu II se poate spune fard primejdia violarii sigilului sa-
cramental') sau sa se produca scandal.
1) S. Mt. 1. c. a. WI.
2) S. AIL 1. 6. a 631.
3) S. alarm zicel ,,ln coniessione est credendum peccatori confi-
tenti et pro se et contra se; sed contra alium, nullo modo est ei creden-
clum ; alioquir u:laretur atultis occasio fictae confessionis et fraudulentae in-
famationts". Opusc. 6. qu. 6, vezi la Gury-Ferreres, 1. c. n. 219.
1 Suarez, I. c.; Lugo I. c.; l3illuart, de poecnit., d. 6. a. 10. §. 2. ;
Ballerini-Paimieri 1. c. tn. 587; Lehmkuhl, Casus v. 2. n. 40 urm. ; Gury-
Ferreress, I. cc. tn. Elio. Noldin, 1. c. In_ 388, L c.
5) S. alt. 1.1. at. 631.
t) Iltlaglin .1. cc.

www.dacoromanica.ro
248

5. Judecarea dispozitiunii penitentilor.

361. 1. Natura i semnele dispozitiunii. Inainte de
ce ar da deslegarea, confesorul trebue sa-si formeze o judecata
prudenta i probabild despre dispozifiunea penitentuluP)
Sub dispozifiunea penitentului int elegem vrednicia lui de a
primi deslegare de pdcate, ca prin aceasta sd se impace cu D-zeu.
Este vrednic a primi deslegare penitentul acela, care si-a mar-
turisit toate pacatele, (intregitatea formard a mdrturisirii) cu pa-
rere de räu adevarata, impreunatà cu propusul serios de indrep-
tare si voinla sincerd a face destul pentru päcate. Prin urmare,
vrednicia penitentului de a pi imi deslegare sau dispozifiunea lui
se rezuma in pärerea de rat' pentru pAcatele fãcute si propusur
serios de indreptare.2) Acei penitenfi, carora le lipseste pdrerea
de rau adevAratd i propusul serios de indreptare pentru viitor,
sunt nevrednici sa primeasca deslegare adeca sunt : nedispu0.
362. In judecarea dispoziliunii penitentului nu se cere
sà avem certitudine deplind, certitudine fizicà, ca la celelalte
sacramente, a aror materie este materie fizicä, ci ajunge i o
certitudine morald, amasurat naturii acestui sacrament, a anti
materie este moralä, adeca actele penitentului. Prin urmare, 5i
in judecata ce o formam despre aceastà materie ajunge certitudi-
nea moralä pentru ca sa putem judeca vrednicia penitentului de
a primi deslegare.3) Certitudine morald are judecata prudenta si
probabild cAnd se razimã pe Motive grave, si nu existd banuiala
prudenta contra dispoziliunii penitentului.
Aceasta certitudine morald despre dispozifiunea penitentului
o poate astiga confesorul din anumite semne. S. Alfons imparte
semnele dispozifiunii penitentului in douä clase, semne : ordi-
acre i extraordinare.
363. 1°. Semnele ordinare ale dispozifiunii penitentului
sunt urmãtoarele :
a) marlurisirea Insai, deoarece din faptul cã cineva vine
sa se marturiseasca de buna' voie, se poate deduce cu probabi-
litate ca este si dispus. Cu toate aceste, singur faptul cd vine la
márturisire nu ne prezinta totodatd i o certitudine despre dispo-
zifiunea penitentului, deoarece se poate infampla ca sd nu facd
marturisire sincerd, Enda o face numai pentru ca sä plineasca
voinfa superiorului sau din obiceiu.
1) Suarez, 1. c. sect. 2. n. 1.
2) Suarez, I. C.
3) S. Alf. 1. 6. n. 461.

www.dacoromanica.ro
 244

b) Declaratia penitentului cd ii pare rau de pacate 5i cd i5i

-propune serios a se feri de pacate pe viitor. Acestei declarafii
ri se cid crezamant pe baza principiului : »credendum est poeni-
itenti< . Cu toate aceste, nu se poate da crezare tuturor peniten-
tilor, fara nici o deosebire, ci numai acelora, despre cari se pre-
supune in mod serios ca astfel de chestiuni nu le trateaza cu
prea mare u5urinla, a5a ca avem nadeide fundata de indrepta-
rea bor.') -

364. 2°. Semnele exlraordinare, dupa S. Alf.2) sunt :

a) 0 durere mai mare manifestata prin lacrimi 5i suspine,
mai ales atunci cand aceste se produc in urma alocutiunii 5i in-
demnurilor date de confesor. Dar aceste nu sunt totdeauna vrecl-
nice de crezamant, deoarece nu sunt totdeauna semnele adevaratei
cainfe, ci de multe ori, mai ales la femei, sunt produsul unor
rni5cari suflete$ti, sentimente de ru5ine, emotiuni, sau pentru ca li
s'a denegat deslegarea, 5i de teama urmarilor acestei denegari.
b) Dacd se prezinta cu Un numar mai mic de pdca(e.
Aceasta se infelege pentru cazul când penitent ul s'a aflat in oca-
ziuni de a pacatui 5i ispite identice ; cand cineva dela ultima
marturisire s'a refinut multd vreme dela pacatul, pe care 01.15
atunci il comitea de obiceiu mai de multe ori in saptamana ; sau
and cineva recade numai dupa lupta grea:
c) Stirguinia prin care s'a stràduil panilentul sa se tn-
drepte. A5a ar fi, de ex.: folosirea anumitor mijloace (post, ru-
gaciuni, elemosina, liturghii) pentru a se face vrednic de desle-
gare prin o marturisire buna ; incuniurarea de bunavoie a ocaziu-
nilor cari duc la pacat ; folosirea milloacelor recomandate de
confesor 5. a.
d) aind tnsuSi penitentul cere sei i se recomande aufloace
de Indreptare ; sau cand promite ca va iolosi mijloacele de in-
dreptare recomandate de catre confesor, mai ales cand i se re-
comanda pentru prima data.
Dar aceste promisiuni nu se pot lua totdeauna de bani buni ;
usor promit penitentii de multe ori, a vor plini toate cele reco-
mandate de confesor, 5i mai tarziu uitä de promisiune.
1) Inocenliu XI, a damnat prop. 60, in care se zice: .Poenitentl habenti con-
sue tudinem peccandi contra legem Dei, naturne aut Ecclesiae, etsi emendationis
spes nulla appareat, nec est neganda nec differenda absolu(io, dutnmodo ore
proferal se dolere et proponere emendationem". Decr. S. Of. 2 Marne
1699 V. Denzinger, Euchiridion Sybolorum et Dell ffonum n. 1210
2) 1. 6. n. 460.

www.dacoromanica.ro
250

e) Mdrturisirea de bunduoie. Sub mdrturisirea de bundvoie

nu se infelege aici aceea pe care o face cineva din poruncá, ex. :
mArturisirea de Pa5ti, sau la indemnul cuiva ex. : al párinfilor sau
al superiorilor, sau din obiceiul de a se cumineca la anumite
särbatori, ci aceea pe care o face cineva singur din indemnul
intern al darului d.zeesc 5i cu unicul scop de a se impdca cu
D-zeu prin primirea grului sfinfitor. Mai ales atunci se considerd
mdrturisirea de bunAvoie ca 5i un semn special al dispozifiunii
penitentului, cand l'a costat pe penitent multd energie 5i jertfd,
a5a, ex. : a trebuit sd vind dela mare indepärtare pArfa la bi-
sericd, a renunfat la un cA5tig ce l'ar fi avut in timpul acela,
sau a avut de suportat o grea luptä sufleteascd panä s'a ho-
tarn 5. a.
/) Dacd se mdrturise5te sub impresia mud moth) extraor-
dinar, ca de ex. : sub impresia unei predici, mai ales cu prilejul
misiunilor, a morfii vreunui prieten, a vreunei infamplári extra-
ordinare, ca : cutremur de pärnânt, potop de ape, ciumd 5cl.
p) Câncl penitentul mdrturise5te pdcate grele, pe cari in
márturisirile de mai nainte le-a retdcut cu voia.
h) Când inainte de a se mArturisi a implinit obligafiunea
de a restitui, sau a reparat vdtámarea numelui bun sau a onoa-
rei aproapelui.
0 Când penitentul declard cd, in urma admonierii din partea
confesorului, a recunoscut vinoväfia sa 5i primejdia osdndirii
sale. Tot intre aceste semne se mai socoteste 5i aceea cand
penitentul zice cd indatà dui:4 ce a sadr5it pkatul i-a parut
rAu ; cand este gata sá primeascd oricdt de greu canon 5i vrea
sá facd destul ; pe cum 5i cand declard Cã mai bine vrea sd
moarS, decdt sd mai recadd in pacat.1)
365. 2. Dispoziliunea dubie. Dubie se zice dispozi-
fiunea penitentului atunci, cand, de o parte nu putem avea de-
spre ea o certitudine morard, de altä parte se ridicá impotriva
ei o bdnuiald serioasd rázimatä pe indicii pozitive.
Astfel de indicii pozitive, din cari se na5te banuiald serioasd
impotriva dispozifiunii penitentului, sunt. de ex. :
o) Când penitentul vine la märturisire nu de bund voie, ci
la porunc5, sau din obiceiu ;
b) Cand vine la márturisire fail nici o pregätire ;
c) Când incearcd sa ascundá pacatele, incAt abia le poate
scoate din el confesorul, 5i incearcd in tot chipul sd se scuze .;
l) S. Alf. 1. 6. n. 460, 1-9.

www.dacoromanica.ro
 251

d) Cand i$i marturise$te pacatele Vara nici o Were de rau

sau emofie sufleteasca ;
e) Cand a recazut in acelea$i pacate, fara sa se fi folosit
de mijloacele recomandate de confesor ; $i chiar $i dupa reper-
fite recaderi, cu raceala declara ca-i pare rau de pacate ;
f) Cand numai cu greu poate fi induplecat sa primeasca
canonul ce i se da si sa foloseasca mijloacele ce i se recomanda
impotriva pacatelor.1)
De5i, dip astfel de marturisire, confesorul nu poate saii
formeze o judecata prudenta $i probabila despre dispozifiunea
penitentului, totu$i astfel de penitenfi cu dispozifiune dubie, nu
trebue dimi$i Vara deslegare, ca sa se pregateasca mai bine
pentru alta data, ci va incerca confesorul sa-i dispuna necru-
rand pentru aceasta nici o obosealà.9
Va incerca mai intai confesorul sa de$tepte in penitentul
dubiu dispus o Were de rat' naturala, prin aceea ca ii va pune
inaintea ochilor, cat se poate de limpede, rautatea $i uraciunea,
pacatului ; va incerca, apoi, sa degepte in el Were de rau
supranaturala, de o parte arataad dreptatea, lui D-zeu, care ras-
plate$te fiecaruia dupd faptele sale, $i mai ales va accentua its-
plata pacatelor grele : osanda vecinica ; $i de alta parte va
accentua bunötatea lui D-zeu, care ne-a pus la indemand un
mijloc prin care putem sä ne curafim de pacate $i a$a sa ne
scapam de osanda vesnica. A$a' il va indupleca sal parã rau
de pacate, pentruca prin ele a vatamat pe D-zeu $i prin aceasta
vatamare s'a facut vrednic de osanda vecinica. Apoi va incerca
sa da$tepte iubire perfecta prin aceea ca va arata iubirea nemar-
ginita $i indurarea cea mare a lui D-zeu, care este gata ori-
cand sa-1 primeasca pe cel päcatos, ca pe fiul cel ratacit, daci
se intoarce cu inima infranta $i smerita.1

6. Desleg area penitentilor.

366. Datorinfa confesorului in scaunul märturisirii este
ca sa deslege pe aceia, despre a caror dispozifiune s'a convins.
lnainte de deslegare, insa, trebue sä aiba certitudine morala
despre dispozifiunea suficienta a penitentului, in caz contrar
comite pacat greu dad da deslegare.4)

11 Noldin, 1. C. n. 390, 2, b, C.
2 S. Alf. HOTI13 apost. tr. 16, n. 105.
3) S. Alf. Praxis. Confess. c. I. n. 10; I. Marcu, 1. c. p, 468.
9. S. Alf. 1. 6. n. 605, 3.

www.dacoromanica.ro
252

Cu privire la datoria confesorului de a deslega pe peni-

tenfi in scaunul marturisirii, pentru practica notam urmdtoarele
norme generale :
367. 0) Deslegarea penitenfilor dispusi. Confeso-
rul este obligat sub pacat de moarte sa deslege in scaunul
marturisirii pe penitenfii dispusi, vrednici. La aceasta este obli-
gat pe baza justifiei, deoarece natura judiciard a sacramentului
Penitinfei pretinde, ca indatd ce penitentul s'a acuzat 5i confe-
sorul cunoa5te starea lui sufleteascá, acesta are datoria sã pro
nunfe sentinfa, sd dea deslegare celui care este vednic pe baza
unei mdrturisiri cum se cuvine. Este ca 5i un contract tacit
intre penitent 5i confesor, incheiat prin insu5i faptul acceptdrii
marturisirii, pe baza cäruia confesorul Ee obligà sa deslege pe
penitentul vrednic de deslegare.')
368. b) Deslegarea condifionatA. Cand dispozifiunea
penitentului este dubie, acesta nu poate fi deslegat, numai dud
existà motiv gray. In acest caz se cld deslegare condifionata,
pentruca sä nu se expund sacramentul primejdiei nulitafii.
Cauza grayä este : primejdia morfii ; cand urgiteazd obliga-
fiunea cuminecdrii pascale ; când ar fi primeiduita cinstea peni-
tentului prin banuiala denegarii ; Cand ar fi teama cd se va
instreina de SS. Taine dacti i s'ar denega deslegarea.
Mai Vartos acest din urmä caz trebue sai indemne pe con-
lesori, ca sä nu dimità fard deslegare pe cei cu dispozifiune
-dubie, ci sd-i pregâteasca 5i sa-i dispund ei, deoarece nu este
sigur ca se vor mai intoarce, dacd-i vor dimite fard deslegare 5i
-mai vArtos nu se vor intoarce mai bine pregátifi.
369. c) AmAnarea deslegArii. Daca a5a cere binele
sufletesc al penitentului, chiar 5i al celui dispus, deslegarea se
poate amana. Confesorul, ca 5i dof tor sufletesc, poate aplica nil
medicament, pe care il crede folositor pentru vindecarea 5i insa-
nalo5irea deplina a sufletelor. Aceasta amanare se face, de co-
mun, ca prin ea sa' de5tepte in sufletul penitentului o aversiune
5i mai mare fara de pacatele comise, precum 5i pentru ca pro-
pusul de indreptare sã devind 5i mai firm 5i parerea de räu 5i
mai desavAr5itä.
Ca orice medicament, nici aceasta sá nu treacd in exces ; de
-aceea amanarea nu se poat4 face pe timp mai indelungat, ajunge
-cãteva ceasuri, sau zile, in nici un caz, insa, pand la 15 zile.
Cu toatd natura sa meclicinatâ, amanarea poate sa fie dau-
Noldin 1. c. n. 392, 1.

www.dacoromanica.ro
 251

natoare. Dar nici nu este aceasta un mijloc necesar pentru in-

dreptarea celor dispusi, ci numai pentru cei cu dispozifiune dubie.
Amanarea deslegarii celor dispusi totdeauna sa se faca cu in-
voirea lor, si nici and Vara' voia bor.') Motivul este, ca o ama-
nare a deslegarii fait voia penitentului, mai ales cand acela
cere deslegare, l'ar jigni si l'ar instraina de S. Taine, iar sacra-
mentul ar deveni odios. Sa nu se uite, ca penitentul dispus are
drept la deslegare.
370. d) Denegarea desleggrii. Penitenfilor nevred-
nici, nedispusi : (ex.: cei cari declara ca nu le pare rail de pacale,.
nu vreau sa paraseasca ocaziunea de a pacatui, nu vreau sa impli-
neasca canonul, nu voiesc sa se lapede de ura si dusmanie scl.),
totdeauna li se deneaga deslegarea si nu exista nici un motiv,.
care sä justifice deslegarea unui penitent nevrednic. Confesorul
care ar indrazni sa deslege pe un penitent nedispus, ar comite
sacrilegiu, indiferent, ca pe ce motiv a dat deslegarea.
E de notat, insa, ca nici penitenfii nepregatifi si nedispusi
nu trebue alungati- din scaunul marturisirii ; confesorul are datoria
sfânta sd se straduiasca a-i pregati si a-i dispune, ca si aceste
oi pierdute sa vina la calea mantuirii. Si dad vor da semne su-
ficiente de parere de rail si propus de indreptare, sa li se dea
deslegare.
In caz ca denegarea este inevitabila, sa nu o faca aceasta
cu manie sau cu asprime, ci ca un parinte sai arate peniten-
tului motivul pentru care nu poate sa primeasca deslegare, sau
pentru care aceea trebue eventual amanata. Sa-i arete peniten-
tului primejdia in care se afla sufletul lui ; sa-1 indemne sa me-
diteze asupra starii lui sufletesti, fixandu-i o zi, and va putea.
sa vina, promitand ca-i va sta la dispozifie oricand cu cea mai
mare placere si bucurie pentru mantuirea sufletului.2)
371. Nota I.. Dacii un penitent a ultat vreun p5cat in cursul
m5rturisirii, si indati dupä deslegare il descopere $i il marturiseste, va trebui
deslegat de nou si dela aces! pficat, si penitentul va lrebui sii.si deslepte
pirere de r5u si penlru acest piicat. Motivul este, c5 prin deslegarea data
mai nainte s'a incheiat actul sacramental ; prin urmare, dac5 !rebu t. o nou&
deslegare, trebue si o nouil materie mai apropialfi (proxima) 3)
372. Nota 2, Penitentul, care nu vrea sii urmeze piirerea confe-
sorului, poale fi deslegat in cazul cA parerea lui este probabil5, indiferent

1) Instr. S. Congr. de Propaganda Fide ad sacerdotes Tomkinenses,.

1736; Codex. can. 886.
2) S. Alf. Praxis. Conf. c. 1. n. 5.
3) S. Alf. I. 6. n. 448.

www.dacoromanica.ro
 254
cä pärerea Int este contrail parerlt confesorului. Confesorul nu este jude-
alorul parerilor in scaunul mârturisirii, cl al dispozifiunii penitentului.1)
Nu poale fi deslegat alunci, and parerea penitentului, direct opus&
-celei a confesorului, se refereste la dispoziliunea penitentului, ca, adeck
are dispozitiunea certif.& sau nu. In acest caz penitentul este dator sä se
supuna tudecalii confesoruluf, sub pedeapsa de a i se dPnega deslegarea
-sacramenfalk2)

B)
Datorinta confesorului ea invilfgtor.
1. $tiinta confesorulni.
373. Fiecare confesor este obligat, sub pacat de moarte,
a-5i ca$tiga $tiinta necesard pentru a putea implini functiunea
sa a$a cum se cuvine. Ne$tiinta in cele ce se fin de administra-
rea cum se cuvine a sacramentului Penitentei duce la pierirea
ve$nica, atat pe duhovnic, cat $i pe penitent.°)
Nu se cere o $ffinfa atat de precisä $i temeinica incat tot-
deauna sa fie in stare pe loc sa deslege singur orice dubii si
-orice controverse, ci ajunge sa cunoasca si sa stie deosebi ceea
ce este pacat in cazurile mai obicinuite $i mai comune, iar hi
-cazuri mai grele sa fie capabil macar sa dubiteze rafional.4)
374. in special :
10. Pentru administrarea validd a sacramentului Penitenfei
se cere ca sa cunoasca i sa tie deosebi, macar in confuz,
ceea ce este pacat.°)
2°. Pentru administrarea licild, se cere sa fie capabil a
judeca rational in forul sacramental. Si anume :
o) Sa $tie face deosebire intre pacatele grele, de moarte si
u$oare (veniale), macar in cazurile mai comune. Cand penitentul
in buna credinta i$i marturise$te pacatele sale, dar confesorul
nu face deosebire intre cele grele $i cele u$oare, marturisirea
-este valida.
b) Sa cunoasca imprejurarile cari schimba specia pacatelor ;
ca i cari sunt ocaziunile pacatului ;
Sa $tie and exista obligafiunea la restitufie ;
1) S. Alf. 1. 6. n. 604.
2) Scavini, III. tr. 10, disp. 1. c. 3 a. 2. qu. 2. ; la I. Marcu. I. C.
p. 471.
3) S. Alf. Praxis Conf. c. I. n. 17.
4) S. Alf. I. 6. n. 627.
5) S. Alf. 1. 6. n. 627.

www.dacoromanica.ro
 255°,

d) Sã 5tie cari sunt cazurile rezervate ;

0 Sä 5tie cari sunt, cum trebue sa fie actele penitentuluit
pärerea de räu, mãrturisirea, propusul de indreptare 5i facerea
destul ;
D SS .5tie ce mijloace de indreptare potrivite sa recomande
penitentilor.
Toate aceste trebue sd le cunoasca in a5a mdsurä, ca sa
fie macar in stare a dubita rational asupra lor 5i sa stie consulta
autorii 5i barbatii probati.
Diferd gradul de 5tiintä, ce se cere din partea unui confesor,
dupd locuri 5i imprejurári. A5a, mai mare 5i mai temeinicd 5tiinta
se cere unui confesor pentru ora5e, decdt pentru sate ; ase-
menea, diferä gradul de 5tiintä, cerutd pentru ascultarea mArturi-
sirii, dupd starea socialä 5i culturald diferitd a penitentilor.
Pe baza acestora, nota'm urmdtoarele :
373. Pácalue0e greu acel confesor, care indrAzne5te
sä indeplineascä aceasta functiune färd sa aibd cuno5tinte1e
necesare. Pentrucd ai làpdaat llinia, zice Domnul §i eu
le voiu Idpdda pe line, ca sd nu preofe*ti mie".1)
Este scuzat de pdcat un astfel de confesor in cazul nece-
cesitätii urgente, de ex.: când altcum penitetul ar trebui sã
ranfâna multa vreme färd márturisire ; in primejdia mortii...2)
Asemenea, este scuzat, cand este vorbá de márturisiri in cari se
acuzd numai pdcate veniale.
Nu-1 scuza de ',kat pe confesorul ignorant aprobarea pe care
ar avea-o, din partea superiorului, deoarece aceasta nu poate su-
plini 5tiinta, ci o presupune numai. Cu toate aceste, confesorul
care s'ar indoi de capacitatea sa pentru functiunea de confesor,
se poate 1ini5ti prin aprobarea superiorului care 1-a declarat apt
pentru astfel de lucruri, numai sä se stractulascd aji intregi cu-
nostinte1e.3)
Marturisirea fácutd, in buna credintä, la un confesor igno-
rant, este validd, deoarece defectul 5tiintei confesorului nu inva-
lideaza deslegarea.4)
376. Alcdlue§te greu superiorul, (episcopul). care a-
proba de confesor pe un preot cáruia Ii 1ipse5te 5tiinta necesarã,
dud de cazul necesitdtii, ex. : când n'ar avea mai potrivit, sau
1) Ofic. 4, 6. S. Alf. Praxis conf. n. 18 ; I. 6. ii, 627;
2) Lugo, disp. 21 n. 73.
3) S. Alf. Praxis. Conf. n. 18 ; Ballerini-Palmieri, I. c. n. 756 ;
4) Scavini ; la D. Le Noir, Praxis Confessarii, Paris, 1874. p. 52.

www.dacoromanica.ro
256

pentru un loc mai departat si mic, unde alt preot cu pregatire

mai mare nu s'ar duce.1)
577. Pacatueste greu penilentul, care intentionat se
marturiseste unui confesor ignorant 5i, totodata, face o marturi-
sire sacrilega, deoarece intentionat coopereaza la pacatul conf e-
sorului si la administrarea cu nevrednicie a sacramentului :2)
Avand in vedere necesitatea stiinfii pentru confesor, nici
unul, care se dedica acestei funcfiuni sa nu intrerupa studiul
Teologiei morale, deoarece dintre atat de multele 5i variatele
chestiuni, de cari se ocupa aceasta OH* teologica, foarte multep
pe cari de altcum le-am 5tiut candva, in cursul vremii, fiindca
nu le intalnim la fiecare pas, se sterg din memorie. Numai prin
studiu continuu vom impiedeca sa nu le acopere valul uitärii.9

2. Datorinta de a Invilta pe penitenli.

378. -.L. Deoarece confesorul este obligat, pe baza oficiului
salt, ca sa grijeasca asupra administrarii valide si licite a sacra-
mentului, tot pe areas ta bazd este obligat sa dispund pe celi
nedispus, ardtandu-i uraciunea pacatului ; de o parte, bunatatea
lui Dumnezeu, de alta parte, primejdia ,osandirii si mijloacele
mantuirii. Este dar, obligat, ca dupa puteri sa invefe pe penitent
cele necesare la primirea cu vrednicie 5i cu fruct a sacramentului
S. Penitenfe.4) Mai vartos atunci, cand administrarea nu se poate-
amana pe alta data.
Anume, este obligat confesorul in scaunul marturisirii sa-i
Inv* pe penitentul ignorant cele ce sunt absolut necesare
(necessitate medii) sä le stie si sa le creada fiecare om, precunt
si ce se cere la primirea valida 51 cu fruct a sacramentului.
Adeca, il va lumina asupra actelor penitentului : parerea de mu,-
marturisirea cum se cuvine (asupra intregitatii formale) 5i pro-
pusul de indreptare.
379. Nu se cere ca sa-i dea penitentului o stiinfa temei-
nicá, ci ajunge o lamurire pe baza careia sa poatã sa-si destepte
parere de rau pentru pacate si actul credintii si asa, impreund
cu confesorul, sa-si poata examina constiinta.
Cele necesare din porunca (necessitate praecepti) nu este
obligat confesorul sa-I Inv* pe penitent in scaunul marturisia
dar nici nu ar fi cu putinfa ; pentru aceea il va indemna sa-5i
1) S. Alf. 1. 6. n. 627 ; Homo apost. n. 99. Lugo 1. c. n. 64.
2) Scavini, tr. 4. n. 127-129 la D. Le Noir I. c. 1. n. 18 p. 52.
3) S. Alf. 1. 6 n. 628 ; Praxis Conf. c. 1. n. 18.
4) Suarez disp. 37, sect. 3. n. 7; S. Alf. 1. 6. u. 608 si 609.

www.dacoromanica.ro
 257

destepte pärere de rau pentru eventuala negligenfd in astigarea

acestor cunostinfe, si sa-si propund, ca le va invala, ardtându-i
si confesorul mijlocul cum va putea mai cu usurinfd sa 5i-le
câstige.
II va Idmuri pe penitentul ignorant asupra cunostinfelor 5i
adev5rurilor privitoare la taina märturisirii (Ce este spovadania ?
5i ce primeste in spovddanie cel ce se márturiseste cum se
cuvine : deslegare 5i iertare de pkate 5cl.), 5i a S. Cuminecaturi
(Ce este S. Cuminecdturá : trupul 5i sAngele Domnului sub forma
pdnii 5i a vinului ; Cum trebue sä se apropie omul de S. Cumi-
necAturd ? Datoria de a ne cumineca cel pufin odatá in an, la
Pasti 5cl.) Toate aceste pe scurt 5i la infeles, ca sd priceapd
5i cel mai neinvdfat.
380. In special :
a) li va lumina pe penitenfii aceia, cari au corWiinfd
gre5ild. Acestia sunt in primejdia de a pAcAtui formal, deoarece
ei socotesc de pdcat ceea ce nu este pdcat, sau de pdcat greu,
ceeace este pdcat usor.
b) Va lumina pe cei cari sunt in ignoranid vineibild. Acestora
le va trage luarea aminte asupra stdrii lor pAcatoase, chiar 5f
atunci, când nu se prevede nici o indreptare a penitentului. Mo-
tivul este, cd prin aceasta nu li se face nici o pagubd sau ne-
dreptate, deoarece 5i a5a ei se aflä deja in statul päcatului in
urma lucrdrii cu ignoranfá vincibild 5i deci, pacdtoasà. A5a, li se
va trage atenfiunea asupra adevArurilor a cAror cunoastere este
absolut necesarä, asupra acelor legi pe cari nimenea nu le poate
ignora, fait viná, multd vreme; când in urma acestei ignoranfe
se afld in primejdia proximä de a pdcatui, sau eventual de a
rämânea 5i pe mai departe in pacat 5cl.
c) Neconclifionat trebue luminafi penitenfii asupra stArii lor
gre5ite atunci cdnd ei intreabd, deoarece a tdcea in acest caz,
ar insAmna aprobarea greselii1). Dar in acest caz sa se rá s-
pada numai la aceea ce a intrebat penitentul.2)
d) Totdeauna trebue fácut atent penitentul asupra gre5elii,
ratacirii din ignorantà, de ate ori se spereazä, ca mai mare r5u
va urma dacd nu i se va trage luarea aminte, decAt dacA va fi
luminat asupra rdtácirilor lui.
e) Penitentul, care se afld in ignoranfd invincibild numai
atunci trebue luminat, dacd este nädejde, cd aceasta va avea un
1) Lugo, dlsp. 22, n. 29 ; Suarez, disp. 32. Sect 4 n. 2 ; Sanchez, De
Matrim. 1. 2. disp. 38, n. 14.
2) S. Alf. 1. 6. n. 616.

www.dacoromanica.ro 17
258

efect bun : indreptarea gre5elii sau a defectului ; din contra,

daca se prevede ca va urma un rau mai mare, atunci se va
läsa in buna credinta.') Dintre cloud rele, se alege totdeauna cel
mai mic, in cazul acesta este pacatul material al penitentului, care,
daca i s'ar destainui lucrul, se pre vede ca ar pacatui formal.2)
381. Se poate amana tragerea atenfunii, atunci cand ar
fi vorba de o obligatiune prea grea, desre care prevedem ca peni-
tentul nu o va implini, dar mai tarziu se prevede, ca ar fi mai
u5or de induplecat. Confesorul prudent va amana admonitiunea
pana la timpul potrivit, ramanand penitentul in buna credinra care
il scuza de pacat.9
Se poate omite admonitiunea chiar 5i atunci, cand aceasta
ar merge in detrimentul altuia, ca persoana particulard, daca nu
este nadejde ca sä ain efect. Ex.: cand am prevedea cu certi-
tudine ca penitentul obligat la restitutiune, nu ar face-o aceasta,
5i daca i-am trage luarea aminte asupra acestei obligatiuni. Al
treilea, cui trebue sa restituiasca, ar suferi paguba, dar mai mare
este raul spiritual ce l'ar ajunge pe penitent, cand ar cunoa5te
obligatiunea de a restitui 5i nu ar implini-o.4)
Se omite 5i atunci admonitiunea, cand se prevecle ca va
produce un rau foarte mare pentru altul. Ex.: daca vreunui peni-
tent i s'ar trage atentiunea asupra nulitatii casatoriei incheiate,
5i prin aceasta s'ar desface casatoria, de pe urma careia ar
avea sa sufere copiii.5)
Se poate omite admonitiunea penitentului 5i atunci cand se
prevede ca va avea urmari neplacute, ca : scandalizarea altora,
cert uri 5c1.6)
Nu se omite admonitiunea penitentului, cand prin aceasta
omitere ar suferi binele comun, deoarece binele comun este mai
pe sus decat binele particular.7)
In dubiu, ca oare sä i se traga luarea aminte penitentului
sau nu, se va judeca bine ce va produce mai mare rau, admo-
nitiunea8) sau omiterea ei, 5i a5a se va procede. Dar, de oare
1) Suarez, disp. 32, sect. 4, n. 4. ; Sanerkez, I. c. n. 7 si 10; Lugo
L C. n. 24.
2) Noldin, 1. C. n. 386, 3.
3) Lugo, 1. C. n. 27.
4) Lugo, 1. c. n. 26 ; Sanhcez, 1. c. n. 10; Vaspuez, De Poenit. qu.
93. art. 3. dub. 9.
5) Lugo, 1. C. n. 24; Sanchez, 1. C. n. 8.
6j Suarez, 1. c. n. 3-4; Lu2o, 1. C. n. 27 ; Sanchez, 1. c. n. 10.
7) Lugo, I. C. n. 30.
8) Lugo, 1. c. 31.

www.dacoromanica.ro
 259

-.ce in dubiu e greu sä judeci corect, ni se pare mai ralionalä

parerea S. Alf., cand zice cd in dubiu, e mai bine sa se =RA
admonifiunea. Motivul este, cd pacatele formale trebuesc incun-
jurate, ori prin o acfiune morald dubie ne expunem primejdiei
de a nu le incunjura.9

C)
Datorintele confesorului ca medic sufletesc.
1. Cunoaiterea cauzei morburilor suf1ete0i.
382. Misiunea confesorului in scaunul marturisirii, nu se
mArgineste numai la aceea, ca sa cunoascd starea sufleteasa actuala
a penitentului, sd-1 lumineze asupra greselilor si a primejdiei
sufletesti in care se afld pe urma pdcatelor, si sd-1 transpund
sufleteste in statul darului prin deslegarea sacramentald, ci este
dator, ca sa recomande penitentului mijloacele potrivite pentru
pästrarea acestei stari a darului i a curkeniei sufletului ;
sa-i prescrie niste medicamente, cari sä ajute vindecarea desd-
-varsitd a sufletului slábit prin veninul pacatelor.
Aceasta o face confesorul indeplinind funcfiunea sa de medic
sufletesc. Si dupd cum medicul boalelor trup2sti, numai asa
_pate sd prescrie pacienfilor sdi doftorii, cari sä producd insa-
natosirea si intärirea organismului fizic, dacA cunoaste bine cau-
zele boalelor de cari sufere bolnavul, intocmai 5i doftorul sufle-
tesc, confesorul, numai asa va putea sa prescrie doftorii prin
cari, de o parte sd ajute insdnatosirea sufleteascd a penitenfilor,
iar de alta parte sä-i intäreascd impotriva ispitelor 5i primej-
diilor de a readea in pacate, dacd va cunoaste bine cauzele
pdcatelor, a morburilor sufletesti de cari sufer penitenfii, si
dacd va cunoaste totodatà si naturelul, inclindrile si facultafile
lor intelectuale. De toate aceste imprejurki va trebui sá lira
seamd confesorul atunci, cand va cauta sa prescrie penitenfilor
mijloacele de indreptare.
383. Nu va prescrie medicamente de acele, cari, in loc
sä-1 vindece si sd-1 insdnatoseze deplin pe penitent, il vor rea-
duce la starea sufleteasa bolnavd de mai nainte, zadärnicind astfel
si impiedecând lucrarea darului sfinfitor, care s'a coborit in
.sufletul lui prin märturisrirea cum se cuvine si deslegarea sa-
,cramentald. Nu va da canon si nu va recomanda mijloace de in-
4 S. Alf. L 6. n. 616.

www.dacoromanica.ro 17*
260

dreptare, cari sa intread puterile fizice si psihice ale peniten-

tului, si nici de acele, cari nu corespund scopului. Remediile a-
ceste vor trebui sa fie un antidot contra pacatelor si Inclinarilor
rele, pacatoase ale penitentului. Asa, de ex.: constatand, ca un
penitent nu are obiceiul sa se roage, ii va recomanda, si-i va
dicta chiar, ca si canon : rugaciuni ; celor clevetitori : infranarea
limbii ; celor cari nu postesc : post ; celor desfranati : confine* ;
celor cari injura : rugaciuni ; celui stapanit de ura si manie im-
potriva aproapelui : pomenirea aproapelui in rugaciuni, sa se
roage pentru el s. a.
In alegerea si prescrierea acestor remedii nu se va mul-
lumi sa dea indemnuri generale, stereotipe, atunci cand este ne-
voie de remedii speciale, pentru un anumit caz particular; si sá .

nu-1 ingramadeasca pe penitent cu prea multe si. prea variate

lucruri, din cari, de buna seama, -nici un folos nu va avea. Pu.-
fine si potrivite.
2. Remediile generale.
384. Remedii generale sunt acele mijloace de Indreptare
cari de comun se recomanda tuturor penitenfilor. In cele ce ur-
mead, vom insira cateva dupa S. Alfons.')
1. De Cate ori ne ameninta vreo ispitd, sa ne gandim la aceear
ca D-zeu este pretutindeni de far& el stie si vede toate chiar si
cele mai ascunse gAnduri ale sufletului nostru. Nu suntem sin-
guri, ochiul lui D-zeu este afintit asupra noastrá : el ne vede.
2. Rugaciunea este arma cea mai puternicd impotriva tu-
turor ispitelor protivnicului : priveghiali si va rugali zice
Domnul ca so nu cOdeli In ispi/O.' De aceea se va reco-
manda rugaciuni pioase catre Domnul Nostru Isus Cristos, Prea-
curata Fecioara Maria, si catre Ingerul pazitor si alti sfinfi
protectori.
3. Marturisirea si cuminecarea deasá este cel mai cu efect
mijloc pentru inmultirea darului si intarirea contra tuturor ispitelor.
Mai ales sa se recomande penitentului, ca indata ce se simte cã
a savarsit vreun pacat greu, sa nu intarzie a se scapa de el
prin o märturisire, cu pdrere de du cum se cuvine.
SA' nu-si piardd nadejdea in bunatatea si mila lui D-zeu,.
care ne iarta oricand ne vom intoarce dela pacatele noastre,
zicand, cd oricand se va intoarce cel fad de lege dela faradelegea
sa, faradelegea aceea se va ierta lui, pentruca D-zeu nu vrea moar-
9 S. Alf. Praxis. Confesarii c. 1. n. 15.

www.dacoromanica.ro
 261,

lea pdcdtosului, ci sd se intoarcd 5i sa fie viu.9 Desnddejdea te

<duce la osandà.
4. Examinarea zilnicd a con5tiinfei 5i de5teptarea pdrerii
<de rdu impreunatd cu propusul de indreptare. Mai ales este bine
ca aceastd examinare a con5tiinfei sd se facd in fiecare seara,
inainte de culcare.
5. Meditarea asupra sfar5itului viefii 5i a nestatorniciei celor
pdmante5ti. »In toate lucrurile tale adu-fi aminte de cele mai de
pe urmd alte tale, 5i in veci nu vei pacdtui.0)
6. Considerarea bunatafii lui D-zeu 5i indurarii sale nemdr-
ginite cdtre noi pdcdto5ii ; cat de mare este iubirea lui D-zeu
feta de noi, manifestatd prin nenumäratele daruri 5i binefaceri,
ye cari le 5tim 5i pe cari nu le 5tim.
7. Sd ne gändim cat de urat 5i ingrozitor este pdcatul cu
toate urmarile lui in osanda cea de veci, pe cand rdsplata
celor dreg este fericirea vecinicd, in vederea fald in fard a
Domnului.
8. Recomandarea sd se inscrie in vreo reuniune de pietate,
5i sd se nizuiascd a implini micile obligafiuni ce 5i-le iau asupra
lor membrii astorfel de reuniuni pentru ca5tigarea 5i sporirea
darului d-zeesc in sufletele lor. Incunjurarea insofirilor rele 5i
primejdioase pentru viafa sufleteascd.
Si altele pe cari le va dicta Spiritul Sfant in acel ceas.

3. Remedlile speciale.
385. Remediile speciale sunt mijloacele de indreptare
-cari se recomandd penitenfilor in cazuri particulare, speciale.
Aceste sunt foarte variate, dupd mulfimea de pdcate 5i impreju-
rarile lor.
Fiecare remediu special tinde sd extirpeze vreun pacat
oarecare 5i sd impiedece recdderea in pdcat. De aceea se vor
alege a5a, ca sd fie un antidot pentru veninul pdcatului, al cdrui
rob este penitentul. Fiecdrui pdcat i se va opune practicarea
unei virtufi opuse. A5a, contra truliei se va recomanda imbräfi-
5area smereniei, avand pildd de urmat pe Mantuitorul, care a
zis : »In vdfati dela mine, cd sunt bland 5i smerit cu inima 5i
yeti afla odihna sufletelor voastre.< 8) Se va ardta urmärile triste
9 Ezechiil, 18, 21-2, 132.
2) Sirah, 7, 38.
3) Mat. 11, 29.

www.dacoromanica.ro
262

ale trufiei pentru suflet, cad zice S. Scriptura : »D-zeu celor.

trufa5i le sta impotrivä, iar celor smerili, le da dar.0)
In contra sgdrceniei, se va recomanda ddinicia : »Dali 5i
vi se va da voatia masura buna, indesata 5i scuturata 5i var-
sandu-se vor da in sanul vostru. Caci cu aceea5i masura, cu care
veli masura, se va masura voauat2)
Impotriva desfrdndrii (luxuriei), se va recomanda confinenja,
postul, rugaciunile, impart5.5irea cu SS. Taine 5c1.
Impotriva inuidiel, 5i a urei fafa de aproapele se va reco-
manda deprinderea faptelor iubirii aproapelui. Acela pe care
il ure5ti 5i il invidiezi, pomene5te-1 in rugaciunile tale, roaga-te
pentru el, aducanduli aminte de pilda Mantuitorului, care s'a
rugat pentru du5manii sai 5i ne-a poruncit sa facem 5i noi ase-
menea : »iubifi pe vraima5ii vo5trii . . .«
$i a5a mai departe, dupa varietatea pacatelor, vor fi deose-
bite 5i mijloacele de Indreptare, cari se vor recomanda fieca-
rui penitent in parte. Aceste indemnuri 5i remedii vor fi cu mult
mai cu efect de cat toate dogenile sau Indemnurile stereotipe
din predici.
Dar sd nu uite confesorul, ca aceste sunt fndemnuri gall
de canon 5i nu sunt porunci, pentru aceea le va spune clar 5i
la infeles, ca sa 5tie deosebi penitenfii ce este de urmat, ca 5i
porunca 5i ce ca 5i sfat, ca indemn.')
Articolul IV.
Datorintele confesorului dupli mgrturisire.
1. Indreptarea gre*elilor sgvarsite In administrarea
secramentulai.
386. In administrarea sacramentului S. Penitenfe confe-
sorul poate gre5i : a) cu privire la valoarea sacramentului, b)
cu privire la Inlregifaleu marturisirii 5i c) cu privire la daforin-
fele penitentului.
Gre5elile aceste pot fi savar5ite :
a) in mod pozitio, cand sunt produsul unei acfiuni pozitive,
directe a confesorului, ex.: cand ar spune unui penitent ca nu
este obligat la restitufiune, fiind obligat, sau 1ntors ; sau in mod
negativ, cand sunt produse prin omiterea, intrelasarea unei lu-
crari pe care trebuia sa o faca, ex.: cand n'ar intreba pe peni--
1) lac. 4, 6.
2) Luca, 6, 38.
3) I. Marcu, I. C. n. 474.

www.dacoromanica.ro
 263

tent despre numárul sau specia pacatelor, sau nu 1-ar face atent
asupra obligatiunii de a restitui 5. a.
b) in mod culpabil, adeca din vina confesorului ; sau in-
culpabil, fall vina confesorului.
c) Pot fi aceste gre5e1i a5a, ca sa nu prezinte mare pri-
mejdie sufleteasca pentru penitent, ex.: cand un penitent sat-Mos
ar fi lasat din gre5a1a sa se departeze lard deslegare,
presupunand cã se cumineca cu parere de rail pentru pacate,
deoarece in acest caz Euharistia confere5te gratia prima;1) 5i pot
sa primejduiasca mantuirea lui, ex.: cand unui muribund i s'ar da
deslegarea in mod invalid, sau nu i s'ar da deslegare de loc.
387. Confesorul poate fi obligat sa indrepteze gre5e1ile
savar5ite in administrarea sacramentului sau pe baza justifiei,
a dreptatii (ex justitia) ; sau numai din connate (ex caritate).
Pe baza justitiei este obligat atunci, cand gre5ala atinge valoarea
Sacramentului ex.: nu a dat deslegare, a deslegat invalid ; sau
cand prin lucrarea sa pozitiva este cauza daunei ce a suferit-o
penitetul sau altcineva, ex. : a obligat pe penitent la restitutie,
cand nu era dator, sau intors. .

Din caritate este obligat atunci, cand gre5ala nu atinge va-

loarea sacramentului, Si nici nu este cauza pozitiva, ci numai
negativa a daunei penitentului sau a unei terte persoane.2)
388. 1°. Principii: Cu mult mai mare este obligatiunea
de a indrepta gre5eli1e savar5ite in administrarea sacramentului,
daca acele sunt din vine confesorului, cleat daca sunt fdrd de
aina lui.
389. 2°. Mai mare este obligatiunea pe care o urgiteaza
justitia, pentruca obliga 5i cu incomodare sau dauna grea, decal
cea din caritate, care nu obliga 5i cu incomodare sau dauna grea.
390. 3°. Indreptarea defectelor sau gre5eli1or savar5ite
in administrarea sacramentukii, numai daca se poate, sa nu se
faca afara de scaunul marturisirii, fiind aceasta neplacut 5i pentru
penitent 5i pentru confesor 5i poate face sacramentul odios. De
aceea, dacd se poate prevedea Ca penitentul se va inapoia nu
peste mult sa se marturiseasca, e mai consult sa se amane in-
dreptarea pentru atunci ;
391. 4°. Nara de scaunul marturisirii nu este iertat a
indrepta gre5e1i1e savar5ite in administrarea sacramentului, fbrd
de Invoirea penitentului, afara de cazul, cand confesorul nu a
r-dat deslegarea, sau a deslegat invalid pe un penitent care a mar-
9 S. Alf. 1. 6. n. 619.
c. n. 402 ; Lehmkuhl, val. II, Casus, n. 595.
*-.) No ldin, I.

www.dacoromanica.ro
264

turisit pacat de moarte. In acest caz, mai ales presupunaftd

primejdia manturii pentru penitent, trebue indreptata gresala
afara de scaunul marturisirii, fie si cu incomodare mare pentru
confesor ; si se poate chiar i fara s ceara invoirea penitentu-
lui, spunandu-i clar ca nu 1-a deslegat ; sau vazandu-I in bise-
rick sau cartd vine la cuminecare, (chiar i daca s'ar intampla
aceasta in ziva urmatoare), fiind penitentul moralminte prezent,
ii poate deslega in taina fard sa-I facd atent despre aceasta.9
Aici nu exista primejdia violarii sigilului sacramental.°)
392. 5°. Gresala culpabild, care atinge valoarea sacramen-
tului, este obligat confesorul pe baza justifiel, sa o indrepteze i afara
de marturisire, fie chiar i cu mare incomodare pentru el, presupu-
nand ca penitentul se and in mare primejdie sufleteasca. In caz, ca
nu ameninla nici o primejdie sufleteasca iminenta, i se prevede
ca se va spovedi iara incurand, se poate lasa in buna credmta
pana pentru atunci. In scaunul marturisirii poate sa o faca acea-
sta i fara sa-i descopere gresala, indemnandu-1 numai sapi
destepte parere de rau i pentru pacatele marlurisite in spava-
dania trecuta 5 i sa se acuze de ele asa in general, Mativul este,
ca legatura morala intre marturisirea trecuta i deslegare dureaza
pi peste mai multe zile.°)
Nu este obligat sa indrepte grep1a, daca nu o poate fara
mare incomodare, atunci dacd penitentul sa marturisit iara alfti
preot, precum nici atunci, daca s'a cuminecat in buna credintaMi
393. 6°. Gresala, care atinge valoarea satramentnhti, savar-
sita Ord Dina confesorului, acesta nu este obrigat sa a indrepte,
daca nu o poate fara incomodare mare, gait e cazul cftd. pe-
nitentul s'ar afla in primejdia sa moard in patat de moarte.
La indreptarea greselii inculpabile este obligat confesorul
numai din caritate, care nu obliga cu incomodape mare, afara
de cazul necesitatii urgente, ex. : in primejdia moii, sau se- stie
ca penitentul nu se va mai intoarce la spovadanie.1
394 7°. Cat priveste indreptarea greselii care atinge
numai fntregitatea marturisirii, ex. : numárul ,specia,si imprejura
rile pacatelor, distingem :
a) Daca gresala a fast savarsita, in mod negaifv, adeca-rs'ai
1) Ferreres, Casus LT, n. 751-753.
') S Alf. I. 6. n. 622.
3) Noldin, 1. c. n. 403, 2. a. Fern-mes) Casus IL r 751-752,
4) S. Alf. 1. 6. n. 619.
a) Lugo, Disp. 22, n. 55; Pr. Sporer, Theologia Moraizs.1 pr. 3.. c 6i,
n. 833; S. Alf. 1. 6. 11.1 619; Praxis Conf. 0, m 116.,

www.dacoromanica.ro
 265

intrebat despre numarul, specia sau imprejurarile pacatelor, n'a

dat canon, sau nu i-a recomandat mijloace de indreptare, fie din
vina sa, fie fard vina sa, nu este obligat sa indrepte gre5ala
afara de scaunui marturisirii. Motivul este, cd in randul intaiu
penitentul este obligat sa grijeasca de intregitatea marturisirii,
confesorul ar fi obligat sa-1 ajute numai in scaunul marturisirii,
nu 5i gall de aceasta.
b) Daca gre5ala a fost savar5ita in mod pozitiv, 5i Inca
din vina grea a confesorului, atunci este obligat sa o indrepte 5i
afara de scaunul marturisirii, daca se poate fara mare incomo-
dare sau fard de scandal, dar numai cu invoirea penitentului.
Incomodarea mare scuza pe confesor de aceasta obligatiune,
intocmai cum incomodarea prea mare il scuza pe penitent de a
face marturisire intreaga.
Daca confesorul in buna credinfa fiind, a liberat pe peni-
tent de obligatiunea de a ardta imprejurarile, specia 5i numarul
pacatelor, atunci nu este obligat a indrepta gre5eala afard de
scaunul marturisirii, deoarece foarte rar se poate face aceasta
fard incomodare atat pentru penitent, cat 5i, mai ales, pentru con-
fesor, fiind aici in joc autoritatea 5i prestigiul lui.9
395. 8°. Gre5ala cu privire la obligaliunea de a resit-
tut, daca confesorul pozitiv 5i in mod culpabil, fie in paguba
penitentului insu5i, fie in a altuia, a obligat pe penitent sa faca
0 restitutiune, la care nu era dator, sau I-a sfatuit sa nu faca o
restitufiune pe care era dator sa o faca, este obligat sa in-
drepte gre5ala chiar 5i cu incomdare mare : sau in scaunul mar-
turisirii, presupunand, ca penitentul se va inapoia in scurta vreme
sa se marturiseasca, sau afara de marturisire, dar in acest caz
numai cu invoirea penitentuluf.
In caz ca nu ar face-o, sau ar face-o dupace penitentul a
clevenit incapabil sa restituiasca, este obligat confesorul la resti-
tutiune, presupunand, ca penitentul ar fi restituit, daca il facea
atent la vreme.2) Daca indreapta gre5ala inainte de ce peniten-
tul ar deveni incapabil sa restituiasca, nu mai este obligat la
Limic.°)
In caz ca förd vina lui a sfatuit gre5it pe penitent cu pri-
vire la obligatiunea de a restitui, nu este obligat sa indrepte gre5ala
cu incomodare mare.
1) Lugo disp. 22, n. 74 ; Suarez, disp. 32, 5. 6. n. 8 ; S. Alf. 1. 6. n.
620 ; Noldin, I. C. n. 404.
2) Lugo, disp. yr. n. 61 ; Sporer, 1. C. n. 805.
3) S. Alf. 1, 6. n. 621.

www.dacoromanica.ro
266

Dacd confesorul a uitat sd-1 facd atent pe penitent

la obligaliunea de a restitui, este obligat din caritate sá indrepte
grepla, dna' o poate fdrá mare incomodare. Si se poate sau in
scaunul márturisirii, sau afard de mArturisire, dar in acest caz
numai cu invoirea penitentului.
396. Chestiune: Ctind este obllgal confesorul la restiutiune pe
urma greselilor savarsite cu privire la obligallunea penItentulul de a
restitul?
Rasp,:
10. Atunci, and confesorui poziliv si in mod culpabil a statuit pe pe-
nitent sä nu reslituiascii, zicAnd a nu este oblige!, si nu si-a indreplat °re-
sale, In acest caz este obliget sub pacat greu s restituiasc5 el in locul pe-
nilentuhii paguba ce a suferito altul, pentruc5 el este cauza eficienI5, ne-
justä si culpabi15, a pagubei prin sfatul gresit ce I-a dat penitentului, si era
dator, pe baza justifiei, s5 indrepte gresala chiar i cu Incomodare mare.
Daci in mod pozitiv, dar inculpabil, a slain!t pe penitenl s'S nu resti-
tuiasc5, si nu-si poate indrepla gresala fAr incomodare mare, nu este
obligat le nimic. Este, ins5, obligat In restitufiune atunci, dac5 ar fi pulut-o
indrepla (Sri mara incomodare si n'a fficut-o.
20. Atunci and confesorul in mod poziliv si culpabil a obligat pe pe-
nitent sA fac5 o restiluliune la care nu era dator. In acest caz este oblige t
sub Octal greu st! resiitulascii el penitentului paguba ce a suferit-o acesta
prin resIllujiunea 1cuIë i la care nu era oblige!. Confesorul este cauza efi-
cienI5 a pagubei prin gresaia sa, pe care trebuia ail o indrepte st cu inco-
modare mare.
30. Nu este obliget la restitufie confesorul atunci, and pe peniteniul
care crede in mod gresit cä ar fi obliget la restitufie, nu-I lumineaz5 asupra
pfireriI lui gresite, deoarece pe baza justiflei este obligat confesorul s5 im-
piedece numai dauna spiritual5 a peniienlului, nu si cea materia15. E obli
gat atunci, and tacerea lui ar fi socotilii de catre penitent drept aprobare
pentru obligajiunea de a restitui.
Asemrnea, nu este obligat confesorul la restituliune nici alunci, cAnd
fie din vine lui, fie farii vine lui, nu a tras luarea aminte a penitentului,.
asupra obligarunii de a restilui, deoarece nu este obligat pe baza justifiet
sau a oficiului sä impiedece dauna mate:lea a altora 9

2. Pgstrarea sigilului sacramental.

397. Sigilul sacramental este táinuirea cea mai sever5
5i pentru totdeauna a tuturor celor auzite 5i cunoscute in mArturisirea
sacramentalà. Se zice sigil (pecete) deoarece, precum scrisorile
cari conlin secrete, le sigiram, le pecetluim cu mare grije, a5a
cele intdmplate in mdrturisire sunt inchise in cea mai des5vAr-
5ita täcere, pAstrându-se in cel mai strict secret.2)
1) Lugo, disp 22 si n. 60-66 ; Sporer, I. c, n. n. 803-805; Noldin..
De Sacram. n. 406; De praeceptis n 497.
2 Noldin, I. C. n. 407.

www.dacoromanica.ro
 26T

598. Obligafiunea de a pástra in cel mai strict secret

toate cele cunoscute din mârtUrisire, este : o) de drept natural,.
deoarece intre penitent 5i confesor a intervenit o invoialà, un
contract ca el sd-si märturiseascA toate pdcate, iar confesorul
sd nu destdinuiascd nimänui cele auzite. in urmare, penitentul
are drept strict la acest secret, iar confesorul este obligat pe
pe baza justitiei sA pästreze taina, secretul ; cu atAt mai vârtos,
ca din violarea lui penitentul poate sa sufere daund in bunurile
sale.
Este aceasta obligatiune de drept dinin, deoarece Isus
b)
Cristos, instituind sacramentul Penitentei, in mod implicit a ran-
duit 5i pästrarea sigilului sacramental. Motivul este, ca nimenea nu
s'ar mârturisi destainuind cele mai grele, urdte 5i ascunse pa-
cate, dacd n'ar avea con5tiinta lini5titd, ca acele nu se vor des-
coperi niciodatá.
c) Este aceasta obligatiune 5i de drept hisericesc. Conc.
Lat. IV. impune confesorilor, sub cele mai severe sanctiuni, obli-
gatiunea pästrArii sigilului sacramental))
d) Virtutea religiunii Inca urgiteaza aceastã obligatiune, deoa-
rece o pretinde si revere* cu care suntem datori fatä de sacra-
mentul Penitentei, care prin violarea sigilului, ar deveni odios.2)
399. Se deosebe5te sigilul sacramental de secretul na-
tural, prin aceea, ca : 1. Cel ce violeazd secretul natural nu co-
mite sacrilegiu, pAnas cand cel ce violeazd sigilul sacramental,
comite sacrilegiu contra reverentei ce o dator5m sacramentului z
2. Obligafiunea secretului natural admite unele exceptiuni, sigilul
sacramental nici una 5i niciodatd ; nu existä absolut nici un caz
5i nici o imprejurare, când sa fie permis a descoperi cele cu-
noscute din märturisire nici pând cand traie5te penitentul, nici
dupd moartea lui ; nici chiar cu penitentul nu este permis a vorbi,.
afard de scaunul mArturisirii, despre cele auzite in mdrturisirea
lui de mai nainte, fdra invoirea lui, Dacd incepe sA vorbeasci
penitentul cu confesorul, atunci 5i acesta poate, dar numai de-
spre ceea ce vorbeste penitentul. In scaunul mArturisirii, poate
1) Cap. 21. Omnis utriusque sexus fidells...u: _Caveat autem omnino,
ne verbo aut signo aut alio quovismodo aliqualenus prodat peccatorem: sed
si prudentiore consilio indiguerit, illud absque ulla expressione personae caute
requirat, quoniam qui peccalum in poenitenliali judiclo sibi detectum prae.
surnserit revelare, non solum a sacerdotali officio deponendum decernimus.
verum etiam ad agendam perpetuarn poenitentiam in arctum monasterium
detrudendure. Denzinger, Ench. Symb. n. 438.
2) I. Marcu, 1. c. p. 477; Lehmkuhl v. II. Casus, n. 540 ; Noldin, I. c..
n. 908.

www.dacoromanica.ro
268

confesorul sa vorbeasca despre lucrurile din marturisirile de mai

nainte ale penitentului 5i fara invoirea expresa a acestuia, ba
chiar 5i nemijlocit dupa deslegare, inainte de ce s'ar departa,
despre cele din rnarturisirea facuta. Se considerd aceasta ca fiind
in unitate cu marturisirea. 1) 3. Secretul natural admite mic5orarea
materiei, sigilul sacramental niciodatd.2)
400. Obligafiunea pdstrdrii sigilului sacramental izvo-
reste nitwit din mdrturisirea sacramentold, adeca facuta, sau
macar inceputd, cu intentiunea de a primi deslegare. Prin urmare,
nu izvore5te din o marturisire fictiva, facuta cu alt scop, ex. :
ca sa ceara sfat, sau sa fure dela confesor, sau sd-1 terorizeze,
s. a. Cu toate ca, 5i in astfel de cazuri este consult sa se pa-
streze sigilul pentru a evita scandalul credinciosilor, cari pot sa
creada cd respectivul a facut marturisire sacramentala.
Asemenea, nici atunci nu exista obligatiunea sigilului sacra-
mental, cand i s'ar spune ceva confesorului afara de scaunul
marturisirii sub a5a numitul : »sigilul marturisirii< ( sub sigillo
confessionis (); in acest caz exista numai obligafiunea secretului
natura1.3)
401. Penitentul poate da voie confesorului sa vorbeasca
cle cele auzite in märturisire nu numai cu el, ci 5i cu allii, ex.
ca sa-1 faca atent pe complice s. a.. Dar a se folosi de aceasta
permisiune este primejdios, deoarece poate crede cineva ca este
violarea sigilului sacramental 5i na, se produce scanda1.4)
Invoirea data de penitent trebue sa fie :
o) formald ?I expresd ; nu ajunge numai virtuald, nici pre-
supusa, nici tacita, nici interpretativa.
b) liberd de orice presiune, fie morala fie fizica ; adeca
sd nu fie stoarsa cu sila prin violenfa, in5elaciune, nici prin
Irica reverentionala fala de confesor. De aceea, sa nu ceara astfel
cle permisiune numai in cazuri serioase 5i sa se ceara afard de
marturisire. E 5tiut, ca nu bucuros vorbesc penitentii despre
cele spuse odata in marturisire.
c) Sa nu tie revocvald, deoarece penitentul o poate revoca
oricand voieste 5i fdra de motiv.
d) Poate fi data sau cu vorbo, sau fascris, sau in alt mod
care echivaleaza cu permisiunea expresd. Ex. : cand penitentul
incepe sa vorbeasca cu confesorul, afard de scaunul marturisirii,
1) Noldin, I. c. n. 408, 3. S. Alf. 1, 6. n. 652 0 653.
2/ S. Alf. 1 6. n. 640.
3) S. Alf. 1. 6. n. 636. Noldin I. c. n. 408, 4 ; Lehmkuhl, Casu3, n. 540.
4) S. Alf. 1. 6. n. 651 ; Noldin, 1. c. n. 409.

www.dacoromanica.ro
 269

despre cele spuse in marturisire, atunci se considerd cd a dat

voie si confesoruluil)
Penitentul poate sa dea permisiune confesorului, ca acesta
sa se poata folosi de ea rämanand obligatiunea sigilului
pentru anumite scopuri, sau asa ca sä o comunice si altuia, care
asemenea sa fie obligat la pastrarea sigilului, sau eventual sa
nu fie obligat. Dar si in acest caz ramane obligatiunea secre-
tului natural.2)

3. Materia sigilului sacramental.

402. Materia sigilului sacramental sunt toate cele auzite
si cunoscute in marturisire, prin descoperirea carora s'ar viola
sioilul sacramental. Astfel, sub sigilul sacramental cad :
403. a) Toole pdcalele marturisite de catre penitent, fie
de moarte sau veniale, fie oculte sau publice, afard de cazul,
cand confesorul le-ar cunoaste de alt undeva, afara de scaunul
marturisirii. Prin urmare, pacatele grele auzite in marturisire nu
este iertat a le descoperi nici direct, amintind in mod special
pacatul, nici indirect vorbind in general de ele, ex.: zicand, Ca :
loan a marturisit pacate de moarte. Asemenea, nu este iertat a
pomeni pacatele usoare direct, adeca in mod special a numi
pacatul venial, ex.: zicand ca.: Gheorghe a marturisit un pacat
usor ; se poate spune, insa in general, zicand : Gheorghe a mar-
turisit pacate veniale numai, grijind, insa, ca prin aceasta sa nu
se inteleaga cumva, ca el a retacut cele grele.
Nici pacatele publice nu este permis sa le descopere. Asa,
nu este permis sa zica despre un spargator cunoscut, cd si-a
marturisit furturile sale; se poate zice, insd, ca : si-a marturisit
pacatele sale.
Pacatele publice, pe cari le cunoaste confesorul de alt
undeva, afard de scaunul marturisirii, desi nu sunt obiectul sigi-
lului sacramental, totusi nu este consult a le descoperi, ca sa
nu fie banuit de violare; sigilului.3)
404. b) Imprejurórile pacatelor descoperite in marturi-
sire, ex.: cele cu privire la locul, timpul, scopul si modul savar-
sirii pacatului, precum si cele cari il privesc pe penitent, ex.:
daca ar descoperi in marturisire, Ca si-a pierdut toate drepturile
la mostenire, sau averea.4)
1) S. Alf. 1. 6. n. 651. Lugo, disp. 23, n. 131 ;
2) Lugo, disp. 23, n. 133 ; Noldin, I. c. n. 409; Lehmkuhl, Casus II.
n. 567.
3) S. Alf. I. 6. n. 640; Lehmkuhl, Casus, n. 549; Noldin, 1. c. n. 412.
4) S. Alf. 1. 6. n. 641, 4.

www.dacoromanica.ro
-270

c) Canonul dat, mai ales dna' este canon greu, deoarece din
felul canonului se poate deduce marimea pacatelor marturisite.')-
d) Muff:area sau derzegarea deslegarii, deoarece din a-
ceasta se poate deduce ca penitentul n'a fost dispus. Deci, nici
-cand nu este permis sa spund confesorul despre penitent, fie
chiar 5i pacatos public, ca nu 1-a deslegat, nici chiar daca pmi-
tentul ar spuneo aceasta. Intrebat fiind, va raspunde : mi-am
implinit datoria ; sau : la aceasta intrebare n'am ce sa raspund2.)
405. e) POcalele complicelui, oricum s'ar fi descope-
rit acele in marturisire. E de notat ca niciodatd nu esle per-
mis conjesorului so tafrebe nurnele cornplicelui, nici cu scopul
de a-1 indrepta. Este permis, Insa, sa Intrebe confesorul asupra
imprejurarilor pacatului, cari sunt necesare pentru intregitatea
marturisirii, cum sunt acele cari schimba specia pacatului, sau cari
sunt necesare pentruca sa 5tie da penitentului canonul 5i indruma-
rile potrivite, de ex.: intrebandu-1 ca persoana cu care a pacatuit
este rudenie de sange sau spirituala,3) locuesc sub acela5i aco-
peremant, de5i, eventual, prin aceasta s'ar descoperi complicele.
Nu este permis confesorului sa-1 Indrepte, sa-1 faca atent
pe complice fail invoirea penitentului, nici sä intrebe numele
complicelui pentru ca sa-1 faca atent. In caz ca penitentul ar--fi
dator sa descopare pe complice, confesorul, daca numai se poate, sa
nil primeasca sa i se descopere lui, ci altuia care va putea impie-
deca scandalul ; iar daca s'ar angaja confesorul sa-1 faca atent
pe complice, sa o faca aceasta cu mare grije 5i multa bagare de
seama. De altcum este mai consult sa nu se angajeze la asa ceva,
deoarece cu greu se poate evita bänuiala violdrii sigilului sa-
cra menta1.4)
406. f) Obiectul pacatelor descoperite de penitent, fie
chiar indata dupa deslegare, ex.: cand ar spune, ca a urat pe
mama-sa pentru adulteriu ; pe fratele sail, care a savar5it un furt,
nu I-a facut atent 5. a.; adulteriul 5i furtul cad sub sigilul sa-
cramenta1.5)
1) S. Alf. 1. 6. n. 641, 3.
2) Lacroix, Teol. mor. I. 6. part. 2, n. 1965.
3) Incestul intre consfingent de orice grad are aceeasi specie de rilu-
late, de aceea in märturisire e deajuns sii spunä: om comis incest'
Suarea, disp 22, sect. 3. n. 12; Art. Vermeersch, Theol. mor. I. 4. n. 8. ;
Noldin, De sexlo n. 22, 2. S. Ad. spune cii inceslul cu constmgent de
grad. 1 si 2, are malijie deosebilii de celelalle grade de rudire. 1. 4, a. 448.
si I. 6, n. 470. Nu este piirere signal.
4) S. Alf. 1. 6. n. 491-492.
9 S. Alf. 1. 6. n. 641. Lehmkuhl, Casus, n. 544.

www.dacoromanica.ro
 271

g) Sfalurile cerute sau date in scaunul marturisirii cu pri-

vire la indreptarea viefii scl. cad sub sigil.
h) pacolele penitentului savarsite in scaunul marturisirii,
ex.: ar fi nerabdator, ar insulta pe confesor sau pe altcineva,
daca nu le marturiseste (nu se acuza de ele), nu sunt materia
sigilului sacramental, dar cu toate aceste, fiindca descoperirea lor
involva primejdia violarii sigilului, si aceste cad sub sigi1.9 Nol-
din este de parerea ca furtul savarsit de penitent dela confesor
in scaunul marturisirii, nu cade sub sigil ; $i daca a venit la mar-
turisire anume, ca sa aiba ocaziune sa fure, nici pacatele pe cari
eventual le-ar fi spus, nu constituesc materia sigilului sacramen-
tal, deoarece nici marturisirea nu a fost sacramentald.2)
407. 0 Toate defectele naturale si fizice ale penitentului,
fie ca el le-a descoperit in legatura cu pacatele, fie ca le-a cu-
noscut confesorul din mdrturisire cu ocaziunea marturisirii, $i
pand atunci nu le-a cunoscut, ex.: cä penitentul este nelegitim,
e scrupulos ; mai ales despre preoli, la cari scrupulositatea in-
seamna o confuzie intelectuala $i lipsa de judecata hotaratä, pe
cand la mireni, nu prezinta o asa de mare jignire, ba unii o iau de
laudd ; e ignorant ; e greoiu la judecata ; e neholarit ; ii miroasd
gura : e cam surd $i altele, pe cari penitentul le-ar ascunde cat
le-ar putea, asa ca descoperirea lor ar fi jenanta pentru el.
In caz ca penitentul este surd, si confesorul nu poate sa-1 in-
trebe cu glas inalt, zice S. Alf., ca daca o descopere aceasta
confesorul la inceputul marturisirii, sa-i spuna penitentului sa
vina alta data sau eventual intealt loc, unde vor putea vorbi mai
tare, fara sa auda alfii $i aceasta o poate spune si in auzul al-
tora, and acest defect al penitentului este cunoscut de catre tofi ;
daca, insa, o descopere aceasta in cursul marturisirii, atunci nu-i
permis confesorului sa spuna cu glas inalt, sa auda $i alfii, ca
sa vina de alta data, deoarece s'ar putea banui ca pentru vre&
un pacat mare i s'a spus aceasta. Prin urmare, il va marturisi
cum va putea, nizuindu-se sa infeleaga cat poate si sa-1 deslege
in mod absolut, dacd il crede dispus, condifionat, daca e in du-
biu cu privire la dispozifiunea WO
Nu formeaza materia sigilului sacramental acele defecte na-
turale, pe cari le cunoaste de alt undeva, afara de mdrturisire
si sunt cunoscute de toata lumea, ex., ca. : e surd, gangav scl.

1) 5. Alf. 1. 6. n. 643.
2) Noldin, De Sacr. n. 414.
9 S. Alf. 1, 6. n. 644.

www.dacoromanica.ro
272

De altcum, caritatea ne obliga sa nu vorbim nici despre aceste,

5tiind ca II jeneaza pe penitent.
408. ,-- 1) Virtufile penitenfilor 5i darurile d-zee?ti, dacd
le.-au descoperit in legátura cu marturisirea pacatelor pentru a
explica vreun pacat, ex. : nerecuno5tinfa pentru darurile primite,
nestatornicia in bine 5. a., atunci cad sub sigil ; nu cad sub,
sigil atunci, cand au fost manifestate numai pentruca sa poata
cunoa5te confesorul starea sufleteasca a penitentului. De aceea
confesorii, in vederea beatificarii penitenfilor lor, pot descoperi,
dupa moartea acestora, virtufile 5i darurile speciale cu cari au
fost inzestrati dela D-zeu.') Rana ce penitentii sunt in viara, insa,
$i aceste daruri speciale 5i virtufi formeazd materia secretului
natural, nu este permis a le descoperi, fiindca jeneaza sentimentul
de smerenie al penitenfilor pii cari sunt inzestrafi cu ele.2)
In dubiu, ca oare un lucru spus de penitent in marturisire,
se fine de materia sigilului sacramental, sau nu, confesorul nu
se poate folosi de probabilism, ci este obligat sa pastreze sigiluf
sacramental cu privire la acel lucru. Motivul este, cä aid. nu se
trateaza numai despre aceea ce este ier tat 5i ce nu, ci de dato-
rinfa stricta ce o are confesorul a impiedeca orice vatamare, atat
a sacramentului, cat 5i a penitentului.8)

4. Subiectul sigilului sacramental.

409. Subiectul sigilului sacramental se zice acela care
este obligat la pästrarea lui. La pastrarea sigilului sacramental
este obligat, in randul intaiu, conjesorul ; prin urmare, el este
sublectul principal al sigilului sacramental. In randul al doilea
sunt obligati sa pästreze sigilul sacramental, tofi aceia cari au
ajuns, pe orice cale, sa cunoasca cele intamplate in marturisire.
In special, este obligat sä pastreze sigilul sacramental :
410. 10. Conjesorul, in randul intaiu, fie ca a fost preot
adevdrat, fie ca a fost laic 5i s'a dat de confesor, daca peniten-
tul i s'a marturisit in buna credinfa.
Confesorul este obligat sa pastreze sigilul sacramental 5i
cu primejduirea viefii ; 5i oricine II va intreba asupra celor din
marturisire, poate sa raspunda cu restricfiune mentalà, zicancl
Ca: nu Ile,, adeca nu 5tie ca om particular, deoarece penitentul
1) Benedict XIV. De servorum Dei beatificatione, 1. 3. c. 7. n. urm.
2) Lugo, disp. 23, n. 58 ; S. Alf. 1. 6. n. 641.
3) Lacroix, 1. 6. p. 2. n. 1946 ; 5. Alf. 1. 6. n. 637 ; I. Bucceroni, Ca-
sus conscientiae, n. 18 ; Institutiones Theol. mor. v 1, 216-217 ; 221 ;
Ferreres, Compendium Th. m. in. 756.

www.dacoromanica.ro
 273

nu i s'a marturisit ca unui om, ci ca loctiitorului i ministrului lui

D-zeu; nu stie pentru ca sa poata spune i altora (scientia corn-
municabili); chiar i daca ar fi somat sub juramant sa rdspunda
in calitate de confesor, i fara nici un echivoc, moralistii sunt de
parere ca i atunci poate sa raspundd : nu f tiu, deoarece, de
o parte toata lumea stie, cã un confesor nu poate sa raspunda
altcum, iar, de alta parte confesorul nici de cum nu stie ceva
din marturisire cu stiinfa aceea ca sa descopere, sa comunice pi
altora (scientia communicabili).1)
Cu toate aceste este mai consult in astfel de cazuri, cand
este intrebat, sa rdspunda : »la astfel de intrebare n'am ce sa
raspund« ; sau : »nu pot sa ma declar«.2)
411. 2°. Este obligat interpretul, care a servit la mar-
turisirea penitentului, care nu cunoaste limba confesorului.9
412. 3°. Este obligat superiorul dela care confesorul
cere facultate sa deslege dela cazuri rezervate, sau la care se
prezintd cel deslegat ca sa primeasca canonul i indrumarile
cuvenite. Cererile adresate episcopului, in astfel de cazuri, se si-
gileaza bine si se scrie pe ele: 'la mdna proprie".4)
413. 4°. Sunt obligafi tofi aceia, cari intamplator au
auzit ceva din marturisire, precum i aceia cari intenfionat au
cercat sd auda, ascultand pe la use, scl.; asemenea, cei cari, stand
aproape de scaunul marturisirii, au auzit martnrisirea.9
In caz Ca penitentul se marturiseste cu glas inalt, incat
tofi cei din jur 11 aud, daca i duya ce i s'a tras atenfiunea sa
vorbeasca mai incet, continua tot asa ; sau daca intenfionat vrea
sa se märturiseasca public, cei can ii aud nu sunt obligafi la
sigilul sacramental. Cel mull, pot fi obligati la secret natural.°)
414. 5°. Sunt obligafi tofi aceia carora confesorul, fie
in mod sacrileg, fie din imprudentä, ex.: in predica, sau in alte
conversafii, le-a descoperit ceva din cele auzite in marturisirea
sacramentala. Acestia tofi sunt obligafi sa pästreze sigilul sacra-
mental asa, ca nici ei intre ei nu pot sa vorbeascii de cele
auzite.7)
9 S Thoma, in. 4. disp. 21, qu. 3. art. 1. solut. 1, ad. 3; Suarez, d sp.
33, sect. 6. n. 6-7; Lugo- disp. 23. n. 73-74; P. Laymann Theol. mor. 1. 5,
tr. 6, c 14, n. 12: Sporer, c. 7. n. 817; Lacroix. 1. 6. p. 2. n. 1985.
2) Lugo, disp. 23. n. 85; S. Alf. 1. 6. n. 647; Noldin, I. c. n. 410, 1, a.
3) Lugo, disp. 23. n. 21; Codex. 889, 2.
4) S. Alf. 1. 6, n. 647; Noldin, I. C. n. 411. 2. d; 1. Marcu, 1. C. p. 480.
5) Lehmkuhl, Casus II. n. 572.
9 Lehmkuhl, I. c. n. 573.
7) S. Alf. 1. 6. n. 647, 5,

www.dacoromanica.ro 18
274

415. 6°. Este obligat teologul, pe care cu invoirea

penitentului I-a consultat confesorul. Motivul e, ca de 5i i s'a
descoperit ceva din marturisire direct pentru instruirea, himu-
rirea confesorului, totu5i indirect i s'a descoperit 5i in vederea
deslegarii 5i a desavarsirii sacramentului.1) Nu ar fi obligat atunci,
daca penitentul a renunfat la obligafiunea sigilului din partea
celui consultat de confesor.°)
Cel consultat poate sa vorbeasca despre cazul dat mai de
multe ori cu confesorul 5i chiar 5i cu alfii convocafi pe baza
aceleiasi permisiuni. In caz ca a fost consultat in aceea5i che-
stiune de catre doi confesori, carora separat s'a marturisit pe-
nitentul, nu poate sa vorbeasca cu unul despre ceea ce a auzit
dela celalalt ;3) dar nici cei doi confesori nu pot vorbi intre sine
despre cazul dat, ca nu cumva unul sa descopere o imprejurare,
pe care celalalt nu o cunoa5te, pentruca eventual lui nu ia spus-o
penitentu1.4)
Confesorul poate sa consulteze autori 5i teologi, confesori
probafi, asupra cazurilor din marturisire, fard ca sa franga sigilul
sacramental sau penitentul sa sufere vreo neplacere. Astfel, poate
sa-i spuna chiar 5i penitentului : »Asupra acestui caz ma voiu mai
gandi 5i-fi voiu da mane (eventual mai tarziu) raspuns pozitiv.cc
Aceasta se intampla mai vartos cand vin inainte cazuri grele
5i nu le pofi rezolvi pe loc.
and va cere, insa, lamuriri dela alti confesori, le va pre-
zenta cazul a5a, cd va inlocui acele imprejurari cari nu sunt ne-
cesare pentru a putea intelege cazul, retacand bineinfeles
5i numele penitentului.5)
In caz ca cere sfatul unui confesor care nu cunoa5te pe pe-
nitent (5i aceasta este mai consult), sau prezinta cazul modificat
a5a, ca sä nu subsiste primejdia violarii, poate sä o faca acea-
sta 5i fara sa ceara invoirea penitentului.3)
Cel consultat de dare penitent cu privire la unele pacate pe cari are
de gand sa le miirturiseasca altui preol, nu este obligat la pastrarea sigilu.
lui sacramental, ci numai la secret natural, Mollvul este, cil descoperirea
pacatului nu s'a facut in mfirturisire sacramentala si nici cu intenfiunea de a
primi deslegare dela acela pe care 1a consultal. Apoi, obligatiunea sigilului

1) S. Alf. 1. 6. n. 648.
2) Noldin I. c. n. 411, 2, e.
3) Lugo disp. 23, n. 30 ; S. Alf. 1. 6. n. 648.
') Lacroix, 1. 6. p. 2. n. 1953 ; Lehmkuhl, Casus II, n. 563.
5) Gury-Ferreres, Casus v. II. n. 775.
6) Noldin I. c. n. 418. nota.

www.dacoromanica.ro
 275

-sacramental se refers numai la acele descoperie, cart s'au fScut in mar-

eturisirea sacramental:a% micar incepulii.1)
Este obligat la pastrarea sigitului sacramental confesorul diruia pent-
lentul i-a descoperit plicatul cu scop ca sii se rniirturiseascli dupii aceea in-
<laid Aid. avem deja o märturisire oarecare inceputii 2)
416. 70 . Sunt obligafi sä pästreze sigilul sacramental
cal cari citesc pdcatele altuia scrise pe o hârtie, 5i anume :
a) cel care citepte scrisoarea cu pdcatele unui mut, care
-se mArturisepte prin scrisoare, pe care a dat-o confesorului, 5i
,cineva intAmprator o ia i o citepte ;
b) cel care citepte scrisoarea cu pAcatele cuiva rAmasà,
dupd m'arturisire, in scaunul mArturisirii ; sau care citepte scri-
soarea cu pacatele prezentata deja preotului pentru mdrturisire.
Aid avem o oarecare mdrturisire sacramentald inceputä.
Nu este obligat la pastrarea sigilului acela care citeste scrisoarea cu
piicatele cuiva, pe care a piistrato (ex.: in cartert de rugiiciuni) dupg miirturi-
sire. Motivut este, di aid nu mai este cazul miirturisirli actuate ; asemenea,
iiici acela nu este obligai In sigilul sacramental, care citeste scrisoarea cuiva
cu pficatele (pe cari le- a scris la examinarea constitute° inainte de mirtu-
risire.3) Este obligat numai la secrelul natural, care il obligS sub pleat greu
-S311 usor, dupS natura celor cuprinse in scrisoare.4)
c) cel care citepte scrisoarea, prin care cineva cere dela
.episcop facultate de a deslega dela rezervat.°)
417. Chestiune. Obligat este oare penitentul so pOstreze sIgt-
Int sacramental?
Rasp.: Penitentul 1711 este obligat sii Vastreze sigilul sacramental, dar
este obligal sii p5streze secretul natural asupra celor auzite dela confesor. Mo-
tivul este, a de o parte sigilul sacramental este dat in favoarea penitentului
-51 nu a confesorului, tar de altil parte, confesorul nu se poate apiira, in caz ci

s'ar descoperi ceva din marturisire ce ar fi in detrimentul su. Pentru acea-

Sta penitentul este obligat mai strict la secretul natural ca altii, mai vArlos
luAnd in considerare si imprejurarea, cä penitentul primesle dela confesor
faturi pentru prornovarea binelui säu sutletesc 6)

5. Violarea sigilului sacramental.

418. Se violeazd sigilul sacramental prin aceea cd se
alescoper cele auzite i cunoscute din marturisire.
Violarea sigilului sacramental se poate intAmpla :
a) direct, când se descopere i pdcatul märturisit i persoana
9 S. Thoma, in 4, dist. 21, mt. 3. a. 1, qu. 2.
2) S. Alf. 1. 6. n. 649.
3) S. Alf. 1. 6. n. 650 ; Lugo, disp. 23, n. 47.
4) Noldin, 1. C. n. 411, 2, f.
5) S. Alf. 1. 6. n. 650. Lugo,'clisp. 23, n. 48.
6) Suarez, disp. 33, sect. 4. n. 2 ; Laymann, I. c. n. 20 ; Noldin.
.c. n. 407.

www.dacoromanica.ro 18*
276

penitentului. Prin urmare, numai atunci este violarea directa a

sigilului sacramental, and sau este numit expres penitentul 5E
pacatul, sau este determinat asa de precis, a poate fi cunoscut
cu certitudirie, de5i cei cari aud nu-I cunosc in persoana. Pentrti
cazul intalu avem exemplul, and cineva ar spune : »loan a
furat«, sau »Gheorghe n'a fost deslegat« 5. a.; pentru al doilea,
and cineva ar spune : »primarul orasului X. a comis adulteriu« ;
asemenea se vatama sigilul direct 5i atunci and confesorul ar-
spune : »cel dintai penitent de astazi a comis un furt«, daca cei
cari aud il cunosc ; nu se violeaza direct in caz a, cei cari aud,
nu-I cunosc pe cel care s'a spovedit intai, ci este numai o-
violare indirectà, a car& culpabilitate este in raport cu primejdia
de a-1 cunoa5te pe cel vizat.
Violarea directei a sigilului sacramental toldeauna este
pdcat de moarle .i niciodat5 nu admite mic$orarea materiel'
(Pal-vitas ma(eriae), deoarece, daca numai inteun caz s'ar face
excepfiune 5i ar fi permis sa divulge pacatele auzite in marturi-
sire, fie si numai cele veniale, fara pacat de moarte, atunci nici
un penitent nu ar mai indrazni sa se marturiseasca de teama,
ca nu cumva sa-i descopere si pAcatele grele, printre cele usoare
sau chiar pe motiv a 5i acele sunt ware. De altcum, singur&
divulgarea celor usoare numai, ar li deajuns sa instraineze pa-
credincio5i de marturisire si sa facd sacramentul odios.1)
419. b) Indirect se violeaza sigilul sacramental atunci,
and confesorul face uz de cele cunoscute in marturisire in a5a
fel, a se na5te primejdia ca sä se cunoasca pacatele 5i per-
soana penitentului, 5i asa sa faca sacramentul sa devina odios..
Prin urmare, fiind a esenfa violarii indirecte a sigilului
sacramental sta in primejdia violarii, care rezulta din vorbele sau
faptele confesorului, malifia acestei violdri este in raport cu
primejdia, care poate sa fie mai mica sau mai mare. Pentru
aceasta violarea indirecta admite mic5orarea materiei (parvitas
materiae), putând fi un pdcat mai mic sau mai mare.2)
Se violeaza, dar, indirect sigilul sacramental, de Cate ori din
vorbele sau faptele confesorului se poate na5te banuiala cu pri-
vire la pdcatele si persoana penitentului sau sd devind sacra-
mentul odios. In special :
1. Cand ar spune confesorul, a inteo comunitate oarecare,
1) S. Alf. 1. 6. n. 635; I. 13. Ferreres, Compendium Theol Mor. n. 755.
Casus, v. II. n. 770; Lehmkuhl, Casus, v. II. n. 541; Noldin 1. C. n. 416, 2.
2) Lugo, disp. 23, ri. 71; Ballerini-Palmieri I. c. n. 593; Lehmkuhl,
Theo]. mor. v. II. n. 588 si 560 ; acelasi, Casus vol. IL n. 541.

www.dacoromanica.ro
 277

grasseazd un anumit pacat, violeaza sigilul sacramental, gall de

cazul, cand comunitatea respectiva ar fi foarte mare (cel putin
2000 locuitori), sau pacatul ar fi public.') Motivul este, ca defai-
marea prin astfel de descoperiri din marturisire atinge toata
,comunitatea, pe toti locuitorii, intre cari se afla i penitenfii, 5i
fiind mica, banuiala cade asupra fiecarui locuitor, ceea ce nu se
intampla, daca este o comunitate mai mare.
2. Asemenea, se violeaza sigilul sacramental, and un con-
iesor ar spune ca in mandstirea cutare se practica pacatul cu-
tare, chiar si daca nu nume5te persoane ; precum 5i atunci, cand
ar spune ca inteun anumit ordin calugaresc (zicandu-i pe nume)
a auzit dela un calugar un pacat urat, presupunand ca ordinul
respectiv nu este prea numeros 5i se bucura de o reputatiune
build ; nu s'ar viola sigilul atunci, daca ordinul ar fi numeros 5i
,cunoscut ca avand o disciplina destul de taxa, exclusa fiind
bineinteles primejdia, ca banuiala sa cadd asupra unei anu-
mite manastiri.2)
3. Parohul, care in mod imprudent ar vorbi in- predici de-
spre pacatele auzite in marturisire, violeaza sigilul sacramental.
Mai ales cand ar vorbi despre pacatele auzite in marturisirile
cele mai de pe urmd, cand ar fi de fatd 5i acei penitenti, sau
and parohia ar fi mica si pacatele numai ale unora, despre
cari cam 5tiu toti. In astfel de cazuri u5or se na5te banu-
iala cu privire la persoana penitentului 5i a5a sacramentul ar
,cleveni odios.
4. Se violeaza sigilul sacramental 5i atunci, cand dupd mar-
1 urisire confesorul s'ar purta mai rece sau mai sever fata de
penitent, ex.: fata de servitorul sau, (care i-a marturisit un furt),
nu ar mai fi cu increderea de mai nainte, ar incuia toate 5i nu
i-ar mai lasa cheile ; ori, eventual, l'ar dimite.3)
420. A se folosi de cele cunoscute in marturisire este
primetdios, deoarece foarte usor se poate ivi primetclia violarii
sigilului sacramental. De aceea pentru 'practica fixam dupa
eologii aprobati urmatoarele
Principii :
421. 10. Nici de cum nu este permis a se Most de
,stiinta cdsligaM fn mdrturisire, &Ica subsistd primejdia vio-
1) S. Alf. 1. 6. n. 654 ; Gury-Ferrares, Casus, v. H. n. 785.
2) S. Alf. I. 6. n. 654, Lehmkuhl, Casus v. H. n. 561 urm.; Noldirt,
A. c. n. 416.
3) Noldin, 1. c. n. 417, 2, d.

www.dacoromanica.ro
278

Iorif fie fi indirecld a sigilului sacramental.9 Acest prin-

cipiu este valabil si atunci, and prin aceasta penitentul ar suferi
o daund mai mare (ex. : ar putea fi impiedecat dela un pkat, clacl
s'ar folosi confesorul de cunostinta celor màrturisite.)
In special :
422. a) Nu le este permis superiorilor sâ facd uz de
cunostinta din rrarturisire pentru guvernarea externá a supusi-
lor lor.2) Asa : nu este permis sä scoatä din oficiu pe un func-
tionar nevrednic, pe motiv c'à acel oficiu este pentru el ocaziune-
de a pAcAtui (stiindu-o aceasta din mdrturisire); nu este permis
sä dimità servitorul, despre care stie din mdrturisire cd 1-a furat;
sau sà nu-i mai dea ocaziune sä fure land dela el cheile, inchi-
zAnd portile scl ;3) nu este permis sa se arate mai altcum fatd
de penitent dupd mdrturisire, purtându-se mai rece fatd de el
scl. deoarece toate aceste il ating nepldcut pe penitent ; nu .
este permis sa schimbe hotdrArea luatä de a vota pe cineva, pe-
care la socotit vrednic pentru un beneficiu sau functiune oare-
care, dacd din mArturisire s'a convins de vinovalia sau nevred-
nicia lui. Aceasta ar putea-o face numai .atunci, când ar intre-
veni astfel de imprejurki, sau mai bine : piedece pentru ale-
gerea respectivului, (ex.: lipsa etkii, a cunostintelor necesare
scl.) cari, si Vara sa fi cunoscut ceva din märturisire, tot ar fi
impiedecat sä-1 voteze.4)
423. b) Nu-i este permis confesorului sd denege cumi-
necAtura penitentului cdruia i-a denegat deslegarea pentru c5 n'a
fost in de- ajuns dispus, indiferent cd o cere in ascuns sau in
public, deoarece pentru crimele cunoscute in märturisire nici
and nu este permis a denega sacramentele, ca sa nu se violeze
sigilul sacramental, ori sacramentele sa devind odioase.3)
424. c) Pentru evitarea violArii sigilului sacramental,
nu le este permis pdrintilor, invàtätorilor si peste tot superiori-
lor sá intrebe pe confesor despre purtarea morald a penitentilor ;
9 S. Alf. 1. 6. n. 655.
2) Clemente VIII, Decr. 26 Maiu 1594: Tam superiores pro lempore
existentes, quam confesarli, qui ad superiorilatis gradum fuerint promovali,.
caveant diligentissime, ne ea nolitia quam de aliorum peccatis- in confes-
sione babuerunt, ad exteriorem gubernationem utantur." Cfr. Decr. S. Oficiu
18 Nov. 1682; Lugo, disp. 23, n. 93; S. Alf. I. 6. n 656; Lehmkuhl, Casus,.
n. 558.
3) Se disculA 6 oare poale-i impune in rnarturistre &A demisioneze de-
burià vole sau ba, Lugo neagii, disp. 23. n 123.
4) S. Thoma. in 4. dist. 21, qu 3. a. 1. sol. 1 ad. 4.; S. Mf.1 6 n 657._
5) S. Alf. 1. 6. n. 50 si 658; Guil-Ferreres, Casus, II, n 797

www.dacoromanica.ro
 279

ex.: pentru a putea admite pe cineva la hirotonie sau intr'un ordin

calugaresc, nu este permis a cere informatiuni despre moralitatea
lui dela confesor ; asemene, informatiunile anuale sau semestrale
despre clerici, sa nu le faca spiritualul.
425. 20. Este permis a face uz de cele cunoscule Fir
märturisire, de elite ori nu subsistli primejdia violeirit sigilulut
sacramental, f i nu se cauzeazá nici o neplacere penitentului,
nici ameningi oreun scandal.9
In special:
426. a) Se poate folosi confesorul de 5tiinta castigata in
marturisire pentru a se indrepta pe sine, ?hind cum sa se fe-
reasca de pacafele auzite ; cum sa-5i implineasca mai cu efect
datoria de confesor ; se poate purta mai bland cu penitentul.
b) Este permis confesorului sa consulteze autori s au con-
fesori probati, exclusä fiind primeidia divulgárii celor marturisite ;,
c) Se poate folosi de cuno5tinta din marturisire ca sa in-
trebe 5i pe altii 5i sa-i indemne sa se fereasca de pacate ; dar
fara sa lase nici cea mai mica umbra de banuiala ;
d) Predicatorii pot vorbi in predicile lor 5i despre acele pa-
cafe, despre cari n'ar fi vorbit de nu le cuno5teau din marturi-
sire, numai sa grijeasca &à nu vorbeasca despre pacatele speciale
ale unora sau altora dintre penitenti, mai ales in parohiile mai
mici, unde oamenii se cam cunosc.
Nu le este permis predicatorilor dela exercitiile spirituale
sa vorbeasca in predicile lor despre pacatele auzite in marturisi-
rile ascultatorilor, caci poate fi vreunul dinlre cei marturisiti, care
sa creada ca vorbe5te despre cele ce i-a descoperit in marturisire.2)
427. e) Poate confesorul sä se pazeasca, daca 5tie din
mdrturisire ca s'a pus ia cale un atentat contra lui, ex. : vinul
dela liturgihe este venin; nu poate atunci, cancl prin aceasta ar da
sa inteleagd complicii ca vreunul dintre ei, care i s'a marturisit, a
descoperit crima pusa la cale. Poate confesorul in acest caz sã
ceara voie penitentului, dela care 5tie ce se pregate5te, ca sa
permita violarea indirecta a sigilului, ex. : sa fugd, daca e cazul
sa-1 prinda 5i sa-1 omoare, salt sa nu foloseasca vinul (resp. ye-
ninul) adus 5. a. din cari ar deduce eventual, ca. 5tie totul din martu-
risire, dacd poate Vara mare dauna. Daca penitentul deneaga
aceasta, Fara motiv atunci nu este vrednic sa fie deslegat, dar
preotului nu-i este permis sa fuga sau sa nu liturghiseasca,
deoarece s'ar produce violarea indirectä a sigilului sacramental,
1) Suarez, disp. 33. sect 7 n 9-10; Lugo, disp, 23, n 102.
2) Noldin 1.c. n 417, 2, b

www.dacoromanica.ro
 280

pentru evitarea cáreia preotul trebue sá fie gata a suferi

5i moartea.')
428. f) Nu-i este permis confesorului sa fugd dinaintea
unui penitent, despre care 5tie din alte mArturisiri, cd face mar-
turisiri interminabile, sau cd nu are aceea dispozifiune cum s'ar
cere, deoarece ar da de bdnuit celorlalfi penitenfi, cari s'ar in-
frica sä nu paleascd 5i ei la fel, sau ar fi jignitor pentru peni-
tent. Feta' de ace5tia trebue sd se poarte confesorul ca 5i cum
nu i s'ar mai fi spovedit niciodatd.2)
429. g) Cand un penitent ar ameninfa pe confesor cu
moarte in scaunul märturisirii pentru cd i-a denegat deslegarea,
poate confesorul sa fugd dinaintea lui 5i sä nu se mai inapoieze,
dacd prin fuga sa nu ar da de banuit celoralalfi credincio5i, ca
a denegat deslegarea 5i pentru aceea fuge.3)
In caz cd nu ar putea fugi fárd sa dea de bänuit denegarea
deslegarii,. atunci S. Alf. e de p5rerea sd disimuleze deslegarea,
recitând o rugdciune in loc de deslegare, nu cu intenfiunea sd-1
clucd in ratacire pe penitent, ci prin aceasta s6 se scape pe sine
de moarte ; ori chiar sd pronunfe forma sacramentului in mod
negativ : nu-te desleg 5c1., zicând cuvântul nu" incet.4)
NOM. Peste tot, in aceastd chestiune a sigilului sacramen-
tal, confesorul trebue sd fie cu mare bagare de seama, 5i sá
se fereascá sä nu dea ansd la bänuieli probabile, cä divulgá cele
auzite in märtrurisire.')
430. Chestiune: Este obligat confesorul sd ellbereze per*
lenlulul o dovadd despre mdrturlsirea Jilcuto ?
Rdsp.:
Sunt unele imprejuriiri, (ex : in inslitutele de crestere, sau milli inainte
de casatorie), and penitentii cer dela confesor ski le elibereze o dovsda
despre marturisirea facutii,pentru ca sii se poalli justifica inaintea celor cari
cer dela ei asffel de dovada.
Cat privesle obligaliunea confesorului de a elibera astfel de dovezi,
nolam urmaloarele :
a) De cate ori se cere o astfel de dovada, c3nfesorul lrebue sa 0
elibereze indiferent cA penitenlul a fost deslegat sau nu, deoarece denega-
rea acestei dovezi ar involva violarea indtrecla a sigilului sacramental ;I
pentru penitent ar putea avea urmari neplacute;
1) S. Alf. I. 6, n. 659 ; Lugo, disp. 23, n, 108. 110. Conc. Prot/. I.
t 5c 5.
2) S. Alf 1, 6. n 659.
3) Lugo, dist). 23, n. 116 ; Gury-Ferreres, Casus v. 2. n. 800,
1) S. Alf. 1, 6. n. 59 si 659 ; Homo apost. tr. 16, n. 163.
5) S. Alf. 1 6, rt. 661.

www.dacoromanica.ro
 281

b) In dovadä s5 nu se spunA alIceva decal, cii penitentul culare s'a

inArlurisit la data cutare, nimic amintind de deslegare ea a fost dalii, amanata
sau denegata ;1)
c) Unui penitent, cAruia i s'a denegat deslegarea, i se elibereazi dovada:
(z) daca o cere a(arii de scaunul maturisirii, deoarece denegarea ei
.ar constitui violarea, indirectä a sigilului sacramental, fiindcii in acest caz
confesorul s'ar folosi, afarà de scaunul mArturisirii, de cele cunoscule in
nairturisire;
[3) clacii o cere in scaunul mirturisirii, mai ales cand se dii si celorlal(i
penitenti, si din denegarea dovezii s'ar naste bAnuialli cii n'a fost deslegat.
Se poale denega dad' o cere in marturisire, daca denegarea ei nu in-
volvg neconditional violarea indirectil a sigilului sacramental, cum ar fi cazul
cAnd nu din denegarea dovezii, ci de alt unleva, ex.: din faptul a nu s'ar
cumineca, ar deduce ca nu a fost deslegat. Prin faptul Ca cel nedeslegal
nu se cuminea nu se valiima sigilul sacramental.
De altcum, toldeauna este consult, ca celui ce a Mart nnarturisire sa-
cramentalA sA i se elibereze dovada cerutA, spunand in ea numai atat CA s'a
marturisit si nimic alIceva.
d) Se intamplit cateodatii, mai ales cu elevii din institute, ci vin cu o
clovadA lipliritli sit o semneze confesorul. Aceastii dovadA o poale semna
confesorul chiar si in cazul, cand in ea din cea mai condamnabila igno-
raniii si imprudentii a superiorilor acelor institute este scris nu numai atat
cA s'a msrturisit, ci ci a fost si deslegat. Aceasta o va semna confesorul
fitrA sa stearga ceva din ea, ciici alunci ar fi o violare a sigilului sacra-
mental. Moralistii sunt de pArere, di aceasta nu ar constitui o minciunfi din
partea confesorului.2)
e) In caz cii penitentul nu a fiicut miirturisire sacramentali, ci numai
a simulat marturisirea ; sau dad' cere numai dovadA ca sil arate superiori-
tor, sau mirli parohului cli s'au mArturisit inainte de cfisfitorie, dar Mai sii o
fi licut aceasta, confesorul o poate denega, obligatiunea sigilului izvoraad
numai din marturisirea sacramentali, ceea ce nu s'a inlamplat. Prin elibera-
rea dovezii ar minti confesorul si ar coopera la primirea nevrednicii a sa-
cramentului CAsAtoriei sau Euharistiei.3)

SECTIUNEA III.

Subiectul S. Penile*.
431. Subiectul S. Penitenfe este fiecare om botezat,
care dupd Botez a cazut mai cu seamd in pacate de moarte.4)
Pentruca acest sacrament sä poatd fi primit cu vrednicie 5i
cu fruct se cer anumite lucrari din partea subiectului, cari con-
stituesc totodatä dispozifiunea lui, sau vrednicia de a primi des-
1) Lugo, disp, 23, n. 87 ; Sporer, 1. c. pr. 3. c. 7. n. 840; Lacroix, 1. 6.
la. 2. P. 1944 ; Laymann, 1. 5, Ir. 6. c.14. n. 8 ; Micheletti, I. c. p. 1. n. 174.
2) S. Alf. 1. 6. n. 639 ; Noldin, I. c. n. 418, a ; Micheletti, I. c. n. 174, a.
3) Noldin, I. c. rt. 418, C.
4) Conc. Prov. 1 t 5. C. 5.

www.dacoromanica.ro
 282

legarea sacramentala. Aceste lucrari sunt : a) pörerea de Mu

pentru pacate, impreunata cu propusul de indreptare ; b) mdrlu-
risirea sacramenialo, adeca facutd cu scopul de a primi desle-
gare ; c) satisfacliunea, pentru pacate.
In sectiunea aceasta vom trata despre aceste lucrari ale
penitenfilor si despre deosebitele categorii de penitenfi si trata-
rea lor in scaunul marturisirii.

Articolul I.
P5rerea de rgu pentru pacate.
1. Nofiunea piirerii de rAu.
432. Cea dintai Iticrare a penitentului spre mantuire
este parerea de rau pentru pacate. Este aceasta parere de rau :
durerea inimii ?i urgisirea peicatului sdodrO, Impreunald
cu propusul a nu mai pacdlui."9 Din aceasta definifie se
pot cunoaste cari sunt elementele parerii de rau. Sunt trei ;
dintre cari cele cloud dintai, durerea inimii si urgisirea se re-
ferd la pacat ca si un trecut sau prezent, iar al treilea, pro-
pusul de indreptare, se refera la pacat in viitor.
Durerea inimii este o intristare de pacatul savarsit; urgi-
sirea (detestarea) este un act al voinfii, prin care omul se in-
toarce de catre pacatul facut, il ureste din toata inima 5i ar dori
sa nu-1 fi facut ; propusul de indreptare, de a nu mai pacatui
este o urmare fireasca a durerii inimii pentru pacatul facut si a
urgisirii pacatulu0
Aceste trei elemente ale parerii de Mu sunt strans legate
unul de altul : nimenea nu -poate sa simfeasca durere sufleteasca
pentru pacate Vara ca sa le si ureasca ; si intors, cel ce ureste
din inima pacatele, il si doare in suflet ca le-a facut ; iar cel ce
ureste pacatele si-1 doare cd le-a facut, nu se poate sa nu sim-
feasca si imboldul voinfii a nu le mai face, a le incunjura in
viitor ; si in sfarsit, nimenea nu-si propune ca nu va mai pacatui pe
viitor, daca nu-1 doare in suflet pentru pacate si nu ureste din
inima pacatele facute.
433. Parerea de rau poate fi : a) nalurald, al car&
motiv sunt urmarile rele naturale ale lucrarii, urmari cari izvo-
resc din insasi firea lucrului, ex.: cuiva ii pare rau cd s'a imba--
tat, deoarece, de o parte si-a cheltuit banii, de alta parte si-a
1) Trid. ses. 14. c 4 ; Conc Prov I t. 5 c 5 n 1.
2j Dr. V Suciu, 1 c p 445 urm

www.dacoromanica.ro
 283

ruinat sanatatea 5i s'a mai Incurcat 5i in alte lucruri rele 5i pa-

gubitoare ; 6) supranaluralcY, cand ii pare rau cuiva de lucrarea
sa, pentruca prin ea a vatámat pe D-zeu 5i s'a facut vrednic de
osanda ve5nica. Aceste motive sunt supranaturale, deoarece
omul numai prin descoperire d-zeiasca le poate cunoa5te.
Pentru iertarea pdcatelor se cere sa aiba penitentul parere
de rau supranaturold, pentruca numai prin aceasta se impaca
omul pacdtos cu D-zeu, pe care 1-a vatamat 5i de care s'a 150-
dat prin faptele sale rele.
434. Motivul parerii de rau supranaturale poate fi, sau :
a) vine, care a contras-o cineva prin lucrarea lui rea,
prin care s'a facut vinovat de nerecuno5tinta fard de D-zeu.
Fiind D-zeu bunatatea nemarginita trebuia sa o iubeasca, trebuia
sa-1 iubeasca pe D-zeu pentru sine insu5i 5i Inca mai pe sus
de toate ; adeca, s'a facut vinovat de neiubire fald de D-zeu cel
vrednic de iubire. Aceasta parere de rau supranaturalà, al carei
motiv izvore5te din iubirea lui D-zeu mai pe sus de toate, din
caritate, se nume5te : pdrere de rat' perlecto (contritio) ;
b) Poate fi motivul parerii de tau supranaturale frica pe-
depsei pentru pOcalul prin care a vatamat pe D-zeu, facandu-se
vinovat de osanda ve5nica, sau alte motive supranaturale, afard de
cel al iubtrii lui D-zeu mai pe sus de toate, 5i atunci avem parerea
de rau imperfeclö (atritio).
Prin urmare, parerea de rau perfectd se deosebe5te de cea
imperfecta cu privire la main fiind motivul parerii de rau per-
fecte izvorat din iubirea lui D-zeu ; iar cel al pärerii de rau im-
perfecte din alt motiv supranatural, afard de iubirea lui D-zeu
mai presus de toate.9
Dar se deosebe5te 5i cu privirii /a efect. Parerea de mit
perfecta impreunata cu votul marturisirii ii justifica pe om 5i
afard de sacramentul Penitenfei ; pand cand parerea de rau im-
perfecta nu-1 justified pe om afard de sacramentul Penitenfei, el
numai impreuna cu marturisirea sacramen(ald.
2. Pgrerea de rau perfecth.
435. 1°. Natura pitrerii de rau perfecte. Parerea
de rail perfecta este : durerea inimii i urgisirea pacalulvi sc5-
vdrOt, pentrucd prin el am vdlámal pe azeu cel mai mare
bun 0 vrednic de iubire, pentru perfecfiunile sale nemarginite.
Prin urmare, motivul pdrerii de rau perfecte (a contrifiunii)
este izvorit din motivul caritafii perfecte, a iubirii lui D-zeu per--
1) Dr. V. Suciu, 1. c. p. 447 urm

www.dacoromanica.ro
284

fecte, iar motivul acestei caritafi il da atat bunatatea nemarginita

a lui D-zeu, care se rezumä in complexul tuturor perfecfiunilor
nemarginite a lui D-zeu, cat si fiecare dintre aceste perfecliuni
(atat cele absolute cat si cele relative), dintre cari una fiecare
este manifestarea esenfei divine. D-zeu poate fi iubit mai pe sus
cle toate pe motivul ori carei perfecfiuni d-zeesti, ex. : atotputinfa
stiinfa, bunatatea, dreptatea, milostivirea 5cl..')
436. 2°. Efectele piirerii de rliu perfecte.
Parerea de rOu perfecta il impaca pe om cu D-zeu 5i afara
de sacramentul Penitentei, adecd inainte de primirea sacramen-
tului. In S. Scripturd a Legii Vechi citim : Foreidelegea celui
fdrddelege nu-i va strica lui, ort !a ce zi se va taloarce Ala
farddelegea sa.") $i veil cdula acolo pe Domnul D-zeul
vostru, i I Deli ofla ctind !I vei cduta din tooM inima ta i
tat suiletul Mu Intru ndcazul Mu." Intoarcerea si cautarea lui
Dumnezeu din toata inima este pdrerea de rau perfectd ; iar in
Legea Noua se spune, cd pentru iubirea lui D-zeu se vor ierta
pacatele ;3) iubirea lui D-zeu, insd, se cuprinde macar virtual, in
parerea de rau perfectà. Prin iubire- D-zeu se sdlasluieste in
sufletele iubitoare ; dar D-zeu nu poate sta impreuna cu paca-
Jul, deci il justificá pe om : De ma iubesle cineva pe mine
zice Domnul cuvántul meu fl va pdzi ; si Tatdl meu !I
Da iubi pe el, i la el vom veni, i Mcw la ddnsul vom
face.°4)
Pe baza invälaturii Bisericii, insà, parerea de rdu perfectà,
-ca sd-1 inpace pe om cu D-zeu 5i inainte de primirea fapticd a
sacramentului, se cere sä fie impreunata cu dorinfa, votul de a
se marturisi and va fi cu putintä. Votul acesta al marturisirii
-sacramentale nu se cere sa fie explicit, ci ajunge si implicit,
-care se cuprinde de comun in insusi actul parerii de räu per-
fecte.6)
437. 3°. Necesitatea parerii de rail perfecte. Pa-
rerea de rOu perfecta este absolut necesarã (necessitate medii)
pentru justificafiune tard sacramentul Penitenfei sau al Bo-
tezului. Cel ce vrea sa se impace cu D-zeu si nu are ocaziune
sa se märturiseasc5, sau care este nebotezat si nu are ocaziune
sa se boteze, numai prin actul pdrerii de rau perfecte impreu-
4) Noldin, De Sacr. n. 247 ; De praeceptis, n. 55.
2) Ezechiil, 33, 12.
3) Luca 7, 47.
4) loan, 14, 23;
5) S. Alf. 1. 6. n. 437.

www.dacoromanica.ro
 285

nat cu dorinta aprinsa de a se boteza, sau, pentru cel botezat,

a se marturisi, poate sä se mantuiasca.
Dar este necesara si din poruncd dumnezeiasca (necessi-
tate praecepti divini.) Pocdili-vd cli s'a apropiat fmpdrd-
ia ceruri1or."9 de nu vd yell pocdi, loli a?a vefi pieri";2)
pocdili-vd $i vd fnfoarcefi, ca sd se feargd pdcafele voa-
sfre."3)
In Legea Noauà parerea de rau perfectä nu mai e necesara
ca mai nainte, ci numai in caz ca nu s'ar putea primi sacra-
mentul. Pentru justificare prin sacramentul l3otezului sau al Pe-
nitenfei e de ajuns si pdrerea de ran imperfecta.
438. In special, urgiteaza porunca pdrerii de rau
perfecte :
a) fa primeidia morfii, presupurfand cd aceasta ar fi sin-
gurul mijloc de mantuire. »Din care calla' sunt a se indemna
credinciosii, ca sa se sileascd cu ajutorul lui D-zeu din toate
puterile a concepe adese ori contrifiunea aceasta purceasa din
Caritate, dar mai cu seama in ora morfii.«4)
b) De cafe ori urgiteaza datoria a se impaca cu D-zeu, si
nu se poate face marturisire sacramentald ;
c) De cafe ori se afid cineva in pacat de moarte si urgi-
teaza datoria de a se cumineca sau, dacd e preot, a liturghisi
sau a administra sacramentul si nu se poate marturisi ; pe cum
si atunci, cand cineva s'ar afla in ispite grele, pe cari nu le-ar
putea invinge Vara ajutor special dela D-zeu. In acest caz este
obligat a folosi mijlocul necesar pentru a incunjura pacatul, si
acest mijloc este parerea de rau perfecta ; asemenea si cand
cineva e in dubiu ca oare a cornis pacat de moarte sau nu, si
ar trebui sa se cuminece si nu se poate marturisi.5)

3. Parerea de rgu imperfectA.

439. 1°. Natura pArerii de rgu imperfecte. Pare-
rea de rau imperfecta este : durerea inimii si urgisirea pdca-
tului izvorata din alt motiv supranatural, nu din cel al iubirii
lui D-zeu mai pe sus de toate. Conc. Trid. reduce motivele
1) Mat. 3, 2.
2) Luca, 13, 3.
3) Fapte, 3, 19.
4) Conc, Prov. I. t. 5, c. 5 n 1.
5) S Alf. 1. 6. n 437,

www.dacoromanica.ro
286

parerii de rau imperfecte la doug : a) urticiunea pdcalului, 5i b) frica

de iad si de pedepse.9
Aceste doua motive sunt indestulitoare, pentruca cineva
sa-si destepte parere de eau cum se cere la justificarea
omului prin sacramentul Penitenfei.2)
Sub uraciunea pacatului aici se infelege aceea, care con-
sista in faptul ca pacatul se opune lui D-zeu, si nu numai naturii
rationale. Asemena si pedpsele pacatelor se infeleg nu inteatat
ca si cari urmeaza in mod natural, firesc din pacatele comise, ci
intru cat sunt croite de D-zeu cel vatamat prin pacat, ca si o
pedepsire a pacatului.8)
440. 20. Efectul pärerii de riiu imperfecte. Parerea
de rau imperfecta, desi nu poate s duca de sine, singurd, pe pa-
catos la justificare, farà de Sacramentul Penitenfei, totusi il pre-
gäteste pentru dobindirea grafiei sfinfitoare in Sacramentul Pe-
nitenfei.4) In adevar, prin parerea de rat' imperfecta omul se
gandeste cu amaruciune in suflet la pacatele de mai nainte,
cumpaneste cu urgisire si ingrozire mulfimea si uraciunea paca-
telor sale, pierderea fericirii vecinice si castigarea osandei ves-
nice.8) In astfel de stare sufleteasca se lapada de creaturi si
se intoarce la D-zeu.8)
Pe baza invataturii Conc. Trid. parerea de eau imperfecta
este deajuns pentru justificarea, impacarea cu D-zeu in sacramen-
tul Penitenlei prin marturisire si deslegare sacramentala.7)
Pentru aceasta, avand in vedere firea omeneasck slaba, care
nu poate sa destepte totdeauna parere de rau perfecta, este de reco-
mandat tuturor crestinilor, ca sa-si destepte parere de rätt imperfectS,
-care o poate mai usor fiecare, si asa sa se apropie de S. Taine.
1) Erica poate fi mai de multe felurt ; a) fric5 Maid, and ci"
neva se lerne s facti ceva, ca nu cumva prin aceasta sä vateme persoana
pe care o iubeste. Asa se tern copiii cei buni &à nu si vateme pfirinjiii; 6)
frica servild. and cineva se teme sA fae ceva ca sfi nu fie pedepsit, curn
fac supusii, slujitorii, cari se tern de pedeapsi din partea stilpfini1or. Frica ser-
vila este sau ; serviliter sereild, cfind cineva nu face un lucru, exclusiv din frica
de pedeapsa, asa, ca dacil n'ar fi pedeapsa ar savarsi lucrarea omit& ; sau
simplaminle servila, dind einem nu Wel% din frica de pedeapsa, ce-I drept,
dar nu exclusiv pentru aceasta, $1 totodatA firi gfindul. ca, daca n'ar fi pe-
-deapsa, ar sill/first lucrarea opritfi Pentru pfirerea de rAu ajunge frica sirn-
plaminte (simpliciter) servild, care cuprinde in sine si un inceput al In-
birii lui Dzeu; cea serviliter servilA, este rea, cAci exclude pozitiv iubirea lui
D zeu, Dr. V. Suciu, I. c, p, 457 urm.
2) Conc. Trid. ses. 14. C. 4.
3) Noldin, De Sacr. n. 249. 2.
4) Conc. Trid, ses. 14 c 1.
5) Conc. Trid. ses 14 can. 5.
6) S. Thoma zice: Aliquis introducitur ad amandum Deum per hoc
quod timens ab ipso puniri, cessat a peccato". 2, 2, qu. 16. a. 8.
7) Conc. Prov. I. t. 5 c 5 n 1,

www.dacoromanica.ro
 287

4. InsuOrile pärerii de rliu.

441. Atat parerea de rau perfect& cat si cea imperfecta
trebue sa intruneasca urmatoarele condifiuni, pentru ca sa fie
indestulitoare la primirea validd a sacramentului S. Penitenfe.
a) Sa fie adevaraM, adeca sa fie durerea inimii pentru
pacatul prin care am vdtamat pe D-zeu. Prin urmare, nu este
deajuns numai o parere de rdu externa, fafarnica : i ua rupefi
initnile uoastre, iar nu hainele voastre";1) nici nu e deajuns
numai recitarea formulei pentru parerea de rau, fara afectul
voinfii ; nu este de ajuns numai dorinfa de a primi deslegare,
precum nici o parere de rau presupusä numai.9)
b) Fiindca parerea de rau este o parte esenfiala a sacra-
mentului, ea trebue sa fie formald, nu este de ajuns numai o
durere care se cuprinde implicit in insusi actul iubirii lui D-zeu,
o durere virtuald, ci se cere actul durerii si a urgisirii pacatelor
atat a celor de moarte cat 5i a celor veniale. De altcum, cel
care iubeste pe D-zeu, nu se poate sa nu urgiseasca pacatele si
sa nu-1 doara ca le-a facut.3)
c) Sa fie supranaturald. Parerea de. rau este o dispozifiune
care se cere pentru castigarea grafi ei sfinfitoare. Grafia sfinfi-
toare este de ordin supranatural, prin urmare este firesc ca 5i
dispozifiunea pentru castigarea ei sa fie de ordin supranatural.
Supranaturala e parerea de "'du atunci, a) cand este desteptata
cu ajutorul grafiei d-zeesti, adica cu imboldul grafiei actuale
ajutatoare ; si b) cand este izvorita din motiv supranatural,
adeca un motiv care e in legatura cu D-zeu. Astfel de motive
sunt : frica de iad, uraciunea pacatului, considerat ca o vatamare a
.lui D-zeu ; bunatatea lui D-zeu, considerata in sine si fala de
noi 5. a.
d) Sa fie universalö, adeca sa se estincla si sa cuprincla
Male p6catele de moarte pe cari le-a savar5it penitentul si dela
cari Inca nu a primit deslegare sacramentald, adeca, nu sunt
iertate.
Nu este necesar sti fie explicit universalä, adece si se refereascii la fie-
-care picat de moarte in particular, ayand durere pentru fiecare deosebil, de elite
numai 41 duce aminte ; ajunge si implicit universalA, adecii conceputii
din un molly universal pentru toate piicatele, chiar si pentru acele de cari
nu-si aduce aminte, cad numai asa se pot ierta indirect picatele uitate.
Ajunge docA desteptilm pArere de rail pentru an pAcat greu, pe care il cu-
1) foil, 2, 13.
2) Noldin, I. c n. 252, 1, a
3) Lehmkuhl, Casus. v 2. n. 320

www.dacoromanica.ro
288

noastem si din acela5i moliv desteptilm si penlru toale celelalte, de cari am

fi vinovafi, chiar 5i dad nu ne.am aduce aminte explicit de fiecare.
Cu toale aceste, este consult s5 destepliim plirere de eau explicit uni-
versalli, adea sii cuprindi deosebit pe fiecare pficat de moarte de care ne
aducern aminte.
Nu se cere sii se extind5 si la toate piicatele veniale neierlale ina,
deoarece p5catele de moarte se pot ierla 51 f5r5 cele veniale. cari nu exclud
grafia sfinfiloare ; dar nu se pot feria pricatele de moarte unul fiir5 de &ilial.
Pentru aceea, pirerea de riiu trebue s5 fie universali : s5 cuprind5 torde pii-
calele de moarle si acele de cart actual nu ne aducem aminte.
e) Sa fie mai pe sus de toate. Mai pe sus de toate poate
sa fie parererea de rau in cloud forme : 1. intensiv mai pe sus
de toate 5i 2. apreciativ mai pe sus de toate.
Intenslu mai pe sus de toate este p5rerea de riiu alunci, and durerea
inimil ce o simlim pentru un p5cat oarecare este mai mare, mai impetuoas5,.
de un grad mai Mall, decal intristarea ce o simfim pentru oricare alt r5u,.
fie clfar si cel mai mare ; apreclallu mai pe sus de loate este p5rerea de-
r5u alunci, and socotim prtcalul un rau mai mare 51, deci, 11 urgisim mai,
fare, decal orice all Mu 51 suntem gala a suferi (Wee alt rliu, decal set mai,
p5aluim.
Párerea de rau, pentru ca sa obtinem iertarea pacatelor, se-
cere sa fie 5i ajunge : apreciativ mai pe sus de toate ; adeca, sa
uram pdcatul mai tare de cat oricare alt rau, fiindca el ester
inteadevar, cel mai mare rau care se impotrive5te 51-1 vatama
pe D-zeu, cel mai mare bun 5i vrednic de iubire. Nu este con-
sult a se face, insa, nici o comparatie intre pacatul ce-1 uram si
intre raul oarecare particular pe care zicem, ca 1-am primi mai
bucuros, decal pacatul, ex.: sa nu sä zica : mai bucuros sa fiu
ars de viu, de cat sa mai fac pacatul cutare. Motivul este, cd
astfel de comparatii pot sa-1 infioreze prin raul ce-1 dore5te 5i
sa se simta mai atras catre pacat, care ii ofera placere.1)
Nu se cere sa fie parerea de rau intensiv mai pe sus de
toate, de oarece intensitatea intristarii, a durerii suflete5ti nu
atarna de marimea raului, care ne intristeaza, ci de tempera-
mentul respectivului, de dispozifiunea sufleteasca in momentul
cand contempleaza raul 5i de alte imprejurari, cari il impresio-
neaza. Peste tot, ne impresioneaza mai tare lucrurile cele cari
cad sub simfurile noastre fizice, decal lucrurile spirtuale, pe-
cari nu le putem cuprinde cu aceste simturi.2)
Asemenea nu este nevoie ca p5rerea de rau sii dureze limp mai inde-
lungat, pentru ca prin ea sii se lerte plicatele, ci ajunge sii fin5 si numai un
singur moment, deoarece in momentul, and omului ii pare r5u de piicalele
1) Noldin, 1 c n 255, 4, a.
2) Dr. V. Suclu, I. c. p. 453, 1, c.

www.dacoromanica.ro
 289

prin cari el a vilimat pe Dzeu, in acelasi moment se $i inloarce la D-zeu.

Es le necesar si Ifni mai multi vreme atuncl, and cste vorbil de o
schimbare radicali a omului vechiu infr'un om nou, prin un nou mod de
viate.i)
D Sä se manifeste intr'o formã sensibilá, ex. : mdrturisirea
päcatelor, fiind i o parte a Sacramentului ; sau cererea umilitA a
deslegárii sau a canonului p. a. ;
442. Chestiunea 1.: Cum trebue sa lie pdrerea de Mu pentru
pdcatele ueniale?
Rdsp.:
1. Piirerea de riu pentru oblinerea ierlirii plicalelor veniale Irebue si
intruneasa aceleasi contil'uni ca si pirerea de riu pentru picatele de
moarte, afaril de universalitate, deoarece plicatele veniale se pot ierta si
unul Mai de allul.
Prin urmare, i Orerea de fin vntru piicafele veniale Irebue si fie
mai pe sus de toate, deoarecee, dacii cineva, and ar fi vorba de incunju-
rarea unui pica!, fie chiar st venial, este gala si aleagi mai bucuros Oca-
tut, decal and mai mare impreunat cu incunjurarea picatului, unul ca si
acesta nu esle vrednic si i se ierte picalul.2)
Motivele cele mai comune ale Orerti de riu mai pe sus de toale
sun! : considerarea pedepselor din purgator, patima i moartea Domnu'ul s. a.,
carj, considerate cum se cuvine, vor aplirea mai mari rele deal cele piimântesti.
2. Cel ce mirturisclle, fie $1 numai picale veniale, dar fin Orere de
rilu, se face vinovat de piicat de moarte. Riutatea acestei lucrirl ski in
frustrarea sacramenlutui de efectele sale, indiferent ci aceasta se irampli
in materie grea sau wadi ; ireverenja este aceea$13)
Pentru validitalea sicramenlului ajunge si /AA penitentul pirere de
niu cel pulin pentru un Oat usor, (gra celetalle veniale, deoarece aceste
nu sunt materia necesaai a mirturisirii.4)
3. E deajuns, pentru primirea Italia a sacramentului, dad, penitentul
are pirere de riiu penlru mullimea Ocatelor veniale, pentru numirul prea mare,
si isi propune serios a micsora acest numiir.6)
S. Alfons interpreleazi aceasli pirerere de nal as4, ca ea si cu-
prindi racer picalele veniale din urmi, in seria comiterii.6)
4 Asemenea, poate fi deslegat in mod valid acela care are Orere de
riu propus de indreptare cu privire la un Oat mai greu ex.: pentru ne-
I

cumOtare, filra sii aibi i pentru Ocatele mai usoare de aceeasi specie.7)
443. Chestiunea 2.: Cand trebue desteplatá pdrerea de raft?
Rasp.: 1. Este absolut necessr ca Orerea de elm si fie desteplati
Thainle de deslegare. Motivul este, a nu poate fi deslegat acela care nu
este dispus, iar care nu are Orere de rill pentru Ocate, acela nu este dispus.
1) Dr. V. Suciu, I. e. p. 453, 2. b).
2 I Lehmkuhl, Casus v. 2. n. 327.
3) Lacroix, 1. 6. p. 2. n. 681-2 ; Lugo, disp. 14. n. 103 urn; S. Alf.
1. 6. n. 449,
4) Suarez. disp 20, 1. 6 n. 7; Lugo, disp 14, n. 118 ; Lehmkuhl, Casus,
v. 2. n. 328-329.
5) Lugo, disp, 14 n. 133.
6) S. AIL I. 6. n. 419.; LPlunkuhl, Theol. mor. v. 2. 393.
7) Ballerini-Palmier', I. c. n. 60, urm ; Noldin, I. c, n. 264, 1, c.

19
www.dacoromanica.ro
290

Este de recomandal ca pArerea d eau sa fie desteptala inainte de

marturislre, dar nu este absolut necesar, hind valida deslegarea aceluia
care, dupà marturislrea plicatelor Matta cu scopul de a prim/ desle-
wire ex. : prin indemnurile confesorului, si-a desteptat parerea de Mu maid
festatil in mod sensibil prin cererea deslegarli si asteptarea sa fie deslegal
si at primeasca canonul.
2. Cu toale aceste, s nu fie a sa de marl intervale de limp infre
desteplarea parerii de rau i mariurisire, incat aceea sa nu mai dureze mo-
ralminte atunci cand se face marturisirea; adeca intre mArturisire si parerea
de fau se cere sA fie o letaturii moral. DureazA moralminte parerea de
ran in mod virtual, in vreun efect oarecare al ei, ex.: in voinfa de a se infir-
turisi, in inconjurarea ocaziunilor de a paclitul, rugilciuni s. a. Poole dura
parerea de rAu i cateva zile. Inceleaza pArerea de rau prin revocare, care
se intamplA prin cliderea in pAcat Prin ciderea in pacat de moarte se re-
voca orice piirere de rill, prin cel venial, tracer cea referitoare la acel pa-
ce! venial. In acesi caz trebue innoilfi pArerea de eau.
Prin urmare, daca cineva s'a pregAtit la mildurisire inainte de masa
cu plirere de fau, se poate spovedi valid dupil masa, sou i maine, dacA
Wa revocat pArerea de rfiu pr:n vreun pace( nou.l)
3. Pentru linistirea constiintei si asigurarea validitAjii mArturisirii, este
consult ca sA.i desteple penitentul pArerea de rfiu inainte de marturisire, si
&I nu astepte clipita din urmii, care eventual poate trece lArA sA alba vreme
sau ocaziune sa.si destepte parerea de tau. Cu atat mai varlos cit preolul
poate st-1 deslege pe penitent dupli terminarea marturisirii, farli sA incerce
in mod special slid destepte plirerea de rau. Confesorul bun, insA, niciodatii
nu o intrelasia aceasta, ci-I indeamnA pe penitent inainte de deslegare, sii-si
destepte pArerea de rAu pentru Wa(e pacatele miirturisite, ba chiar si pen-
tru alle plicate, de cari nu si aduce aminte.
444. Chestiunea 3.: Se care care la validitatea sacramentului,
ca peirerea de rOu so fie defteptato cu intenitunea de a so $i mdrturtsi ?
Rdsp.: Parerea mai probabila, iar dupi Noldin moralminte cerlA, sus-
line cA ntt se cere ca parerea de eau sA fie concepula direct cu intentiunea
de a se si marturisi, ci ajunge daca tnsasi mfirturisirea este impreunalA cu
durerea iniinii pentru plicate, ceea ce se intainpla atunci, &tea pArerea de
eau desteptalA mai nainie, dureazil maralminte in cursul marturisirii.2)
Aceasta parere se razimA pe invallitura Conc. Tridentlin, care spune
cA plirerea de rAu imperfectii, desi nu poate singurA sA-1 ducli pe pAcalos
la justificare fArA de sacramental Penilenfei, tolusi 11 pregdleste la primirea
graliei d-zeestI in sacramental Penitenlei"; lärA sa mai spunA i aceea
ca aceastii pArere de fau ar trebui sA fie conceputA cu intenfiunea de a se
si mArturisi.

5. Propusul de indreptare.
443. 1°. Natura propusului de indreptare. S'a spus
ca, parerea de rau pentru pacate este : durerea inimii 5i urgisi-
rea pacatulut impreunatd cu propusul de a nu mai plcdtui
1) S. All. 1. 6 n. 445-6 ; Lehrnkuhl, Casus, II. n, 321,
2) Lugo, disp. 19. n. 37 ; Noldin, 1. C. n. 257.

www.dacoromanica.ro
 291

Prin urmare, pärerea de rdu adeváratà cuprinde in sine 5i pro-

pusul de a nu mai pacatui sau propusul de indreptare, care se
cere pentru a putea primi iertare de pacate, fie in sacramentul
Penitenfei, fie afard de sacrament.
Propusul de indreptare este vointa de a nu mai pacatui.
Este de cloud feluri :
o) formal, care eMe insu5i actul explicit al voinfei, prin care
penitentul se hotäre5te a flu mai paatui ; b) vithial, este propu-
sul de a nu mai paatui, care se cuprinde implicit in parerea de
rdu pentru pAcate. Cel dinfai este un act al voinfii deosebit de
actul durerii inimii pentru pácate ; iar al doilea este un act al
voinfii care se cuprinde implicit in insu5i actul durerii pentru
päcate.
446. 24. Insusirile propusului de Indreptare. Pentru
validitatea deslegArii sacramentale, propusul de indreptare
-trebue sa fie :
a) Ferm, tare. Ferm este propusul atunci, and penitentul
este hotarit a nu mai pacatui, orice rat' 1-ar ameninf a sau orice
plAcere 1-ar ademeni. Fermitatea aceasta se cere sã fie afectivd
pi nu efectivd. Afectivd este atunci, and se refere5te la dispo-
zifiunea prezenfd, la voinfa prezenlö a penitentului de a nu mai
pacatui, a5a câ dacd acum, in momentul acesta I s'ar imbia on-
ziunea de a pacatui, n'ar consimli, ci ar respinge-o ; efectio6 ar
ii atunci, and s'ar referi la statornicia din viitor, la eventuala
recadere in viitor.
Prin urmare, recäderea in päcat nu dovede5te numai cleat
lipsa propusului term, deoarece propusul nu este 5tiinfa cä nu
va recadea in viitor, ci este voinfa actuald a nu mai pãatui,
care voinla totu5i rdmâne supusa schimbárii.9 Daa recäderea ar
insemna numai deat lipsa propuului de indreptare, atunci toate
marturisirile, dupa cari am recdzut in päcate, ar trebui conside-
rate ca invalide in lipsa propusului ferm de indreptare 5i, prin
urmare, ar trebui repefite, ceea ce nu susfine nimenea.2)
Dacä, insA, penitentul ar recadea indatä dui-A mdrturisire
in ace1a5i pacat 5i intr'ace1ea5i imprejurári färd nici o rezistenfa,
atunci s'ar putea presupune seilos cä respectivul n'a avut propus
ferm, deoarece nu se presupune, cà cel ce a avut propus ferm
a nu mai pacatui, sd uite a5a de u5or 5i de cuand.
Pe baza ecestora putem zice, a are propusul suficient penitentul,
care ar spune di el nu mai vrea sa pciuiasc, dar crede cA nu-I va ia-
1) Lacroix, I. 6. p. 2. n. 1822
2) S. Alf. 1. 6. n. 451, 3.

www.dacoromanica.ro 19*
292

cunjura pacalul, deoarecc Il curma$te slAbiciunea si ne,talornicia de marY

inainle. Mohvul este, ca volute de a nu pitclilui poate sá exisle deodalas
-cu ganduI, sau eventual cu face c va recklea, cunoscAndu-$1 penitenlur
sliibiciunea. Nu se cere la propusul ferm, ca cineva sii creadli câ absolut ntk
ye mai reciidea niciodat8 in villor, ci ajunge volute serionsii actualS de a
nu mai paclitut.3)
Ca s nu se inhinnple cu acesli penitent% Ins, sä cads oarecum ir
disperare cu privire la indreplarea tor, inainle de deslegare, zice Lacroix,.
lrebue dispu$i s creadli, c, dupil cum ne dovedesc atAlea exernple, si el-
vor pulea s6 se fereascii de plicate, nu cu puterile lor slabP, ci cu ajutorul
darului d-zeesc, pe care sS-1 cearA cu toatil increderea.2)
Nici chiar prevederea confesorului probabilii sau chiar $1 moralminfe
cerIA, nu este o dovatill absolul sigurii de lipsa propusului ferm al peniten-
tului $i, deci, un moliv de a1 respinge. Nici S. Petri' zice Lacroix n'a
lost respins ca un nedispus de cAIrA MAntuitoru' la cina cea de taing, desi
a $liut cA a clizut in pAcat 3)
447. b) Se cere sa fie propusul universal, adeca vointa
de a incunjura in viitor toate pdcatele de moarte. Se deose-
be$te universalitatea propusului de cea a parerii de rat!. Durerea
inimii in parerea de Mu universala se refera la toate pacatele
de moarte pe cari le-a facut penitentul, pe cand propusul uni-
versal cuprinde toate pacatele de moarte, atat cele f acute cat $i
cele din viitor.4)
Cu toata ca nu este absolut necesar ca propusul de in-
dreptare sa se conceapa de fiecare pacat de moarte in particu-
lar, ci ajunge propusul universal cuprinzand toate pacatele de
moarte atat cele facute, cat $1 acele pe cari le-ar putea face in
viitor, totu$i se poate indrepta propusul acesta direct $i in par.
ticular, la anumite pacate mai grele $i mai obi$nuite, ca sa fie
mai hotarita $i mai sigura lupta impotriva bor.
Cat prive$te pacatele veniale, intocmai ca i la parerea de
rau, poate penitentul sa-pi propuna incunjurarea unuia sau a
unora pacate numai, Vara sa cuprinda in acest propus i pe
celela1te.6)
Trebue, cu toate aceste, sä se straduiasca omul a mic$ora
numarul pacatelor veniale, deoarece aceste, inmulfindu-se consti-
tuesc primejdia caderii in pacate grele, Wand sá lancezeasca
dorinfa si ravna de a inlatura piedecile propusului in viata su--
9 Laymann, I. 5, Ir. 6. c. 4, n. 8 ; Lacroix, 1. 6. p. 2. n. 1732 ; Lehrn--
kuhl, Casus. V. 2. n 333. Noldin, 1. c. n. 251, 1, a. b.
2) Lacroix, 1. 6. p. 2. rt. 1822.
3) Lacroix, I. c. n. 18z2.
4) S. Alf, I. 6. n. 451, 2. a.
5) S. Alf. 1. 6. n. 449 $i 451, 2-a.

www.dacoromanica.ro
 293

Ileteasca.') Si este recomandabil ca penitentii sd-si destepte pa-

rere de rau cu propus de indreptare, in special cu privire la unul
sau la altul pacat venial de care se simte mai ingreunat, ca sa
poata lupta mai cu elect impotriva lor.
448. c) Se cere sa fie propusul eficace, adeca sa pro-
-duca efectul pentru care a fost conceput : incunjurarea pacatelor
in viitor. Este eficace propusul atunci, and inteadevar determind
vointa sa foloseasca toate mijloacele necesare pentru a putea
incunjura pacatele, si mai ales sä inconjure ocaziunile cele mai
apropiate cari duc la pacat ;2) precum 5i sa implineasca datorin-
tele contractate pe urma pacatului, ex. : repararea pagubii si a ne-
dreptatii facute. Cel care nu vrea sä faca aceste, e semn ca nu
.are propus eficace de indreptare.3)
449. Nota. Pentru practica observam, ca motivul, pen-
lruce multi oameni evlaviosi, cari se spovedesc si se cumineca
,des, totusi nu progreseara in desavarsirea crestineasa, este sau
a nu au propus serios de indreptare, sau ei se gandesc numai
la pacatele trecutului si nu se gandesc serios i la tndreptareu
ultlii in viitor prin incunjurarea pacatelor. Nu este deajuns a
te cai numai de pacatele trecutului, ci trebue sa te straduesti a
incunjura atat recaderea in aceleasi pacate, cat si eventuale alte
pacate in viitor.
4511. Chesliune: Oare este necesar, penlru iertarea pdcatelor
In marturIsIre, sã deOeptanz $1 octal credinlel *-1 al speranfei?
Rasp:
Actele virtutilor teologice (credinta, speranta) explicite sunt nece-
sare atunci, and cineva si-a perdut credinta sau speranta. Pentru alit
penitenti, ca sa poata primi iertare de pacate in sacramentul Penitentei, e
.cleatuns actul implicit al credintei i al sperantei, cum se cuprind aceste
in 1nsa0 marturisirea cu parere de räu. Cel care se marturiseste cum se
cuvine, acela deprinde actul credintei, pentruca se marturisege crezand
ea prin aceasta i se vor ierta pacatele ; §i se marturiseVe in nadeidea
iertarii pacatelor prin marturisire.4)
Articolul II.
Mhturisirea päcatelor.
1. Notiunea si necesitatea mArturisirei sacramentale.
451. 10. MArturisirea sacramentalL este acuzarea
pócatelor proprii inaintea preotului randuit de Bisericd,cu in-
tentiunea de a primi deslegare sacramental& Din aceasta de-
-finitiune se pot trage uriadloarele concluzii :
1) S. Thoma, 3. qu. 87. ar. 1. Ad. 1. Lacroix 1. C. n. 910.
2) Sporer, I. c. p. 3. C. 2. n. 313.
3) Noblin, I. C. n. 261, 3.
4) Suarez, disp. 4. s. 2. n. 7; S. Alf. 1. 6. n. 139 ; Ballerini-Palmieri
1. c. n. 91; Noldin, 1. c. n. 263.

www.dacoromanica.ro
294

a) Marturisirea este acuzarea pdcatelor proprif ate celui

ce se marturiseste, 5i nu descoperirea pacatelor pe cari le-a fa-
cut altcineva ;
b) Acuzarea pacatelor sa se facd inaintea preotului auto-
rizat, randuit spre aceasta de catre autoritatea bisericeasca sau
macar II crede lumea autorizat de catre cei in drept. Prin ur-
mare, marturisirea facutd inaintea unuia despre care 5tim a nu
este preot, despre care 5tim cd nu are jurisdictiune sacramen-
tala, nu se considera de marturisire sacramentala ;
c) Marturisirea facuta cu alt scop, decal a primi deslegare
de pacate, ex.: ca sa ceard sfat, sau mangaiere 5. a., nu este
marturisire sacramentala. Cel ce se marturiseste, insa, numai din
obisnuinta, sau in marturisire retace vreun. pacat de moarte, face
marturisire sacramentala, de5i sacrilegd ;
d) Marturisire sacramentald se considera 5i marturisirea
inceputa numai.
452. 2°. Necesitatea märturisirii sacrament ale.
este tratata amanuntit in Teologia Dogmatica, unde cu dovezi
solide se arata 5i instituirea ei prin Isus Cristos, cand a zis.
Apostolilor sai : Luali Spirilul SIônt, carom veil lena p6catele,.
se vor lerta kr; i edrora le veil finea, vor fi finale.")
Biserica lui Cristos in toate timpurile si in toate locurile a
crezut 5i marturiseste, ca prin cuvintele aceste Isus Cristos a
instituit sacramentul S. Penitente in forma de judecata ; 5i prin
aceasta a poruncit totodata ca fiecare om, care dupa Botez a
cant in pacate, sa se supuna puterii acesteia a legarii 5i des-
legarii, marturisindu-si fiecare toate pacatele sale, pentruca numai
a5a va putea 5ti judecatorul din scaunul märturisirii ce sentinfa
sa aduca : de »iertare« sau de qinere«.2)
Prin urmare, dupa parerea de rau cu propusul de indrep-
tare »trebue sa urmeze marturisirea din gura a tuturor pacate-
lor in parte, pentruca duhovnicul nu poate sã deslege nimic
dna nu stie ce trebue sä deslege 5i ce canon trebue sa dea)
453. Invatatura oficiala a Bisericii, in aceasta chestiuune,
se afla definita in Conc. Tridentin, care zice : »De va uega
cineva, ca marturisirea sacramentald : ori nu este instituita, ori
nu este necesara pentru mantuire, din drept d-zeesc ; ori va
zice ca modul de a se marturisi secret, numai preotului, a5a
dupd cum 13iserica catolica a practicat si practica dela inceput,
1) loan, 20, 22-23 ;
2) Conc. Prov. I. t. 5, C. 5. n. 2.
) Confesiunea Ortodoxa". ; vezi Dr. V. Zuciu, 1, C. p. 465, nota 2..

www.dacoromanica.ro
 295

tr Ii slran 1e intilutiunea I dispozitiunea lui Cristos, 5i cä ar

ii o inventiune 4omeneasca sä fie anaterna. ;«') apoi : »De va
zice ciitteva, a in sacrameatul penitentei nu ar fi necesar, pen-
iru ietlarea pazatelor, din drept d-zeesc, ca sä se marturiseasca
toate pacatele de moarte 5i fiecare in parte, de cari omul, i5i
educe aminte, dupd o tuvenita ispitire, facuta cu di1iginf, chiar
5i cele ascunse, 5i cele cari sunt in contra celor doua porunci
din urma a decalogului, 5i imprejurarile, cari schimba specia pa-
catului ; ci, ca marturisirea aceasta ar fi folositoare nurnai pen-
tru instruirea si mangdierea penitentului, 5i ca odinioara s'ar fi
practicat numai pentru a putea prescrie canon ; sau ar zice, ca cei
cari se straduesc sa-5i marturiseasca toate pacatele, nu vreau sa !
lase nimic necunoscut inlantea indurarii d-zee5ti ; sau in sfar5it,
ca nu trebue marturisite pacatele veniale : sa fie anatemd.«1
2. insuOrile InArturisirii sacramentale.
Insu5ia91e marturisirii sacramentale sunt urmatoarele
454. 1°. Martnrisirea Sacramentala trebue sa fie voca/6.
Fiecare este obligat sub pacat greu sa-si marturiseasca päcatele
sale cu -graiu viu, afard de cazul imposibilitatii atat fizice, cat 5i
morale. Marturisirea vocala nu obliga pe baza poruncii divine,
caci nu exista o astiel de porunca, dar obliga pe baza practicei
de veacuri a 13iseriaii, care practica s'a ridicat la valoarea de lege._
In caz cá marturisirea vocala ar fi cu neputinta, se poate
face prin scrisoare, interpret sau orice semne prin cari peni-
tentul poate sa-5i descopere in deajuns pacatele. Astfel de ca-
zuri ar fi : and cineva, fiind locul prea stramt, nu s'ar putea
marturisi cu graiu viu ca sá nu-1 auda altii ; cand unei fete i-ar fi
ru5ine 5i n'ar 51i cum sd exprime pacatele urate, decat scriindu-le
5i sa le dea confesorului sa le citeasca, 5i zicand >de aceste
sum vinovata, san ma acuz« ; bolnavul care sufere de un greu
morb -de gat 51 nu poate sa vorbeasca ; and confesorul ar fi
cam surd; cand vreun penitent scrupulos ar crede cd nu poate
face marturisire intreaga cu graiu viu de groaza ispitelor ; and
penitentul ar fi mut 5. a. m. Mutii sunt obligati 5i ei sa se
märturiseasca, 5i e recomandabil sa se mdrturiseasca prin scri-
soare, daca pot, dar nu sunt siliti la aceasta ; sunt obligati sa
foloseasca mfiloacele -ordinare pentru a face marturisire, dar nu
cele extraordinare, cum ar fi marturisirea prin scrisoare.
Cel care, gall de cazul necesitätii, ar face intreaga mar-
3) Conc. Trid. ses. 14. can. 6.
2) Conc. Trid. ses. 14. can. 7.
www.dacoromanica.ro
 296

turisirea prin semne sau prin scrisoare, ar comite pacat greu $i

-confesorul ar trebui sa nu-1 deslege.1)
455. 2°. Sa fie secre(d, adeca singur confesorul sä audd
ce spune penitentul $i nimenea altul. Aceasta pe baza institufiunii
divine $i a poruncii biserice$ti.2) Se poate face $i marturisire
public5, cum se si facea in veacurile dintai ale cre$tinismului,
dar nimenea nu este obligat la aceasta, nici din porunca d-zeiasca,
nici bisericeascä. In consecinfa, cei cari sunt in naufragiu sau
cei cari nu cunosc limba confesorului, nu sunt obligafi, nici chiar
in ceasul morfii, a se marturisi public, pentruca si marturisirea
prin interpret este publica, de$i interpretul este obligat sa pastreze
sigilul sacramental.3) Ajunge daca isi marturisesc pacatele prin
semne, a$a cum pot, ca $i cei muli.4)
456. 3°. Sa fie adev6ralã, adeca sa spuna sincer toate
a$a cum sunt si precum se simte vinovat de ele, nimic adaugand
sau mic$orând, infrumusetand sau scuthnd $i nimic ascunzând,
ce se fine de materia necesara a sacramentului. Prin acea-
sta ar induce in eroare pe confesor in materie grea, ceea
ce ar face ca märturisirea sa nu fie intreaga $i, prin urmare,
invalida.
Sinceritatea marturisirii exclude minciuna in marturisirea
pacatelor. A minfi in marturisire cu privire Ia materia grea $i
necesara, constitue sacrilegiu, pacdtuind in contra adevarului $i
a reverenfel ce o datoräm acestui sacrament. Aceasta minciuna
sacrilega altereazd judecata sacramentala in materie grea $i in-
valideaza deslegarea.5)
457. Minciuna in marturisire este sacrilegiu si invali-
deazd deslegarea in urmatoarele cazuri :
a) and penitentul neaga sau ascunde un pacat de moarte,
sau un pacat pe care 1.1 crede el cd e de moarte ;
b) and penitentul se acuza fals de un pacat de moarte,
afard de cazul, când ar face-o aceasta din simplicitate sau scru-
pulozitate ;6)

1. 6. n. 493.
1) S. A'f.
2) Conc. Lat. IV. C. 21; Conc. frid. ses. 14, can. 6.
31 S. Alf. I. 6. n. 494.
4) D,cr. S. Of. din 28 Febr. 1633.
5) Noldin, I. C. n. 271, 1.
9 S. A'f. e de parerea, ca cel ce neagI un pacat d, moarte, sau se
acuza de un pacat de moarte p2 care nu l'a facut, cornite doua pkate :
un sacrilegiu contra vinutii religiunii, pentru ireverenta fata de sacrament ;
si pacatul minciunii contra veracitatii. I. 6. n. 497.
www.dacoromanica.ro
 297

c) and penitentul, descoperindu-$i pacatele, se exprima in

a5a fel, ca duhovnicul sa infeleaga pacatele veniale ca pacate
grele $i cele grele ca pacate u$oare, Mara de cazul caul ar
.avea motiv just sa retaca vreun pacat.1)
458. Minciuna in rnarturisire nu constitue sacrilegiu, nici
invalideaza deslegarea in urmatoarele cazuri :
u) Cand se ref era la lucruri u$oare, sau $i grele, dar
cari nu se tin de sacrament sau nu formeaza materia necesard
a sacramentului, ex. : ar povesti o istorie neadevarata ; sau cand
penitentul ar nega un pacat venial.
Minciuna in marturisire cu privire la lucruri cari nu se fin
cle marturisire este pacat greu sau u$or, dupa natura lucrului
la care se refera, dar nu este sacrilegiu.2)
b) Cand penitentul ar nega un pacat de moarte, marturisit
deja.°)
c) Cand penitentul s'ar acuza fals de un pacat venial, pe
care nu I-a comis ; aceasta, insa, poate sa constitue pacat greu,
in caz ca alta materie nu mai prezintä, deoarece ar invalida
deslegare, neavand materie suficientd, afara de cazul cand ar face-o
aceasta din scrupulozitate.
459. 40 . Sa fie marturisirea umili'd, adeca sa recunoasca
penitentul vinovafia sa $i sa nu incerce a pune vina pe allii sau
pe imprejurarile grele $i pe ispltele prea mari. Nici sa se laude
cu faptele lui, ca $i cum dela sine le- ar fi facut pe acele, sau sa
se inalfe, ca fariseul din S. Scriptura, ci cu durere saii marturi-
seasca vinovafia sa, cad zice Psalmistul : Spirit umilit, inimd
infrdntd si smeritd D-zeu nu va urgisi.")
460. 5°. Sa fie d(scretd, adeca sa se foloseasca de
vorbe decente in acuzarea pacatelor, mai ales acelor contra cas-
titafii-; iar pacatele $i defectele altora sa nu le descopere fara
motiv just.°)
461. 6°. Sa fie tntreagd. Avand acesta o insamnatate
foarte mare, o vom trata separat.

1) Noldin, 1. C. n. 271, 1, ce.

2) Noldin, 1 C. n. 271, 1, C.
3) Luc), di tp. 16. n. 96; S. Alf. 1. 6. n. 435.
4) Laymann, 1. 5, tr. 6. c. 8. n. 15, 1. f. 1. Sf. A;f. 1. 6. n. 496.
5) Ps. 59.
9 1. Marcu, 1. C. p. 402.
www.dacoromanica.ro
298

Aiticolul III.

Intregitatea mArturisiril.
1. Intregitatea materialg.
462. Intreagd se zice márturisirea atunci, and cuprinde
toate pdcatele facute. and in marturisire se descoper toate pa-
catele de moarte facute dupd Botez 5i Inca neiertate direct, avem
intregitatea materiala a mArturisirii ; dacd se spun nurnai acele
pdcate de moarte de cari ne aducem aminte 5i pe cari con-
siderand imprejurdrile date le putem 5i trebue sä le desco-
perim, atunci avem intregitatea formala a marturisirii.
Intregitatea materiald a marturisirii e foarte greu de reali,.
zat, pentru aceea la validitatea mdrturisirii nu se cere totdeauna,
5i intre toate imprejurdrile, sa facem marturisire care sa aibd
intregitate materiald. Nici Mantuitorul, nici 13iserica nu pretinde
o astfel de intregitate a márturisirii intre toate imprejurarile,
fiind aceasta, de multe ori, o imposibilitate sau morald sau chiar
5i fizia.
Cu toate aceste, numai dacd se poate, marturisirea trebue
sd fie intreagd. Intreagd este atunci and descoperim toate pá
catele de moan& facute dupd 133tez, cu numárul, specia $i Prz-
prejurdrile lor.
463. Prig urmare, la intregitatea unei márturisiri se cere :
1°. SA' se spund toate pacatele de moarte. Aceasta obliga-
liune nu se referd 5i la pdcatele veniale, de5i e foarle consult
5i folositor pentru suflet, ca sd se descopere 5i pdcatele veniale.
Motivul este, cd aceste se pot ierta 5i pe and cale, de cat cea a
deslegarii sacramentale.1)
Cu toate aceste sunt cazuri speciale, and este poruncita
de Biseria 5i marturisirea pacatelor veniale. Ex.: in unele or-
dine caluggre5ti sunt prescrise marturisiri lunare sau bin-rensuale,
obligatorii, ceea ce nu se poate intelege numai cu privire la
pdcatele de moarte, ci 5i la cele veniale, deoarece nu se presu-
pune cá monahii aceia sä comitd atat de des pdcate de moarte.2)
464. 2°. SA* se spuna toate pdcatele de moarte cu nu-
morel. Se cere anume la intregitatea mdrturisirii »Sd se martu
riseasa toate pácatele de moarte si fiecare fri parte, de cari
omul Ii aduce aminte dupd o cuvenita ispitire.«9
1) Conc. Trid. ses. 14. c. 5.
2) Noldin, 1. c. n. 275, 1, b.
3) Conc. Trid. ses. 14, can. 8.
www.dacoromanica.ro
 299

Numarul pacatelor de noarte descoperite in marturisire tre-

bue sa fie sigur. Prin urmare, nu este deajuns pentru intregi-
tatea marturisirii a spune numai a5a : am intrelasat ascultarea
S. Liturghii adeseori ; de cateva ori n'am finut postul ; am injurat
mai adeseori 5. a.
In caz Ca nu am putea spune numar sigur, ceeace de alt-
cum se intampla de multeori, atunci se va spune un numar aproxi-
mativ, zicand asa ; cam de 3 ori, 4. 5. 5cl. Aceasta aproxima-
Pune e a se intelege a5a, ca sa cuprinda cateva unitati in minus
sau plus decal numdrul aratat, ex. : cand ar spune : cam de 3 ori,
se intelege : de 2-3-4 ori; cam de 5 ori ---.- 4-5-6 ori;
la cam de 10 ori ------ se va intelege Inca cloud unitäti in minus
8 -9-10 11-12 ori; la cam de 20 ori = se va
sau plus .----
intelege inca trei sau patru unitati in plus sau minus --= 17
20-23 ; cam de 50 ori --= 45-50-55 ; cam de 100 ori ---=
90 100-110 ; 1)
Daca penitentul dupa aceea i5i aduce arninte de numarul
exact al pacatelor 5i acela intrece in masura considerabila pe
cel declarat aproximativ in marturisire, atunci va trebui in pro-
xima marturisire sa spuna aceasta diferenta in plus ; daca, insa,
numarul aproximativ declarat este mai mic, nu este obligat la
nimic, fiindca numarul mai mic se cuprinde in cel mai mare
declarat deja, pana cand in cazul intaiu plusul nu s'a cuprins in
numärul aproximativ mai mic declarat in marturisire. Ex. cineva
a declarat ca a injurat numele lui Dumnezeu cam de 10 ori si
apoi se convinge ca a injurat de 20 ori, plusul peste numarul
aproximativ, care la cam de 10 ori este 12, va fi de 8 ori mai
mult.2) Acest plus it va declara in marturisirea proxima. Nu este
obligat sa,1 declare daca este neinsamnat.2)
Dar nu o arareori se intampla ca penitentul sa nu 5tie spune
nici macar numar aproximativ. In acest caz confesorul va intreba
cu privire la obi5nuinta de a pacatui, cat timp a durat, de cafe ori
s'a repefit de obiceiu inteun an, tuna, saptamana sau zi. Peste
tot, insa, in cazuri de aceste, mai ales fiind vorba de pacdto5ii
consvetudinari, nu va cauta confesorul sa fie prea exact in fixa-
rea numarului pacatelor, nu va cauta sa fie fixat cu exactitate
ma tematica, 5tiind ca aceasta, de cele multe ori, este cu nepu-
tinfa. Pe ace5ti penitenfi ii va intreba confesorul infelept -asupra
1) Lugo, disp. 16, n. 96-97 ; S. Alf. 1. 6. n. 466 ; Lehmkuhl, Casus
v. II. n. 347 ; Noldin, I. C. n. 277, 3, b. ;
2) Noldin, I. C. rt. 277, 3, C.
3) Noldin, I. C. n. 280, 3.

www.dacoromanica.ro
 300

obi5nuntei de a pacatui, asupra recaderilor, de cafe ori intr'o zi,

saptarnâna sau luna. $i din numdrul aproximativ al acestora i5i
va forma o judecatd despre starea sufleteasca a penitentului.
Nu va stdrui sA fie exact 5i când nu se poate, prin ce s'ar
expune primejdiei de a gre5i.')
Notg. Pacatueste greu impotriva intregitáfii marturisirii, cu privire la
numarul pacatelor, acela, care intenfionat sau din negligenfa culpabila.
declarä un numar mai mare sau mai mic de pacate, precum si acela, care stiind
numarul exact al pacatelor, totusi, din Mutate, declard un numar aproxi-
mativ. Motivul este, ca prin aceasta altereaza judecata sacramentala in
materie grea. Sunt scutifi de pacat scrupulosii.2)
463. 3°. Sa declare toate pdcatele de moarte cu specia
lor individuala.°) Este 5tiut anume, cd pacatele se deosebesc unele
de altele 5i prin malifia lor caracteristia care este formal deo-
sebitá de-a altora.4)
Prin urmare, nu este deajuns pentru intregitatea mdrturi-
sirii a declara numai in general, a5a : > am pacatuit grew ; pre-
--cum nici a declara numai specia generic5, afard de cazul nece-
sitafii, zicdnd : am pkatuit greu in contra dreptafii 5cl., ci va
-trebui sd declare specia infima a Pacatului, ex.: am facut paguba
mare aproapelui meu pe nedreptul, 5cl.
E de notat, insa, in cautarea speciei infime a pacatelor sa
nu fie prea zelos confesorul, rleoarece nu tofi penitenfii cunosc
aceasta deosebire a pdcatelor, mai ales penitenfii mai simpli, ne-
invafafi ; 5i printr'un exces de zel ar face marturisirea odioasa.
De aceea nu-i va tortura cu intrebari prea amänunfite in aceasta
chestiune.
466. 4°. Sa declare toate pacatele cu tmprejurárile lor.
Imprejurarile sau circumstanfele pacatelor pot fi :
a) Imprejurari cari sch'mbd specia pacatului, prin aceea
cd adaug o noua malifie catre cea pe care o are lucrarea din
partea obiectului sau, ex. : faptul, cd un lucru este consacrat lui
D-zeu, adauge o noud malifie lucrárii rele care atinge acel lucru ;
ap: Paul, in sine, este un Out contra poruncii a 7, dar f u-
rarea unor lucruri sfinte sau sfinfite lui D-zeu, este sacrilegiu,
un pdcat contra virtufii religiunii.
1)) ImprejurAri sau circumslanfe agrauante, cari märesc
gravitatea unui delict 5i, deci, 5i culpabilita tea.
9 Sporer, pr. 3. c. 3. n. 451 ; S. Alf. I. 6. r. 466 ; anicot Theol.
mon V. II. n. 285 ; Lehmkuhl, Casus, n. 347, R. 3.
2) Noldin, I. c. n. 277, 3, a.
d) Con:. Trid. ses. 14. can. 7.
4) Dr. A. Nicolescu, Teologia morala, v. I. p. 254.

www.dacoromanica.ro
 301

c) Imprejurari sau circumsianfe alenuanfe, cari mic5oreaza,

atenuaza gravitatea unui delict, deci 5i culpabilitatea.
Agravarea sau atenuarea culpabilitafii se intampla in ca-
drele aceleia5i specii, deci nu schimba specia pacatului, ci numai
maresc sau mic5oreaza malifia, avand in vedere modul savarsirii
lucrarii rele, .a persoanei, locului, timpului, duratei 5i intensitafii
5c1. Nat agravarea cat 5i atenuarea poate fi inteo masura mai
mica sau mai mare.
467. Principii :
10. Imprejurarile cari schirnbd specia pacatului frebue decla-
rale in marturisire pe baza poruncii divine. Aceasta se cere
la intregitatea marturisirii.l. »Deoarece Isus Cristos a pus pe
preofi, incat aceia sunt vicarii lui, de judecatori, cari dupa pute-
rea cheilor sa aduca sentinfa de iertarea sau finerea pacatelor,
prin aceasta a demandat, ca nu numai in genere, ci 5i in spe-
cie f i cote unul sa li se spund pdcatele de moarte . . .«2)
2°. Nu exista nici o porunca care sa pretirtda declararea
circumstanfelor agravante sau atenuante. Conc. Trid. spune, ca
nimic altceva nu cere biserica dela penitenli, decat sa declare
toate pacate de moarte CU impre jurO rile care schimbó specia
5i unul cafe unul.3) lar, incat prive5te Catechismul Roman, el
prescrie declararea acelor imprejurari, cari schimba specia teo-
logica a pacatelor, facand din pacat u5or pacat greu 5i intors4)
Nu este adevarat zice zice S. Alf. ca declararea circum-
stanfelor agravate, nu numai cele in masura mai mica, dar 5i cele
in masurd mai mare, ar Ii necesara la fixarea canonului, deoarece
pentru a putea da canon convenabil nu se cere sa fie egalitate ab-
soluta, ci ajunge ca satisfacfiunea impusa sa fie proporfionata cu
greutatea pacatelor cunoscuta dupd numarul 5i specia pacatelor.5)
La stabilirea unei egalitafi exacte intre canon 5i greutatea paca-
telor s'ar cere sa se cunoasca precis imprejurarile agravante-
sau atenuante in orice masura, ceeace nu sustine nimeneaM de-
oarece aceasta ar constitui o greutate enorma pentru penitenfi si
pentru confesor, pentruca cine ar fi capabil sa fixeze cu exacti-
tate masura tuturor circumstanfelor agravante sau atenuante.
3°. Cu toate aceste sunt cazuri, cand este consult sa se
1) Conc. Trid. ses. 14. c. 5 ; can. 7 ; Codex. c. 901 ; Cart impre
jurAri schimba specia pacatului se spune in Teologia Morald.
2) Conc. Prov. I. t. 5. C. 5. n. 2.
3) Conc. Trid. ses. 14. c. 5, si can 7.
4) Noldin, I. C. n. 282, 2, a.
5) S. Alf. I. 6. n. 468.
6) Lugo, disp. 16. n. 120.

www.dacoromanica.ro
302

declare in marturisire 5i circumstanfele agravante, infelegem pe

cele mai insamnate, pentru lini5tirea con5tiinfei 5i pentruca sa
cunoasca mai bine confesorul starea sufleteasca a penitentului
5i a5a sd 5tie ce mijloace potrivite sa-i recomande pentru incun-
jurarea pacatelor. Dar nu trebue intretrali nici lasafi penitenfii
sa declare amdnunfit toate circumstanfele pacatelor urate contra
poruncii a 5asea, pentru a evita primejdia ispitelor prea mari,
atat pentru confesor cat 5i pentru penitent')
4°. In caz cã penitentul ar fi intrebat asupra imprejurarilor
agravante, el este dator a le descoperi confesorului, care are
drept sa intrebe nu numai asupra celor ce se cer la intregitatea
marturisirii, ci 5i asupra altor lucruri,2) cum sunt : a) imprejurd-
rile agravante, ca : chestiunile privitoare la restitufie : cantitatea
lucrului furat sau a pagubei ; b) durata pacatului sau a obiceiului
-de a pacatui (aceasta 5i pentru a cunoa5te numdrul päcatelor,
cat 5i pentru a 5ti ce mijloace sa-i recomande); c) cu privire
la pacatele rezervate ; d) cu privire la ocaziunea de a pacdtui ;
e) cu privire la recaderea in pacat ; f) cu privire la anu mite obli-
gafiuni grave de pe urma pacatelor, 5i alte chestiuni cari privesc
dispozifiunea penitentuluts)
468. 5°. Dintre circumstafele atenuante numai acele tre-
bue declarate in mdrturisire, cari schimba specia teologica a pa-
-catelor, cum ar fi, cand din un pacat de moarte ar face un pacat
venial, ex.: neinsemnatatea (parvitatea) materiei, nebagarea de
seama 5. a. ; sau cari ar avea mare influenfa asupra judecafii ce
si-ar forma confesorul despre dispozifiunea penitentului.4)
469. Noia I., Daca cineva a curvit de trei ori, dar cu trei femei,
e deajuns daca declara ca a curvit de trei ori, fgra sa spuna Ca cu aceea$i
persoana sau cu altele. Dar pentru confesor este bine sa $tie pentru ca sa
poata cunoaste starea penitentului $i sa stie recomanda mijloacele potri-
vite, deoarece usor se presupune, ca cel ce a curvit cu una si aceeasi per-
soana de trei ori, sa fie in ocaziunea proxima de a pacatui.5)
470. Nota 2. Incestul intre consangeni si afini de orice grad, nu
schimba specia pacatului. S. Alf. este de parerea ca numai incestul intre per-
soane consangene in gr. I. linia dreapta, schimba specia pacatului.6) Proba-
1) Noldin, 1. C. n. 282, 2, b.
2) Inocenhiu XI. a damnat urmatoarea propozifiune (58); Non tene-
rnur confessario interroganti fateri peccati alicuius consuetudinem". Denzin-
ger, I. c. n. 1208.
3) S. Alf. 1. 6. n. 467 si 468.
4) S. Alf. I. 6. n, 371 ; Lehmkuhl, Casus. v. IL n. 346, R. 4.
5) Lacroix, I. 6. p. 2. n. 18 ; Lehrnkuhl, Theol. mor. II. n. 416. urm
Casus, n. 356 ; Noldin, 1. C. n. 282, 2, C.
') S. Alf. I. 6. ri. 469 $i 470.

www.dacoromanica.ro
 303

bill este parerea comuna, ca nu schimba nici intre acesti consangeni, asa
ca in marturisire e deajuns sa spuna penitentul numai atit : am comis In.
cest, WA sa declare gradul de rudente cu persoana complice.I)
Trebue insa sa se declare imprejurarea daca, de ex.: parintii au pa-
catui4 cu fii lor constrangandu-i, fiind ei sub stapanirea lor ; sau fiul cu
mastera, solia tatdlui, tacand prin aceasta mare suparare tatalui.
471. Chestiunea 1 : Este ualida mörturistrea aceluia, care an
pacal de data mat recenta 11 dectard ca si an pacat vechIu?
Rasp: La intregitatea marturisirii se cere ca penitentul sa desco-
pere toate pacatele de moarte, cu numarul specie si imprejurarile cari
schimba specia pacatului. Aceasta se fndeplineste si prin faptul ca peni-
tentul prezintd un pacat recent ca si un pacat vechiu, sau chiar iertat
deja. Minteste cu privire la imprejurarea externa, accidentala a timpului
and s'a comis pdcatul, care circumtanta externa si falsa nu schimba specia
pacatului.
Nu importa nIci faptul ca prin aceasta confesorul a fost dus in trata-
cire, dându-i un canon mai mic, judecand fals, fiindca i s'a prezentat ',Soca-
tul cutare ca iertat deja. Gresala confesorului nu invalideaza deslegarea,
dacd el a putut judeca corect asupra materiei necesare : pacatul de moarte
declar'at cu numdrul si specia.
Prin urmare, penitentul care amesteca intentionat plcatele recente
printre cele vechi, mai ales in marturisirea generala, a facut marturisire
intreagã si validd.2)
In practica, insa, fiind intrebat pe motiv just asupra timpului cand
a comis pacatul, este dator sa spuna adevarul si dacd neaga, sau spune
ca pacatul cutare e vechiu si dela ultima marturisire n'a comis pacat, min-
teste in mod sacrileg si deslegarea. este invalida.3)
472. -- Chestiunea 2: Trebue marturtsite pacatele dubii?
Rasp.:
Cand vorbim despre pacatele dubii aici, intelegem totdeauna dubiul
pozitiv.
1. and civeva dubiteaza a oare a comis un pdcat oarecare sau nu,
si oricht se ispiteste nu poata inlätura dubiul, nu este obligat sa-1 martu-
riseasca acel pacat, deoarece Conc. Trid. spune ca trebue declarate acele
pdcate de moarte, pe cari, dupa o amanuntitd ispitire, le cunoastem. Dar
despre pacatul a carui existenta este dubie, nu avem cunostinta certa, in
consecinta nu este obligatiune sigura a-1 marturisi. far obligatiunea dubie
nu este nici o obligatiune. .

2. Cand cineva stie cal a comis un pacat, dar dubiteaza, ca oare e

pacat greu sau nu, asemenea nu este obligat sd-1 märturiseasca. Pentru
practica, insa, e de notat, ca dacd dubiul se refera la insasi materia pa-
catului, ca e grea sau nu, penitentii mai irbtruiti in ale religiunii nu sunt
obligati sd-1 marturiseasca, desi este consult pentru lintstirea constiintei ;
penitentii neinvatali, cari nu stiu sa faca deosebire asa de bine intre pa-
catele grele si usoare, de comun trebue sa-1 marturiseasca.
I) Suarez, disp. 22. s. 3. n. 12 ; Lugo, disp. 16. n. 315 ; Ballerini-
Palmieri, 1. c. n. 210 ; Nolciin, De Sexto, n. 22 ; Ferreres, Compendiu Th.
m. n. 588 ; Casus, II. n. 505 ; Vermeersch, Theol. m. IV. n. 86.
2) Ferreres, Casus, II. n. 492, urm.
3) Noldin De sacr. n. 283.

www.dacoromanica.ro
304

Daca dubiul s. refera la aceea c oare a consimtit ps deplin la

pdcat sau nu, ponitentii cu constiinta treazd, cari nu prea obisnuesc a pa-
cdtui, nu sunt obligati sd-1 mdrturiseasca ; penitentii scrupulosi, nu numai
cá nu sunt obligati, dar niri nu trebuo ldsati sa-1 marturiseascd ; penitentii
cu constiinta laxd, judecând dupa. cele ce se intampld de comun, sunt obli-
gati sd marturiseascd pdcatul dubiu.1)
3. and cineva stie ca a facut pleat greu, dar dubiteazd ca oare l'a
marturisit sau nu, nu este obligat sà-1 marturiseascd Inca odatd, presupu-
nand Ca penitentul a fost totdeauna cu bagare de seamd si constiincios in
marturisirile sale, desi de multe ori e consult pentru linistirea constiintei.2),
Scrupulosii nu trebus lasati sa marturiseasca atari pacate, numai in
caz ca sunt siguri de ele ; sau, cum spun moralistii, când pot SA jure cd
au facut pacate de moarte si nu le-au marturisit.3)
In caz Ca cineva ar mirturisi numai pacate dubii, in lipsa de mate-
rie certd, nu i se poate da deslegare, numai conditionata ; de aceea e con-
sult ...sd mai acuze macar vreun pacat sigur din marturisirile de mai'nainte
in care caz i se &à deslegare absoluta.
4. Daca cineva a marturisit odatd un pdcat ca i dubiu si dupd aceea
a aflat cd e sigur, nu este obligat sa-1 mai mkturiseascd ca sigur.4)
473. Chestiunea 3.: Trehue märturisite'aclele exlerne?
Rdsp.: Desi actul extern, lucrarea fizia in sine considerata, este in-
diferentd, totusi in concret primeste malitia actului intern, al cdrui com-
plement, intregire este ; actul extern fiind executarea actului intern, impreund
cu acesta formeazd un intreg moral: Numai prin actul extern devine
pdcatul consumat.
In consecinta, actul extern prin care s'a intregit sr s'a executat ac-
tul intern, Imbue declarat in marturisire, caci numai asa se poate cunoaste
mdrimea nedreptatii facute cuiva i eventualele obligatiuni ce decurg dirt
pacat. Astfel, mt este deajuns sa se spuna in marturisire numai atat : ant
auut de gând so fur: ci (in caz cd a si sávarsit): am Arab))
474. Chestiunea 4.: Trebue mOrturisite efectele pocatului?
Rasp.: Efectele lucrdrilor pdcatoase, cari nu stau sub puterea lucra-
torului, adecd nu atArnd de vointa hti sa urmeze sau nu actiunei odatä
pusd, nu trebue declarate in mArturisire. Asa sunt unele lucrari rele pe
cari, dacd odatd le-am fäcut nu mai putem impiedeca efectele lor rele,
cari pot sd urmeze, ex.: dai cuiva venin sa bea : moartea va urma ori
vrem noi ori ba. Deci in aceste cazuri, ajunge dacd declardm intentiunea
rea cu care am pus lucrarea si insasi lucrarea eficace pdcdtoasà.
Sunt cazuri, totusi, când e necesar sd se spund si efectele, mai ales

475. -
and este vorba de obligatiunea la restitutiune, iregularitati sc1.6)
Chestiunea 5. ; Se poale Injumalb(1 mOrturisirea, anal con-
Jesor sd I se spwid prIca(ele de moarte, iar altuia cele uenlale?

1) S. Alf. 1. 6. n. 476 ; Lehmkuhl, Casus II. n. 361; Noldin, I. c. n. 380, 2.

2) Lugo, disp. 16. n. 58 ; S. Alf. I: 6..n. 77.
3) S. Alf. I. 6. n. 477.
4) Lugo, disp. 16. n. 77.
5) Noldin, 1. c. n. 278 ; Lacroix, 1. 6. p. 2. n. 943 urm. ; Lehmkuhl,
Theol. mor. II. 410 ;
6) Lehmkuhl, Theol. mor. II. 411; Casus, II. n. 349; Noldin, 1. c. n. 279.

www.dacoromanica.ro
 305

Róso.; Se poate iniumdtali, dacA prin aceasta nu se vatAmA intregi-

tatea marturisirii. La intregitatea mArturisirii se cere ca toate pdcatele de
moarte sd fie declarate impreuna.4) In consecinta, se poate injumatati mars.
turisirea descoperind unui confesor toate pacatele de moarte, iar altuia cele
veniale. Astfel de iniumatalire se admite, de altcum, numai din cauza
justA, ceea ce nu poate sa fie nici cfind ocupatiunea multiplA a confeso-
rului. Prin urmare, nu se poate ca un confesor, pe motiv a e prea ocupai,.
sa deslege numai de pdcatele rezervate si de celelalte plcate grele sA
deslege altul ; poate insA un confesor sa deslege dela censuri numai, iar
dela pacate sa deslege altu1.2)
In cat ca penitentul ar cduta anume sA injumatateascA mArturisirea,
pentruca asa sa poatd pAcAtui mai upr, rdmAnAnd in ocaziunea de a pAcatul
greu, atunci, pe langa a ar comite pAcat greu, si mArturisirea lui ar fi
invalida pentru lipsa pArerii de rdu3)
Notii: In caz ca pAcatele grele s'ar marturisi separat de cele veniale,
atunci trebue sá se marturiseasca cele grele intAi

2. Intregitatea formalA.
476. De5i la märturisirea adeväratá se cere, in general
vorbind, intregitate materialä, totu5i aceasta de multe ori este cu
neputinfd. Pentru aceasta, intregitatea materiald nu este necesard
intotdeauna 5i intre toate imprejurdrile.
Este insá absolut necesard intregitatea formald a mkturi-
sirii. Formal intreagd este mkturisirea atunci, când cineva i5i
mkturise5te pdcatele de moarte tkute dupd 13otez, cu numärul,
specia 5i imprejurkile lor a5a dupd cum, intre imprejurkile date,
este cu putinfd, sau intrucat nu are vreun motiv just ca sa re-
tacd vreun pdcat.4) Prin urmare, pentru intregitatea formald a
márturisirii se cere, ca sä se mkturiseascd toate pkatele de
moarte fäcute dupd I3otez 5i Inca neiertate, intrucat, dupd o cu-
venita ispitire a con5tiinfei, i5i aduce omul aminte de ele 5i intre
imprejurarile date trebue 5i se pot spune. Aceasta este dispo-
zifie dumnezeiasca, rkridnand penitentul obligat ca in mkturi-
sirea proximd, de va fi cu putinlà, sa' declare 5i acele pkate,
pe cari din cauzä justä le-ar fi retkut in mkturisire. La aceasta
intregitate se referd dispozifiunea Conc. Trid.') 5i despre acea-
sta spune Conc. Prov. I. »De sine se infelege, cä obligaliunea
aceasta a marturisirii intregi se referd la toate pkatele de
moarte, cari ii vin omului in minte, dupd o examinare dili-
gentd a con5tiinfei ; alte pkate, insä, de call, fdrá de vina sa,
1) S. Alf. 1. 6. n. 471, 55.
2) Noldin, I. C. n. 274.
3) Laymann, 1. 5. tr. 6. C. 8. n. 14
4) C. Telch, 1. C. p. 255.
5) Ses. 14. C. 5. can. 7.

www.dacoromanica.ro 20
306

nu-5i aduce aminte, se considerd cuprinse peste tot in aceea5i

mArturisire, a5a, insd, incat penitentul este obligat dupd aceea
in mod direct a le supune cheilor, indatd ce-i vor fi venit in
minte«.9
Pdcatele nedeclarate in mkturisire trebuesc in proxima
mdrturisire declarate ca 5i materie necesard, retâcerea cdrora
fait motiv just invalicleazd mArturisirea.
Din cele de pAnd aci se vede, cd intregitatea formald este
deajuns pentru' validitatea märturisirii in acele cazuri, când in-
tregitatea materiald este cu neputinfd.
Cazurile in cari e de-ajuns intregitatea formald, 5i in con-
secintd, cari scuzd dela intregitatea materiald, sunt : neputinla fi-
zia 5i moraM, pe baza principiului : ad impossibile nemo obli-
gator." and este cazul neputinfei fizice 5i 'când al celei morale
se va vedea in cele ce urmeazd :
477. 1°. Neputinf a fizia, când este deajuns pentru
validitatea deslegárii 5i o intregitate formald numai a märturisirii,
se verified in urmätoarele cazuri :
a) In ignorania inaincibild, sau eventual uitarea fdrd vina,
cand penitentul 5i-a examinat con5tiinfa cu toatd grija 5i stra-
duinf a, dar cu toate aceste nu-5i aduce aminte de vreun pacat
greu pe care 1-a fácuf, deslegarea este validd chiar 5i dacd din
vina 1W ar fi ajuns la aceastd ignoranfd invincibild, numai sd se
fi ispitit con5tiincios 5i cu toatd sArguinfa. Asemenea, este valida
deslegarea, când penitentul si-a examinat bine con5tiinfa 5i 5i a
adus aminte de pdcatele fdcute, dar Cand veni rândul sa-I mar-
turiseascd nu-5i mai aduse aminte de vreun pdcat, de care si-a
ad-us mai inainte : il uitd cu desdvdr5ire 5i orice ar face nu-5i
aduce aminte de el.
Pdcatele de cari nuii aduce aminte penitentul nici dupa
ispitire euvenitd, sau pe cari le uitd in insu5i actul martu-
risirii, se cuprind 5i ele intre celelalte pdcate declarate, 5i se
iartd, dar numai indirect, deoarece n'au fost direct supuse chei-
lor 5i a5a numai indirect, prin grafia sfinfitoare, care este efectul
deslegdrii directe pronunfatd asupra pdcatelor declarate, se pot
ierta. ),Alte pdcate de cari fdrd de vina sa nu-5i aduce aminte
se considera de cuprinse peste tot in aceastd märturisire, a5a insd,
incdt penitentul este obligat dupd aceea in mod direct a le su-
pune cheilor, indatd ce-i vor fi venit in mintec.2) Obligafiunea
aceastd nu urgiteazd asa ca indatd sa alerge la mArturisire, de5i
1) Conc. Prov. I. t. 5. c. 5, n. 2; S. Alf. 1. 6..n. 479.
2) Conc. Prov. I. t. 5. c. 5. n. 2 ; Conc. Trid. ses. 14. C. 5 ;

www.dacoromanica.ro
 307

este consult, avand in vedere nesiguranf a viefii omene5ti, ci se

poate amana Oita la marturisirea proxima, mai ales cand
tineva se marturise5te des. Marturisirea proxima se socote5te
anárturisirea din porunca sau din devoliune.9
b) In cazul debilitNii extreme, ex. : muribunzii, cari nu
sunt capabili sa faca o marturisire intreaga spunandu-5i toate
pacatele, ci abia daca pot sa spuna cateva numai, se pot des-
lega valid 5i licit, ramanand obligati bine Infeles ca la caz
tä se insanato5eaza sa suplineasca defectele marturisirii facute
pe patul de moarte, adecd sa faca marturisire intreaga. Pentru
aceasta, celor cari se marturisesc pe patul durerilor, totdeauna
sa li se spund ca, dupace se vor Insanato5a sa mearga 5i sa se
marturiseasca cum se cuvine 5i sa se cuminece la biserica, mul-
jamind lui D-zeu ca le-a redat sanatatea.
c) In cazul, cand penitentul nu cunoa5te limba confesoru-
hi. In acest caz se poate marturisii prin interpret, dar nu este
cobligat la aceasta. Cand urgiteaza porunca, sau 5i in alta nece-
sitate, trebue deslegat 5i daca se marturiseste numai asa prin
semne, dupa cum poate.2)
d) Mufii sunt datori sa se marturiseasca a5a cum pot. Se
pot marturisi, dacd 5tiu 5i e recomandabil prin scrisoare,
,dar nu sunt obligafi la aceasta.
e) Surzii sunt datori sa-5i marturiseasca pacatele acele de
tari I5i aduc aminte, dupa o examinare sarguincioasa a con5tiinfei.
Confesorii nu sunt obligafi sa-i Intrebe, ca nu cumva sa se auda
tele ce se spun in marturisire.2)
j) Cand urgiteaza scurfimea timpului, impreunata cu primejdia
morfii fie pentru confesor, fie pentru penitent. A5a : a) peniten-
tul bolnav, daca dupa ce spune un pacat, cade in nesimf ire sau este
primejdia iminenta ca va muri inainte de ce ar termina marturi-
sirea intreaga, poate fi deslegat 5i fait' intregitate materiala ; b)
in vreme de epidemie, cand, dupa judecata prudenta a oameni-
lor, este primejdie sigura de contaminare, poate fi deslegat pe-
nitentul, dupa ce si-a marturisit vreun pacat, cloud ; c) in pri-
mejdia de naufragiu, cand este cu neputinfa sa se asculte mar-
Jurisirile tuturora, e deajuns sa se acuze fiecare, ca e pacatos,
t) Lehmkuhl, Casus, II. n. 369. R. I. 2.
2) S. Of. 28 Febr. 1633; S. Alf. 1. 6. n. 479, 30; Lehmkuhl, Casus,
II. n. 373.
3) Laymann, 1. 5, tr. 6. c. 8. n. 9; S. Alf. 1. 6. n. 644 ; Noldin, 1. C.
at 285, 2, b. -- Despre procedura fata de pniteii surzi, vezi la § 3. Ma-
eria Sigilului Sacramental, 0.

www.dacoromanica.ro 20,
308

de5teptand parere de rau, 5i pot fi deslegafi fie chiar 5i tofi de

-odata, zicand preotul forma la plural : »VA iert 5i va desleg 5c1.1
Afard de primejdia cAnd urgiteaza necesitatea, nu scuza
dela intregitatea materiala mullimea prea mare a penitenfilor.2),
Motivul este, ca foarte u5or s'ar putea intampla, ca unii
confesori, avand multi penitenfi, Fara nici un motiv just, sa-i deslege
fard sd fi facut marturisire intreaga, numai ca sa termine mai
de grab5 ; iar unii penitenfi si-ar alege anume ocaziunile cAnd
sunt mai multi la marturisire, ca sd nu trebuiasca sä spuna toate
in marturisire. In astfel de cazuri, sau se va rasa pentru altA
data claca se poate u5or 5i fait scandal cel care are nevoie-
de márturisire mai lunga, sau, dna aceasta nu se poate, se va
permite mai bine sa ramAnd alfii nespovedifi in ziva aceea, chiar
5i daca ar fi vorba de cd5tigarea indulgenfei.g)
478. 2°. Neputinta moral& este atunci, cand peniten-
tul nu poate sa spuna toate pacatele far& o mare daund spiri-
tuala ori materiala, proprie sau a altora de cari este mai strdns.
legat, ex. : parinfii, fii, soli de casatorie 5. a. In astfel de
-cazuri e deajuns si o intregitate formala numai a marturisirii,
dac5 se verified urmAtoarele condifiuni : a) sa nu fie alt confesor
la care penitentul sa poate face marturisire intreaga ; b) ca sa
nu se poata amana marturisirea, cum este cazul cand urgiteaza
necesitatea sacramentului : pentru cuminecarea de Pa5ti, necesi-
tatea de a se cumineca sau de a liturghisi, primejdia scandalului,.
sau când penitentul ar fi necesitat, dacd nu se spovede5te, sa
ramAna vreme mai indelungata in statul pacatului de moarte ;
c) ca numai acele pacate sa nu se declare, cari intr'adevar nu
pot fi spuse fara mare incomodare. .
In special, neputinfa moral5 scuza dela intregitatea mate-
riala a mkturisirii in urmdtoarele cazuri :
a) Chid penitentul nu poate marturisi un Neat oare care-
sau vre-o imprejurare pdcatoas5, pentru ea il ameninfd o mare
dauna materiald sau spirituala. Ex. : and cineva n'ar putea sâ .
spund un pacat pentru eã ar fi ameninf at sa-5i piarda oficiul,.
sau sa fie persecutat 5c1. poate sa retaca pacatul deocamdata,
ramanAnd obligat sa-1 marturiseasca dealtAdata altui preot ;
9 S. Alf. 1. 6. rt. 485.
2) Inoc. XI. a damnat prop. 59, iansenista, in care se sustine contra
rul: Licet sacramentaliter absolvere dimidiate tantum confessos, ratione
magni concursus poenitentium, qualis v. g. potest contingere in die magnae-
alicuius festivitatis aut indulgentiae."
3) Noldin 1. c, n. 288.

www.dacoromanica.ro
 309

scrupulo$ii nu sunt obligati sa se examineze asa amanuntit pentru

primejdia spirituald de a pacatui, in urmaTe sunt scuzati $i dela
intregitatea materiald. Sau cand penitentul cunoscand slabiciunea
sa, nu se examineaza amanutit, de teama sa nu cada in pacat
gandindu-se prea mult la anumite pacate ; sau cand confesorul,
shindu-si slabiciunea sa, se teme sa-1 intrebe pe penitent asupra
pacatelor urate.
6) Cand penitentul nu poate face marturisire intreaga pen-
tru primejdia defaimarii. Ex.: cand n'ar putea sa se spovedeasca
cum se cade fdra sa aucla si ceilalti, cari stau foarte aproape $i
nu pot fi indepartati, cum e cazul, mai ales, in spitale, unde
sunt bolnavii cu paturile aproape ; sau cand un preot trebue sa
`liturghiseasca si ar trebui sa faca o marturisire mai lunga, dar
nu este timp, i nici nu poate amana marturisirea ; cand
vreun penitent ar avea nevoie de o martutisire mai lungâ,
dar nu este limp, caci urgiteaza necesitatea cuminecarii, sau
a liturghisirii i nici cuminecarea sau liturghia, nu se poate
amana fárä primejdia defaimarii penitentului.
Numai frica de o banuiala vaga a celor din jur, ca peni-
tentul cutare ar fi comis pacate multe, nu este motiv suficient
,pentru a nu face o marturisire intreaga.')
c) Cand ameninta primejdia violarii sigilului sacramental.
Atare caz ar fi, ex. : cand vreun preot nu s'ar putea märturisi
farã sa violeze sigilul sacramental, cum ar fi cand ar trebui sa
spund ca a deslegat pe un simoniac i confesorul foarte usor ar
putea afla cine a fost acela ;2) sau cand vre-un penitent se teme
ca preotul va divulga pacatul, deoarece vorbeste prea tare in
marturisire, asa incat toti cei din tur 11 pot intelege. Pentru
aceasta confesorului nu-i este permis sa vorbeasca cu glas inalt
in scaunul marturisirii, nici cand dã deslegarea (cum fac unii,
de aude toata biserica), dar cu atat mai vartos nu, atunci, cand
da indrumari cu privire la pacate.
479. Chestiunea I : Oare este permis a nu mdrturist un pd-
cat, cure nu se porde spune Ord sel se descopere numele complicelut sac
al allor personne ?
Chestiunea e, cä oare scuzil dela Intregitatea märturisirii primejdia
defaimärii complicelui sau a altei persoane inaintea confesorului, care
l'ar cunoaste dacd i-ar auzi numele, sau din natura pAcatului usor ar putea
cunoaste cine a fost complicele sau persoana aceea. Ex : cand confesorul

1) S. Alf. 1. 6. n. 485 ; Ballerini-Palmleri, 1. c. n. 249.

2) S. Alf. 1, 6. n. 487.

www.dacoromanica.ro
310

ar sti despre un penitent care a märturisit un incest, ca el ware and rud&

derit o sord.
Rasp :
10. Nu este permis a descoperi complicele atunci, cind plcatele se pot
märturisi i WA de aceasta. In consecinjd, de citeori sta observa confeso-
rul, ca penitentul, fdra nici un motiv just, vrea sa descopere numele corn-
plicelui, sd nu-1 lase sä o facd aceasta.
20. Penitentul pe baza justijiei este obligat sã incunjure clupd
putinja defdimarea complicelui. In consecinja este obligat ca, dacd nu-
mai se poate fard mare incomodare, sá caute alt contesor care nu-1 cu-
noaste pe complice, ca asa sa se poata face o marturisire intreaga.7)
S'a zis, cd dacd se poate fdrd mare incomodare, deoarece sunt unele
cazuri, and penitentul nu este obligat sd mearga la alt confesor care sa
nu cunoasca complicele, si deci, se poate mdrturisi chiar i cu primejdia.
descoperirii complicelui, Astfel de cazuri sunt :2) ) chid penitentului i-ar
fi foarte incomod sä mearga sà caute alt confesor ; bl cind ar urgita pri-
mejclia morjii sau porunca märturisirii de Pasti ;3) c) când penitentul ar
trebui sá rdmind mai multd vreme (fie si numai o zi) in statul pacatuluir
de moarte, pang sa-si afle un alt confesor ; 4) d) cand ar pierde ocaziunea
de a castiga indulginje extraordinare ; e) când penitentul nu bucuros s'ar
marturisi altui confesor, sau cand confesorul care cunoaste complicele stie
sä4-dea mai bune indrumari si afld mai multd mingaiere in spouddania
fdcutd la el; 6) h când cineva a obisnuit sa se cuminece sau sd liturghiseasca
zilnic, si i-ar fi foarte incomod sd amine sau sa intrelase cuminecarea sau
Liturghia;6)g)asemenea, sunt scuzate mamele si soflile cari descoper in mar-
turisire pacatele fiilor sau ale sojilor inaintea unui confesor care ii cunoaste
Motivul este, ca ar fr foarte incomod pentru ele sä meargd la alt confe-
sor ; iar de altd parte o fac aceasta pentru a primi sfat si mangaiere.7)
30. In caz cd pdcatul cu pricina este numai pacat venial sau deja
iertat, nu e permis a-1 marturisi, clack' nu se poate Vara delaillarea corn-
plicelui, adecd fàrà sa descoperi un pdcat greu al lui.8)
40 Penitentul, care, fall motiv just, s'ar mdrturisi unui preot care
ii cunoaste complicele, sau ar descoperi in martUrisire numele complicelui
savirseste pdcat venial. Motivul este, cd descoperirea crimei cuiva inaintea
unui bärbat prudent, de reguld nu se considerd ca defairnare gravd.9
53. In caz cä penitentul, de o parte nu poate sa afle usor un cop-
fesor, care sd nu cunoascd complicele sau, altà terfd persoand de care ar
fi vorbd ; de alta parte nu se poate amina marturisirea Mil mare inco-
rnodare, pdrerea cea mai rdspinditä, i dupa S. Alfons comund, este cd ins

7) Lugo, disp. 16, n. 392 ; Laymann, 1. 5 tr, 6, C. 8. n. 12

2) S. Alf. 1., 6. n. 490.
3) Sporer, 3, p. 3. n. 472.
4) S. Alf. I. C.
6) S. Alf. I. 6. n 488 si 490 ; Gury, Theol. m. II. n. 500
6) Lugo, disp. 16, n. 416.
7) Lacroix, 1 6, p. 2, n. 1145.
9 S. Alf. 1. 6 n. 489
6) S. Alf. 1. 6. n. 490, 90 ; Noldin, 1 c.. n 287, b

www.dacoromanica.ro
 311

acest caz penitentul nu este scuzat de a face o marturisire intreaga, chiar

$1 cu primejduirea descoperirii complicelui sau a altei persoane.1) Prin ur-
mare, penitentului nu-i este iertat a retacea vreun pacat de moarte prin
marturisirea caruia s'ar descoperi complicele sau pacatul greu, defaimator
al altei persoane cunoscuta confesorului Motivul este, ca desi legea na-
turala opreste vatamarea onoarei altuia, fara motiv just, totu$i pastrarea
intregitatii marturisirii este motiv destul de gray si just ; apoi aceasta se
razima si pe practica penitentilor cari fara mutt scrupul descopar numele
complicelui $i al altor persoane. De altcum $i confesorii obi$nuesc a in-
treba pe penitenti asupra acelor imprejurari cari sunt necesare pentru in-
tregitatea marturisirii, desi din acele cu usurinta poate sa iasa la iveall
numele complicelui.
Apoi, parerea care sustine contrarul, ca adeca penitentul poate sa
retaca vreun pacat de moarte sau imprejurarile acele cari nu se pot mar-
turisi fail primejdia defaimarii complicelui sau a altei persoane, este
primejdioasa pentru practica, deoarece ar da ansa la multe marturisiri de-
f ectuoase, mai ales in chestiuni de acele cunoasterea carora este necesara
ca sa poata face confesorul o judecata dreapta asupra dispozitiunii peni-
tentului ;2) atunci cei mai multi penitenji ar marturisi numai pacatele pe
cari le-au facut singuri fall complici, sau Vara sa fie in legatura cu alte
persoane.
480. Chesiiunea 2.: Poole confesorul Intreba numele compli-
celui ?
Rdsp:
10. Este strict interzis confesorului sa intrebe numele complicelui
pentruca sa-1 poata indrepta 3)
20. Este strict interzis coniesorului a intreba formal numele compli-
celui. Formal intreaba atunci, catul ii pune intrebarea direct vrand anume
sa cunoasca complicele ca atare.4)
30 . Este permis confesorului sä intrebe pe penitent asupra impreju-
rarilor necesare pentru intregitatea marturisirii, sau pentru cunoasterea starii
sufletesti $i-a dispozitiunii penitentului, ca sa-i poata da indrumarile nece-
sare, chiar si daca prin aceasta s'ar descoperi numele complicelui. (Aceasta
ar fi intrebarea materiala dupa numele complicelui.)5)
V. Este permis confesorului sa intrebe formal numele complicelui,
chiar $i sub pedeapsa denegarii deslegarii sacramentale, atunci, cand acea-
sta o pretinde binele comun. In acest caz confesorul poate obliga pe pe-
nitent sä descopere complicele sau el insusi sau prin alt cineva. Descope-
rirea sa se fad superiorului comunitatii sau aceluia care este in stare sa
impiedece scandalul. Sa nu pretinda confesorul ca lui direct sa-i descopere
numele complicelui. In caz, ca penitentul ar ruga pe corilesor ca el insusi
sa se angajeze sa-1 indrepte pe complice, atunci trebue sa fie cu mare
-
bagare de seama ; si, intrucat se poate, sa nu se angajeze la asa ceva,
1) $ Alf. I. 6 n. 489 ; S. Bernard, Mign. P. L. t. 184 col. 1173,
2) Lehmkuhl, Casus, II. n. 378 urm. Noldin 1. c n 287.
3) Benedict XIV. const. Suprema" 1745 ; Ubi primum" 1746 ; si Ad
eradiendum" 1746 ; cp. Piu IX. Apostolicae sedis "
4) Lehmku'il, Casus, IL n. 382 ; Noldin, D2 Sacr n. ,89
6) S Alt 6 n 491 ; Lehmkni1, 1. c n Noldm, 1. c n. 281,
1 1

www.dacoromanica.ro
 312

deoarece rar poate indeplini acest angajament farä primejdia scandalului

..gi a vatamarii demnitajii i increderii de care trebue sa se bucure un confe-
sor. far daca se angajeaza, este consult sa primeasca descoperirea compli-
.celui si angajamentul afard de scaunul marturisirn.1)
Confesorul, care, WA nici un motiv just, intreaba formal, sau fie gi
indirect (dar farä molly), numele complicelui, comite päcat greu, deoarece,
deo parte lucra contra dispozijiuni directe gi severe a 13isericii, iar de alt4
parte, face sacramentul odios.

3. MArturisirea generia.
481. Genericd sau sumara se zice marturisirea atunci,
când penitentul nu-5i spune päcatele, a5a precum se cere pentru
intregitatea marturisirii : cu numärul, specie, imprejurArile, ci
numai se acuz'a asa in general, fare se determine mai de aproape
genul, specia 5i nurndrul pacatelor. Ex. : cand ar zice : Am
pdcatuit inaintea lui D-zeuq, sau numai prin semne, suspine, ar
arata parerea de rau pentru pacate, sau Cand ar determina 5i
genul sau specia, dar nu i specia infima, ex. : am facut pAcate
de moarte< , sau : »am pácdtuit contra poruncii a sasea, contra
virtufii religiuni, a justifiei ;. a.
482. Principii :1°. In cazul necesitafii urgente, când este cu
neputinfa mdrturisirea intreaga, pentru validitatea deslegarii e
deajunssi marturisirea generica a pacatelor. Motivul este, ca de o
parte in cazul necesitafii urgente, neputinfa scuza dela obligafiunea
poruncilor pozitive, cum e si cea a intregitatii marturisirii, de alta
parte, suficienfa marturisirii generice in cazul necesitafii o dove-
de5te 5i practica Bisericii, care este interpretul autentic al dis-
pozifiunilor lui Cristos ; ex. Bis. permite deslegarea calãtorilor In
timpul naufragiului, a soldatilor inaintea luptei, desi nu pot
face o márturisire intreaga ; ba chiar porunce5te deslegarea ab-
solutã a muribunzilor, cari nu pot face decal o marturisire ge-
neric5.
Cazul necesitafii urgente subsist:a de ate ori, de. a
parte marturisirea intreagä este cu neputinfa, jar de altd parte
deslegarea sacramentalä este necesara.. A5a : cr) muribun-
dul care nu poate sa vorbeascá, ci numai prin semne exprima
pArerea de rau si dorinta sa fie deslegat ; b) soldafii inainte de
atac 5i calatorii pe mare in primejdia de naufragiu pot fi desle-
gali 5i numai cu márturisire generica ; c) cand se ma'rturisesc
surdo-mufii sau cei cari nu cunosc limba confesorului; a) când
se marturisesc scrupu1o5ii ; e) când se marturisescoamenitoarte.
1) S. Alf, 1. 6 n. 492 ; Noldin 1, c, n. 289, 2.

www.dacoromanica.ro
 313

meinvalati, cari numai atata kitiu sa spuna, ca le pare rau de

pacate, dar nici un pacat special nu stiu spune ; sau batranii,
cari pentru debilitatea memoriei, asemenea nu 5tiu sa spuna alt
ceva de cat cd le pare rau de pacatele facute.9 Despre acestia
de sub e) zice Laymann, Ca afard de primejdia mortii, nu trebue
deslegati, ci dandu-li-se o binecuvantare, sa fie admisi la cumi-
necare.2)
2°. Afard de cazul necesitatii, pentru validitatea deslegarii,
nu este de ajuns numai marturisirea generica a pacatelor grele.
3°. Nu este permisa nici marturisirea generica in care se de-
clara numai pacate veniale, ex.:, cand ar zice un penitent evIa-
vios,: ma acuz i imi pare rau de pacatele mele veniale si te rog,
Parinte, sa-mi dai deslegare.
Desi deslegarea data in marturisirea genericd, in care se
declara numai materie libera si mai ales pacate veniale, este
valida i afara de cazul necesitatii, totusi este ilicita, neiertata,
deoarece este contra practicei Bisericii. Apoi admisa ca iertata
aceasta marturisire, ar urma o sumedenie de inconveniente
multi penitenti n'ar mai face deosebire intre pacatele usoare $i
imperfectiuni, le-ar marturisi numai pe aceste, i asa, prezentand
numai materie dubie, ar expune sacramentul primejdiei nuli-
tatii ; altii n'ar mai face deosebire intre pacatele usoare i grele,
le-ar socoti pa toate veniale si nu le-ar mai marturisi in special
pe fiecare ; penitentii ar fi lipsiti de indemnurile i sfaturile de
cari ar avea mai mare nevoie; ba se poate chiar ca i unii
confesori, din comoditate, ar admite prea usor sa faca penitentii
numai marturisiri generice.3)

it. Examinarea con0iin1ei.

483. Conc. Trid. prescrie ca sa ne marturisim toate pa-
catele de mo-arte, de cari ne aducem aminte , dupd o cuuenitä
ispifire jdculd cu diligina4)
Obligatiunea examinarii constiintei inainte de marturisire,
in general vorbind, obliga sub pacat greu, cand este vorba de
marturisirea pacatelor de moarte, dar poate intamplator sa nu
fie necesara, cand nu subsista primejdia cd penitentul va
uita vreun pacat de moarte. Asa e cazul, cand cineva, se mar-
turiseste des, si de comun nu are decat pacate usoare ; unul ca
1) Noldin, 1 C. n. 268.
2) Laymann, I. 5, tr 6 c 8. n. 8
3) Noldin, n. 267.
4) Conc. Trid. ses. 14 cp. 5 i can. 7; Conc. Prov- I. 7. 5. c. 5, n, 2

www.dacoromanica.ro
314

acesta, strict vorbind, nu este obligat sa-si examineze special

constiinta, deoarece are certitudine morala, cá n'a facut pkat de
moarte. Cu toate aceste, este de recomandat i pentru acestia, ca
sa se cunoasca pe sine si mai temeinic.
484. La examinarea constiintei, pentru intregitatea mar-
turisirii, nu se cere o diliginfä extraordinard, ci ajunge o diliginfä
mijlocie, pe care o depun oamenii prudenti in examinarea lucru-
rilor momentuoase. Dacd s'ar cere o diliginta mai mare, atunci
multi s'ar ingrozi de mdrturisire, prin ce ar deveni odioas5.1)
Nici nu este obligat penitentul sa foloseasca mijloace extra-
ordinare pentru a ajuta memoria, ex. : nu este obligat penitentul
sa-si scrie pkatele ca sa nu le uite ;2) nu este obligat nici sa se
märturiseasca numai decat dupa savarsirea pdcatului, desi prin
amanare ar uita unele sau allele. Cu toate aceste, avand in ve-
dere nesiguranta vietii, este consult sa se marturiseasca cat mai
ingrain dupd savarsirea pacatului.2)
In caz ca cineva, dupa o marturisire, careia i-a premers a
ispitire, isi aduce aminte de multe pkate, pe cari nu le-ar fi
spus in marturisirea trecuta, sa nu se nelinisteasca, ci sa le con-
sidere ca uitate Vara voia lui, i sd le marturiseasca in marturi-
sirea proxima, iar marturisirea trecuta sa nu o repeteasca. Ase-
menea, cel ce a fkut o märturisire cum se cuvine, dui:A pute-
rile lui, sa nu se mai tulbure gandindu-se la greselile trecutului,
caci de acele, daca le-a marturisit odata cum se cuvine, s'a
mantuit.9
Diliginta care se cere la examinarea constiintei variazd si
dupa insusiril3 penitentilor : cei cari se marturisesc mai rar, au ne-
voie de o examinare mai amanuntita, decal cei cari se márturi-
sesc mai des ; cei cari sunt expusi la multe primejdii de a pa-
catui, trebue sa se examineze mai bine, decal cei ce traiesc in-
tr'un mediu mai uniform si mai departe de primejdiile vietii su-
fletesti ; asemenea, cei mai culti, mai ink/Mali, trebue sa se exa-
mineze mai temeinic si mai exact, decat cei simpli i neinvatati.5)
485. Obligatiunea examinkii constiintei 11 priveste pe
penitent ; cu toate aceste confesorul 11 poate ajuta. Penitentii in-
vatati, instruiti in ale religiunii, daca vin nepregatiti, pot fi dimisi
ca sa se examineze mai constiincios i apoi sá vina la marturi-
Vermeersch,1 Theol. mor. III. 584, 3.
2) S. Alf. J. 6. n. 471, 3.
3) NoHin, 1. c. n. 291.
4) S. Alf. 1. 6. n. 471.
5) Lehmkuhl, Casus II n. 390.

www.dacoromanica.ro
 315

sire. Dar aceasta procedura nu este de recomandat, mai ales

cand este banuiala fundatd, ca ei nu se vor mai intoarce ; deci,
e mai preferabil sa-i ajute confesorul pe loc sa se examineze ;
asemenea nu trebue dimi5i oamenii simpli, cari vin nepregatifi
la marturisire, ci trebue ajutafi prin intrebari corespunzatoare-
Ace5tia de comun, la mai mare rezultat vor ajunge cu ajutorul
confesorului in scaunul marturisirii, decal daca s'ar examin a ei
ori cat de mult.')
Daca cineva, din ignoratà vincibila provenita din neglijenfa
mare 5i culpabila in examinarea con5tiinfei, omite in marturisire
unul sau mai multe pacate de moarte, face o marturisire sacri-
lega 5i, pentru defectul intregitafii, invalida.2)
. Astfel de marturisiri invalide trebuesc repefite in intregime..
Negligenla u5oara nu invalideaza sacramentul:
Greu culpabila a fost negligenfa atunci, cand dupa marturi-
sire se afla ca a omis mai multe pacate de moarte, decat cate
a spus ; in caz contrar, este numai u5or culpabila.°)

5. Repefirea mgrturisirii invalide.

486.Fiind vorba de repefirea unei marturisiri, trebue sã
facem deosebire intre marturisirea hwalidá 5i marturisirea ini-
complecid, in care vreun pacat, specie, numar sau imprejurare-
care schimbd specia pacatului, au fost omise fara vina peniten-
tului.
Si vorn zice :
1°. Marturisirea incomplecld nu trebue repefita, ci e deajuns
daca in marturisirea proxima se supline5te defectul, (declarand
pacatele omise in cea precedenta, sau specia pacatului, sau nu-
märul, sau imprejurarea care schimbd specia pacatului s. a., carL
au fost omise in marturisirea anterioara). Imprejurarea pdcatoasa
care schimba specia pacatului se poate acuza 5i singura, fard sa.
se aminteasca pdcatul, daca se poate arata 5i Fara aceasta ma-
lifia specified a pacatului. Ex.: daca cel obligat la votul castitafii
a pacätuit contra poruncii a sasea, poate suplini defectul din mar-
turisire declarand ca a comis sacrilegiu personal ; dar cel ce a
siluit o femeie casatorita, va trebui sa declare pacatul intreg,..
deoarece daca ar declara numai violul, prin aceasta nu s'ar ma-
nifesta in deajuns malifia specified a pdcatului.
1) Cateh. Rom. de Penit. n. 60. Lugo, disp, 16, n 593 ; disp. 22, n 20
2) S. Alf. 1. 6 n. 471, P.
3) Noldin 1, c. n. 291, b ; Lehmktfil, Casus, H. n. 391.
4) No'din, 1. c n 291, § 2; Vermeersch, 1 c III n. 596

www.dacoromanica.ro
316

487. 2°. Marturisirea invalidd, despre a carei invalidi-

tate suntem convinsi, trebue repefita In intregime. Motivul este,
a pdcatele acuzate in ea nu sunt iertate. Aceasta obligafiune
urgiteazA sub pdcat de moarte.1)
3°. Inualidà poate fi o mdrturisire sau din vina confeso-
rului sau din vina penitentului :
0) Din vina confesorului este invalidd si deci, trebue re-
petita mdrturisirea atunci, and : desleagd fdrd sd aibd jurisdic-
fiune, sau este excomunicat vitand ; and s'a pronunfat forma
substantial viciatd, sau n'a pronunfat de loc forma esenfiala ;
and n'a avut intenfiunea sd deslege ; and n'a infeles sau n'a
auzit nici unul dintre pdcatele m'arturisite.2)
Daca vreun penitent s'a marturisit in buna credinfa uhui
confesor ignorant, care n'a stiut sd deosebeasa pacatele grele
de cele usoare, nu este obligat sa repefeasca marturisirea, fiind
marturisirea lui valida. Nu este valida, si prin urmare, trebue
repefitá märturisirea atunci, and penitentul de rea credinfa fiind,
intenfionat a cautat sd se mArturiseascd unui confesor ignorant.
Motivul e, cd unul ca acesta nu este dispus. Trebue repefita
marturisirea de ate ori penitentul 5tie ca duhovnicul nu stie
deosebi pacatele grele de cele usoare.
Asemenea, nu este obligat sa repefeasa marturisirea peni-
tentul care, in buna credinfd fiind, s'a mdrturisit unui confesor
care n'a auzit s'au n'a infeles unele dintre pacatele de moarte
ma rturisite, ex. : pentrua a dormitat, a fost distrat sau e cam
surd, numai sd fi infeles unul sau cloud pdcate de moarte de-
clarate, rdmAnAnd, insd, dator sd declare in alta marturisire
pacatele pe cari nu le-a auzit, sau nu le-a infeles confesorul ;
in caz, a n'ar sti cari sunt acele, dar stie atata Ca unele nu le-a
infeles confesorul, este dator sa repefeasa mdrturisirea intreaga,
daca aceasta este scurtä, nu insd si atunci dacd aceasta ar fi
foarte lungd. Motivul este, a in cazul Intdiu, and mArturisirea
este scurta, dubiul se poate referi la fiecare pdcat, fiind pufine,
nu asa in cazul al doilea, and marturisirea este lungd.4)
Este invalidd si deci, trebue repefitd mdrturisirea facutd
intenfionat unui confescr, despre care stie penitentul a nu aude
1) Teich. 1. c, p. 278. n. 20.
2) S. Alf. 1. 6 n. 498.
3) 'Lugo, disp. I. 6, rt. 602 ; S. Alf. 1.6 n. 499 ; Vermeersch III. n. 593 ;
Noldin, 1, C. n. 293, 1,
4) Lugo, disp. 16. n. 607 urm ; Laymann, 1, 5. tr. 6. c. 9. n, 5 ; S. Alf.
1. 6. n, 499 , Ballerini-Palmieri 1, C. n. 269 ; Noldin. 1. C. n.293 ; Vermersch,
III. n. 593.

www.dacoromanica.ro
 317

bine, este distrat sau doarme in scaunul marturisirii. Unui pe-

nitent ca si acesta ii lipseste dispozifiunea cerutd si deci, nu
poate fi deslegat valid.')
b) Din vina penitentului este invalidd si deci, trebue repe-
fita marturisirea atunci, cand : a ascuns intentional vreun pacat
de moarte sau s'a acuzat fals de atare pacat, stiind ca aceasta
este pacat ; cand penitentul s'a facut vinovat de o negligenta
culpabila in examinarea constiinfei, stiind aceea ca aceasta este
un pdcat greu, si nu I-a marturisit cu parerea de rau cuvenita,
desi a stiut ca este obligat sub pdcat greu sä o faca aceasta ;
cand penitentul s'a marturisit Vara sa aiba parerea de rail nece-
sara si propusul de indreptare cuvenit, cum ar fi de ex.: cand
intentional a cdutat sa se märturiseasca unui confesor surd,
ignorant scl. ; cand penitentul a minfit in materie grea care se
tine in mod necesar de marturisire, sau a promis in mod fals
ca se va indrepta ; cand penitentul este convins in constiinta ca
a comis pacat greu, savarsind sau intrelasand o fapta oare care,
din care motiv crede ca a facut marturisire sacrilega ; cand
penitentul a marturisit numai materie libera si n'a avut parere
de rau, nici pentru un pacat venial macar sau vreunul de
moarte iertat deja ; cand penitentul, fara motiv just si af all de
primejdia morfii, a marturisit complicelui sau pacatul urat contra
poruncii a sasea.2)
Se intampla, nu arareori, ca penitetul se acuza de un pa-
cat greu savarsit in copildrie sau in linereta, pe care nu l'a
spus 'Ana acum. In acest caz, presupunand ca a omis pacatul
acela in buna credinta, crezand ca sau nu este pacat sau e nu-
mai pacat venial, nu este dator sa repefeasca marturisirile de
mai nainte facute in bund credinta, fiindca acele au fost valide.
De aceea trebue intrebat penitentul, cd atunci cand a savarsit
pacatul, a stiut ca e pacat greu sau nu, ori numai mai tarziu
s'a gandit la asa ceva.2)
Asemenea, penitentul care declara ca intentionat a retacut
in marturisire vreun pacat pe care il credea de moarte, sau a
retacut numdrul ori vreo imprejurare care schimbd specia pa-
catului, nu este dator sä repeleasca toate marturisirile facute
cum se cuvine de atunci incoace, presupunand Ca a omis paca-
tul din ignoranta, nestjind ca prin aceasta face pacat de moarte
1) Noldin, 1. c. Vermeersch 1. c.
2) S. Alf. 1, 6. n. 501; Noldin, 1, C. n. 293, 2 ; Telch. I. c, p. 278,
n. 21, 20.
3) S. Alf. I, 6. n. 503; Noldin, I. C.

www.dacoromanica.ro
 318

5i nici nu 5ia dat seama de datorinfa de a-I martUrisi in proxima

marturisire ; precum nici acela, care a facut aceasta din uitare.')
488. 4°. Repefirea märturisirii invalide se face in modul
urmator :
a) Daca repefirea se face inaintea altui confesor, nu Main-
tea aceluia la care s'a facuf marturisirea invalida, atunci trebue
repefita in intregime márturisirea spunând de nou toate pacatele
in particular a5a precum se cuvine, pentrucd numai a5a poate
sa aducd judecata noul confesor ;
b) Dacd repefirea se face inaintea aceluia5i confesor, atunci
nu este necesar sa spunä de nou toate pacatele, ci ajunge sa se
acuze prin cateva cuvinte de sacrilegiul comis in marturisirea
trecurd 5i, cu pärere de rau cuvenitä, sa declare delectul m'artu-
risirii, presupunând bine infeles ca duhovnicul i5i aduce
aminte macar in mod confuz de mkturisirea facuta sau macar
de canonul dat 5i de aceea Ca' i-a dat deslegare.2) Motivul este,
cá märturisirea de mai inainte incomplectá, dar distinctd a paca-
telor, se intrege5te prin acuzafia generala din urnfd, a5a cd ju-
decata sacramentalã a confesorului se ratified prin deslegarea
de acum.2)
In caz cd duhovnicul null aduce aminte nici macar in mod
confuz de starea sufleteascd a penitentului, care repefe5te mar-
turisirea acuzAndu-se numai in general, II poate deslega valid, dar
nu 5i licit ; ca sa fie 5i licitd deslegarea, se cere repefirea mar-
turisirii cu declararea distincla a pacatelor.4)
489. Nola 1. Nu trebue constrânsi penitentii sa repeteascd mar-
turisirile numai atunci, and e cert cd acele au fost invalide. In dubiu ju-
decdm pe baza principiului : Slandum est pro ualore actue i nu se
repetesc märturisirile. De altcum, peste tot, nu trebue nelinistiti penitentii
cu repetirea märturisirilor, numai cAnd este moralminte sigur cd au fost
invalide.
Scrupulosilor sd li se interzica repetirea märturisirii, fiind mai mult
ddundtoare pentru starea !or sufleteascd vesnic agitata,
490. Nota 2. Invaliditatea mdrturisirii recidivilor se cunoaste de
acolo, dacd indatd dupd marturisire, sau la cea dintdi ocaziune, au recdzut
fall nici o luptd, sau rezistentd. Atunci se presupune cu certitudine morali
ca xt'au avut pdrere de rau cuvenitd, nici propus serios de indreptare. Cel
care le are aceste inteadevdr nu se presupune sd cadd asa de repede dupd
marturisire, sau fall nici o lupta.5)
1) Noldin, 1. c. n. 293, 2 q.
2) S Alf. 1 6. n. 202; Lugo, dist). 16, n. 636 ; 13allerini-Palmieri, 1.
C. n. 276 ; Noldin, 1. C. n 292, 2 ; Vermeersch, III. n. 595, 2.
1 5, Alf 1, 6. n 502, d 1.
4) Lugo, disp. 16, n 641, urm.; Suarez, disp, 22, s 6 n 6 : Lacroix,
1, 6. p. 2 n 1216, 1218 ; Laymann, 1. 5 tr. 6. c. 9. n. 6 ; S. Alf. 1. 6 n 502,
,(1. 3 ; Vermeersch, III. n. 595, 2.
'") S. Alf. 1 6. n. 505

www.dacoromanica.ro
 319

6. Marturisirea generath.
491. 1°. Natura marturisirii generale. Marturisirea
generala este repefirea mai multor marturisiri sau a tuturor
marturisirilor facute mai nainte.
Aceasta repetire a marturisirilor poate fi : necesarã, jolu-
srloare sau stricöcioasö.
a) Necesarà este marturisirea generala 5i deci, obligatoarei
pentru toti aceia cari au reta: cut in marturisire, in mod culpabil
vreun pacat de moarte ; pentru aceia cari in mod con5tient
s'au marturisit fara parerea de rau cuvenita 5i fara propusul
serios de indreptare, ex.: n'au voit sa inconjure pacatele de
moarte, n'au voit sa implineasca anumite obligafiuni grave, ca :
impacarea cu du5manii, parasirea ocaziunei proxime 5i libere de
a pacatui, restituirea bunului strain 5i repararea pagubei 5c1.
b) Folositoare 5i deci, e recomandabila marturisirea gene-
rala pentru 1ini5tirea con5tiinfei : acelora cari in urma recaderi-
lor dese dau de banuit ca marturisirile de mai nainte n'ar fi fost
valide ; nu li se poate impune insa numai atunci, cand ar exista
certitudine morala, despre invaliditatea marturisirilor anterioare ;
este de recomandat acelora, cari vreau sa inceapa un nou mod de
viala, ex. : inainte de casatorie, hirotonire, intrarea in armata,
inceperea studiilor mai inalte 5. a. ; acelora cari vreau sa se
intoarca mai dinadins catra D-zeu, ducand o viafa cre5ti-
neasca cat se poate mai desavar5ita ; bolnavilor in primejdia
morfii, mai ales daca n'au fa cut Inca in viafa de loc sau de mai
multi ani marturisire generala, 5i sunt in stare sa o faca ; pentru
lini5tirea sufletului, tuturor acelora, cari n'au mai facut
Inca marturisire generalä, 5i li se imbie ocaziune potrivita, ex.:
cu prilejul misiunilor poporale, a exercifilor spirituale, a jubi-
leului 5. a.1)
c) Stric6cioasd si deci, nu este de recomandat marturisirea
generala acelora, cari ar suferi pe urma ei mai mare dauna de-
cat folos sufletesc. A5a sunt : scrupulo5ii, cari prin rascolirea
marturisirilor trecute s'ar turbura si mai tare suf1ete5te, mai
ales dacd au mai facut marturisire generald, (5i scrupulo5i1or li
se poate permite sa faca odata marturisire generala, nu si mai de
multe ori) ; cei, cari avand in vedere viata lor murdara de mai
nainte, sunt in primejdia recaderii in pacat, daca s'ar mai gandi
la pacatele trecute.
492. 2". Modul cum se face marturisirea generalli.
9 Noldin, 1. C. n. 424; Lehmkuhl, Casus II, n 385; Micheletti, I. c.
n, 172.

www.dacoromanica.ro
 320

Pentru practica pastoral5, cu privire la modul cum se face mar-

turisirea generalá, Exam urmatoarele :
a) Sa nu fie prea zelos confesorul in a indemna sau obliga
pe penitenti sa facd rrarturisire generald. Când este cert nece-
sara sd o impund ; cand este folositoare sd o recomande, fall sal
constrângd ; când este stricdcioasd sa o interzicd. Nu este co-
recta procedura acelor confesori, cari dela fiecare penitent nou
venit cer sa facd marturisire generala pe motiv cd vreau s5
cunoascd mai bine starea lui sufleteascS. Aceasta se poate cu-
noa$te $i Vara mskturisire generaiä, din márturisirile comune.1
493. b) Mkturisirea generald pentru vial-a intreagd, nu
este consult sa se facd decat cel mull de 2 sau 3 ori, cu prile-
jul inceperii unui nou mod de viatd sau in vreun morb prirnej-
dios 5. a. Mai consult e sä se facd mArturisire generalá de pe un
timp oarecare, la anumite intervale, ex.: cu prilejul inceperii unui
nou an de viatä, sau dela ultima màrturisire generald.
Acei, cari au fAcut márturisire generald mai de multe ori,
trebue instruiti ca sa nu se nelini$teasca in constiintd pentru cele
trecute, ci sä declare acele pdcate numai cari sunt sigur mor-
tale $i despre cari sunt siguri cd nu le-au mai acuzat. In caz
contrar, märturisirea generald va strica mai mult, decal va folosi.
494. c) Având in vedere folosul cel mare sufletesc ce
izvore$te din märturisirea generalá pentru progresul in desa-
var$irea crestineascA, confesorul va fi totdeauna gata sä asculte
astfel de mdrturisiri, de cAte ori va judeca cá este spre folosul
sufletesc al penitentului $i cu atAt mai vârtos, cand va judeca
. ca este necesara.
Pentru aceasta, va griji ca mdrturisirea generald sd se faca
cu toatá seriositatea, $i nu numai la repezealâ, in mod super-
ficial. De aceea, va sfdtui pe cei cari dorese sa faca., mArturisire
generald, ca sa se pregateascd bine de cu vreme, examinându-$i
con$tiinta chiar $i cu cafeva zile mai nainte, petrecând mai var-
tos in rugaciuni, prin cari sä ceara dela D-zeu darul intoarcerii
adevárate.
495. d) incat prive$te ascultarea märturisirii generale
e mai consult mai ales cand penitentul este destul de
instruit in ale religiuniica sd-1 lase pe el sä spund tcf ce
are pe suflet $i numai acolo, unde este nevoie sau când cere
insu$i penitentul, sä fie intrebat. Lucrul de sine inteles este, cd
1) Vermeersch, III. n. 597 ; Noldin 1, C. n. 424, notac
2) Lehmkuhl, Casus, II. n. 385 ; Vermeersch, HI n. 597.

www.dacoromanica.ro
 321

mai repede va merge, daca se face dupa intrebarile confesorului.1)

In caz Ca marturisirea generala se face dupa intrebarile confe-
sorului, acesta va proceda in ordinea poruncilor decalogului 5i
ale Bisericii, lasand totdeauna timp ca penitentul sa adauga
ceea ce are de gand sau ii vine in minte.
Daca observa confesorul ca penitentul ar vrea sa spuna
ceva 5i ii este ru5ine sau nu cuteaza., ori nu se 5tie exprima,
sa-i ajute, indemnandu-1 sa aiba incredere 5i u5urandu-i expri-
marea, sau sa-1 lase sa spund prin circumscriere. Daca ar vedea
ca indemnurile sale nu vor avea efect, ci doara mai tare 1-ar
incurca, sau 1-ar duce chiar sa tainuiasca, sä nege direct pace-
tul 5i a5a sa faca marturisire sacrilega, sa fie mai circumspect
a5a cum trebue sa fie confesorul intelept, care pentru toate ne-
ajunsurile 5tie afla un mijloc de salvare.9
496. e) Inainte de ce ar incepe marturisirea, sau even-
tual chiar atunci cand cere penitentul sa faca marturisire gene-
rala, confesorul va pune urmatoarele intrebari :
1. Pentruce dore5te sa facd marturisire generala ? Din ras-
punsul ce-1 va primi, va 51i ca este marturisirea necesard, sau numa i
din devotiune, sau eventual chiar stricacioasà. Aceasta este ne-
cesar sa se cunoascd, pentruca sa 5tie confesorul ce e de
facut. In caz cd este numai din devotiune, va spune peniten-
tului ca nu este obligat sa spuna decal acele pacate de cari
se simte mai vinovat. Nu tot a5a 5i in cazul cand marturisirea
va fi necesara, cand va trebui sa declare toate pacatele de
moarte, nimica retacand.9 Fiind necesara marturisirea, il va
intreba cancl a fost cea din urma marturisire valida, de Cate
ori s'a mai marturisit de atunci 5i cari sacramente a mai primit
de atunci.
2. Daca penitentul este necunoscut, va fi intrebat asupra
starii lui (casatorit, .vaduv) 5i asupra profesiunii ce o deprinde,
pentru a 5ti cam ce intrebari sa i se puna.
3. Se va intreba cand a fost ultima marturisire. E de notat,
ca pentru a cunoa5te mai bine 5i mai u5or starea sufleteasca a
penitentului, este consult a-1 indemna sd-i mdrturiseascd moi
Mt& pdcatele fdcute dela ultimo mdrturisire, fi dupd aceea
sd se lard mOrturisirea getzerald.4)
497. f) Dupa terminarea marturisirii il va intreba pe
1) Lehm'iuhl, Casu3, II, n, 387; Noldin 1. c, n. 125, 4.
2) Vermeersch. III, n. 539.
3) Lehmkuhl, Casus 11. n. 388 ; Vermeersch III. n. 539.
9 Noldin, I. c. n. 426.

www.dacoromanica.ro 21
322

penitent, dacd mai are ceva ce-i nelini5te5te sufeltul 5i despre

ce n'a fost intrebat, dându-i astfel ocaziune sd spunS tot ce are
pe suflet.
Dupd aceea li va spune cd pacatele mdrturisite deja sunt
iertate 5i nu mai este nevoie sä se nelini5teasca in suflet pentru
ele sau sa le mai márturiseascd, numai atunci, dacd va fi sigur
cd a uitat vreun pdcat de moarte pe care nici odatä nu 1-a mgrturi-
sit. Pe acesta il va declara in màrturisirea proximá, Med sá mai
repeteascä márturisirea celorlalte pacate nlarturisite 5i iertate
direct prin deslegare.
Apoi, ii va recomanda mijloacele potrivite pentru incunjura-
rea pdcatelor 5i asigurarea mântuirii sufletului, ex.: incunjurarea
ocaziunilor pdcAtoase si cari duc la pAcat ; lupta contra ispitelor ;
primirea deasä a SS. Sacramente ; rugAciuni, mai ales cáträ Prea-
curata Fecioard Maria 5. a., dupd cum va cere trebuinta.
In sfar5it, ii va da canonul potrivit 5i, dându-i deslegare, il
va dimite.

Articolul IV.
Satisfacfiunea sacramentalli (canonul).
1. Natura si efectele satisfacfiunii sacramentale.
49S. 1°. Nofiunea satisfacfiunii. In general vorbind,
satisfactiunea este repararea unei ofense facute cuiva. Noi aici
ludm satisfactiunea ca 5i repararea ofensei aduse lui D-zeu prin
pacatele noastre. Aceasta o poate face penitentul sau benevol,
pedepsindu-se insu5i, ca prin aceasta sa repareze ofensa, Old-
marea 5i nedreptatea fácutd lui D-zeu ; 5i aceasta este satisfac-
tiune benevold sau extrasacramentald: p pedeapsd ce 51-o
dicteazd insu5i penitentul, sau o prime5te cu supunere dela D-zeu.
De aceasta se deosebe5te satisfactiunea sacramentald sau ca-
nonut (anctktov, poenitentia), pedeapsa ce o dicteald confeso-
rul in scaunul márturisirii. Satisfactiunea sacramentald sau
canonul, este : lucrarea pe care, ca pedeapsd, o dicteazd con-
fesorul penitentuhd In scaunut mdrturisirii, ca prin sdvdr$trea
aceleia sd repare ofensa f i nedreptatea fdculd lui D-zeu prin
pdcate.
Teologii fac deosebire intre : voinia de a primi 5i a implini
canonul ce-1 va dicta confesorul, 5i intre : executarea, implinirea
fapticd a canonului primit in márturisire.1) La validitatea sacra-
l) Noldin, 1. C. n. 299, 1.

www.dacoromanica.ro
 323

mentului este absolut necesard vointa de a face destul pentru

pacate ; lipsa ei invalideath sacramentul. Aceasta este partea
.esenfiald a sacramentului 5i ca atare trebue sá premearga des-
Regdrii. Implinirea fapticä a canonului este numai parte intregi-
-toare a sacramentului 5i ca atare urmeazá dupd deslegare ;9
lipsa ei nu invalideazd sacramentul.
499. 2°. Scopul satisfactiunii. Satisfactiunea ce se
impune in märiurisire, trebue sa fie : a) vinaicativd, adicd care
-tinde la pedepsirea si rdsbunarea pacatelor ; b) medicinaM, care
-tinde sä vindece ranele pdcatului, »sa desrádacineze 5i sä nimi-
.ceascd habitul sau dispozifia de a pacAtui, contrasä de päcalos
prin pdcate.«2)
Acest dublu scop trebue sd-1 aibd fiecare canon ce se da
in mdrturisire, ceea ce de altcum se cuprinde in natura fieckui
lucru bun, ce se impune ca satisfacfiune, cAci materia satisfac-
fiunii sacramentale numai lucru bun poate fi. Orice lucrare
bund de o parte este obositoare, deci ca o pedeapsä, pentru cel
ce ,o sävar5este ; iar de alta parte, este placuta inaintea lui
D-zeu, si de aceea D-zeu ne-o ráspláteste cu darul sdu prin
care sd ne invrednicim a mai face lucräri bune, si sd incuniu-
ram cele rele : pacatele.-9
500. 2°. Efectul satisfacfiunii. Efectul satisfacfiunii
sacramentale este : iertarea pedepsei ternporale care ar trebui
sa o sufere. penitentul pentru Pdcatele iertate in mArturisire.
I3iserica lui Cristos invard c'd iertându-i-se Omului pacatele, nu i se
iarta totdeauna si pedepsele temporale, pe cari va avea sd le
sufere sau aici pe pámânt, sau in viafa cealaltA.4)
Satisfacfiunea sacramentalä, ca parte intregitoare a sacra-
mentului Penitenfei, produce acest efect, in virtutea institufiunii
.divine, ex opere operalo.
Satisfacliunea sacramentald produce acest efect dacd cel ce
-o sávArseste se aflä in statul darului. Motivul este, cd in statul
1) Conc. Prov. I. t. 5. C. 5. n. 3.
2) Dr. V. Suciu, I. C. p. 479, 4.
3) Noldin, 1. C. n. 298 5i 299.
4) Pacatele in sacramenful penitentei nu ni se iarta a5a, cat deo-
riata cu culpa sa ni se ierte 5i toata pedeapsa ; deoarece dreptatea divina
pofteste, ca dupace ni s'a iertat culpa 5i pedeapsa eterna, pacatele sa fie
pedepsite cu pedepse lemporale dupa diversitatea2perfectiunei dispozitiunii
penitentului ; din care cauza 5i Insasi virtutea penitentei 5i folosul Oa-
tosului poftesc, ca el sa sufere pentru pacatele comise." Conc. Prov. I. t.
.5.C. 5. n. 3. Conc. Trid. ses. 14. C. 8.

21*
www.dacoromanica.ro
324

pdcatului omul nu este vrednic sa i se ierte pedepsele temporale..

Implinita satisfactiunea sacramentala in statul pAcatului, am fd-
cut destul poruncii, dar nu ne-am imp*ArtA5it de fructul satisfac-
tiunii implinite. Dup Ace se inldturà statul pAcatului, cA5tigdm 5i ier-
tarea pedepselor temporale, efectul satisfactiunii implinite.1)
Pkatul venial nu impiedecg producerea efectului satisfac-
tiunii implinite.2)
Pe lAnga acest efect ex opere operato, satifacfiunea sacra-
mentala, ca ori care and faptd buna, mai are 5i un alt elect pe
care il produce ex opere operantis, care adecd atArnd de dispo-
zifiunea sufleteascA a celui care sAvAr5e5te lucrarea burtà.

2. Insusirile satisfactiunii sacramentale.

501. Lucrarea impusá ca satisfacfune sacramentalä (ca-
non) trebue sa intruneascd urmAtoarele insu5iri :
a) SA' fie oflictiod, adecA sä atinga direct persoana peni-
lentului, cauzAndu-i o greutate oare care simfita. Motivul este,
cd numai atunci, daca este oneroasà, corespunde scopului princi-
pal al satisfactiunii, care este vindicativ, adecA pedepsirea pacate-
lor sau expiarea.3) Dureros este ori 5i care lucru bun, deoarece-
lucrarea virtuoasä in urma pacatului este ca 5i o pedeapsa.4)
Greutatea unei lucrAri rezidd sau in ea insa5i, ex : ajunarea ;
sau in modul cum se sAvArse5te, ex.: recitarea rugáciunilor in
genunchi 5. a.
502. b) S'a fie mediciaald (salutard), adecd sä fie potri-
vita pentru a desrAdAcina obi5nuinfa 5i inclinarea spre lucruri
rele 5i a-I feri pe penitent de recklere in pacate. Aceasta se
poate realiza a5a, dacd inclinafiunilor 5i obi5nuinfei rele i se vor-
opune lucrAri contrare prin cari se vor distruge ; inveninarea
prin pdcat se va cura aplicAnd un antidot, dui-A principiul : »con-
traria contrariis curantur.« Asa : celui scump, sgArcit, i se va
impune sa fac'à elemosind ; celui necumpatat : contenire pe un
timp oarecare, chiar 5i dela cele permise in materia in care a
fost necumpätat ; celui, care nu are obiceiu sA se roage : se vor
impune rugkiuni ; celor cari nu ascultä S. Liturghie in dumineci
si särbätori, li se va impune sa asculte dacd numai se poate,
de cAteva ori in alte zile comune ; celui care injura numele lui
1) S. Alf. 1. 6. n. 521 si 522. Vermeersch, III. n. 601.
2) Noldin, 1. c. n. 300, 2. C.
3) Noldin, 1. C. n. 299, 2.
4) S. Alf. I. 6. n. 514.

www.dacoromanica.ro
 325

D-zeu, i se va impune sä zica cat de des, mai vartos când nu

i se Intamplä ceva pe voie : »Fie numele Domnului binecuv5n-
tat, de acum 5i p5n5 in veac ;« celui necredincios : recitarea sim-
bolului credintii ; celui ce du5m5neste pe altii 5i e in manie cu
allii : sã zica des rugAciunea Domnului. accentuAnd : »5i ne iartä
noaua pAcatele noastre, precum 5i noi iertäin gresitilor no5tri.« s. a.
503. e) Sä fie corespunz6toare, adec5 sa fie in pro-
portie cu marimea 5i natura pacatelor, pentru cari se dä 5i cu
acultAtile penitentului cui se impune.1)
Proportia dintre canon 5i gravitatea, marimea pacatelor nu
trebue luatä in Inteles matematic:ci flumai moral ; cu cat sunt
mai grele, mai mari 5i mai multe pacatele, cu atAt 5i canonul sA
fie mai greu. Nu se poate stabili aici o norma general5 5i exacta
matematiceste, ci se lasa la intelepciunea confesorului. Pentra
-pacatele grele va impune satisfactiune, canon greu, pentru pa-
,catele usoare, canon u5or.
Canon greu este acela care corespunde unui lucru, pe care
Biserica ii porunceste sub pacat greu, sau dupd poruncile bise-
ricesti, se considerd ca materie gravá. A5a, ar fi canon greu :
.ajunul, ascultarea S. Liturghii, impArtásirea cu SS. Taine, ele-
mosina 5. a. Nu se considera de canon greu : recitarea de 5 ori
»Teal nostru < ; »Nascaloare«, nici ps. 50.2)
Pentru pacatele rezervate canonul trebue s5 fie mai lung,
adeca implinirea lui sa fie extinsd pe timp mai lung, dupd felul
pacatului.
Asemenea si proportia dintre canon 5i calitatea pacatelor
nu se Intelege asa, cã pentru fiecare päcat in special sä se dea
un canon potrivit, ci intrucAt se poate pentru pacatul pe
care 11 savarseste mai de multe ori sa se dea ca 5i canon o
lucrare bund, care este contrail pacatului sau obisnuintei rele
contractatd prin päcat. CO mai potrinit canon, st in aceaski
priving este : rugliciunea.
504. Desi dreptatea cere ca pentru pdcatele grele sd se
impund satisfactiune grea, iar pentru cele usoare, satisf actiune
usoara, totusi sunt cazuri, când confesorul pentru pacatele grele
poate impune satisfactiune usoar5, poate da canon usor. Asa, de
ex.: 1°. and penitentul este bolnav, sau cu un organism debil ;
20. and ar fi teamA cä penitentul nu va implini un canon asa
reu 5i frica de canon l'ar face sä d;spereze 5i 1-ar insträina
1) Conc. Trid. ses. 14. c. 8 ; Conc. Prov. I. t. 5. C. 5 n. 3.
2) Noldin, 1. C. n. 202, 2.

www.dacoromanica.ro
326

de Sacramente.') Acest exces in impunerea satisfacfiunii prea

severe este reprobat de practica Disericii.9 In astfel de cazurii
este consult sa-1 intrebe pe penitent, daca este in stare sa im-
plineasca un astfel de canon ; si daca nu, sä-1 schimbe sau sa-t
mai usureze, spunandu-i totodata din ce considerafiuni face acea-
sta ;3) 30. Penitenfilor cari au mare parere de rail pentru pacate
li se vor da canoane mai usoare ; asemenea si celor call sunt
foarte dispusi si deprinsi in a face lucrari bune ; 4°: In caz cal
este ocaziune de a castiga indulginfe plenare, se pot da canoane-
mai usoare, ex.: pe timpul jubileului ; 5°. and confesorul s'ar
angaja sd salisfaca el in locul penitentului.4)
Confesorul infelept va fi cu considerare si la imprejurarile
penitentului si amasurat acelora va impune si satisfacfiunea sa-
cramentalà. Anume, va fi cu considerare la yrasta, sexul, con-
difiunea materiala, la profesiunea penitentului. Prin urmare :
copiilor si adulfilor stansi de batrani nu le va da canoane cati
intrec puterile lor ; celor saraci nu le va impune sa faca elemo-
sina in masura prea mare pentru ei ; nici celor cari traiesc din,
lucrul manilor lor nu le va impune ajun ; asemenea nici femeilor
cari lapteaza, ci le va impune rugaciuni $. a.3)
505. d) SA* fie deferminald, hotarità, atat cu privire la
marime, gravitate, cat si la timpul si locul implinirii. &á slier
adeca penilentul apriat ce are de facut, ex. cari rUgaciuni, post,
elemosina scl.; cand si cum sa faca ce i s'a impus ca satisfac.-
facfiune sacramentala.
E de notat, insa, ca atat cu privire la greutatea canonului,
cat si mai ales la modul si timpul implinirii, sa fie confesorul cu.
bagare de seama sa nu impuna ceea ce mai mult ar strica
eventual decal ar folosi penitentului. Asa, sa nu impuna savar-
-sirea rugaciunilor impreunata cu acte externe caril-ar impiedeca.
pe penitent sa le execute, ex. : 50 de matanii una dupa alta, in.
genuchi la usa bisericii scl.; dar nici canon prea lung, a Ca,-
rui implinire ar dura cateva sptamani, sa nu dea, deoarece, sau
3) S. Thoma zice : Videtur satis conveniens quod sacerdos norn
oneret poenitentem gravi pondere satisfactionis ; quia sicut parvus ignis
a multis lignis superpositis de facili extinguitur, ita posset contin
sere quod parvus affectus contritionis in poenitente nuper excitatus, prop-
ter grave onus satisfactionis extingueretur". Quodlib, 3. qu. 13. a. 1.
2) Instr. S. Cong. de propaganda fide, 3 Oct. 1736 ; S. Alf. I. 6. n. 510.
3) Noldin, I. C. n. 303, b.
4) Noldin, 1. c.; Lehmkuhl, Casus. II. n. 414 ; Vermeersch, Ill. n. 601, 4.
5) S. Car. Boromeus, Regulae Sacramentales de sm. poenitentiae.
Theol. Cursus compl. t. 22. p. 1173 urm.

www.dacoromanica.ro
 327

ar deveni cu neputinfa implinirea lui, sau ar produce numai ne-

lini5te sufleteasca, daca veodata au uitat sa faca ce Ii s'a impus.
Apoi, e de prevazut, ca un canon prea complicat sau prea
lung, ar instraina pe oameni dela marturisire, de frica cd nu-1
vor putea implini. Cum sa se marturiseasca cineva des atunci,
cand dela o marturisire la alta nu poate implini canlnul ce i s'a dat.1)

3. Materia satisfactiunii sacramentale.

506. Materia satisfacfiunii sacramentale pot fi toate fap-
tele bune. Faptele bune, cari se pot impune ca satisfacfiune
sacramentala se cuprind in aceste trei categorii de lucrdri mo-
rale : rugaciuni, post 5i elemosinö. Motivul este, ca prin pacat
omul vatamd datorinfele sale catre D-zeu, sau cdtre sine, sau
catre aproapele. lar faptele morale bune, cari se cuprind in
aceste trei categorii de lucrari morale, servesc special pentru a
repara nedreptatea ce-a savar5it omul fald de D-zeu, fard de
sine, sau fag de aproapele. A5a, prin rugóciune pacatosul se
umile5te inaintea lui D-zeu, recunoscandu-5i gre5ala 5i rautatea
faptelor sale prin cari a vatamat autoritatea d-zeiascd, 5i cu
smerenie cere iertare ; prin post se pedepse5te pe sine, trupul
sau pentru calcarea ordinei fire5ti in folosirea bunurilor, 5i pla-
cerilor naturale ; prin elemosind vrea sa repare gre5ala ce a
savar5i-o in contra aproapelui, denegandu-i iubirea cu care era
dator fat:a de el.
Cat prive5te faptele morale bune, cari se cuprind in aceste
trei grupuri de lucrari bune, notanT ca :
0) sub rugaciune se cuprind toate lucrarile prin cari dam
lui D-zeu cult, actele virtufii religiunii, ex.: rugaciuni, ascultarea
S. Liturghii 5i alte acte de devofiune ;
b) sub post se cuprind toate actele de mortificare 5i con-
tenire, precum 5i implinirea unor lucrari grele 5i obositoare, ex.:
pelerinaje, ingenunchieri, matänii 5. a,;
0 sub elemosind se cuprind toate faptele indurarii trupe5ti
5i suflete5ti.2)
507. In special, se pot impune ca satisfacfiune sacra-
mentala:
10' Acte morale interne ex. : meditafiuni, de5teptarea pa-
rerii de rau, actele virtufilor teologice credinfa speranfa 5i iubi-
rea.2) E drept ca *file sacramentului, care este un semn extern,
1) Lehmkuh1, Casus 11, n. 402.
2) Dr. I. Marcu, I. C. p. 419.
3) Suarez, disp. 38. s. 6. n. 2 ; Lugo, disp. 25. n. 67 ; Laymann, 1. 5.
tr. 6. c. 15. n. 9 ; Sporer, 3, C. 4. n. 563 ; Noldin, I. c. 1 ;

www.dacoromanica.ro
328

trebue sa fie sensibile, exteriorizate, dar, si actele interne sunt

deajuns exteriorizate prin impunerea lor din partea confesorului
$i acceptarea lor de catre penitent, intocmai ca i parerea de
rau prin marturisirea pacatelor.1)
Cu toate aceste este mai consult sa se dea, ca $i canon,
fucrari externe $i aflictive, ex. : rugaciune, post sau elemosina.2)
508. 2°. Lucrarile impuse ca satisfacfiune se cuvine sa
fie supererogatorii. Cu toate aceste, avandu-se in vedere fragili-
tatea naturii penitentului, se pot da in canon $i lucrari morale
bune la cari penitentul $i asa este obligat, pe baza vreunei po-
runci, ex. : ascultarea S. Liturghii in dumineci $i sarbatori, post
in zile de miercuri i vineri 5. a. Motivul este, ca astfel de lucrari
poruncite pot fi ridicate la valoare de merit satisfactoriu pentru
pacate.3) Astfel, celui care nu fine posturile i se poate de canon
sa posteasca miercuri $i vineri, pana la proxima marturisire ;
celui care nu fine duminicile $i sarbatorile sa asculte Lit. In
dum. $i sarbatori pana la marturisirea proximd. Si dacknu le
impline$te aceste, savar5e$te doua pacate : Unul contra poruncii
biserice$ti, altul contra virtufii Penitentei.4)
Aceasta procedurd, insa, nu este de recomandat decat pen-
tru cazurile, cand alt canon mai corespunzator nu s'ar putea da
sau cand avem intenfiunea sa-1 obi$nuim pe penitent sa fina po-
runcile, cand s'ar dovedi cã el nu le observa. Adeca, ca $i un
remediu contra neglijentei in observarea poruncilor.5) Cat se poate
sa se dea lucrari supererogatorii, i cele poruncite sa fie numai
complement, o intregire in cazul cand nu se poate da canon a$a
cum sa'r cuveni.°)
Daca confesorul nu spune expres, ca sä faci ca $i canon o
lucrare, care este totodata $i poruncitä, atunci totdeauna se in-
felege cã lucrarea ce li-a impus este supererogatorie, ex. ar zice
numai atat : »sa poste$ti o zi«, aceasta nu se infelege ca impli-
ne$ti canonul i daca vei posti miercuri sau vineri, cand $i a$a
e$ti obligat sa postesti, pe baza poruncii bisericesti $cl.7)
509. 3°. Se poate da ca $i canon in marturisire savar-
I) S. Alf. 1. 6. n. 514 ; Lehmkuhl, Casus H. n. 422.
2) S. Alf. 1. 6. n. 514.
3) Suarez, disp. 38, s. 6. n. 5 ; Lugo. 1. c. Sporer, 3. C. 4. n. 554;
Laymann, I. 5. tr. 6. C. 15. n. 10.
4) Naldin, I. c. n. 305 ; Lehmkulh, Casus, H, b. 408, 1.
5) Ferreres, Casus. 11. n. 545, ad 2.
6) Lehmkuhl, 1. c.
7) S. Alf. 1. 6. n. 513; Gury, n. 510; Noldin, I. c. n. 305, b ; Ferre-
res, I. C.

www.dacoromanica.ro
 329

5irea unei lucrari, care de altcum este impreunatd cu indulginfe,

asa cd penitentul, implinind lucrarea impusd ca satisfacfiune sa-
cramentald, tot atunci impline5te 5i condifiunile cerute pentru
cd5tigarea indulginfelor. Motivul este, ca implinirea canonului 5i
ca5tigarea indulginfelor nu se exclud una pe alta, ci se pot im-
plini prin aceea5i lucrare.9
Cu toate aceste, este mai consult ca sa se dea canon core-
spunzdtor, decdt eventual in loc de canon mai greu sa se im-
puna unele lucrdri u5oare, cari sunt impreunate 5i cu indulginfe.9
510. 40. Se poate da ca si canon implinirea lucrärilor
morale bune, pe cari obisnue5te penitentul sa le savdr5easca,
ex.: rugáciunile zilnice obi5nuite, sau elemosina pe care obi5nue5te
sa o faca in fiecare saptamând 5. a, Dar 5i aceste, numai in
acele cazuri, in cari le impune ca 5i remedii, având in vedere
fragilitatea naturii penitentuluj.
511. 5°. Se poate da ca 5i canon savAr5irea unor lucrari
morale bune pe cari penitentul sa le ofere pentru sufletele celor
morfi. In acest caz fructul satisfactoriu al canonului, care se pro-
duce ex opere operantis, se aplicd sufletelor din purgator, iar
fructul satisfactoriu pentru pdcate ex opere operato, se aplica
penitentului.3)
Asemenea se intâmplä 5i in cazul, and se impune peniten-
tului savAr5irea unei lucrári bune, pe care sa o ofere pentru
un scop nobil oarecare, ex. : intoarcerea pdcato5ilor, pentru cei
cari sunt in agonie 5. a.4)
51.2. 6°. Se poate da ca 5i canon chiar 5i abfinerea defa
vreun lucru bun, ex. : dela m6rturisire, pentru promovarea binelui
sufletesc al penitentului, dupd cum va judeca confesorul infelept.5)
Dar. de obiceiu nu este consult a da astfel de canon, mai
ales nu, cAnd alfii ar putea bAnui cd respectivul se abfine
dela lucrul cutare pentrucd i-a poruncit confesorul. De altcum,
astfel de canon ar presupune Ca' penitentul respectiv se aflä la
un foarte inaintat grad de perfecfiune cre5tineasc5, incAt o ast-
fel de opreliste pentru el ar fi adevaratá pedeapsá.
1) S. Congr. Indulgentiarum Intrebata fiind : Utrum poenitens pre-
cern aut pium opus indulgentiis ditatum explens possit simul et poeniten-
tiae (sacrarnentali) satisfacere et indulgentias lucrari", a raspuns: Affirmatioe,
facto verbo cum Sanctisaimo" si Papa la 14 lunie 1901 a aprobat. Vezi Anal.
eccl. IX. 300 ; Codex. can. 932.
2) Noldin, I. c. n. 305, 4.
3) S. Alf. J. 6. n. 514.
1) Noldin, 1. C. n. 305, 5.
5) S. Alf. I. 6. n. 514, 7.

www.dacoromanica.ro
 330

513. 7°. Unii teologi sunt de pdrerea, ca se poate da

canon 51 sub condifiunea recdderii, a5a : dacä te vei mai imbeta,
vei ajuna o zi.9 Dar totdeauna este mai bine sa se dea canonul
in mod absolut.2)
514. Nota. Pentru practid observám. 1°. Nu sunt potri-
vile de loc pentru canon lucrárile prea complicate, prea grele
sau acele a caror 1mplinire dureazd vreme prea lung5.°)
In special nu sunt potrivite :
a) Lucrarile cari nu se potriuesc scopului satisfacliunii sacra-
mentale, cum ar fi acele prin cari penitenfii s'ar ingrozi de mar-
turisire, ca de ex.: sä sárute pämântul, sä cerceteze pe du5mani
5. a. Asemenea, nu este consult a impune copiilor sá ceara iertare
dela pdrinfi pentru eventuale nesupuneri sau stricaciuni, mai ales
dacd exista teamd fundald cä nu se vor supune, 5i prin aceasta
se vor instr5ina de mdrturisire.4)
b) Nu sunt potrivite lucrárile pur externe, cum ar fi, de ex.:
50 de mAtAnii una dupd alta ;
c) Nu este potrivit a impune ajunul ca 5i canon : copiilor,
muncitorilor cari sA var5esc lucruri grele ; nici rugdciuni prea
complicate 5i lungi ; nici pelerinaje sau elemosind pentru cei
s'araci, pe cum nici pentru femei, cari nu dispun de bunurile
familiei fãrd invoirea bArbatului ;
2°. Nu este permis a da ca 5i canon urmatoarele :
a) Nu este permis a da penitenfd publica pentru pacatele
oculte, deoarece aceasta va aduce cu sine violarea sigilului
sacramenta1.5) Nici pentru pacatele publice nu se &á astki peni-
tenfd publicä, ca in 13iserica veche. Motivul este, ca scopul peni-
tenfei publice, care este repararea scandalului public, se poate
realiza 5i pe altà cale, ex.: prin exemplul bun ce-1 va .da altora,
prin o viafa adevArat cre5tineascd 5. a.
b) Nu se poate da canon cuiva ca sä se calugärescd ; ase-
menea, nu se poate da canon cuiva ca sa se cds6toreasCa.6)
Motivul este, cd in a mbele cazuri se cere libertate depliná
iar la intrarea in vreun ordin cAlugAresc, pe l'anga libertate, se
mai cere 5i vocafiune, 5i aceasta nu o poate da confesorul.
3) Noldin, I. c. n. 305, 6.
2) Sporer, 3. p. 3. n. 560.
3) Lehmkuhl, Casus, II. n. 402.
4) Nolclin, 1. c. n. 306.
5) S. Alf. 1. 6. n. 512.
6) Laymann, I. 5. tr. 6. c. 15. n. 11 ; S. Alf. 1 6. n 511; Gury, n.-
513 ; Ferreres, Casus, 11. n. 549.

www.dacoromanica.ro
 33E

c) Asemenea, sa nu se dea ca 5i canon sa cumpere cativa

fonti de lumini, sau sa plateasca liturghii. Aceste sunt canoanele
,pe cari, de comun, nu le implinesc, 5i mai ales fac odios sacra-
mentul. S'ar spovedi, zice dar n'are cu ce implini canonuL

4. Obligaliunea confesorului a da canon.

515. Canonul sau satifactiunea sacramentala este parte
integranta a sacramentului Penitentei 5i produce efectul sau ex
opere operato, pentru aceea confesorul este obligat sub pacat
greu sa dea canon in marturisire.
»Preotii in judecata penitentei cu puterea cheilor, cari ii
s'au dat nu numai spre a absolva, ci 5i spre a lega, trebue sa
impuna penitenta salutara dupd calitatea crimelor 5i dupa putinta
penitentilor« . lar la randuiala marturisirii se prescrie : »5i
dupa cesi va marturisisi toate pacatele, Ii da canon, pe cum II
va lumina sfantul Spirit.«2)
Impunerea canonului n'o urgiteaza necesitatea sacramentu-
lui, ne fiind parte esentiala a sacramentului, ci numai porunca,.
care porunca, insa, admite mic5orarea materiei, a5a cd pentru
pacate grele este obligat confesorul sub pacat de moarte sa dea
canon ; iar pentru pacate u5oare, ilumai sub pacat u5or.2)
Totdeauna trebue si se dea canon in marturisire, afard de
cazul, cand penitentul este incapabil sa implineasca 5i cel mai
mic canon, ex.: in ceasul mortii, sau bolnavul cazut in nesimtire
5. a. Chiar 5i celor greu bolnavi trebue sa li se dea vreo .
scurta rugaciune, invocarea numelui Iui Isus 5c1. Sau li se im-
pune o fapta buna, care sa o implineasca dupa ce se vor insa-
natosi, ex.: sa se marturiseascd 5i cuminece la biserica.4)
De5i canonul se impune ca 5i o porunca, totu5i se poate
da 5i ca un sfat sau indemn, fara obligafiune in con5tiinta. A5a,.
se cid pentru pacate grele canon greu, dar sub pacat u5or.2),
Dar aceasta trebue sa se faca numai pe motiv just, ex. : in caz de
morb greu, sau cand penitentul ar dovedi a foarte mare parere-
de rau. Prin urmare, sa nu faca cineva norma generala din
ceea ce se admite in cazuri speciale.6)
516. Cat priveste limpu/, card sa se de3 canonul, ace-
4) Conc. Prov. I. t. 5. C. 5. n. 3 ; COnc. Trid. ses. 14. C. 8.
2) Euhologiu. Blaj 1913. p. 49.
3) Lugo, disp. 25, n. 49.
4) S. Alf. 1. 6. n. 507; Noldin, 1. c. n. 301.
5) Suarez, disp. 38 s. 7. n. 5; Ballerini-Palmieri 1. C. n. 303.
4) S. Alf. I. 6. n, 518; Lehmku'il, Casus 11: n, 403.

www.dacoromanica.ro
332

sta sa se dea fnainte de deslegare, ca 51 prin aceasta sd se

pastreze ordinea jucliciara.9 Se poate da 5i dupa deslegare, ba

chiar trebue sa" se dea atunci, cand nu s'a dat inainte de des-
legare.
Nu se cere ca statisfacfiunea sä fie implinitá inainte de ce
s'ar da deslegarea, ba o procedurd care ar pretinde ca intAi
sa se implineasca canonul dat 5i numai dupä aceea sä se dea
deslegare de pdcat, ar fi contra practicei Bisericii 5i reprobatd
chiar de Bisericd.2)

5. Acceptarea *i. implinirea canonului.

517. 1°. Primirea canonului din partea penitentu-
tut. Obligafiunea confesorului de a da canon 5i obligafiunea pe-
nitentului de a primi canonul dat sunt corelative, adeca obligafiunei
confesorului de a da canon, ii corespunde in penitent obligafiu-
nea de a primi acest canon. Si precum confesorul este obligat sub
pacat greu a da canon in marturisire, d5a este obligat peniten-
lul sub pacat greu a primi canonul greu.
Nu este obligat sa primeascd penitentul un canon nerafional,
cum ar fi, de ex.: penitenfa publicá, contra practicei de azi a 13i-
sericii, intrarea inteun ord. caluga. resc 5. a. In astfel de cazuri,
cAnd canonul dat s'ar dovedi injust 5i nerafional, penitentul sa-1
roage pe confesor ca sal schimbe acel canon sau macar sä-1
mic5oreze ; 5i daca nu s'ar invoi confesorul ceeace un con-
tesor infelept nu ar face penitentul poate sä se departeze
bra' deslegare 5i sa se marturiseasca de nou altui confesor.5)
Aceasta, insa, numai atunci o poate penitentul, când i s'a
dat un canon inteadevar nejust 5i necorespuniator facultäfilor
sale. In caz cd n'ar vrea sä-1 primeascd, pentrucd nu vrea sd-1
implineasca pe simplu motiv ca. e greu, desi just, 5i ar vrea sa-i
se dea un canon u5or, ar comite pacat greu, intocmaC ca 5i
preotul, care, fard motiv just, ar da canon u5or pentru päcatele
grele.4)
Incat se poate, confesorii sa acomodeze canonul facultdfilor
penitentului, pentru ca 55-1 poata primi 5i implini ; pentrucá este
mai bine ca penitentul s'a implineasca un canon mai u5or, 5i sä
1) Sporer, 3. C. 4. n. 576.
2) Sixt IV. a damnat urmatoarea prop. (5) din gre$e1i1a lui Petru de
-Osma: Non sunt absolvsndi poenitentes, nisi peracta prius poenitsntia eis
iniuncta". Denzinger 1. c. n. 728.
.3) S. Alf. 1. 6. n. 515 si 516.
4) Lugo, disp. 25, n. 69.

www.dacoromanica.ro
 333

ajungd in purgator, decat cu un canon mare, primit in márturi-

sire dar neimplinit sd ajungd in iad.')
518. 2°. Implinirea canonului dat. Penitentul este
obligat sub pAcat greu a implini canonul dat de confesor. Mo-
tivul este, cd implinirea canonului este o Intregire a sacramen-
tului. Datorinta de a procura aceasta intregire cade in sarcina
penitentului, intocmai ca 5i pdrerea de rdu 5i märturisirea. In
consecintä, fiind aceasta o obligatiune personala, nu o poate im-
plini prin altul, ci penitentul trebue sa o implineascd insu5i.2)
Penitentul care ar primi canonul in marturisire, just de-
altcum dar fard intentiunea sa-1 5i implineascd, nedispus cum
se cuvine, nu poate fi deslegat in mod valid. Deci, chiar 5i daca
ar avea penitentul de gdrid sa ceara schimbarea canonului ce
i se dä, trebue sd-1 primeascd (presupunând cd e just) cu inten-
tiunea cd il va implini 5i decã nu i se va implini cererea.3)
519. 3°. Obligatiunea implinirit canonului. ImpH-
nirea canonului dat obligd, ce-i drept sub pAcat greu, dar aceasta
obligatiune admite mic5orarea materiei, adecd urgiteazd sub pacat
greu in materie gravd ; 5i sub Oat u5or in materie usoard. In
general, canonul dat pentru pAcatele u5oare, este obligat peniten-
tul sd-1 implineasca sub pacat u5or.
Sub pacat greu obligd canonul in urmatoarele cazuri .
a) când este o materie grea ;
b) când este dat pentru pdcate grele neiertate Inca (adeca,
cari n'au mai fost mdrturisite).
Deoarece confesorul, pe motiv just, poate impune canon
greu pentru pdcate grele, dar sub obligatiune u5oard,4) aceasta
trebue sa o comunice penitentului, fiindc5, de comun, canonul
greu se considerd cd obliga sub pdcat greu, iar canonul u5or,
sub pdcat u5or.
Din cele spuse rezultd, cd : pdcdtueste greu acela care nu
implineste un canon greu sau in intregiune sau o parte insam-
natà a aceluia ; i pöctItue0e zqor acela care nu implineste
un canon u5or, indiferent cd s'a dat pentru pdcate grele sau
u5oare, sau o parte neinsemnatd dintr'un canon greu.9
1) S, Aertnys-Damen, Theologia moralis, II. n. 324.
2) Alexandru VII. a damnat urmatoarea propozifiune (15) : Poenitens
propria auctoritate substituere sib! alium poles!, qui loco lpstus poeniten-
Ham impleal".
3) Lehmkuhl, Casus II. n. 403 ?i 406 ; Noldin, I. c. n. 307, 1 a.
4) S. Alf. 1. 6. n. 518.
5) Alf. 1. 6. n. 517 ; Gury n. 515-516 ; Lehmkuhl, Casus II. n. 403 ;
Vermeersch III. n. 600 ; Noldin, 1. c. n. 307, 2, b.

www.dacoromanica.ro
.3,1
520. Nu este obligat penitentul la nimic :
a) când deslegarea a fost invalidá, deoarece in acest caz
tind sacramentul nul, nu are ce Intregi ;
6) cand a ajuns in imposibilitate de a Inplini canonul, dupA
principiul »ad impossibile nemo obligatur«. E de notat, Insä, ca
desi in acest caz nu este absolutd nevoie de schimbarea cano-
nului, totusi având in vedere folosul sufletesc al penitentului, care
desi nu poate implini canonul dat, dar ar putea Implini alt canon
mai potrivit, se poate schimba, sau, mai vartos dacd chiar o cere
anume pentru linistirea constiinfei, trebue schimbat ;
c) când a uitat cu desAdrsire canonul care l-a cdpätat, in-
diferent daca e vinovat sau nu de aceasta. In acest caz, insá,
dacA este cu putinft, trebue sa meargd la confesorul care a dat
.canonul, presupunând ca' acela isi mai aduce aminte ce canon
a dat, si sa-1 Intrebe.') Dacd aceasta nu se poate fie si pentru
imposibilitate moral5, obligafiunea canonului devenind impo-
sibila, a incetat ; si nu este obligat nici la aceea sd mai mártu-
riseascd odatä pAcatele mdrturisite deja si deslegate in mod valid.
Daca penitentul a uitat de canonul primit si din devoliune
savarseste tocmai acele lucrdri pe cari i le-a impus confesorul,
dar fall sä gAndeascä la implinirea canonului, se considerd ca'
a implinit canonul si nu trebue nelinistit pentru neimplinirea lui ;
-cleoarece de cateori ssavarseste cineva o lucrare liberd, totdeauna
se presupune, cd mai intAi si-ar face datoria, dacd si-ar aduce
aminte de ea. Adecá, la implinirea canonului nu se cere, in sä-
varsirea lucrArii primite ca si canon, si intenfiunea expresä de
a implini canonul ; ajunge intenfiunea pe care a avut-o cand a
primit canOnul si nu a revocat-o.2)
521. 4°. Timput impiinirii canonului este acela fixat
de confesor, iar dacd nu a fixat nici un termen, atunci trebue im-
plinit cot mat lagrabd. Dna a trecut terminul fixat de confe-
sor, obligafiunea implinirii canonului nu inceteazd, ci ramane si
pe mai de parte, fiind a acest termen se fixeazá, in rândul in-
tAiu, pentru urgitarea implinirii.3)
Peste tot, amânarea implinirii canonului usor, nici odata. nu
1) Lugo, disp. 25, n. 87; Lacroix, 1. 6. p. 2. n. 1275 ; Sporer, 3, C. 4.
rt. 552 ; S. Alf. 1. 6. 520 ; Vermeersch, III. n. 600 ; Noldin, I. c. n. 307, 2 c.;
Aertnys-Damen, II. n. 324.
2) S. Alf. Homo. ap. n. 58 ; Lugo, disp. 24. n. 43 ; Gury, n. 519 ;
Noldin, I. c. n. 307, 2. C. si 310 d ; Aertnys-Damen, II. n. 324. qu. 3. 30;
Ferreres, Casus, II. n. 555.
3) S. Alf. 1. 6. n. 525.

www.dacoromanica.ro
 335

constitue pacat de moarte.') Amanarea canonului greu este pa-

cat de moarte atunci, daca se prevede Ca mai tarziu nu se va
putea implini ; sau este primejdie sa fie uitat ; sau cand prin
amanare s'ar mic5ora simfitor substanfa lucrarii impusa ca sa-
tisfactiune sacramentala.2)
Amanarea implinirii canonului peste termenul fixat de con-
fesor nu constitue pacat de moarte presupunand, bineinfeles,
ca se impline5te canonul. Motivul este, ca porunca confeso-
rului se refera in randul iptaiu la implinirea canonului 5i nu,
mai in al doilea rand 5i la timpul implinirii. Numai amanarea sa
nu fie prea departe ; a5a, nu este pacat de moarte, ex. : amana-
rea peste cateva zile a cuminecarii lunare (fie chiar 5i 8 zile),
sau ajunul de pe o zi, il amana pe ziva viitoare ; afard de cazul,
cand satisfacjiunea impusa ar fi medicinalà, a5a, ca amanarea ei
sa aduca primejdia recaderii.8)
Daca nu s'a fixat termen pentru implinirea canonului, atunci
trebue implinit cat se poate mai de graba, ca nu cumva sa se
uite, sau sa se intample sa-1 implineasca in statul pacatului
cle moarte, cand nu se imparta5e5te de fructul canonului numai
dupa inlaturarea piedecei, prin reca5tigarea darului sfinfitor.4)
Amanarea implinirii canonului, in cazul ca nu s'a fixat ter-
men, nu constitue pacat de moarte, daca nu trece peste o lima,
presupunand ca satisfacliunea impusa nu este medicinald, ci
numai vindicativa.6) S. Alf. e de parerea ca poate fi amanata 5i
mai. multe luni, numai sa nu treaca peste sa5e.6)
In general vorbind, canonul se_ impline5te dupa marturisire
§i dupd deslegare ; cu toate aceste se poate intampla, ca peni-
tentul sa implineasca canonul inainte de deslegare, cand, de ex.:
muribunzilor li se da o scurta rugaciune pe care o zic impreuna
cu preotul 5i apoi li se da deslegare. Dar nu este necesar sa se
implineasca canonul inainte de cuminecare ;7) precum nici aceea
nu este prescris ca sa fie implinit canonul pe cand vine peni-
tentul la proxima marturisire, presupunand CA se marturise5te
7) Gury, n. 517.
2) Noldin, 1. c. n. 309, 3.
3) S. Alf. 1. 6. n. 521; Vermeersch. III. n. 601 ; Aertnys-Damen, H.
n. 323.
4) Lehmkuhl, Casus H. n. 403.
5) Lacroix, 1. 6 p. 2. n. 1288.
6) S. Alf. 1. 6. n. 521.
7) Alexandra VIII. a damnat urmátoarea prop. (22): Sacrilegi
sant iudicandi, qui las ad communionem percipiendam praetendunt ante-
quam condignam delictis suis poenitentiam egerint.'

www.dacoromanica.ro
 336

mai des, afara de cazul cand ar ameninta primejdia sa nu poata

fi implinit mai tarziu sau sa fie OW)
522. 50 . Modul Impliniril canonului este acela pe care
il prescrie Biserica la implinirea acelor lucrari, cari s'au dat in
canon,2) ex.: postul, sau ajunul se va linea a5a precum este
obiceiul sa se posteasca 5i ajuneze in Biserica noastra, afara de
cazul, cand confesorul ar fi prescris 5i alte imprejurari speciale,
cari vor trebui observate intocmai. Omiterea acestor imprejurari
constitue pacat proporfional cu gravitatea 5i insämnatatea impre-
jurarilor fixate, ex.: sa reciteze rugdciunile in genunchi, in bise-
rica 5. a. Daca omiterea acestor imprejurari schimba esenfial
canonul greu, atunci constitue pacat greu.9
Se poate implini canonul deodata cu alte lucrari poruncite
de Biserica, daca nu se exclud sau nu se conturba, ex.: se poate
asculta S. Lit. 5i sa se reciteze rugaciunile primite in canon 5. a.

6. Schimbarea canonului.
Canonul dat se poate schimba pe motiv just. Cu privire la
procedura schimbarii canonului, pentru practica pastorala, notam
urmatoarele principii directive :
523. 10. a) Schimbarea canonului se poate face, dar
-numai pe motiv just. Motiv just se considera ori care utilitate
spirituald a penitentului. and exista motiv just schimbarea
se poate face, nu numai inlocuindu-se cu un alt canon egal,
dar mai potrivit, ci 5i cu unul mai mic ;4) b) Penitentul nu
poate el insu5i sa-5i schimbe canonul primit in marturisire, nici
chiar inlocuindu-1 cu un lucru evident mai bun. Motivul este, ca
penitentul nu are facultate sd ridice o lucrare morala bund la
valoarea de satisfacfiune sacramentala ; aceasta o poate face nu-
mai acela care are jurisdicfiune in forul sacramental ;`) c) Singur
confesorul poate schimba canonul dat in märturisire. Si aceasta
o poate face atat confesorul care a dat canonul, cat 5i un alt
confesor ;6) d) Schimbarea canonului fiind un favor pentru peni-
tent, el poate oricand sa revina la cel dintai.7)
1) Noldin, I. c. n. 309, 3. b.; Vermeersch III. n. 601, 2.
2) Vermeersch, IIi. n. 601, 4.
3) Lugo, disp. 25, n. 93 ; Lacroix, 1. 6. P. 2. n. 1280.
4) S. Alf. 1. 6. n. 528; Ferreres, Casus II. n. 558.
5) Lugo, disp. 25, n. 90 ; S. Alf. 1. 6. n. 528 ; Lehmkuhl, Casus, II.
ii. 417 ; Ferreres, Casus, II. n. 558 ; Noldin-Schmitt, 1. C. n. 311.
9 S. Alf. I. 6. n. 528
7) Marcu, I. c. p. 424 ; Vermeersch, III. n. 603.

www.dacoromanica.ro
 337

524. 2°. Confesorul care a dal canonul il poate schimba

si in scaunul märturisirii, indatä dupa deslegare, inainte de ce
s'ar fi despartat penitentul ; dar il poate si afard de marturisire.
Motivul este, Ca judecata sacramentala a confesorului pana atunci
se considera incompleta zice Lugo panace nu s'a implinit
canonul. Si in acest interval judecatorul poate urgita executarea
sentinfei, sau eventual, poate sa o schimbe pentru ca sa
poata fi executata mai usor.9 Prin urmare, se poate face schim-
barea canonului si dupa marturisire, cata vreme aceasta operalie
se poate considera ca formand o unitate morala cu judecata sa-
cramentald precedenta, ceea ce se poate intampla pana la ca-
teva zile dupa deslegare.°)
Confesorul care a dat canonul il poate schimba si in cazul
cand nu siar mai aduce aminte exact de pacatele penitentului ;
ajunge pentru a putea schimba canonul sa le cunoasca macar in
confuz, ceea ce se poate si din marimea si calitatea canonului dat,
Vara nici o altd marturisire ; mai vartos, ca fiecare confesor isi
cunoaste modul de a da canon, asa, ca din el poate sa judece si
gravitatea pacatelor pentru cari s'a dat.
525. 3°. Alt confesor strain nu poate schimba canonul,
numai in scaunul mór(urisirli. Deoarece, alt confesor nu poate
deprinde puterea sacramentala asupra penitentului numai in scau-
nul marturisirii.°) Dar nici in acest caz nu se cere ca penitentul
sa si marturiseasca de nou toate pacatele acuzate odata in mar-
turisirea anterioara la alt preot, ci ajunge si numai o marturisire
sumara, generica ; sau eventual si numai din gravitatea si cali-
tatea canonului poate sa-si castige confesorul o cunostinta su-
mard despre pacate, care e deajuns pentru ca sa poata schimba
canonul. Motivul este, ca aici nu se aduce o judecata noua
asupra singuraticelor pacate, cari sunt deja judecate si iertate, ci
numai asupra dificultalii de a implini canonul, la ce nu se cere
cunoasterea exacta si distincta a pacatelor.
Nu se cere nici aceea, ca schimbarea sä se facd printr'un
act sacramental, adecd asa, ca .penitentul in märturisirea aceea
sa primeasca si deslegare de pacate, ci ajunge si numai sa se
prezinte penitentul in forul sacramental, Vara sa fie nevoie ca
1) Lugo, disp. 25. n. 112.
2) Lehmkuhl, Casus II. n. 405 ; Lugo, disp. 25. n. 112 ; S. Alf., 1. 6.
n. 528 ; Ballerini-Palmieri, I. c. n. 318.
4) Ferreres, Casus, II. n. 560.
4) Lugo, disp. 25. n. 109 ; S. Alf. 1. 6. n. 529 ; Gury, n. 525 ; Ferre-
res, Compendiu.Th. m. n. 635 ; Casus, II. n. 561 ; Noldin, I. C. n. 312, 2.

www.dacoromanica.ro 22
338.

sd i se dea 5i o noud deslegare de pacate, afard de cazul, când

ar mArturisi 5i alte pAcate nemärturisite inca.')
Probabil, canonul dat pentru pAcate rezervate poate fi schim-
bat 5i de câtre un simplu confesor,2) care nu are facultate a
deslega dela cazuri rezervate, mai ales in caz de necesitate, când
cu greu s'ar putea cere schimbarea dela un confesor care ar
avea facultatea cerutd.2)
Dacd canonul a devenit imposibil de implinit, inceteazd obli-
gafiunea de a-I implini, conform principiului : »ad impossibile ne-
mo obligatur«.4)

Articolul V.
Satisfacfiunea prin indulginfe.
Notiunea 0. efectul indulgintelor.
526. 1°. Natura indulgintelor. Tratam aici despre in-
dulginfe, deoarece indulginfele sunt un mijloc foarte potrivit, prin
care putem face destul dreptálii dumnezee5ti vätamata prin pa-
cat. Sunt ni5te mijloace puse de cdtre Biserica la indemâna
credincio5ilor pentru a putea ea5tiga dela D-zeu iertarea pedep-
selor temporale, mijloace asemandtoare cu satisfacliune sacra-
mentald impusä in scaunul mdrturisirii. Invalatura Bisericii despre
indulginfe se afld expusd documentat in Teologia dogmaticd.5) Noi
aci vom rezuma numai unele lucruri din cele spuse acolo 5i vom
insista, mai ales, asupra aplicarii practice a indulginfelor.
Conform invafaturii Bisericii : Indulginja este ierlarea pe-
depsei vremelnice datorita Inca drephYlii dumnezeeflf pentru
pdcatele ierlate deft; In ce prive#e Dina i'' pedeapsa lor vef-
1) Gury, n. 526 ; Ferreres, Casus, I. 6. n. 562.
9 Telch I. c. p. 410, n. 53.
3) S. Alf. 1. 6. n. 529.
4) Lugo, disp. 25, n. 87 ; Lacroix, 1. 6. p. 2, n. 1275 ; S. Alf. 1. 6. n.
520, Mb. 50; Ferreres, Casus, II. n. 559 ; Noldin-Schmitt, I. C. n. 307, 2, b;
Lehmkuhl, Casus, II. n. 416, R. 3.
5) Vezi: S. Alf. 1. 6. n. 531-538; Dr. V. Suciu, Teol. Dogm. Sp. B.
p. 481 urm; Noldin-Schmitt, De Sacramentis. 1927. n. 313-335; Vermeersch,
Theol. mor. III. n. 616-648 ; Aertnys-Damen, Theol. mor. II. 1920. 1108
1159; Beringer-Steinen, Die Ablässe, ihr Wesen u. Gebrauch 1922. I. Codex.
can. 911-936. Notám aid, a pentru Biserica rasariteanä nu sunt date
indulginte speciale, ci asaritenii pot câstiga indulgintele date pentru credin-
ciosii de nit latin implinind ace1easi conditii prescrise pentru acestia. In 1923
Congr. Pro Ecclesia Orientali, a dat indulgintd celora, cari vor recita o scurtä
rugaciune pt. Rusia. (A. A. S. XV, 215). Vezi Vermeersch M. in apedice XIII.

www.dacoromanica.ro
 339

nica, care tertare o do autoritalea bisericeasca, in afara de

sacramental Penitenfei, prin aplicarea tezaurului Bisertcii,
pentra cei vii prin deslegare, ia. pentru cei morli in forma
de alutor.9
Explicarea unor termini din definifiune4
a) Se zice indulginf a iertarea pedepsei vremelnice, deoarece
dupà invafatura Bisericii pedeapsa vesnicd i vina pacatului se iarta
=mai prin sacramentul Penitenfii, sau prin parerea de rAu perfectä impre-
maid cu votul sacramentului ;2)
b) Se zice ca iertarea pedepsei vremelnice se da in gall de sacra-
mentul Penitenfei : ,prin aplicarea tezaurului Biserictr. Este acest tezaur
complexul meritelor i satisfacfiunilor Jul Cristos si ale Sfinfilor. ISU3
Cristos are merite de o valoare infinità, pe cari le-a oferit lui D-zeu Ta-
tal ; iar Sfinfii, in special Preacurata Fecioara Maria, au savarsit multe
lucruri bune, a caror valoare satisfactorie a intrecut lipsurile lor (ierta-
rea pedepselor vremelnice pentru pacatele lor). Toate aceste surplusuri de
merite, impreuna cu ale Mantuitorului, formeaza tezaurul Bisericii, pe care
aceasta 11 administreaza spre folosul credinciosi1or.3)
c) Se da aceasta tertare celor vii in forma de deslegare, deoarece
acestia sunt supusi jurisdiciunii i Bisericii si, ca atari, pot fi deslegafi
prin puterea cheilor ; iar celor morfi in forma de sufragiu, adeca de aju-
tor sau interpunere la D-zeu, deoarece acestia nu sunt supusi ,jurisdicti-
unli Bisericii. In consecinfa, 13iserica ofere lui D-zeu din satisfacfiunile
cuprinse in tezaurul 13isericii i intervine la D-zeu, ca acele sa fie
primite.4)
527. Chestiune : Se pot oplica It/du/gin/de i pentru cm/nein/ ell?
Rasp.:
Consideranci natura indulginfelor nimic nu ar fi cu neputinla ca
cineva s cO§tige indulginfe atat pentru sine, cat i pentru allii. Dar, avand
in vedere cã autoritatea legitima bisericeasca, singurd in drept sà admi-
nistreze acest tezaur, nu a dat nimanui facultate ca acele sä poata fi
aplicate i altor oameni vii, decit celui ce le castiga, in practica nu se
admite aplicarea sau oferirea indulginfelor cAstigate, pentru alli oameni
vii. Motivul este, Ca nu este just ca sä se of ere ajutor acelora cari si ei
pot si-1 castige pentru ei.
Se poate, insa, si se aplica indulginfele pentru sufletele celor morfi,
cari nu mai sunt in situafia sä-$i castige ei astfel de ajutoare.5)
Prin urmare, aplicare indulginfelor atarna de permisiunea pe care o
poate da numai Pontificele Roman.6)

1) Codex. can. 911; Despre indulginfe vezi can. 911-936. Dr. V.

Suciu, I. c. p. 482 urm.
2) Dr. V. Suciu 1. C. p. 483.
3) S. Thoma, Quodlib. 2. ar. 16. .
4) Lehmkuhl, Casus II, n. 645 ; Noldin 1. C. n. 314 ; Teich. 1. C. p. 364.
n. I.; Vermeersch III. n. 616.
9 Codex. c. 930.
e) Noldin, I. C. n. 314.

www.dacoromanica.ro 22*
340

528. 2°. Efectul indulgintelor. Indulgintele date pen-

tru cei vii produc efectul lor in mod infalibil, presupunand, bine-
inteles, ca s'au implinit toate conditiile prescrise de Biserica
pentru castigarea lor. Motivul este, ca aceste se conferesc prim
deslegare din partea autoritatii legitime bisericesti.
Indulgintele date pentru cei morti, implinindu-se toate con-
ditiile prescrise pentru castigarea lor, asemenea isi au efectul
lor infalibil, cat priveste acceptarea lor din partea lui D-zeu ;
dar nu si cat prive5te aplicarea lor sufletului aceluia pentru care
s'au oferit 5i in masura in care s'au oferit. Aplicarea indulgin-
telor acelor suflete anumite, pentru cari s'au oferit, 5i masura
aplicarii, atarna de bunavointa 5i planurile Provedintei divine,
Poate ca sufletul, pentru care s'au oferit, nu are nevoie de ele,.
sau nu i se pot aplica (ex.: celor din iad), sau dreptatea d-zeiasca
vrea ca acel suflet sa supoarte peclepsele croite pentru el. Int
acest caz, indulgintele se aplica celui care a implinit conditiunile-
prescrise de Biserica.1)

2. Felurile indulgintelor.
529. Indulgintele le putem imparti din mai multe puncte-
de vedere. Asa, avand in vedere :
I°. ejectul lor, avem indulginta :
a) plenará, call se da cu intentiunea ca sa se ieke toata
pedeapsa vremelnica. Efectul acesta insa, este divizibil, asa, ca
cel care nu-1 poate castiga in intregime, il castiga in parte nu-
mai, atarnancl aceasta dela dispozitiunea lui.2) Motivul este, cat
numai acela poate castiga indulginta plenara in intregime, care
este liber de orice pacat, chiar 5i venial ; deoarece celui care
are pacate veniale i se iarta prin indulginte pedeapsa vremelnica
pentru pdcatele iertate deja, dar nu 5i pentru cele neiertate inca.2)
b) indulginta partiaid, care este iertarea numai a unei parti
hotarite din pedeapsa temporala.
E de notat, Ca' prin indulginfa parfiata se iartä, in rândul intAiu, pe-
deapsa canonicd,4) ce ar fi trebuit sa o sufere respectivul pentru pdcate,
1) Dr. V. Suciu, I. c. p. 497.
2) Codex. c. 926 : Plenaria indulgentia ita concessa intelligitur, ut
Si quis eam plenarie lucrari non possit, earn saltem partialiter lucretur
-33ro dispositione quam habet."
3) Noldin 1. C. n. 317, 2.
4) E de notat a in vechime pentru anurnite pacate se fixau anurnite
pedepse canonice, canoane penitenfiale, de duratä diferità.

www.dacoromanica.ro
 341

cclupa vechea disciplina penitentiala a Disericii ; si prin aceasta i se iarta

inaintea lui D-zeu atata din pedeapsa vremelnica (cea din purgator), cat
i s'ar fi iertat, in caz ca ar fi expiat pedeapsa veche canonica, adeca i se
aarta partea pedepsei vremelnice din purgator echivalenta pedepsei cano-
mice. Asa, se dadea in vechime, pentru pacate, o pedeapsa canonica de un
an, d3i, 3, 7 ani $. a. m. d.; iar astazi se cid indulginta de 1, 3, 7... ani,
zeea ce insamna, ca se iarta (implinindu-se conditiile prescrise) din pe-
deapsa vremelnica din purgator o parte echivalenta penitentei canonice
-dupa vechea disciplina penitentiala de 1, 3, 7 ... ani. Asa este, de ex.: in-
dulginta partiala : quadragena", adeca de 40 zile, prin care se iarta din
pedeapsa vremelnica in purgator atata cat s'ar fi iertat, dna cineva, in tot
iimpul patruzecimilor, ar fi postit numai cu pane si apà.
Indulgintele sunt partiale sau din intentiunea superiorului care le-a
.clat, ex.; pentru 100 zile, un an, 3 ani s. a. m. d.1) ; sau in urma dispozi-
liunii defectuoase a celui care vrea sa le castige, ex.: cel care vrea sa
,castige indulginlä plenara si se afla in pacate veniale, sau implinirea con-
dilutor prescrise pantru indulg. plenare, este defectuoasa 5. a. In acest caz
anclulginta plenara devine partiala.2)
20. Dupa obiectul, de care sunt legate indulgintele deosebim ;
a) indulginte personale, cari sunt date direct unei persoane
iizice sau morale (ex.: ordin religios), care va savAr5i anumite
lucrari prescrise ;
b) indulginte reale, cari sunt legate direct de un lucru,
obiect oarecare mobil, adecd de posedarea sau folosirea acelui
object, ex.: amulet, icoana, cruce, rozar 5. a., sfintite pentru acest
scop ;
c) indulginte locale, cari sunt direct legate de un anumit
loc sfintit, ex.: bisericd, sau de un lucru fixat intr'un loc oare-
care, ex.: altar, cruce, icoand 5. a., vizitarea carora este una
clintre conditiile prescrise pentru d5tigarea indulgintelor.
3°. Dupa durata lor, deosebim :
a) indulginte perpetue, cari sunt date pentru totdeauna ; si
b) temporale, a caror durat'd este limitatä la un timp oarecare,
in care se pot ea5tiga.
4°. Dupd exlensiune deosebim :
a) indulginte unioersale, cari se dau tuturor credincio5ilor
13isericii ; 5i b) particulare, cari se dau numai unei dieceze,
provincii, sau persoane particulare.
5°. Avand in vedere aplicabilitatea lor, deosebim :
a) indulginte cari se pot aplica, Ned $i pentru sufletele
celor morti ; 5i b) indulginte, cari nu se pot aplica, decal celui
care le ca'5tiga, adeca impline5te conditiile prescrise.
9 S. Congr. Indulg. prin decretul din 26 Maiu 1898 a revocat toate
indulgintele cari se extindeau la mii de ani.
2) Vermeersch. II. n. 618.

www.dacoromanica.ro
342'

De regula, indurginfele date de catra Pontificele Roman se

pot aplica 5i pentru cei morn, numai daca nu s'a dispus expres;
contrarul.')

3. Conditille pentru ca*tigarea indulgintelor.

530. I. Conditli generale. Pentruca cineva sa poat&
ca5tiga indulginfe se cere sa intruneasca urmatoarele condifii
10. Sa fie subject capabil. Subiect capabil de a ca5tiga
indulginte este numai : a) omul botezat b) care nu este exco-
municat ; c) care este supus celai care dd indulginfele, deoa-
rece conferirea indulgintelor este un act de jurisdicliune, care
nu se poate deprinde numai asupra celor supu5i.
Cei supusi pot castiga indulginte1e date de cAträ superiorul lor sc
gall de teritoriul jurisdicfiunii lui, asemenea i peregrinii si vagabonzii pot
castiga toate indulginfele date in teritoriul unde petrec, afarà de cazul,.
(And superiorul locului (episcopul) ar fi dispus altcunt ;2)
d) sd fie In state( darului suinf(tor, macar atunci and
termina sau impline5te ultima lucrare prescrisa pentru ca5ti-
garea indulginfelor, deoarece indulginfa se ca5tiga in momentuL
and se termina lucrarea prescrisd de Biserica. Pentru indul-
ginfele plenare se cere nu numai statul darului, ci sa fie liber
chiar 5i de pacatele veniale. Cu cat are cineva mai pufine pacate
veniale fiind in statul darului cu atat 5i indulginta plenara
o va primi in masura mai mare.
531 2`). Intenfiunea, macar generalä, de a ca5tiga indul-
ginfa. Aceasta intennune e deajuns sa He 5i numai habituald,
adeca pe care am avut-o odata 5i n'am revocat-o. A5a de ex.:.
daca cineva are intenfiune generala (5i-a pus de gand), sa câ-
tige toate indulginfele caH vor fi legate de lucrarile pe cari le- va
savar5i, ca5tigd indulginfa chiar 5i clack in momentul cand sa-
var5e5te lucrarea cu indulginfa, nil se gande5te la aceasta. De
aceea, este foarte consult ca in fiecare zi, dimineafa, sa-5i pund
omul de gand ca vrea sa ca5tige toate indulginfele legate de lu-
crarile, pe cari le va savar5i peste zi.°)
532. 3°. Sd frnplineased lucrdrile prescrise ca i con--
dine pentru ca5tigarea indulginfelor. In aceasta materie nu scuzai
nici eroarea, nici buna credinfa ; prin urmare, cel care nu im-
plineste o. parte insemnata a condinilor prescrise indiferent
cä pe ce motiv acela nu se Imparta5e5te de indulginfe. Se
1) Codex. c. 930.
2) Codex. C. 927.
3) Vermeersch, I. c n 626; Nohlin, I. C. Ili 319, b 1.

www.dacoromanica.ro
 343

impártà5e5te dacd omite o parte neinsemnatà, ap cd lucrarea

se poate considera implinità.
Nu se poate cfistiga indulgintd sávarsind o lucrare, care din alt mo-
tiv ne este poruncita sub pacat, numai dacA nu s'a dispus altcum ;t) dar
oricare lucrare impreunata cu indulgintà, care nu este poruncitá sub
pacat, poate servi la castigarea indulgintelor. Nici prin lucrarea la care sun-
tern obligati prin vot, nu putern câstiga indulgintä legatä de aceea lucrare,
afara de cazul dacd s'a intentionat aceasta cand s'a facut votu1.2)
Prin lucrarea prirnità in canon se poate si irnplini canonul si castiga
indu1ginta.3) Asernenea si prin curninecarea pascalà se pot cfistiga indulgin-
tele la cari se cere cuminecare, afara de indulginta jubileului.4)
Daca sunt poruncite mai multe lucräri, se pot s'avArsi in oricare or-
dine, chiar si claca in decretul de conferire al indulgintelor s'ar spune, de
ex.: ca vor cftstiga indulginta cei cari : marturisili f I cuminecali vor vizila
locul cutare. Vizitarea se poate face sau inainte sau dupa celelalte lu-
crari.8)
II. Condifille pentru ca*tigarea indulginte-
533.
lor oferite pentru cei morp.
a) Pe lângd celelalte se cere : concesiunea Pontificelui
Roman, ca indulginfa sa se poatd aplica pentru cei morfi, deoa-
rece nimenea nu poate aplica cu dela sine putere vreo indulginf5
pentru altul.°)
b) Inlenliunea, macar habitualá, de a aplica pentru cei morfi.
Pontificele Roman &à numai permisiunea sd se poatä aplica ,.i
pentru morfi, dar aplicarea o face cel ce imp1ine5te condifiunile.
Se poate oferi s'au pentru un suflet anumit, sau pentru mai multe,
§i chiar pentru toate sufletele din purgator.
534. Chestiunea 1 : Oare fnir'o zi se poafe astiga mai de
mulle ori aceeasi indulginft Y ?
Rasp.:
Indulginta plenarö se poate castiga numai odatà in aceasi zi, chiar
si daca ai savarsi mai de multeori lucrärile prescrise. Except!! sunt pu-
tine, indulginta parliala se poate cAstiga mai de multe ori in aceeasi zi, re-
pelind lucearile prescrise ; afard de cazul, când s'ar dispune altcum.7)
Nu este necesar sA se repete in aceeasi zi, dintre lucrarile prescrise,
mirturisirea si cuminecarea.8)
535. Chestiunea 2 : Oare se cere stalul darului sJinfifor penlru
cel ce urea sä asilge indulginle pentru suflelele din purgaior?
1) Codex, c. 932.
2) Noldin, I. c. n. 319.
7) Codex. c. 932.
4) S. Congr. Indulg. 10 Maiu 1844, Decr. n. 327.
1 Noldin, I. c. S. Congr. Indulg. 19 Maiu 1759. Decr. n. 214 ; Ver-
meersch 1. c, n. 617.
9 S. Alt. 1 6. n. 534.
7) Codex. c. 928. Vezi si c. 931, 3.
8) S. Congr. indulg. 29. .Maiu 1841 si 12 Ian 1878.

www.dacoromanica.ro
 344

Rasp.:
Aceasta chestiune priveste indulgintele la cari nu se cere marturisire
si cuminecare, cum sunt multe dintre cele partiale.
Chestiunea e contraversatd. Biserica Inca nu s'a declarat. Unii in
frunte cu Suarez, spun Ca nu se cere, deoarece e deajuns dacd se savdr-
seste lucrarea prescrisd, ca si o conditie pentru cdstigarea indulgintei, pe
care Pontificele Roman o aplicd sufletelor din purgator si nu celui care a
implinit conditia, lucrarea prescrisa.1)
Altii, impreund cu Lugo2) si S. Alf.3) spun ca se cere statul darului
sfintitor pentru cel ce implineste lucrarea, deoarece, mai Intdi trebue sa
cdstige el indulginta si apoi sa o aplice pentru cei morti; iar pentru sine
nu poate cdstiga indulginta cleat cel ce se and in statul darului sfintitor,
macar atunci câncl termind lucrarea.
Mai aproape de adevár, si 13entru practicd mai sigura, se prezintä
aceasta din urma parere.
Este sigur, insa, ca preotul care se aflã in statul pacatului de moarte
si liturghiseste la un altar privilegiat, cdstigd indulginta altarului pentru
sufletul acela, pentru care a liturghisit.4)

4. Lucrgrile cart se cer pentru astigarea

indulgintelor.
536. Lucrarile, cari de obiceiu se prescriu pentru cd5ti-
garea indulginfelor, sunt urmatoarele :
10. Môrturisire, care se poate face in curs de opt zile Ina-
inte de ziva cu indulginfa. Mdrturisirea prescris5 pentru cA5ti-
garea indulginfelor impreunate cu exercifii spirituale sau misiuni,
se poate savAr5i 5i in cursul octavei care urmeazá nemijlocit dupd
terminarea exercifiilor.9
Marturisirea este obligatoare pentru toli, chiar 5i pentru
cei cari au numai pacate veniale.6)
Nu se cere marturisire pentru aceia, cari obisnuiesc a se marturisi
macar de cloud oH la fund, precum nici pentru aceia, cari se cuminecd
aproape zilnic (ex : de 5 ori in saptdmina), end de cazul, and este vorbd,
de astigarea indulgintelor jubileului, fie ordinar fie extraordinar.7)
Prin urmare, cei cari se cumineca zilnic sau aproape zilnic (de 5
ori in sdpt.) pot cdstiga WA sä se märturiseascd toate indulgintele
cari obvin in sdptdmâna cutare.8)
1) Suarez, disp. 53, S. 4. n. 6 ; l3allerini-Palmieri, I. c. n. 791.
2) Lugo disp. 27. n, 75-76.
3) S. Alf. I. 6. n. 531. IV.
4) S. Congr. Indulg. 12 Martie 1855. Decr. n. 366, la Noldin, I. c.
n. 320.
5) Codex. C. 931, §§, 1. 2.
8) S. Congr. Indulg. 19 Maiu 1759, Decr. n. 214; si 6 Maiu 1852, Decr.,
n. 359.
7) Codex. C. 921 § 3.
8) S. Congr. Indulg. 14. Febr. 1906.

www.dacoromanica.ro
 345

537. se poate face in preziva zilei

2°. Cuminecarea,
cu indulginta, precum si in cursul octavei ce urmeazà.
Nu este necesar ca impartasania sa se intample in biserica a carei
cercetare a fost prescrisa ; iar daca se face acolo, nu mai este necesara
Inca o vizita, numai sa se observe numarul vizitelor si recitarea rugaciu-
nilor prescrise.
Cuminecarea de Pesti e deajuns pentru castigarea indulginfelor la
cari se prescrie cuminecare, afara de indulginfa jubileului,i) asemenea este
deajuns una cuminecare pentru a castiga mai multe indulginfe legate de
aceeasi zi cu obligafiunea cuminecarii, presupunand ca celelalte lucrari se
repelesc de atatea ori, cate se cer la indulginfele pe cari vrea sa le castige:-)
538. 30 Recitarea anumitor rugöciuni. Daca rugaciunile
sunt fixate, atunci trebue recitate asa cum sunt prescrise ; daca
nu sunt fixate, se pot recita oricari rugaciuni.
Rugaciunile trebuesc fãcute la intentiunea Pontificelui Roman,
care este : inaltarea I3isericii, incetarea erezelor, intoarcerea pa-
catosilor, r5spdndirea credinfei, pacea intre popoarele crestine
si unirea credintii. Intentiunea aceasta cu care se fac rugdciu-
nile e deajuns sa fie si numai implcitä, ex. : la inleninmea Pontif.
Rom., sau la intenfiunea ceruld.
Recitarea rugaciunilor trebue sa fie vocalö, nu este deajuns numai
pur mintala. Aceasta nu se infelege asa ca necondifionat sa fie cu glas inalt,
ci sa se faca cu o pronunfare, fie cat de inceata. Se pot recita si alterna-
tiv cu un altul, sau unul sa le zica cu glas inalt, iar ceilalfi sa-I urmeze
cu rugaciune mintala.3)
Rugaciunile speciale prescrise pentru castigarea indulginfelor se pot
recita in oricare limn', numai traducerea sa fie fidela, exacta si aprobata
de Ordinariat sau de S. Penitentiaria.4) Orice schimbare in textul rugaciunii
prescrise, fie prin adaugare sau omitere ,. face sa inceteze indulginf a.
Mulii si surdo-mufii, pot castiga indulginfele pentru cad sunt pre-
scrise rugaciuni, daca se asociaza cu ceilalfi credinciosi si se roaga in taina
impreuna cu ei, in caz Ca sunt prescrise rugaciuni publice ; cand sunt pre-
scrise numai rugaciuni private, ajunge dna fac rugaciuni mintale, sau le
citesc. Vizitarea bisericii, insa, trebue sa o faca si ei.5)
539. 4°. Vizi/area bisericii. La vizitarea bisericii se cere
ca sa intre in ea cu intenfiunea pie de a da cult lui D-zeu, ceea ce
se poate face si färd rugdciuni formale. Asa se considerd cd a
vizitat biserica acela, care a intrat in ea sa infrumuseteze alta-
rul, sau sä se märturiseascd. In caz, cd cineva nu poate intra
in biserica sau pentruca nu mai incape, sau pentrucd e inchisä
1) S. Congr. Indulg. 10 Maiu 1844 Decr. n. 327.
2) S. Congr. Indulg. 29 Maiu 1841. Decr. n. 291.
3) Codex. c. 934 § 3.
4) Codex. C. 934 § 2.
5) Codex. c. 936

www.dacoromanica.ro
346

upa, ajunge pentru a implini obligafiunea de a vizita biserica,

dacA std la u$ile bisericii si se roagá.9
Dacd nu este prescris hotárit care bisericd, s'd se viziteze,
atunci se poate vizita oricare bisericd sau orator public. In caz
Ca este determinat care bisericA sä se viziteze, atunci aceea
trebue vizitatà.
Cand este prescrisa vizitarea bisericii parohiole, atunci peregrinii
pot vizita biserica parohiala din locul unde petrec.2)
In caz a nu este hotarit care biserica sa fie vizitata, credinciosii
dd ambe sexe, cari traiesc viafa comuna in comunitali religioase, institute
de educaliune, sau spitale, sanatorii, cari nu au biserica sau orator public,
ou privilegiul pentru castigarea indulginfelor so vizileze capela In-
s/IN(u/al respectiv, in care isi implinesc datoria de a asculta S. Liturghie.
Acest privilegiu il au si Cardiac, lh' 13isericii romane, arhiepiscopii si
episcopii residenfiall, atat pentru ei cat si pentru casnicii lor, de ca te ori
nu se prescrie hotarit care biserica sa fie vizitata, sau se prescrie vizi-
tarea unei biserici din localitatea respectiva.3)
Nu se bucura de acest privilegiu cei cari locuesc in oteluri, precum
nici cari sunt in inchisori, deoarece altul este motivul viefii comune la ei.4)
Vizitarea bisericii prescrisä pentru castigarea indulginfei legate de
o zi oarecare se poate face incepand dela miazazi din ziva precedenta,
pana in la miezul nopfii, care incheie ziva cu indulginfa.5)
Dacd cineva vrea sä cAstige mai multe indulginfe inteo zi,
pentru cari este prescrisä vizitarea bisericii, trebue sä viziteze
de atatea ori biserica, Cate sunt indulginfele pe cari vrea sd le
castige, aclecâ de atAtea ori sä intre si sa iasd din biserica, $i sa"
zica rugAciunile asemenea de atAtea ori, cate sunt indulginfele.°)
In caz cd vizitarea bisericii se face in procesiune, nu este
deajuns dacA preotul $i credincio$ii trec numai prin bisericA, sau
numai preotul $i câtiva dintre credinciosi infra' in biserica $i se
roagá in comun, ci trebue sa intre toff cAli participa $i incap in
bisericA $i acolo s6 zica rugaciunile.7)
540. Nota. Lucrárile pii prescrise pentru castigarea indulginfelor
pot fi schimbate, inlocuite cu altele pentru aceia, cari, find impiedecafi pe
motiv just, nu le-ar putea implini. Aceasta facultate o poate deprinde con-
fesorul atat in scaunul marturisirii, cat si gall de rnarturisire, afara de

4) S. Alf. 1. 6. n. 538, qu. 10 ; S. Poenitentiaria, 31 Julie 1924, cu

privire la jubileu ; Beringer-Steinen, 1. c. n. 116.
2) Noldin, I. c n 323, b.
3) Codex. C. 239, § 1. 110; can. 349, § 1, 10.
4) Vermeersch, III. n. 630.
5) Codex. c. 923.
6) S. Congr. Indulg. 29 Febr. 1864. Decr. n. 399.
7) S. Poenitentiaria, 18 Oct. 1901.

www.dacoromanica.ro
 347

cazul, cAnd s'ar dispune altcum, ca de ex.: cum se obipueste cu prilejut

jubileului.1)
Cei mutilati sau $chiopi pot cd$tiga indulgintele pentru cd$tigarea ca
rora sunt prescrise anumite lucrAri fizice, pe cari ei nu le pot implini, $i
daca reciteazd numai rugdciunile prescrise.2)

5. Indulgintele In ceasul mortii.

541.. Pentru ca in ceasul morfii, credinciosii sä poatã
pleca din lumea aceasta curdfiti de toate pdcatele, sã poatá intra
de-a-dreptul in fericirea vesnic5, Biserica dá indulginfa plenarà,.
care se poate castiga pe mai multe titluri. Asa se poate castiga
indulginfa (este numai una) plenard in ceasul mortii :
a) dacd se reciteath anumite rugãciuni in cursul viefii,
sau cel ce desteaptà in sine mai de multe ori actul credinfei,
speranfei i al iubirii ;
b) dacd cineva este membrul anumitor reuniuni pii sau
confraternitäti ;
c) dacd cineva posedd anumite lucruri (ex. cruci, amulete,.
medalioane) sfintiie cu indulginfe papale. In caz cà aceste le
au la ei in ceasul morfii, pot castiga indulginfd plenard. (Nu este
necesar ca sa-i fie agdfat in grumaz lucrul sfinfit, nici sA-1 find.
in mând, ci sä fie macar Iânga bolnav in pat).8)
d) prin binecuvdntare apostolic& sau papal& care este-
un privilegiu dat de cdtrd Papa sau unei persoane particulare
sau i familiei si rudelor ei, prin care in ceasul morfii s5 da
respectivilor indulginf5 plenara in ceasul morfii ;
e) prin absolutiune (deslegere) generald ; anume, Papa 13e-
nedict al XIV. a dat facultate tuturor episcopilor, cari o cer, ca
sä poatà impartasi muribunzilor binecuvântare apostolicd at
indulginfa plenarã.
Intre acest caz din urma i cele dintai de sub a)d), este deo--
sebirea, ca in cazurile de sub a)d) bolnavul poate ca$tiga indulginfa_
plenara dacd impline$te condifille prescrise, fArd sa fie nevoie de o speciala
conferire din partea cuiva; pe cand, in cazul absolutiunii generale este
nevoie de conferire prin preot, acleca se aplica prin preot dupa formula
prescrisa.
542. Condifiile pentru c4tigarea absolutiunii ge-
nerale, sunt :
a) Din partea preolului : sa aibd delegafie pentru aceasta._
Can. 468, 2 da aceasta facultate tuturor preofilor cari cerceteazA
1) Codex. c. 935.
2) Permisiunea Papei Benedict XV. de dat 19 Oct. 1917 ; la Aertnys-
Damen, I. C. n. 1127.
3) Vermeersch III. n. 642.

www.dacoromanica.ro
348

-5i se ingrijesc de bolnavi, 5i ii indeamna sa nu intrelase nici

odata imparta5irea ei ; se cere, sub pedeapsa nulitafii, fomula
prcscrisa de Benedict al XIV.
6) Din partea muribundului: (pe langd intenfiunea 5i sta-
tul grafiei) se cere sa primeasca moartea cu resignafiune, 5i sa
pronunfe numele lui Isus, daca poate, daca nu, macar sa-1 in-
voace in gandul sau.1)
Se poate da absolufiunea generala in fie care morb impreu-
nat cu primejdia morfii, chiar 5i daca n'ar urma numai decal
moartea. Indulginfa insa o ca5tiga bolnavul num! In ceasul
mo Iii,2) a5a Ca daca s'ar mai intrama bolnavul, indulginfa se
suspenda.3)
In acela5i morb nu se poate repeti aceasta absolutiune generala,
chiar 5i daca bolnavul s'a mai intramat 51 iara ar ajunge in primejclia de
moarte ; sau mai bine, chiar 5i daca i s'ar mai putea administra S. Maslu
Inca odata, aceasta absolutiune nu se poate. Se poate daca se Insanato-
§eaza 51 apoi din mice cauza fall ajunge In primejdie de moarte.4)
Este obiceiul sa se dea aceasta absolutiune dupa primirea St. Taine :
marturisire, cuminecare 51 S. Maslu; dar nu este prescris sa-i premearga
aceste, numai penitentul sa aiba parere de rau perfecta 5i sa primeasca
moartea cu resignare.

6. Indulginta altarului privilegiat.

543. Privilegiat se zice acel altar, cartlia i s'a anexat un
-privilegiu special, pe baza caruia preotul care va liturghisi la el,
pentru sufletul unui mort, sa-i poata aplica aceluia 5i indulginfa
plenara, adeca atata din tezaurul Bisericii, cat ii este deajuns sa
se scape de toate pedepsele din purgator.
Acest privilegiu este de cloud feluri : personal, cand i se da
.cuiva facultate, ca ori unde, la oricare altar va liturghisi sa
poata aplica indulginfa plenara ;9 local, and acest privilegiu este
legat de un altar oarecare fix, inteo biserica oarecare ; nu insa,
.5i in oratoriile publice sau semipublice, numai in acel caz cand
sunt aceste impreunate, sau formeaza partea intregitoare a bi-
sericii parohiale.6)
544. -- Efectul acestei indulginfe nu este infalibil, de aceea
I) S. Congr. Indulg. 23 Sept. 1775 ; 51 22 Sept. 1892.
2) S. Congr. Indulg. 23, Aprilie 1675
3) Vermeerch HI n 642 ; Aertnys-Damen I. C. n. 1148.
4) S. Congr Indulg. 12 Febr. 1842 ; Noldin, 1, C. n. 331, 4, b ;
A ertnys-Damen, I. c. n. 1148, qu. 2.
5) De privilegiu personal se bucura : cardinalii, episcopii atat cei
rezidentiali, cat 51 cei titulari 51 vicarii apostolici. Vezi Codex. can. 239 §
1, 100; 349 § 1, 10; 294 § 1.
6) Const. Omnium Saluti", 20 Aug. 1724 ; S. Congr. Indulg. 19 Mai
1759 ; Codex. c. 916.

www.dacoromanica.ro
 34g-

se admite savar5irea mai multor liturghii la altarul privilegiat,

pentru acela5i mort. Cu toate aceste, este mai sigur cleat al ce-
lorlalte indulginfe pentru morfi, deoarece aici, afard de savarsirea
S. Liturghii, nu se cere alta condifie, iar aceasta ii produce
efectul sau, 5i deci 5i indulginfa, 5i in caz cã liturghisitorul ar fi
fost in pacat de moarte.9
Indulginfa altarului trebue aplicata aceluia pentru cine s'a
facut Liturghia. Nu se poate aplica indulginfa altarului privilegiat
decat unui singur mort, sau daca se face Liturghie pentru mai
multi, trebue anumit cui sa se aplice indulginfa ; in caz Ca litur-
ghia se face numai pentru unul, nu este necesar sa se exprime
intenfiunea, de5i e recomandabil. .

545. Privilegiul altarului de comun se da pentru suite-

tele celor morfi. In caz Ca altarul ar fi privilegiat, atat pentru_
vii cat 5i pentru morfi, preotul va trebui sa intentioneze a litur-
ghisi sau pentru vii sau pentru mod ; pentruca, daca va litur-
ghisi deodata aplicand 5i pentru vii 5i pentru mod, indulginfa
nu se aplica.2)
E de notat, cá nu este permis a lua stipendiu mai mare, pe
motiv ca Liturghia se face la altar privilegiat.3)
Preotul care se bucura de privilegiul altarului pe mai multe-
titluri, nu se poate folosi de toate acele, savar5ind una Liturghie-
5i aplicand atatea indulginfe4) cafe privilegii, ci numai una sin-
gurã indulginfa.
Poate, Insa, preotul ca5tiga, sau pentru sine, sau pentru
cei morfi, mai multe alte indulginfe la cari se cere cumine-
carea din Liturghia avar5itä la altarul privilegiat.5)

7. Jubileul
546. 10. Notiunea jubileului. Dupa cum la Evrei in-
bileul era anul iertarii, a5a in Biserica cre5tind : jubileul In
seamna indulginfa plenara. Se deosebe5te indulginfa jubileului de
celelalte indulginfe, numai prin solemnitate, prin facultafile 5L
favorurile cu cari este impreunata.
Deosebim jubileu ordinar (sau mare), care, dupd practica de
1) Lehmkuhl, Theol. m. II. n. 698 ; Vermeersch, III. n. 637 ; Noldin, I..
C. n. 326, 3 ; Aertnys-Damen, I. c. n. 1136.
2) S. Congr. Indulg. 23 Ian. 1901 ; Vermeersch, III n. 637 ; Noldin,.
I. c. n. 327, 1 ; Aertnys-Damen, 1 c. n. 1136.
3) Codex. c. 918 § 2.
4) Beringer-Steinen, 1. c p 529.
5) Noldin, I. c. n. 327, 4.

www.dacoromanica.ro
350

azi, se intampld tot la 25 ani ; 5i jubileu extraordmar (sau mic),

care se cla la anumite ocaziuni extraordinare.
Jubileul ordinar se da intai pentru Roma (soli Urbi) 5i
dureaza un an, denumit : anul slant; iar in anul urmator se da
pentru intreaga Biserica (universo Orbi). Cei cari au ca5tigat
odata indulginja in anul slant (in Rom.), o pot ea5tiga 5i in anul
urmator, cand se da pentru intreaga lume catolicä.
547. 2°. Lucrarile prescrise pentru jubileu. Pentru
jubileul ordinar se prescrie, de regula trei, lucrari : a) mdrturi-
sire, pentru tali, chiar 5i pentru cei cari au numai pacate veniale.
Aceasta nu se poate inlocui cu nimic, 5i nici nu ajunge nfartu-
risirea invalida. Trebue facutd cu intentiunea de a ca5tiga indul-
ginfele jubileului, ca sa poata confesorul deprinde facultafile de
care se bucura, dacä este nevoie. Se poate face inainte, sau
dupd terminarea celorlalte lucrari, numai cea din urmd lucrare
sa se Med in statul darului fiind ; daca nu este in statul darului,
trebue sift se marturiseased inainte de ce ar termina ultima lu-
trare, mai ales daca aceasta este cuminecarea.
b) Cuminecarea sacramenfald ; nu este deajuns cumine-
carea sacrilega, nici cea pascala, nici nu se poate inlocui cu
alta lucrare. E deajuns viaticul.
c) Vizitarea bisericilor impreunata cu recitarea unor rugd-
ciuni la intenjiunea S. Parinte. Bisericile cari trebue vizitate
precum 5i rugaciunile, sunt fixate in bula jubileului. Vizitele se
pot reduce 5i inlocui ; rugaciunile nu, afara numai pentru cei
greu bolnavi, cari nu s'ar putea ruga.9
Pentru jubileul extraordinar, pe langd aceste, se mai pre-
scrie Inca ajun 5i elemosind. AVM ajunul, cat 5i elemosina se
,pot inlocui.
E de notat ca schimbarea lucrarilor pre8crise, pentru cei cari nu le
pot implini, e de recomandat sã se faca in scaunul marturisirii, dar se
poate face, de catre confesorul aprobat, si afarà cte marturisire.2)
548. Dispozifiunile privitoare la indeplinirea lucrarilor
pentru jubileu se gra in bulele prin cari se da jubileul.
Tot in acele bule se cuprind 5i alte dispozifiuni, anume :
a) Pentru anul slant, ca sa atraga cat mai multd lume la
Roma, se suspenda gall de Roma toate indulginfele speciale
date de Papa, a5a dupd cum se specified in bulele respective.
b) Confesorilor li se dau facultaji mai mari ca de obiceiu,
a deslega dela cazuri rezervate 5i dela censuri, dupa cum se spe-
1) Si unquam", 15 Iulie 1924; Monita S. Poenit. n. 16.
2) Vermeersch, III. n. 633.

www.dacoromanica.ro
 351

cificA in bula jubileului, 5i facultate de a schimba lucrarile pre-

scrise pentru c55tigarea jubileului.
c) Credincio5ilor li se d'a favorul de a-5i alege confesor pe
oricare preot aprobat, ca prin aceasta sá u5ureze mArturisirile.
Toate cele necesare cu privire la ca5tigarea jubileului, la
suspendarea indulginfelor 5i facultdfile confesorului 5cl., se cuprind
in bulele jubilare.
8. Incetarea indulgintelor.
549. Cu privire la modul cum inceteaza indulginfele, ob-
serväm urm5toarele :
a) Indulginfele date fail nici o limitafiune in timp, dureaza
perpetuu 5i nu expirà cu moartea celui care le-a dat ; indulginfele
date pe un timp determinat, inceteazd cu expirarea acelui termen ;
b) Inceteazd oricare indulginfa prin revocarea din partea
celui care a dat-o, a succesorului sau a superiorului ;
c) Indulginfele date unei persoane morale, nu inceteazd
prin moartea membrilor acelei corporafiuni, p'and ce exista macar
unul dintre ei. Inceteazd de-a mai exista o persoand moral5 prin
suprimarea din partea autoritàfii legitime, sau daca in curs de
100 de ani dela moartea celui din urmd membru, nu s'a refacut.1)
d) Indulginfele locale, legate de un loc oarecare, inceteaza
prin distrugerea, sau ruinarea totald a locului respectiv.
Nu inceteazà indulginfele legate de o bisericd oarecare, prin
acea, ca biserica s'a darâmat, chiar din fundament, daa in curs de 50 de
ani iarl s'a zidit pe acelasi loc, sau macar aproape de acelasi loc, unde a
fost cea veche si cu acelasi hram.2) Distanfa intre edificiul nou si locul celui
vechiu nu poate fi mai mare deca.t 20 sau 30 de pasi.3)
e) Indulginfele legate de anumite lucruri materiale, ince-
teazd prin distrugerea totald a acelora, sau când s'ar vinde ;4)
chiar 5i dacd nu s'ar vinde mai scump decal este preful real,
deoarece vinderea acestor lucruri este opritd de Bisericd.
Nu inceteaza indulginfele, daca cel care cumpard il incredinfeaza pe
vanzator sd-i aduca lui obiecte sfinfite at indulginfe gi apoi ii plAteste pre-
jul real al lucrurilor cumparate si cheltuelile ce-ar fi mai avut.5)
Asemenea, nu inceteazd indulginfele, când cineva pentru lucrurile sfin-
lite cu inclulginfe ar primi dela altul, cui le-ar da, ceva ca elemosina, de
oarece aceasta nu este vindere 6)-
Nu inceteazá indulginfele nici atunci, cAnd din crucile sau alte obiecte
sfinfite cu indulginfe ar cddea unele marga.ritare sau alte lucruri de 'huhu-
1) Codex. c. 102.
2) Codex. c. 924 § 1.
3) Noldin, 1. C. n. 316, 1, C. ; Aertnys-Dam..n, 1. C. n. 1130.
4) Codex, c. 924, § 2.
5) S. Congr. Indulg. 10 Iulie 1896.
6) Noldin, 1. c. n. 316, 1, b.

www.dacoromanica.ro
352

musetare ;1) nici atunci nu inceteazd indulgintele, dacd lucrurile sfintite,

inainte de ce ar fi folosite, se doneazd altuia ; se pierde, insd, indulginta,
dacd, dupd ce au fost folosite, se doneazà, sau se imprumutd cuiva ca sd
castige indulginte.2)
Indulgintele legate de un altar, nu inceteazd prin aceea, cd altarul se
dardma $i se reclAdeste lard, numai sa se reclädeascd in aceea$i biserica
cu acelasi titlu, de$i nu pe acela$i loc in bisericd.
Asemenea, nu inceteazd nici indulgintele legate de o cruce (Troll*
prin ruinarea ei, dacd se ridicd iardsi alta noud in locul ei, pe acela$i loc
sau mdcar aproape pe acela$i loc $i cu invoirea episcopului.3)

9. Facultatea de a da indulginte.
550. Este dogma de credinfa, Ca I3iserica are putere de
a da indulginfe.4)
In special, administratorul intregului tezaur lasat Bisericii
de catra Isus Cristos, este Pontificele Roman; el are facultate de a
da indulginfe atat plenare, cat 5i parfiale pentru tofi credincio5ii,
din intreaga lume.
Afara de Pontificele Roman, au facultate ordinara de a da
indulginfe tofi aceia, cdra le compete pe baza canoanelor. E de
notat, insa, ca cei cari sunt inferiori Pontificelui Roman : nu pot
delega altora aceasta facultate de a da indulginfe ; nu pot 'da
indulginfe aplicabile pentru cei morfi; lucrurilor sau lucrarilor,
de cari sunt legate deja indulginfe din partea Pantif. Roman, mi
mai pot adauge alte indulginfe, numai daca vor prescrie alte
condifiuni noui de implinit.
In special au facultate de a da indulginfe :
a) Cardinal!! pot da indulginfe de 200 de zile pentru insti-
tutele 5i persoanele de sub jurisdicfiunea lor ;5)
b) Mitropolilii, pot da indulginfe de 100 de zile atat in
dieceza proprie, cat 5i in cele sufragane ;6)
c) Episcopii pot da indulginfe de 50 de zile, in diecezele
lor.7) La sfinfirea de biserica episcopul consacrator poate da
indulginfa de un on pentru tofi aceia, cari vor vizita in aceea
zi biserica sau eventual altarul ; la aniversarea sfinfirei, insa,
numai de 50 de zile, mitropolitul 100 de zile, cardinalul 200
de zile.8)
1) S. Poenitentiaria, 18 Febr. 1921.
2) Aertnys-Damen, I. c. n. 1130 ; Noldin, 1. c. n. 316.
3) Aertnys-Damen, 1. C.
4) Conc. Trid. Ses. 25. de ref. Decr. de Indulg.
5) Codex. C. 239, 240.
6) Codex. C. 274, 26,
7) Codex. c. 349 § 2, 29
8) Codex. C. 1166 § 3.

www.dacoromanica.ro
 353

Arlicolul VI.
Penitentii ocazionari.
1. Ocaziunea de a pgatui.
551. 1°. Notiunea ocaziunii de a phatui. 0 caziunea
de a pädtui este o imprejurare externd, care indeamná pe om
la pkat, oferindu-i moment favorabil sa pdcdtuiasd. Aceasta
poate sa' fie o persoand sau un lucru oarecare extern, care ex
cita sau potenteaza in om dispozitiunea sau inclinatiunea spre
pacat, aducandu-1 astfel in primejdia de a pddtui. Prin urmare,
ocaziunea de a pdcAtui cuprinde un impuls, o excitare la pAcat
si o usudtate de a pacatui. Se deosebeste ocaziunea de a pa-
catui, de primeidia de a pdcatui, deoarece primejdia de a padtui
este tot ceea ce agitä, excitd la pkat, fie d este aceasta ceva
intern, ex. : ispitele, habitul pàdtos scl., fie extern, lucru (ex. :
carte imorala) sau persoand ; toate aceste constituesc primejdie
de a pádtui.
552. 2°. Felurile ocaziunii de a plicAtui. Deose-
bim ocaziune deprirtat6 (remota) si ocaziune apropiald (proxima).
Ocaziunea depdrtatd este aceea. care nu prezintd primejdie
mare de a padtui, in care de comun oamenii nu padtuesc ;
ocaziune apropiatö este aceea care prezintd primejdie mare
de a pkatui, asa cd omul ajuns inteastfel de imprejurare de
comun padtueste.1)
Ocaziunea depártata pentru unul, poate sd fie apropiata
pentru altul, ex.: pentru unul fragil si neevlavios ; si intors : cea
apropiatá pentru unul, poate sa' fie departata pentru altul, ex.:
p. un om piu si bine disciplinat in poftele si inclinärile sale.
Ca ocaziunea oarecare, in particular, este proxima sau
remota pentru cineva, se poate judeca ; a) a priori, din natura 5i
tnclindrile respectivului, ex.: este fragil, inclinat spre pacate scl;
b) a posteriori, sau din experienkl: din ceea ce se In-
tdmpld de comun, aded, ceea ce pentru altii, in astfel de im-
prejurdri, este ocaziune proximä, de sigur este si pentru acesta ;
din frecuenla recdderilor in pdcat, când se afla in acea im-
prejurare.2)
553. Ocaziunea apropiató (proxima) poate fi :
a) absolutd (occasio proxima per se) in care dad ajung
1) Lugo, disp. 14 n. 149; Suarez, disp. 32, 5. 2. n. 4 ; S. Alf. I. 6.
n. 452.
2) Noldin, 1. c. n. 399; Aertnys-Damen, 1. C. n. 471.

23
www.dacoromanica.ro
354

oamenii de comun pacatuesc, ex. : carti imorale, bordele, priviri

la lucruri foarte obscene 5c1. ; relatiud (proxima per accidens),
care nu prezinta primejie mare de a pacatui, decat numai pentru
anumite persoane, cari de comun in astfel de imprejurari pacatu-
esc, fie pentruca in astfel de ocaziune au pacatuit mai de multe
ori, fie pentru fragilitatea lor de a pacatui, ex. : petreceri, cra5me,
conversatiunea cu o WA* nurlie 5. a.
b) continud (in esse), pe care o are cineva inainte tot-
deauna, Vara sa trebuiasca sa o caute, ex. : carti imorale, statue
sau icoane obscene pe cari le pastreaza in casa, concubina, sau
femeia cu care obi5nue5te a pacdtui, locue5te impreuna cu el
5c1. ; intreruptd (non in esse, interrupta) este aceea pe care nu
o are mcontinuu, totdeauna inainte, ci numai cateodata, dar u5or
poate ajunge la ea, ex. : cr.a5ma, bordele, societatea prietenilor
depravati, dragula sau ibovnica 5. a.
c) liberà sau voluntara, este aceea pe care o poate parasi
u5or sau fard mare incomodare sau greutate ; necesard, este
aceea, a carei pdrasire este imposibila. Aceasta imposibilitate
poate sa fie jizicd, cand nici de cum nu se poate parasi, ex. :
cand cineya ar fi in inchisoare, in aceea5i cela cu concubina,
sau pe un vapor pe mare 5. a.; sau morald, cand nu se poate
parasi, fdra numai cu mare greutate, sau cu mare dauna in bu.
nurile cinstei, in numele bun, sau nu se poate fara sa cada in
alta primejdie de a pacatui asemenea aceleia, ex, : copiii cari in
familie au ocaziune de a pacatui, nu pot parasi casa parinteasca,
oficiul medicului 5. a.
554. Principii : 1°. Nu suntem obligati sub pacat greu
sa incunjuram ocaziunea depdrtald (remota), cum este aceea
care se afla in toate imprejurarile vietii omene5ti. Motivul este,
de o parte, ca nu prezinta decal primejdie mica de a pacatui,
de alta parte, fiindca se afla in toate imprejurarile vietii ome.
ne5ti ; ca sa o putem incunjura, ar trebui sa ie5im din lume, cum
zice S. Apostol Pave1.1)
2°. Suntem obligati sub pacat greu sa incunjuram ocaziu-
nea apropiatö (proxima) de a pacatui.2) Motivul este, cä nici cand
nu este permis a se expune primejdiei probabile de a pacatui ;
1) I Cor. 5, 10.
2) Inocentiu XI. a damnat urmatoarele prop. carl contin erezie ian-
senista : prop. 62 : Proxima occasio peccandi non est fugienda quando
causa aiiqua utilis aut honesta non fugiendi occurrit" ; propp. 63 : Licitum
est quaerere directe occasionem proximam peccandi pro bono spirituali vel
temporali nostro vel proximi". Denzinger-Bannwart, n. 1212, 1213.

www.dacoromanica.ro
 355

iar ocaziunea proxim5 prezinld primeidie probabila de a pdcatui.

Apoi cel care cu voia se expune primejdiei de a pdcatui, comite
pacat de aceea5i specie ca 5i acela la care se expune. 9
S. Alf.2) referindu-se la S. Thoma2), e de pärerea ca in ne-
cesitatea extrema spirituala a aproapelui este permis, ba chiar
trebue ajutat, chiar 5i cu primejdia probabild a pacátui.
3°. Ocaziune apropiatà (proximä) liberd sau voluntard tre-
-bue incunjuratä sub pdcat de moarte ; 5i anume : daca este con-
tinua: prin pardsirea ei, prin ruperea relatiilor, a legdturilor cu
ea ; dacd este intreraple i: prin propus firm 5i promisiune se-
rioasd cd o va incunjura. Motivul este, de o parte, c5 a se
expune primejdiei de a pdcatui, inseamna a voi indirect pdcatul,
-ceea constitue, din punct de vedere moral, p5cat greu ; iar de
alta parte, omul fdrd ajutorul darului d-zeesc nu este in stare
sa invinga ispitele cele mari ; apoi, a se expune cu voia astor-
lel de ispite 5i a näclajdui ajutorul d-zeesc, ar fi o lucrare prea
temerara, 5i D-zeu unora ca ace5tia nu le da darul sau.9
4°. Ocaziunea proxima necesath trebue pärAsita, dacd nu-
mai se poate fArd incomodare mare, sau din apropiata sa se
faca -departata (remota). Motivul este, c5 celui care se afla in astfel
de ocaziune nu-i sta totdeauna in putere sä o incunjure sau sd
o paraseasca, 5i tocmai pentru aceea unuia ca acesta, daca face
tot ce ti std in putere ca sd nu cadd in pacat, D zeu ii da
ajutorul sau. Indepartata se face ocaziunea proxima prin aceea, cd
cel care se afld in ea se folose5te de toate mijloacele ce-i stau
la dispozitie, ca sd se fereascd de pacat, a5a, de ex.: rugdciuni,
primirea deasa a S. Taine, cu popusul firm 5i serios cd se va
lupta impotriva ispitelor 5i se va feri de pacate.
Cel care nu se folose5te de aceste mijloace, se expune cu
voia primejdiei sigure de a päcatui, ceea ce in sine constitue
pacat de moarte.
Ca ocaziunea proxim5 a devenit remota', se poate cunoa5te
-din urmdtoarele : a) dacd se observa, ca rec5derile in acelasi
pacat au devenit mai rari ; b) sau daca a intervenit vreo impre-
jurare, care din ocaziunea proxima a fäcut remotà, inlAturAnd
ravitatea primejdiei, ex.: cearta, neintelegeri intre penitent 5i
persoana complice ; sau dacd ocaziunea proximä era vreo femeie
i s'a cäsätorit cu ea 5. a.9
1) Aertnys-Damen, 1. C. n. 473.
2) 1. 6. n. 453.
a) 2, 2. qu. W. ar 9.
1) Lehmkuhl, Casus, II. n. 607; Aertnys-Damen 1. C. n. 473.
5) S. Alf. 1. 6. n. 452.

www.dacoromanica.ro 23tr
356

2. Tratarea penitenfilor cari sunt in ocaziunea

apropiatit liberL
555. Principiul general este cA, fafA de penitenfii carii
se aflA in ocaziunea proxima de a pdcAtui, confesorul sa nu fie
prea indulgent, deoarece prin aceasta le-ar strica mai mult, decâ
le-ar folosi. De aceea infelepciunea confesorului va dicta ce este
de fAcut ; asa cã, daca va vedea Ca ocaziunea se poate pArAsi
färã nici o greutate, sau Ca amanarea deslegArii, pana ce va
pdräsi ocaziunea, ii va putea fi folositoare, nu-I va deslega pan&
ce nu va pArdsi ocaziunea mai nainte.
SA nu se lase confesorul cu usurinfd inselat de afirmafiu-
nile penitentului, ca nu poate pArasi ocaziunea fOrà mari dauner
deoarece este stiut, cã cu cat este cineva mai tare prins in
mrejele pAcatului, cu atat i se pare CA despdrfirea de el este mai.
cu neputinfd. Apoi, li se poate spune, Ca dacd pacatul lor este-
ocult, nu stie nimenea de primejdia pAcatului in care se afla, atunci
nici o greutate nu este in parAsirea ocaziunii, ex.: a dimite ser-
vitoarea, sau a nu se mai duce la o casa oarecare ; iar daca toatä
lumea stie de el, atunci este mai mare scandalul, dacd nici dupO
marturisire nu se lapAdA de ocaziunea pAcatului.')
Afard de aceea sa fie cu luare aminte i la greutafile de-
cari se plang penitentii, cand este vorbA sa se lapede de vreutt
pant, ca acele sa fie proportionate cu imprejurArile i facultafile
penitentului, ex.: dupd S. Alfons, nu poate fi scuzat bogatul,
care nu vrea sa päraseascd ocaziunea de a pAcAtui, pentruca ar-
avea o pagubd de 100 ducafi (c. 1000 Lei) 2)
556. in special, cat priveste tratarea penitenfilor, can
sunt in ocaziunea proximd liberd de a pAcatui, nu poate fi
deslegat penitentul care poate usor, dor nu vrea sd pardseascei
aceastd ocaziune. Motivul este, ca acela care nu vrea sO in-
cunjure ocaziunea apropiata de a cadea in pacat greu, nu poate
fi considerat dispus, vrednic sa fie deslegat, deoarece InsaL
voinfa de a petrece in astfel de ocaziuni, constitue pAcat greu.
Nu trebue luate in considerare promisiunile penitenfilor ca
se vor stradui ca din ocaziunea proximd sO faca remota, atunci
and ei fall mare greutate o pot incunjura, pentrucd nu este
permis a se expune in mod temerar primejdiei de a pdcatui
care, de alt cum, s'ar. putea incunjura cu usurinfa.3)
1) S. Alf. 1. 6. n. 452.
2) S. Alf. I. C. n. 452 5i 455.
3) Noldin, 1. c. n, 400; Prop. 61 damnatá de Inocentiu XI; vezi la
Denzinger.

www.dacoromanica.ro
 357

557. Cu privire la acei penitenfi, cari vreau, sau promit

kä vor pArOsi ocaziunea, urmOnd pe S. Alf. facem deosebire intre
penitentii cari sunt in ocaziunea proxima liberá Infrerupf& (inter-
Tupta sive non in esse) i intre penitenfii, cari sunt in ocaziunea
proximd liberä continue (in esse).
1°. Penitenfii, cari sunt in ocaziunea proxima liberO infre.
rept& pot fi deslegati de mai multe ori fnointe de ce ar pärási
ocaziunea, dacO promit serios si isi propun firm CA o vor in-
vInjura.1)
In caz cd penitentul s'a indreptat intru cdtva, dar Inca n'a
parásit de tot ocaziunea, si este teamA fundatd cd o amânare a
kleslegdrii mai mult ar strica decal ar folosi, i se poate da desle-
gare ; deoarece indreptarea prezintatà este semnul unui propus
sincer de indrepiare si justified nAdejdea unei indreptäri cum se
kuvine. Dacd, insd, dupa repefite deslegOri si promisiuni, nu dO
semne de indreptare 5i nu pOrdseste ocaziunea, pe care usor ar
putea-o incunjura, deslegarea trebue amânatO panO ce va pdrOsi
ocaziunea, afarO de cazul, când un atare penitent ar arata
semne extraordinare de pocáinfd.2) Semnele externe extraordinare
kle pocainla dupd cum stim insa nu sunt totdeauna echiva-
lentul unei cainfe interne extraordinare.
558. 2°. Penitentii cari sunt in ocaziunea proximO liberä
confirm& dacd aceasta a pot pOrdsi färd mare greutate sau,
dacO prudinfa confesorului spune, CO amânarea deslegarii 'Ana
dupd päräsirea ocaziunii, ar fi mai folositoare, de comun, nu pot
ii deslegafi nici o singurd data Inainte de pOrOsirea ocaziunii,
khiar si daed ar promite, cã dupd deslegare o vor pOrdsi. Moti-
vul este, cO atari penitenfi primind cu usurintO deslegare, si
.dupd aceea rOrnan in ocaziunea proximO impreunatä cu primejdia
grea de a pacatui, usor se pot amAgi CO vor rezista ispitelor si
asa sO nu implineascA promisiunea 5i in consecinfa, sd nu pa-
raseascO ocaziunea proximO, liberd si continua.9
Sunt, insA, unele cazuri, când atari penitenji pot fi deslegafi odold-
.§i fnainte de pardsirea ocaziunii, presupunAnd ca promit serios ca o vor
pArasi eat de ingrabà. A4a :
a) când penitentul arata semne extraordinare de pocainta. Motivul
este, a astfel de semne zice S. Alf. dovedesc c'd ocaziunea respec-
tiva nu este apropiatà, pro timA pentru penitent, ci remota, §i ap se poate-
ndddjdui indreptarea lui prin implinirea promisiunii acute.
b) Când exista motiv just, care urgiteaza deslegarea i penitentuL

1) S. Alf. 1. 6. n. 454 ; Praxis Conf. c. 4. n. 66.

2) S. Alf. 1. 6. n. 454.
3) S. Alf. 1. 6. n. 454.

www.dacoromanica.ro
353

promite ca va parAsi ocaziunea cat mai ingrabA cu putinta. In astfel de

cazuri penitentul se considerl ca $i cum ar fi in ocaziune necesarA, si prin
urmare, avand si propus serios de indreptare, are dreptul sä fie deslegat 1)
Astfel de motiv just exista in urmatoarele cazuri :
(10 and penitentul nu s'ar putea intoarce la acelasi confesor sau de
de loc, sau numai dupA un timp mai indelungat ; iar la alt confesor i-ar fi
prea greu sa repeteasca marturisirea, cum ar fi de ex.: and cineva s'ar
mArturisi inteun loc departe de domiciliu 2)
13) and parasirea ocaziunii inainte de deslegare ar fi cu neputinta,
fie fizia, ex.: in primejclia mortii, din lipsa de timp, fie moralA, ex.: pen
tru a s'ar produce un scandal mare, sau ar suferi o dauna mare in bunu-
rile sau onoarea sa, cum se intampla de comun, ex.: and cineva trebue
sl se cunune, sau urgiteazd necesitatea cuminecarii ; sau in timpul misiuni-
lor, and nu ar putea fn decursul acestui timp sA paraseasca ocaziunea
fAra sá se blameze, in care caz se poate amana parasirea ocaziunii cu a-
teva sAptAmani dui:A misiuni, rAmanand obligat sd foloseasa mijloacele de
precautiune.3)
In aceste cazuri zice S. Alf. penitentul poate fi deslegat i
inainte de ce ar parasi ocaziunea. Motivul este, a in acest caz nu este
obligat sA a parAseasca, numai sä promita a va folosi mijloacele prin cari
ocaziunea proxima o va schimba in remota, cum stint : incunjurarea p ie-
ieniei cu persoana complice sau chiar si vederea ei mai ales fiind vorba
de pAcatul contra poruncii a sasea, primirea deasä a SS. Taine si re-
petirea zilnicA a propusului de indreptare.4)
y) Primejdia instrainarii penitentului de SS. Taine, and adeca s'ar
prevedea ca prin amanarea deslegarii, penitentul s'ar instraina dela S Mar-
turisire si ar ramanea si pe mai departe in pacatele sale 5)
559 30 . Daca penitenfii cari sunt in ocaziunea proxima
Iibera continua, dupa tntdia deslegare, Inainte de pärasirea oca-
ziunii pe care au promis ca o vor parasi au recidivat,
nu mai pot fi deslegafi decal: a) in cazul, când ar arata semne
extraordinare de pocainfa, dar 5i atunci, daca numai se poate
fara mare greutate, ca 5i o pedeapsa medicinald, sa li se amane
deslegarea ;
b) and ar exista motive juste cari ar urgita deslegarea 5i
confesorul ar crede de cuviinfa sau chiar necesar sa dea desle-
gare. Aceste cazuri 9 sunt cele aratate mai sus la 20 sub a -r
3. Tratarea penitentilor cari sunt In ocaziune apropiatá
necesarg.
560. 10. Penitenfii cari sunt in ocaziunea apropiata ne-
cesara, fie continua, fie intrerupt6, pot fi deslegafi 5i Vara sa fi
1) S. Alf. 1. 6 n. 454.
2) S Alf. 6 n 454 ; Aertnys-Damen, I c. ri
1 476.
3) Aertnys-Damen, 1 c n. 476.
4) s Alf. 1. 6. n 455; Praxis Conf c 4 n 63.
5) Aertnys-Damen, 1 c. n 476.
6) Aertnys-Damen, L c. n 476 ; Noldin, 1. c n 400, 2.

www.dacoromanica.ro
 359

obligati sa paraseasca ocaziunea, numai daca prornit ca vor fo-

losi toate mijloacele recomandate de confesor, prin cari ocaziunea
proxima sa fie transformata in remota. Motivul este, ca, de o
parte, fiind cu neputinta (fizica sau morald) pardsirea ocaziunii,
nimenea nu poate fi obligat la ceea ce e imposibil ; iar de and parte,
ocaziunea in sine nefiind pacat, nu invoalva nici necesitatea de
a pacatui, a5a, ca exista o nadejde ca va incunjura primejdia,
mai ales, daca foloseste mijloacele recomandate de catre confesor.
Apoi cel care se afld in ocaziunea de a pacgtui apropiatà necesard
nu eSte obligat absolul sl parAseasca aceastä ocaziune, ci numai ipotelic,
adeca sau sa foloseasca mijloacele recomandate, 5i atunci se considera
dispus, 5i deci se poate deslega, sau sd paraseasca ocaziunea 1)
Mijloacele cari se recomanda in astfel de cazuri, prin cari
ocaziunea proxima SO' fie schimbatä in remota, sunt : rugaciuni
'recitate cu devotiune 5i pietate ; primirea deasa a sacramentelor,
mai ales marturisirea indata dupa recadere 5i cat se poate la
acela5i confesor piu 5i iscusit ; repetirea zilnica a propusului de
a incunjura pkatul ; incunjurarea complicelui ;2) meditarea asupra
patimilor Mantuitorului 5i asupra celor din urma ale omului.
561. 2°. Daca penitentii, cari sunt in ocaziunea proxima
necesara, dapa ce au fost admoniati de catra confesor 5i li s'au
recornandat mijloacele necesare, iara5i recad in acela5i pacat 5i
in ace1a5i mod, atunci deosebim :
a) Daca n'au folosit mijloacele recomandate, atunci desle-
garea se amana 'Ana ce vor da semne de indreptare, 5i se vor
dimite sa foloseasca mijloacele recomandate, afara de cazul cand
arata some extraordinare de pocainta sau exista motive juste
cari urgiteaza deslegarea, cum s'a vazut in paragraful precedent.
Daca tarata aceste semne de pocainta 5i promit serios ca vor
folosi 'mijloacele recomandate, se considerd dispu5i 5i deci, se
pot deslega ;
b) Dacd au folosit mijloacele recomandate 5i fotusi au re-
canfi 5i promit serios ca se vor stradui din toate puterile sa in-
cuniure pacatul, atunci pot fi deslegafi. Motivul este, ca ace5tia
se donsidera ca au patatuit, nu atata din impulsul ocaziunii, cat mai
vailtos din fragilitate, 5i deci avand 5i cainta adevarata 5i promi-
land serios ca dupa puteri vor incunjura pacatul, se considera
dispusi. Ap ar fi aceia cari din ofkiu sunt necesitati sa se ocupe
cu atari lucruri exoitante, cum stint : medicii pentru femei ; con-
1) Noldin, I. x in. 401, 1.
2) S Alf 1. 6 ,n 455; Berardi: I)e recidivis et ocasionariis, Fa-
watiae, 1887. II. 33 '39 urm.

www.dacoromanica.ro
360

fesorii, pentru cari marturisirile penitentilor, mai ales ale femeilor,

sunt ocaziuni de a päcdtui ; femeia care trdie5te din aceea ca tine
hotel 5i päcätue5te cu unul sau mai multi barbati, daca promite
firm ca va evita sa fie singurd cu persoana complice.9 1Nspre
ace5tia se presupune, cä sunt in imposibilitate morald sd-5i
schimbe deocamdatä of iciul, sau modul de traiu.9
E de notat insd, ce zice Lugo, cd dacd ace$tia recad in pdcat cu
usurinta, nemijlocit dupd mArturisire, se considerd ca neavând parerea de
rau cuvenita, $1 nici propusul serios de indreptare, si prin urmare, nu li se
dd deslegare.3)
S. Alfons e de pdrerea cd in acest caz, cand adecd, a recdzut peni-
tentul cu toate ca a f olosit mijloacele recomandate, sa nu i se dea desle-
gare, pAnd ce nu va deratura sau va pdrdsi ocaziunea proximd necesard,
cu orice incomodare, fie chiar $i cu prirnejcluirea vietii, afard de cazul, când
penitentul ar arata semne extraordinare de pocaintd.4) CAci zice S. Alf.
unul ca $i acesta se and inteo ocaziune in care cu certitudine rnorald
va pacdtui, ap cd nu se poate desparti primejdia pacatului de pdcatul in-
su$i ; iar cel care se afld inteo astfel de primejdie trebue sd o pardseascd
chiar $i cu primejduirea vietii, dupd curn spune Scriptura, CS, de te smin-
teste ochiul Mu, scoate-1, caci mai bine-ti este cu un ochiu sa intri intru im-
pdrAtia lui D-zeu, decat doi ochi avAnd sa te arunri in gheena focului" ;1
$i Ce foloseste omului, de ar dobandi lumea toata, iard sufletul SAIL i$i
pierde, sau ce va da in schimb pentru sufletul sdu ?" 6) Dar S. Alf. zice
ca sd nu se dea deslegare numai atunci cand nu ar mai exista nici o nd-
clejde de indreptare, iar in cazul ca arata semne extraordinare de pocainfd,
existAnd aceasta nadejde i se poate da deslegal.e.') Nu i se dd deslegare
atunci, cAnd se observa ca-i lipse$te parerea de rdu cuvenita si propusul
de indreptare.
Pentru practicd notam, ca, nu trebue sd se pretinda parasirea oca-
ziunii atunci, când aceasta ar fi cu mult mai greu, decat incunjurarea
pdcatului folosind mijloacele recomandate, )

Articolul VII.
Penitentii consvetudinari si recidivi.
1. Penitentii consvetudinari.
562. 10. Obisnuinta de a pgatui. Consvetudinar se
zice acela, care prin repetirea ace1ora5i pacate a contras o inch-
') Aertnys-Damen, I c n 478.
2) Sporer, 1. c. 3. C. 2 n, 322 ; Laymann, 1. 5 tr. 6. c. 4. n. 9 ;
Aertnys-Damen, I. C. n. 478, qu 3, Vermeersch, HI. n. 543.
3) Lugo, disp. 14, n. 160
4) S Alf. 1 6. n. 457 ; Laymann, 1. 5 tr. 6 C. 4 n. 10
5) Marc. 9, 47.
6) Mat. 16, 26 ;
7) Aertnys-Damen, I. c. n. 478, qu. 29.
8) Noldin, 1, c n, 901, 2. Ferreres, Comp. Theol. rn. n. 735 urm.;
Casus II. n Tu.
www.dacoromanica.ro
 361

rtafiune sau obi5nuinfa rea de a savar5i ace1ea5i pacate. Se ma-

nifestä aceastä inclinafiune prin o u5urinfa de a comite aceleasi
pacate, usurinfa izvoritä din repefirea deasa a ace1ora5i pdcate
inteun timp oarecare mai lung.
Cat timp se cere pentru ca cineva sd contraga obisnuinfa
de a pácdtui, nu se poate spune cu preciziune. Atarna aceasta :
dela dificultatea sau uprinfa cu care este impreunata sävarsirea
pacatului, dela frecvenfa sau repefirea pacatului ; dela naturelul
penitentului ; dela aceea in ce intervale de timp se repefe5te pa-
catul 5i dela natura pdcatului.
Pe baza acestora putem spune, Ca cu cat un pdcat se co-
mite cu mai mare usurinfd, cu atat se cer mai multe acte sau
lucrAri pAcatoase inteun anumit interval de timp pentru ca
cineva sa contragd obisnuinfa (consuetudo) de a pacOtui. $i este
de notat, ca pacatele interne (cele facute cu facultafile interne
5i cu gura) se comit cu mai mare u5urinfd, decat pdcatele ex-
ter ne, adecd cele sävarsite cu fapta ; cu mai mare usurinfd se
comit pacatele neconsumate, decat cele consumate, iar dintre
cele consumate, mai cu u5or se comit cele pe cari le face peni-
tentul in singurdtate, decal cele pe cari le face impreuna cu allul.
Nu se poate fixa in mod absolut numärul pdcatelor, care
se cere pentru ca cineva sä fie socotit de consvetudinar. Aceasta,
de comun, se lasa la aprecierea cuminte a confesorului.
S. Alfons spune cd, dacd cineva comite vreun pdcat extern
icu fapta, ex.: befia, polufiune) de cinci (5) ori la luna, inteun
timp mai lung, ex.: in curs de cateva luni sau un aril), se consi-
dera consvetudinar ; iar in pdcatele luxuriei (ex.: curvie, sodomie,
bestialitate 5cl.) e de ajuns si un numar mai mic, ex.: odatä sau
4le cloud ori in curs de un an, si se considerd consvetudinar.2)
In cat priveste pacatele interne, se cere un numár cu mult
mai mare pentru ca cineva sa fie considerat de consvetudinar,
ex.: de trei sau patru ori in sdptamana sa comita acela5i Pacat.
Este consvetudinar cel ce odata in zi, timp mai indelungat, in-
jurd sau se delecteazd in pofte urate.3)
563. 2°. Deslegarea consvetudinarilor. Inainte de
toate, sa grijeascd confesorul sä nu fie nici prea lax, deslegand
pe oricare penitent consvetudinar, care nu ar da semne de po-
ainfd 5i ca nedispus nu ar prezenta nici o nddejcle de indrep-
1) Noldin, 1. c. n. 393, 2. a.
3) S. Alf. Praxis. Conf. c. 5. n. 70.
3) Noldin, I. c -n. 393, 2, b.

www.dacoromanica.ro
362

tare ;') dar sa nu fie nici prea rigorist, pretinzAnd dela penitenfi,
ca mai int'ai sa se debaraseze de obi5nuinfa de a pAcatui 5i
numai dupa aceea sa-i deslege. Motivul este, ca" dispozifia nece-
sara, care se cere la sacramentul Penitenfei, este intoarcerea
omului cSträ D-zeu, sau 16pAdarea de p5cate in suflet, cainfa,
parerea de räu ; iar aceasta poate exista de odata cu obisnuinfa
de a pacatui, care in sine nu este pacat, ci numai inclinare
spre pacat. De aceea, din faptul, cd cineva recade in acela5i
pacat, nu se poate deduce cu certitudine ca nu ar avea dupd
aceea párerea de rdu cuvenita 5i propus serios de indreptare.
Cu toate aceste, daca vreun penitent, pe langa toate ad-
monierile 5i promisiunile, indata dupa mdrturisire recade bra
multä rezistenla, da serios de bdnuit ca n'are parerea de rau
cuvenitd, chiar 5i dacA el ar afirma aceasta.
564. Penitentii consvetudinari se pot $i trebue desk-
gall tnointe de ce s'ar fi debarasat de obinuinfa da a pcicd-
tut, clued promit serios cd se vor Indrepla. Motivul este, ca
mArturisirea cum se cuvine, de bund vole, impreunatä cu pro-
misiunea ca se va indrepta, sunt semne suficiente despre dispo-
zifiunea penitentului, afard de cazul, cand ar exista o banuiala
pozitivd contrara aceleia2.)
Când obi5nuinfa ar fi prea inrAclacinatá, se poate amâna
deslegarea, clacl confesorul crede cd va fi spre folosul sufletesc
al penitentului, pentru ca, de o parte sa se dovedeasca staruinfa
penitentului in aplicarea mijloacelor de indreptare recomandate,
de alta parte, ca prin aceasta sd se ingrozeascd 5i sa se scar-
beasca mai tare de pdcatul respectiv.8) Dar amanarea sa nu fie
prea lungA, maximum pAnd la 15 zile.4)

2. Penitentii recidivi.
565. 1°. Recilderea in päcat. Recidiv, in infeles teologic,
se zice acela care, dupd ce a märturisit un pácat, mai de multe ori,
recade in el la fel ca mai nainte. Deosebim recidiv : a) material,
care, ce e drept, a recazut mai de multe ori in acela5i pdcat,
dar s'a 5i indreptat in cdtva, sau a folosit macar unele dintre
mijloacele recomandante de confesor ; b) recidiv formal, care nu
s'a indreptat de loc, 5i nici n'a folosit mijloacele recomandate
1) Vezi prop. 60, damnata de Inoc. XI.
2) S. Alf. I. 6 n. 450
3) S. Alf. Praxis Conf. c 5 n 70
4) S. Alf. 1. 6 n 463

www.dacoromanica.ro
 363

de confesor sau alte mijloace potrivite ; c) recidiv consueludinar,

este acela care, dupd mai multe mdrturisiri, recade in acelasi pacat,
adecd a contras obi5nuinfa rea de a savAr5i acela5i pacat.1)
Pentruca cineva sä fie socotit ca 5i recidiv adevArat se
cere deci, ca el : sd fi contras obi5nuinfa rea de a comite ace-
1a5i pacat, de5i poate sa fie cineva recidiv fdr5 sá fie totodata
5i consvetudinar, ex. : care se marturise51e de trei sau patru ori
pe an 5i totdeauna se acuzd de pdcatul polufiunii, ca l'ar fi comis
odata dela ultima marturisire, este recidiv, dar nu 5i consve-
tudinar, deoarece pentru a fi consvetudinar nu e deajuns trei
sau patru recaderi inteun an, in acest caz ;2) sa fi marturisit
mai de multe ori ace1a5i pacat, ex. : de trei sau patru ori ; sä fi
reckut Mrã sa-5i fi dat silinfa sa se indrepte.
566 2°. Deslegarea recidivilor. Cu privire la desle-
garea penitenfilor recidivi, fixam urmatoarele norme :
a) Penitenfii recidivi cari arata semne extraordinare de po-
cainfa, indiferent, ca din imbold propriu sau in urma indemnuri-
for date de catra confesor, pot fi deslegafi de cafe ori se pre-
zinta 5i se marturisec.2) Aceste semne sunt dovada dispozifiunii
care se cere pentru ca sd poata primi deslegare. Dispozifiunea
suficienta se cuprinde in durerea inimii 5i propusul de indreptare-
ce-1 are penitentul in momentul acela 5i nu in indreptarea vii-
toare, a5a cd poate fi deslegat penitentul chiar 5i daca s'ar pre-
vedea ca va recadea in pdcat.4)
b) Mai usor se pot deslega penitenfii recidivi in p5cate1e
facute cu gura (ex.: blasfemia), de cat cei cari recad in pacatul
furtului, urii sau poftelor desfrAnate, deoarece este legat prin
aceste din urmá mai tare, pentru inclinarea mai mare a voinfei
c5trá ele.9
c) Penitenfii recidivi, cari se reintorc cu aceleasi paca te
comise la fel, fara sA-5i fi dat silinfa sa se indrepte 5i fära sa
fi folosit mijloacele recomandate de catra confesor, nu pot fi
deslegafi numai in cazul când ar prezenta semne extraordinare-
de pocaln15. Motivul este, cd asupra acestora planeaz5 banuiala
Ca nu sunt deajuns dispu5i. Si pe drept cuvânt, deoarece, acela
care se cãie5te cu adevarat, 5i are propus serios de indreptare,
1) Telch. I. c. p. 267, n 30 urrn
2) Noldin, I. C. n. 395.
3) S. Alf. I 6 n. 459.
1) Lugo, disp. 14, n. 166 ; 5. Alf. I. 6. n. 459.
5) S. Alf. Praxis Conf. C. 5. n. 75.

www.dacoromanica.ro
 364

nu se presupune despre el ca indatd dupi mirturisire, fard nici

o rezistinfa, sa recada in acelasi pacat.9
d) Confesorul este dator, ca pe recidivii cari nu sunt de-
ajuns dispusi, sa-i indemne cu tot zelul si dragostea pdrinteascd
sa-si destepte pArerea de Mu adancä, ca asa sd li se poatd da
deslegare. Dacd cu toatá straduinfa confesorului, nu se aratã
mai bine dispusi, se poate airtâna deslegarea, pând ce peniten-
tul va da semne serioase de indreptare. Dar amânarea desle-
garii sä se facd numai atunci, dacd va crecie ca aceasta ii va
folosi mai mult, decal dacd il va deslega numai cleat ; si sä se
facd cu mult tact si bunävoinfa.
567. Se poate inampla sä existe motive juste, cari si in
astfel de cazuri, când dispoziliunea penitentului recidiv este du-
bie, sa urgiteze deslegarea. In aceste cazuri se d'A deslegare
condifionata, ca sd nu se expuna sacramentul nulitkii. Motivul
este, ca in aceste cazuri e de temut cd amânarea deslegárii
va aduce mai mult Mu, decal bine pentru penitent. Astfel de
cazuri sunt:
a) Când penitentul ar fi in primejdia mortii ;
b) Când penitentul cu greu s'ar putea reintoarce la acelasi
confesor, sau eventual numai dupd un timp mai indelungat, ceea
ce ar face ta penitentul sd ramânà multa vreme in pacat.
c) Cand urgiteath primirea vreunui sacrament ex.: Cgs5to-
ria sau Euharistia, si nu o poate am'ana Vara sä se blameze ;
d) Când este teamd fundata cd se va instrAina de S. Taine ;
e) Cand penitentul recidiv nu are uzul perfect al rafiunii,
.ex.: un copil sau unul cam marginit, si a reckut in pdcate de
moarte dubii ;2)
D ate odatá se poate amAna deslegarea si a celuia, care e
dispus deajuns. Dar amânarea sä nu fie pe un timp prea lung,
ci maximum pand la 15 zile.8)
Aici S. Alf. face deosebire intre penitenfii recidivi din fra-
gilitale intern5, ca de ex. In pacatul polufiunii, delectdrii paca-
loase, urã, blasfemie s. a. si intre peniterilii a Oror recadere se
wdatoreste unei cauze externe. In cazul intAiu, zice S. Alf. cd rare-
ori sa se amâne deslegarea, deoarece pentru astfel de penitenfi mai
mult poate folosi si se naddjdueste mai mult folos din grafia
.sacramentald, cleat dela o eventuald amânare ; in cazul al doilea
1) Lugo disp. 14. n. 160.
2) S. Alf. 1. 6. n. 432 ; Aertnys-Damen, I. c. n. 483, IV.
3) S. Alf. 1. 6. n. 462 urm

www.dacoromanica.ro
 365.

penitenfii sunt considerati ca 5i ocazionari 5i li se amana des-

legarea ca 5i acelora.')
g) Greutatea la tratarea penitenfilor recidivi o constitue
formarea judecafii despre dispozifiunea bor. Semnele dispozifiunii
acestor penitenfi, de comun sunt urmätoarele : folosirea mijloa-
celor recomandate de confesor ; un inceput de indreptare ; lupta
impotriva pdcatelor ; recdderea dupd o rezistenta mai mare. De
aceea confesorul, ii va intreba c'd : fostau admoniafi Inca de cgtra
alt confesor ; ce mijloace li s'au recomandat 5i au folosit ; când
au reckut : indatd dupd márturisire sau numai mai tArziu dupa
o luptd cu ispifele ; and a pdcatuit mai pe urmä. Din aceste 5i
din starea actuald a penitentului se poate cunoa5te dispozili-
unea lui.
568. Nofe.. Pentru a usura munca confesorilor in indreptarea
penitentilor recidivi, in special a acelora, cari recad in palcatul urat si de-
zastruos al polutiunii, fixam in cele ce urmeazA, unele mijloace potrivite
sa fie recomandate acestor penitent1.2)
a) Inainte de toate trebue de$teptata in penitent dorinta sincerA de
a se indrepta, si de a-5i recastiga nevinovAtia de mai nainte. De aceea
i se va pune in vedere nefericirea aceea care il asteaptA traind si pe mai
departe in primeidia osandirii. SA i se arate, ca cu cat va amana mai mult
indreptarea, cu atat ii va fi mai cu greu a se lapAda de obipuinta rea $i
pacatoasa, cu atat va fi vointa mai slabA. Si ca un stimul, sa i se atraga
atentiunea asupra demnitajii sale omenesti, care trebue sa fie stapan pe
toate pornirile sale. In special sa i se inspire incredere si nadejele in iz-
bandA, dacA se va ruga din toatà inima $i va cere cu incredere ajutorul
Preacuratei Fecioare Maria si, fara sovaire, va folosi mijloacele de in-
dreptare care i se recomandA.
b) In legatura cu aceste sa i se recomande rugaciunea deasa, seara,
dimineata si de cate ori amenintã ispita, mai ales, catre Preacurata, cu
adaosul : prin zámislirea ta neprihanitA, o Marie reda-mi curatenia trupului
si sfintenia sufletului meu."3)
c) SA se recomande meditarea asupra celor din urmA ale omului,
dupA cuvintele Scripturii : Adu-ti aminte de cele din urma ale tale si In
veci nu vei pacAtui".4)
d) Incuniurarea ocaziunii primejdioase, in special singurAtatea, ce-
tirea cArtilor excitaloare, ca : romane s. a.; conversatiile neoneste ; teatrele,
cinematografele si alte spectacole, cari agita fantazia. SA nu se atinga de

9 S. Alf. 1. 6. n. 463.
2) Vezi la Aertnys-Damen, I. C. n. 484, qu. 5.
3) Aceasta invocaliune este impreunatà cu indulginte de 300 de zile,
de cateori se va recita in legAtura cu Nascatoarea" seara sau dimineata.
Piu X. Brev S. Alphonsus, 5 Dec. 1904 ; Se poate aplica si sufletelor
din purgator.
4) Sirah, 7, 38 ;

www.dacoromanica.ro
366

trup atunci, cand s'ar ispiti. Sa alba in continuu ocupatiune onesta, care sa
nu-i dea ragaz sa se ispiteasca, si sa converseze cu oameni cari sunt onesti
si curnpatati in vorbe si fapte. Lectura pie.
e)Primirea deasa a Sacramentelor, in special marturisirea indata ce
ar fi recazut ; si aceasta sa o faca unui confesor iscusit si piu
_I) Daca sunt adulti si liberi, sa li se recomande casatoria, fiind acea-
sta pentru unii chiar mijloc obligator.
g) Sa li se recomancle, pe langa aceasta, cumpdtarea in mancari $i
beuturi prea excitante, mai ales seara, cand nu este consult a bea vin sau
alte mancari prea calde ; o abnegatiune in somn, sa nu se culce pe asternut
prea moale, prea cald ; sa nu se culce pe spate si dimineata sä se scoale
de timpuriu. In special, este de recomandat gimnastica, ca organismul sa
i e obosit la culcare.
h) Sa li se atraga luarea aminte asupra imprejurarii ca viciul acesta
are o influinta nefasta asupra vietii omu'ui, pe care o scurteaza enorm de
tare prin stoarcerea puterii de viata din intreg organismul omenesc, care in
urma slabiciunii in care va cadea, va fi expus tuturor morburilor, cari vor
pune capat vietii.

Arlicolul VIII.
Deosebite categorii de penitenli.
1. MArturisirea copiilor.
569. Porunca Bisericii este ca toti credincio5ii, cari au
ajuns la uzul rafiunii, sa-5i marturiseasca pacatele, eel pulin odata
inteun an. Aceasta porunca nu se implineste prin marturisire
sacrilega sau invalidà.1)
Prin urmare, este de reprobat procedura acelor preofi pas-
tori suflete5ti, cari numai odata in an admit copiii la s. Marturi-
sire , precum 5i a acelora, cari ii admit, dar fara nici o pregatire.
Fiecare paroh este obligat, ca de cu vreme sa instruiasca copiii
cum trebue sa primeasca cu vrednicie SS. Taine.
Dispozifia 13isericii cu privire la marturisirea copiilor se
razima pe cuvintele 5i practica Mantuitorului, care a adunat co-
piii in jurul sdu 5i cu punerea mAinilor i-a binecuvântat, zicând:
Lasafi cophi sa vind la mine 5i nu-i oprifi ca a unora ca ace5tia
este imparafia cerurilor«.9
Adevaratul pastor sufletesc, urmând exemplul marelui
Pastor, se va stradui &à aduca pruncii la Isus 5i nu i va opri.
570. Dar va trebui sa fie cu mare bägare de seamà,
in special la urmatoarele :
o) La pregatirea copiilor pentru S. Marturisire. Ii va in-
9 Codex can. 907.
2) Marc. 10 14,

www.dacoromanica.ro
 367

vafa sä se märturiseasca cum se cuvine, adecd : examinarea

constiinfei, cum sa se apropie de S. IVIdrturisire cu parere de
rau pentru pdcate si propusul de indreptare, cum sa-si martu-
riseascd toate pkatele clar si respicat ; sa-i atrag5 la marturi-
sire de bund voie, nu numai din sila ; atragAndu-le luarea
aminte asupra datorinfei de a pastra sigilul sacramental, ii va
inv.* si indrepta parinfeste, ca nu cumva sà-i instraineze de
catrá SS. Taine.
Pentru ca marturisirea lor sd fie cu fruct, se va interesa,
mai intai sä vada daca ei curiosc adevarurile de credinfa nece-
sare ; si dacd nu le-ar sti, si este timp, sd-i invefe pe loc, iar
daca n'ar fi timp deajuns, sa-i dimitd fara deslegare, 'Ana ce vor
fi in deajuns instruifi in ale credinfei.
IncepAndu-se marfurisirea, va rasa si chiar ii va indemna sa spuna
ei insisi, intAi, ceea ce au facut si numai dacA se vor incurca atunci sa-i
ajute cu intrebari potrivite. Asa ii va intreba, daca : au ascuns ceva pentru
ca le-a fost rusine sa spuna ; au injurat numele lui D zeu si al Sfinfilor ;
au intrelasat ascultarea S. Lit. in dumineci si sarbatori ; au ascultat de
parinfi, i-au cinstit sau le-au facut suparare. Aici e de notat, sA nu impuni
copiilor ca inainte de deslegare sa ceara iertare dela parinfi pentru ne-
ascultarea sau purtarea lor rea, ci mai bine sa li se recomande aceasta ca
si un sfat, ca nu cumva, blind aceasta prea greu pentru unii, sa nu o pli-
neascA. Asemenea, sa nu li se impuna ca si canon sa mearga acasa si a
sarute mArtile parinfilor Aceasta, mai ales pentru aceia, cari nu sunt d -
prinsi sa o faca, este a obligafiune prea grea, care eventual ruci nu va fi
implinitA.1)
Se vor intreba copii, daca : au .furat ceva, dela cineva, sau au facut
cuiva paguba ; dacA s'au purtat necuviincios in biserica vorbincl sau rAzAnd
s. a., au minfit ; s'au certat cu allii s a
La intrebarile ref eritoare la porunca a seasa, va fi confesorul cu mult
tact si bAgare de seama IntAi va intreba asa pe de parte, dar ca sa in-
feleaga de cumva a falcut ceva, sau sa primeasca indemn sa destainuiasca,
ce are ascuns ; va intreba daca : a pronunf at vorbe urAte sau a ascultat
astfel de vorbe ; daca s'a jucat cu alfi copii in mod cinstit, facut-a lu
cruri rele, urAte cu alfi copii, sau frail si cu acestia doarme impleuna.
Copii nici odata sa nu fie intrebali dacd au avut scurgere, polufle, ca nu
cUmva sa invefe si sA incerce, ceeare nu stiu si asa, sa-i duca chiar conf e-
sorul la pacat.
E de notat, de altcum, ca sunt multe lucrari impudice de
manila carora copiii nu-si dau seama si cari nu trebue dedarate,
zice S. Alf. Prin urmare, daca cineva ar marturisi lucruri urâte
pa cari le-a savdrsit in copilarie, sa se intrebe, daca atunci a
crezut cd acele lucruri sunt pacate si ca a pacatuit ca' le-a re-
facut pand acum.2)
1) S. Alf. Praxis Conf. c 2. n. 34
2) Aertnys, Practica institutio confes. n. 127.

www.dacoromanica.ro
368

571. b) Canonul copiilor sa nu fie lucruri de acele pe

cari ei nu le pot implini, ci de cele pe cari sa le poata implini
indata dupa marturisire, ex. : rugaciuni- scurte. SA' nu li se dea
canon care sa-1 implineasca in mai multe zile succesiv, deoarece
se poate intampla sa-1 uite, sau sa nu-1 implineasca. In special,
sa nu li se impund copiilor restitufiunea, deoarece, de comun nu
sunt capabili sa o faca ; li se poate atunci, cand au Inca lucrul
insträinat, ca prin aceasta sa li se inspire o teamd de-a mai in-
straina ceva.
Ca indemnuri si invafaturi este potrivit a arata copilului
uraciunea pacatului savarsit 5i urmarile lui rele pentru sufletul
lui ; sa i se recomande deprinderea virtufilor, mai ales acele
potrivite cu vrasta lui si cu necesitafile lui sufletesti, ca : supu-
nerea, iubirea de adevar, modestia, iubirea fard de parinfi, frafi
si ceilalfi prieteni. Mai ales i se va recomanda deprinderea in
rugaciuni catre Preacurata 5i gandul ca D-zeu este in tot locut
de fafa, le stie .5i vede toate.
572. c) Deslegarea. Daca va observa confesorul, ca
copilul este deajuns dispus : stie cele necesare, are uzul rafiunii,
il va deslega numai decal. Aceasta se poate sti din modul cum
raspunde la intrebari 5i daca se vede ca el a infeles, ca prin pacatele
sale a vatamat pe D-zeu. In caz cd ar dubita confesorul, cu pri-
vire la aceea ca oare copilul cutare are deajuns desvoltat uzul
rafiunii, cum este de ex.: cand copilul este neatent in marturi-
sire, se joaca cu manile si se uita in alte laturi, se poate da
deslegare condifionata, atat cand urgiteaza cuminecarea de Pasti,
cat 5i mai ales, dacd a marturisit vreun pacat de moarte dubiu ;
asemenea, 5i in cazul cand ar fi recidiv 5i cu dispozifiune
dubie.
In caz ca sunt recidivi in placate de moarte, atunci se vor
trata ca si recidivii adulfi.')

2. MArturisirea tinerilor adulti.

573. Nu este arta mai mare, de cat arta formarii suite-
lelor, si nu este artist mai mare de cat cel care modeleaza sufle-
tele tinerilor, zice S. loan Gura de Aur.2) Sufletul acesta al tine-
rilor are nevoie de o ingrijire speciala, mai ales in zilele noastre,
and din toate parfile sunt expusi celor mai ameninfatoare Ipri-
mejdii.
9 S. Alf. Praxis Cont. c. 7. n. 91.
2) Omil. 59 in Mat. 18, 7.

www.dacoromanica.ro
 36%

Ingrijitorul 5i modelatorul firesc al acestor suflete este

confesorul. Pentru ca sa-5i poata indeplini cu efect aceasta
chemare, confesorul va trebui, inainte de toate, sa ca5tige in-
crederea acestara, asigurandu-5i inaintea lor o autoritate in-
discutabila, pentruca numai a5a va putea sa-i conduca dupa in-
tenfiunile sale 5i numai a5a vor urma cu supunere 5i incredere
indemnurile 5i invalaturile ce le va da.
In márturisirea acestora confesorul va insista asupra dato-
rinfelor ce le au catra parinfi. Se vor intreba (vezi 5i intrebarile
cu privire la porunca 4.) daca au vdtamat pe parinfi prin neas-
cultare, ex.: lucrand contra poruncii lor exprese, ca sd nu
petreaca nopfile gall de casa parinteasca, sa nu joace jocuri
hazarde, sa nu se imprieteneasca cu cei rai 5. a. ; se vor intreba
asupra celorlalte porunci 5i datorinfe crestine5ti. In cat prive5te
pacatele contra poruncii a seasa sa grijeasca cunfesorul ca nu
cumva sa-i induca la pacate prin intrebäri superflue sau ne
potrivite. li va aduce intr'acolo, ca ei sa spuna ce au pe suflet.
Sa grijeasca, mai vartos cu privire la pacatele solitare (polufie)
5i ascunse, urmand principiile 5i indemnurile aratate la desle-
garea penitenfilor recidivi. Ca 5i un mijloc de intarire in cre-
dinfa 5i aparare impotriva societafilor rele, sa li se recoman-
de tinerilor sa se inscrie ca membrii activi in vreo reuniune
pie 5. a.
Speciala atenfiune se cuvine la marturisirea tinerilor 5i fe-
telor, cari sunt in institutele de educafiune (internate, pensioane),
cari de multe ori sunt cele mai prielnice cuiburi de infecfie mo-
rala. Mai ales va griji, ca, a5a nutnitele prietenii intime (prea
intime), sa nu fie ocaziune de a pacatui. Dela inceput aceste
rele trebuesc prevenite 5i, daca observa confesorul, va sfatui pe
penitent sa se lase de acele prietenii, 5i daca va fi .nevoie chiar
5i cu denegarea deslegarii. In caz de nevoie, cand intre ceilalfi
tineri sau fete s'ar afla unul sau unii, cari numai dupa accea se
straduesc ca sä corumpa si pe ceilalfi, acela va trebui denun-
fat superiorilor. Sa se purceada in astfel de cazuri cu toata se-
veritatea, dar cu tact $i infelepciune, ca sa nu se vateme sigilul
sacramental.
574. Nota. Nu arareori se intimpla ca penitentii acestia (adecd
tinerii) sà" cearà sfat dela confesor cu privire la alegerea profesiunii. In
astfel de Canlri zice S. Alfons 1) sã nu cuteze corf esorul. ca el si
aleagA si sà.-I Indemne pe respectivut penitent ce prof esiune sa-si aleaga,
ci, avand in vedere inclinatiunea penitentului, sl-1 indemne ca sa-si aleaga
1) S. Alf. Praxis Conf. C. 7. n. 92

www.dacoromanica.ro 24
370

acea prof esiune, dill care simte mai mare chemare si in care va Crede
cd va putea mai potrivit sluji si läuda pe D-zeu.
Cu toate aceste, va putea sä-i ajute petentului cu sfaturi, cari sd-I
indrepte catrd calea cea mai potrivia a vietii. Asa :
a) Mid vreun tindr va voi sd se cdlugareascd, va cduta in ce
ordin urea sa intre $i dacd acela este un ordin, in care disciplina si viata cu
adevdrat cllugdreascd lasd mult de dorit, nu-I va Idsa sä intre in acela,
deoarece in acest caz e mai bine sd ramand laic.
Dacd in ordinul cutare se duce o Wald cu adevdrat spirituald, va
cerca intai vocaPurrea, chemarea tindrului, si va cerca sa vadd nu este
oare cumva impiedecat prin vreo piedeca canonicd ; va examina intentiu-
nea $i scopul de care este condus, vrea anume : sd intre in calugarie pen-
tru ca sa ducd o viatd mai sfantd, sd se lapede de toate cele lume$ti s. a.,
sau pentru ca sa scape numai de grill si sd trdiascl mai comod, sau sa cas-
tige avere ; sau sd facd numai pe voia pdrintilor scl. Dacd scopul sdu este
de tot profan, sd nu-I lase ca sa intre. Iar dacd se va vedea cd are
chemare, sa nu-1 impiedece, dar e bine totusi ca sd-1 indemne sf-si amane
hotdrarea catdva vreme, pentru ca sd-1 probeze cat este de rezolut si cat
este de tare in hotararea sa.
Asemenea, va proceda si cu cei cari vreau sd se preoteascd, cu
deosebirea cd aici nu are sd aleaga intre ordine, ci numai sd-1 ispiteasca
cu privire la vocatiune $i scopul ce-I urmareste.
Dacd vreo fatd ar dori sá facd votul verguriei, sä nu-i permita,
ca odata dela inceput sd faca vot perpetuu, pand ce nu va fi bine deprinsa
in virtuli $i cu viata sufleteascd ; mai intai sa facd numai vot temporal,
ex.: dela vreo solemnitate oarecare pand la alta, si numai dupd ce se va
dovedi capabila, sa se lege pe viata intreagd.1)

3. MArturisirea mirilor.
575. Despre instrucliunea ce se da mirilor inainte de
cAsatorie a se vedea Cap. despre Cdsätorie, Aci ne mãrginim la
acele indemnuri, pe cari trebue s'a le dea confesorul mirilor
in scaunul márturisirii 5i asupra procedurii confesorului.
Inainte de cdsatorie trebue indemnalii mirii s'a se mar-
turiseasca 51 cuminece. Conc. Prov. II. spune ; > Deoarece sponsii,
cari au s'a se cunune, trebue sa' fie in statul grafiei, aceia sunt
obligati sA-5i mArturiseacca pAcatele inainte de a se cununa, 5i
este cuviincios sa se 5i cuminece.«2) E de recomandat ca ei sa
faca mArturisire generald 5i Inca cu câteva zile inainte de ca-
satorie, ca de cumva s'ar descoperi vreo piedecd de casAtorie,
sa fie timp pentru a cere dispensd. Ce este de facut, când.in
mdrturisire se descopere o piedecd de casatorie, a se vedea la
Capitolul despre asátorie. In caz ea mirii vin la marturisire in
preziva cununiei, ca in ziva cununiei sa se cuminece, 5i dispo-
1) S. AIL Praxis Conf. c. 7. n. 93 ; Aertnys, I. C. n 136,
2) Conc. Prov. II. t. 4, c, 3. § 36.

www.dacoromanica.ro
 371

zifiunea lor va fi dubie, pot fi deslegafi sub condifiune, bine in-

-feles, cá preotul se va stradui cu toate mijloacele ca sa-i dispuna ;
-pe cei nedispusi ii va dimite fárá deslegare, ca prin aceasta sa
fie impiedecafi de a ingramadi atatea sacrilegii.9 Cu toate aceste,
klaca vor cere dovadd despre marturisirea facutd, aceea nu se
va putea denega, nici chiar in cazul ca Ii s'a denegat deslegarea,
.dacd ei, s'au marturisit. E de notat, ca cu privire la mirii cari
_se spovedesc in vederea incheierii casatoriei, inceteaza orice
zezervafiune.2)
Cu toate, cã se fine de datorinfa parohului sa-i invete pe miri
6datorinfe1e lor de viitori sofi de casatorie, totusi nu strica, dacd
si confesorul le atrage atenfiunea asupra acelora, indemnandu-
la o viald famiIiard .cu adevarat crestineasca.

4. M5rturisirea femeilor.
576. Cu cea mai mare precaufiune trebue sa fie confe-
sorul la marturisirile femeilor. Este lucru indeobste cunoscut cá
natura femeilor este mai inclinata spre pietate decal a barbafilor,
,dar totodata si spre superstifiuni. De aceea femeile yin mai des
sa se spovedeascd decal barbalii.
In ce priveste greutatea mdrturisirii femeilor, aceasta resida
in primejdia ce o prezinta, de multe ori pentru confesor, atat din
munct de vedere moral pentru el, cat- i pentru bunul lui nume.
Pentru aceea, credem ca e de folos sa fixam aci cateva indru-
mall; mai ales pentru confesorii tineri.
a) Inainte de toate, sa grijeasca confesorul de numele sou
cel bun, care prin lipsa de tact fafa de femei, in scaunul mar-
lurisirii, nu rare ori poate fi expus primejdiei. Nu este deajuns
sa se mulfumeasca confesorul cu aceea, ca el este nevinovat in
constiinta sa, ci trebue sa se grijeasca de aceea, ca si alfii sa-I
creada asa. Pentru aceea sa nu uite indemnul Scripturii : »Ai
_grija de nume, cã acesta-fi va ramanea mai mult decal o mie de
comori mari de aur«.3) Prin urmare, sa grijeasca ca nici umbra
de banuiald sa nu mid asupra sa, pentru relafiile sale cu fe-
meile, deoarece aceasta strica numelui bun si este in detrimen-
tul sacramentului si al credinciosilor.
b) Sa grijeasca confesorul sa nu cada in mreja nimanui.
Deci, se va pazi de familial itatea prea mare, mai ales in marturi-
1):Micheletti, 1. c. n. 162, c).
2) Codex. Can. 900, 12.
3.
Sirah, 41, 15.

www.dacoromanica.ro 24*
372

sirile femeilor tinere 5i atragAtoare, fala de cari in special sd se:

arate cat mai impasibil.
Dar nu se va lAsa dus in rAtAcire nici de cele prea evla
vioase, cari tot des yin sä se mArturiseascd 5i, de cele multe
ori, n'au nimic ce spune, de cat ni5te pove5ti interminabile.
Peste tot, sd nu permitd confesorul ca aceste femei sa cuprindA
tot timpul pentru spovAdanie cu nimicuri, pe cand allii sau altele,
cari abia ca pot scApa pe cateva minute de grijile casei 5i ale
familiei, 5i trebue sa a5tepte panA ce se vor mArturisi (cafe un
jumatate de ceas, sau un ceas) a cele cari n'au a5a mare nevoie
5i pot veni 5i de altA data. Nu inseamnd aceasta cA pe femeile pii
sä le neglijeze, din contra, a le conduce pe calea desAvar5irii
este o lucrare plAcutA lui D-zeu, dar pentru ele sä nu fie negli
jafi ori respinsi dela marturisire altii, cari au mai mare nevoie
de mangdiere 5i ajutor dela D-zeu.
c) SA nu uite confesorul, cA sunt 5i penitente de acele cari
sunt bolnave de nervi : histerice 5. a. 5i aceste sunt mai pri-
mejdioase pentru numele bun. Aceste se agita 5i se aprind fárd
sã1i 5tie pune frau pornirilor. Aci sunt in deliriul devoliunii spi
rituale, aci in al celei carnale. Apoi, sunt 5i de acele cari din
räutate yin sä se marturiseascA, pentru ca sd-1 facA pe preot sd
vorbeascd despre lucruri obscene, dandu-i ocaziune sä intrebe,
ba chiar rugandul sa o intrebe, simuland o sfiealA malitioasa, ca
apoi sa-5i poatà bate joc de preot 5i sä spund altora ce-a in-
trebat-o preotul in spovadanie. Se poate intampla sa vind chiar
cu intentiuni perverse, ca sd-1 seducd pe preot, povestindu-i
cele mai murdare lucruri ca sA-1 duca in ispitA 5. a. De aceea,
se cuvine sa fie confesorul foarte precaut.
d) SA nu petreacd nici odata singur cu femeile, fard mar-
tor ; sd nu permitä singur, celibe fiind ca femeile, inainte
sau dupd mArturisire, sa vind la el acasä, sub pretext ca vreau,
sd-i ceard sfatul. In cursul mArturisirii sä nu se arate cä le cu-
noa5te, deoarece, pot fi 5i de acele cari se geneazd dacA observa
cd le cunoa5te confesorul, 5i nu fac mArturisire intreagd. Deci,
nici cand sa nu le agrdiasa pe nume, ardtandu-se prea familiar
fald de ele.
E mare imprudenfA zice S. Alf. din partea unui
confesor, care fixeazA cu privirea pe penitente 5i le urmAre5te
5i cand se departeazA dela marturisire.')
e) SA nu primeasca nici o suvenire dela ele : amulet. ico-
1) S. Alf. Praxis Conf. C. 8. n. 119.

www.dacoromanica.ro
 373

-nife scl.. Nici sa se duca la casa femeilor, mai vartos cand

acele nu se bucura de prea mare cinste, numai cand acele ar fi
greu bolnave, dar si atunci chemat fiind si cu toata precaufiunea,
asa ca sä fie cat se poate vazut de altii, ca sa nu cada in ba-
nuiala.i) Sa nu priveasca in ochii penitentelor.
f) Cat se poate marturisirea femeilor sa nu se fad pe In-
serate si nici in zorii zilei.
Afard de biserica, numai in caz de necesitate sa se primea-
sca spovadania femeilor, ex. : cand sunt bolnave la casa lor, dar
-si atunci cu precauliunea cuvenita ; iar la parohie nict odatd fi
sub nIci en pretext.
5. larturisirea penitentilor culfi.
577. Influinfa intelectualilor asupra moralitafii oamenilor
simpli este foarte mare, deoarece ei sunt luafi totdeauna ca si
-exemplu, atat in purtarea morala cat si in credinfa. Pentru acea-
sta atenfiunea confesorului trebue sa fie indoità, cand este vorba
de marturisirea penifenfilor culti. SA' fie cu luare aminte la ur-
matoarele :
a) Sa nu se sfiasca inaintea acestor oameni, cari poate se
-vor mandri cu stiinfa lor disprefuind invalaturile evanghelice. Sa
-arate, sa accentueze confesorul in fafa acestora sublimitatea si
-puterea credinfii in raport cu stiinfa omeneasca, care se razima
pe rafiunea si experienfa omeneasca atat de defectuoasa de mul-
leori si supusa greselilor ; pana and, credinfa se razima pe au-
loritatea infalibila a lui D-zeu scl.
b) SA nu piarda din vedere confesorul ca multi dintre intelec-
-tuali, desi sunt foarte acasd in stiinfele profane, totusi au cuno-
stifle atat de defectuoase in ale religiunii, ca sa nu zic ca sunt
unii chiar ignoranfi. Deci, sa nu se sfiasca confesorul a-i lumina
pe unii ca acestia, cu tact si infelepciune, folosindu-se de me-
todul indirect :. adeca presupunand Ca ei cunosc acele adevaruri
,de credinfa, iar confesorul numai le trage luarea aminte asupra
lor, indemnandu-i sa deprinda virtufile acele cari le sunt mai ne-
cesare, sau pe cari le-au neglijat mai tare ; in special recoman-
dandu-le rugaciuni si recitarea Simbolului de credinfa, ca astfel
sa aiba mereu inaintea ochilor sufletesti adevarurile credinfii.
c) Sunt unii intelectuali cari vin la marturisire fara multa
pregatire si retac unele placate grele fard nici o mustrare de
1) S. Alf. Praxis, Conf. I. c.
www.dacoromanica.ro
374

constiinca, pentruca nu si-au examinat cleajuns constiinta. Pe

acestia sä nu se sfiasca confesorul a-i intreba cu privire la im-
plinirea datorintelor statului lor, asupra poruncilor d-zeesti sii
bisericesti, asupra lecturii lor predilecte, si asupra citirii cartilor
contrare credintei scl.
d) In sfarsit, sa-i indemne ca sa lupte pentru Biserica prim
presà, prin vorbiri, conferinte, in Parlament ; i sa se inscrie in
reuniunile pii si de caritate crestina scl.

6. Tratarea penitentilor evlavio§i.

578. Pastorul sufletesc trebue sa se intereseze nu nu-
mai de cei pacatosi, ci si de cei cari sunt deja pe calea ceal
dreapta a mantuirii. Acestia sunt credinciosii pii, evlaviosi, cart
vin cu placere la biserica si se impartasesc mai de multe ori
cu SS. Taine. Si acestora trebue sa le stea in ajutor, ca nu.
cumva sa se lase inteatata sau sä recacia in pacate, ci sa inain-
teze tot mai mult in desavarsire.
In conducerea acestor penitenti, confesorul trebue sa fie ct,
luare aminte la urmatoarele :
a) Sä nu se stracluiasca a face cu orice pret, din fiecare
penitent evlavios, un sfant. Multi dintre acesti penitenti nu au
nici timpul necesar, nici inclinatiunea spre a tinde la o desa-
varsire mai mare. Pentru cei mai multi penitenti ajunge (lac&
isi implinesc cum se cuvine toate datorintele de crestini, ama-
surat imprejurarilor intre cari se aflä.
b) Penitentilor pii, -cari marturisesc numai pacate veniale,.
de comun, li se cla deslegare. Motivul este, ca aceste pacate, de
cele mai multe ori, le comit din fragilitate si nu inteatata dirt
lipsa de propus firm sau din lipsa parerii de_ rau._
In caz ca ar marturisi numai imperfectiuni sa fie indem-
nati, ca sa mai acuze i vreun pacat din cele iertate in alte
marturisiri, pentru ca sa li se poata da deslegare.
Recidivilor in pacate veniale din fragilitate totdeauna li se
cla deslegare ; este consult insa ca penitentii acestia sa-si des-
tepte parere de rau direct pentru pacatele in carl recad, ca ast-
fel sa se intareascd vointa in lupta inpotriva obisnuintei rele
contractata prin repetirea pacatului.
Dacd recaderile se intampla WA' nici o rezistenta, atuncii
se considera ca i recidivi adevarati si se vor trata ca i aceia.14
) S. Alf. Praxis, Conf. c. 7. n. 99.
www.dacoromanica.ro
 375

c) Nu este corectd procedura acelor confesori, cari opresc

pe penitenfii pii, mai ales femei, ca sä se spovodeascd si la alfii
confesori. Din contra, s5-i indemne, afarà de cazul and ar fi
vorba de scrupulosi, arora schimbarea confesorului le-ar strica
mai mult, de cat le-ar folosi.
S5 nu excedeze prin zelul de a se angaja de conducdtor
spiritual al cuiva.
d) Sa nu primeascd cu uurintd conducerea acelora, cari
vreau sd-si paräseascd duhovnicul obisnuit. Motivul este, a din
aceasta se pot isca multe neinfelegeri. Cel ce vrea sa-si Ord-
seasa confesorul trebue sa aib5 motive juste ; nu este deajuns
motivul obisnuit, a nu mai simte atragere atre el. S. Francisc
de Sales zice, cã fard motiv gray nimenea sd nu schimbe sau sa
páräseasa confesurul pe care I-a avut. Atari motive juste pot
fi, de ex.: dac5 observä a este prea vanitos ; c5 nu are cunos-
tinfe clare, temeinice, despre ce, insd trebue sa se convingã
inteadevär. Poate, si de multe ori chiar este folositor, ca sá
intrebe penitentul si pe alfi confesori sau oameni probafi asupra
dubiilor ce ar avea.
e) SA' nu se ocupe exclusiv cu un penitent, neglijAnd pe
ceialalfi. Dacd eventual unul ca acela ar avea nevoie de indru-
marl mai lungi i amänunfite, e mai consult sd-i fixeze un timp,
and nu vor fi asa de multi la márturisire.
f) Sa nu critice nici odatd pe alfi confesori in f ala peni-
tenfilor, ci mai vârtos sä se názuiasca sd-i scuze, dacd eventual
au gresit.')
g) Dacd s'ar intAmpla, ca vreun penitent evlavios de alt-
cum, sA add in p5cat de moarte, s5 nu se arate scandalizat nici
s5-si arate mirarea, ci sä-1 primeasa cu aceea privire parintea-
scd cu care a privit Isus pe Petru, care s'a làpadat de dânsul.
Sä grijeasa ca nu cumva unul de acesta sa add in disperare,
sau sä se lase cuprins de o melancolie, care ii infrânge toat5
energia voinfii.
II) S5 nu permità, sau sá indemne, mai ales pe femei, sa
alerge pe la toate bisericile, neglijAnd prin aceasta datorinfele
lor din familie ; din contra, sa-i indemne, ca mai intai s5si
implineasa datorinfele statului lor, ca sä nu se producá de
aici neinfelegei intre sofii de cdsátorie, sau intre parinfi i copii.
0 SA" grijeascd confesorul s5 nu fie dus in ratacire de pie-
tatea falsA a unor penitenfi, mai ales femei si copii, cari se
1) S. Alf. Praxis. Conf. I. C. 7. n. 100.

www.dacoromanica.ro
376

arata foarte sarguincio5i in savar5irea actelor de pietate, ex. :

vin des la biserica, se marturisesc des 5i se cuminecd, le place
sa stea mult in scaunul marturisirii, dar Vara nici un motiv se-
rios. Unii ca ace5tia de comun nuji implinesc datorinfele statu-
lui lor, sunt vanito5i, invidio5i, nemilo5i, nesupu5i, inganfati, se
arata ofensati la cele mai neinsemnate vorbe de dogeand 5cl.
A5a sunt unele femei, cari vreau sa armonizeze traiul desmafat
din societafile in cari se petrece, cu cercetarea bisericilor, impar-
ta5aniile dese ; citirea romanelor triviale, cu citirea carfilor de
pietate 5cl.
Fara de acesti penitenfi ipocriti, trebue sa fie mai sever 5i
rezolut in dispozifiuni, dar cuminte 5i cu tact, ca sa le arate calea
gre5ita pe care sunt 5i mijloacele prin cari pot apuca pe calea cea
adevaratd. Mai ales energic 5i cu demnitate sa se poarte feta de
femeile isterice cari, de multe ori sub masca pietafii, vreau sa
intre in simpatia confesorului, sau sa-5i ca5tige reputafiune cu
tot felul de fantazii 5i halucinafii.
7. Tratarea penitentilor scrupuloqi.1)
Scrupulos se zice acela care se teme de pacat pe motive
de tot neinsemnate. Unul ca acesta vede pdcat 5i acolo unde
nu este, este ve5nic framantat de indoieli asupra onestitafii lu-
crarilor sale, fail sa aiba motive suficiente.
579. 1°. Cauzele scrupulilor. Intre cauzele scrupulilor
se numara :
a) permisiunea din partea lui -zeu, care de multe ori
poate permite prin infelepciunea sa nemarginita, ca omul prin
aceasta sä fie refinut dela pacate, sa se ingrozeasca de pacate,
ca astfel sa se invredniceasca de fericirea ve5nica. Scrupulii
ace5tia insa trec repede.
b) Dispozifiunea naturala atat trupeasca cat 5i sufleteascd.
A5a e bunaoara, temperamentul melancolic, frica 5i banuiala d e
a vedea pacat 5i acolo unde nu este ; grija excesiva de a in-
cunjura tot ce are aparenta de pacat ; debilitatea sau marginirea
capacitafii intelectuale ; alterarea funcfiunilor organice 5cl.
c) Citirea carfilor de morala prea severe ; urmarea sfatu-
rilor confesorilor prea rigori5ti ; conversarea cu cei scrupulosi.
d) Duhul cel rau, diavolul Inca poate sa incerce ca sa-1
1) S. Alf. Praxis Conf. C. 7. n, 95-98; Noldin-Schmitt, De Principiis,
1927. n 215-219; Aertnis, Practica inst. conf. n. 178 urm.; I. Marcu, I. c.
p. 49 4 urm.; Nicolescu, Teologia Morald v. I. n. 82 urm.

www.dacoromanica.ro
 377

abata pe om dela calea cea adevaratd, desteptdnd in el tot felul

de scrupuli. Acestia se manifestd, mai ales, prin aceea, ca' 11
refin pe om dela uzul sacramentelor, il ingrozesc de virtufi exa-
gerând greutafile cu cari este impreunatd deprinderea lor ; uneori
il duc pe om chiar la desperare.
580. 2°. Semnele scrupuloOlor. a) and cineva, Vara' nici
un motiv rafional, socoteste de phat ceeace oamenii cu adevA-
rat pii si bine intenfionafi nu vad de pacat ; b) and cineva cere
incontinuu sfatul confesorului si cu toate aceste este nemulfu-
mit cu el, si intreaba incontinuu pe tofi, dar nici un sfat nu1 ur-
meaza; c) and cineva in examinarea constiinfei se ocupd mereu
de lucrurile cele mai m5runte 5i neinsemnate ; nu se margi-
neste numai la cele intamplate in adev5r, ci se frAmântd si cu
acele imprejitrari cari puteau s'a fie, desi n'au fost ; d) and ci-
neva repefeste incontinuu rndrturisirile, sau acele pacate despre
cari i s'a spus in nenumärate rânduri cà nu sunt pacate. Rugd-
ciunile le face cu fricd si le incepe de nou de nenumärate ori ;
nu foloseste mijloacele ce i se recomanda, ci aleargd dupa cari
nu sunt potrivite.
581. 3°. Tratarea scrupaloMor. a) Inainte de toate, sä
se straduiascá confesorul, ca sd se convingd clac'd penitentul este
intr'adevSr scrupulos sau nu. Lucru de sine infeles, ca' dintr'o-
data nu o poafe cunoaste aceasta, ci numai dupa mai multe mar-
turisiri.
Dacd s'a convins, ca are de a face cu un scrupulos,
se va nAzui sa-i destepte incredere in Isus Cristos si in Prea-
-curata Fecioara Maria, care este mijlocitoare tare cdtra Isus
Cristos pentru tofi cei cari alearga sub scutul ei. Sd-1 indemne
ca sa se linisteasca" atunci, dacd a cerut ajutorul Preacuratei
si indurarea lui Cristos ;
b) In tratarea scrupulosilor confesorul trebue sa pastreze
-tot calmul si cu stdruinfa si bunAtate sa-i lumineze, dupd cuvin-
tele Apostolului : DPropovadueste cuvântul, stai de el cu vreme
si fárd vreme, mustrd, ceartà, indeamnd cu toed indelungd rab-
darea si cu invalatura«.')
c) &ft.-5i castige confesorul increderea desdvArsità a peni-
tentului asa, ca sd-1 stäpaneascA. In caz cd nu o poate face
aceastd, sd-I dimita' la alt confesor.
d) In ráspunsurile ce le dà penitentului scrupulos s'a fie

1) II. Tim 4, 2.

www.dacoromanica.ro
378

rezolut, autoritar si sa nu discute sau sa-si motiveze dispozi-

fiunile sale inaintea scrupulosului.
.0 Sa-i impuna penitentului sa incunjure toate ocaziunile-
scrupulilor, ca : citirea carflor de morala prea rigoriste, conver-
salia cu cei scrupulosi, examinarea constiinfei prea amanunfita,
asupra unor pacate, asupra carora se estind mai ales scru-
pulii.
g) Dad scrupulii se referesc la frica de a fi consimlit la
dorinfele, si gandurile urâte, confesorul sa le disprefuiasca acele
si sa-1 indemne si pe penitent sa nu le dea nici o importanfa ;
ba chiar sa-i impuna ca numai de acele ganduri rele sa se acuze,
despre care este sigur ca a consimfit cu ele si aceasta asa, 0
ar putea-o intari si cu juramant. Pentru aceea, sa nu li se dea
scrupulosilor reguli speciale, ci numai generale, pe .cari ei sa le
aplice la cazurile concrete. Dad li se da reguli particulare,
speciale, vor fi incontinuu harfuili de dubii, ca care se pot aplica
si la cutare caz prezent -sau trecut.
h) Dad observa confesorul, ca penitentul se nelinisteste
pentru marturisirile facule, zicand, ca n'ar fi marturisit toate
pdcatele asa cum ar fi trebuit, atunci, dad a facut vreo mar-
turisire generala, sau a mai repefit marturisirea pacatelor acelora
mai de multe ori, sa-i interzica strict ca sa mai pomeneasca de
marturisirile trecute sau de pacatele acele, afara de cazul, cand
ar putea sä jure ca acele au fost cu adevarat pacate de moarte
si ca n'au fost declarate in marturisirile trecute. Daca n'au
fault- Inca marturisire generalä, li se poate permite sa fad una,
dar apoi sa se interzica cu desavarsire a mai vorbi de cele
trecute, chiar si dad eventual prin aceasta ar suferi intregi-
tatea marturisirii. Este stiut anume, 0 scupulosii nu sunt obli-
gafi la intregitatea marturisirii ca si ceilalfi oameni sanatosi ;
si accasta pentru primejdia ce prezinta pentru ei o examinare
amanuntita a constiinfei.
0 in caz cà scrupulosul vede pacat in oricare acfiune a
sa, sa i se porunceasca a desprefui scrupulul si a lucra fiber chiar
5i in contra scrupulilor, deoarece este obligat sa invinga scru-
pulii, ceea ce numai asa se poate, dad va lucra direct in contra
lor, adecd contra ceea ce scrupulul ii spune ca este pacat,
afara de cazul, cand ar fi sigur ca este inteadevar pacat. lar
in marturisire sa nu mai pomeneasca de aceasta. Asemenea, sa
nu li se permita scrupulosilor, ca in marturisire sa istoriseasca
si sa descrie in toate amanuntele presupusele lor ganduri si
dorinfi pacatoase, mai ales cele contra castitati, ci sa se acuze
www.dacoromanica.ro
 379-

numai a5a sumar despre aceste, afara de cazul, cand inteadevar

ar exista un pacat greu.
8. Tratarea penitentilor cari se ispitesc.
582. Inainte de toate, este de 5tiut ca ispitele vin sau
din internul nostru, din firea noastra stricata ; sau din lumea
externa ; sau dela diavolul, care se folose5te pentru aceste de
mulfi 5i diferifi agenfi.
In cat prive5te tratarea penitenfilor cari sunt framantafi de
tot felul de ispite, confesorul trebue sa fie cu luarea aminte la
urmatoarele :
a) SA spuna penitenfilor ca ispita in sine inca nu este
pacat, ci este pacat consimfamantul. Prin urmare, datorinfa celor
cari se ispitesc este sa lupte impotriva ispitei, sa nu-5i dea in-
voirea la cea ce-1 ademene5te. Lupta aceasta impotriva ispitelor
este o datorie impusa tuturor. A5a, in S. Scripturd citim : Au
nu este luptd viala omurui pe pdmdnt?")
Si ca sa infeleaga rostul acestei lupte impotriva ispitei,
sa li se spuna ca D-zeu a fagaduit viata ven5ica ca 5i un premiu,
pe care il ca5tiga numai aceia cari se lupta 5i inving : $r de
se ?i luptd cineva, nu se tncununeazd, de nu se va lupta
dupd lege"2)
b) Sã li se spuna celor ispitifi, ca D-zeu permite aceste
ispite asupra lor, ca sa-i probeze cat sunt de tali in credinfa
lor vd 1spite0e pe voi Dominil zeul vostru, ca sd slie
:

de iubili pe Domnul D-zeul vostru din toed inima voastrd f t

din tot sufletul vostru.") Astfel, ispita este proba tariei in cre-
dinfa si proba tariei in virtufi. Dupa cum primejdia arata care
este prietenul cel bun, a5a ispita dovede5te care este cre5tinuf
adevarat. De altcum, in ispite cunoa5te omul cat este el de slab,
5i cat de mare trebuinta are de ajutorul lui D-zeu.
Celor cari se lupta cu credinfa impotriva ispitelor, le da
D-zeu comoara viefil de veci : Fericit barbalal care rabda ispita,
pentrucd, föcdndu-se Idmurit, va primi cununa vielii, pe care
a fögaduito D-zeu celor ce1 iubesc".4)
c) Sá de5tepte in ei nadejdea in izbanda finalà, pentruca
diavolul fuge de cei can ii stau impotriva : »Dreptaceea supunefi-va
1) Iov. 7. 1.
2) II. Tim 2, 5.
3) A doua lege, 13, 3.
) lacob 1, 12.

www.dacoromanica.ro
80
lui D-zeu, stall fmpvtriva diavokilul, l va fugi dela vol".1) Cad
diavolul este legat prin moartea 5i invierea Domnului, 5i numai
aceluia Ii poate strica care se apropie de el. lar de altä parte,
ca si un caine care nu latrá pe cei cunoscufi, ci numai pe cei
strAini, a5a 5i diavolul nu ispite5te pe cei pAcAto5i, ci pe cei cre-
din cio5i.2)
d) Mijloacele contra ispitelor sunt : rugáciunea, facerea sem-
nului sf. cruci ; deprinderea virtufii contrare ispitei ; fuga de ispite
5i descoperirea lor inaintea confesorului. Dupd ispita invinsd sã
dea mulfumitd lui D-zeu ; iar dacd a cdzut sä nu dispereze, ci
sa aibâ toatá increderea in D-zeu, care a primit si pe Petru care
s'a lApddat. Nimic nu folose5te a se intrista peste masurd, sau a
se gAndi prea mult la ispita in care a cdzut, caci u5or poate sd
reviná.
In special, impotriva ispitelor contra castilálii este de reco-
Tnandat fuga de ocaziunile ispititoare, rugaCiunea, 5i medi-
tarea asupra celor din urmd ale omului 5i asupra patimilor Man-
tuitorului ; impártA5ania deasä cu SS. Taine.
Impotriva ispitelor contra credinlel se recomandä rug6-
ciurrea, recitarea credeului ; celor cari stiu citi, li se reco-
mandd citirea unor cárfi, cari trateazd inváfátura desavAr5itá a
Bisericii catolice despre virtutea credinfei.2)

9. Tratarea penitentilor cart sufer In nacazuri.

583. Nu este u5or a mangaia pe cei intristafi, pe cei
cari sufer in näcazuri. Multe sunt nácazurile 5i mizeriile lumei
acesteia : »Pámânteanul nascut din femeie, este cu viafá scurtd
5i plin de nacaz.«4) Unul se intristeazá pentru ca-i merg rau
treburile, altul pentru cã 5i-a pierdut pãrinfii, fii, prietenii 5. a.
Tuturor celor intristali confesorul trebue sá le fie mângai-
tor, sa-i primaesca cu multä bundvointà, sa-i asculte cu paciinfd,
cu vorbe 5i sfaturi de imbdrbátare, sá incerce a molcomi durerea
lor sufleteascd 5i a-i intdri in lupta ce au de purtat impotriva
acestor suferinfe. Dar sa se fereascd de aceea, ca sa condamne
5i el pe cel care eventual ar fi cauza acestor intristari ale peni-
tentului, cad, de multe ori, penitentul poate sá fie in rAtácire ; sà
nu apere pe unul impotriva celuialt, ci sa-1 indemne ca sá
0 Iacob 4, 7.
2) Thoma de Kempis 4 cap. 18. n. 3.
3) Aertnys, Pract. inst. conf. n. 167 urrn.
4) boy, 14, 1.

www.dacoromanica.ro
 381

lase, ca D-zeu sa judece si sa rasplateasca fiecaruia dupà

faptele sale.
In special, sa le arate acestor suferinzi, ca D-zeu permite
suferintele in lumea aceasta, ca sa se atraga luarea aminte asupra
adevaratei fericiri, care nu este aici pe 'clamant, ci in viata de
veci; sa le spuna, ca nacazurile si suferintele nu sunt totdeauna
pedeapsa, ci si un semn al dragostei lui D-zeu fata de noi, ca nu
ne lasä sa ne incredem, ca prin aceasta sa ne departam cumva
dela El ; este semn ca suntem alesii lui D-zeu, care se intere-
seazd de aproape de noi : suferintele sunt degetul lui D-zeu a-
supra noastra, cei cari sufer sunt mai aproape de D-zeu. Fiat
meu, nu fii nebdgd(or de seamd de dolana Domnului, nici nu
slob! and e0i certat de dânsul; cdci pe care-I iube0e Dom-
nul, II ceartd, i bale pe tot fiul, pe care-I primeee. De veil
suferi cerlarea, ca unor fii ad Da ji voaud D-zeu ; cdci core
este fiul, pe care sd nu-I certe (aldl?"1)
Sa li se atraga luarea aminte asupra patimilor si suferintelor
Mantuitorului, asupra pedepselor din purgator, si ce mare deose-
bire este intre suferintele noastre trecatoare de aici si intre acele
de acolo ; sa li se recomande alergarea la ajutorul lnimei Dom-
nului, la Sf. Taine si sub scutul Preacuratei Fecioare Maria, care
este mama celor intristati.
Sa nu uite cei intristati, ca ajutorul nostru si mangaierea
noastra este la Domnul, care a zis : Venili la mine toli cei osle
nil/ 0 Insdrcinali, fi eu vd voiu odihni pe aoi".2)
10. Tratarea penitentilor obligati la restitutie.
584. Fiecare confesor inainte de toate, trebue sa cu-
noasca foarte bine principiile morale cu privire la restitutiune.
Aceste sunt tratate amanuntit in Teologia Morala.
!mat priveste procedura confesorului in cazul, cand se pre-
zinta in scaunul marturisirii un penitent obligat la restitutiune,
pentru practica notam urmatoarele :
0) In caz cã obligatiunea de a restitui este certa si peni-
tentul promite serios ca va restitui, i se da deslegare, chiar si
inainte de ce ar restitui.3) Daca, insa, penitentul nu se invoieste
sa restitue sau sa despagubeasca, confesorul va trebui sa-1 in-
vete si sa-1 lumineze asupra acestei datorinte, aratand Ca bunul
strain nu aduce binecuvantare in casa omului : Male porta,
1) Evrei, 12, 5-7.
2) Mat. 11, 23.
3) Lugo, de Intr. disp. 20. n. 213.

www.dacoromanica.ro
382

male dilabuntur" ;') 5i ca, daca nu se restituie lucrul strain, nu

se iarta nici pacatul, fiindca cel care poate 5i nu vrea sa resti-
tuiasca, nu face adevarata pocainfa. De aceea zice Sf. Augustin :
DNon remittitur peccatum, nisi restituatur ablatum«.9 Si daca,
dupl toate aceste, nu vrea sa restituiasca, cel care este obligat
sub pacat greu sa faca aceasta, nu poate fi deslegat, lipsit fiind
de cainfa adevärata
b) Daca penitentul obligat la restitufiune, a promis ca va
restitui, dar nu a implinit promisiunea, de5i ar fi putut, pentru
a doua oara i se va amana deslegarea pana ce va restitui.
Motivul este, ca dispozilia unui penitent ca acela, este
dubie, 5i primind deslegare 5i a doua oara se expune primejdiei
de a nu restitui.
Se poate da deslegare 5i a doua oara 5i inainte de a fi
implinit obligafiunea de a restitui, cand penitentul se cale5te cu
adevârat si promite ca va restitui cat mai ingraba posibil ; ase-
menea 5i atunci, cand n'ar putea restitui numai decal, ex.: pentru
scandal sau defaimare 5. a.°)
c) hi caz ca penitentul obligat la restitufiune nu cunoa5te
aceasta obligafiune, 5i este in buna credinta cd nu este obligat
sa o afaca, procedura confesorului este urmatoarea :
1°. Daca prevede ca penitentul se va supune 5i va promite
implinirea obligatiunii de a restitui, il va face atent asupra
ace stei datorinfe.
2°. Dacd prevede cd nu se va supune, 5i nu va implini
obligafiunea de a restitui, nu-I va face atent, ci il va läsa in
buna credinfd. Motivul este, Ca' mai vârtos trebue incunjurata
dauna spirituald a penitentului, decAt cea materiald a altuia,
deoarece penitentul prin aceea cd nu s'ar supune, ar cadea in
pacat formal. Nu este u5or, insa, ca sa judece confesorul cand
este cazul ca penitentul se va supune sau nu.
Asemenea, nu-I va face atent nici atunci, cand ar fi de
prevazut, cd se vor scandaliza alfii, sau defaimarea peniten-
tului, sau cd vor urma certuri 5. a. Motivul este, ca totdeauna
trebue sa incunjurAm mai vârtos raul formal al altora, de cat pe
cel material numai al penitentului.4)
585. d) Datorinfele confesorului, in caz ca a gre5it in
9 0 altà zicala : De male qttaesitis non gaudet tertius haeres".
2) Ep. 152 ad Maced.
3) S. Alf. I. 4. n. 682.
4) S. Alf. 1. 6. n. 614.

www.dacoromanica.ro
 383

scaunul marturisirii cu privire la sfatuirea penitenfilor in che-

stiuni de restitufie :
1°. Daca in mod culpabil confesorul a sfatuit pe penitent
&à nu restitue, spunand cd nu este obligat, atunci confesorul
este obligat sa restituiasca in locul penitentului ; deoar ,e prin
sfatul sau a fost cauza pagubei suferitä de terla persoana.
2°. Daca in mod culpabil, confesorul a sfatuit pe penitent
sa fad o restitufie, la care nu era obligat, atunci confesorul
este dator sa restituiasca penitentului, deoarece el este cauza
morala a pagubei suferita de acesta, facand restifiuia la care nu
era obligat.
3°. Dacd in mod culpabil, confesorul nu-1 lumineazd pe un
penitent, care in mod gre5it se crede ca e obligat la restitufiune,
nu este dator sa repareze eventuala paguba ce ar suferi-o peni-
tentul facand aceea restitufiune. Motivul este, ca pe baza justifiei
confesorul este dator sa impiedece numai daunele spirituale ale
penitentului, nu 5i cele materiale. Insa, daca penitentul o ia td-
cerea confesorului drept aprobare, atunci este obligat.
4°. Confesorul, care in mod culpabil nu-1 face atent pe
penitent la datoria de a restitui, nu este obligat la nimic, nefiind
obligat din oficiu sa impiedece daunele temporale ele altora 9

11. Marturisirea penitenfilor surzi 0 mufi.

586. Penitenfli surzi. Marturisirea penitenfilor surzi se
-face inteun loc retras. Se va nazui confesorul, ca prin semne 5i
intrebari sa le alute ca sa faca o mdrturisire dupd putinfa. In-
caz ca penitentul este surd 5i vorbe5te prea tare, iar preotul nu-1
poate intreba asa ca sa nu auda 5i alfii, atunci, daca o des-
copere aceasta confesorul la inceputul marturisirii, sa-i
spuna ca sa villa de alta data, and nu vor fi a5a multi in bi-
serica sau eventual sa mearga intealt loc, (sacristie) daca este,
uncle vor putea vorbi mai tare fara sa auda 5i alfii. Si aceasta
o poate spune 5i in auzul altora, fara sa se considere ca violare a
sigilului sacramental daca acest defect al penitentului este
cunoscut de catre tofi. In caz ca o descopere aceasta confesorul
in cursul marturisirii, atunci il va marturisi asa cum il va
putea, nazuindu-se sa se infeleaga pe cat e cu putinfa, facandu-I
atent sa vorbeasca mai incet (daca vorbe5te prea tare, cum au
obiceiu unii surzi) 5i, fard multe intrebari, se va mulfumi cu cele
clescoperite ; apoi il va deslega, in mod absolut, daca il crede
9 Noldin, I. C. n. 405.

www.dacoromanica.ro
384

dispus, condifionat, daca se va indoi cu privire la dispozifiunea

lui.')
587. Peniteniii muli. Marturisirea penitenfilor mufi, ase-
menea se va face inteun loc retras, pentruca sd nu vadd 5i alfii
semnele prin cari ei si-ar descoperi pacatele. Daca penitentul
mut aude, adeca nu e 5i surd, atunci la intrebarile confesorului
va raspunde prin semne convenfionale de afirmare sau negare.
In caz c'd ar 5ti scrie, poate sa scrie pacatele 5i sa dea scrisoarea
confesorului sa o ceteasc5, de5i nu sunt obligati sa o faca. aceasta.
588. Penifeniii surdo-muli. Ace5ti penitenfi, dacA sunt
capabili sä pdcatuiasca, se pot marturisi prin semne, dar 5i ace-
.5tia inteun loc retras. In caz c'd 5tiu scrie, se pot marturisi 5i
a5a ca scriu pAcatele 5i dau confesorului sa- le citeascd. Confe-
sorul, iaräsi le poate da canon 5i indrumäri in scris. Scrisorile
aceste, apoi, se nimicesc.
Cel surd, mut 51 orb din na5tere, dupa parerea teologilor,
nu este capabil numai de 13otez. S. Alf. zice, ca poate primi 5i
Maslul. In primeidia sau in ceasul morfii, insa, i se poate da 5i
deslegare sub condifiune.
12. Tratarea penitentilor cari nu cunosc limba con-
fesorului.
589. Penitenfii cari nu cunosc limba confesorului se pot
marturisiri, daca voiesc, prin interpret. Marturisirea prin interpret
se poate face in douà forme :
Penitentul sta fata in fata cu confesorul, iar interpretul se
a5eaza, a5a ca sas nu vadd fafa penitentului, nici semnele ce le
va face. Confesorul pune intrebdri corespunzatoare, pe cari in-
terpretul le traduce pe limba penitentului. Acesta, apoi, prin
semne arata confesorului cd a comis pacatul, sau nu.
Se poate 5i a5a, c'd penitentul la intrebdrile puse de catra
confesor 5i traduse de interpret, daca a comis päcatul apasa cu
mana pe m'ana confesorului de atalea ori de cdte ori a comis
pacatul respectiv. Aceasta practicd din urma nu se recomanda,
ba chiar nici nu se admite, fiind vorba de marturisirea femeilor.
Numdrul de dteori a comis vreun pacat, penitentul il des-
copere arafand pe degete. Bine inteles, ca daca odata a raspuns
afirmativ cu privire la un pacat 51 intrebarea pusa nu s'a referit
5i asupra numarului 5i nici penitentul nu 1-a declarat, atunci
nu-1 mai putem intreba Inca odata 5i asupra numarului, deoarece
interpretul ar deduce din aceasta ca penitentul a raspuns afir-
mativ la intrebarea de mai nainte.
1) S. Alf. 1. 6. n, 644.

www.dacoromanica.ro
 385

E de insemnat, cu privire la punerea intrebArilor, and ci-

neva se marturiseste prin interpret, ca e consult, ca sä se in-
ceapd cu intrebarile asupra pacatelor savarsite cu fapta, si dupa
aceea sa urmeze cele cu privire la pacatele savarsite cu gandul
sau cu pofta. In caz contrar interpretul, daca observA, ca
dupa intrebarea cu privire la gandurile si pof tele pacatoase, se
pune intrebare si asupra faptelor pacAtoase de aceeasi naturA,
ar deduce ca penitentul a pacatuit cu gandul si cu pofta, de aceea
se intreabA si asupra faptelor.
Confesorii sa faca totdeauna in astfel de cazuri atent
pe interpret, asupra obligafiunii severe de a pastra sigilul sa-
cramenta1.9
De altcum, nimenea nu este obligat sa se marturiseascd prin
interpret. Cel care nu cunoaste limba confesorului, satisface obli-
gafiunii, daca se marturiseste 5i numai prin semne, cum se poate,
intocmai ca si cel mut.2)
13. Tratarea penitentilor IndusmAniti.
590. Foarte mulfi penitenli traiesc in dusmAnie 5i ura
cu semenii lor. Pe acestia trebue sa-i trateze confesorul cu blAn-
defe 5i cu cea mai mare bunavoinfd ; dar niciodata sA nu ia apa-
rarea partii contrare. Sa le traga luarea aminte, ca noi nu trebue
sa judecam pe nimenea, ci sä lasam sa judece Dumnezeu, care
va rdsplati fiecAruia dupa faptele sale. SA le spunä, ca nu trebue
sa uram pe nimenea, ci sa iubim pe tofi oamenii, chiar 5i pe
dupmanii nostri. Asa ne-a invafat Cristos cu vorba, and a zis :
> iubili pe vrajmasii vostri, graifi de bine pe cei ce va graiesc pe
voi de rAu, facefi bine celor ce va uresc pe voi 5i va rugafi
pentru cei ce vA asupresc 5i va prigonesc, ca sA fifi fiii 9 TatAlui
vostru, carele este in ceruri ;« si cu fapta, and rastignit pe
cruce se ruga pentru cei ce-1 batjocoreau, zicand : >PArinte,
iartä-le lor, caci nu stiu ce fac !«
Li se va spune, cum trebue sa -ne purtam MIA de cei cari
ne dusmAnesc 5i ne urdsc ; suntem datori sä ne purtam falA de ei,
ca si fafa de oricare altul strain, aratand semnele comune dra-
gostei fafa de aproapele. Nu suntem datori sa nutrim fafa de ei
aceeasi intimitate 5i afecfiune, care o pastram fafa de cei mai
buni prieteni.
SA se examineze bine pe sine unii penitenfi ca si acestia,
1) Codex. can. 889 § 2.
2) S. Off. 28 Febr. 1633 ; Codex. can. 903.
) Mat. 5, 44.

www.dacoromanica.ro
25
386

sd vadd cine este de vind. Si dacd ei sunt de vind, sa meargd

5i sd se impace cu cei cu cari trdiesc in du5mdnie. ad, zice
Mantuitorul : »tot cel ce se manie pe fratele sdu in desert, vi-
novat va fi judeckii ... A5a dard, de aduci darul täu la altar,
5i acolo if i vei aduce aminte cd fratele tdu are ceva impotriva ta,
lasd darul täu inaintea altarului, 5i mergi de te impacd intai cu
fratele tdu, 5i atunci vina 5i add darul tdu. Impacd-te cu para5u1
tdu de grabd, pand e5ti pe cafe cu el, ca nu cumva sd te dea
para5u1 judecdtorului, 5i judecdtorul sd te dea slugii, 5i sd te .

arunce in temnifd.« 1)
SA* li se atragd atenfiunea asupra cuvintelor din rugdciunea
»Tatd1 nostru« : »5i ne iartd noaud pdcatele noastre, precum 5i
noi iertdm gre5ifilor no5tri.« Mantuitorul zice : »iertafi 5i yeti fi
iertati.« 2)
In caz, cd penitentul promite serios, Ca' va ierta pe cela
pe care 1-a vätdmat fácandu-5i-I du5man, i se cid deslegare. Nu
poate fi deslegat atunci, cand cu toate indemnurile confesorului
nu vrea sd lapede ura 5i mania, 5i nu vrea sd alunge gandul
de rdsbunare, deoarece unul ca acesta nu este dispus, nu este
vrednic de deslegare.
Nu este absolut necesar ca sa cerem iertare dela contrarul
nostru, pentru ca sd ne impdcdm cu el. Acest mijloc este prea
incomod, deci nu trebue impus ca 5i canon, numai in cazul
cand pe altd cale nu s'ar putea face impdcarea, ca de ex. : prin
intervenfia altor prieteni, prin prestarea anumitor servicii, prin
ardtarea unor semne speciale de prietenie 5. a.
Dacd cu toate aceste, dusmanul nostru nu vrea sa se im-
pace, presupunand, cd noi din parte-ne am fácut pentru acea-
sta tot ce ne-a stat in putere, sa Idpäddm din sufletul nostru
ura f afd de el, 5i sd-1 Idsdm in pace, 5i va judeca Dumnezeu.
Celor indu5mdniti li' se poate da ca 5i canon, sd se roage
pentru du5manii lor.
14. Tratarea penitentilor bolnavi.
600. 10. De cate ori se intampld, Ca preotul este chemat fa-
un bolnav, trebue sd amane toate lucrurile (fie chiar 5i mdrtu-
risiri, liturghie, predicd 5. a.) 5i cu atat mai vartos distracliile 5i
sd meargd la bolnav, ziva sau noaptea, pe vreme bund sau pe
vreme rea. Dumnezeu va cere seamd de toate acele suflete, cari
din vina pástorului suffetesc au murit neimpartd5ite cu Sf. Taine.
1) Mat. 5, 22-26.
2) Luca, 6, 37.

www.dacoromanica.ro
 387-

Dar nu numai atunci; cand 11 chiama, ci 5i de Cate ori aude

<ca vreun credincios este bolnav, va trebui sa alerge la casa bol-
navului, sd-1 pregateasca pentru primirea Sf. Taine. Si nu numai
odata, ci mai de multe ori cerceteze pe cei bolnavi, indem-
nandu-i sa se 1mparta5easca 5i mai des cu Sf. Taine.
Inainte de toate, sa nu arate inaintea bolnavilor frica' sau
greald. Nici sa le vorbeasca despre moartea lor. SA' le atraga
luarea aminte asuprä seriozitatii momentului, dar sä nu-i ducá
la disperare, despoindu-i cle nadejdea Insanato5irii. Sa-i indemne
-sa-5i aranjeze lucrurile (testament ; restitutie, de cumva sunt
*obligati), sa nu lase, ca datoriile ce le-ar putea implini ei, sa le
implineasca mo5tenitorii.
Sunt multi penitenti bolnavi, cari vreau sa arnane Impartd-
irea cu Sf. Taine pe diferite motive, cei mai multi pentru cre-
dinta de5arta, ca daca se spovedesc 5i se cuminecd vor murl.
Acestora sä li se spuna cd nu numai bolnavii, ci i cei sanato5i
trebue sa-5i facd socoata cu sufletul inaintea lui Dumnezeu ; apoi
itot amanand-o aceasta, se poate intampla, sa vina o vreme, and
nu va putea implini. Nimeni nu a facut contract tu Dumnezeu
.pe ziva de mane.4)
Allii nu vreau sa se imparta5easca cu Sf. Taine pentrucd,
li-e ru5ine cd-i va rade prietenii 5i cunoscutii. Acestora sa li se
Duna inainte cuvintele S. Scripturi, ca se cade a asculta de Dum-
mezeu mai mult decal de oameni.1
Alfii sunt necredincio5i 5i pentru aceea nu vreau sa se spo-
vedeasca 5i cuminece. Nici pe ace5tia nu-i va pardsi, ci cu toata
laria credinfii i cu armele cunoginfelor, se va nazui a-i CQri-
vinge 5i aduce la calea mantuirii.
Altii zic, ca nu se spovedesc, pentruca flu sunt pregatifi.
Acestora sä le spuna, cd dela cei bolnavi nu se cere aceea pre-
4gatire ca si dela cei sanato5i. Preotul le va sta in ajutor, sa se
pregateasca 5i sa faca o marturisire buna.
Apoi, confesorul trebue sa 5tie, ca mdrturisirile bolnavilor
nu trebue sa fie atat de minufioase, ca 5i ale celor sanato5i;
deci, nu se cere aceea5i intregitate a marturisirii, nu va intreba
prea amanunfit, asupra numarului pacatului 5i Imprejurdrilor, pe
penitent ; aici, se cauta nu atat intregitatea marturisirii, cat mai
ales dispozitia penitentutui;
1) S. Augustin; Enarratio in ps. 101, serm. 1. n. 10; Migne P. L, 37, 1301:
,Cras, inquis, bene vivam. Indulgentiam tibi Deus promisit ; crastinum
diem tibi nemo promisit." Vezi : i Enarr. in ps. 102 ; Migne 1. a. 37, 1330.
2) Fapte, 5, 20.

www.dacoromanica.ro 25*
388

Totdeauna ins5, Ii va indemna pe ace$ti penitenfi bolnavi-

ca indatã ce se vor insAnáto5i, sa mearga la bisericd si sa se-
spovedeascd i cuminece a$a precum se cuvine.
Dacd observa c5 penitentul este greu bolnav, i e consult
sà i se administreze i Maslul, II va indemna la aceasta $i il va,
dispune, ardtand folosul acestui sacrament : intárirea inimii, in
suportarea durerilor i impotriva ispitelor diavolului, adecä adau-
gerea, sporirea darului sfinfitor ; $tergerea rám5$ifelor p5catelor-
(släbirea sufleteasc5, rámasd in urma pacatului $i a pedepsei
temporale); iertarea pacatelor veniale, ba $i a celor grele uitate
cumva ; $i, in sfAr$it, insändto$irea trupeasc5, dac'd Dumnezeu va.
afla de bine. Dar aceasta din urma nu se intampla atunci, dacd
vom amana pAnd când numai prin vreo minune s'ar putea
intAmpla : S. Maslu, opereaz5 insdnáto$irea trupeascd de co-
mun numai pe cale naturalA, alutând forfele naturii.
Tot ca i bolnavii, trebue tratafi i batranii debili, deoarece
insa$i bätrânefa este un morb incurabil.')
601. 2° Bolnavii cad sunt pacätosi publici. Daca e
chemat preotul la astfel de bolnavi, trebue sd meargd. Inainte
de toate, insá, in afarA de márturisire, va vorbi cu penitentul,..
despre starea in care se aflä, i ce porunce$te Biserica pentru
atari oameni, fie chiar i pe patul de moarte. l3ine infeles, Ca toate
aceste, le va spune cu blândefa, cu dragoste i lard sd jigneascd
$i prin aceasta sà-i insträineze pe oameni dela Sf. Taine.
Astfel de penitenfi sunt :
602. o) Cei cari Irdiesc In ocaziunea proximd de a
pdcdtui concubinarii i cei cari sunt numai cu legaturd civila.
$. a. Acestia sunt a se trata ca $i penitenfii ocazionari. In spe-
cial, penitenfilor bolnavi, concubinari, dacd nu sunt greu bolnavi,
nu li se poate da deslegare inainte de ce ar inlatura piedeca
(cununkidu-se, sau sa dimitá concubina).
In caz, cd penitentul concubinar este greu bolnav $i con-
cubina nu poate fi dimisä numai decal, atunci preotul s5-i in-
demne sd se cunune Dpe patul de moarte«, observând dispozifiunile-
canonice. In cazuri de aceste urgente, nu formeazd greutate
eventualele piedeci de cds5torie, dela cari se poate da dispens5,.
cáci confesorii au, intre astfel de imprejurári, facultali foarte
extinse.
In caz cä nici aceasta nu s'ar putea face, din lipsd de timp,.
atunci penitentul sd promita (impreund cu concubina sau invers),.
inaintea alor doi martori (sau i unul numai), cã indatd ce v,a fi,
1) Benedict XIV. De Synod. dioec. I. VII. c. 20 n. 2.

www.dacoromanica.ro
 389

.cu putinfd se vor cununa (sau desparfi), iar p5rià atunci vol.-fedi
ca fratele cu sora ; asemenea 5i in tazul, cAnd ocaziunea nu se
poate inlátura pe loc, dar primejdia de a mai pdcdtui este ex-
clusà, ex. : doi concubinari st5n5i de bátrâni.
Penitentul care nu vrea sa Implineasca o obligafiune, care
urgiteaz5 sub pdcat de moarte, 5i despre care 5tie, ca, de
ex.: demiterea concubinei, casAtoria sau restitufiunea 5. a., nu
poate fi deslegat nici in ceasul morfii. Insä, nici pe unul ca acesta
nu trebue sd-1 pärdseascd pástorul cel bun, ci spunandu-i hotárit,
dar cu durere, cd nu se poate fard de c5inf6; ii va recomanda
sa se roage lui Dumnezeu, spun5ndu-i ca 5i el se va ruga, ca
.a5a Dumnezeu sä-i cl5ruiascA darul intoarcerii.
603. b) 0 categorie de pdcdto5i publici sunt sinucigaii.
Dacd cel care a vrut se se sinucidd 1räie5te Inca, e la sine 5i
15i mArturise5te pdcatul cu pdrere de rau, poate fi impart55it cu
Sf. Taine. Nu poate fi impartd5it cu Sf. Taine acel sinuciga5, care
având uzul rafiunii, in mod con5tient, a savar5it fapta 5i nu se
-c5ie5te ; unul ca acesta nu poate fi inmormântat cu ceremonie
bisericeasc5.
Dac5 sinuciga5u1 a cazut in nesimfire, se va judeca dupd
vial-a lui de mai nainte 5i dup5 imprejurdrile intre cari a sAvAr5it
fapta. Dacd fapta lui in lipsa deliberafiunii nu este impu-
tabilä, de comun i se poate da deslegare condifionatá.
Tot a5a se trateaza 5i cei cari sunt greu ránifi pe urma
unui duel. Nu-i este permis ins5 preotului, sd insofeascd pe due-
lanfi la locul duelului, ca la caz de nevoie sa poata da deslegare
cutaruiva dintre duelanfi. Atare preot cade sub excomunicalie re-
zervatà Pontificelui Roman.1)
604. 3°. Baiefli bolnavl, dacd au ajuns la uzul rafiunii
trebue imparta5ifi cu Sf. Taine ale muribunzilor. Nu trebue sd
se indrepte pástorul sufletesc dupá aceea, c5 bàiatul a fost la
5coald sau nu, precum nici dupd aceea, cd oare a trecut de 7-8
ani sau nu, dacd a ajuns la uzul rafiunii 5i 5tie face deosebire
intre mAncarea comuna 5i Sf. Cuminecdturá. Papa Piu X. re-
probd obiceiul acelor pästori suflete5ti, cari nu impArtä5esc cu
Sf. Taine pe copiii ajun5i la uzul rafiunii.
Ca un bdiat are uzul rafiunii, ne convingem indatä, prin
ateva intrebdri potrivite. A5a de ex. : intrebam : Uncle ajung
-sufletele oamenilor dup5 moarte ? Si dac5 rdspunde : in raiu, il
intrebam : tofi ajung in raiu ? DacA /..ispuride : »numai cei buni«,.
') NoldinSchönegger, de cen3uris. 0..niponte 1928. n. 82, 4.

www.dacoromanica.ro
390

ii intrebam Fost-ai tu bun totdeauna ? 5c1. De aid se vede, cal

baiatul are uzul ratiunii sau nu. Marturisirea acestor MeV de altcuim
se va restrange la cateva Intrebari potrivite cu viata lui, pe
langa cele ce eventual ar spune el de bunavoie, i apoi de5tep-
tarea parerii de rat', 5i li se da deslegare.
Copia cazuti in nesimtire, dna mai nainte, cand au fost la
sine, au avut uzul ratiunii, precum 5i atunci cand ar fi dubiu cu_
privire la aceea, ca oare a avut uzul ratiunii sau nu, pot fi des-
1egati sub. conditiune (»daca e5ti capabil«).
605. 40 Bolnavii cdzug In nesimfire? In caz ca preotul
este chemat la un bolnav cazut in nesimtire, sau care 5i-a pierdut.
graiul, mai inainte de toate, preotul va incerca sa se inteleaga
cu penitentul. Dna' penitentul da semne cà it cunoa5te 5i 11 in-
plege, (dupa parerea i experienta medicilor, bolnavii cázuti in
nesimtire nu si-au pierdut Inca auzul), 51 prin semne macar,
(mi5carea fetii, sau a manii) arata parere de rau, se desleaga
in mod absolut, 5i li se cla ungerea de pe urrna.. Daca nu claul
nici un semn, atunci li se cla deslegarea conditionatà (»daca e5ti
dispus«); asemenea 5i Maslul sub conditiune »daca ai intentiunea
sa prime5ti sacramentul«, atat celor earl au trait cre5tine5te, de-
oarece despre ace5tia se presupune ca au 5i voit sä moara cre-
5tine5te, cat 5i celor cari n'au trait prea cre5tine5te, deoarece 5i
despre ace5tia se poate presupune, ca in cele din urma sa se fi
cdit, afara de cazul cand s'ar dovedi contrarun
606. 5°. Se poate Intampla, ca pe cand sose5te preo-
tul, bolnavul a incetat din viata. In astfel de cazuri, unii preoti
se intorc acasa Vara sa intre in casa mortului. Nu este proce-
dura corecta. Trebue sa intre, 5i daca nu este altceva, dar zice
o scurta rugaciune langa cel mort, and si prin aceasta pilda
celor din jur, cum sa cinsteasca 5i sa se roage pentru sufletul
celui mort.
E foarte alscutata Insá, chestiunea cu privire la moartea
reala 5i moartea aparenta. Sunt unii savanti ca prof. Ferreres,2)
cari sustin ca intre moartea reala 5i cea aparenta ar exista un
interval oarecare de timp, a5 a,. cã pe baza aceasta, in acel in-
terval s'ar putea da deslegare conditionata.
Sustin anume, ace5ti invatati, ca intre moartea aparenta ur-
mata dupa o agonie comuna 5i moartea reala ar fi un interval de
15-30, ; iar intre moartea aparenta, urmata din vreun accident
l) Ferreres, Casus II. ii. 24-25.
2) Ferreres, La muerte real y la muerte aparente, Roma, 1905, tra
dusá aproape in toate limbile europene.

www.dacoromanica.ro
 391

(inecare, moarte repenting) 5i moartea reala ar fi un interval de

4-5 ore.
Pe baza acestora Ferreres fixeaza urmatoarele principii
privitoare la administrarea sacramentelor :
a) Deoarece intre moartea aparenta 5i cea reala, totdeauna
existä un interval de timp, se poate da deslegare sub condifiune :
daca e5ti viu, 5i anume, daca moartea aparenta urmeaza dupa un
morb oare care, se poate da pana la 30 minute, dupa moartea
aparenta ; in caz de moarte repentina, fie ca a fost provocatä de
o cauza externa, ca : trgznet, inecare, gatuire $. a., fie de una
interna, ca : apoplexie, epilepsie, letargie, amorfire, histerie,
axfixie, narcotizare, intoxicafie, holera') 5. a. se poate da
5i la cateva ore dupd moartea repenting.
E de notat insá, ca aceasta Were nu este sigura, mai ales in ce
prive§te moartea urmatã dupä o agonie fireasca, pentru aceea se poate da
deslegare condilionata. (dacA e§ti viu"), asemenea i Sf. Maslu, dar nu este
obligat pastorul sufletesc sä o faca. Dubia obligatio nulla, obligatio.
b) Copii nascufi molt 5i fefii abortivi, cari nu dau nici un
semn de vie*, trebue botezafi sub condifiune, afara de cazul
cand s'ar vedea pe ei semne de putrefacfie, cari sunt semnele
morfii sigure.
607.. 6°. Semnele morti. a) Semnelamoriii iminente.
Dupa S. Alfons 2) semnele morfii iminente, din cari adeca se
poate cunoa5te ca moartea este aproape, sunt urmatoarele :
a) Semne generale: puls intermitent sau furnicator, ince-
tarea pulsului ; respirafia greoaie 5i agitdta ; ochii cazufi in or-
bite, sticlo5i, prea deschi5i ; vgd lucrurile din jur altcum ca si cei-
lalli oameni ; pleoapele superioare se intind peste cele inferioare ;
p) Semne mai apropiate: nasul se subliaza la varf 5i al-
be5te in varf, narile se mi5cg ca 5i foii ; tremurarea manilor,
unghiile vinefii, fala ingalbenita, invinefita sau schimbata ; respi-
rafia greu mirositoare sau rece ; trupul nemi5cat, sudori reci pe
frunte, cgldurg prea mare in partea inimii ; bolnavul culege paie
sau scame, pe cari le vede in inchipuirea lui pe a5ternut ; ra-
ceala la extremitafile membrelor trupului ; respirafia intrerupta
5i slaba ; incetarea pulsului ; strangerea 5i scra5nirea ; inghife5te
saliva din gat ; suspine 5i gemete ; curgerea lacrimilor pe fafa,
o schimonosire, o sucire a fefii, ochilor 5i a trupului intreg.
E de notat ins& cd nu la tofi se arata aceste semne. A5a,
hidropicii, tuberculo5ii, astmaticii, cei cari sufer de pleurezie,
1) Ferreres, Casus II. n. 130.
2) Praxis cont. n. 280 urm.

www.dacoromanica.ro
 392

scurgerea sAngelui, vomare, anghina, reumatism, de multe ori

mor având pulsul normal si vorbind. Cei cari sufer de pleurezie
sunt in cele din urma, când respirafia devine greoaie, si incep
a vinefi buzele ; hidropicii mor de comun când inceteaz5 pulsul,
inspird cu greu 5i antic 5i fac spune la gurâ.
b) Semnele morill reale:
Se poate intampla ca respirafia sä fie asa de slabA, ineat
de multeori ai crede, ca bolnavul a murit 5i cu toate aceste sd
nu fie mort. Semnele cari ne dau o certitudine oarecare despre
moartea realã ar fi : o rAcealâ generala a trupului si in regiunea
inimii chiar ; truriul se lasA greu ca si plumbul, dacd finem o.
glinda inaintea gurii si a nasului nu se aratd pe ea nici o urma
de suflare.
Dar nici aceste nu sunt totdeauna semne absolut sigure ca
bolnavul a murit. Semne sigure ca viafa a incetat, pe lângà raceala
si infepenirea trupului, sunt : semnele descompunerii, putrefactiei
cari s'ar arata pe trup, cari semne abia dupA cAtäva vreme (cdteva
zile chiar) se aratà in mod neindoios. Nici chiar rAceala 5i infe-
penirea trupului nu sunt totdeauna semne sigure ; numai sem-
nele descompunerii sunt absolut sigure in toate cazurile. ca
bolnavul a murit.')

15. Tratarea penitentilor acatolici.

608. Principiul general este : In aforã de primej-
dia morlii, nu este permis a administra Sf. Taine acatolicilor
(schismatici sau eretici), nici chiar acelora cari le-ar cere acele
in buna credinfd fiind, inainte de ce s'ar fi impdcat cu biserica
5i s'au lapädat de rätäcirile lor.2)
De cafe ori s'ar intAmpla, ca un preot catolic sa fie che-
mat la un bolnav acatolic, (cum se intampla aceasta des in pa-
rohiile unde sunt si acatolici, si in familiile cari trdiesc in cásá-
toile mixtä), pastorul cel bun totdeauna va satisface acestor cbe-
marl, si va incerca cu tot zelul apostolic sd aducd la calea man-
tuirii pe oaia cea pierdutá, finându.se de principiul enunfat.
609. Celnd urgiteazd primejdia morlil, procedura este
urmátoarea :
10. Dacd penitentul e la sine, nu i se poate administra Sf,
Taine inainte de ce s'ar lapada de ratAcirile sale, si va face pro-
fesiunea credinfei, indiferent cd aparfine unei secte care admite
I) Ferreres, Casus II. n. 829.
2) Codex. can. 731 § 2.

www.dacoromanica.ro
 393

sau nu Sf. Taine.9 Daca este aplicat la aceasta, sa faca' mar-

jurisirea credinfei inaintea alor doi (2) martori, 5i, dupa aceasta,
poate fi impartA5it cu Sf. Taine ale muribunzilor,
2°. Dacd acatolicul vrea sá se lapede de rdtacirea lui 5i sä se
impace cu Biserica, dar dore5te ca aceasta sa rdmând deocam-
-datã in ascuns, confesorul va primi dela el profesiunea credinfei
in taina (pro foro in terno) 5i il va imparta5i cu Sf. Taine. De
se va intAmpla, apoi, ca unul ca acesta sä moard, confesorul
-catolic nu se va amesteca in chesstiunea inmormântdrii, ci va
lasa s'a-1 ingroape ministrul acatolic.
3°. Dacd acatolicul nu mai este la sine, a cazut in nesim-
fire, 5i nu se poate vorbi cu el, deosebim :
a) Dacd bolnavul aparfine unei secte care nu admite, nu
recunoa5te Sf. Taine, deci nici Penitenfa 5i S. Maslu, nu i se
poate da deslegare nici cand ar fi ardtat semne de pocainta,
-deoarece aceste semne nu se presupun cd ar cuprinde 5i Mien-
fiunea de a primi deslegarea sacramentala, pe care a respins-o
totdeauna, sau nici n'a cunoscut-o.
Unii sustin, ca daca aratd macar unele semne, ca il cunoaste pe preot
si ii pare rau de pacate, i se poate da deslegare sub conditiune, a caret
valoare, insa, este foarte problematica. Sustin anume, acestia, ca in cazuri
de aceste e deajuns dacd putem aduce pe penitentul acatolic bolnav, ca sa
aiba macar implicit intentiunea de a primi sacramentul. Aceasta s'ar putea
realiza asa, ca daca se poate intelege intru catva cu bolnavul, il intreaba :
Vreai sa-li ajut ca sa-ti mantuesti sufletul ? Si daca raspuncle afirmativ,
il intrebam mai departe : Recunosti cd ai vatamat pe Dumnezeu cu pacate,
pare-ti rdu de toate pacatele tale, si vreai sa faci tot ce cere Dumnezeu
pentru ca sa te pop mantui de pacate ? Si daca raspunde afirmativ, se pre-
supune, cà in aceste rdspunsuri se cuprinde implicit si intentiunea de a
primi Sf. Taine, si desteptandu-i parerea de rau pentru pacate, il poate
deslega in taina si sub conditiune 2)
Bine inteles, ca aceasta se poate presupune mai usor despre un aca-
tolic schismatic, care cunoaste Sf. Taine, decal despre un acatolic eretic,
care nu cunoaste Sf. Taine.
b) Daca bolnavul acatolic este schismatic, sau aparfine unei
secte care ar cunoaste Sf. Taine, dacd se poate evita scandalut
5i se poate presupune macar intrucalva buna credinfa a bolna-
vului acatolic, se poate da deslegare 5i S. Maslu sub condifiune;
1) S. Of. 17 Mai 1916, la intrebarile episc. din Linz, a dat urmatorul
raspuns : Ad I. An schismaticis materialibus in mortis articulo constitutis,
bona fide sive absolutionem siva extremam unctionem petentibus, ea sacra-
menta conferii possint sine abjuratione errorum ; Resp. Negative. sed re-
quiri ut meliori quo fieri potest modo, errores rejiciant et professionem
fidei faciantTM. Aertnys-Damen, I. c. n. 338 ; Nold in-Schmitt, 1. c. n. 297.
2) Noldin-Schmitt, I. c. n. 297.

www.dacoromanica.ro
 394

mai ales, dacA din imprejurAri se poate cunoa5te intentiunea md-

car implicitá, de-a primi Sf. Taine. Scandalul se inlâturA de-
clarând celor din jur, cd Biserica presupune, cd respectivul in_
cele din urind s'a intors la unitatea Bisericii.9
V In caz, Ca' ar subsista dubiu pozitiv, cu privire la validi-
tatea I3otezului unui atare acatolic muribund, se va boteza iit
taind 5i sub condifiune (vdacd nu e5ti botezdt«).

1) S. Of. 20 lulie 1898 An aliquando absolvi vossint schismatici ma-

teriales, qui in bona fide versantur. Resp. Cum scandalum nequeant vitari
negative : praeter quam in mortis periculo ; et tunc, efficaciter remoto scan-
dalo" ; si 17 Mai 1916, Ad. H ; An schismaticis in mortis articulo sensibus
destitutis absolutio et extrema unctio conferri possit ; Resp. ,Sub conditione
affirmative, praesertim si ex adjunctis conjicere liceat eos implicite sal-
tern errores suos rejicere, remoto tamen eficaciter scandalo, manifestando
scilicet adstantibus Ecclesiam supponere eos in ultimo momento ad uni-
tatem rediise".

www.dacoromanica.ro
 Cap. VI.
S. Maslu.
Articolul I.
Natura si efectele S. Maslu.
1. Natura S. Maslu.
610. S. Maslu este un sacrament al Legit Noud in
stiluit de Domnul nostru Isus Cristos s( promulgat prin S.
Apostol Iacob,i)In care, credinciosului greu bolnav, prin unge-
tea cu oleu binecuvdntat de preoli $i prin rugöciune, I se
adauge darul sfinlitor, i se .Fterg r6m60Iele pdcatelor,c4ligd
Insandto0rea trupeascd, de cumva aceea ar fi spre mdntuirea
sufletului.2)
Se mai numeste -c6 thxacuov unl de lemn cu rugdcfune;-
ceroy EXccLoy sfônlui unt de lemn; um:4 de lemn al binecuvdnMrir; ,,Socra-
mentul sfinlei ungerr; ,Ungerea de pe urmd", deoarece Intre toate unae
rile este cea pe care o primeste credinciosul mai pe urma, si se dà cand
cineva este greu bolnav, asa Ca este presupunere intemeiata ca se afla In,
cele din urma ale vietii pamântesti.
Despre acest sacrament zice Conc. Trid., cã la S. Marcu a
fost anunfat,3) iar prin Iacob, fratele Domnului, a fost promulgat
5i recomandat credincio5ilor, prin cuvintele Apostolului : De este
cineva bolnav fake voi, sd cheme pe preolii bisericii ; §i
ace(ia s6 se roage pentru ddasul, ungdndul cu unt de team
tntru numele Domnului ; si rug6ciunea credinfel 11 va m6ntut
pe cel bolnav sI ft va Intdri pe el Domnul ; i de va ii frIcut-
pdcate, se vor ierta lui.4)
4) lacob, 5, 14-15.
2) Conc. Prov. I. t. 5. c. 6.
3) Marcu, 6, 13 : si ungeau cu unt de lemn pe multi bolnavi si-i
vindecau." Aceasta ungere insá nu era sacrament, ci numai Inchipuia
sacramentul S. Maslu. Dr. V. Suciu, Dogm. Speciala.
4) Iacob, 5, 14-15.

www.dacoromanica.ro
396

2. Efectele S. Maslu.
611. Efectele S. Maslu se afld exprimate prin cuvintele :
,si rugaciunea credinfei va manful pe cel bolnav, si-i va fn-
-tarl pe el Domnul ; sl de va fl facut pacate, se vor ierta lul".
Prin urmare :
a) Efecful principal, sau primar, al S. Maslu este : sporirea
darului sfin(itor, prin ce se intare5te omul atat suflete5te, cat 5i
trupe5te ca sa poata rezista ispitelor 5i inainta pe calea virtufi-
lor ;fl ajuta pe bolnav ca sa poata suporta cu pad* suferin-
fele morbului in nadeidea mantuirii in fericirea ve5nica. Prin
urmare, acest sacrament este, in randul intaiu, sacramentul viilor
5i numai in al doilea fand este 5i al morfilor.
b) Ejectele secundare sunt :
cz) iertarea pacatelor de moarte, pe cari penitentul greu
bolnav, fara vina lui, nu le-ar fi marturisit : ,,si de va ji OM
!Acute, se vor ierta lui" ;
ri) sfergerea ramasifelor paca felor marturisite si ler-
tale. Acaste rama5ife sunt : slabirea sufletului rdmasa pe urma
pacatului ; 5i pedeapsa vremelnica, care se iarta intreaga sau
numai o parte, in proporfie cu dispozifiunea sufleteascd a bol-
navului.
y) fnsdnalosirea trupeasca, dar aceasta numai condifionat
de cumva i-ar fi bolnavului spre mantuirea sufletului. S. Maslu
nu produce acest efect in mod miraculos, ci pe cale fireasca,
Wand puterile naturale, prin proces fizic, natural. In consecinfa,
nu se poate a5tepta acest efect in cazul cand cel bolnav ar fi
chiar in cele din urma, a5a ca numai prin o minune s'ar putea
insanato5i ; tocmai pentru aceasta sa nu se amane primirea sa-
cramentului pana chiar in clipa morlii.
Având in vedere aceste efecte atat de folositoare, atAt pentru man-
tuirea sufletului in randul intdiu, cat si pentru insdnätosirea trupeasca, Conc
Prov. I. indatoreste pe parohi, ca sd inv.* pe credinciosii lor a depune
prejuditiul acela, ca si cum dupd primirea acestui sacrament neapdrat
li-ar urma moartea. Din contra, deoarece unul dintre efectele acestui sa-
crament poate fi insáratosirea trupeascd, daca asa va fi plAcut lui Dum-
nezeu, credinciosii sä nu amâne primirea acestui sacrament pAna `..a cele
din urma."1)
Dupd efectele S. Maslu se vede cd acest sacrament a fost instituit
ca si o intregire a S. Penitenta, ca si o desdvdrsire a intregii vieti cre-
Stine, care trebue sd fie o continua pocainlä.2)

1) Conc. Prov. I. t. 5. c. 6.
2) Conc. Trid. sess. 14 De Extrema Unctione

www.dacoromanica.ro
 397

Articolul IL
Materia *i forma S. Maslu.
1. Materia S. Maslu.
Din definifiunea data de Conc. Prov. I. rezulta, ca" :
612. 10. Materia depArtat6 (remota) a S. Maslu este
oleul de lemn (oliv). Alt oleu nu este materie validá ; de aceea
preofii vor fi cu luare aminte, ca oleul ce-1 folosesc sa fie veri-
tabil oleu de olive, curat, färd amestecdturd.
Tot din definifiunea Conc. Prov. I. se vede, ca acest oleu
trebue sci (ie sfinfit de.cdtre preofi, dupd rânduiala Bisericii
noastre. In vechime Episcopul binecuvAta oleul in Joia mare 51
ungea cu el pe cei bolnavi ; dar s'a dat 5i preofilor putere sa
sfinfeascd oleul pentru Maslu, de Cate ori o cere aceasta tre-
buinfa.
In I3iserica catolica de rit latin $i astäzi episcopul sfinte$te oleul
pentru S. Maslu, si cu acest oleu sfintit de cdtre episcop administreaza
preotii S. Maslu ; $i nu se permite, nici in czul necesitatii urgente, sd ad-
ministreze S. Maslu cu oleu care n'ar fi sfintit de episcop, ci numai de un
preot simplu, care nu are delegatie speciald pentru aceasta dela Papa, pre-
cum au preotii de rit orienta1.1)
20. Malaria apropiald (proxima) este ungerea bolnavului
cu oleul sfinfit de preofi. Dupá rânduiala 13isericii noastre se fac
5apte (7) ungeri, cari toate constituesc un intreg 51 nu sunt re-
pefirea sacramentului, rânduite fiind spre unul 5i acela5i scop. In
caz de necesitate ajunge pentru validitate 5i una singurä ungere,
in frunte.2) Cu toate aceste, afard de cazul necesitálii urgente,
trebue sä observam intru toate rânduiala prescrisä de 13iserica
5i sa se facd 5apte ungeri.
In caz cä bolnavul ar muri in cursul ungerii, nu mai conti-
nuam afara' de cazul, când s'ar constata ca moartea este nurnai
aparentà.3)

2. Forma S. Mas lu.

613. Dupä rânduiala bisericii noastre, forma S. Maslu
este rugáciunea ce o zice preotul când unge pe cel bolnav :4)
,,Pdrinte sfinte, dollorul sufletelor si al trupurilor, cela ce ai
trimis pe unul ndscut Fiul tau Domnul nostru Isus Cristos, sa'
9 S. Of. 13 Ian. 1611 ; 14 Sept. 1842 ; $i 15 Mai 1878.
2) Conc. Prov. I. I. c.
9 I. Marcu, 1. C. p. 505.
4) Conc. Prov. I. I. c.

www.dacoromanica.ro
.98
vindece toatá boala $i din moarte sa scoatd, vindecd cu dorul
Gristosului Mu ?i pe robul (roaba) Wu acesta (N) de nepu-
tinfa trupeasd ft sufleteasco ceI cuprinde, 1-1 fa sd vieze

Esenfiale $i deci necesare pentru validitate sunt numai cu-

vintele : .Pdrinte sfinfe, doftorul sufletelor fi al trupurilor .. ..
',indeed cu darul Cristosului Mu $i pe robul (roaba) tdu
acesta .... 0 fd-I set vieze ...'; dar, cu toate aceste, trebue
sa se pronunfe rugáciunea intreagd a$a pre cum se afla in
Euhologiu.9
Articolul III.
Ministrul si subiectul S. Maslu.
1. Ministrul S. Maslu.
614. Ministrul S. Maslu in Biserica noastrA este preotul.
$i dupd obiceiul Bisericii noastre se administreazä acest sacra-
ment, de comun, de cAtrà mai mulfi preofi, conform inváfaturii
Sf. Apostol Jacob, $i anume : de sapte, pronunfând fiecare forma
prescrisà $i ungand pe cel bolnav.
Cu toate aceste, deoarece de multe ori e foarte greu, sau
chiar cu neputinfä sa avem $apte preofi, $i urgiteaza necesitatea
primirii S. Maslu, acesta se poate administra $i de mai pufini
preoli, ba chiar $i de unul singur, care, insa, va rosti forma $i
va Sávar$i ungerile de $apte ori ; in caz cd urgiteaza primeidia
morlii, ajunge $i o singurd data.2)
S. Maslu. nu poate fi administrat pe teritoriul altei parohii
fdra permisiunea parohului respectiv, deoarece administrarea S.
Maslu se numärà intre drepturile parohiale.3)
2. Subiectul S. Maslu.
615. 10. Subiectul S. Maslu este omul botezat, greu
bolnav, mdrfurisit f cuminecaL04) De aici se vede ca. S. Maslu
se poate administra numai omului viu, botezat, ajuns la uzul
.1) In 13is. cat. de rit latin forma este urmatoarea : Per istam sanc-
tam unctionem et suam piissimam misericodiam indulgeat tibi Dominus,
quidquid per visum auditum, odoratum, gustum et locutionem, tactum,
gressum deliquisti". In caz de necesitate urgenta : .Per istam sanctum
unctionem Indulgent tibi Dominus qu(dquid del quisti. Amen"; S. Of.
25 Apr. 1906.
2) In Bis. cat. de rit latin administreaza Maslul un singur preot.
11ânduiala cum se administreazA de catra un singur preot in Biserica noa-
stra s'a publicat in 1917 de catra Ep. Dr. Dem. Radu in epistola pastoralã
-despre S. Maslu.
3) Conc. Prov. I. t. 2. c. 9. n. 1.
4) Conc. Prov. I. t. 5. c. 6.

www.dacoromanica.ro
 399

rafiunii, märturisit 5i cuminecat, 5i care se afld in primejdia

Morfii pe urma unui morb greu, sau 5i a bátrânejii, care Inca
se considerd ca 5i un morb incurabil.i)
616. 2°. La primirea valiclii a S. Maslu se cere din
partea primitorului:
a) SA' fie cre5tin, adecd botezat, deoarece Botezul se cere
sd premeargd primirea tuturor celoralalte sacramente.
Se poate administra indatA dupa Botez, omului adult care s'a bote-
zat dupA ce-a ajuns la anii priceperii. Motivul este, cA unul ca acesta
este capabil sä primeascA efectele S. Maslu : sporirea darului sfinjitor si
intArirea contra ispitelor, precum si stergerea ramAsitelor pacatelor.3)
b) SO fi ovut andva uzul rafiunii. Celui care nici odati
n'a avut uzul rafiunii nu i se poate administra S. Maslu, deoa-
rece nu este capabil a primi fructele acestui sacrament. Cel care
este sau a fost macar in stare a pdatui, este capabil sd pri-
meascd 5i S. Maslu, pe and care n'a avut uzul rafiunii n'a
putut nici pacdtui.
CA subiectul capabil al S. Maslu trebue &A fie ajuns la u7u1 rajiunii
se vede si din cuvintele Sf. Iacob, cAnd zice cA cel bolnav ,,sd chlemeg
preojii bisericii ; adecA, presupune cA respectivul are cunostinjA despré
acesti preoji si despre aceste ungeri.3)
In consecinfa, nu se poate administra S. Maslu:
a) Copiilor mnainte de ce ar ji ajuns la uzul rafiunii.
Dacd au ajuns la uzul rafiunii trebue sd li se administreze, in-
diferent a au plinit sau nu anul al 7- lea, sau cd au fost sau
nu admi5i la prima spovádanie 5i cuminecare ; in caz cd ar
subsista indoiald cu privire la aceea cd oare are sau a avut
uzul rafiunii, se administreazd sub condifiune (»dqcd e5ti capabilq).4)
0 Nu se poate administra S. Maslu adulfilor cari n'au avut
nici odatd uzul rafiunii, cum sunt ; nebunii. Si acestora li se
poate administra 5i Inca in mod absolut dacd au avut
andva uzul rafiunii, sau macar au avut intervale lucide. Aces-
tora din urmd, 5i peste tot nebunilor, precum 5i epilepticilor sd
li se administreze and au intervale lucide 5i când sunt 1ini5tifi,
ca sd nu se profaneze sacramentul.
c) SO jie greu bolnav. Ca S. Maslu se poate administra
numai celor greu bolnavi, se vede din cuvintele Sf. lacob, and
1) Benedict XIV. De Synodo. 1. 7. c. 20. n. 2. Dr. D. Radu, Epistold
pastoralA despre S. Sacrament al Ungerii de pe urmA 1917.
2) S. Congr. De Propaganda Fide, 26 Sept. 1821 ; Vermeersch, 1.
c. n, 661 ; Noldin-Schmitt, I. c. n. 443, 1 ; Aertnys-Damen, 1. C. n.
545, qu. 5.
3) Dr. V. Suciu, 1. C.
4 Benedict XIV. De Synod. 1. 8. C. 6. n. 2 ; Codex. c. 941.

www.dacoromanica.ro
400

zice cd cel bolnav Dsa cheme preofii bisericii«, pAnd and cel
sdnátos poate merge el insu5i la biseric5.1) Aceasta o dovede5te
tralitia Bisericii 5i praciica administrärii S. Maslu. Toate cere-
moniile se referesc la bolnav.2)
Obiceiul care a existat si existá Inca in unele parti ale Bisericii de-
a Unge i pe cei sdratosi cu oleul dela S. Maslu, nu dovedeste Ca primi-
torul S. Maslu poate fi si cel sándtos. Ungerile acele, cum se practica in
vechime, când episcopul in Joia mare ungea i pe cei sandtosi in bisericd,
Ca si pe cei bolnavi, 5i ungerile ce se practicau 5i in Biserica latind phnd
in veacul al V-lea 5i se practica 5i azi la Copti, Siri si Armeni, cari ung
cu oleu i trupurile preotilor morti,3) nu sunt sacramente, ci sacramentole.
Materia §i forma unui sacrament se poate aplica 5i la alte ceremo-
nii, cari numai prin intentiunea ministrului se pot ridica la valoare de ac-
tiune sacramentald. Ungerea cii oleu sfintit dupd rânduiala dela S. Maslu
se poate aplica 5i la alte scopuri, lard intentiunea de a administra S. Maslu;
Si, prin urmare, acele ungeri nu sunt sacramente, ci numai sacramentale.
Ministrul S Maslu nu poate avea intentiunea sa administreze S. Maslu 5i
celor sandtosi, fiind aceasta impotriva rdnduielii lui Isus Cristos ; deci, un-
gerile ce le-ar aplica celor sdnatosi sunt numai sacramentale.
617. Principii : a) Nu se poate administra S. Maslu
celor sdndto5i nici când s'ar afla in primejdia mortii. Deci, nu se
poate administra : soldafilor cari stau inaintea atacului ; celor
condamnafi la moarte ; femeilor inainte de na5tere ; celor cari se
supun operatiunilor chirurgice, afard de cazul, and acestia au
fast greu bolnavi 5i inainte de operatie.
Se poate administra celor cari au devenit greu bolnavi pe
urma unei rani (in rdzboiu, duel, incercare de sinucidere, sau
operatie); femeilor cari au devenit greu bolnave pe urma na5terii.
p) Morbul cel greu nu se infelege a5a, ca bolnavul trebue
sä fie neapârat in ceasul mortii sau in agonie, ci se infelege un
morb greu din care, dUpd judecata sdndtoasd a oamenilor. poate
urma moartea, indiferent, cd din ce cauzd s'a produs morbul.
y) Ajunge dacd morbul este impreunat cu primejdia mortii
5i numai probabild, chiar 5i dacd aceasta primejdie ar fi de-
parte Inca, ex. : cel care sufere de febrd tuberculosä sau alt fel
1) I. Marcu, I. c. p. 508 ; Apoi, cuvintele de cari se foloseste S.
Apostol, când vorbeste de cel bolnav : aaDvido) 5i zago(.); inseamnd sunt
greu bolnav".
2) Chiar si unii ortodocsi sustin aceasta, desi la ei nu este unitate de
vecleri. Asa, sustine Macarie, Teol. dogm. ort. 1887, vol. II. p. 605 ; Dr. I.
Olariu si I. Mihdlcescu ; dar la Dr. Badea Ciriseanu, Tezaurul liturgic, t.
III. p. 331 ; 5i la A. Saguna, Compendiu de drept canonic, 1913, p. 84. se
spune cd si cel sandtos poate fi primitorul S. Maslu.
3) La noi s'a pdstrat obiceiul acesta la ungerea trupurilor preotilor
morti, cari nu se spald, ci se ung cu oleu de lemn curat. Vezi Euhologiu.

www.dacoromanica.ro
 401

de morb de acesta continuu, chiar si dacd se prevede c5 va mai

tral cAteva luni sau chiar $i un an.9
DacA se administreazA S. Maslu unui presupus bolnav, al
c5rui morb este usor si, deci, nu prezintd nici macar primejdia
probabild a mortii, sacramentul este invalid.
6) In vechime acest sacrament se administra sub durata
aceluia$i morb iii mai multe zile succesiv.2) Dupd practica de azi
a Bisericii, nu este permis a se administra mai de multe ori sub
durata aceluiasi morb, numai in cazul când primitorul, mai insd-
nátosindu-se dupd intAia primire, recade in aceeasi primejdie de
moarte.3) Motivul este, cd eficacitatea acestui sacrament dureaza
atAta, cat dureazd aceeasi primejdie de moarte in care s'a ad-
ministrat ; incetând aceea si reinoindu-se, sau ivindu-se alta
asemenea aceleia, se poate si trebue repefitá administrarea
S. Maslu.
e) Se considerd cd a incetat primejdia de moarte in care
s'a administrat S. Maslu, $i, deci, bolnavul se afld in noud pri-
mejdie de moarte, chiar si sub durata aceluiasi morb, când dupA
primirea S. Maslu bolnavul s'a simfit mai bine timp de o lund,
sau, dupd natura morbului, $i mai pufin, de ex. : la astmatici si
ftizici ajunge si una saptamând, si dupa acest interval de timp
iarási ajunge in primejdie de moarte.
Dupd practica de azi a Bisericii, repefirea S. Maslu sub
durata aceluiasi morb si aceleeasi primejdii de moarte, este inter-
zisa, deci ilicitä, dar validä.
17) In caz cá nu putem cunoaste cu ceritudine, cd este
aceeasi sau altä primejdie de moarte, vom sta pe langd repefirea
administrárii S. Maslu, deoarece repefirea S. Maslu este mai
aproape de practica veche a Bisericii, zice Benedict XIV.
si prin o noud administrare bolnavul primeste nou ajutor spiritual.9
0 Cu cei bolnavi se aseamánd si batrânii, cArora pentru
debilitatea provenita din batrânelä, li se poate administra valid
S. Maslu.
618. -- d) Se cere din parlea primitorului, la primirea
validd, so aibd sau sd fi avut, intentiunea, mdcar habituald
implicild, de a primi S. Maslu.
1) Vermeersch, I. C. n. 661 ; Noldin-Schmitt, I. C. n. 444, 4, d.
2) Vermeersch, 1. c. n. 666.
3) Conc. Trid. sess. 14. De Extrema Unct. c. 3 ; Codex, C. 940 § 2.
4) Benedict XIV. De Synodo, 1. 8. c. 8. n. 4 ; Aertnys-Damen, 1. c.
n. 549.

www.dacoromanica.ro 26
402

Principii :
tz) Se poate administra S. Maslu tuturor acelora cre5tini
catolici cazufi in nesimfire, dar vii inca despre cari se
5tie ca mai nainte au trait o viata cre5tineasca ; precum 5i ace-
lora, cari desi mai nainte au trait o viala pufin cre5tineasca
in cele din urtna au dat semne de pocainfa.1)
13) Nu li se poate administra S. Maslu acelora, cari, in pa-
cate de moarte fiind, pana in s1ar5it au staruit cu indaratnicie
in nepocainfa.2) Astfel, nu se poate administra S. Maslu bolna-
vilor cazufi in nesimfire, clack tot timpul cat au fost la sine, au
respins cu inddratnicie Sf. Taine 5i au voit sa moara fara sa le
primeascá. Motivul este, ca despre unii ca 5i ace5tia nu se
poate nici presupune ca ar fi avut intenfiunea, macar probabilä,
sa ix imeasca sacramentul, ceeace se cere la validitatea primirii.
y) 13olnavilor cazufi in nesimfire, a caror nepocainfa finala
nu se poate dovedi cu certitudine, li se administreaza S. Maslu
sub condifiune (»daca ai intenfiunea cuvenita«),$) chiar 5i daca
au cazut in nesimfire in statul pacatului. Aceasta condifiune se
refere5te la primirea validd a sacramentului 5i nu la primirea
licita 5i cu fruct.4) Se crede, ca unii ca ace5tia, daca in ceasul
morfii au avut parere de rau, ceeace nu este improbabil in
astfel de imprejurdri, se mantuiesc mai sigur prin S. Maslu, decat
prin deslegare.5)
8) S. Maslu se poate administra tuturor calor greu bolnavi
carora li se poate da deslegare sacramentala, macar sub condifiune.
In specie ; calor cari, atunci and a fost la sine, au avut intenfiune,
cel pufin, implicita, de a primi sacramentul li se administreaza in mod
absolut, chiar 5i dupà ce au cazut in nesimfire,6) celora, a cdror
intenfiune de a primi sacramentul este dubie, li se administreaza
sub condifiune ; iar celora, cari au staruit cu indäratnicie in ne-
pocainfa finala, li se deneaga administrarea S. Maslu. Ereticilor
5i schismaticilor, cand li se poate da deslegare, atunci li se poate
administra 5i S. Maslu ; cei excomunicafi se desleaga intai de
cenzura inainte de Marturisire 5i S. Maslu.
619. Nota 1. In caz ca subsistä dubiu cu privire la o condifie
necesarä pentru validitatea sacramentului, se va administra sub condifiune

1) Conc. Prov. I. t. 5. C. 6.
3) Codex. C. 943.
3) Codex. C. 942.
') Vermeersch, I. C. n. 663 ; Noldin-SchmItt, 1. C. n. 446.
5) Aertnys-Damen, 1. C. n. 547, 2.
6) Codex. C. 943.

www.dacoromanica.ro
 403

t(ex.: daca traiegi, daca ai sau ai avut uzul ratiunii, daca ai intenti-
unea §. a.).
Note 2. In caz ca ar subsista dubiu serios cu privire la validitatea
Botezului, astfel de bolnav, mai intai se va boteza sub conditiune (daca
nu esti botezat . . .1.
620. 30 La primirea licitif i cci fruct a Sf. Maslu se
cere din partea primitorului :
a) Sd fie In slain! darului sfinfitor. S. Maslu este, In ran-
dul intAiu, sacramentul viilor, prin umare, zlaca numai se
poate trebue sa premearga marturisirea sacramentald, mai
vârtos daca se aflá in pacat de moarte si cuminecare.9 In caz,
cd bolnavul nu se poate mArturisi, trebue sd-si destepte párere
de rdu si i se da deslegare, macar sub conditiune.
b) S. Maslu se administreazd In mod absolut chiar si dacd
ar exista indoiald cu privire la dispozitia sufleteasca, de care
atArnd primirea cu fruct a sacramentului. Aceasta pe motivul, cd
dupd pArerea comunA S. Maslu primit valid, dar WA fruct,
reinvie dacg penitentul Inlaturd piedeca care a oprit fructul
-sacramentului ; pAnd cand, dacd unui nedispus i se administreazi
sub conditiune (»daca esti dispus . . .«), sacramentul fiind invalid,
xru poate reinvia.2)
621. Chestiune. ObIlgol este fiecare crestin sub pacal greu sit
primeased q/ S. Maslu?
10. Nefiind S. Maslu din firea sa absolut necesar tuturor spre man-
tuire, nici primirea lui nu urgiteaza sub pacat gren. Obligatiunea de a primi
S. Maslu lzvore§te din porunca caritatii. Fiecare este dator, din iubire fail
de sine, a se folosi de toate mijloacele folositoare perttru mantuire ; deci,
nimanui nu-i este permis a se lipsi de acest ajutor in clipele din urma ale
vietii.
Exista obligatiune grea sa primim S. Masla atunci, and acesta at
fi singurul mijloc pentru mantuire. Asemenea, pacatueste greu acela, care
-nu primeste S. Maslu din dispret fata de sacrament ; precum si acela, care
prin neprimirea S. Maslu ar da ansa la scandal.
20. Preotii pastori sufletesti sunt datori sub pacat greu sa admini-
streze credinciosilor S. Maslu de cate ori o cere aceasta trebuinta. Ase-
menea, sunt obligati sa lumineze pe credinciosi,, a este o mare ratacire
credinta aceeh desarta, ca daca cineva primeste S. Masla, ea muri ; si sa-i
Inv* cari sunt efectele mantuitoare ale S. Maslu, indemnandu-i sa nu
amane primirea lui pan& in clipita din urma, cand unul dintre efectele S.
Maslu : eventual a insanatosirea celui bolnav, numai prin minune s'ar mai
putea intampla, ori, acest efect nu se produce prin minune, ci numai prin-
tr'un proces natura1.3)
Obligati sunt sa-i lumineze pe cei bolnavi si ceilalti ai casei, soli
1) Conc. Prov. I. 1. c.
2) Noldin-Schmitt. 1. c. n. 446 ; Lehmkuhl, Casus, n 678.
3) Conc. Prov. I. 1. c.; Piu Xl. Breva Explorata ree. 2 Febr. 1923.

www.dacoromanica.ro 260
 404

care poarta grija de mantuirea sufleteasca a bolnavului, ca : parintii, sotii?

de casätorie si superiorii, cari pe baza pietatii sau a oficiului pot fi obli
gati la aceasta §i sub pacaf greu. Altii nu sunt obligati sub pacat greu,.,
deoarece aceasta obligajiune izvore§te numai din caritate.

Articolul IV.
Administrarea S. Maslu.
1. Timpul si locul administrgrii S. Maslu.
622. 1°. Timpul administrärii S. Maslu. S. Mask
se poate administra in ori care ceas, ziva sau noaptea.
.
In vechime se administra in biserica. Inca de cu noapt
aluceau pe cel bolnav si-I a5ezau in tinda bisericii, savar5eau
ceremoniile Vaud la sfinfirea oleului (canonut cu laudele), care
parte are forma de manecat. Dupa aceasta urma Liturghia pentru-
cel bolnav care voia sa primeasca S. Maslu, 5i care se cumi-
neca la aceasta liturghie. Sfar5indu-se liturghia, se continua cere-
monia S. Maslu, incepand cu ectenia cea mare, sfinfirea oleuld
5i, apoi, ungerile.
623. 2°. Locul administrarii S. Maslu. S. Maslu se.
poate administra in biserica 5i in ori ce loc decent. Dupa prac-
tica de azi, se administreald la locuinfa bolnavuluL In Euhologiu
nu se spune nimic cu privire la lucrurile ce trebue pregatite la
locuinfa bolnavului in vederea ceremoniei administrarii S. Maslu.
In casa uncle se savar5e5te administrarea S. Maslu dupa
practica actuala se gate5te o masa acoperita cu o f ala curata,
pe masa a5ezarn Evanghelia, crucea, cloud lumanari aprinse, o
farfurie cu faind de grail ; in mijlocul farfuriei, in faind, se
a5eaza un pahdrel curat cu oleu de olive, materia S. Maslu,
iar in jurul lui se implantä in Mina 5apte (7) befisoare din fire de
busuioc, infd5urate la capatul din sus cu vata, sau cu fuior (cu,
aceste befi5oare, inmuiate cu capatul cu vala in oleu, se fac unge-
rile) ; de marginea farfuriei sunt lipite sapte (7) luminife de ceara..

2. Rânduiala administrlirii S. Maslu.

Randuiala administrarii S. Maslu o putem imparfi in patru,
parfi, cari cuprind patru grupe de ceremonii.
624. 1°. Ceremoniile de Introducere. Preofii imbra-
cali cu epitrahirul 5i falonul, stau cu fafa catre rasarit inaintea
mesei gatite pentru aceasta in camera bolnavului. Cel mai mare
binecuvanta, apoi urmeaza inceputul obi5nuit. ps. 142; ectenia
mica ; troparele penitenfiale, ps. 50 ; apoi Canonul Sf. Arsenie,.

www.dacoromanica.ro
 405

Huminatoarea 5i laudele. Cand se canta luminatoaraa : Could cu

-ochiul tdu ...a se aprind luminifele de ceara lipite de marginea
larfuriei.
Intreaga aceasta parte este asa alcatuitä, ca sä fie potri-
vita sa de5tepte in bolnav parere de rat' pentru pacate 5i a5a,
sa-1 dispuna suf1ete5te pentru primirea S. Maslu ; totodata se cere
5i darul lui Dumnezeu pentru insanato5irea sufleteasca i tru-
peasca acelui bolnav.
In caz cá s'ar face 5i liturghie pentru cel ce vrea sa pri-
xneasca S. Maslu, partea aceasta se poate recita in biserick
inainte de liturghie, ca 5i un manecat, ramanand ca la casa bol,
itavului sa se continue cu sfinfirea oleului 5c1.
623. 2°. Sfinfirea untului de lemn. Se incepe cu ecte-
mia mare ; urmeaza rugaciunea untului de lemn : Doamne, care
cu mita i cu Indurörile ...", care se cite5te de sapte ori, ci-
tindu-o fiecare preot pe rand, asupra untului de lemn, iara dacd
.este numai un preot o reciteaza singur de 5apte ori, afard de
,cazul necesitafii urgente, and e deajuns 5i numai odatä; si and
zice Stelpdne, slinte$te untul acesta de lemng, binecuvanta
untul de lemn, facand semnul s. cruci peste el.
Untul de lemn simbolizeazd darul lui Dumnezeu, care innoeste sir
usureazd pe cel bolnav, vindecându-1 trupege i sufleteste, i intarindu-1
in contra tuturor iSpitelor si a navalirilor celui contrar, care, mai ale3 in
-cele din urma ale vietii noastre, se strAdueste din toate puterile sà rä-
peasca sufletele noastre. De aceea §i toate rugáciunile dela sfintirea oleu-
lui sunt astfel alcAtuite, ca sã exprime cererea acestui dar dumnezeesc,
ecare si se coboare asupra untului de lemn, ca sa fie spre mântuire celui
ce se va unge cu l.
Dupa rugaciunea sfinfirii untului de lemn urmeaza 10 tro-
pare, dintre cari in trei se cere darul 5i ajutorul lui Dumnezeu,
in celelalte se prearnare5te. 5i se cere interpunerea la Dumnezeu
a Sf. loan Evanghelistul, Sf. Apostol lacob, prin care s'a promul-
_gat S. Maslu ; Sf. Nicolae, Sf. . Demetrie, Sf. Pantelemon, Sfinfilor
..fard de argint, Sf. Iosif ; 5i se incheie cu al Näscatoarei de
.Dumnezeu.
626. 3°. Actal administrarii S. Maslu. in partea a-
.ceasta se savar5esc ungerile cu oleu sfinfit. Incepe cu o pericopd
Ain Apostol i preotul intaiu cite5te o pericopa din Evanghelie.
,Pana ce cite5te un preot Evanghelia, urmatorul cite5te in taina
rugaciunea ce urmeaza dupa Evanghelie, cari rugaciuni se citesc
a5a Ca preotul al doilea cite5te dela prima, iar primul dela ul-
Aima Evanghelie.
In decursul citirii Apostolului se tarnaiaza, dar este bine sa

www.dacoromanica.ro
405

nu se faca prea mult rum pentruca, eventual bolnavul nu-I1

poate suporta.
De cate ori se citeste Evanghelia, dna este cu putinfa, fie
care preot pune epitrahirul pe capul bolnavului (sau mai bine : lii
fine cu mane ca sa nu-1 ingreuneze, eventual, pe cel bolnav).
Punerea epitrahirului pe capul celui bolnav simbolizeaza cobori-
rea darului dumnezeesc asupra bolnavului, care dar se cere in.
rugaciunile dupd Evanghelie.
Dupa ce a terminat Evanghelia, acelasi preot. citeste ecte-
nia mica ee urmeaza 5i rugaciunea : Cela ce ef I fdrd de tn-
ceput..." apoi, luand un befisor, din cele sapte inplantate in fain&
din farturie, II inmoaie, cu varful infasurat cu vata, in oleu sfin-
fit 5i, recitand forma sacramentului AYH/de sfiate doctorut
sufletelor ?i al trupurilor...",, face ungerile, asa, ca pana ce
ajunge la cuvintele 0-1 ICY so vieze" inclusiv, sa' fie facute
toate.
Dupa ce a facut toate ungerile, arde capatul cu yard al
befisorului la una din luminifele dela marginea farfuriei i stange-
si luminifa. Asa se face de sapte ori, stangand toate 5apte lu-
minifele. Arderea befisorului i stangerea. luminifei inseamna cà
asa sa se risipeasca pacatul i toata neputinla dela cel bolnav.
Dad administreaza S. Maslu un singur preot, si nu urgi-
teaza necesitatea sau primejdia morfii pentru cel bolnav, acel
singur preot citeste 7 Evanghelii 5i face de sapte ori ungerile.
In caz de necesitate, pentru validitatea sacramentului, ajunge 5i
numai una ungere pe frunte, i deci, o singura data se zice sit
forma.1)
Preotul trebue sä invefe pe credinciosi despre validitatea
administrarii savarsita de un singur preot, deoarece mulfi crestini
ne avand cheltueli sa aduca 7 preofi, sau fie si mai pufini, sau,
nu primesc acest sacrament de loc, sau recurg la cersitorie ca
sa adune de cheltuiala pentru S. Maslu.2)
Forma trebue *hula fdra carte; in caz ca nu ar sti-o
face la inceput ungerea pe frunte i citeste forma pand ajunge
la cuvintele amintite, cand intrerupe si face toate cetelalte un-
geri, apoi continua 5i citeste rugaciunea. Esenfa formei se cu-
prinde in partea dela inceput panä la cuvintele : Dsi-1 fa sal
vieze« inclusiv, pentru aceea 5i ungerile, sau macar una, aici
trebue facute.
9. Rânduiala cum se face ungerea de catre un singur preot a se Ile
dea Epist Past. a Episc. Dr. Dem. Radu, despre ungerea de pe urnià 1917..
2)1. Marcu, L C. p. 514.

www.dacoromanica.ro
 407

Tot a5a fac 5i ceilalli preofi, in rand, 'Dana se face de 5apte

ori ungerea, citindu-se 5apte pericope din Apostol 5i Evanghelie
cu rugaciunile urmatoare 5i pronunfandu-se de 5apte ori forma
sub durata careia se lac ungerile. .
627. Numarul de 7, atat al preotilor, cat 5i al ungerilor are
insemnatate simbolica. Cele 7 ungeri simbolizeaza cele 7 daruri ale Spiri-
tului Slant, pe cari le prime5te omul cu gratia stintitoare. Cei 7 preoti cari
reciteaza de 7 ori rugaciunile 51 f ac 7 ungeri, ne aduc aminte de cei 7
preoti din Legea Veche, cari de 7 ori au incunjurat zidurile Ierihonului ;
5i simbolizeaza stalarnicia In rugóciune, cad, dupa cum' si zidurile Ieriho-
nului, numai dupa staruitoare incunjurari cu rugaciuni, s'au dfiramat, a5a
5i puterea pacatului numai prin statornicie in rugaciuni se invinge. Si pe
cum Elizeu, de 7 ori s'a plecat asupra fiului vaduvei din Sunam pana ce
l-a inviat, a5a 5i preotii de 7 ori zic rugaciunea 5i ung pe cel bolnav ca
sa dobandeasca vindecare sufleteasca 5i trupeasca. Repetirea rugaciunilor
5i a ungerilor mai simbolizeaza 5i modul cum se coboara darul lui Dumne-
asupra celui bolnav 5i cum se intampla 5i insanato5irea lui, nu deodata,
ci treptat.
628. Ungerile. In Euhologiu nu se spune cum sa se
faca ungerile 5i cari organe ale trupului sa se unga. Dupd
practica cea mai raspandita in Biserica noastrd, ungerile se fac
cu befi5oare1e de cari a fost vorba mai nainte, facand semnul
s. cruci ; 9 5i anume, se unge bolnavul : pe _truffle, pe barb&
(gura), pe faja, de ambele parfi, pe piepl. la man! 0 la picioare.
Ungerea organelor cu pereche (obraji, mani 5i picioare) se face
incepand dela cel drept , manile se ung pe dos, iar picioarele
deasupra.2) Fruntea se unge pentruca este laca5ul cugetelor ;
fala, este organul simfurilor ; pieptul este laca5ul inimii in care
se nasc poftele rele ; manile 5i picioarele sunt instrumentele prin
cari se sävarsesc pacatele.
Untul de lemn sfinfit, care a rdmas dui:fa terminarea unge-
rilor se arde fn candela din biserica, ori se toarna in foc 5i se
arde impreuna cu befiparele. In unele locuri oleul sfinfit, care
ramane, se da bolnavului sa-1 manance amestecat cu lapte, sail
se amesteca cu Mina din farfurie, se face o pogace, pe care o
da bolnavului sa o manance.
629. 4°. Ceremoniile de incheiere. Dupd ungerea a
5aptea, preolul cel dintaiu ia Evanghelia 5i o.pune (sau mai potrivit
ar fi sa o fina) pe capul bolnavului ; ceilalfi preofi pun 5i ei
1) In bis. cat. de rit latin 5i la Rutenii din Galitia se fac ungerile
cu degetul cel mare, afara de cazul necesitatii, (ex. morb contagios 5. a )
and se admite 4i un alt instrument. Ungerea prin simplá atingere, fall
sa tie in semnul s. cruci, nu invalideaza sacramentul.
2) La rom. cat. se unge bolnavul pe ochi, urechi, nas, gull, mini 5i
picioare, mantle se ung pe palma, iar picioarele pe talpi.
www.dacoromanica.ro
408

mânile pe Evanghelie, iar cel dintâiu zice rugáciunea : Impdrale

sfinle ...", care rugáciune are forma unei deslegári generale.
Dupd terminarea acestei rugaciuni bolnavul s'arutd Evan-
ghelia, in semn de iubire c5trä Cristos 5i de credintä in inváta-
turile lui cuprinse in Evanghelie.
In unele locuri exista un obiceiu räu, ca dau bolnavului sa deschida
Evanghelia cu un cufit J apoi, preotul citeste pericopa la care s'a deschis.
Daca o deschide la un loc, unde inifialele sunt cu rosu, se zice Ca bolna-
Vul se va insanatosi, iar daca sunt cu negru sau e vorba in pericopa res-
pectiva despre moarte, sau e Evanghelia morfilor, se zice ca bolnavul va
muri. Acest obiceiu superstifios si de aproape inrudit cu practica detesta-
bila a acelora cari deschid pascalia", ori pravila", trebue scos din popor.
Urmeazd : Mdrire 5i acum. Ectenia mica 5i deslegarea.
Dupa deslegare bolnavul se roagá de preoti 5i zice : Binecu-
vonfaii pdrinfi cinslifi si md iertali pe mine pdcdlosul"; iar
preotii ráspund: Dumnezeu sd le ierle, i sd le ridice din palul
boalei i sd le binecuvinle i sd se Indure spre tine, acum
si pururea fi Piz vecii vecilor. Amin.'
Daca bolnavul rear 5ti spune cererea aceasta, cum se in-
ampla de obiceiu, atunci o va spune dupá un preot ; sau dacá
n'ar putea vorbi, II va inlocui vreun cSsean, ori se poate chiar
5i omitere.
630. Este obiceiu sa-1 se fina bolnavului, la sfarsit, o scurtá
vorbire, in care i se atrage luarea aminte asupra datorinfelor ce ar mai
avea de aranjat, ca : lasamfint s. a., la cari insa, preotul sa nu se anga-
jeze nici ca scriitor, nici ca martor ; sä se faca aceste prin oficiantul sta-
tului. Pe urma astor fel de funcfiuni se produc multe neplaceri pentru
peot, cari, apoi se resfrang i asupra pastoraf lei. De altcum, cuvantarile
aceste de incheiere sa fie cat se poate de scurte, sau sa se omita, deoa-
rece si asa e destul de obosit bolnavul dupa un ceremonial atat de lung.
Nu se poate aproba de loc obiceiul, ca preofii sa primeasca a lua
masa, sa se ospäteze la casa bolnavului, mai ales, ca aproape totdeauna,
se aranjeaza aceasta in camera in care zace bolnavul, neavand casa alte
incaperi. Este si neigienic, dar i bolnavul, are nevoie de odihna.

www.dacoromanica.ro
 Cap. VII.
Preotia.1)
Articolul I.
Natura *i efectele Preofiei.
1. Natura Preotiei.
631. Preofia sau Ordul sacru, considerat in abstract, in-
seamnd relafiunea ce existd intre inferior 5i superior, o ordine
a unor persoane a5ezate pe diferite trepte de intAietate 5i cari
ocupa diferite funcfiuni. In concret, Ordul este starea celor de-
dicafi in mod special funcfiunilor bisericesti. far cei care se de-
dicd acestei stall, se numesc clerici.
Ordul se mai poate considera si in intelesul actiunei, cerem6niel,
prin care cineva este constituit in vreuna din treptele ierarhice, si se nu-
meste pe greceste: hirotonie (xet2o-rov( o: punerea mânilor, deoarece se
se intamplä prin aceasta ceremonie); iar pe latineste: ordlnatio.2) Se mai
poate lua Ordul si in inteles pasiv, insemnând efectul hirotoniei, puterea,
ce o primeste cel hirotonit: ,i) Ievcruvii sarerdollum-preotia.
In vorbirea comund nu se face deosebirea din urmà, ci
hirolonkt 5i preofia se iau, de comun, in infelesul Ordului con-
siderat ca sacrament al Legii Noua. Astfel, zicem : Hirolonia
l) Având in vedere, de o parte, ci in Teologia Dogmaticd si in Drep-
tul canonic se trateazd amanuntit toate chestiunile privitoare la Ordurile
sacre; iar de altä parte, a aceste intereseazd mai de aproape si in randul
intaiu, pe cei cari doresc sä primeasca acest sacrament, ca sa cunoasca
bine toate datorintele si drepturile impreunate cu functiunile ce le primesc,
precum si pe cei cari sunt hirotoniti si hirotesiti dela, ca sa-si cunoascd
validitatea ordurilor conferite lor, noi, in cele ce urmeazd, ne vom mar-
gini, pentru intregitatea lucrärii numai sa rezumAm cele ce se cuprind
in disciplinele amintite, cu privire la acest sacrament.
.
2) In greceste se deosebeste ceremonia prin care se confereste sa-
cramentul: xv2cyrovEm, de catra ceremonia prin care se dd numai o bine-
cuvantare, fdra ca sä savarseascd si sacrament: xec208scrEahlrolesle. Hi-
rotesia se face afarä de- altar. In biserica ortodoxa sunt o sumedenie de
hirotesii ; vezi: Badea Cireseanu, Tezaurul liturgic, v. III. p. 323.

www.dacoromanica.ro
410

sau Preolia este un sacrament al Legit Noud inslituit de

Domnul nostril Isus Crisfos, In care, prin rugdciunea i pu-
nerea mdnilor episcopului, I se do urmi bOrbat ales darul
SfOntului Spirit §i puterea spirituald spre a putea soodri cum
se cuvine funcliunile sacre.
Funcliunile sacre, la cari se ref era puterea aceasta spirituald sunt,
de 4) parte acele cari privesc sdvdr§irea si administrarea sacramentelor, in
special S. Euharistie (Trupul real a lui Cristos), §i a sacramentelor ; de
altä parte, acele cari privesc conducerea si pregátirea credinciosilor (Trupul
mistic al lui Cristos) la primirea cu vrednicie a S. Euharistii.1) Astfel, in
ultima analizA, toate Ordurile sacre se referd la S. Euharistie.

2. Gradele sau treptele ierarhice.

632. In l3iserica cre5tinä, Inca din timpurile vechi, au
existat mai multe grade sau trepte ierarhice. Astázi, in Biserica
noastrd, sunt urmatoarele : Lectoratul 5i Subdiaconatul (ipo-
diaconatul), in cari se cuprind Ostiariatul 5i Acolitatul, cari se
conferesc afará de altar ; apoi Diaconatul 5i Preotia (sacer-
dofiul), in preofi 5i episcopi. Episcopii, dupd dreptul divin, sunt
superiori preofilor ;2) adicd, episcopii sunt preofi de ordul intalu,
iar ceilalfi de al doilea.3)
Lectoratul 5i Subdiaconatul se numesc Orduri mici 5i nu
sunt sacramente, iar conferirea lor este numai hirotesie ; Diaco-
natul 5i Preofia (cuprinzAnd aceasta presbiteratul 5i episcopatul)
sunt sacramente 5i se numesc Orduri mari 5i sacre, deoarece
functiunile lor se referd la materie consacrath.
»Gradurile aceste spune Conc. Prov. I. de5i intre sine
sunt diverse, totu5i nu constituesc sacramente diverse, pentruca
numai unul este sacramentul Ordului, insd asa incat intreg sa-
cramentul dupd rafiunea lui complectd este numai in unul, adicd
in Episcopat«.4)

3. Efectele Ordurilor sacre.

633. P. Efectele Ordurilor mici. Efectele generale ale
Ordurilor mici sunt :
a) Diferite grafii actuale, pe cari le prime5te respectivul
in virtutea rugAciunilor I3isericii, ca sä poatà indeplini cum se
cuvine fundiunile incredinfate lui.
1) Conc. Prov. I. I. 5. C. 7.
2) Conc. Prov. I. 1. c.
3) Dr. V. Suciu, 1. c p 453,
4) Conc. Prov. 1. 1. c.

www.dacoromanica.ro
 4111

b) Puterea spirituala spre a savar5i anumite funcfiuni bi-

serice5ti.
Prin tonsura, cel tuns trece din statul laical in cel clerical
5i se impartase5te de privilegiul canonului 5i privilegiul »fori« ;
totodatà, prin aceasta i se deschide u5a caträ celelalte orduri.
E de notat ca in I3iserica noastra, dupa disciplina de astazi, afara
de Lectorat si Subdiaconat, alte Orduri mid nu sunt in uz ; functiunile
celoralalte Orduri mid, parte au incetat, sau le pot sávarsi si laicii, parte,
se cuprind in drepturile acestor doul Orduri mid, gall. de Exorcistat.
Lectorul are facultatea sa citeasca in biserica pericopele
din Apostolier, parimiile 5i psalmii.9 Astazi aceste le savar5esc
5i laicii.2)
634. 2°. Efeckle Ordurilor mar/. Efectele Ordurilor
mari sau sacramentale, sunt :
a) Sporirea darului sfinfitor 5i darul Sfantului Spirit.
b) Gratia sacramentala, care cuprinde dreptul la grafiile
actuale necesare implinirii cum se cuvine a funcfiunilor sacre.
c) Caracterul sacramental, semnul nesters pe care-I in-t
prima in sufletul celui care a primit Ordul sacru.
d) Puterea spirituala necesard pentru savar5irea functiilor
ordului respectiv.

Articolul II.
Materia si forma Ordurilor sacre.
1. Materia Ordurilor sacre.
635. -- Materia ordurilor sacre, dupa practica Bisericii
noastre, este numai punerea manilor, asa cum au practicat-o
aceasta 5i Apostolii.9 Punerea manilor simbolizeaza transmiterea
puterii 5i coborarea darului Sfantului Spirit asupra celor ce se
hirotonesc.
Aceasta ceremonie, intru cat prin ea se coniere$te un sacrament, se nu-
meste : hirolonte; intru cat prin ea se da numai binecuvantare, se zice :
hiroteste. Hirotesie este si conferirea Ordurilor mici, nesacramentale.
In 13iserica catolica de nit latin, pe langa punerea manilor episcopu--
lui asupra celui ce se hirotoneste, se mai prescrie $i predarea instrumentelor
prin cari se simbolizeaza oficiul ordului ce-1 primeste cineva (ex. : pentru
preot, discul si potirul ; pentru diacon, Evanghelia).
De esenta materiei Ordurilor sacre, insa, este singura punerea manilor-
episcopului asupra celui ce se hirotoneste. Aceasta a$a se practica si s'a
1) De aici denumirei de : psall, adeca, cantaret.
2) La noi este obiceiul ca lectorii sa citeasca si Evanghelia si ecte-
niile, ceea ce s'ar finea de oficiul diaconului.
3) Fapte, 13, 3, I. Tim. 5, 22, II. Tim. 1, 6.

www.dacoromanica.ro
412

practicat in Biserica rasariteana, farg sä se fi tras la indoialà validitatea

inrotoniilor rasAritene. De altcum, asa au practicat si Apostolii.
Punerea mAnilor se intelege a5a, ca sa atingd in mod fizic
.capul celui ce se hirotone5te. Dacd aceasta nu s'a fAcut la
intaia rugdciune, sá se suplineascd sub durata celorlalte ; dacä
nu s'a fäcut niciodatä, trebue repefitd hirotonia, sub conditiune.
E validd hirotonia 5i dacd n'a atins nemijlocit capul celui ce se
birotone5te.

2. Forma Ordurilor sacre.

636. Forma Ordului sacru este rugdciunea pe care o
roste5te episcopul, când pune traria pe capul celui ce se hiro-
tone5te.
Deoarece, in rânduiala hirotortiei, dupd ritul I3isericii rdsä-
ritene, sunt trei rugaciuni la fiecare ord mare, 5i Episcopul le
zice pe toate trei cu mâna pe capul celui ce se hirotone5te, este
mull discutatã chestiunea : care, dintre acele, se considera forma
-sacramentard. Cea dintAi este un fel de exclamatiune, pe care o
zice Episcopul cu glas tare, finând liana a5ezatd pe capul celui
-ce se hirotone5te : Darul cel dumnezeesc, care totdeauna yin-
-clecd cele neputincioase, f i cele lipsite le pline5te, pe preacu-
-cernicul Ipodiacon (Diacon) cutare il pun Diacon (Preot).
Pentru aceea so ne rugdm pentru deinsul, ca sel Wild peste
deinsul darul PreasOntului Spirit". Aceasta este comund Diaco-
natului, Presbiteratului 5i Episcopatului. Dupá aceasta urmeazá,
apoi, cele cloud rugáciuni, pe cari le zice Episcopul linând mâni
a5ezatá pe capul celui ce se hirotone5te, 5i cere in ele, ca darul
-Sfântului Spirit sa se coboare asupra celui ce se hirotone5te, ca
.sd poatd indeplini cum se cuvine datorinfele slujbei sale.
Rugáciunea din urtra nu se poate considera de formä sa-
cramentalà, deoarece in formularele vechi in diaconicele
5i rubricile cari ii premerg nemijlocit (adecd, cele dupA rugAciu-
nea ce *urmeazd exclamafiunii) se pomene5te de cel hirotonit"
5i nu cel ce se hiroloneste.
Rämâne exclamafiunea : Darul cel dumnezeesc . . .a 5i it-
gdciunea ce urmeazd, sa-i zicem : rugdciunea a doua. Multi teo-
Jogi, urmând pe Dionisiu Ariopagitul, sunt de pArerea cd excla-
inatiunea Dorul cel durnnezeesc ..." nu poate fi consideratd
ca formä sacramentalà, ci numai simpld .exclamafiune, deoarece
in alte rituri orientate (la lacobili, Armeni) nu o zice Episcopul,
..ci Arhidiaconul ; iar in unele hirotonii se zice mai de multe ori :
cdatã de Wit Arhidiacon, apoi de cätr5 Episcop, ba in unele
www.dacoromanica.ro
 413-

cazuri, prima data o zic asistenfii (ex.: la Armeni); sau o repe-

lesc, dupa Episcop preofii si apoi poporul (ex.: la lacobifi).
AWL urmand pe Goar si pe Simeon Tessalonicul, sustin
ca aceasta exclamafiune Darul cel dumnezeesc 11 este forma
sacramentala la toate hirotonirile. Goar se provoaca la catehis-
mul grecesc publicat din ordinul Congr. de Propaganda, unde se
spune ca materia sacramentului Ordului este punerea rranilor
Episcopului pe capul celui ce se hirotoneste, iar forma sunt vor-
bele : Darul cel dumnezeesc . . ." 1)
Fiind chestiunea destul de contraversata, aceea parere tre-
bue acceptata care rananand neatinsa autoritatea Bisericir
este. mai probabila ; si, prin urmare, aceea dintre rugaciunile
amintite sa se considere forma sacramentala a Ordurilor sacre,
prin care se exprima mai precis esenfa hirotoniei, care exprima.
mai clar ceea ce se da si se primeste prin hirotonie : gratia,
adecd, si dubla putere sacra, care se retell parte la trupul real
a lui Cristos in Euharistie, parte la trupul lui cel mistic, adea
la credinciosii 13isericii.2) $i aceasta se intAmpla mai precis in
rugdciunea a doua, adeca cea care urmeaza dupa exclamafiunea,
pe care Dionisiu Ariopagitul o considera numai ca si o promul-
gare, o desvalire a voinfei divine Inaintea lumii.
Aceasta parere se arata a fi in consonanfa cu cele ce se
spun in Conc. Prov. I., cu privire la forma Ordului sacru, care
este ruqdciunea care e diversa, dupa diversitatea ordurilor%
ori rugaciunea, intai, exclamafiunea, este comuna tuturor Ordu-
rilor sdcre,

Articolul III.
Ministrul, timpul si locul administriirii
Ordurilor sacre.
1. Ministrul Ordurilor sacre.
637. P. Ministrul administrfirii valide a tuturor
gradelor ierarhice (inclusiv Episcopatul) este singur Episcoput
consacrat.9 Episcopul ales si intarit, dar Inca nehirotonit, nu
poate consacra valid, poate, insa, da invoire altui Episcop con-
sacrat sa hirotoneasca pe supusii sa ; cel consacrat poate hiro-
toni valid, chiar si daca e demisionat, sau chiar si degradat.
Preof ii pot fi delegati sa administreze Ordurile mici si, ca
1) Goar, Euchologion, p. 246, n. 11.
2) Conc. Prov. I. t. 5. C. 7.
3) Conc. Trid. sess. 23. can. 7, Conc. Prov. I. I. C.

www.dacoromanica.ro
414

atari, sunt ministri extraordinari. Asa, sunt Cardinalii, Vicarul si

Prefectul Apostolic, Abafii si Prelafii cari se zic »nullius«. A-
cestia, daca sunt episcopi, atunci sunt ministri ordinari.
638. 2°. Ministrul administrArii licite. Licit poate
administra Ordurile singur Episcopul propriu al celui ce vrea sa
se hirotoneasca ; alt Episcop strain, numai cu invoirea Episco-
pului propriu, si daca cel ce vrea sa se hirotoneasca prezinta
litere dimisoriale (»literae dimissoriales«) dela Episcopul propriu.
Episcopul propriu al cuiva este acela in a carui eparhie isi are sau
domiciliul si locul nasterii ; sau numai domiciliul, locul nasterii fiind alt
.undeva, si a declarat cu jurámânt câ are intenliunea a rãmânea pentru
totdeauna in eparhia respectivä ; sau este incardinat eparhiei prin primirea
tonsurei, sau prin alt beneficiu rezidenlial.
E de notat 'ea, cel hirotonit de catra Papa, nu poate fi promovat
de cátra alt Episcop la treptele mai inalte, färä permisiunea S. Scaun.1)
Hirotonia Episcopului trebue sa se fad de catra doi sau
trei Episcopi,2) asistafi de preoli. In caz de necesitate este de-
ajuns si numai un Episcop. Prin faptul ca sunt mai mulli Epis-
copi la hirotonia Episcopului, nu se inmulfeste puterea ce-o
au ; forma hirotonii o spune numai unul.
De comun, Mitropolitul este ministrul hirotoniei pentru epis-
pentru Mitropolit este Patriarhul sau delega-
-copii sufragani ;
lul aceluia.
Nimanui nu-i este permis sa hirotoneasca intru Episcop pe
cineva, Vara preavizul favorabil al Pontificelui Roman.
2. Timpul si locul administr6rii Ordurilor sacre.
639. In cat priveste timpul si locul administrarii Ordu-
rilor, cele mici se vor administra in ori si care zi si afara de
altar, adeca si dupd cum arata ceremonialul inainte de
Liturghie. Ordurile mari, se pot administra numai la Liturghie.
Conform obiceiului Disericii rasaritene, in cursul Liturghiei Inainte
Sfinfitelor nu se poate administra Ordul sacru. Motivul este, ca
hirotonia se face in vederea Jertfei liturgice, ori, in aceste
Liturghii nu este jertfa.°)
Intre singuraticele hirotonii, in infelesul ss. canoane, se
recomanda pastrarea unor intervale de timp (interstifii).4)
Nu este permis a administra toate ordurile mici deodata.
1) Codex. can. 952.
2) Can. 1. Apost.
3) Explicarea can. 49 al Sinod. din Laodicea. Pidalion.
4) Can. Apost. 80 ; Can. 10 Sinod. din Sardica ; Conc. Pray. I. t. 5. C. 7.

www.dacoromanica.ro
 415

Intervalul intre Ordurile mici atarna dela aprecierea Episcopului ;

asemenea, intre Ordurile mari se va observa un interval, mai
scurt sau mai lung, dupa imrejurari. Episcopul, dacd cere nece-
sitatea, sau imprejurarile, sau folosul Bisericii, totdeauna poate
dispensa dela interstilii.
Nu se admite nici conferirea Ordurilor prin salt, ca, adeca,
unul superior sa fie conferit inaintea celui inferior ; hirotonia
sa se faca gradat : dela cel inferior, la cel superior.

Articolul 1V.
Subiectul Ordurllor sacre.
1. Conditiile cart se cer la primirea vein a Ordurilor
sacre.
640, -- Subiectul capabil al Ordurilor sacre este singur
bdrbatul botezat, adeca cre5tinu1 de parte barbateasca, chiar 5i
daca n'a ajuns Inca la uzul ratiunii. Prin urmare, la primirea
validd a Orclurilor sacre se cere din partea subiectului :
1- Sd fie de gen masculin, femeile fiind excluse dela dem-
nitatea preofeasck
Cat priveste diaconisele, cari existau in I3iserica, Inca din vremurild
Apostolilor, pana in veacul al 12-lea, si se primeau in slujba aceasta prin
o ceremonie, care se aseamana cu cea a Diaconatului, chemarea lor nu
era sa slujeasta altarului sau sa administreze Sf. Taine, ceea ce se vede
si din imprejurarea ca in Constitutiunile Apostolilorl li se interzice sa
binecuvinteze sau sa indeplineasca ceva din functiunile proprii Diacionilor
si Preotilor. Slujba lor era sa ingrijeasca de vaduve, sa tina ordine intre
femei in biserica, sa insoteasca femeile cari voiau sa mearga la Episcop,
sa desbrace si sa imbrace pe femeile cari se botezau sau se ungeau cu
oleul catehumenilor ; sau sa duca Cuminecatura la femeile bolnave.
2. Sd fie botezat, deoarece numai cel botezat este membru
al Bisericii ; iar in Biserica nu poate sa fie invkator, conduca-
tor 5i administrator al Sf. Taine acela, care el nu se fine de
l3iserick
3. Sa aiba intenfiunea, macar habituald, de a primi sacra-
mentul Ordului, in caz ca se hirotoneste in vrasta adulta. Cel
care a fost silit sä se hirotoneasck 5i nici dui-id ce a incetat
sila sau frica grea, nu se invoie5te, se reduce la statul laical
prin sentinfa judecatoreasca, fara sa fie obligat a observa, de
ex.: celibatul, daca e cazul.
In caz Ca s'ar administra Ordul sacru unui copil, care Inca n'a ajuns
9 Const. Apost. c. 2.

www.dacoromanica.ro
416

la uzul ratiunii, administrarea ar f i validg, dar unii ca acestia nu contrac-

teazá nici o obligatiune inainte de ce, atunsi fiind sA fie majori, ar aproba
ei aceasta hirotonie.9
E validà aceasta hirotonie a copiilor mici, deoarece acest sacrament
nu pretinde dela subiect nici o conditie, pe care el sá nu o poatä presta,
ca de ex.: cásátoria ; nici nu se cere ca subiectul sä fie capabil a pacAtui,
cum se cere pentru subiectul S. Penitente.

2. Condiliile cari se cer le primirea lien a Ordurilor

sacre.
641. La primirea licitd a Ordurilor se cere ca primito-
rul Clupd judecata Episcopului sa intruneascd toate con-
difille prescrise de canoanele 13isericii. Asa, se cere ca primitorul :
1. Sd fie miruit.2) Motivul este, el, de o parte, cel care nu
este intarit prin acest sacrament, nu se presupune a fi in stare
a intAri pe cei slabi in credinlà ; iar, de altä parte, cum vor fi
conducátori in armata lui Cristos, aceia cari Inca nu s'au inrolat
intre soldafii la')
2. Sd se bucure de o reputafiune bund si sd fie cu mora-
vuri potrivite cu demnitatea Ordului sacru.
Informatiunea despre aceastä probitate se câstigä publicind de cu
vreme numele celui ce vrea sä se hirotoneasca. Publicarea sA se facA in
biserica parohialä a domiciliului celui candidat, in zile de dumineci sau
särbAtoare, când vine popor mult la biseria. Episcopul, pe motiv lust,
poate dispehsa dela aceasta publicare.
3. SO fie in statul darului sfinfilor, deoarece Ordul, ca
sacramentul viilor, presupune statul darului sfinfitor.
Primirea Ordurilor mici, nesacramentale, in statul pdcatului,
nu constitue pAcat de moarte, presupunând ca' respectivul nu
s'ar si cumineca ; deoarece, insa, de comun se si cumineck
sAvarseste pdcat greu.
4. SO fi sdairfit exercilii spirituale. Inainte de primirea
Ordurilor mid, exercifii spirituale de 3 zile ; inainte de Ordurile
marl, exercifii spirituale de una saptdmând. Episcopul poate scurta
timpul exercifillor spirituale, pe motiv just.
In caz cd au trecut sease luni dela exercifiile spirituale si
nu s'a hirotonit, si dupä sease luni vrea sd se hirotoneasca,
Episcopul va judeca, daca va trebui sau nu sa se repefeascd
exercifiile spirituale.
5. Primitorul so fie liber de iregularitate i ('ensurd.
1) Benedict XIV. Instr. Eo quamvis", 4 Mai 1745, § 28. Vrasta
aceasta gstäzi este anul al 21.
2) Conc. Prov. I. 1. c.
3) NoldinSchmitt, I. c. n. 466.

www.dacoromanica.ro
 417

Sub iregularitate se infelege o piedeci canonici, care, pentru reve-

renf a Nä de sacramentul Preof iei, opreste intrarea in statul clerical, pri-
mirea liciti a Ordurilor sacre si deprinderea celor primite deja. Iregularitatea
nu are necondifionat caracterul unei pedepse, ci este mai mult o inhabili-
tate, incapacitate de a primi sau de a deprinde Ordurile primite, de care
incapacitate poate si nu fie vinovat primitorul, fiind izvoritä din vreun de-
fect numai. Deci, este iregularitate izvoriti din defeclul, lipsa unor calitifi,
cari se cere si le aibi cel ce vrea si se hirotoneasca ; si este iregularitate
izvoriti din crima sau delIctul pe care l-a sävirsit cel ce vrea si se hi-
rotoneasci.
lregularitatea sau impiedeca primirea tuturor Ordurilor, sau deprinde-
rea Ordurilor primite deja, si in acest caz este total d; sau impiedeci nu-
mai promovarea la un grad superior, sau deprinderea unor acte de Ord,
sau un Ord oarecare, si in acest caz este parliald, ex.: cel care, Uri vina
lui, n'are degetul mare dela mina dreapta, nu poate liturghisi, dar poate
asculta misturisirile. Prin urmare, iregularitatea contractati dupi primirea
Ordurilor, impiedeci numai deprinderea acelora Orduri pentru cari a de-
venit iregular, sau pe cari nu le poate deprinde fill scandal.
lregularitatea nu Mualldeazd primirea Ordurilor, ci o face numai ili-
citi. Ignoranfa iregularitifii nu scuzi dela contractarea ei ; nici nu se cere
sentinfi judecitoreasca pentru a fi iregular, ci verificindu-se condifille
iregularitafii, ipso facto se contracteazi, chiar si and ar izvorf dintr'o
cauzi ascunsa, afari doari de Infamies iuris.
642. I. Sant iregulari pentru defect:
o) Cel cari n'au vrdst& canonic& pentru primirea Orduri-
lor. Anume : pentru Subdiaconat se cere 21 de ani implinifi ;
pentru Diaconal se cere 22 de ani implinifi ; pentru Presbiterat
se cere 24 de ani implinifi ; $i pentru Episcopal 30 de ani
implinifi.
Episcopilor li se di facultate a dispensa dela vrista canonici (de
comun dela un an); Papa dispenseazi dela 1 an si T2, maximum. Aceasta
dispensi se di fiind vorba de primirea Presbiteratului ; mai rar, cind este
vorbi de celelalte Orduri.
b) Sunt iregulari cei cari nu sant inzestrali cu cuno0in-
tele leologice necesare.
De comun, tonsura nu se di niminui inainte de ce ar fi inceput
studlile teologice ; Subdiaconatul nu se di numai la sfirsitul anului 3 de
teologie ; Diaconatul nu se di numai la inceputul anului al 4-lea de teolo-
gie ; Presbiteratul numai in semestrul al doilea al anului al 4-lea de teolo-
gie. Se cere ca si petreaci in seminar intreg cursul teologic de 4 ani,
sau, cel pufin, 3 ani din urmi.
Despre vrednicia candidafilor la hirotonire se convinge Episcopul
prin un examen, ciruia trebue si se supuni fiecare candidat, in fala unei
comisiuni examinitoare.1) Acesta este, asa numitul examen cural, instituit
anume pentru cei cari vreau si meargi in cura animarum", dar ciruia se
supun tofi cei cari vreau si se hirotoneasci, afari de doctorii in teologie.

1) In eparhia Orizii, aceasta comisie este compusi din rectorul si

profesorii Academiei teologice.
www.dacoromanica.ro
21
418

Examinarea celor cari vreau sA se hirotoneascA este o sfAntA dato-

rie impusA Episcopilor de catrA S. Apostol Pavel, care zice: Mantle In
prlpd ntmdnul so nu le punt, nIcl sd le fact pdftaq tit pdcatele strellne.1)
TotodatA se examineazA i situatia candidatului cu privire la cele-
lalte iregularitati i piedec1.2)
c) Sunt iregulari cei cari aunt ndscull din pal nelegiult,
adeca, toll cei nelegitimi, indiferent ca nelegitimitatea este pu-
blica sau ascunsa, afara de cazul sand au fost legitimafi sau
prin casatoria subscventä, sau prin profesiunea religioasä.8)
d). Sunt iregulari bigarnii, anume, cei cari sunt in bigamie
succesiud, fie adevdrald, cand adecd, cineva succesiv a avut
doua femei, a incheiat de cloud ori casatorie valida ; fie infer-
pretatia, and cineva s'a casatorit cu o vaduva, sau cu o femeie
care nu este fecioara, precum 5i in cazul cand fecioara cu care
s'a casátorit, dupa casatorie a devenit adultera 5i barbatul a avut
5i dupa aceea impreunare trupeasca cu ea.4)
e) Sunt iregulari cei cart au defect& marl trupe#1. Acea-
stã iregularitate izvore5te din debilitatea 5i diformitatea prea
mare a trupului. Mai mare defect corporal se cere pentru ca
cineva sa fie oprit dela deprinderea anumitor acte ale Ordurilor
primite deja, decal sa fie impiedecat dela primirea Ordurilor.
Pentru defect trupesc sunt iregulari: 1. Cei cari n'au degetul mare
sau arAtAtor dela mAna dreapta, aoa, cA nu pot frAnge S. Euharistie (se
poate primi dispensA in caz CA lipseote numai degetul arAtator, deoarece
se poate folosi, in lipsa lui, de cel mijlociu); 2. Orbii, surzii ; nu sunt ire-
gulari surdastrii, cari pot auzi cu una ureche, nici miopii, cari pot vedea
$i ceti cu ochelari; nu sunt iregulari aceia, cArora le lipseote un ochiu,
dacA acela se poate inlocui cu altul de sticlA, oi cu celaialt poate citi färä
mare diformitate; nu sunt iregulari nici gAngavii, dacA nu gAngavesc in
aoa mAsurA, inat sA produca rAs; 3. Sunt iregulari abstemii, cari de loc
nu pot inghiti vinul fàrã primeldia vomarii ; 4. Sunt iregulari cei cArora le
tremuri manile, asa a este primejdie sA verse Sf. SAnge; 5. Sunt iregu-
9 I. Tim. 5, 22.
2) Spre acest scop, candidatul va prezenta comisiumi urmAtoarele
acte justificative : Extras de botez ; diploma de bacalaureat ; absolutorul
teologic ; certificat de moralitate i bunA purtare eliberat de cAtrA preotul
in a cArui parohie a petrecut dupa absolvirea cursurilor teologice (acesta
se trimite direct Ordinariatului, sau Rectoratului); extras din matricula
cununatilor i extrasul de botez al sotiei, in caz a este cAsAtorit. In
eparhia OrAzii trebue a mai prezinte i dovada cA a plata taxa cAtrA fon-
dul viduo-orfanal, in caz ca sotia este din altA eparhie sau nu este f iicA
de preot.
a) Codicele, can. 331 § I considerA de vrednic sa fie Episcop numai
pe cel nAscut din pat legitim, nu oi pe cel legitimat prin casAtoria sub-
secventA.
4) I. PappSziligyi, Enchiridion iuris Ecclestae Orientalis, 1884).
p. 182.

www.dacoromanica.ro
 419

lari toli aceia cari sufer de ceva mOrb incurabil, sau au rani urâte pe fala,
sau sunt foarte diformi, cocosati, sau schiopateazá prea tare ; asemenea si
epilepticii.
fl Sunt iregulari cei cart sun! sminlifi la minle, sau sufer
de alte boale suf1ete5ti ; asemenea, cei obsedafi de spiritele
necurate.
g) Cei cäsãtorifi sunt iregulari pentru Episcopat ; nu sunt
iregulari atunci, dacA femeia, de bundvoie, intrá in mAndstire.
h) Mai sunt iregulari pentru lipsa bldndelii. Sub bländefd
aici se infelege blandefa cre5tineascd, deci, numai cel botezat
contracteazd aceasta iregularitate.
Astfel, este iregular judecatorul care aduce sentinp de moarte (fie
si in judecatã dreaptä); cel care executà sentinta de moarte.
Nu sunt iregulari soldafii, cari, din porunca, executa pe un condam-
nat la moarte; nici soldatil, cari in razboiu au omorit pe dusmani, deaa-
rece au fâcut aceasta siliti.9
643. II. Sun! iregulari pentru delict :
a) Cei cari s'au facut vinovati de crima apostaziei, ereziei
sau a schizmei.
b) Cei cari s'au fäcut vinovati de omicidiu ; cei cari s'au
mutilat greu pe sine sau au mutilat pe alfii cu voia, sau au pc-
runcit altora mutilarea ; cei cari s'au facut vinovati de procura-
rea avortului, fie 51 numai prin cooperare cu efect.
c) Cei cari, inainte de primirea Ordurilor, au comis adulte-
riu, incest, sodomie, bestialitate 5. a..
d) Cei cari au ajuns la Preofie prin simonie ; asemenea 5i
uzurarii (cdmatarii).
e) Cei cari sunt hirotonifi sau botezafi a doua ora, fara
motiv just.
1) Cei cari au deprins Ordul dela care au fost suspendafi ;
sau au sAvar5it funcfiunile Ordurilor pe cari nu le-au primit
inca ; sau au primit Ordurile sacre in mod nelegitim, sau le-au
primit sdrind vreunul din el e.
g) Cei cari au incheiat cdsatorie nelegitimd, adecä cei cari
au incheiat cdsátorie opritá pentru vreo piedecä.
644. 6. Sunt impiedecafi dela hirotonire prin simple
piedeci, cari se deosebesc de iregularitki prin aceea, cd iregu-
laritáfile sunt perpetue, 'Ana când aceste sunt vremelnice, 5i
deci, pot inceta :
o) Fiii acatolicilor, pAnd ce se convertesc parinfii ; nu sunt,
insã 5i nepofii.
b) Cei cari au oficii de acele, pe baza cdrora trebue sa.
1) Vermeersch, 1. C. n. 703,

www.dacoromanica.ro 27*
420

dea seamá despre administrarea bunurilor lumesti, 'Ana' ce se

libereazd de aceste oficii.
Aid, sub oficiu se intelege si administrarea unor bunuri cari nu
sunt compatibile cu Preotia, adeca, preotilor, pe baza canoanetor, nu le
este permis sã le deprinda.
0 Cei cari sunt obligati la serviciu militar actual, activ,
pAnA dupd terminarea lui.
d) Cei de curând botezati (neofitii), pand ce Episcopul va
vedea de bine si vor fi deajuns probati.
Neofiti se inteleg aici aceia cari acum s'au botezat dintre
pagani, evrei, sau sunt convertiti dela alte secte.')
Piedecele inceteazd prin incetarea cauzei ; iar iregularita-
tile, prin dispensà. Papa poate dispensa dela toate iregularitatile.
Sunt, insä, unele dela cari foarte rar se dd dispensà. Asa, sunt:
bigamia adevaratà ; omicidiul voluntar, afarä de cazul, and ar
fi ascuns, asa, d nu se poate dovedi in forul judedtoresc ; de-
fectul trupesc foarte mare.
Episcopii pot dispensa dela toate iregularitatile, dela cari
se obisnueste sá se dea dispens5, in caz cd nu se poate recurge
la S Scaun.
3. Dovezile pe cart trebue sli le producl candidatul
lnainte de hirotonire.
645. Dovezile pe cari trebue sa le produd fiecare can-
didat la hirotonire, sunt :
1. Litere testimoniale, o dovadd dela Episcopul in a carui
eparhie a petrecut, cel putin 6 luni, prin care se certifid, dad a
contractat vreo piedecä canonid sau nu ; precum si despre viata
si purtarea morald a candidatului.
2. Lilere dimisoriale, in caz ca se hirotoneste de dträ alt
Episcop, nu al sAu propriu. Prin aceste se dä libertate candida-
tului sa poatd merge la alt Episcop sä se hirotoneasd.
Cei cari primesc dela Episcopul propriu sau dela loctiito-
rul aceluia, sau dela Vicarul capitular, astfel de permis, pot fi
hirotoniti de dträ ori care episcop catolic, de acelasi rit.
3. Dela cei cari voiesc sä primeasd Ordurile mari, se cere
sd aibd asiguratá sustinerea cuviincioasd, adecd sa aibd Min
canonic pentru hirotonire.
Astfel de titluri sunt : a) I. benefIclului, cand se hirotoneste direct
pentru un beneficiu oarecare ; b) I. palrimonhilul, când cel ce se hiroto-
1) Conc. din Cartaginea (can. U) opreste ca sA fie hirotonit fntru
preot sau Episcop cineva dintre convertiti, pana ce nu va converti pe toate
rudele si pe toll casnicii sal,

www.dacoromanica.ro
 421

neste are asiguratà sustinerea din al salt, sau din mostenirea dela paring ;
c) t, dlecezel, cand cel ce se hirotoneste chtiga dreptul a fi aplicat la un
oficiu diecezan si a primi beneficiul impreunat cu el.1)
Mai poate fi si fitful mistunei, and cel ce se hirotoneste se obliga
sä mearga in vreo misiune printre pagani, sau alte tinuturi acatolice.
CAlugärii se hirotonesc la titlul projesluntl religloose.
Fara titlu canonic nu este permis sa fie hirotonit nimenea.
Episcopul care ar hirotoni pe cineva Vara titlu canonic, este ob-
ligat, atat el, cat si succesorii lui, sa asigure, din al sail, susti-
nerea celui hirotonit fail titlu canonic, pana ce va putea sa-si
castige un titlu ; iar, daca 1-ar hirotoni sub conditia, ca nu va
pretinde sustinere, va fi suspendat dela conferirea Ordurilor pe
trei ani, iar cel hirotonit va fi suspendat dela Ord, pentru totdeauna.')
4. Afara de aceste mai trebuesc urmatoarele documente :
a) Extras matr. de botez 5i miruire, pentru cei cari se pre-
zinta la tonsura ;
b) Certificat despre studiile cerute pentru a putea fi hirotonit ;
c) Certificat despre examenul cural ;
d) Certificat despre ultimul grad ierarhic, ce ar fi primit ;
e) Certificat de moralitate dela superiorul Seminarului, sau
dela parohul, in a carui parohie a petrecut.

1) La noi, de coniun, ge hirotonesc la fitful dieced

2) Conc, Lat. III. C. 10 ; Codex, c, 2371 si 2392.
www.dacoromanica.ro
 CAP. VIII.
Ca's5toria.1)
SECTIUNEA I.

Cgsaloria din punci de vedere canonic.

Articolul I.
Consideratiuni principiale asupra cgsätoriei.
1. Natura Clislitoriei.
646. CásAtoria poate fi considerath : a) Intrucdt este o
institufiunea naturala i social d; fi ca atare se poate consi-
dera iar4i, fntruat este un act, o invoiala sau un contract cu
privire la ceva ce se p1dnue5te pentru viitor On fieri); 5i se
poate considera intru cat este o stare, o leggturd izvorita
din contractul incheiat (in facto esse). Considerata cdsato-
ria intrucdt este un contract se poate defini: o invoiald
imprumulaM, liberö, internd fi Indeajuns manifestaM, prin
care beirbalul fi femeia se unesc pentru a trai o viafd con-
jugal(' (adeca pentru procrearea i educarea copiilw); con-
sideratä ca 5i stat, este : inseqi legatura indisolubild izoo-
did din contractul legitim incheiat nitre barbat .1 femeie.
Prin urmare, esenta cdsätoriei nu o for meazd Impreunarea trupeascd
copula carnalis), ci esenta casStoriei, consideratä intrucât este un contract
1) Pidalion, 1844; Conciliul Prov. I. 1872 al II-lea 1882, Blaj; A.
$aguna: Compendiu de drept canonic, Sibiu 1913 ; I. Papp Szilagyi:
Enchiridion iuris eclesiae orientalis catholicae, 1880 ; Til. Bud : Indreptar
practic pentru pastorii sufletesti, Gherla 1883 ; Dr. I. Simon: Instructiuni
practice pentru cauzele matrimoniale, Gherla 1891 ; I. Genf: Administratia
bisericeascd, Oradea 1912 ; S Alfonso : Theologia Moralis 1. 6, ed. 1912 ;
P. Gasparri: Tractatus canonicus de matrimonio, 1904 ; Aertnys-Damen:
Theol. Moralis II. De sacramentis, 1920; NoldinSchmiii: De sacramentis,
Oeniponte, 1927. De Sexto, 1927 ; Vermeersch: Theologia Moralis. Tractatus
de Matrimonio ; F. M. Cappello : Tractatus canonico.moralis de iacramentis,
v. III. De Matrimonio, 1927.

www.dacoromanica.ro
 423

(in fieri), o formeaza consensul (invoiala) imprumutat al contractantilor,

prin care unul fiecare da si primeste dreptul perpetuu si excluziv asupra
trupului celuialalt ; iar consideratd intrucat este un stat (infacto esse) ce
rezulta din contractul matrimonial, esenta consistä in insasi legitura ma-
trimoniala ce rezulta din contract.9
Desi se poate considera Cdsatoria ca si un contract, totusi se deo.
sebeste mult de celelalte contracte. Anume : a) nici unul dintre celelalte
contracte nu priveste binele comun al intreg neamului omenesc ta si Casa-
toria ; 6) conditiile tuturor celorlalte contracte sunt fixate de catra cei
cari fac invoiala, pana cand la Casatorie conditiile invoielii sunt fixate in
mod absolut prin dispozitiunile dreptului natural s( canonic, asa a nu se
pot modifica dupa bunul plat al contractantilor ; c) celelalte contracte se
pot desface (rezilia) cu invoirea imprumutata a partilor, contractul matri-
monial, insd, nu, paná ce traiesc amandoi contractantii ; d) celelalte con-
trade sunt profane, casatoria este un contract slant din natura sa, de0a-
rece a instituit-o Dumnezeu nemijlocit, ca sa fie o intipuire a unirii Cu-
vantului lui Dumnezeu cu natura omeneasca ; iar in Legea N. intipuieste
unirea inseparabila a lui Cristos cu Biserica.2)
b) Se poate, apoi, considera casatoria ca sacrament, §i este
insu5i contractul matrimonial intre cei botezati, ridicat de !sus
Cristos la valoarea de sacrament ; precum se vede aceasta din
S. Scriptura 5i din invafatura Bisericii.8) Contractul matrimonial
inseamna invoiala de a procrea 5i a cre5te copii.
Din aceste se vede, ca in casatoria celor botezafi, nu se
poate desparfi contractul de sacrament, deoarece intre cei bole-
zafi (fie eretici sau schismatici) nu se poate incheia contract
matrimonial valid fail ca acela sa fie totodata 5i sacrament%
nici in cazul cand contractantii nu ar 5ti ca ei sunt mini5tri
sacramentului casatoriei. Motivul este, ca la validitatea sacra-
mentului nu se cere alta intenfie, decaât cea implicita de a face
ceeace face Biserica, care intenfie se afla 5i in credincio5ii ig-
noranfi 5i in eretici.9 Cre5tinii cari nu vreau sa primeasca sa-
cramental casatoriei, nici casatorie adevdratd nu pot incheia.
Numai o casatorie considerata ca 5i contract (in fieri) este
sacrament propriu zis, care produce grafia ex opere operate;
casatoria considerata ca 5i stat (in facto esse) se numeste sa-
1) Felix M. Capello S. J. Tractatus canonico-moralis de Sacramentis,
vol. III. De matrimonio, n. 7.
2) Noldin-Schmitt, I. C. n. 502, 3.
3) Efes. 5, 31-32 ; Trid. ses. 24 ; Conc. Prov. I. t, 5. C. 8 : ,,Mantui-
torul nostru s'a indurat a ridica casatoria la demnitatea de sacrament, asa
cat aceea sa reprezinte unirea inseparabilä a lui Cristos cu Biserica, gi sa
insemne si sa producd santirea contrahentilor." Codex can. 1012, 51 ;
4) Ind, sess, 24. C. 1 ; Pius IX. Decr. ,Ad Aposlollcae Sedls% 22
Aug. 1851 ; Syllab prop. 66 si 73 ; Leo XIII, Const. Arcanue, 10 Febr.
1880 ; Conc, Prov. I.
5 2 Capello, I. c. n, 32 ; Noldin-Schmitt, 1. c. n. 508*

www.dacoromanica.ro
424

crament numai in infeles mai larg, intru cat reprezintá unirea

nedesparfita a lui Cristos cu biserica.
Si casátor(a incheiatd prin procurator este sacrament, pe care il
pelmeste bine infeles contractantul principal si nu procuratorul ; con.
tractantul principal se cere sa fie in statul darului, nu procuratorul, care
nu platueste dacd se MIA in statul pdcatului and inlocueste pe altul la
Incheierea cdsátoriel1)
647. Chestiunea. 1. Este oore sacrament clIstfloria Inchelater
lnlre un creflin f I 0 pdatind ?
Rdsp.: Sunt unii cari afirma, dar mai aproape de adevar se vede a
fi aceia cari neagd. Motivul este, cä soft!l pigAn nu poate primi sacramen-
tul, iar sacramentul cdsitoriei si contractul este un intreg inseparabil ;
deci, pentru unitatea real& a sacramentului si a contractului de cásátorie,
nici soful crestin nu primeste sacramentul Nu se poate sa existe sacra-
ment de o parte numai si sä nu existe si de cealaltä parte. Astfel de cisd-
torte este numai o legatura naturalä.9
648. Chestiunea. 2. Este sacrament cdseilorla alor dot pelgtlni
deed amfindol tree la creflinism?
Rdsp.: Este sacrament, deoarece este cdsátorie validd fárä si se
ceard reinoirea consamfdmantului Leo XIII. spune apriat : Omne inter
christianos justum conjugium in se et per se est sacramentum." Const.
Arcanum."

2. Scopul i neces;tatea asatoriei.

649. 1°. Scopul cstorIei. Deosebim scop esential
sau intern, care acleca' fine de esenfa sacramentului cas5toriei ;
si deosebim scop accidental sau extern, care nu se fine de
esenfa casaloriei.
Scopul esenfial este iarasi : a) primar: procrearea si cresterea
copiilor, CreOeli ft od Mmultill ft umpleji parnt2ntur,3) b).
secundar: ajutorul imprumutat in cresterea copiilor si in viafa
familia* .$1 a zis Domnut Dumnezeu: nu este bine se, fie
omul singur, sà4 facem ajutor asemenea lu1;4) i remediul in
contra concupiscenfei.5)
Este validd si licita cdsdtoria incheiatã cu invoiala imprumutata a
se conteni dela uzul cdsätoriei, deci, färä intenfiunea de a procrea sau a
avea in cdsätorie un remediu impotriva concupiscenfei. Ex.: cdsátoria Prea-
curatei Fecioare Maria cu S. Iosif 6) Prin urmare, i sofii de cdsdtorie se
pot conteni dela taut casátoriei, fie chiar si cu scopul ca sà nu mai aibá
copii, in caz cd ar avea familie prea numeroasd si nu ar putea-a susfinea.
1) NoldinSchmitt, 1. c. n. 307.
2) NoldinSchmitt, I. c. n. 510 ; Capella, I. c n 36.
3) Facere, I, 28.
4) Facere, 2, 18
9 I. Cor. 7, 9.
6) S. Alf. 1, 6. n, 881.

www.dacoromanica.ro
 425

Motivul este, a prin contractul matrimonial se da imprumutat dreptul la

uzul conjugal ; iar cu invoialä finprumutatA amindoi sojii pot renunta la
acest drept, presupunind bine infeles ci nu se exclude dreptul la
debitul conjugal, si sunt excluse alte acte neiertate si primejdia incontinenjei.
Asemenea este validä, de sitlicitá, in forul extern casAtoria incheiatä
cu intenjiunea de a nu da debitul conjugal, de a evita conceperea sau de
a preacurvi. Astfel de asAtorie, insä, este invalidi in lorul intern. lar daci
se pune aceasta intentie expros ca si o condi& a contractului de cAsito-
rie, este invalida cAsátoria si in i orul extern. Prin urmare, este invalidã
asAtoria, cand cineva vrea sa incheie asAtorie numai pe un anumit timp,
sau isi rezervä dreptul de a preacurvi, sau de a impiedeca procrearea.l)
Scopul accidental sau extern este acela pe care insisi con-
tractanfii si-1 fixeaza pe langa scopul esenlial. Scopul accidental
este permis, dad este un lucru onest 5i nu se impotrive5te sco-
pului esenfial al sacramentului casatoriei. Poate fi diferit. A5a,
este permis a incheia casatorie pentru a face pace intre doua
popoare, sau intre doua familii ; pentru a pastra nimbul familiei ;
pentru frumusefea miresei ; pentru a putea gusta voluptatea in
mod onest ; pentru avere 5. a.2)
650. 2°, Bunurile casAtoriei. S. Augustin') si dupa el
P. Lombardus 5i S. Toma, vorbind despre scopurile casatoriei,
le-au fixat in modul urmator : proles, fides, sacramentum .
copiii, credinfa conjugala $i sacramentur. De aici se deosebesc
trei bunuri ale casatoriei ca 5i sacrament : a) Bunul copilului
(bonum prolis), care se refera la procrearea 5i cre5teterea copiilor,
si consta in obligaliunea de a se folosi de casátorie in asa fel,
ca din aceasta sa urmeze procrearea, precum 5i in obligafiunea
de a se ingriji de viala fatului conceput si de educatia copilului
nascut. b) Bunul crediniei conjugate (bonum fidei), care consta
in fidelitatea cu care sunt datori sofii de casatorie unul altuia,
asa ea se da debitul conjugal sofului care il cere si se deneaga
cu desavarsire ori carui altuia strain. c) Bunul sacrameniului
(bonum sacramenti), care consta in legatura indisolubilá dintre
sof ii de casatorie ; adeca, casátoria valida (nu numai cea consu-
mat& ci $i neconsumata)4) intre cre5tini nu se poate desface.
Indisolubilitatea o are casatoria dela natura, dar prin ridicarea
contractului matrimonial intre cre5tini la valoare de sacrament,
aceasta indisolubilitate este oarecum intarita 5i formeaza bunul
sacramentului.1)
-I) S. Alf, 1. c.; Cape llo, 1. c. it. 16,
2) S. Alf. I. 6. n, 883.
3):S. Augustin, De bono conjug. 2, 32.
4) Cape llo, 1. c. it. 15.
9 No !din-Schmitt, 1. c. n. 505 ; Aertnys-Damen, I, c. n. 624, 4, 311.

www.dacoromanica.ro
426

Aceste fret bunuri se fin de esenta casatorlei, asa c5 lAra

de aceste, sau mai bine, prin vreo lucrare care exclude vreunul
dintre aceste bunuri, casatoria devine invalida.
651. 3°. Necesitatea cilsittoriei. Casatoria este un mil-
loc instituit de Dumnezeu, autorul intregii naturi create, pentru con-
servarea 5i propaqarea neamului omenesc. De aici rezulta, Ca este
necesara ca si o porunca generala, privind neamul omenesc ; nu
este insa absolut necesara pentru fiecare om in particular, si
deci nu este porunca care sA oblige direct pe fiecare om in
particular sa se foloseascä de viata conjugala, viata sexualà.
De altcum, dela natura exista in fiecare om inclinarea cätrA
viafa sexuala, asa, ca cei mai multi sunt atrasi sa incheie si
sa consume casátoria, prin ce este asigurat scopul principal
al asatoriei.
Indirect poate sä fie necesara, si deci obligatoare casatoria
si in cazuri particulare. Asa, este obligat sa incheie casátorie
cel care nu poate lupta impotriva incontinentei ; dud cineva a
promis casátorie, sau pentru ea sä repare o elauna facuta. A
existat obligatiunea uzului casatoriei la inceput pentru cea dintai
pereche de oameni, deoarece propagarea neamului omenesc nu-
mai asa se putea realiza : »Cresteli si vd inmultiti . . .g.

3. Insusirile asiitoriei.
652. 1°,Dintru inceput casatoria este o institutiune
dumnezeeasca intemeiata pentru propagarea neamului omenesc.
A lost anume asa instituitá ca sa intipuiasca unirea Cuvantului
cu firea omeneasca, si mai apoi unirea nedespärtita a lui Cristos
cu Biserica sa, prin ce Isus Cristos a ridicat casátoria la valoare
de sacrament. Dar Isus Cristos este numai unul, I3iserica una ;
legatura intre Cristos si Biserica este nedespärtita, deci si insti-
tutiunea care avea sä intipuiasca aceste, dela inceput a avut
caracterul unildfii si a indisolubilildjii, precum apare din cuvin-
tele pe cari le-a grail Adam din inspiratiune dumnezeeasca' :
>5i a zis Adam : laid acum os din oasele mete f a' came din
carnea mea, aceasta se va chema femeie . . . Pentru aceasta
va Idsa omul pe tatöl sdu si pe mamö sa si se va lip! de
femela sa si vor fi amándoi un (nip.')
Aceste cloud insusiri : uni(alea i indisolubilitalea, s'au si
pastrat atat la poporul ales, cat si la celelalte popoare OM la
potop, dupa care, prin vointa dumnezeeasca, s'a petmis patriar-
I) Facere, 2, 23-4.

www.dacoromanica.ro
 411 at

-iilor poligamia,1) pentruca sa se inmuiteasca mai repede nea-

mul omenesc ; iar poporului ales, pe langa aceasta, i s'a mai
permis 5i uzul carlii de despdrfanie.2)
In Legea Noua aceste au incetat, deoarece, ridicand Isus
casatoria la valoare de sacrament, a readus-o la puritatea ei de
la inceput, ca ca fie una si nedesparfi(d.3) Isus Cristos, citand-
cuvintele Scripturii dela Cartea Facerii, unde se zice : 5i uor
fi doi un trup," adauge : >Drept aceea mai mult nu sunt doi,
ci un trup ; deci ce-a tmpreuna( Dumnezeu, omul sd nu des-
parld."
Din cele de pana aci se vede, ca insusirile principale,
esentiale ale casätoriei sunt : unitalea 5i indisolubilltatea.
653. 2°. Unitatea casittoriei.4) Sub unitatea casatoriei se
intelege monogamia, adeca legatura conjugala intre un singur
bar,bat si o singura femeie.5)
Monogamiei sau unitatii casatoriei se opune : poligamla
care este de cloud feluri : poligamie simultand 5i poligamie suc-
c,siud. Poligamia simultana iarási este : poliginie,9 cand un
barbat are mai multe femei deodata (simultan) ; 5i poliandrie,
and o femeie are deodatä mai multi barbati.
Poligamia succesiva se mai numeste 5i bigamie, cand adeca
un bárbat a avut mai multe femei succesiv, sau o femeie succe-
siv a avut mai multi barbati.7)
Poliandria se impotriveste scopului primar esential al ca-
satoriei : procrearea V creVerea copiilor, 5i prin aceasta se
impotriveste insasi legit naturale. In poliandrie se impiedeca
conceperea (zamislirea), deoarece prin impreunarea trupeasca a
unei femei cu mai multi barbati devine stearpa, cum se observa
aceasta la prostituate ; apoi educatiunea este cu neputinta, de-
oarece nu se cunoaste fatal si nimeni nu se angajeazd sä creasca
1) Facerea, cc. 16 ; 25 ; si 29.
2) A doua lege, 24.
3) Mat. 19, 8 urm.
4) Despre unitatea si indisolubilitatea ca'satoriei a se vedea mai ama-
nuntit la Dr. V. Suciu, Dogmatica Speciala, tr. 2. p. 556 urm.
9 Monogamia poate fi : perfecto', atunci, când un bArbat a avut toatã
viala numai una singura femeie si intors ; imperfecla, atunci, and bArba-
tul dupà moartea sotiel a mai avut si altä femeie, sau a mai avut mai
multe femei succesiv si intors : o femeie succesiv a avut mai multi bárbafi.
6) In limbajul comun aceasta se numeste si simplu : poligwnle.
1) Bigamia se zice adevaratà, arid uu bärbat a avut succesiv dottä
emei ; si interpretativa, cand un bärbat a luat in casatorie una femeie va-
duva, sau care nu mai era fecioark,
www.dacoromanica.ro
428

un astfel de copil. Prin poliandrie se exclude 5i Intipuirea unirii

WI Cristos cu Biserica.
Po Ilginia, asemenea, desi nu se Impotriveste In asa ma-
sura legii naturale ca 5i poliandria, totusi este oprita prin legea
pozitiva divina : »ori cine-si va Idsa muierea sa, WA numai pen-
tru curvie, si va lua alta, preacurvestea.')
Poliginia se impotriveste scopului secundar al casatoriei,
deoarece nu este un ajutor imprumutat, ci mai mult o cearta 5i
neintelegeri continue pentru jaluzia femeilor ; 5i pentru femeie
de loc nu este un remediu Impotriva concupiscenfei, ci din con-
tra, o excitare mai mare, neputand fi indestulite toate, totdeauna
asa cum ar dori ele, mai vartos cand una este preferita celoralalte.
Prin poliginie, asemenea casi prin poliandrie, se distruge
Insemnatatea simbolica a casatoriei crestine.
Pollgamia succesiud, sau bigamia, este permisa si in Le-
gea N. atat bärbatilor, cat si femeilor, desi legiuirile bisericesti,
pe baza S. Scripturi, au considerat-o totdeauna ca si un semn
al imperfectiunii omenesti : Muierea legatd este legit, cata
ureme trdie?le barbatut ei; lard dacd-1 moare bdrbatul, slo-
bodd este dap() care urea sd se marlte, numal Infra Domnul.
Insd mai fericitd ar il de or rdmdnea a§a." 2)
654. 3°. Indisolubilitatea citsgtoriei. Casatoria va-
HO, peste tot, este indisolubild chiar si pe baza legii naturale,')
asa cä nu poate fi desfacuta pe motiv intern, adeca prin Invo-
voiala Imprumutata a contractantilor. Aceasta, Insa, nu insamna
Ca nu s'ar putea desface prin dispensa dumnezeeasca, ex. in Le-
gea mozaica. In Legea N. acesta dispensa nu are valoare.4)
Deosebim indisolubilitate intrinsecd sau interna, care con-
stä in aceea ca nu se poate desface casatoria prin consamfa-
mantul imprumutat al contractanfilor ; si indisolubilitae extrin-
secd sau externa, care consta in aceea ca nu se poate desface
casatoria nici prin intervenfia unei autoritati externe.
Casatoria intre crestini legitimd, dar neconsumatd, precum
si casatoria intre necrestini legitima si consumata este indisolu-
bila prin indisolubilitate intrinseca ; este, insa solubila, se poate
desface prin intervenfia unei autoritati externe, deoarece nu are
indisolubilitate externa.
1) Mat. 19, 9.
2) 1. Cor. 7, 39-40.
a) Conc. Trid. sess, 24 ; SyIlabul lui Pitt IX, prop, 67 ; Catehisnull
roman, 2, C. 8 qu, 11 si 19,
4) Mat, 19, 7-9.
www.dacoromanica.ro
 429

Casatoria cre$tinilor ualidd $I consumald, pe langa indi-

solubitatea intrinseaca, ce-o are fiecare casatorie legitimd, mai
are $i indisolubilitate extrInsecd. izvorata din impreunarea tiT-
peasca. Astfel de cäsatorie nu se poate desface prin nici o au-
toritate, numai prin moartea unuia dintre soli.
4. Efectele chsätoriei.
655. Efectele casatoriei sunt parte supranaturale, cari
izvoresc din casátorie intru cat este sacrament ; parte nalurale,
cari izvoresc din casatorie intru cat este un contract. Aceste din
urma sunt efecte de drept canonic (public $i privat) si de drept
civil ; $i se referesc atat la sofii de casatorie, cat $i la descen-
denfii lor.
1°. Efectele sacramentului clislitoriei sunt : gralia
stint/Imre 5i gratia sacramentald cu aiutoarele ca cei casatorifi :
vsa-si poata cre$te pruncii in frica lui Dumnezeu $i ca sali
poatä implini cre$tine$te $i celelalte datorinfe impreunate cu
statul conjugal« ; ') ca sa poata pastra $i desávar$i iubirea impru-
mutata, credinfa $i castitatea conjugala.
656. 2°. Efectele contractului matrimonial cu pri-
vire la sotii de aslitorie. a) Inainte de toate, din contractul
matrimonial rezulta : legdtura conjugate/ indisolubila, prin care
se exclude alta casátorie pe timpul cat dureaza. Legatura aceasta
este necesara in vederea procreafiunii $i a cre$terii copiilor.
Pe legatura aceasta se razima dreptul §i obligafiunea reci-
proca de a cere $i a da debitul conjugal. .Muierii, bdrbalul da-
toria sdi dea a fifderea fi muterea bdrbatului. Muierea trupul
sdu nu- fi s(dpdnefte, ci bdrbatul ; aftfderea fi bdrbalul trupul
sdu nu- fi stdpdnes(e, ci muiereaa .2)
Dreptul de a cere debitul conjugal, sau dreptul ce-1 deprinde un sof
de casatorie asupra trupului celuialalt sof, nu se extinde si la indestulirea
poftelor libidinoase contrare procreafiunii.3)
Dreptul de a cere debitul conjugal se poate perde ; asemenea si ob-
ligafiunea de a da debitul conjugal poate inceta.
Se pierde dreplul asupra debIlului conjugal:
a) Cánd unul dintre sop, stiind si voind, contrage afinitate neonestA
(incest cu rudele de sange ale celuialalt sof) dupa incheierea cAsAtoriei,
acesta Isi pierde dreptul de a cere debitul conjugal panä va oblinea dis-
pensa ;4) dar trebue sa-1 dea pariii nevinovate, chiar si Inainte de ce ar fi

_
primit dispensa.
1) Conc. Prov. I. t. 5, C. 8.
2) I. Cor 7, 3-4.
3) S. Alf. I. 6. n. 886, 7°,
4) Episcopit pot dispensa pe baza facultafilor cvincvenale.

www.dacoromanica.ro
1%30

Acest efect, fiind o pedeaosa, este scutit de ea cel ce, in mod in-
vincibil, a ignorat legea bisericeasca care opreste gi pedepsegte in felul
acesta pacatu1.1)
[3) Ace la care a incheiat casatoria avand votul castitatii, fie gi nu-
mai vremelnica. Dispensa care se poate da gi aid nu se referegte la vot,
ci la dreptul de a cere debitul.
Inceleazd oblIgallunea de a da debilul conjugal:
et) Cand celalalt sot a pierdut dreptul de a cere debitul.
[i) Cand unul dintre soti a comis adulteriu, presupunand ca celaalt
este nevinovat ; partea nevinovata de adultariu nu-gi pierde dreptul de a
cere debitul, nu este, insà, obligata sa-1 dea.
i) Daca solii de casatorie sunt despartiti legitim, fie gi vremel-
nic sau dela pat numai, sau dela pat gi dela masa.
Dispozitiunea veche prin care se dadea drept sotilor de casatorie ca in
cele doua luni dupa incheierea casa toriei sa nu fie obligati a da debitul conju-
gal, in caz ca vreunul se ocupa cu gandul sa se calugareasca, este abrogata.2)
b) Implinirea datorintelor imprumutate, ce le au solii de
casatorie, cere ca ei sa locuiasca 5i sä träiasca impreund, ceeace
se nume5te : cohabilatiune. Pentru aceasta va lása omul pe
fatal sau $1 pe mama sa .1 se va lipi de muierea sa."
c) 13arbatul mai ca5tiga 5i alte drepturi maritale: el este
capul familiei, femeia i se supune, dar nu ca 5i o servitoare, ci
ca 5i sotie care sd-I ajute in conducerea vietii familiare. In
schimb, bàrbatul este dator a se ingriji de intertinerea femeiei
5i a intregii familii amasurat statului ce li se cuvine.
d) Femeia are dreptul 5i datoria sä ajute pe barbat in con-
ducerea familiei, supusa fiind bärbatului. Ea are dreptul la in-
tretinere convenabird statului ei ; prime5te numele bArbatului,
se impArta5e5te de demnitätile lui, afard de cazul când prin lege
s'ar dispune altcum ; urmeazd domiciliul bärbatului.
657. 3°. Efectele contractului matrimonial cu pri-
vire la copii.
o) Legitimitatea. TO copiii nascuti din casätorie valida,
sau 5i putotiva, sunt 5i se considerd legitimi, afard de cazul
cAnd parintilor, pe timpul conceperii, li era oprit uzul cAsatoriei
pentru profesiunea religioasa sau pentru Ordul sacru ce 1-ar fi
primit ; in fata legilor civile, ins5, 5i acestia se considerd de
legitimi.9
1) S. Alf., Homo Ap. tr. 18, n. 68 ; AichnerFriedler, Compen-
dium iuris eccl. p. 639 ; NoldinSchmitt, De sexto, n. 99.
2) Vermeersch, 1. c n. 812 ; NoldinSchmitt, De Sacr. 1. c. n.
654, 2, a.
3) Dupa dreptul canonic toti cei cari nu sunt nascuti din OW orie
validä, sau macar putativa, sunt nelegitimi. Copiii nelegitimi sunt sau na-
cum sunt toti cei nascuti gall de casatorie din parinti cari in tim-
tural!,
pul conceperii puteau sä incheie casatorie ; sat; suet spurij (adulterini),
cum sunt cei nasculi din adulterig.

www.dacoromanica.ro
 431

Copiii legitimi primesc si urmeaza numele, rangul si domiciliul tata-

lui ; cei nelegitimi primesc si urmeaza numele si domiciliul mamei.
In ma tricula botezafilor, la rubrica parinfilor, in caz a cel botezat
este nelegitim, se trece numai numele mamei, cu menfiunea a cui concu-
bind este, daca traieste in concubina t. In caz Ca parinfii sunt numai cu
legatura civila, se trece numele ambilor parinfi, dar in rubrica observaliu-
nilor se scrie : Pdrinfil sunl name! cu legöturd civIld ;" iar in rubrica :
legitim-nelegitirn", nu se scrie nimic, nici un semn (nu se trage linie).
Legitimitatea copiilor nu este totdeauna sigura, si nici nu se poate
dovedi cu aceea usorinfa cu care se poate nelegitimitatea. Pentru aceea
dreptul roman se foloseste la dovedirea legitimitalii, in favoarea copiilor,
de o prezumpliune, care a fost adoptata si in dreptui canonic. Aceasta
prezumpfiune este : - Tato! este acela pe care 11 amid cdsdtoria valicid.
(Pater est is, quem iustae nuptiae demonstrant'."
Pe baza acestei prezumptiuni se considera legitimi toji copiii cari
s'au nascut dupa incheierea casatoriei si sub durata aceleia, chiar si in
cazul, cand femeia ar trai in concubinat cu alt cineva ; asemenea se con-
sidera legitimi chiar si atunci, cand parinfii ar afirma sub juramant ca nu
sunt legitimi, afara de cazul cand s'ar aduce probe contrare evidente (Ex.
bärbatul n'a putut avaa impreunare cu aceea femeie 11 luni inainte de nastere.)
Se considera legitimi toli copiii cari s'au nascut macar dupa 6 luni
dela incheierea casatoriei, sau Lmacar in a 10 luna dea incetarea viefii
conjugale.1)
Soful al doilea, sau cel care se crede neindreptafit, poate reclama
impotriva acestei prezumptiuni, dar pana ce va dovedi contrarul se consi-
dell ca si tatal legitim, gall de cazul cand copilul s'ar fi nascut inainte
de 6 luni dela incheierea casatoriei a doua si soful protesteaza impotriva
legitimitatii. Daca nu reclameaza, se considera ca-1 recunoaste de al sau.
Copilul nascut la 10 luni dupace parinfii au fost desparlifi bisericeste
dela pat si masa, se considera nelegitim afara de cazul cand barbatul ar fi
reluat legatura matrimoniala cu sopa sa, cand apoi, iarasi se validiteaza pre-
zumpf iunea : Tatal este acela, pe care il arata casatoria valida."
Copilul pe care 1-ar naste o femeie care traieste desparfita, in mod
arbitrar de soful ei legitim, se considera legitim, pe baza prezumpfiunii :
Teal este "; sofului ii revine sa dovedeasca contrarul.
Un alt efect, pentru copii nascuti din cdsátorie validà, este
dreptul de mo$tenire, care se reguleazd prin dreptul civil al fie-
carei rani.
658. b) Legitimarea copiilor. Legitimarea copiilor se
poate face : 10. prin rescript papal (legitimatio plena); aceasta
legitimare nu are efecte civile 5i se face in cazuri exceptional
de delicate si momentuoase, in formä de gratie ; 2. prin sane-
liunea fn rcidácind a cösdloriel /nuclide (legitimatio plenissima);
despre aceasta va fi vorbä mai pe larg la locul Om. 3. Legiti-
mare prin casdloria suburmald a parinfilor (legitimatid plenior).
Legitimarea prin c5s5toria suburmatä a parintilor nu se
I) Durata minima a graviditafii e de 6 luni, cea maxima e de 9 luni
si 10 zile,

www.dacoromanica.ro
432

rezutná in aceea cá parohul, dupä casätoria parinfilor, va in-

semna in rubricile observafiunilor dela matricola botezafilor la
copiii nascufi nelegitim, ca sunt legitimafi prin cdsätoria subur-
matä a pärinfilor. Aceasta este o procedurd veche, necorectá.
La procedura corectä a legitimärii prin casätoria suburmatã
a pärinfilor trebue sa se obserye urmätoarele :
1°. Taal trebue s5 recunoasca copilul de al ski. Aceasta
o face prin o declarafie in scris facutd inaintea notarului public,
sau si inaintea parohului si a lor doi (2) martori.
Dacã tatal este mort, declarafia lui se poate suplini cu
fasiunea sub juramAnt a lor doi (2) martori, cari márturisesc ca
tatal copilului nelegitim, pand ce era in viafa totdeauna 1-a recu-
noscut de al s'au si a avut intenfiunea serioasd sà-1 legitimeze.
2°. Pdrinfii naturali trebue sä dovedeascd ca au incheiat
cásatorie validá dupa rânduiala 13isericii (deci, nu numai cAsd-
toile civilà). Dovada aceasta se face prin prezentarea extrasului
matricular din matricola cununafilor.
3°. Parinfii naturali trebue sá dovedeascd cd in timpul con-
ceperii erau liberi sd incheie cdsátorie, adecA nu exista intre ei
nici o pieded de cdsätorie. Dovada aceasta se face prin un
certificat dat de alit' paroh.
Toate aceste documente, impreund cu extrasul de botez al
copiiloriunelegitimi, se anexeaza la o cerere inaintata Ordinariatului,
cerand sa declare copiii in chestiune de legitimall pria clIslitoria
suburmald a parinfilor, si sa dea facultate, ca aceasta legitimare
sa se introducd in matricola botezafilor la 'rubrica DObserva-
fiunio, cu provocare la rescriptul in chestiune al Ordinariatului.
Numai dupä primirea acestui rescript se poate trece la
rubrica observdrilor clauzula, care de comun este urmätoarea :
DS'a legitimat prin cds5toria suburmatd a mamei cu N. N. in-
tamplata la luna . anul , in biserica gr. cat.
din ., ; iar introducerea ulterioará a legitim5rii s'a ordo-
nat cu rescriptul Ven. Ordinariat episcopesc gr. cat. de
. . . ., din sed. Consist. dela . . . . luna . . . . anul a
Urmeazä, apoi, data introducerii ulterioare si semnAtura paro-
hului care a sávfirsit-o.
Copiii legitimafi prin casätoria suburmata sunt egali intru
toate drepturile (cu privire la efectele canonice ale cdsätoriei)
ca si cei legitimi.1
1) Dupä dreptul Bis. latine sunt iregulari pentru episcopat, cardina-
lat si la abalia sau prelatura ce se zice nullius." Can. 331 § 1, 1 ; 232 §
2, 1; 320 § 2,

www.dacoromanica.ro
 433

5. Subiectul st ministrul cgsatoriei.

659. 1°. Subiectul cdsliforiei. Subiectul casatoriei, con-
siderata intru cat este un contract numai, o legatura naturala
(ex. : casatoria necrestinilor), sunt tof oamenii, cari sunt liberi
de orice piedeca de casâtorie, fie aceea de drept natural, de drept
divin, sau de drept uman.
Considerata casatoria intru cat este si sacrament (ex. : ca-
satoria intre crestini), subiectul csatoriei este fiecare om (barbat
sau femei) botezat si liber de orice piedeca de casatorie, atat
de drept natural si divin, cat si de drept uman (bisericesc).
660. 2°. Ministrul cgsiltoriei. Mai de mult erau un ii
autori, cari sustineau ca contractul matrimonial se poate desparti
de sacrament, si ziceau cd materia sacramentului casatoriei ar
fi contractul sau invoiala contractantilor, iar forma cuvintele
prin cari preotul binecuvanteaza acest consens ; si, prin urmare,
ministrul casátoriei ar fi insusi preotul cununator.
Aceasta invatatura astäzi este perimata, iar cea contrara,
care sustine cd intre crestini contractul matrimonial nu se poate
despärfi de sacrament, si deci, cei cari incheie contractul sävar-
sesc totodata si sacramentul, este astäzi comunä si se razima
pe o certitudine moralà.1)
Prin urmare, ministri sacramentului casatoriei sunt tn515i
confractaniii 5i nu preotul cununator, care este numai martor
autorizat si impus prin legea bisericeasca (martor calificat).
6. Materia si forma cgslitoriei.
661. S'a constatat in cele de mai nainte, cd in casato-
ria crestina nu se poate desparti contractul de sacrament ; prin
urmare, aceeasi este materia si forma sacramentului, care este si
a contractului. Ori, materia unui contract este lucrul cu privire
la care se face invoiala, iar invoiala se face cu privire la pre-
darea unui drept oarecare.
Astfel stand lucrurile, in contractul matrimonial maferia re-
moM, departaM, sunt trupurile contraclaulflor, sau mai bine :
dreptul reciproc asupra trupului (ius coeundi), care drept se
invoiesc contractantii sa si-1 dea unul altuia ;2) iar maferia apro-
1) S. Alf. I. c. n. 897 ; Aichner 1. c. p. 556, 5 ; Cappello I. C. n. 32.
2) Acest drept este obiectul esential al contractului matrimonial, pe
când deprinderea acestui drept, sau uzul, nu este de esentà. Vatámä acest
drept si, deci, pbcAtueste, nu numai impotriva castitatii, ci si a justitiei si
a sfinteniei legaturii conjugale, cel ce dupd Incheierea casatoriei, abuzeaza
de trupul sätt singur sau prin aceea, cd fl impArtaseste altora.

28
www.dacoromanica.ro
434

pieta, este insasi predarea acestui drept, exprimata prin o invo-

iala manifestata prin semne sensibile.
662. Forma sacramentului casatoriei este aceeasi ca si
a contractului : insasi acceptarea reciprocd a dreptului asupra
trupurilor.
AVM materia, cat si forma, predarea si acceptarea reci-
proca a dreptului conjugal, se exprima prin cuvinte sau semne ;
prin urmare, putem zice cd vorbele sau semnele prin cari se
exprima consensul, sunt materia si forma sacramentului casato-
riei : materia, Intru cat exprima predarea reciproca a dreptu-
lui asupra trupului, si forma intrucat exprima acceptarea reci-
proca a acestei preddri.
Aceasta este pareraa cea mai comund astazi intre teologi
si aproape certá.l) Oficial Biserica Inca nu s'a declarat nici cu
privire la ministru, nici la materia si forma acestui sacrament.
7. Felurile clisatoriei.
663. Sunt diferite feluri de cas'atorii si deosebite denu-
miri, pe cari le intalnim in tratatele despre casatorie. Asa :
1°. Casatoria adeudrald sau validd, este aceea care s'a in-
cheiat Vara nici o piedeca nimicitoare de casatorie. Casatoria in-
cheiata cu vreo piedeca nimicitoare este invalidd sau mild ; cea
incheiatä cu vreo piedeca impiedecaloare este valida, dar ilicild;
iar cea incheiata fara nici o piedecd este si valida si licita.
2°. Casátorie legitimd este aceea care s'a incheiat valid
intre cei nebotezati, adeca intre necrestini ;2) se numeste asa
pentruca este incheiatd conform legilor dreptului natural si po-
zitiv uman.
30 Casatorie ratificald (matrimonium ratum), este casatoria
valid incheiatä intre crestini, dar neconsumata prin impreunare
trupeasca (copula carnalis). Este o casatorie confirmata, rati-
ficata prin caracterul de sacrament, dar neconsumata Inca prin
actul conjugal.
4°. Casatoria ratificatd 5i consumed (matrimonium ratum
et consumatum), este casatoria ratificata (intre crestini) si intre-
gitä, consumata prin impreunarea trupeasca, care, dupd cum se
poate vedea, nu este de eserif a casatoriei, ci este numai un
complement, o intregire a cdsatoriei ratificate.°)
1) Aichner, 1. c. p. 556 urm.; Cappello 1. c. n. 30-31; Aertnys-Damen,
1. C. n. 626; Veruneersch, 1. c. n. 741; Noldin-Schmitt, 1. C. n. 508.
2) Cod x. C. 1015 § 3.
3) Cappello, 1. c. n. 7.

www.dacoromanica.ro
 435

CAsAtoria se presupune consumatá, dacd solii de casätorie,

rclupd incheierea ca' satoriei, au locuit impreund, care presupunere
,cedeazd adevärului, in caz cd s'ar dovedi contrarul.
5. Casdtorie putatiod (de buna credinfd) este cdsátoria in-
validä pentru vreo piedecA nimicitoare ascunsä, incheiatä in
cbuna credinfa de amandoi sau macar de anul dintre contractanfi.
Astfel de ca' sätorie rdmâne putativä pâtia atunci pand când
amândoi sofii de cds5toriei ajung la cuno5tinfa sigurd a invali-
,dit'dfii cäsàtoriei. Indatace au cunoscut sigur aceasta nulitate, cS-
satoria inceteazd a mai fi putativd, 5i trebue sa se conteneasca
dela uzul Casatoriei, cerând dispensd dela piedeca existentä,
ceeace daca nu se poate da, casatoria fiind nulã, fiecare parte
este liberá de orice legSturd.
Putativd se considerd numai casätoria invalidd incheiata in
'faf a Bisericii in buna credinfa 5i cu ignorarea piedecii ; cdsãtoria
pur civild nu se bucurd de aceasta favoare in fafa Bisericii, deci nu
se considerd putativá.')
Copii nascufi din cásátorie putativä se considerd legitimi.
6. Cdsátorie atentald (m. atentatum) este casatoria invalidä
incheiatd cu piedecd nimicitoare. Piedeca, insà, trebue sa fie cu-
noscutä ambilor contractanfi ; in caz cã numai unul o cunoa5te,
este cásAtorie putativ.d.
7. Casãtoria bisericeascd sau canonicd, este aceea care s'a
incheiat observând toate dispozifiunile canoanelor.
8. Casa' torie civild, este casátoria incheiatä in fafa ofiferului
starii civile, observând dispozifiunile legii civile.
9. CAsatorie publicd este aceea care se incheie in fafa Bi-
sericii, inaintea preotului 5i alor doi materi, observand dispozifiu-
nile bisericesti cu privire la vestiri.
10 CAs'atorie ocul(d este aceea care se incheie numai in
fafa preotului 5i alor doi martori, omifand vestirile.
Un fel de cásátorie ocultA este cAsátoria fa corWiinid, care
se incheie in taind färd vestiri, in fafa preotului numai 5i alor
doi martori, a5a ca tof cei cari au fost prezenfi la acel act sä
fie obligati a pästra secretul.
Astfel de casatorii nu se admit nttmai in cazuri speciale 5i dupd ce
episcopul, examinând bine chestiunea, a dat permisiune. Caz special este,
buna oara, cand un barbat 5i o femee traiesc in concubinai ocult, a5a,
insa, ca in fata lumii se considerä ca sunt casatorili.2) Acestora li se per-
mite sa incheie casatorie In congiintd. Certificatul despre aceastd casato-

Noldin-Schmitt, 1. c. n. 513, 2, b. a.
2) Benedict, XIV. Const. Satis v obis 1/2, 17 Nov. 1741.

28*
www.dacoromanica.ro
436

rie se trimite direct episcopului, care il trece intro matricold specialA sr

se pastreazk in secret, ramanand obligat sai ;pastrezd secretul alât episco-
pul actual, cat si urmAtorii. Asemenea este obligat fiecare sof de casátorie,.
afard numai dacd celalalt sof s'a invoit sd se divulge. Obligaliunea epi-
scopului, insd, de a 'Astra secretul inceteazd in caz cd ar ameninfa vreunt
scandal sau ceva jignitor pentru sfinfenia sacramentului.
Legile civile de astdzi nu permit astfel de cdsAtorie.
11. Ca'sätorie clandestind, este aceea care nu este Inche-
iala in fafa Bisericii prin parohul propriu sau alt preot autorizat
spre aceaste i in prezenfa alor doi martori./) Asemenea este
clandestind i casätoria civilä i ceea care se incheie inaintea
ministrului acatolic.
12. Casätorie morganalicd este aceea care se incheie cu o.
femeie de o un rang inferior si cu condifia ca femeia pi
copiii ce se vor naste sd fie exclusi dela mostenirea tatdlui, si
nu li se permite nici sd-i poarte numele. Femeia primeste 0.
dotä fixe) la incheierea logodnei i altceva nimic.
Se mai numeste i casatorie de mdna sidngd, sau cdsdio-
rie salicd, adecd dui:4 legea salicdM

8. Dreptul Bisericii cu privire la sacramentul cgsgtoriei.

664. E cert ca. Intre cei botezafi nu se poate incheia
easatorie valida fár5 sa fie totodatà si sacrament ; contractul
matrimonial aici nu se poate despdrfi de sacrament.
Biserica singurd a.primit dela Cristos, intemeietorul sacra-
mentelor, puterea si dreptul de a administra sacramentele si de
a fixa cele ce se cer la administrarea i la primirea validá pi
licifa a acelora. Prin urmare, singurà Biserica care dreptul a
fixa ce se cere la administrarea i primirea valida si licita a
cAsAtoriei Intre crestini.
Aceasta este inv5fatura adevaratã a l3isericii impotriva rá-
täcirilor protestanfilor, cari negand caracterul sacramental al
casätoriei, i considerându-o ca si un simplu contract, atribuesc
autoritäfii laice dreptul de a hotari condifiile validitãfii si nulitáfii
casatoriei. Asemenea i impotriva unor catolici, cari despdrfind
contractul matrimonial de sacramentul casátoriei, Inck priveste
contractul matrimonial atribuesc statului dreptul de a dispune
asupra validitalii sau invaliditãf ii lui, iar cu privire la sacrament
atribuesc I3isericii.
1) Conc. Prov. II. t. 4. sect. I, C. 3, 823.
a) Morgengabe, de aici cAsätorie :morganaticA.
a) Legea salicd era o lege prin care femeile erau excluse dela suc-
cesiunea tronului in Franla.

www.dacoromanica.ro
 437

Prin urmare, numai Biserica are puterea 5i dreptul de a

prescrie condifille cari se cer la validitatea 5i liceitatea casa-
toriei intre cre5tini ; ea are dreptul a fixa piedecile nimicitoare
i impiedecatoare, a judeca chestiunile matrimoniale si tot ce
prive5te validitatea sau nulitatea casatoriei ; a judeca asupra
,despartirii de pat 5i masa ; a judeca cu privire la efectele esen-
fiale ale casatoriei, cum sunt : conlocuirea sofilor de casatorie,
puterea 5i dreptul parinfilor asupra copiiilor, legitimitatea aces-
tora 5. a. .
Legile malrimoniale aduse de Biserica obliga pe tofi cei
'botezafi nu numai catolici, ci 5i eretici, schismatici 5i apostafi,
.afard de cazul chid Biserica ar fi declarat in mod pozitiv ca
anume dispozifiuni -pe unii sau pe alfii dintre acatolici nu i-ar
privi.')

9. Dreptul autoritAtiii laice asupra cgslitoriei.

665. P. Cu privire la castitortile crestinilor. Auto-
-ritatea laica, civild nu are nici un drept a dispune asupra casa-
-toriei cre5tinilor, nici cu privire la piedicile de casatorie, nici cu
privire la efectele esenfiale. Motivul este, ca deoparte casatoria
intre cre5tini este sacrament, far de alta parte, singurd Biserica
are facultate de a dispune cu privire la administarea 5i primirea
valida 5i licita a sacramentelor.
Poate autoritatea laica sa dispuna cu privire la etectele
.civile ale casatoriei celor botezafi. Atari efecte, asupra cdrora
poate dispune autoritatea laica, sunt : contractele sofilor de casa-
lorie cu privire la bunurile materiale, drepturile femeii 5i ale
copiilor cu privire 'la bunurile tatalui, dreptul de mo5tenire, can-
litatea dotei 5i altele de aceasta natura.
Cat priveste obligafiunea de a observa dispozifiunile Sta-
dului privitoare fa casatorie, e de notat ca :
0) daca acele sunt neoneste, nu pot fi observate, afara
numai in cazuri extraordinare, pentru a incunjura unele rele mai
mari, 5i dacd autoritatea superioard bisericeasca a5a va vedea
,de bine.
b) Legile civile matrimoniale, cari nu confin nimic neonest
i se referesc la efectele pur -civile ale casatoriei, trebue obser-
vate, 5i obliga in con5tiinfa, in caz, cã acele nu trec sfera de
competinfa a Statului in aceste chestiuni. Trebue observate, de5i
nu obliga in con5tiinfa, 5i atunci cand trec peste aceasta sfera,
1) Cappello, 1. c. n. 66.

www.dacoromanica.ro
438

ex. in cazul and s'ar referi la legitintitatea copiilor ; ai aceasta

din iubire catre copii, ca sa nu fie lipsifi de efectele civile ale
asatoriei.')
Sunt cazuri and casátoria se poate 5i trebue incheiatá 51.
neobservand dispozifiunile legilor civile, ex. and este in joc:
mantuirea sufletului contractanfilor.
666. 2°. Cu privire la cdsdloride necre0inilor. Auto-
ritatea laica poate sa dispuna cu privire la- casatoriile necre5tini-
for, 5i anume : poate statori piedeci nimicitoare 5i impiedecatoare..
Toate aceste dispozifii, insä, i5i pierd valoarea atunci and s'ar
impotrivi dreptului natural.
Motivul pentru care casátoriile necrestinilor sunt supuse
dispozifiunilor autorifàfii laice, este, a aceste casatorii sunt numai
contracte naturale, 5i prin urmare, ca 5i toate contractele natu-
rale se conduc pe langa normele legii naturale divine 5i
dupa cele ale autoritafii civile.
Aceasta se vede 5i din practica Bisericii, care a considerat
invalide casatoriile necre5tinilor, clacd s'au incheiat cu vreo pie-
dea nimicitoare statorita de autoritatea laic5.2)

Arlicolul IL
Logodna.
1. Natura Logodnei.
667. 1°. Logodna este o tnvoia/d prin care doud per-
soane determinate, de sex divers 0 capabile sd Inchele cdsd-
torie, promil cu adevdrat, serios, liber i reciproc, cd vor
tncheia cdsdforie.
Din aceasta definitie rezultä, 0' logodna este o promislune d° càsä-
toile, si ca atare obliga intocmai ca si alte promisiuni. Aceasta obliga-
tiune este determinatá de intentiunea celui care promite. Cel care inten-
tioneaza sa se oblige numai din caritate, acela este obligat asa dupá cum,
obliga caritatea, care nu obligd cu incomodare prea mare. Cel care intentio-
neazá sa se oblige pe baza jusbliei, este obligat sä implineas0 promi-
siunea in conformitate cu materia ei, adeca in materie grea este obligat
sub pacat greu, iar in materie u3oard este obligat sub pacat usor. Promi-
siunea solemnä, ex. in fata martorilor, sau in scris si cu anumite forma-
litati si ceremonii sau cu jurgmânt, obliga pe baza justitiei.
Obiectul promisiunii de cas-atorie este asätoria valida 5i
had, pe care o promite ca o va incheia ; nimeni nu se poate-
obliga la o cdsätorie invalida sau ilicita. 0 promisiune care at.
1) Cappello, 1. c. 11. 74
2) S. Congr. de Propaganda Fide, 26 lunie 1820.

www.dacoromanica.ro
 439

avea ca obiect o cásalorie invalidd sau ilicitä, este invalidd.

Prin urmare, ceeace invalideazd sau face ilicità cds5toria, aceea
invalideazd 5i promisiunea acelei cdsätorii, adecd logodna.1)
Pe baza aceasta este invalidã logodna aceea, care are ca obiect o
cdsatorie invalidd, chiar i atunci, cam' piedeca nimicitoare S'ar descoperi
numai dupd savArsirea logodnei, deoarece in momentul când s'a facut pro-
misiunea persoanele au fost incapabile a Incheia cAsatorie; asemenea este
invalidã si atunci, cAnd s'ar cunoaste piedeca i logodna s'ar face sub
conditiune : dacd ia dIspensa Papa". In aceste cazuri, dacd au cerut si
Ii s'a dat dispensg, i vreau sa se casátoreasca, trebue sa relnoiasca lo-
godna, deoarece inainte de dispensa a fost invalida, i deci, fiecare fiber
de orice ob1igatiune.2)
668. 2°. Logodna solemnil Dupä practica I3isericii
rgsAritene logodna se face solemn inaintea preotului 5i cu bine-
cuvântare bisericeascá. Aceasta este logodna solemnd.
Pentru validitatea cäsátoriei nu este absolut necesar sa pre-
meargd 5i logodna solemnä, a5a Ca e validä cdsätoria incheiatd
5i Vara de ea. Totu5i e folositoare 5i este rânduitä de Bisericd
ca 5i un mijloc potrivit, deoparte pentru a indeplini cele prescrise
pentru incheierea casatoriei valide, de alta parte pentru a pre-
intimpina alte rele. 15a, este potrivitd logodna inainte de inche-
ierea cds'aloriei pentru ca in intervalul dintre logodnd 5i actul
cäsätoriei, sd se poatd sAvir5i vestirile prescrise, examinarea 5i
instruirea mirilor ; pentru ca mirii sd se poatà cunoa5te mai bine,
a5a ca dacd s'ar prevedea cà incheiarea casätoriei proiectate ar
fi o nefericire pentru contractanfi, singurd aceasta imprejurare e
motiv suficient pentru desfacerea logodnei ; si in sfAr5it e po-
trivitd logodna 5i pentru aceea ca sa se poatd pregAti cele de
lipsa pentru cununie.3)
2. InsuOrile logodnei.
669. Promisiunea de casAtorie, sau logodna, trebue sá fie :
1. adeveiratö, prin ce se exclude promisiunea fictivä, sau
simulatâ ; adec'd promisiunea de casatorie trebue sa fie fácutä cu
intentiunea de a se obliga, lipsa acestei intentiuni invalidând pro-
1) SA nu se confunde promisiunea unui lucru ilicil, care e invalidd,
ex.: o casdtorie invalidd sau ilicità pentru vreo piedecd canonia, i pro-
miliunea mead a unui lucru licit, care e validä, ex.: promisiunea unei Ca-
sátorii lard stirea parintilor, care de altcum nu se izbeste de nici o piedecd
impiedecatoare sau nimicitoare. Este invali15, cand parintii pe motiv just
nu s'ar invoi, deoarece in acest caz, casátoria este ilicitA. Noldin-Schmitt,
1. C. n. 526, 4 ; Conc. Prov. H. t. 4, s. I. t. 3, § 33.
2) Aertnys-Damen, I. c. n. 642, qu. 1.
3) Noldin-Schmitt, 1. c. De obiceiu in cele mai multe cazuri
logodna solemnd cu binecuvântare bisericeascA se face in biserica deodatä
cu cununia, iar pentru ca sd fie timp pentru vestiri scl, se anunta de cu
vreme parohul, care, apoi, face vestirile.

www.dacoromanica.ro
440

misiunea. Pentru forul extern, insá, trebue doveditä simularea

intenfiunii, deoarece aici, odatà s'avarsitä dupá toatä regula, se
considerä ca si valicla pand ce se dovedeste contrarul. Deci,
promisiunea fictivä este invalida pentru forul intern, iar in cel
extern se considerd adevArata" 5i validá pAnd ce nu se va do-
vedi contrarul ; iar de cumva, prin simularea aceasta, cel vizat
ar suferi o claurfd, aceasta trebue reparatd, dacá nu se poate
altcum, chiar si cu incheierea easätoriei.
E de notat, cd aceasta obligatiuna de a incheia cOsAtoria promisä
fictiv nu re7ultà in virtutea contractului, a invoielii, care Vara inten-
tiunea de a se obliga, nu exista, nici chiar in cazul ca ar fi intAritä promi-
siunea cu jurâmânt, deoarece acesta are acceasi naturá ca $i promisiun'ea
pe care o intareste, ci din datorinta da a repara dauna facutà.
Cel care promite cásAtorie In mod fictiv comite pAcat greu, mintind
in materie grea.
2°. Promisiunea trebue sa fie bine chibzuita ?i liberd, deoa-
rece induce obligafiune grea, si nimeni nu se presupune ca ar
lua asupra sa o astfel de obligafiune numai Iiindcd a cunoscut-o
bine si a fost liber sa o fac5.
Chibzuinta ce se cere este aceea, care e deatuns pentru a sávarsi o
lucrare omeneascá perfecta ; sau care se cere pentru ca o lucrare sd poata
fi imputata cuiva ca si päcat greu. Chibzuinta pe jumatate (deliberatio
semiplena), nu este suficientá pentru validitatea logodnei.
Libertatea care se cere la incheierea logodnei este aceeasi ca $1 la
validitatea casatoriei.
In forul extern totdeauna se presupune chibzuinta si libertatea ce-
rutä, panA ce nu se dovedeste contrarul.
3°. Prornisiunea trebue s'a fie reciprocd, deoarece logodna
este un contract oneros, contract bilateral, 5d deci, nu
este deajuns simpla acceptare numai a promisiunii din partea
celuialalt, ci se cere o repromisiune, care se poate face
in scris sau cu graiu viu. In consecinfA, logodnele pe cari 1 e-ar
incheia pärinfii in numele fiilor (absenfi sau nevrastnici) nui
obliga' pe acestia numai dupä ce, cunoscându-le si putându-le
jucleca, dupd ce au ajuns la vras sta cerutá, le-au aprobat.
In caz ca unul promite cásatorie WA ca celalalt sa repromita si el,
avem un contract unilateral, o promisiune gratuitä care nu este logodna
adevAratà. In acest -caz cel care promite este obligat sa plineasca promi-
siunea, nu in virtutea justitiei, ci numai a fidelitatii ; iar partea care n'a
promis este liberä, n'a contractat .nici-o ob1igatiune.1)
40 . Promisiunea trebue sá fie intre doud persoane de sex
divers: intre un barbat si o femeie, deoarece obiectul logodnei
este csasAtoria valicrã si licit:6, care numai intre until si /ma se
poate incheia.
9 Cappello, 1. C. n. 82, 40.

www.dacoromanica.ro
 441

5°. Persoana cäreia i se promite casalorie trebue sA fie

rkterminalö, deoarece casaloria adeváratá se poate incheia nu-
mai
, cu una persoand in mod sigur determinatd.
6°. Persoanele cari i5i promit reciproc casatorie trebue sd
fie juridic capabile sa incheie casätorie valida 5i licitä, deoarece
s'a vdzut, cä promisiunea al cArei object este o cdsätorie inva-
lida" pentru vreo piedecã canonicd nimicitoare, sau ilicita pentru
vreo piedeca impiedecdtoare, este nuld.
Incapabili sunt toll cei cari nu pot s& incheie casatorie valid& si
licitA. In special :
o) Nebunii, afarA de cei cari au intervale lucide ; cei bell ; cei cari
stint orbi si surdo-muti din nastere.
b) Este invalid& logodna incheiata intre cei cari nu pot incheia cAsa-
toile validä si licitA pentru vreo piedeca oremelnicd de casAtorie, atunci
daca intentioneaza incheiarea casAtoriei inainte de incetarea piedecii. Nu
este invalidA atunci, daca se intentioneazA incheierea cAsAtoriei dupd ince-
tarea piedecii.
In caz ca ar exista piedec& de casAtorie de la care nu se ()ode sau nu
s? dd dispensà, logodna este invalida, deoarece cat timp exista astf el de
piedeci, cAsatoria este invalida ; deci, o promisiune de cAsAtorie al cArei
obiect este o cAsAtorie invalidA, sau fie chiar gi numai ilicitA, este nulA.
Asemenea este invalid& logodna si atunci, cand, fiind piedeca dis-
pensabila (dela care se poate da dispensa), mirii incheie logodnA In mod
obs-olu(, deoarece, panace exista piedeca respectiva, nu se pot obliga in
mod absolut la incheierea cAsAtoriei.
c) Este invalida logodna incheiatA intre o persoanA liberA si una
cAsAtoritA, sau intre cloud persoane cAsätorite, fAcutA cu intentiunea, ca,
dupA moartea sotilor respectivi, se v or cAsatori.1)
d) Este invalidA logodna incheiata ctt invoiala ca sA fie excluse cere-
moniile bisericesti dela incheierea casatoriei ; sau ca sA nu se spovedeascA
$i cuminece inainte de cununie. Motivul este, cA in acest caz se promite
o casAtorie ilicità, deci si promisiunea ei este nulA.2)
el Este invalida logodna dna din casAtoria ce se promite ar rezulta
neintelegeri grave, urà sau dusmAnie intre rudenii, sau vreo rusinare mare
pentru familie pentru prea marea inegali tate cu privire la starea sociala ;
precum si atunci cand ar rezulta alte scandaluri grave. In aceste cazuri
contractantii sunt obligati in virtu:ea caritatii si inlature aceste inconve-
niente pentru familia lor. Dioarece, insa, caritatea nu obligA cu incomo-
dare prea mare, in caz cd nu s'ar putea retrage fail prea mare incomo-
dare de la implinirea promisiunii de cAsAtorie, aceasta este valida si licitA.3)
670. E validd logodna, dacá se incheie, ins5, sub con-
difiune onestä 5i posibild. Motivul este, cd logodna este un con-
tract, care se poate desface, deci, se poate incheia 5i sub con-
1) Gaspard, Tractatus canonicus de matrimonio, 1904, n. 62 ;
Capello, I. c. n. 83.
2) Gasparri, 1. c. n. 64.
3) Cappello, I. c. n.; Noldin-Schmitt, I. c. n. 533.

www.dacoromanica.ro
442

difiune, dela care, apoi, atarna obligafiunea promisiunii de casa-

toile. Anume :
ct) daca condifia a lost pentru Drezinte (de praesenti), lo-
godna este valida indata ce se verifica condifia ;
p) daca condifia a fost pentru viitor 5i rezoluliv6 (de futuro
contingenti resolutiva), logodna este valida, dar verificându-s con-
difiunea, devine nula ;
y) dac5 condifia a fost pentru viitor 5i suspens.vd (de fu-
turo contingenti suspensive), deosebim urmatoarele cazuri :
1°. daca condifia a fost onesta, valoarea logodnei se sus-
penda pand la verificarea, implinirea condifiunii, dupa care lo:
godna devine valida de plin drept ; iar contractanfii sunt obligaft
sa astepte verificarea, a5a Ca cel ce s'ar retrage mai de graba
5i fara motiv just, sau impiedeca verificarea, pacatue5te 51 nu
poate incheia alta logodna valid5 inainte de ce s'ar desface cea
de mai nainte. In caz Ca nu se verified condifiunea, invoiala
cade dela sine 5i sunt liberi ambii, afard de cazul, când ar fi
revocat condifia, fie in mod expres, fie tacit, ex. prin impreu-
nare trupeasca (copula carnalis).
2°. Daca condifia suspensivd a fost neonestei, inainte de
implinirea ei nu exista nici-o obligafiune de a a5tepta implinirea
ei, 5i deci ambii sunt liberi sa incheie alta logodna. In caz Ca
aceasta condifiune neonesta s'ar verifica, parerea comuna ester
ca nici atunci nu exista obligafiune de a implini promisiunea,
deoarece un act neonest 5i nul dela inceput (cum a lost acesta
inainte de implinirea condifiunii), nu poate deveni onest 5i valid.
prin implinirea condifiunii neoneste, numai in cazul Ca s'ar face
o noud promisiune, deci o nou5 invoiala. Existd, insa, in acest
caz obligafiunea de a repara daunele cauzate, obligafiune izvo-
rita din contractul : .facio ut des." Si dna* aceste daune nu
se pot repara altcum numai prin casatorie, este obligat la
aceasta ; ex. loan promite casátorie Mariei cu condifia ca aceasta
sa se lase sa pdcatuiascd cu ea inainte de incheierea casatorieL
Inainte de implinirea acestei condifiuni neoneste, loan nu este
obligat la nimic pe baza promisiunii ; dupd implinirea condifiunii,
fait o noud promisiune, asemenea nu este obligat sa o ia in.
casátorie pe baza promisiunii vechi. Este obligat, insä, sa repare
paguba, ceeace, de reguld, nu se poate numai prin aceea ca o
va lua in casatorie ; daca o poate repara pe altä cale, nu este
obligat sa o ia incasatorie.
Este invalid5, din insa5i firea lucrului, o logodna incheiaa

www.dacoromanica.ro
 443-

sub o condifiune suspensiva, care este indreptata impotriva sub-

stanfei promisiunii sau a casätoriei.1)
671. Nota. Logodna, intocmai ca si alte contracte i ca si cã-
sãtoria se poate incheia si prin procurator. Procuratorul insa, trebue sä
primeasca autorizatie in scris dela mandantul salt determinând si persoana
cu care se incheie logodna, iar partea prezentà sä accepte a incheia lo-
godna cu cel absent prin mandantarul respectiv.
Autorizatia este invalia daca mandantul:a murit inainte de execu-
tarea ei; asemenea i daca si-ar fi schimbat intentiunea inainte de logodnA,
dar n'a avut timp suficient sä o comunice aceasta mandatarului.

3. Aecesoriile logodnei.
672. De comun, pe langa invoirea reciprocd, pentru intd-
rirea promisiunii de casatorie, la logodna se mai adaug si alte
accesorii. Dintre aceste vom aminti urmatoarele :
1°. Jurilmantul. Pentru validitatea logodnei nu se cere
nici un juramant, dar pentru aceea se poate adauge la promisi-
unea facuta, intocmai precum, in unele locuri, se practica la cu-
nunie. Acest jurämant este juramant promisoriu, i ca gam-
este un ce accesoriu, a carui obligatiune este in functi Line de
obligafiunea convenfiei incheiate intre logoclnici, careia insa nu-i im-
prumutan ici o firmitate speciala, dupa principiul : iuramentum pro-
missorium sequitur nolyram et condijiones oclus cui adiici-
Mr.") Prin urmare, logodna invalida dela inceput nu devine va-
lidd prin juramant ; iar dacd inceteaza obligafiunea unei logodne
pe motiv just, inceteaza 5i obligafiunea juramantului sub care
s'a facut.
673. 2°. Pedeapsa conventiona15. Uneori se fixeaza la
logodna o pedeapsa pentru cel care nu se va finea de cuvant
5i va desface logodna, adecd cel care va rezilia va plati, ca
pedeapsa, o anumita suma. Incat prive5te liceitatea 5i validita-
tea acestei pedepse convenfionale, parerea comund a feologilor
este, ca o atare pedeapsa fixata Vara deosebire, atat pentru cel
care ar rezilia pe motto just, cat 5i pentru cel care ar rezilia
Ord molly jus,, este 5i ilicita 5i invalida deoarece prin frica
de aceasta pedeapsd se vatama libertatea care se cere la in-
cheierea casatoriei.
Se deosebesc parerile autorilor cand este vorba de valoarea
pedepsei convenfionale fixata numai pentru cel care ar rezilia
fdrã molly just. Atat parerea negativá, cat 5i cea afirmativa
este destul de probabila, pentru aceea in practica nu se poate-
1) Cappello, 1. C. n. 99.
2) Codex. C. 1318 § 1.

www.dacoromanica.ro
444

-urgita implinirea obligafiunii nici in forul intern, nici in cel

-extern.9
674. 3°. Arvuna. Sub arvuna la logodna se infelege
un dar ce il face mirele, sau parinfii lui, miresei ; miresa, sau
parinfii ei, mirelui in semnul logodnei 5i cheza5ia cdsatoriei.
Arvuna, care poate fi orce bun mobil, se da sub condifiunea ca
cel ce se va retrage dela casdtorie farã motiv just, are sa resti-
luiasca ce a primit, 5i va pierde ceea ce a dat ; iar dna se in-
incheie casatoria, fiecare reprime5te ceea ce a dat, sau macar
poate pretinde restiuirea, afara de cazul cand, dupa obiceiul
locului cele date reciproc se considera ca 5i donaliuni de
logodna 5i nu se mai restituesc.
Se deosebe5te arvuna de pedeapsa conventionala prin a-
ceea ca arvuna, de comun, se da in cantitate mai mica 5i se
da numai decal ca 5i dar, pana and pedeapsa se promite in
forma unei convenfiuni speciale.
Darea arvunei nu se impotriveste dreptului natural 5i nu
este oprita nici de dreptul canonic.2) Prin urmare, cel care re-
_ziliaza pe motiv just, i5i reprime5te ce a dat ; daca realiaza fall
motiv just, pierde arvuna data, iar cea pe care a primit-o tre-
bue sa o restituiasca.
Convenfiunile prin cari se stipuleaza, in caz de reziliere
lard motiv just restituirea dubla, tripla 5. a. m. a arvunei,
au natura pedepsei convenlionale 5i se judeca ca 5i aceea.
675. 40. Se deosebe5te arvuna de darurile sau donaliu-
nile de logodna, ce le fac mirii intre ei in semn de iubire.
Aceste, daca s'a incheiat casatoria, raman in posesiunea don
tarilor ; data, din vina donatorului, nu s'a incheiat cdsãtoria,
raman in posesiunea donatarului ; dacd din vina donatarului, sau
Tara vina cuiva, nu s'a incheiat casatoria, se restituesc dona-
torului. In unele locuri aceste nu se restituesc, ci raman in po-
-sesiunea donatarilor ; asemenea nici in cazul cand donatorul le-a
donat WA intenfia sa le mai reclame.
9 Aichner, 1. c. p. 581 ; Cappello, 1. C. n. 103.
2) Nu sunt admise arvunele prin cari s'ar da totodata si dreptul de
<le a rezilia. Motivul pentru ce este admisa arvuna, iar pedeapsa conven-
tionala reprobatä, este ca, deoarece pedeapsa nu se plateste pe loc, ci se
promite numai in viitor, se promite cu usorinta si in cantitate mare ; Ora
cand arvuna, fiindca trebue pratita pe loc la logodna, se da cu mai multa
chibzuinta si in cantitate mai mica. Prin urmare, nu subverseaza asa de
mare Irk& pentru pierderea arvunei date deja, ca si pentru eventuala pia-
platire a pedepsei conventionale. Sanchez, De Matrimonio, 1. 1. disp.
.35 ; Aichner I. C. p. 581 in nota.

www.dacoromanica.ro
 445.

4. Efectele logodnei.
676. Efectele logodnei valide sunt urmatoarele :
10. Obligailunea de a tachela cdsdloria promisa. Aceasta
obligafiune urgiteaza sub pAcat greu in virtutea justifiei.9 Mo-
tivul este, deoparte Ca logodna e un contract oneros, care obligg
in virtutea justifiei, iar de alta parte, cá obiectul promisiunii
acesteia este materie grava : cösátoria. Prin urmare, cel care fara,
motiv just nu impline5te promisiunea aceasta, savar5e5te pacat
greu impotriva justifiei, iar de cumva promisiunea a lost intaritd
5i cu juramant, savar5e5te Inca un pacat impotriva virtufii
religiunii.
Cel care, Fara motiv just, nu-si tine promisiunea, poate fi constrans
cu mijloace canonice sa incheie casatoria promisa ; cleoarece, insä, astfel
de casatorii silite de comun nu stint fericite, este mai consult a nti
aplica sanctiuni canonice, ci sa se incerce induplecarea celor renitenti prin
indemnuri si admonieri parintesti. Daca parohul va vedea ca astfel de
casatorie ar fi nefericita, va incerca, eventual, sa indemne partea pärasita
sa renunte la dreptul ski si O. consimleasca la desfacerea logodnei prin
invoiala reciproca. Este obligat insä cel renitent sa repare dauna cau-
zata partii parasite, ceea ce daca nu se poate face altcum, decat prin in-
cheierea casatoriei, ramane obligat la aceasta.
Cat prive5te timpul cununiei, daca in invoiala dela logodna
sau in contractul de casatorie, a fost fixat termenul, trebue sa
se incheie casatoria la acel termen ; daca n'a fost fixat, atunci
cununia trebue sa aiba loc in termenul and una parte va cere
in mod rafionabil. Amanarea cununiei, fard motiv just, peste ter-
minul fixat sau cerut, constutue pacat greu. In specie, sa nu se
amâne peste doi ani, dacd mirele 5i mireasa au ace1a5i domi-
ciliu ; peste trei ani, dacd n'au acela5i domiciliu. Pe motiv just
se poate am'ana 5i pang la 4 ani.°)
In acest interval de timp amândoi logodnicii sunt obligati
a incunjura tot ce ar putea impiedeca incheierea casatoriei pro-
mise sau ce ar putea da motiv parlii nevinovate sa desfaca lo-
godna. Si aceasta obligafiune urgiteaza sub pacat greu.
678. 2°. PcInd când dureazã validitalea logodnei taldi, nu
se poate fncheia alló logodnc1 valida. Nu pofi promite unuia
aceea cu ce e5ti deja dator altuia ; in consecinfa, cat timp du-
reazd validitatea logodnei intgi, cea de a doua este invalida, chiar
5i atunci daca s'ar face sub juramant (juramantul nu poate servi
de scut nedreptgfii), sau dacd cu a doua persoand ar fi avut
impreunare trupeascg. Motivul este, ca logodna a doua (fie sub
1) S. Alf. Homo apost n. 8.
2) Piclalion p. 496.

www.dacoromanica.ro
446

juramânt, sau cu impreunare trupeasca) este de plin drept nuld,

avand ca obiect un lucru ilicit.
Prin urmare, in caz ca cineva, logodit fiind, a promis casatorie altei
persoane cu care apoi a pacatuit, nu-i este permis sa paraseasca logodnica
intai si sa se cunune cu a doua, Mara de cazul când cea dinrai ar re-
nunta de bunavoie la dreptul sau (la ce, de altcum, nu este obligata). Daca
logodnica intai ar renunta la dreptul ei, atunci este obligat sa se casato-
reasca cu a doua, dar aceasta obligatiune nu rezulta in virtutea logodnei
a doua, care a fost dela inceput nula, ci in virtutea datoriei de a repara
dauna cauzata aceleia, care in nadej lea casatoriei a consimtit la pacat.
In caz, ca aceasta a doua a stiut de logoina petitoru:ut ei si totusi
a consimtit la impreunarea trupeasca, petitorul nu este obligat sa se in-
soare cu ea, nici chiar atunci cand cea dintai ar renunta la dreptul sat!:
scien II el uolenli nulla Injuria (celuia care stie si voieste nu-i se face nici
o nedreptate). Este obligat sa supoarte cheltuielile pentru cresterea Copt-
lului, de cumva este cazu1.1)
679. 3°. Logodna validel este piedecei de casatorie.
Dup5 canoanele Bisericii rásAritene logodna solemn5 (ci. bine-
cuvântare bisericeasc5) are mai mare valoare decAt cea simpla
(fail binecuvantare bisericeasb5).
In baza dispozitiunilor Sinoadelor noastre provinciale I. 5i II.:
a) logodna simald este piedecA impieclecatoare de Casa-
torie ; adecd cel ce a incheiat Iogodri5 simpla validä cu una per-
-soanA, pdria and dureazd aceea, nu poate inchei asâtorie licitd
cu alta persoand, afard de cea logodit A.
b) Logodna so/emnei constitue piedeca nimicitoare de cAsd-
torie, piedeca afinitatii care, intocmai ca 5i rudenia de sAnge,
invalideazd casätoria 'Ana la gradul al 5apte1ea.z)
Logodnei solemne i se atribue valoarea cdsätoriei promise,
de aceea clericul care dupd incetarea logodnei solemne, fie prin
moartea logodnicei, fie prin desfacere legitimä, ar Incheia a doua
Iogodna, 5i ar vrea sä se hirotoneascd, este iregular conside-
randu-se ca 5i bigam.3)
Logodna simpla se poate desface cu invoire reciproca
tara alta urmare 5i pentru cleric.4)
In biserica cat. de rit latin logodna nu mai constitue piedeca
canonica nimicitoare de cás5torie, cum era mai nainte piedeca o-
nestilãfii publice (publica honestas) ; astázi aceasta rezultà numai
klin cdsatorie invalidd 5i din concubinatul public. Cu toate aceste
1) Noldin-Schmitt, I. c. n. 535, 2; Cappello, 1. C. n. 107, 5; Aertnys-
Damen, 1. c. n. 649.
2) Conc. Prov. II. t. 4. S. I. C. 2 & 18; si Conc. Prov. I. t. 5. C. 8.
3) Papp-Silagyi, 1. c. p. 245 § 91; Pidalion 496.
4) Pidalion, 496.

www.dacoromanica.ro
 447

si in Biserica Wing, cat dureaza validitatea logodnei casatoria

cu alta persoand este ilicità, desi valida.')

5. Desfacerea logodnei.
680. Logodna se deosebeste de casatorie prin aceea ca
logodna este un contract ce se pogie deslace, pana cand con-
tractul matrimonial sau casatoria propriu zisä, nu se poate
desface.
Se poate desf ace logodna in doua forme : a) sau de plin
drept din partea ambilor logodnici ; b) sau din partea unuia nu-
mai dintre logodnici, care are dreptul sa se retraga, cealalta
parte ramanand legata.
681. 1. Desfacerea logodnei de plin drept din
ainândouii pgrtile. De plin drept din amdndou6 pdrlile se
desface logodna:
a) Prin moartea unuia d a logodnici, celalalt ramane liber
de orice obligatiune.
b) Prin Invoial6 reciprocd se poate desface logodna pe
baza principiului : omnis res per guasgunque causas nascitur,
per easdem et dissolviturg. Ori, logodna s'a incheiat prin invo-
iala reciproca, deci prin aceasta se si poate desf ace, chiar si
atunci daca ar fi intarita cu juramant, deoarece juramantul ur-
meazd natura promisiunii pentru intarirea careia s'a facut ;2) in-
cetand aceea, inceteaza si juramantul. De altcum, la juramantul
acesta totdeauna se subintelege conditiunea : numai dacâ cea-
laltd parte nu va renunla la dreptul sav.
Asemenea se poate desface logodna prin invoiala reciprocd si in
ca ul cand, dupa incheierea logodnei, logodnicii au avut impreunare tru-
peasca, deoarece aceasta imprejurare nu imprumutd logodnei o mai mare
firmitate. Contrage logodnicul in acest caz alte obligatiuni, de cumva lo-
ciodnica a devenit gravida.
Desfacerea logodnei prin invoiald reciprocd nu este legata de nici
o formalitate, cu toate aceste trebue anuntata parohului pentru ca sd o
treacd in matricola logoditilor.
c) Prin ivirea ulterioard a unei piedeci de cóseitorie, care
face cu neputinfa incheierea cdsatoriei promise, logodna se des-
face de plin drept pentreamandoud partile. Aceasta piedeca poate
sa fie impiedecatoare sau nimicitoare.
Aici trebue 0 facem urmatoarele deosebiri :
cc) Dacd piedeca ce s'a ivit ulterior este perpetua si nu se
poote Inlatura prin dispensó (alienatie, impotenta, legatura de
0 Cappello, 1. C. n. 107 si 108; Codex. C. 1078.
2) Dupd principiul : accessontun naturam sequi congruit principalis%

www.dacoromanica.ro
448

casatorie, votul solemn, Ordul sacru), sau dela care nir

se dá dispensö (rudenia spiritualä, si afinitatea din impreunare-
trupeasca neiertatä), logodna se desface de plin drept pentru
amandoi logodnicii. In caz ca piedeca aceasta a rezultat din vina
unuia dintre logodnici, partea nevinovatä are dreptul la
despagubire.
p) Daca piedeca este perpetuá, ce-i drept, dar dispensabild
(dela care se poate da, sau se d'a dispensà), distingem : Dacd
nici unul nu este vinovat de ea, sau amândoi sunt vinovati
atunci logodna se desface pentru amândoi ; daca numai unul
este vinovat, atunci partea nevinovatä este liberd de orice obli-
gatiune, iar cea vinovata ramâne ocligatà, deoarece nimdnui nu-i
este permis sd profite de crima sa. Poate, insä sä ceará dispensä
daca se invoie5te 0 partea nevinovard
y) In caz ca piedeca dispensabild este vremelnicá 0 nici
unul dintre logodnici nu este Vinovat de ea, atunci nu se des-
face logodna, ci obligatiunea ei se suspendä pAnáce va inceta
piedeca. Se desface logodna pentru amandoi, dacA piedeca re-
zultd din vina lor, deoarece anlandoi si-au pierdut dreptul. Sin-
gurd partea nevinovatd este libera, in cazul ca piedeca ar re-
zulta din vina unuia numai dintre logodnici, care, vinovat fiind,.
dupA incetarea piedecii este obligat sa plineascA promisiunea de-
casatorie.')
d) Prin verijicarea condiliunii rezolutive se desface lo-
godna pentru ambele Ott. Conditiune rezolutiva este atunci,
când logodnicii au cdzut de acord dela inceput ca logodna lor sa
se desfacd in cazul Ca s'ar adeveri sau infampla cutare sau cu-
tare lucru, ex.: »te iau in cdsãtorie dna" nu vei pierde mo5teni-
rea primitd«.
Pentru ca verificarea acestei conditiuni sd desfaca logodna,
se cere sa fie pusa dela inceput de Calrá amândoi logodnicii, sat_
macar de aträ unul dar cu asentimentul celuialalt ; iar de veri-
ficarea conditiunii nici unul sd nu poata fi invinovátit, in caz .
contrar partea nevinovatd are dreptul de a rezilia, nu insa i
cealaltá.2)
e) Prin protestul just al pdrinfilor se poate desface lo-
godna pentru amândoi legodnicii. lust este protestul parintilor de
ate ori se face pe motivul ca 8e prevede o daund mare pentril
contractanti ; sau o mare ru$ine pentru familie ; sau certuri mari.
9 Cappello, 1. c. n. 125.
2) Cappello, I. C. n. 117.

www.dacoromanica.ro
 449

5i primejdioase intre familii sau intre rudenii. In toate aceste

cazuri logodnicii sunt obligati, in virtutea caritatii, sa rerun* la
casatoria promisä, daca o pot face aceasta Vara prea mare greu-
tate sau incomodare. Nu sunt obligati daca protestul parintilor
nu are motive rationabile, serioase.
t) Se poate desface logodna prin dispensd din partea Papei.
Ca Papa poate sa dea dispensä chiar 5i fara invoirea celeilalte
parti, se vede de acolo, cd poate sa dispenseze, 5i dispenseaza,
in cazul casatoriei ratificate dar neconsumate, ceea ce este mai
mult decal o logodna ; iar principiul este : Cui lice! quod est
plus, licet utique quod est minus".
5( Papa dispenseazA nurnai pe motive juste si grave, cAnd este
teamA fondatd cA va fi nefericitd cAsatoria proiectatA, sau cAnd se prevede
cA mai mult va folosi dispensa decAt denegarea ei. Atari cazuri sunt, ex. :
cAnd cineva si-a- pArAsit logodnica de mai nainte si a incheiat cAsAtorie
civill cu alta, sau traeste in concubinaj cu alta si ar vrea sA se cunune
si bisericeste, iar logodnica dintAi nu renunfA la dreptul sAu.
Aceasta dispensA se da totcleauna cu obligamentul pentru cel care
o cere, ca sA repare eventualele daune ce le-ar fi suferit partea pArAsita.
Nimeni altul, af arA de Papa, nu poate da aceasta dispensa. Episcopii
pot sa constate numai dacA logodna a fost validA sau nu, dar nu o pot
desface prin dispensa.1)
682. Nota 1 E mult discutatA chestiunea cA oare prin casAtoria
unuia dintre logodnici cu alta persoanA se desface logodna de mai nainte
in mod absolut, asa ca obligafiunea promisiunii facute sA nu mai reinvie ;
sau, dupace legatura cAsatoriei incheiate cu a treia persoand a incetat,
reinvie obligafiunea logodnei de mai nainte ?
Unii, in frunte cu S. Alf., susfin cA prin casAtoria unuia dintre lo-
godnici cu 6 altA persoana, obligaliunea logodnei de mai nainte ramAne in
suspens, asa CA, incetAnd legAtura casAtoriei incheiate, reinvie.
Cei mai mulfi, insa sunt de pArerea cA prin astfel de casAtorie
inceteaza cu desavArsire obligafiunea logodn 1 de mai nainte si nu mai
reinvie. Motivul este, cA legAtura matrimoniald supravenitA, desi ilicitA dar
validA, este perpetuA si indisolubilA, pAnA cAnd cea a logodnei se poate
desface : este disolubilA. Prin urmare, aceste doua obligafiuni in aceeasi
ordine de lucruri (in chestiune matrimonialA) se exclud una pe alta, prin
ce legatura mai slaba (cea din logodnA) se distruge.
Apoi, din punct de vedere moral nu este admisibil, ca cineva cAsa-
torit fiind cu o persoanA, tot atunci sA rAmAnd obligat sd se casaltoreasa
cu altA persoanA. In acest caz, dacA partea care n'a renunfat la dreptul
sau, ar astepta incontinuu moartea sofiet (sau sofului) logodnicului (lo-
godnicei) sau, ar savArsi prin aceasta un lucru nepermis.
Prin urmare, pentru practica este mai acceptabilA pArerea care sus-
fine CA prin cAsAtoria unuia dintre logodnici, logodna se desface de plin

1) Noldin-Schmitt, I. c. ; Cappelo, I. C. n. 135 ; Aertnys-Damen, I.

C. n. 662.

www.dacoromanica.ro 29
450

drept pentru arnandoi logodnicii, partea parasifd avand drept ta despd-

gubire.1)
683. Nola 2, Se desf ace logodna de plin drept pentru amandoi
logodnicii, dacd unul vrea serios sd imbrdtiseze tagma monahald sau preo-
teasca. Motivul este, cd logodna totdeauna se incheie cu clauza tacita :
,,dacd nu Data alege un stat mat desãvdr?it".2)
Stat mai mai desdvarsit este :
a) Statul factorial perpetue. Votul privat al fecioriei perpetue, in
forul extern nu desface logodna numai dupa ce s'a dovedit; cel ce face
acest vot, insa, este liber in forul intern, presupunand cd 1-a facut cu in-
tentiune serioasá.
b) Statul monalwl cu voturi perpetue, sau chiar si temporale. Se
desface logodna atat prin votul de a imbratisa statul monahal, cat si prin
insa$i intrarea in Ordul calugäresc, facutd cu intentia serioasá de a face
profesiune solemna. Prin urmare, cel care parase$te ordul monahal inainte
de ce ar fi fdcut $i profesiunea solemnä, presupunand ca a intrat cu in-
tentiunea serioasd sd facd profesiunea si nu numai ca sa scape de obliga-
liunea din logodnd nu poate fi obligat sd incheie casdtoria promisä; nu
este liber de aceastd obligatiune daca ar fi imbratisat statul mai desavarsit
numai ca sd scape de obligatiunea din logodna.3)
c) Statui clerical. Se desface logodna pentru amandoi logodnicii :
cand unul face votul a va primi Ordurile- sacre ; cand unul primeste Or-
duffle mici ; precum si atunci, cand unul infra' in seminar cu intentiunea
serioasd ca sa primeascd Ordurile sacre.
Nu poate imbratisa statul mai desdvarsit acela care a deflorat o fata
promitandu-i ca o va lua in cdsätorie, sau a comis un viol (stupru). si nu
poate altcum repara dauna cauzatd, decat prin incheierea cdsatoriei cu
persoana res,)ectiva.
In caz cd cineva, dupd ce a fäcut votul castitatii, a deflorat o fatd
promitand ca o va lua in casátorie, facem urrnatoarea depsebire : daca
fata n'a littt de mold defloratorulul, atunci acesta este obligat sd o ia in
casatorie, presupunand cd altcum nu poate repara dauna ; dacd a Vita si
totu$i s'a invoit, nu este obligat sa o ia in casalorie.1)
684. 2. Desfacera logodnei prin reziliere din par-
tea unuia dintre logodnici. Nu rare ori se Intamplá c.a unul
sau altul dintre logodnici sä aiba motiv just a desface logodna.
Astfel de motive sunt :
10. CAlcarea credintei de logodnic (violatio fidei spon-
salitiae) dä drept párlii nevinovate sa rezilieze logodna. Moti,rul
este cd nimeni nu poate pretinde credinta dela acela, fata de
care el nu-si tine cuvkitul.5)
1) Capello, I. c. n. 123.
2) S. Alf. I. C. n. 870, d. I. ; Homo Ap. n. 22 ; Noldin-Schmitt, I.
C. n. 540 ; Cappello, 1. c. n. 118. Aertnys-Damen, I. C. n. 656.
4) Noldin-Schmitt, 1. c. n. 540, llopea,2 c ; C I. C. n. 119.
4) Cappello, I. c. n. 122.
5) Reg iuris 75 : ,,Frustra sib! fidem quis postal& ab eo seruart cui
fidem a se praestltam servare recusat."; apoi : Frangenti ftdetn, fides
frangatur eidern.°

www.dacoromanica.ro
 451

Violarea credintei de logodnic se poate inlâmpla in mai

:mile feluri:
o) Daca unul dintre logodnici are atingeri impudice cu altd
persoana, ex.: se särutd, se imbrdfi5eaza sau mirele face curte
.altei femei . a., partea nevinovata are drept de reziliere_
.Acest drept ii compete nu numai logodnicului, ci 5i logodnicei,
,cle5i autorii mai vechi erau de pärerea cä numai logodnicul ar
avea acest drept.9
b) Impreunarea trupeascA a unuia dintre logodnici cu o
-tertd persoand da' drept celuialalt la desfacerea logodnei.2) Aici
insà trebue si facem urmatoarele deosebiri :
04) Daca impreunarea trupeasca S'a intamplat fnainte de logodna Si
partea nevinovatd a *Hut de aceasta la incheierea logoctnei si totusi si-a
odat invoirea, se presupune cä a renuntat la dreptul sau si a iertat totul ;
,claca partea nevinovata n'a flIut despre aceasta la Incheierea logodnei, ci
Ttumai mai tarzin a descoperit, are drept de reziliere.
Parerea autorilor vechi ca acest drept i-ar compete numai logodni-
.cului, in caz ca ar fi nevinovat, nu si logodnicei, ca parte nevinovata, nu
.are nici o ratiuna. Logodnicului i se oda dreptul de reziliere chiar si in
cazul child logodnica ar fi fost violata cu forta ; li acest drept nu i se da
pentruca doarã ea ar fi vmovata de violarea credintei de logodnica, ci
pentru schimbarea insemnata ce a suferit prin deflorarea ei de catra altul.
Si daca prin aceasta logodnica a pierdut din valoarea ei, de ce sa nu
piarda si logodnicul prin crima savarsita de build voie.
13) Daca Impreunarea trupeasca s'a Intamplat &lad (acheierea lo-
goanel, partea nevinovatd, atat logodnicul cat si logodnica are drep-
-tut sa desfaca logodna.
y) In caz ca amândoi logodnicii au avut impreunare trupeasca cu
alte persoane, sunt unii cart sustin Ca, deoarece s'au compensat reciproc,
mid unul n'are drept de reziliere, dupa principiul : porta delicta mutua
compensallone tolluntur"; altii cred ca numai logodnicul ar avea drept de
remliere, deoarece aid nu este compensatiune reciproca, fiindca este cu
anult mai murdara fapta logodnicei decal a logodnicului.
Este adevarat ca aici nu se da compensatiune reciproca, deoarece se
impotriveste mai tare naturii practica unei femei care se da mai multor bar-
bati, decal a barbatului care SC impreund cu mai multe femei ; dar sa nu
se uite, ca la violarea credintei de logodnic se ia in considerare nu numai
airacittnea faptei, ci si dreptul reciproc, care li compete liecaruia din lo-
godnici asupra credintei de logodnic din partea celuialalt. Prin urmare, in
.acest caz si logadnica necredincioasa, nu numai logodnicul, are drept de
reziliere.3)
c) Dacd unul dintre logodnici a incheiat logodnd cu o altä
1) Cappello, I. C. n. 129, 40.
2) S. Vasile can. 69 zice ca cel ce a incheiat logodna solemnd si
are impreunare trupeasca cu alta persoana, savarseste adulteriu ; asemenea
*i Sinod. Trul. c. 98, de si acesta nu este adulteriu propriu zis.
3) Cappello, I. c. n. 129, 30.

www.dacoromanica.ro 294'
452

persoanA, pe Fangd cd a ceasta logodnd este illcità si invalidk,

partea parasita are drept de reziliere, sau mai bine : este liberd
de plin drept ; iar cea vinovatà rarrane legata de obligafiunea
logodnei de mni nainte.
d) Daca unul din logodnici nu incheie asatoria promisa la
terminul fixat, celalalt are drept de reziliere.
Cat priveste terminul fixat, pentru cununie e de notat ca : cc) daca a
fost fixat in mod absolut, adeca pentru savarsirea lucrarii (ad finiendam
obligationem) si se trece peste el, logodna se considera desfacuta de plin
drept ; 13) daca a fost fixat pentru urgitarea obligajiunii (ad urgendarn oblig.)
si fara vina se trece peste el, nici o parte nu este libera, ci trebue sa as-
tepte ; y) de cumva din vina unuia din logo inici, Fara motiv just, s'a tre-
cut peste el, partea nevinovata are drept de reziliere.
Ca terminul a fost fixat pentru savarsirea sau numai pentru urgi-
tarea obligatiunii, se poa,e cunoaste din vorbele logodnicilor, din impre-
jurarile si motivele cari au contribuit la fixarea lui.
In caz ca nu s'a fixal nici un termin precis pentru cununie si unul
din logodnici, in mod culpabil, amana cununia (indiferent, ca pe timp mai
lung sau mai scurt), partea cealalta are drept de reziliere. Nu are nici
unul drept de reziliere, daca amanarea s'a facut pe timp scurt 5i fail vina
vreunuia din logodnici.
Cat timp se poate amana cununia dupa logodna atarna dela impre-
jurarile persoanelor si a locurilor. In Pidalion se spune ca daca logodnicul
se gra in aceeasi localitate cu logodnica, este obligat sa se cunune in_
curs de 2 ani ; dna* este in alta localitate, in curs de 3 ani ; iar pe motiv
gray si just se poate amana cununia si pana la 4 ani.1)
e) Daca unul din logodnici plea ca, dupa logodna, intr'o lo-
calitate indepartatä, fara stirea si invoirea celuialalt si nu este
nadejde sä se inapoieze in scurta vreme, partea pärasita are
drept de reziliere, indiferent ca cel plecat a fost nevoit sa piece
sau nu. Motivul este, ca din faptul ca a plecat se presupune ca
a renunfat la logodna ; iar partea parasita nu este obligata sa
astepte cu rizicul sa piardd ocaziunea unei alte Casatorii fericite.
Daca partea ramasa a stiut de calatoria celeilalte si a consimlit,
trebues sa astepte sosirea ; asemenea si in cazul cand partea plecata nu
s'a dus departe si este nadejde sa se inapoieze in scurt timp. In acest din
urma caz cel plecat poate fi somat sa se inapoieze 5i sa implineasca pro-
misiunea ; iar daca nu raspunde si nici nu se inapoiaza, partea ramasa are
drept de reziliere. .
685. 2°. Schimbarea insemnath a lucrurilor. Prin
aceasta schimbare se infelege un defect care sau a existat deja_
inainte de fricheierea logodnei, dar atunci n'a fost cunoscut si
numai dupã aceea s'a descoperit ; sau s'a produs dupd incheie-
rea logodnei. Se poate desface logodna pentru astfel de schim-
bare de Cate ori, daed s'ar [I cunoseut sat: or ft exislal la ln-
1) Pidalion, p. 496.

www.dacoromanica.ro
 453

..eput, nu ear ji fncizeial logodna. Aceasta pentrucd logodna

reste o conventie la care se cere mai mare libertate si facultate
ride reziliere, ca si la alte contracte ; si pe lángd aceasta tot-
deauna la incheiere se subinfelege condifiunea tacita : humal
dyed nu ce va MI o schimbare Insemnald.')
Ca oare, de fapt s'ar fi incheiat logodna, cunoscuta fiind, sau exi-
-stand pe aceea vreme schimbarea cutare, fiecare judeca dupa cootiinfa sa,
pentru forul intern ; iar cat privote forul extern judecata se lasä barbatu-
lui prudent.
Gravitatea schimbarii produse, nu se cere sa fie absoluta, ci ajunge
'*i numai relativa, and, adera, considerand toate Imprejurarile persoanei
rrespective, ea n'ar fi incheiat logodna cu o astfel de schimbare.
Dreptul de reziliere, in astfel de cazuri, il are partea care
.n'a suferit schimbare. Schimbarea aceasta poate sd atingd :
a) Bunurile sufiete(I (bona animi), and : unul dintre lo-
godnici este, sau devine : eretic, schismatic, sau apostat ; injurà,
sau desprefueste religiunea ; e crudel, befit), cartofor, desfranat, in-
fam pentru omor, sau alte delicte sävdrsite sau bdnuit ca" le-ar
di savArsit; tot aici se poate socoti si ura si aversiunea mare ce
s'ar ivi intre intrelogodnici,2) precum si certurile si dusmâniile, ce
-s'ar ivi intre párinfii logodnicilor, sau intre rudenii, asa, CA' se pre-
vede o cAsátorie nefericitd. De alt cum, aceste certuri, nu are-
xeori, tocmai prin cásdtorie se linistesc si se aplaneazd neinfe-
legerile2).
b) Bunurile Irupului (bona corporis), cari privesc sdnAta-
tea si intregitalea trupului. Asa dacd : unul din logodnici cade
in morb greu, incurabil sau contagios ; paralizie, morburi vene-
mice, epilepsie, mirosul greu al gurii, care nu se poate cura sau
ascunde prin folosirea medicamentelor ; dacá sufere de o diformi-
-tate gravd, ex. : i s'a amputat alarm, piciorul, urechea, nasul ; si-a
pierdut vederea ; a suferit o schimonosire a fefii, in urma unui
.morb, ex. vArsat s. a. ; dacd mireasa a fost coruptä inainte de
logodnA, sau dupä logodná, deoarece intregitatea trupului, pentru
mireasá, prin aceasta sufere o schimbare gravA; asemenea, când
lunul dintre logodnici este, sau devine, incapabil a indeplini ce-
Tinfele viefii conjugate, ex. prin impotenlà, sau mireasa este ste-
HA in urma unei operafiuni chirurgicale.
1) Nisi notabIlls mulatto Interuenerlift Astfel de condifii tacite mai
.sunt : pentru eventualele defecte existente Inainte de logodni, dar necu-
moscute : .sI res Ita slid quornodo apparent,d' iar pentru schimbarile dupa
logodna : si res rta pemanent quemadmodum sunt lempore pontraclus,-
.tsau .sI res In eodem stall permaneat.'
2) Capello, 1. c. n. 130.
3) Aertnys-Damen, 1. C. n. 660, 2.

www.dacoromanica.ro
454

Burutrile materiale (bona fortunae), dud unul dintre lo-

godnici a ajuns la mare sardcie, sau a contractat datorii mar5
n'are nddejde sa le poata achita ; (idea amandoi au devenit
sdraci, amandoi pot rezilia,, claca. numai unuL a pierdut o mare
parte din bunuri, cel, a carui situatie materiala a rams neschim-
bata,, poate rezilia ; daca se descopere, ca mireasa n'are zestre,.
sau pdrintii nu pot, sau nu vreau sa-i dea zestre ; daca este
teamd fui.datd cà va pierde mostenirea ; dacd unul din logodnici
a devenit cu mult mai bogat,, acela poate rezilia, nu poate, insa,.
daca au devenit amandoi mai bogati, precum. nici atunci, canct
mirelui i s'ar oferi o mireasá mai bogata, sau ocaziune mai buna
de a incheia casátorie, c1esi S. Alfons zice, ca. n'ar cuteza sa-1
condamne pe unul care ar face asa ceva;1) dacd mirele este,
sau a devenit incapabil SA* castige cele necesare pentru intreti-
nerea familiei.
Se poate desface logodna si im cazul, cand, luand in considerare
toate imprejurarile, se prevede cäsatorie nefericita ; daca, insa, imprejura-
rile, cari produc aceasta prevedere se datdresc vinovatiei unuia dintre
logodnici, atunci cel vinovat este dator, ca, dupa puteri, sa repare even-
tualele daune ce le-ar IL suferit celalalt.
In toate cazurile amintite se poate rezilia, pentruca nu se
presupune, ea cineva s'ar invoi sa incheie o cdsatorie care, pen-
tru el ar fi cu mult mai grea, de cat a crezut, sau neplacuta,
ori chiar primejdioasa pentru fericirea lor.
Daca partea nevinovatd cunoaste schimbarea survenita si
dreptul sdu de reziliere, si totusi nu se foloseste de el, ci, prin
vorbe sau fapte, ori chiar prin impreunare trupeasca, ratified
logodna, prin aceasta se considerd ca a renuntat la dreptul sau.
si, deci, nu mai poate rezilia. In caz cä nu a cunoscut schimba-
rea i ar fi reziliat, daed & cunostea, impreunarea trupeasca nu
iinprumuta logodnei nici o firmitate specialà.
686. Chestiunea 1: Oare acela &rare logodnict, care are ureun
defect ascuns. este oblignt tn constlinf6 sd-I destainulascd tnainte de lo-
godna; sau deed ea tnchelat logodna; tnainte de cununie?
a) Daca defectele ascunse sunt de asa natur5,. ca (nunlideath Casa-
toria, trebuesc descoperite sub- pacat greu, ori cat de defaimdtor ar fi pen-
tru cel care le are. Astfel de defecte sunt,. acele, lipsa carora este
socotita ca i o condifie sine qua non, ca : te iau in casatorie, dacei esti
fecioard. sau : deed nu cunosti Gild feme'e, sau : dela n'al comis crime
catare 5. a., pracum $i acele cari constituesc piedeed nimiciloare de Ca-
satorie.
b) Dâcã defectele ascunse sunt de a$a natura, in cat fac casátoria
claunatoare, sau mai greu de suportat, toate trebue destAinuite. i aceastai
obligafiune urgiteaza sub pacat greu.
1) S. Al. 1.. C. n. 876 ; Homo Apost. m 19,

www.dacoromanica.ro
 455

Astfel de defecte sunt : Orice morb contagios i, in specie, morbu-

rile venerice, neputinta de a indeplini obligatiunea conjugala, sterilitatea,
ex. : pe urma unei operatiuni chirurgicale ; graviditatea, pe urma impreuna-
rii trupesti avuta cu altul ; copilul ce 1-ar avea dela alt barbat ; starea de
vaduvie ; deosebirea de credinta ; infamia personala, sau a familiei $i alte
defecte morale grave ; datorii mari contractate $. a.
In special, in cat priveste fornicatiunea unuia dintre logodnici, notam
urmatoarele :
a) Daca este vorba numai de o fornicatiune simpla, nu este obligat
nici unul sa o destainuiasca, presupunand ca se poate tainui i pe mai de-
parte, sau se poate presupune cunoscAnd bine modul de a judeca a par-
Iii ca nu se va indigna prea tare si daca ar cunoaste aceasta
fapta.
b) Daca din impreunarea trupeasca s'a nascut copil, atunci partea
vinovata trebue sa destainuiasca faptul; asemenea, si in cazul, cand se
prevede ca, desi de prezinte fornicatiunea este ascunsa, totusi dupa cunu-
nie va ie$i la iveala i atunci se vor produce mari neintelegeri, pe cari,
din caritate, este obligat sa le impiedece. Deoarece, insa, aceasta oblige-
fiune izvore$te numai din caritate, nu urgiteaza cu prea mare incomodare,
ex. : femeia nu este obligata sa destainuiasca aceasta cu prea mare inco-
modare, prosupunand ca atunci ar fi expusa sa !Inland nemaritata, sau sa
se defaime7e1).
Motivul pentru care astf el de defecte grave trebuesc descoperite sub
pacat de moarte, sau inainte de logodna, sau inainte de cununie, dupa
cum e cazul este, ca fiecare din logodnici are dreptul sa cunoasca de-
fectele mai mari ale celuialalt, deci, pacatue$te greu impotriva dreptatii,
cel care le-ar ascunde, impiedecand prin aceasta totodata i Iibertatea
deplina- ce se cere la incheierea casatoriei.
c) Daca defectele nu sunt de natura ca sa faca casatoria daunatoare
sau grea de suportat, ci numai mai pulin afrágaloare, sau eventual produc
o intristare oarecare pentru partea nevinovata, atunci nu exista obligatiune
grea a le destainui, deoarece, nevatamandu-se prin ele in mod gray drep-
tul altuia, nimenea nu este obligat sub pacat greu sa-5i descopere un de-
fect defaimant pentru sine, adeca sa se defaimeze singur.
Astfel de defecte, cari dna sunt cunoscute, partea nevinovata are
dreptul de reziliere sunt : paupertatea, nu are titlul nobiliar, diformi-
tatea, firea durà, iritabila, nepriceperea la afaceri, sau la conducerea eco-
nomiei casnice $. a.
Din caritate sunt obligati toll aceia cari sufer de atari defecte sa le
descopare, sau sa renunte la casatorie, ca nu cumva, descoperindu-se dupa
cununie, sa faca nefericita viala conjugalA.
687. Chestiunea 2: Se poole desface logodna cu dela sine pu-
lere pe molly iusl ?
In caz ca motivul desfacerii logodnei este cert, sau $i macar intru
adevar probabil, partea nevinovata poate rezilia logodna cu dela sine pu-
tere, farA nici o sentinta judecatoreasca. Se desface i prin invoire rect.-
proca, nefiind aceasta oprit, nici de dreptul pozitiv comun, nici de dreptul
natural. Logodna se incheie cu conditia : ,,nfsi lusla causa resillendi ac-
cedar'.
9 S. Alf. I. c. n. 865 ; -- Coppello, 1. c. n. 132.

www.dacoromanica.ro
456

E de recomandat, desi nu este necesar, sa se recurga la Ordinariat

in urmAtoarele cazuri : and ar fi vorbA sd se inlAture scandalul, in caz
cA logodna a lost publicd, iar motivul desfacerii nu se cunoaste; cand
cauza desfacerii ar fi dubie, deoarece pe motiv dubiu nu este permis a
despoia pe nimenea de dreptul sätt.
In forul constiinfei ajunge si numai mArturia .unei persoane vrednice
de crezdmant, pentru ca sd putem avea o certitudine sau probabilitate de-
spre adevArAtatea si suficienta motivului de reziliere.
Deoarece, in precticd, rar se intampld ca sd se recurgA la Ordinarial
pentru desfacerea logodnei, nici nu trebue silifi logodnicii sd o facd acea-
sta. Trebue indemnafi, insd, sd anunfe parohului desfacerea logodnei, pen-
tru ca sd o inscrie in matricola logodifilor.
688. Nota. Directioe practice pentru confesor $i pentru Os-
born! sufletesc la desfacerea logodnei. Inainte de toate, este de notat
ca, deoarece foarte Tar se intampla sa nu existe motiv just de reziliere,
partea care reziliazA nu trebue silitd sd implineascA obligafiunea din lo-
godna. In special, se va intreba :
a) Cel care reziliazA, daca a incheiat logodnd validA, sau nu ; cari sun
motivate pentru cari nu vrea sd implineascA promisiunea ? Dan' va vedea
ca sunt motive juste, ii va spune cd se poate desf ace logodna, ca nu
cumva sA rAmanA respectivul cu constiinfa gresità; dacA va vedea ca n'are
motiv suficient si just, 11 va indemna sA-si Vila promisiunea, sau dacA nu
vrea, a se infeleaga cu celalalt si in mod prietenesce sd aranjeze chstiu-
nea; va intreba nu cumva a suferit ceva daunA partea pArasitä, si dacd a
reparat-o sau este aplicat sA o repare ? Fiind in scaunul marturisirii si se
arata aplicat sa implineasca si se repare totul, i se clA deslegare, in caz
contrar nu.
b) Cat priveste partea pardsita, va incerca confs3rul sau parohul,
sa o induplece sd renunfe la dreptul sdu, pe rnotivul caritafii ; dna nu
vrea sA renunfe, si n'a suferit nici o daund, sau a refuzat repararea ei din
partea celuialalt, ii va elate, cA o cAsalorie incheiatA, fArA nici o atragere
din partea celuialalt sof, este nefericitd ; apoi, insasi chiar prevederea
acestei cdsätorii nefericite, cid drept la rezilierea logodnei bor.
DacA a suferit pagube, i se va spune a are tot dreptul sd pretinda
repararea acelora ; dar se va slatui sd se mulfumeasca cu atatai).
Peste tot, ii va indemna si va incerca sA-i induplece sa se impace
in bund infelegere, WA de proces, care aduce numai urA, desbinare si
cheltuieli zadarnice.

A rticolul 111.
Pro cedura Wistorului sufletesc inainte de cununie.
1. Constatarea libertatii pfirtilor.
689 Viitorii soli de cdsdtorie trebue sá fie liberi de orice
piedeci, cari ar face cäsätoria lor invalicIA si ilicith. Despre acea-
sta libertate trebue sä se convinga pe bud de probe pozi-
five si moralminte certe, nu numai din cojecturi, sau din dovezi
1) Cappello, 1. C. n. 138.

www.dacoromanica.ro
 457

-negative preotul, care este in drept sa binecuvinteze casa-

toria in chestiune, adeca, parohul propriu ; dacd miriii nu sunt
din aceeasi parohie, acest drept si totodata, datorie (care obliga
sub pacat greu) de a constata statul liber al partilor, revine atat
,parohului miresei, cat si celui al mirelui.
Pentru constatarea acestei libertati, Inca inainte de sa van
sirea vestirilor, trebue sa pretinda parohul, ca partile sa pro-
duca urrnatoarele dovezi scrise :
a) Extras matricular c16, botEz. Este stiut, ca. Botezul este
-absolut necesar, pentru ca cineva sa poata primi celelatte sa-
cramente. Aceasta dovada o va pretinde dela lc:4i aceia, cari nu
sunt din parohia sa ; despre Botezul parohienilor sai se poate
convinge din matricola botezatilor din parohia sa.
In caz ca nu s'ar putea produce aceasta dovada scrisa, se va do-
vedi 13otezul prin depozitiunea macar a unui martor vrednic de incredere,
sau, in caz ca 13otezul s'a primit in elate adulta ajunge si numai jura-
mantul partii in chestiune ; asemenea, si in primejdia mortii, in lipsa altor
dovezi, ajunge afirmatiunea sub juramant a partilor, cà sunt botezati.1)
Pentruca preotul sa poata dovedi si in forul extern, ca a procedat corect,
e bine ca aceasta afirmatiune sa se dea in scris si inaintea martorilor.2)
Acest extras de botez trebue cerut sub pacat greu, deoarece este
vorba de dovedirea unui lucru de mare insemnatate ; $t aceasta, chiar $i
atunci, cand preotul ar sti cu certitudine, ca respectivul este botezat.
Si partea acatolica trebue sa produca aceasta dovada, gall de cazul,
cand ar fi vorba de cununia unui catolic cu un necrestin, avand dispensa,
dela piedeca deosebirii de cult (disparitas cultus), cand numai partea ca-
tolica trebue sa produca dovada Botezului.
Extrasul acesta trebue sa fie de data cat se poate mai recenta, si sa
fie copiat din cuvant in cuvant, cum se afla in matricola botezatilor ; dar
e deajuns si o dovada dupa formularul prescris in eparhia respectiva, pre-
vazuta cu stampila of iciala a parohiei $i semnata de paroh.
Daca se constata ca Botezul a fost sigur invalid, sau ca n'a fost
botezat de loc, atunci se administreaza mai intai Botezul in mod absolut ;
iar daca existä dubiu cu privire la valoarea administrarii Botezului, si nu
se poate inlätura, atunci se administreaza sub conditiune, pentru asigurarea
mantuirii. Totdeauna, insa, cazul trebue raportat mai intai Ordinariatului.
b) Daca unul dintre viitorii soti este din alta parohie, tre-
bue sa produca dovada scrisa dela parohul propriu ca este liber
de ori ce piedeca de casatorie.
c) Contractul de buna invoire a partilor, acolo unde aceasta
este Un uz.
d) Dovada despre invoirea parintilor, sau tutorilor la casä-
toria proiectatá, daa se trateaza de asätorie intre tineri.
1) Codex, can. 779 si 1019 § 2 ; Nolclin, I. c. n. 546, 5 ; Cappello, I.
.c. n. 148, 3.
2) Cappello, I. C. n. 157.

www.dacoromanica.ro
458

e) Dispensa dela piedeca canonica, procurata dela autorita_

tea bisericeasca competent:a, in caz ca ar subsista astfel de
p iedeca.
Se va cere dovada scrisa dela parohul propriu, unde aa
petrecut, despre aceea ca au lost casatorifi Inca, sau nu.
1) Sentinfa forului matrimonial competent, in caz Ca s'ar
fi doclarat nulitatea casâtoriei de mai nainte a vreunei Orli.
g) Extras matricular despre moartea sofului (sofiei), in caz
de vaduvie. Din aceasta se constata plinirea anului de jaler
pentru vaduve ; de alt cum, dela aceasta se poate cere dispensa
$i atunci se va prezinta dovada acestei dispense asupra anului
de jale').
La a doua cdsátorie nu poate fi admis nimenea, pAnA ce nu se v
dovedi cu certitudine moartea sotului (sotiel) de mai nainte, ceea ce va
face conform Instructiunilor S. Of. din 1868 si 18832).
Nu este deajuns numai dovada scrisd a ofiterului starii civile, ca.
respectivul contractant ar fi liber de ori ce piedeca de cásátorie, deoarece-
este stiut cd, de comun, legile civile nu recunosc toate piedecile de casã
torte fixate prin canoam si, deci, Biserica nu se poate rgzima pe astfel.
de legi3).
Ii) La cununia militarilor (ofiferi $i grade inferioare) se va
cere prezentarea autorizafiunii data de catra $eful superiori4)._ .

i) Dovada oliterului stdrii chills despre sdodrsirea formalitd-

lilor Iegdturii civile. Aceasta sa o pretincla necondifionat preotul
cununator Thainte de savar$irea actului cununiei biserice$ti, de-
o parte, pentru incunjurarea eventualelor neplaceri din partea
egilor civile, de alta parte, pentru asigurarea efectelor civile
ale easatoriei5).
k) Dovada scrisa despre frnpartd$irea cu SS. Taine, direct
pentru cununie, daca vreunul dintre sofi ar fi din alta parohie..
Aceasta dovada o cla parohul propriu, daca s'au marturisit la
el ; sau alt confesor, la care s'au marturisit.
2. Investigafia specialä asupra libertnii pgrfilor
690. Aceasta investigafie o face preotul care este in
drept sa savâr$easca $i actul cununiei ; dar o poate face $i altul
delegat. Se face aceasta investigafie pentru a constata, daca vii-
torii sofi sunt intradevar scutifi de orice piedecd de casatorie.
1) Conc. Prov. I. t. 5. C. 8 p.
2) Conc. Prov. II. 1. 4 sect. I. c. 3. §§ 37, 39. Instr. Sacr. Of. sunt
anexate la actele Conc. Prov. II. p. 193 urm.
3) S. Of. 2 Aprilie 1873.
4) Dispozitia Ministeru ui de razboiu, vezi Vestitorul 7 Sept. 1928,,
no. extraordinar.
5) Conc. Prov. I. I. C.

www.dacoromanica.ro
 459

Pe langa dovezile amintite la punctul precedent, aceastã

investigafie cuprinde examinarea direclö a parfilor 5i publicare
casatoriei, prin cele trei vestiri, despre cari vom trata la locul sau._
Examinarea directa a mirilor se face, pe cat e posibil, ina-
inte de inceperea vestirilor, dar, necondifionat Inainte de cununie.
Se ye extinde aceasta investigafie asupra : domiciliului satz
locului unde au petrecut mai mult timp viitorii sofi ; asupra cu-
noa5terit adevarurilor de credinfa si a celor necesare pentru .
educafiunea copiilor 5i indeplinirea datorinfelor conjugale (despre
toate aceste vom trata la locul sau) ; 5i asupra eventualelor pie-
deci de casatorie.
In cat prive5te investigafia asupra piedecilor de casatorie,
pentru practica, notam urmatoarele :
a) Intrebarile sa fie puse in a5a mod, ca sa nu vateme-
simful pudoarei 5i sa nu cuprincla expresiuni nedemne de un-
preot, prin ce s'ar scandaliza credincio5ii.
b) Investigafia se va extinde nu numai asupra piedecilor-
publice (pe cari, de altcum, u5or le poate cunoa5te 5i pe alta
cale), ex.: rudenia naturala, afinitatea, rudenia spirituala, lega-
tura, ci 5i asupra celor ascunse, ex.: votul, crima, impotenfa 5._
a. E de notat, insa, ca asupra piedecilor publice, 5i de cari ntr
se ru5ineaza respectivii, pot fi intrebafi, fiind prezenfi amandor
viitorii soli ; iar asupra piedecilor ascunse, se va intreba fiecare
parte separat, singura 5i cu mare precaufiune. Se va examina
intai mirele 5i dupa aceea m reasa.
c) In cat prive5te consimfamantul, cã adeca, de buna vole-
s'a hotarit sa incheie casatoria in chestiune, sau numai de frica,
silifi, sau eventual numai la indemnurile 5i rugamintele starui-
toare ale cuiva. Mai vartos va fi intrebata asupra libertafii con-
simfamantului femeia, deoarece, de comun, ea poate fi mai u5or-
silita sa incheie o casatorie impotriva voinfe sale.
d) Logodnicii sunt obligafi sa descopere piedecile ascunse-
de casatorie, chiar 5i acele defaimante, numai 6 aceste nu sunt
obligafi sa le descopere in forul extern parohului cununator, ci
e deajuns dacl le destainuesc confesorului in scaunul märturisi-
rii, care, apoi, retacand numele penitentului, va recurge pentru
dispensa in forul intern. De altcum, prin faptul ca o piedeca se
descopere inaintea parohului, prin aceasta nu devine publica,
deoarece se considera descoperita in forul intern.')
e) Daca din aceasta investigafie, inainte de inceperea ve-
stirilor, parohul va descoperi vreo piedeca de casátorie, dela care
9 Cappello, 1, c. n. 152.

www.dacoromanica.ro
 460

flu se poale du, sau nu se da dispensa, trebue sa induplece

partite, si eventual pe parinfii lor, ca numai decal sa renunfe
la hotarirea luata de a incheia casatoria proiectata. Vestirile,
bine inteles, nu se vor face.
Dacd, inod, piedeca descoperitd este dispensabild (adecd, se poate da
dispensd dela ea), facem urmAtoarea deosebire : Dacd piedeca este ascunsd,
se vor face vestirile (sau se vor continua, dacd sunt incepute) si in timpul
acesta se va cere dispensa dela Ordinariat pentru forul intern ; dacd pie-
deca este publica, nu se vor incepe vestittle pAnd ce se va inlAtura pie-
-deca publica, prin dispensd.
In caz ca. parohul cunoaste piedeca de cdsAtorie din spovdclania (mar-
turisirea sacramentald) unuia dintre viitorii soil, va incerca, cu toatd se-
riozitatea, sd-1 induplece pe penitent sau sA renunte la incheierea cdsdto-
riei, sau sd ceard dispensd dela piedeca aceea, dacd este dispensabila si
se dd dispensd dela astfel de piedeci. Iar, dacd nici de cum nu ar vrea sa.
se supund, ii va dimite fdrA sa-1 deslege, deoarece se considerd ca si ne-
vrednic. Dacd, cu toate aceste, ar veni sd se cunune, nu poate sa-i denege
binecuvAntarea religioasd a cununiei, deoarece, nici cAnd nu ne putem f o-
losi de cunostintele din spovddanie la sdvArsirea actelor externe, fiind cd
..prin aceasta s'ar viola sigilul sacramental si sacramentul ar deveni odios.
PresupunAnd, cd preotul a uitat in spovAdanie sd-1 facd atent la aceasta
datorinfd, nu este obligat cu prea mare incomodare sd indrepte aceasta
gresald si afard de marturisirel).
In sfarsit, dupa savarsirea examinarii directe a mirilor,
acestia vor fi indemnati sa nu traiasca impreuna 'Ana' dupa cu-
nunia bisericeasca, cad asa o pretinde aceasta sfinfenia casato-
riei. De cumva viitorii sofi ar trai deja in concubinaj, li se va
spune ca sa se desparta, daca numai e cu putinfa, paria la cu-
nunia bisericeasca ; iar dacd despärfirea este cu neputinfa, cum
se intampla de obiceiu, atunci sa li se interzica a trai ca barbat
si femeie, adeca, a avea impreunare trupeasca.
3. Instruirea mirilor.
691. Inainte de incheierea casatoriei, parohul trebue sa-i
instridasca pe miri asupra adevärurilor de credinfa i asupra da-
torinfelor i drepturilor sotilor de casätorie. Instruirea aceasta
sa nu se confunde cu examinarea mirilor, prin care preotul se
convinge despre libertatea mirilor de a incheia casatoria, ca adeca
sunt libe-ri de ori ce piedeca de cäsatorie, intre cari este si
aceea, ca oare stiu ei cele necesare pentru mantuire, atat pen-
tru ei, cat i pentru copiii tor, precum i cele necesare pentru
indeplinirea obligafiunilor conjugate si familiare. Daca nu le stiu
.aceste, atunci urmeaza instruirea lor, care se face separat de
-examinare.
') Cappello, I. c. n. 154, 2.

www.dacoromanica.ro
 461

Instruirea trebue sa o faca parohul propriu ; si daca unul

dintre miri este din alta parohie, instruirea o va face parohul
propriu al respectivului, intocmai ca examinarea, deoarece II cu-
noaste mai bine ; si va prezenta dovada scrisa parohului cunu-
nator, cd mirele (mireasa) stie cele necesare pentru mantuire.
Din cele de mai sus rezulta, ca instruirea mirilor se va
extinde :
a) asupra adevarurilor de credinta necesare pentru man-
tuire. E lucru constatat, ca fiecare crestin trebue sa cunoasca
adevärurile de credinta elementare, nu numai pentru ca sa se
poate mantui pe sine, ci 5i pe aceia cari sunt sub grija 5i as-
cultarea lui. Aceasta datorintal o au, in rândul intdiu, parintii
cari sunt datori a invata 5i educa copii in frica lui Dumnezeu,
spre mântuirea sufletului. Cele dintAi cunostinte religioase trebue
sa le cAstige copiii In familie, unde incepe si educatiunea. Pen-
tru aceasta Conc. nostru Prov. II. dispune : Nu stint de a se
admile la cununie cei ce MI f liu rugelciunile fi adeudrurile
credinlei neapárat de lips4 spre mdntuire.")
Nu este necesarä si se omite aceasta instruire in cele ale credintei
atunci, când cei ce yoiesc sd se cunune sunt deajuns instruiti in ale re-
ligiunii ; dar, cu toate aceste, nu va intreläsa parohul sa le tragd luarea
aminte mirilor asupra acelor adevaruri si sa-i indemne a le deprinde st,
prin fapte, ca astfel, credinta lor sa fie vie.
b) Instruirea mirilor trebue sa se extinda 5i asupra dato-
rintelor vietii conjugale 5i familiare. $i anume : asupra sfinteniei
cásatoriei ; asupra scopului ei, care este propagarea neamului
omenesc, potolirea poftelor trupului in mod rational, si ajutorul
imprumutat ; iar intrucat este si sacrament, scopul ei este in-
multirea fiilor lui Datnnezeu pe p'amant.
Aici, insa, se cere mutt tact si multi prudinta, ca nu cumva sa auddA
din gura preotului vorbe sau lucruri de acele, cari vatarna bunul simt si
pudoarea. Prin urmare, instruirea in aceasta chestiune se va face cu pre-
meditare, cu chibzuialA, ca nu cumva mai mull sa strice, in loc sa' indrepte ;
si daca numai se poate, sâ se faca fiind de fatà amândoi mirii2).
0 Instruirea se va extinde, apoi, si asupra datorintelor
imprumutate ale sofilor de casatorie, asupra datorintelor ce au
pArintii fara de copii, de a-i invata si educa ; asupra datorintelor
tinerilor miri fata de pArinti si fata de socrii, dacd este cazul.
Din neintelegerile ivite intre tinerii ca's'atoriti 5i intre parinti, si
mai ales socrii, se nasc cele mai multe nefericiri familiare si
conjugale ; daca barbatul isi iubeste sotia, trebue sd cinsteasca
1) Conc. Prov. IL t. 4, sect. I. C. 3. § 35.
2) Cappello, 1. C. 184, 2

www.dacoromanica.ro
-462

i pe pArintii ei ; 5i intors, dacd femeia i5i iube5te bärbatul, trebue

-sa cinsteascá 5i pe parintii lui, in special pe mama lui (soacra).
d) Apoi, se vor instrui mirii cum trebue sa se apropie de
Sf. Taina a casatoriei, in statul darului sfintitor, pentru ca bine-
cuvântarea lui Dumnezeu sd fie asupra leg5turii lor conjugate.
Instruirea mirilor sd nu se amâne pand in scaunul mar-
turisirii, ci sä se facd afara de scaunul mdrturisirii 5i, numai
-dacd se poate, inainte de cununie, sau cel mai tArziu indatä dupa
-cununie.
Se va face aceasta instruire amAsurat modului de pricepere
5i gradului de cultura a mirilor.

4. Relafiile permise si nepermise intre logodnici.

692. Avand in vedere, ca ori care cdsátorie se incheie
in vederea procreatiunii 5i deci a sdvdr5irii actului conjugal intre
4oud persoane de sex divers, este Joarte firesc, ca viitorii soli
-sd fie atra5i cdtrá aceasta Inca in timpul logodrrei 5i chiar 5i
mai nainte, ceea ce ii indeamnd la sdvar5irea unor lucrki
-cari, de o parte sunt potrivite sa de5tepte pofta trupului, de
-altd parte, sunt chiar expresia agitatiei sensuale intre cele doua
persoane. Prin urmare, nu va fi fdrd interes moral, ca sa fixdm
aci rAzimati pe pärerile morali5tilor consumati, cari sunt
relatiile permise 5i nepermise intre logodnici.
a) Sunt permise hare logodnki acele semne, prin cari se
manifestd dragostea imprumutatd, 5i cari aunt in corformitate cu
obiceiul locului. /tip, le sunt permise sdrutarile oneste, Imbrdti-
.§dri sau strângeri de tnânä, cari, de altcum, le sunt permise 5i
celor liberi, dupa obiceiul locului, ca semn de iubire 5i prietenie.
In consecintd acolo, unde este obiceiul, nu sunt obligati a se
-retinea dela aceste, pe motiv ca ar simti pe urma lor o agitatie
sensuala, presupunând, bine inteles, cd nu o cautd aceasta in-
tentionat 5i cd este exclusä primejdia polutiunii, sau a consim-
tdmântului la impreunarea trupeasca inainte de incheierea casa-
toriei.
Aid s'ar putea aminti §i chestiunea, Ca oare le este permis logod-
micilor a se delecta in impreunarea trupeasca ce o vor savar§i in viitor,
adeca, dupa incheierea casatoriei. In abstract vorbind, fiind vorba de un
lucru permis la vremea sa, in sine o astiel de delectare nu constitue nici
an pacat, dar, avand in vedere ca in practica rar este exclusa primejdia
<onsimfamantului momentan, adeca inteo delectare inainte de incheierea
.casaloriei i eventual, a polutiunii, este de recomandat ca logodnicii sa se
..abtina dela astfel de delectare.
b) Nu sant permise logodnicilor, acele acte cari nu sunt

www.dacoromanica.ro
 463

permise celorlalfi inafará de cdsátorie. A5a, nu le este permis

impreunarea trupeascä, precum nici delectarea sensualä, vene-
rica, sau libidinoas5. Prin urmare, dacd logodnicii ar intenfiona sa
se predispund pentru o impreunare trupeasca", inainte de inche-
ierea cdsdtoriei, prin imbràfi5dri, sdrutári, conversafiuni 5i altele
de acest fel, sau chiar 5i numai la delectare venerica' anume
.c5utatá, nu le sunt permise nici imbra1i5arile, cari, dupa obiec-
tul locului de altcum le-ar fi permise.1)
In special, sa se fereascd logodnicii de orice actiune care
in public ar fi potrivitd sd producd scandal, ca, de ex.: umblarea
pe stradd räzirnându-se unul de altul, cu mAinile strangandu-se
sau atingandu-se in mod impudic 5. a.

5. MArturisirea *i cuminecarea mirilor.

693. Nu incape indoiald, cd, fiind cdsätoria unul din sa-
sramentele viilor, la primirea ei cum se cuvine, se cere statul
darului sfinfitor, care, dacd numai se poate, trebue cA5tigat prin
marturisire sacramenta15. In Conc. Prov. II. se spune : Deoa-
rece logodnicii cart au so se cunune, trebue sd fie fa statul
gra/id, aceia sunt obligali sa".0 adirturiseascO pdcatele Inainte
de a se cununa, $i este cuviincios sd se cuminece".2)
Ooligafiunea aceasta este gravd pentru tofi cei cari sunt in
pacat de moarte, sau sunt pdato5i publici, ex.: concubinari, sau
nu s'au märturisit 5i cuminecat de Pa5ti, precum si atunci, când
dacd nu s'ar márturisi 5i cumineca inainte de cununie, ar da
ansd la scandal.
Prin urmare, este de recomandat, ca mirii sá se cuminece
nemijlocit inainte de cununie, dar sä se märturiseascä inainte de
cununie macar cu câteva zile, pentru ca, daca in märturisire s'ar
descoperi vre-o piedecd ascuns'a de cdsAtorie, sa fie timp pentru
inläturarea ei pAnd la , ununie.
Pentru ca sa primeascd cu vrednicie s. sicrament al cdsá-
toriei, sa li se tragd luarea aminte logodnicilor asupra celor ce
nu le sunt permise in acest timp ; iar daca sunt concubinari sá
se despartd pand atunci dacd aceasta este cu putinfä, iar
daca nu, atunci sd se conteneascd dela impreunarea trupeascd
pand dupä cununie.
E de notat, cd statul pkatului de moarte la miri nu inva-
fideaza casätoria incheiatd, ci o face gray ilicitd. In consecinfa,
1) S. Alf. 1. C. n. 854.
2) Conc. Prov. II. I. C. § 36.

www.dacoromanica.ro
464

casatoria incheiata in statul pacatului este ilicita, dar valida. Tarr,

in caz Ca mirii, fiind pacato5i publici, nu ar voi sa se spove-
deasca 5i cuminece, parohul nu va binecuvanta casatoria, afara
numai de cazul necesitalii urgente, asupra careia, insa, dacd nu-
mai va fi cu putinta, va cere mai intai indrumarile Ordinariatului.
E de reprobat procedura unor pastori suf1ete5ti, cari fara
nici un motiv gray, ci numai din comoditate, binecuyanta casa-
toria, fara ca mirii sa se fi spovedit 5i cuminecat. Acolo, unde
nu este obiceiul spovadaniei 5i cuminecaril inainte de cununie,
trebue introdus, pentruca acolo unde nu-i, din vina preotului nu
este, fiincica nu s'a nazuit sa starpeasca prejuditiile rele din min-
tile credincio5ilor, ca nu trebue sa se spovedeasca 5i cuminece
numai batranii, ba, unii le-au chiar alimentat.

Articolul IV.
Piedecile de ciisätorie,
1. Natura piedecilor de chsgtorie.
694. 10. Sub piedeca de casatorie intelegem o impreju-
rare, care, pe baza dreptului divin sau uman, se impotrive5te
liceitalft sau validitdlii casatoriei, adeca, este tot ceea ce, pe
baza dreptului divin sau uman, face casatoria ilicita, neiertata,
sau invalida, De aici rezulta, ca piedecile de casatorie unele sunt
cari opresc numai incheierea casatoriei 5i dacd se incheie cu o
astfel de opreli5te, este ilicitrY, neiertata, dar valid& Altele pie-
deci de casatorie opresc cu desavarsire incheierea casátortei va-
fide ; 5i daca s'ar incheia o astfel de casatorie, impotriva acestei
oprelisti, se considera de nula ; aceste sunt piedeci nimicitoare
de cdsdiorie. Se numesc nimicitoare, nu pentruca ar nimici, ar
desface legatura unei casatorii valide, ci pentruca opresc de mai
nainte ca sa se poata incheia, in mod valid, casatoria proiectata.')
695. 2°. Piedeca de casatorie poate sa fie publicd sau
ascunscl (oculta). Publica este o piedeca atunci, cdnd se poate
donedi In forul extern; ascunsa este atunci, cdnd nu se poate
douedi In forul extern. Prin urmare, nu numai aceea piedecd
este publica, care este cunoscuta, divulgatä intre oameni, ci
aceea care se poate dovedi in forul extern. Ex. rudenia de sange
intre cloud persoane, prin faptul Ca lumea nu o cunoa5te, nu se
considera ca piedeca ascunsa, deoarece se poate dovedi din ma-
tricole sau alte acte. Deci, o piedeca necunoscuta, nedivulgata
1) Noldin, 1. c. n. 552 ; Cappello, I. C. n. 196, 2.

www.dacoromanica.ro
 465

intre oameni, poate foarte bine sd fie publicá ; $i o piedecd cu-

noscutá, divulgat5, dar care nu se poate dovedi in forul extern,
rämâne $i se considerá ascunsa').
Publica poate sd fie o piedecd sau : a) dela nature) sa, and, adecd
se razimd pe un fapt de naturd publia, care se poate dovedi in forul ex-
tern sau prin acte publice (ex. matricole, act de hirotonire, asa sunt :
vrista, rudenia de singe, rudenia spirituald, rudenia legald, Ordul, deose-
birea de cult) ; sau prin depozifiunea unui martor calificat, care fasioneazd
despre un fapt pe care 1-a sdvirsit pe baza oficiului sail, sau prin depozi-
liunea a lor doi martori vrednici de toata increderea (testes omni excep-
hione maiores), ex. : legatura asdtoriei de mai nainte (vinculum, ligamen).
b) Sau poate fi publica o piedea de cdsätorie pe baza Imprejurörilor, and,
adea a ajuns la cunostinta generald, este divulgatd asa, a se poate do-
vedi si in forul extern (ex. piedeca crimei, dela naturd este ascunsd, dar
poate ajunge la cunostinta generald, poate fi divulgatd). Fiecare piedea
notorie se considerd de publia, dar nu si fiecare piedea publia este tot-
odatà si notorie2).
0 piedea poate sd fie numai material publia si formal ascunsa,
and se cunoaste faptul ca atare, dar nu se cunoaste puterea lui juridia,
cd, adecd din el izvoreste piedecd, ex. : se cunoaste omicidiul ca atare, dar
nu ca si piedecd de asatorie (crima).
Deosebirea intre piedeca publica si ascunsd are important& pentru
procedura convalidarii asatoriei si a dispensdrii dela piedecile de asatorie.
696. 30 . Piedeca de cdsatorie poate sa fie : certd (sigurd),
sau dubie, dup6 cum incape sau nu indoiald cu privire la cu-
noa$terea existentei ei. lndoiala se poate referi sau la existenfa
legii, care opre$te $i atunci avem dubiul legii (dubium iurfs), sau
la faptul, ca atare, $i atunci avem dubiul faplului. Pot sd existe
$i deodatá dublul legii $i dubiul faptului. Dubiul legii poate sa
fie sau cu privire la legea divind, sau la cea bisericeascd.
Principii :
a) Se poate incheia asatorie in mod licit cu o piedea dubie, dacd
dubiul este al legit biserieesti, dupd principiul : impedunenium (ecelesia-
sticum) dubmm (dublo iuris) est impedimentum nullum". Valoarea unei
astfel de cdsätorii rämâne intactd, chiar si dacd mai tirziu piedeca ar de-
veni certd. Motivul este, cd in astfel de dubii Biserica nu urgiteazd obli-
galiunea legii.
Asemenea, se poate incheia asatorie 1icit5 si in cazul, and este
dubiul legii bisericesti si totodata si dubiul faptului. In aceste cazuri, insd,
mai intfii trebue sa se ceard indrumäri dela Ordinariat, presupunind ca
este vreme.
b) Nu este permis a incheia asdtoria subsistând dubiul legii divine,
deoarece, in astfel de cazuri Biserica nu poate dispensa, si asa, sacramen-
tul asãtoriei s'ar expune primejdiei nulitatii. Exceptie formeazd cazul,
and, de ex.: s'ar dubita, a oare un defect oarecare in organism, sau vreo
operafie, ca vasectomia, scoaterea ovarului, constitue impotentd, sau nu-
1) Cappello, I. n. 200 ; Vermeersch, I. C. n. 752 ; Noldin, I. c.
2) Cappello, I. c.

30
www.dacoromanica.ro
466

mai simpld sterilitate. In astfel de cazuri se poate incheia licit casátoria,

deoarece, in caz contrar, de multe ori ar trebui, fdrd nici un motiv just,
sd se conteneascd dela casatorie.l)
a) Nu este permis a incheia casAtoria cu dubiul faptului (d. facti), ex.:
and dubitez, cd oare loan §i Maria sunt ruclenie in gr. 4, linia colaterald.
In astfel de dubiu trebue sd se ceard dispensd, dacd sunt cazuri de acele
in cari Biserica obisnue§te sd dispenseze.
d) Sävdrsesc pacat greu aceia, cari incheie cdsätorie, stiind, cd sub-
sista vreo piedecd de cásátorie, fie nimicitoare, fie si numai impiedecatoare.
697. Chestiune: Oare valido si lIcItö este cösãtorla tnchetald
din lgnorang. subsistând vreo pledecö de cdsãtorie ?
a) Ignoranta nu scuzd in cazul piedecii nimicitoare, deoarece validi-
tatea cdsätoriei nu atarnd de imprejurarea cd oare respectivul cunoaVe
sau nu piedeca. Ori care casatorie incheiatd, subsistând piedeca nimici-
toare, este lnyalidd, indiferent cd cel care a inchelat casatoria a cunoscut
sau nu piedeca.
b) Saud ignoranta inculpabild dela p6cat. Prin urmare, dacd cineva,
din ignorantd inculpabild, incheie cdsatorie subsistand piedecd nimicitoare,
a incheiat in mod licit, dar Invalid ; iar, dacd piedeca a fost numai impie-
decdtoare, a incheiat si valid si licit.2)

2. Felurile piedeeilor de clislitorie.

Piedecile de casatorie se impart din multe puncte de ve-
dere. Asa :
698. 1°. Dupd origine, sau dupa autoritatea care le-a fi-
xat, sunt :
a) piedeci de drept diuin natural si pozitiv si b) piedeci de
drept bisericeso. De drept divin natural sunt : impotenfa si ru-
denia naturala in gr. 1. linia dreapta ; de drept divin pozitiv este :
legatura (ligamen) ; celelalte sunt de drept biserisesc.
E de notat, ca piedecile de drept divin obliga pe tofi oame-
nii atat credinciosi (botezafi), cat si pe necredinciosi (nebotezati,
infideles) ; cele bisericesti, in mod direct, obliga numai pe credin-
ciosi ; cele de drept civil obliga pe necredinciosi.
2°. Avand in vedere dispense, unele sunt :
a) dispensabile, adecd dela cari se poate si se obisnueste
a dispensa (asa sunt aproape toate piedecile de drept bisericesc) ;
si b) nedispensabile, adeca dela cari Biserica, sau nu poate da
dispensa, ex. : rudenia de sange in linie dreapta, sau nu
urea, respectiv nu obisnueste a da dispensa, ex. : afinitatea
in linie dreapta, dupa consumarea cdsatoriei, si toate piedecile de
drept natural si divin si unele de drept bisericesc.
1) Cappello, 1. C. n. 202 ; Vermeersch, I. C. n. 752, 7.
2) Codex, c. 16 § 1 ; Cappello, 1. c. n. 198.

www.dacoromanica.ro
 467

3°. Având in vedere dreptul de atdcare, unele sunt :

a) de drept privat, cari tintesc utilitatea privatä, sau sco-
pul lor este promovarea binelui privat al contractantilor. Tocmai
rentru aceasta, cdsätoria invalidà pentru astfel de piedeca, o pot
ataca numai insisi contractantii, sau macar unul din ei, iar jude-
datorul poate proceda numai la cererea partilor interesate. Astfel
de piedeci sunt : cele izvorite din consimtamânt viciat, ca : gre-
$ala cu privire la persoand, frica si sila, neverificarea conditiunii
ruse ; impotenta.
b) altele de drept public, cari tintesc, in rândul infaiu,
utilitatea comunä, sau scopul lor este interesul binelui comun.
Prin urmare, cásätoria invalidd pentru astfel de piedea, poate
li atacatd din oficiu de cdtrá judecátorul eclesiastic, parohul sau
si alti acuzatori legitimi. Atari piedeci sunt : legatura din ca'sd-
torie valia, rudenia, ralpirea femeiei, crima $. a.
40 avand in vedere extensiunea lor, unele piedeci sunt :
o) absolute, cari invalideaza dsátoria cu oricare persoana.
Adeca existând astfel de piedea nu se poate incheia cdsatorie
validd cu nici-o persoana. Asa sunt : lipsa etatii, impotenta ab-
solutd, legatura din càsdforie validd, Ordul sacru si votul solemn ;
b) altele sunt: relative, cari invalideaza Ca'sätoria numai ca
anumite persoane. Asa sunt : rudenia naturalà, spirituald si le-
gala, afinitatea, impotenta relativd, deosebirea de cult, rápirea
femeiei.
5°. Având in vedere durata lor, unele piedeci stint:
a) perpetue sau netrecátoare ; b) altele trecdtoare, vre-
melnice, dupd cum dureazd pând la sfârsitul vietii, ca: legatura
din cdsMoria validd, sau inceteazd cu vremea, ca de ex.:
lipsa etkii.
699. Nota. Unii deosebesc piedecile, cu privire la limp, in: an-
ferioare (antecedente). cari exista deja inainte de incheierea ca'sátoriei, si
posterioare (subsecvente), caH se ivesc numai dupd Incheierea valida a ca-
satoriei. Dar aceste din urma nu sunt piedeci propriu zise, cari sd atinga insasi
legatura coniugala ci numai uzul asátoriei ; toate piedecile propriu zise,
cart adea ating legatura casAtoriei, sunt antecedente.1)

3. Piedecile de clsätorie in Biserica rointina unit&

700. 1. Nu mai insistam aci asupra faptului, cd singurd
Biserica are dreptul de a fixa conditifle call se cer la adminis-
trarea si primirea licitA $i validA a dsàtoriei. Numai ei i s'a in-
credintat de Cdträ Isus Cristos administrarea sacramentelor; si dat
1) Cappello, I. C. a. 196, nota .6.

www.dacoromanica.ro ..30*
 468

End cä Isus Cristps a ridicat cdsãtoria la demnitatea de sacra-

ment 5i, prin urmare, intre crestini cAsâtorie adeváratà nu poate
exista, fait sá fie totodatã si sacrament: ea singurd este in drept
a fixa cele ce se cer la validitatea i liceitatea casátoriei intre
crestini.
2. Piedecile tmpiedecdfoare. Pe baza aceasta, Inca din
cele mai indepArtate vremuri, Biserica, vrând, de o parte sd im-
piedece inchierea c5sAtoriilor nelegiuite si neiertate, iar de and
parte, ca sá apere demnitatea, i sfinfenia cásätoriei, prin ce se
promoveazi 5i binele comun al societatii, a luat unele dispozi-
tiuni cu privire la sacramentul casatoriei, obligand pre credin-
ciosi la observarea unor formalitki cunoscute sub denumirea de.
piedeci impiedecdtoare de càsátorie. asatoriile incheiate intre
crestini, subsistând aceste piedeci impiedecaloare, sunt ilicite, dar
valide, asa, Ca odatd incheiate, nu se mai pot desface)).
Piedecile impiedecgtoare de cdsdtorie in Biserica noastrd
sunt cele fixate in Conc. Prov. I. si II. Conc. Prov. L fixeaza 5
piedeci impiedecátoare : 1, logodna validä incheiata mai inainte
cu altá persoand ; 2, necunoasterea adevarurilor de credinld si
necunoasterea celor necesare pentru cresterea copiilor; 3, lipsa.
celor trei vestiri premergatoare casatoriei ; 4, timpul oprit ; 5, vo-
tul simplu al castitatii.
Conc. Prov. II. mai adauge cátrá aceste Inca urmAtoarele
1, clandestinitatea ; 2, cdsatoria mixtá ; 3, oprelistea Bisericii ; 4,
lipsa invoirii parintilor ; 5, lipsa statului darului sfinfitor pentru
contractanfi2).
3. Piedecile nimiciloare. Piedecile nimicitoare de casatorie
in Biserica românà unitä, sunt cele insirate in Conc. Prow. I. 1_
5. c. 8 si Conc. Prov. II. t. 4. sect. 1. c. 2. Anume : 1. Lipsa eta-
tii ; 2. Nebunia antecedenta" ; 3. Gresala cu pririre la persoana
sofului ; 4. Sila grea ; 5. Rápirea femeiei ; 6. impotenta ; 7. Le-
gdtura conjugald ; 8. Votul solemn ; 9. Deosebirea de cult ; 10..
Crima ; 11. Rudenia naturald ; 12. Rudenia spirituala ; 13. Rude-
nia legala ; 14. Cuscria de rândul I. 5i II. si din impreunare tru-
peascd neiertatä ; 15. Afinitatea din logodna solemnd.

1) Conc. Prov. I. t. 5. c. 8 §i Conc. Protr. IL t. 4. sect. I. c. 3.

2) In cat privege logodna valida, ca piedeca de casátorie, am va-
zut cand s'a tratat despre efectele logodne: ; iar despre cunoagerea ade
varurilor necesare pentru mantuire i despre spovadanie i cuminecare
inainte de cununie am vorbit in art. precedent. Resteaza sa exami-
/tam celelalte piedeci impiedecatoare, in ordinea in care sunt insirate in
conciiiile provinciale I. i II.

www.dacoromanica.ro
 469

ArticOlul V.
Piedecile impiedecAtoare de cgslitorie.
1. WM.
701. Se $tie cã votul este o promisiune chibzuita $i li-
teed facuta lui D-zeu, cu privire la savar$irea unui lucru mai
ibun si posibil. Piedeca impiedecatoare de casatorie constitue
.

votul simplu') a carui materie este : castitalea perpetud; intra-

rea tntr'un ordin alugöresc; ,i ooinla de a nu se asdlori,
_adeca de a ramane celibe. Conc. Prov. II. spune : »Cel ce a depus
votul simplu de a finea castitalea perpetud, sau de a infra tn
twain ord monastic, sau de a rätnãnea celibe, nu poate incheia
casatorie licita0).
Constitue piedeca de casatorie acest vot, deoarece acela
care il face contracteaza o obligafiune care se impotriveste sta-
tului conjugal.
702. 1°. Votul castitAtil. Castitatea este contenirea
dela delectarea venerica, astfel ca virtutea castitatii sau exclude
cu desavar$ire orice dorinfa $i delectare venerica eat pe cea
neiertata in gall de casatorie, cat $i pe cea iertata in Casa-
torie ; sau numai modereaza uzul delectarii venerice pentru cei
cari traiesc3) in casatorie $i exclude poftele $i uzul delectarii
neiertate. In cazul intaiu avem castitatea perfectd, $i o pot
promite cu vot atat cei necasätorifi (juni sau vaduvi) cat $i
,cei casatorifi, dar ace$tia numai cu invoirea celuilalt sof de Ca-
satorie ; in cazul al doilea avem castitatea imperfecM, 5i o pot
promtte in vot numai cei casatorifi chiar $i lard invoirea celui-
lalt sof.
Unii sub castitatea perfectd, inteleg si castitatea airginald, sau facia-
ria, vergurla. Aceasta poate sa fie sau material(' si inseamni Inlregitalea
fizica a trupulul (in barbat si in femeie asa cum i-a lasat Dumnezeu dela
rnatura) ; sau formal(' gi insemneaza propusul firm facut de o persoana
intacta de a se conteni dela poftele $i uzul delectarii venerice atat celei
permise in xasatorie cat si a celei neiertate. Votul verguriei cuprinde deci
dotia elemente : unul material : intregitate fizica a trupului, si altul formal :
propusul firm 4e a se conteni dela orke delectare venerica sau carnala.
Prin urmare, la castitatea virginala se cere si tffiregialea trupulul. Se
pierde aceasta prin insusi uzul delectarii venerice (act. extern, ca : polutia
zsi impreunarea trupeasca).
1) Simplu este acel vot care este acceptat de Biserica ca si atare.
Solemnitatea votului deci nu atarna numai dela ceremoniile cu cari se
face, ci in randul intaiu dela acceptarea lui ca atare din partea I3isericii.
3) Conc. Prov. II. t. 4. sect. IL C. 3. § 21.
3) Nici sofilor de casMorie nu le sunt permise toate in casatorie,
.r..um vom vedea mai tfirziu.

www.dacoromanica.ro
470

Atat castitatea perfectO cat i (rea imperfecra poste fi

perpeluà (pentru totdeauna), sau trecOtoare Cpentru un ffmp oare-
care). Cel care a facut votul simpiu a eastitólii perfecte nu poate
incheia cdsätorie licita cat timp, dureazO obligafiunea votului.
(Cel cu vot perpetuu nu poate nici odatà presupunand ca n'a.
primit dispensa; cel cu vot trecdtor nu poate inainte de expirarea
obligafiunii votului).
Constitue piedecO impiedecdtoare de casatorie votul simphr
al castitafii perfecte fOcut inainte de casatorie; prin urmare,
dacd cineva casatorit Hind, cu invoirea celuialalt sof, a fOcut
votul simplu al castitafii, dupd moartea sofului nu mai poate
incheia casalorie licita niciodatá dud' votul a lost perpetu, iar
daca a fost vremelnic., numai dupa expirarea obligafiuni votului.
Cel care incheie cdsätorie avand votul castitatii sdvarseste-
pOcat greu, deoarece de o parte are intenfiunea sá calce votul
consumand casatoria si se expune primejdiei sa calce votul; de
altá parte inseala pe celelalt sof, caruia prin aceastd i se face.
nedreptate. Prin urmare, datorinf a celui ce vrea sä incheie casa-
toile avand votul castitafii este, ca inainte de cdsOtorie sa ceara
dispensä. De altcum incetarea acestei piedeci de casatorie se
intampld intocmai ca i incetarea votului, anume : fdrd intervenfia
vreunei autoritki, prin simpla incetare a scopului.
Peste tot, cel care s'a legat cu un astfel de vot este obli-
gat sa-1 find dacd numai se poate fárã prejudifiul celuialalt
sof, deoarece el este obligat sa plineascä votul Nina ce este
cu putinfd, presupunand bineinfeles ca n'ar fi primit dispensä.
Cel ce a incheiat casatorie avand votui simplu al castilãrn perfecie,
nu are dreptul sã ceara debitul conjugal, deoarece prin casatoria incheiata
nu s'a anulat votul, dar poate i chiar trebue sa-1 dea parlii nevinovate.
Cel ce a incheiat casatorie avand votul simplu al verguriel, nu poate
sa ceara el mai intai debitul conjugal, deoarece se impotriueste direct vo-
tului care se violeaza prin cel dintai act conjugal ; dupa ce a pierdut verguria
poate sa-1 ceara, deoarece obiectul votului (intregitatea materiala) a di-
spdrut devenind cu neputinta cle pastrat. Poate i trebue s dea debitul
conjugal prima data cane( 11 cere celalalt sot, care nu poate fi despoiat de
dreptul sau.1)
Daca s'a desfacut casatoria celui ce a incheiat-o in mod ilicit avand
votul verguriei, si el a ramas vergur, trebue sa Implineasca votul i deci
nu mai poate Incheia licit alta casatorie ; daca insä si-a pierdut verguria,
devenind obiectul votului cu neputinta de observat poate sa incheie
and' casatorie.
703. Notfi. Votul simplu.al castitatii ce-1 fac scolasticii aprobati si
coadjutorii temporari neformati, dupa al doilea an de nouitiai in Ordinul

1) Cappello, 1. c. n 299-300,

www.dacoromanica.ro
 471

lezuilllor, invalideazá cAsátoria, dar inceteaza prin dimiterea legitimA fa,

cutà de catra Prepozitul general al Ordinuluil).
704. 20. b) Votul de a infra intr'un ordin cillugii-
resc. Piedeca impiedecatoare de casatorie rezulta si dirt votul sim-
plu de a infra inteun ordin calugaresc cu voturi solemne sau 5i
inteo congreqatiune religioasa cu voturi simple, dar aprobata de
autoritatea bisericeasca competenta (Pontifice sau Episcop). Vo-
turile ordinului respectiv, a congregatiunii religioase pot sa fie per-.
petue sau trecdtoare.
Votul de a imbratisa ordinul monahal se vatáma prin trqa0
tncheierea casatoriei. Nu inceteaza insd votul prin incheiarea
casatoriei, si deci, cel ce a facut votul este obligat, daca numai
este cu putinta M.A. vatamarea dreptului celuialalt sot sa
implineasca votul ; asemenea si dacd ar inceta obligatiunea Casa.-
toriei in mod legitim (prin desfacerea Iegaturii, prin moartea so-
tului, sau prin despärtire dela pat si masa). Incheiata odata astfel
de casatorie ilicitä, cel ce a facut votul poate sa ceara si sa dea
debitul conjugal.
705. 3°. Votul celibatului. Cel ce face votul acesta se
obliga ca nu se va casatori ; prin urmare, se vatama acest vot
prin insasi incheierea casatoriei, prin ce observarea lui devine
cu neputinta. Nu se vatama acest vot prin pacatul contra cast--
Valli savarsit fnain(e de incheierea casatoriei.
Incheiata odata aceasta casâtorie ilicita, cel ce a facut votul
poate si cere si sa dea debitul conjugal, deoarece debitul con-
jugal nu este obiectul acestui vot.
Dupa desfacerea cdsatoriei, cel ce a facut votul acesta in
mod absolut si perpetuu, nu poate incheia licit alta cdsâtorie,
Vara dispensa.°)
2. Timpul oprit.
706. Timp oprit sunt anumite zile ale anului sfintite
(tempus sacratum) pentru post si ajun sau alte devotiuni ; cum
sunt särbatorile, in cari dupa canoanele bisericii nu se cuvine
sa se incheie casatorii.
Conciliul nostru provincial al II. dispune in aceasta che-
stiune urmatoarele : »Nu se poate incheia casatorie licita in tim-
purile asa numite oprite, adeca : a) in tot postul Craciunului,
1) Gregoriu XIII. Const. Ascendente Domino" 25 Maiu 1584.; Aich-
ner 1. c. p. 625. n. 7.; Aertnys-Damen I. c. n. 699 II.
2) Cappello, I. c. n. 301. Ca cineva ce tel de vot a facut se poate
sti din Intenfiunea cu care a Mut votul.

www.dacoromanica.ro
472

apoi in timpul ce cade intre Craciun 5i Botezul Domnului ; b)

in tot timpul Paresimilor, precum 5i in timpul ce cade intre sar-
batoarea Pa5tilor i Dumineca Sf. Toma 5i in sarbatoarea Sfin-
telor Rusalii ; c) in postul Sfintilor Apostoli 5i al Sfintei Math ;
d) in Miercurile 5i Vinerile de peste an ca zile de ajun, precum
5i in sarbatorile Sfintei Cruci 5i a Taierii capului Sfantului Ion
Botezatoru1«.1)
Pentru inlaturarea acestei piedeci se cere anticipativ dis-
pensa dela Ordinariat, dupa primirea careia se poate incheia ca-
satoria 5i in timpul oprit, dar sunt oprite nunfile (ospetele) 5i
orice petreceri sgomotoase.2)
Se pot face insa vestirile 5i in timpul oprit.
Pentru cazul and mirii au incheiat casatoria civila in vreo
zi and este timpul oprit, 5i nu voiesc sa amane casatoria bise-
riceasca pe altä data, parohilor 5i administratorilor parohiali Ii
se cid facultate a dispensa dela timpul oprit pentru ca mirii in
aceea5i zi sä se poata cununa 5i la biserica. Despre aceste dis-
pense insa din caz in caz se va raporta Ordinariatului 5i se vor
induce in matricola cununatilor. (Instr. Col. a Corului Episc. din 31
Aug. 5i 1 Sept. 1895 ref. la casat. civ. 5i matr. de stat p. I. p. 7).
3. Clandestinitatea.
707. 10. Natura c1andestinitafii3). Casatorie clandestina
se numea in vechime aceea care se incheia fait preot 5i Vara
binecuvantare bisericeasca, chiar 5i daca s'ar fi intamplat inain-
tea altor martori. Conc. Lateran al IV. a poruncit ca sa se
faca vestirile inaintea cununiei, a5a ca dupa acest conciliu, a-
satorie clandestina se numea 5i aceea care se incheia fara cele
trei vestiril. Casatoriile astfel incheiate, Vara binecuvantarea bi-
sericeasca 5i fara vestiri I3iserica le-a reprobat totdeauna, dar
le-a socotit de valide. Conc. Tridentin prin decretul Tametsr
a hotarat forma necesara pentru validitatea casatoriilor decla-
rand de invalide acele casatorii, cari nu se vor incheia inaintea
parohului propriu, sau a episcopului ori alt delegat al acestora
5i inaintea alor doi sau trei martori.5)
1) Conc. Prov. H. I. 4. Sect. 1. c. 3 § 22 ;
2) Porunca 5-a bisericeasca : Sd nu fad nunld ln unele limpuri
oprile ale anulur.
a) In Biserica catolia de rit. latin si la Rutenii din Galitia clandes-
tinitatea este piedeca nimicitoare de casätorie.
4) Noldin, De Sacramentis n. 584.
5) Conc. Trid. Ses. 24. Decr. de Ref. Matr. c. 1, Tametsi".

www.dacoromanica.ro
 473

Obliga acest decret acolo unde a fost publicat, dar in pro-

-vincia noastra mitropolitana de Alba-lulia 5i Fagara5 n'a fost
publicat, deci la noi au Minas ilicite, de5i valide (presupunand
bineinfeles ca nu subsista and piedeca nimicitoare de casatorie)
.casatoriile clandestine in infelesul vechiu al clandestinitätii.9
Din aceste se vede ca binecuvantarea bisericeasca a casa-
toriei nici in Biserica noastra nu se considera ca 5i necesara
pentru validitatea casatoriei.2)
708 2°. Forma Incheierii clisAtoriei in Biserica
romAnii units. In Conciliul nostru Prov. 1I.3) se spune : »La
incheierea unei casatorii licite se cere, ca logognicii sa se cu-
nune in faf a I3isericii prin parohul lor propriu, ori prin alt preot
autorizat spre aceasta de catra parohul propriu, ori episcopul die-
cezan, in prezenfa alor doi martori, pentru aceea nu este iertat
altui preot a cununa pe cineva fait a fi capatat expres facultate
spre aceasta dela parohul competent ori dela episcop.4)
»Permisiunea presupusa nu e deajuns ; nici nu foloseste
nimic presupunerea, ca daca s'ar fi cerut, permisiunea s'ar fi
primit in realitate«.
Permisiunea primitä de a cununa in thate cazurile,1se poate
5i subdelega altui preot ; nu se poate subdelega in cazul and a
lost data pentru un singur caz numai, afara de cazul cand i s'ar
fi dat expres dreptul de subdelegare.
»Parohul propriu al logodnicilor este acela in a carui pa-
rohie i5i au domiciliul adevarat, sau quasi-domiciliu«.5)
»Domiciliul femeiei este acolo, unde este 5i al barbatului,
iar al minorilor unde este al parinfilor sau al adoptanfilor, sau
4) Pap-Szilagyi, 1. c.; I. Genf. Adm. bis. p. 380 § 19.
.
2) Probabil a in noua codificare a dreptului bisericesc Oriental la
care se lucrA deja, si la noi se va introduce clandestinitatea ca si pie-
6ecA nimicitoare de cAsAtorie.
3) Conc. Prov. II. t, 4 sect. 1. C. 3 §§-ii 24-26.
4) Vezi si Decr. 11 al Sinodului diec. gr. cat. din Oradea din 1882 ;
si Decr. 12 al Sinodului Diec. din Oradea din 1926.
5) Domiciliul adevArat e acolo, unde si-a asezat cineva locuinf a cu
intenfiunea de a rAminea acolo in mod constant, ori unde locueste partea
mai mare a anului asa, inat sä se poatA zice a este 01A-tor cAnd lipseste
de acolo.
Quasi-domiciliul e acolo unde cineva nu are intenfiune de a-si
aseza locuinfA statortricA, unde insA petrece de fapt cu intenfiunea de a
rAminea acolo partea cea mai mare a anului, precum sunt servitorii, sco-
larii, oficianfil s. a." (Conc. Prov. .II. t. 4. s. I. C. 3 § 25).

www.dacoromanica.ro
474

al tutorilor. lar locul unde de ex. femeia este in serviciu, mi

norul petrece la scoala, oficiantul public locueste pentru impli-
nirea oficiului sau, si persoana militara petrece in garnizoana,
se considera de quasi-domiciliul acelora«.
In Biserica noastra este practica veche ca sä se incheie
cdsâtoriile in feta parohului miresei, iar cu privire la casatoriile
de rit mixt (latin si oriental) Corul nostru episcopesc a decis
sa se aplice si la noi dispozitille noului Cod canonic latin, ca
aceste casatorii sa se incheie si la noi toate in feta parohului
mirelui si in ritul aceluia.')
4. Vestirile.
Scopul vestirii casatoriei este ca sa se poata descoperi
eventuala piedeca ce ar exista intre viitorii soli, pentru ca astfel
sa se impiedece casatoriile sacrilege si nefericite.
709. 1°. Timpul vestirilor. Conciliul nostru Prov. al
II-lea dispune urmatoarele cu privire la vestiri.2) Fiecare casa-
torie inainte de a se incheia, se va vesti in biserica parohiala
de catre parohul mirelui si al miresei in trei dumineci sau sar-
batori legate, succesiv la capatul Sfintei Liturghii, adaugandu-se
propunerea ca toti cei ce stiu vreo piedeca sa o descopere.
Prin urmare, vestirile trebue facute in dumneci si sarbatori
legate, la sfelrOtul Liturghiel $i nu cu ocaziunea altor functii
bisericesti desi in caz ca ar fi de fata multi credinciosi si asa s'ar
ajunge scopul legii. Afara de aceasta, vestirile sa se facd in suc-
cesiv, adecd incepute odata sa nu se intrerupa, ci sa se con-
tinue in duminecile si sarbatorile legate ce urrngazd una dupa
alta. Se cere insa ca intre duminecile si sdrbatorile in cari se
fac vestirile sa fie barem o zi comunä, asa bunaoara, nu se
pot face vestirile in ziva intai si a doua de Pesti.
710. 2°. Forma vestirilor. Vestirile trebue sa se faca
asa ca sa se poata cunoaste cine este mirele si mireasa ; nu este
nevoie sa li se spuna si varsta, desi pe sedulele vestirilor, este
bine sa se scrie. Sedula vestirilor trebue sa cuprinda : Numele si
pronumele, eventual profesiunea, ziva, luna.si anul nasterii, domici-
liul mirelui $i miresei ; numele $i pronumele religia, profesiunea
si domiciliul parintilor ; data vestirilor. La sfarsit se spune a
catea ora se face vestirea, si se adauga cd cine stie ceva piedeca
sa o descopere. Ex. loan Ardelean, june (vaduv) n. la 4 August
1) Vestitorul No. 10, 1925.
2) Conc. Prov. II. t. 4. sect. I. C. 3 §§ 27-30.

www.dacoromanica.ro
 475

1905 in Oradea, profesiunea tamplar, feciorul lui Petru Ardelean

gr. cat., faur in Oradea, si Ana n. Pacurar, si-a ales de viitoare
sofe (sau s'a logodit). 9
pe (cu) :
Maria Moldovan, juna (sau vaduva lui f Petru Morar gr. cat.
agr. din Oradea) n. la 25 Sept. 1909, fiica lui loan Moldovan gr.
cat. tamplar in Oradea, 5i Elena n. Crisan.
Vestirea :
I. la 3 August 1930.
II. la 6 August 1930.
III. la 10 August 1930.
711. 30 Locul vestirilor. Dacd amandoi logodnicii au
acelasi domiciliu, se vestesc in acela ; dacd au mai multe, se vest
tesc in toate ; iar daca pe langa domiciliu mai au 5i quasi domi-
ciliu, se vestesc 5i in quasi domiciliu ; iar daca s'ar intampla ca
a trait mai multi ani in quasi domiciliu de cat in domiciliu. in
acest din urma nu este nevoie sa se vresteasca, ci ajunge 5i
numai in quasi domiciliu. In caz ca vreunul dintre logodnici, pe
langa domiciliu mai are mai multe quasi domicilii, se va vesti la
domiciliu si va alege in care dintre quasi domicilii sa se ve-
steasca ; iar daca numai quasi domicilu au, atunci se vor vesti
5i in parohia unde s'au nascut.
Jar daca nu au nici domiciliu, nici quasi domiciliu (ex. vaga
bonzii), atunci vestirile trebue sa se faca atat in parohia unde
petrec, cat 5i in parohia unde sunt nascuti.
Daca insa vreunul dintre logodnici nu va fi locuind cel
pufin de 5ase saptamani in parohiile, in cari sunt a se face
vestirile, atunci vestirile se vor indeplini in locul unde au petre-
cut mai pe urma in decurs de sase saptämani cel pufin2).
Daca nu se incheie casatoria in curs de sase luni dela ul-
tima vestire si dupa sase luni vreau sa se cunune, atunci mai
intai trebue sa se repefeasca vestirile9.
712. 4°. Dispensa dela vestiri. Inainte de ce s'ar
termina vestirile, nu se poate incheia casatorie licita ; de aceea
trebue facute inainte de ce s'ar admite la cununie, iar daca
1) E bine ca sa cuprinda toate aceste date, si pentruca sa le a
la indemfina atunci cand vei induce cununia in matricola cununatilor.
Fiindca vestirile se fac la sfarsitu1 Liturghiei, sedulele vestirilor sa se pas
treze in Liturghier la Sf. Liturghiei ce servesti, ca sa nu le uiti ; sa nu se
pastreze pe altar, sub cruce sau sfesnic cad pot dispare,
2) Conc. Prov. II. 1. c. § §§ 27-28.
3) Conc. Prov. II. I. c. § 30.

www.dacoromanica.ro
476

nu sunt din aceea5i parohie, trebue sä dovedeasca cu dovezi

scrise, ca vestirile s-au facut cum se cuvine').
Episcopul poate dispensa dela toate trei vestirile, dar aceasta
se va da numai in cazuri foarte urgente, cand episcopul va putea
delega pe protopopi ca in atari cazuri sa dispenseze in numele
lui dela toate trei vestirile2).
Dad s'ar intampla, ca inainte de ce s'ar face toate trei vestirile,
mirii O. fi statorit la ofiterul stärii civile ziva savarsirii formalitátilor ci-
vile, si nu ar fi aplicati sä amane cununia bisericeasca pe alta zi de cat
cea fixata pentru cea civila, si nu ar fi timp pentru a cere dispensa dela
Episcop, se da facultate parohilor si administratorilor parohiali sa dispen-
seze dela a doua si a treia vestire, pentru ca sa se poata savarsi cununia
bisericeasca in aceeasi zi cu indeplinirea formalitatilor civile, ca adeca sa nu
ramana oare cumva numai cu asa numita cununie civila3).
Parohul poate da dispensa si dela toate trei vestirile cand se in-
cheie casatoria pe patul de moarte.
Despre aceste dispense se va raporta Ordinariatului din caz in
caz, si se vor induce si in matricola cununatilor, dupa cum se vor induce
si dispensele primite dela Ordinariat.
Cauzele juste pentru cari se poate da dispensa dela vestiri,
sunt urmätoarele :
10 Dela lode uestirile se poate cere dispensa pe urma-
toarele motive :
a) Cand vreau sa se cunune atari concubinari cari traiesc
<le multi ani impreuna 5i lumea crede ca ei sura cununati cum
se cuvine ;
b) Mid vreau sa se cunune doua persoane intre cari existä
prea mare deosebire de vrasta sau conditie sociala, 5i este teama
fondata Ca pin vestiri s'ar expune batjocurii ;
c) Cand exista teama fondata sa daca s'ar amana cununia
bisericeasca pand dupa terminarea vestirilor, casatoria va fi im-
piedecata prin malitia cuiva ;
d) Cand vreau sa se cunune persoane de o conditie sociald
inalta 5i cunoscute tuturor, ex. un print 5i printesa, a caror ca-
sätorie o discuta toata lumea.
2°. Dela una sau doud vestirl se poate cere dispensa in
mrmatoarele cazuri :
a) Cand exista teama fondata Ca vor ramanea numai cu le-
gatura civila, ca subsista primejdia legaturii civile. Pentru acest
Jnotiv totdeauna se da dispensa ;
1) Conc. Prov. II. I. C. §§ 30 si 34.
2) Cony. Prov. H. I. c. cap. 4. § 42.
3) Instr. Col. a Cor. Ep. din 1895 p. I . P. 7.

www.dacoromanica.ro
 477

b) Cand pentru apropierea timpului oprit nu se pot face

toate trei vestirile ;
c) Cand ameninfa primejdia defaimärii ex.: mireasa e aproape
de na$tere :
d) Daca din amanarea cununiei ar rezulta mari daune suf-
letesti, ex.: primejdia fornicafiunii, sau materiale, ex.: ar ameninfa
o paguba in bunurile materiale.
Cererea pentru dispensa o face parohul miresei ; aceasta
cerere ca si cele pentru alte piedeci, este scutita de timbru.
E de notat insa, ca. Legea civila nerecunoscand piedecile
de casatorie fixate de I3iserica, nici dispenselor date dela acelea
nu le atribue nici o valoare.
713. 5°. Pedepse canonice. Daca vreun preot ar bi-
necuvanta o casatorie fail vestiri, neavand motiv just, $i dupa
aceea se descopere vreo piedeca nimicitoare, se pedepse$te cu
suspendarea dela oficiu.
lar dna cineva incheie o casatorie fara de vestiri $i dupa
aceea se descopere vreo piedeca nimicitoare, copii cari s'ar fi
nascut din aceea casatorie invalida, se considera de nelegitimi,
$i contractanfii nu pot avea nadejde de a obfinea dispensà.1)
714. Nota. CasAtoria incheiatä se inscrie in matricola cununali-
lor impreuná cu toate imprejurarile si dificultatile cari s'au ivit, precum
si modul cum au fost acele inlaturate, ex.: dispense s. a.
Dacã parohul va delega pe un alt preot sa cunune, in a cárui parohie
nici unul dintre nupturienti nu are domiciliu, atunci parohul locului unde
se Intamplä cununia va inscrie actul savArsit asa precum s'a spus, cu
mâna proprie, in matricola cununatilor parohiei sale ; apoi in curs de 8 zile
va raporta despre aceasta parohului dela care a primit delegatia, care ase-
menea va inscrie cazul in matricola parohiei sale.
715. 60. Citsgtoria pe patul de moarte. Legea ci-
vila autoriza pe of iferul starii civile sa poata indeplini formalita-
file incheierii casatoriei civile $i Vara nici o vestire, in cazul,
cand unul dintre miri este pe patul de moarte. Pe ace$tia $i pa-
rohul ii poate cununa MIA nici o vestire, dupd ce se va fi infor-
mat cat mai bine posibil, cã ei sunt liberi ; in caz cä nu s'ar
putea produce dovezi $i va exista o indoiala intemeiata, vor jura
mirii amandoi, ca ei sunt liberi.
Existand vreo piedeca gall de Ordul sacru sau afini-
tatea izvorita din impreunarea trupeasca legiuita parohul va
putea dispensa cu facultate delegata parohilor $i administratori-
lor parohiali in astfel de cazuri de catra Ordinarian. Se vor
1) Dr. 1. $imon : Instructiune practici pentru cauzele matrimoniale._
Gherla, 1891, p. 24.
2) A. se vedea Instructiunea colectiva a Corului Episcopesc din Unga-
ria. 1895, I. n. 9-10.

www.dacoromanica.ro
478

folosi de aceasta facultate de cafe ori nu vor avea limp sa re-

curga la Ordinariat si va ameninfa primejdia morfii ; totdeauna,
insa, vor avea sa raporteze cazul Ordinariatului.
Legile civile prevad si cazul, cand parohul poate cununa
pe patul de moarte si inainte de ce ar premerge formalitafile
civile (legea civila opre5te binecuvantarea casátoriei inainte de
savarsirea formalitafilor civile), fall sa fie pedepsit, de ex. cand
unul dintre miri este ameninfat de moarte apropiata. Aceasta
imprejurare, insa, parohul trebue sa o dovedeasca in fala foru-
lui civil sau cu dovada dela medic, sau, unde nu este medic, cu
fasiunea alor doi martori.
Deoarece, insa, autoritatea civild, nici in cazul acesta nu
recunoaste efectele civile cununiei incheiate inainte de savar5irea
formalitafilor civile, parohul va indemna pe cei cari se cununa,
ca sofului care ar ramanea in viafa 5i copiilor sa le asigure
dreptul la bunurile materiale, macar printr'un testament oral,
facut inantea alor patru (4) martori prezenfi deodata. Cat se
poate, preotul sa nu fie printre acesti martori, ca sa nu aiba mai
larziu neplaceri, producandu-se dusmanie intre mostenitori, sau
sa fie WO ca fasiunile sale cuprind lucruri din spovadanie
(ex., cand martorii ceilalfi n'ar mai trap.
Casatoria aceasta se va induce in matricola cununafilor,
notandu-se in rubrica observarilor, Ca s'a incheiat pe patul de
moarte cu sau Vara dispensa, aratandu-se 5i Nr. sub care s'a
raportat Ordinariatului.
5. ClisAtoriile de religiune mixtg.
716. Casátorii mestecate dupa religiune (mixtae religionis
matrimonia) se numesc casatoriile incheiate intre cre5tinii catolici
51 crestinii acatolici. 13iserica a reprobat dela inceput astfel de
casatorii intre catolici 5i acatolici, deoarece nu se poate nadajdui
viafa fericita 5i infelegere intre aceia, cari se deosebesc in ceea
ce este mai sfant, in religiune').
Casatoriile mixte le opre5te dreptul natural fi divin,
deoarece partea catolica este in primejdie sau sa paraseasca cre-
dinfa, sau macar sa devina indiferenta, ceeace duce la aposta-
zie ; asemenea nu este asigurata nici cresterea religioasa catolica
a copiilor. In sfarsit sunt ilicite casatoriile mestecate si pentru
comunicarea in cele sacre Cu acatolicii ; partea catolica admi-
nistreaza sacramentul partii acatolice 51 intors, partea catolica
cere 5i primeste sacramentul dela ministrul acatolic.
1) Conc, Prov. 1, t. 5, c. 9.

www.dacoromanica.ro
 479

717. Sunt oprite casatoriile mestecate 5i in baza legii bise-

rice5ti, adeca din partea Bisericii, care obliga pe parohi sä in-
demne cu tot zelul pe credincio5i sa se fereasca de astfel de Ca-
satorii, aratandu-le efectele rele ale acelora. In caz cd nu
i-ar putea impiedeca, atunci sa li se spuna ca aceasta ml-
mai cu dispensa dela Ordinariat se poate1), care dispensa se
da numai in cazul cand partea acatolic trece la religiunea ca-
tolica, ori in caz, ca nu poate sau nu vrea sa o faca aceasta,
daca da cel pufin garanfa suficienta ca nu va impiedeca pe cea
catolica in implinirea datorinfelor religioase impuse de biserica
catolica, si ca tofi copiii de ambe sexe, cari se vor naste din aceea
casatorie, vor fi botezafi 5i crescufi in religiunea catolica.
718. Reversalul. Noua lege a cultelor din Romania, anu-
leazd dreptul ce-1 aveau parinfii in baza legii ungare, de a f ace
in fafa organelor de stat o invoiala cu privire la religiunea co-
piilor. Dreptul de a determina religiunea fiecarui copil in parte,
legea cultelor din Romania o da tatalui, care, atunci cand anunfa
ofiferului starii civile na5terea copilului, declarä ce religiune va
avea acesta. Astfel stand lucrurile la noi, pentru ca sa se poata
primi dispensä dela religiunea mestecatä, 5i in consecinfa casa-
toria sa se poata incheia in fafa bisericii 5i deci cu binecuvan-
tare bisericeasca, sofii de casatorie va trebui sa faca o invoiald in
scris inaintea parohului, alor doi martori 5i sub juramant (re-
versal pe conAin/d) in care partea acatolica ssa declare ca nu
va impiedeca pe cea catolica sa-si implineasca datorinfele reli-
gioase impuse de biserica catolica ; iar barbatul (fie chiar 5i ca.
tolic), sa declare ca. : a) tofi copii, ce se vor na5te din acea ca-
satorie, atat MO cat 5i fete, ii va boteza 5i se va inpriji de
cresterea lor in religiunea catolica ; b) pe tofi copiii, ce se vor
na5te din acea casätorie, atat baiefi, cat 5i fete, ii va declara la
ofiferul starii civile ca aparfinand religiunii catolice9.
Aceasta invoiala o va anexa parohul cererii pentru dispensa
dela piedeca religiunii mestecate ; 5i dacd va obfine dispensa va
vesti cdsätoria, indiferent ca s'a vestit sau nu si in oratoriile
acatolice, 5i nici nu va cere dovada despre savar5irea lor in
acele oratorii ; nu va aminti insa confesiunea parfii acatolice.
(Conc. Prov. I. 1. 5. C. 9).
Daca casatoriile mixte se vor binecuvanta in oratorile aca-.
9 Facultatea de a dispensa dela aceasta piedea este rezervatá Pon-
tificelui Roman ; Ordinariatele pot dispensa numai in virtutea facultatilor
<late lor de Sffintul Scaun. Conc. Prov. II. t. 4. s. 1. r. 4. § 40.
2) Instr. Col. a Cor. Ep. 1895 I. p. 11.

www.dacoromanica.ro
480

tolice de catre ministrul acatolic, parohul catolic nu va face ve-

stirile $i nici nu va da dovada in scris despre ele ministrului
acatolic.
719. Asistenta pasiva. In caz cd partile nu se invoiesc
sä implineasca precaufiunile impuse, sau partea acatolica n'ar
vrea sa dea garanfa ce i se cere $i totu$i s'ar lega de aceea ca
sa incheie casatorie in fafa parohului catolic, atunci parohul va
raporta Ordinariatului cerand facultate pentru asistenfa pasiva r
presupunand bineinfeles Ca parfile se vor invoi $i se vor mul-
1 umi numai cu aceasta.1) Procedura asistenfei pasive este urma-
toarea : Preotul imbracat in reverenda, dar fara ornate biseri-
ce$ti, $i Vara sa savar$easca vreo ceremonie bisericeasca, in.
sacristie (dacd este) sau in cancelaria parohiala va intreba par-
file asupra consamfamantului $i va asculta raspunsurile lor pen-
tru ca sa poata inscrie cazul in matricola cununafilor ; $i unde-
este obiceiul, va primi $i juramantul obicinuit.
720. Din cele spuse pand aci despre casatbriile de re-
ligiune mixta si avand in vedere Instr. Sacr. Congr. de Propaganda
data catra Arhiepiscopul de Fagaras $i Episcopii sufragani la
28 lunie 1858, rezulta ca :
a) Ceremonia religioasa nu se cere la validitatea casatoriei
($i cu atat mai pufina valoare are asistenfa $i binecuvantarea
ministrului acatolic, pe care bis. cat. o exclude a limine); $i
deci casatorille incheiate fail asistenfa preotului $i fara binecu-
vantare biserieeasca sunt gray ilicite, dar sunt valide. Aceasta-
pe baza celor spuse despre piedeca clandestinitafii ;
b) Casatoriile de religiune mixtd incheiate inaintea mini-
strului acatolic, deci fall implinirea condifiilor prescrise de bi-
serica catolica, sunt grav Melte, dar sunt valide.2)
c) Casatoriile de religiune mixta incheiate numai in fafa
ofiferului starii civile sunt gray ificite dar valide;
Aceste cdsätorii ilicite dar valide nu se inscriu in ma-
tricolele casátoriilor biserice$ti ; iar daca se vor na$te copii din
elel acestia, in matricola botezafilor se vor insemna ca sunt
legiuifi, dar se va arata in observari cum a fost incheiata casa-
toria parinfilor.5)
1) Cu!privire la asistenta pasivä parohul se va conforma intru toate.
Instr. Sacr. Cong. de Popaganda din 28 lunie 1858, vezi Conc. Prov. I.
p. 223; Conc. Prov. I. I. r. c. 9 ; Circulara Ord. Arhid. Nr. 3394-928'
2) Conc. Prov. II. t. 4. Sect. 1. c. 3 § 31.
3) I. Gent, Administratia bisericeascg. Oradea 1912, p. 393 in nota..

www.dacoromanica.ro
 481

d) Toll aceia cari incheie casatorii ilicite de religie mixta

sunt suspecfi de erezie si cad sub pedepsele canonice statorite
pentru aceia.1)
e) Casatoria clericilor cu femei acatolice este strict oprita.2)

6. Oprelistea Bisericii.
721. l3iserica in anumite imprejurari poate sa interzica
incheierea unei casatorii sau pana la un timpt oarecare sau pentru
totdeauna. Dreptul de a pune astfel de opreli5te compete :
et) Pontificelui Roman, care poate opri incheierea unei ca-
satorii pe motiv special, chiar 5i sub pedeapsa nulitafii casatoriei;
b) Episcopul are dreptul 5i datoria de a opri incheierea unei
casatorii, cand ar exista banuiala fondata ca ar exista vreo pie-
deca de casatorie, sau and ar fi tearna ca din casatoria aceea
vor rezulta certuri, scandaluri sau alte rele. Si pana and Epi-
scopul nu va inlatura interdictul, nu este iertat a fncheia casatoria.9
c) Parohul Inca poate opri casatoria cand exista astfel de
banuieli intemeiate, sau and contractanfii n'au documentele ce-
rute, sau cand cineva ar voi sa incheie casatorie cu vreun ex-
comunicat nominal. Dar totdeauna in astfel de cazuri, va raporta
Ordinariatului 5i va cere indrumari. Contractanfii pot sa recurga
la Episcop impotriva opreli5tei parohului.

7. Consimtimfintul plirinfilor.
722. Porunca a 4-a dumnezeiasca obliga pe prunci sa cin-
steasca pe parinfii lor, cari au datoria sä se ingrijeasca de bi-
nele sufletesc 5i trupesc al copiilor. Prin urmare, Oita ce stau
sub grija 5i sub ascultarea parinfilor nu le este iertat a face
ceva ce atinge acest bine sufletesc 5i trupesc al lor fara stirea
si invoirea parinfilor. Unul dintre cele mai mari lucruni care
ating in mod hotaritor fericirea sufleteasca si trupeasca a tine-

filor, -
rilor este cdsatoria. Cat timp copiii stau sub ascultarea Orin-
pand sunt minori 4) nu le este permis sa incheie Casa-
1) Codex, cc. 2315 si 2916.
2) Sinod. Calcedon. (al 4 ecurn.) can. 14.
3) Conc. Prov. II. 1. c. § 32.
4) Cat priveste vrasta copiiilor, dreptul canonic face urmatoarea deo-
sebire : cei sub anul al 14 (baleti) sau 12 (tete) sunt neordstnici (impu-
beri) deci nu pot incheia casatorie valida ; dela anul 14 (12)-21 sunt mi-
norl, vrastnici, cari pot Incheia casátorie valida ; dela 21 implinit sunt ma-
Joni. Dupà legea civila nevrastnic este barbatul care n'a Implinit anul al
18-lea si femeia care n'a implinit anul al 16-lea. Dela aceasta vrasta se
poate da dispensa daca respectivul este deplin desvoltat fiziceste.

www.dacoromanica.ro 31
482

toria fara stirea si invoirea parinfilor, deoarece prin aceasta s'ar

Mama pietatea si reverinfa pe care o datoreaza copiii parinfilor
in baza legii naturale si pozitive divine. Apoi sfaturile parinfilor
mai incercafi in lupta viefii decat copiii, pot sa impiedece multe
nefericiri cari ar urma din o casatorie incheiata fara multa si
matura chibzuiala din partea tinerilor.
723. Fiind, insa, cäsatoria un act de cea mai mare im-
portanfa pentru viafa, impreunat cu multe si mari sarcini, din
care rezulta o legatura idisolubila, perpetua, urmeaza dela sine
ca se cere cea mai deplina libertate de voinfa la incheiarea ei ;
si, deci, alegerea solului de cdsatorie nu poate sa atarne de voinfa
altuia, ci singur de aceluia care intenfioneaza sa se oblige si sa
ia asupra sa acele sarcini. In consecinta, invoirea parinfilor nu
este necesara pentru validitalea casatoriei, ci numai pentru li-
ceitatea ei. »Nu sunt licite casatoriile, la cari parinfii din cauze
drepte nu se invoiesc« ;1) dar sunt valide; iar daca parinfii n'au
motive juste sa se impotriveasca casatoriei, atunci sunt si licite.
Motive juste pentru cari parinfii se pot impotrivi casätoriei
copiiilor atat celor minori, cat si celor majori de cumva nu
sunt independenfi sunt de ex.: viafa imorald a celuia sau ace-
leia pe care vrea sa o ia in casatorie ; mom contagios ; defecte
mari trupesti; lipsa mijloacelor de susfinere ; scandal, sau rusine
pentru familie s. a.
724. Cel ce Incheie casatorie impotriva Invoirii parintilor, Oa-
tueste greu daca parinlii au avut motiv just sa se impotriveascd, afara de
cazul când ar ayea motiv just sa nu implineasca vointa parintilor. Prin
urmare, greutatea acestui pdcat se judeca nu numai dupd aceea cd pdrintii
au avut motiv just sd se opund cdsdtoriei proiectate sati nu, ci $i dupd
aceea, ca oare copilul avut-a si el motiv just sa nu se supund sau nu.
Pentrucd dacd a avut motiv just, ex. : nu poate sa renunte la cdsdtoria
proiectatd WA prea mare incomodare, poate sa incheie cdsdtoria $i fated
invoirea parintilor $i nici nu este obligat sa destainuiascd parintilor mo-
tivul dacd este difamant pentru el sau ru$inos; ex. : primejdia incontinentei,
sau deflorarea miresei $. a. Motivul este, ca au obligatiunea de a asculta
de parinti când se trateazd incheierea casAtoriei, rezultä numai din cari-
tate $i pietate fag de parinti, care insa, nu obliga cu incomodare prea mare.
E nejustd procedura acelor parinti : cari, fall motiv rationabil vreau
sa impiedece casatoria copilului lor ; cari sunt prea neglijenti cu privire la
insurarea sau mdritarea fetei lor ; cari vreau sd impiedece cdsdtoria pen-
trucd e prea mica zestrea $i ar vrea sa-1 cdsätoreasa cu o femeie (sau
invers) mai bogata, dar pe care copilul nu o vrea ; cari vreau sa mdrite fata
sau insoare copilul cu o persoand imorald, stricata, dura cu care n'are
nddejde sä poatä trai in pace g. a.
725. Parinte indreptafit sa-si dea invoirea la casatoria
1) Conc. Prov. It. I. c. § 33.

www.dacoromanica.ro
 483

copiiilor este tatal ; pentru cei nelegitimi mama. In caz ca intre

tata gi mama este deosebire de pareri, se verifica parerea tatalui ;
Aupa moartea tatalui dreptul de a se invoi compete mamei. Dupa
-moartea parinfilor se invoiegte bunicul (bunica) sau alte rudenii
mai apropiate sau tutorii, ori eventual curatorii pentru cei sub
curatela. Daca parintii sunt desparliti desfacandu-li-se casatoria,
.sau sunt despartiti numai dela pat gi masa", atunci se cere. in-
-voirea aceluia in a carui grija sunt copiii, numai dacd nu este a
se considera ca neexistent pentru motive legale, sau defecte fi-
2ice ori psihice incurabile, ori este impiedecat prin absenfa.
De altcum totdeauna trebue luate in considerare i dispo-
zitiffe legii civile pentru cazul dat. Afara de aceasta nici parintii
nici tutorii nu pot sili pe tineri la o casatorie pe care nu o voiesc.
726. Nota. In caz ca lipsege invoirea parinjilor, nu este permis
parohului sá binecuvânteze asatoria, fiinda ar comite päcat greu, ci va
raporta Ordinariatului care, judecând bine chestiunea va putea permite sau
.amâna pe un timp oarecare binecuvântarea asátoriet, ex. : când s'ar in.
<erca sà se incheie casatoria färá tirea parinjilor, panä ce li se va aduce
Ia cunoginta. Dacd din oprirea cäsatoriet ar urma rele mai mari, ex. :
scandal, concubinaj, 5. a. Ordinariatul va vedea de bine sd permita ca-
satoria.

Articolul VL
Pie decile nimicitoare de casZitorie.
1. Etatea.
727. 10. Natura acestei piedeci. La incheierea va-
lida a casatoriei se cere o dubla maturitate : maturitate inte-
lectuaM, adeca cel care incheie casatoria sa alba uzul ratiunii
aga ca sa poata cunoagte drepturile i datorintele impreunate cu
viafa conjugala ; gi se cere o maturitate fizica, adeca sa fie ca-
pabil a indeplini actul conjugal al procreatiunii. Maturitatea in-
telectuala se cere pe baza legii naturale, i fiindca aceasta ma-
turitate se manifesta in deosebite vraste, dupa indivizi i im-
prejurari, legea naturald nu prescrie o vrasta anumita pentru
aceasta, ci numai atat ca cel ce incheie cäsatorie sa aiba uzul
ratiunii indiferent Ca este totodata gi apt pentru a indeplini actul
conjugal al procreatiunii. Deoarece insa nu se potrivegte ca ci-
neva sa incheie casatorie inainte de ce ar fi ajuns la aceasta
maturitate fireascd, Biserica a fixat un termen, o vrasta la care,
de comun, se presupune atat maturitatea morala cat i cea fizica,
gi aceasta este asa numita`: vrasta puberldtii. Aceasta vrasta,
inainte de care dupa legea bisericeasca nu se poate incheia Ca-

31*
www.dacoromanica.ro
484

satorie valida, este, pentru barbat 14 ani, iar pentru femei 12

ani implinifi, Conc. Prov, II. spune : »in infelesul Sfintelor Ca-
noane nu pot incheia casatorie valida tinerii, cari nu au implinit
14 ani, 5i fetele, cari nu au implinit 12 ani ; pentruca inainte
de etatea aceasta atat tinerii cat 5i fetele se presupun dupa
drept, ca nu au constitufiunea fizica 5i judecata maturd recerutd
la incheierea unei casatorii valide, 5i ca atari se numesc im-
puberi«.1)
Din aceste se vede ca aceasta piedecd, in cat priveste pubertatea na-
turald, fiziologicl este de drept natural si ca atare nu are vrastä fixd ; iar
in cat priveste pubertatea fizica este de drept bisericesc, si ca atare are a
vrastd fixatä prin legea bisericeascd, si aceasta este asa numita pubertate
legala sau juridica. Prin urmare, pe baza legii naturale se cere numai uzul
ratiunii la validitarea casatoriei, fait o vrastã fixa, iar din partea legii bi-
sericesti s cere capabilitatea de a sdvarsi actul conjugal al procreatiunii,
care se presupune de comun cd existd la vrasta amintitä.
In consecintd, lipsa acestei vraste canonice este piedecd de drept bi
sericesc si pe necredinciosi (infideli, cei nebotezati) nu-i obligd, asa ca
intre ei cdsätoria incheiatd in impubertate, presupunand ca existä uzul ra-
tiunii, si nu este altd piedecd de drept natural sau divin, casätoria este
cdsdtorie este valida.
In cazul cand unul dintre soli este botezat altul nebotezat, distingem :
,clacd cel bote7at este nevrastnic cdsatoria este invalida, deoarece cel bo-
tezat nevrastnic fiind, nu poate incheia cdsdtorie valida ; dacd cel botezat
este vrastnic, casatoria este validd, presupunand cã cel nebotezat impuber
a avut uzul ratiunii, a ajuns la vrasta discretiunii.21
Aceasta piedecd nu este absoluta, ci numai conditionatd, deoarece
daca se constatd atat uzul ratiunii, facultatea de a presta consimtimantul,
cat si maturitatea fizica, casatoria este validd si inainte de aceasta vrasta,
adecd in impubertate ;3) adecd in cazul cand dupa axioma canonistilor : ma-
litia supple! aelatem", in astf el de cazuri presumptiunea cedeazd adevd-
rului si casátoria este validd.4)
Etatea care se cere la validitatea casdtoriei este a se computa strict,
adecd anii impliniti, asa ca clan numai una zi lipseste, casätoria este in-
validd.3)
Cu toate cd dupa vrasta fixatd prin canoane cdsätoria presupu-
nand cele de presupus este valida, totusi pastorii sufletesti vor indu-

1) Conc. Prov. H. t. 4. sect. 1, C. 2, § 4, c) ; In Biserica catolicd

de rit latin pe baza noului codice vrasta aceasta este pentru barbati 16 .
ani, iar pentru femei 14 ani.
2) Cappello, 1. c. n. 336, 8.
3) Conc. Prov. II, 1. c.
4) Dupa dreptul vigent in Bis. cat. de rit latin aceasta piedecd este
absolut6, §i deci axioma nisi malitia suppleat aetatem" nu mai are valoare
Cappelo. 1. c. n. 337 ; Vermeersch 1, c. n. 776,
5 Noldin-Schmit, 1. C. n. 566 ; Capello, 1..c. n. 335, 30.

www.dacoromanica.ro
 485

pleca pe credinciosi sa abstee dela astfel de casatorii in vrasta pubertatii

canoice, deci inainte de vrasta pubertatii, adeca a maturitatii de a in-
cheia cAsätorie, fixatd de legile civile ale tarii, de o parte pentru ca sä se
.asigure desvoltare fizica sAnatoasa" a viitorilor parinti si deci si a copiiilor,
iar de alta parte ca sa nu se pericliteze efectele civile ale casátoriei. De
altcum acolo unde este cdsAtorie civilä obligatorie, cum este si la noi, le-
gile civile nu permit incheierea casatoriei bisericesti inainte de cea civilà,
-desi in caz a existà vrasta prescrisä de legile civile, care pretutindeni este
mai mare ca i cea canonica, aceasta piedeca nu face nici -o greutate din
punct de vedere al canoanelor.
Vrasta pubertafii pentru casatorie, legea civila dela noi o
-fixeazd : pentru barbali 18 ani iar pentru femei 16 ani implinifi.
Dela aceasta insa se paate primi dispensa, daca se dovede5te
deplina desvoltare fizicd 5i inainte de aceasta vrasta.
278. 2°. Incetarea piedecii. Piedeca ce rezulta din
lipsa etafii poate inceta :
o) dela sine cu vremea, adecd indata ce barbatul sau fe-
-meia a ajuns la 14, respectiv 12 ani implinifi, piedeca ince-
teaza dela sine, dar cu toate aceste in acest caz casátoria in-
valida de mai nainte pentru lipsa etafii, nu se consolideaza dela
sine (ipso facto) indata ce s'au plinit anii, ci se cere inoirea con-
simfdmantului in fata Bisericii, dacd nulitatea casätoriei a fost
publica.
b) Poate inceta prin dispensd ; anume, Pontificele Roman
poate dispensa dela lipsa etafii, intru cat aceasta piedeca este
de drept bisericesc, adeca cu privire la maturitatea fizica, nu
insa si intru cat este de drept natural, adeca cu privire la uzul
rafiunii, maturitatea moralà, fait de care nu se poate incheia
casatorie valida ; pana cand maturitatea fiziologica nu este ab-
solut necesara pentru validitatea casatoriei ; 5i tiind aceasta ce-
ruta de legea bisericeascd, se poate da dispensa dela ea. Dar
dispensa se da foarte rar, a5a cd se poate spune, cd Biserica
nu obisnue0e sd dispenseze in astfel de cazuri, iar cand se
da dispensa, nu se da pentru utilitatea privata a contractanfilor,
afara de cazul cand urgiteaza primejdia morfii, ci numai pentru
-o mare necesitate publica, ex.: pentru a restabili pacea intre
.doua rani, popoare sau familii
In caz ca totu5i s'ar obfinea dispensa dela piedeca izvorita
din lipsa .etatii (care dispensa se poate da numai de catre Pon-
tificele Roman 5i numai dela maturitatea fizica) se poate incheia
casatoria, dar li se interzice sofilor de casatorie sa locuiasca
impreuna pana la vrasta pubertafii, pentru primejdia incontinenfii.
Motivul este, cá nefiind apfi pentru indeplinirea actului conjugal

www.dacoromanica.ro
486

al procreatiunif, locuinct ilnpreund sunt rn primejdia proxima de.

a pacatui impotriva castitatii.')

2. Lipsa consimtimantului.
729. 1. Natura consimtimântului matrimonial.
Consimtimantul matrimonial este un act al voinjii prin care clouá .
persoane capabile sa incheie casatorie, isi dau 5i primesc reciproc_
dreptul perpetuu 5i exclusiv asupra trupului in vederea actului,
conjugal, adeca in vederea actelor potrivite din firea lor pentru
procreare. De aici nu urmeaza insa, ca neconditionat trebue sa,
se nasca 5i copii, a5a ca daca n'ar urma procrearea, casatoria
sa fie invalida ; casatoria este 5i ramane valida 5i daca din ea
nu se nasc copii. Acest consimtimant este absolut necesar 51
esential pentru casatorie 5i nu se poate inlocui cu nimic. Im-
preunarea trupeasca (copula carnalis) nu se cere de esenfa pentru
casatorie, deoarece casatoria adevarata se face prin consimji-
manful insu5i, care realizeazd unirea inimilor, 5i nu prin pre-
darea reala a trupurilor, sau prin impreunarea trupeasca, dupai
principiul dreptului roman nuptios non concubilus, sed con-
sensus facir.
Prin urmare, teoria acelora cari susfih ca numai prin im-
preunare trupeasca se desavar5e5te casatoria, nu este in conso-
nanta cu doctrina oficiald a l3isericii catolice.°)
730. 2. Insusirile consimtimtmtului. Insu5irile
tmui consimtimant adevarat care se constitue contract matri-
monial valid, sunt :
10. 0) sa fiej reciproc ; contractul matrimonial este un
contract bilateral oneros 5i deci obliga de ambele parti, ceea ce
numai atunci se poate, daca ambele parfi si-au dat consimfa-
manful : nimeni nu poate fi obligat prin contract fara invoirea sa.
Acest consimlimant reciproc trebue sa existe simultath adeca de-
odatä. Nu se cere insa simultaneitate fizicd, in asa infeles, ca amandoua
parfile sa-si dea consimlimantul deodata In acelcW limp ; ci ajunge si
numai simultaneitate moralã, adeca. in asa infeles, ca sa dureze Inca con
simfimantul uneia parfi cand cealalta isi da invoirea. Aceasta atat daca
consideram natura contractuala a casatoriei, deoarece la fiecare contract,.
paria ce invoirea unei parli, n'a fost revocata, cealalta ii poate da invoirea
rezultand din aceasta o invoire reciproca ; cat si daca consideram natura
sacramentala a casatoriei, care consista in contract, nu se cere alta si-
multaneitate intre materie i forma decal. cea morala.
1) Aichner, 1. e. p. 617 urm. ; Cappello, 1. c. n. 338.
2) Codex. c. 1081 § 1 ; Cappello. 1. c. nn. 573 si 577 ; Noldin-Schmitt,.
I. C. n. 622.

www.dacoromanica.ro
 487

Discutatd este chestiunea numai cu privire la intervalul de timp pand

child dureazd consimtimantul dat odatd. Unii cred cd dureazd un an, doi,
sapfe, §. a. m. ; altii cred cd dureazd ori cat. Cert este cd consimtimantul dat
dureazd pand atunci, pand ce nu este revocat explicit sau implicit ; sau
daca a fost dat pe un timp oarecare, inceteazd cu expirarea termenului.
Pentru practica insä, notdm cd dupa un interval lung de timp, con-
samtdmantul se consicterd revocat in mod tacit de cumva nu dureazd vir-
tual macar in vreun elect extern. Prin urmare, cd dureazd sau nu consim-
tdmantul dat, se judecd din imprejurari.
731. 20. Sã fie manifesto! fndeojans. Avand in vedere
natura contractuala a casatoriei, se cere ca invoirea, consamta-
manful sa fie manifestat inafara, sa fie exteriorizat ; deoarece in
contracte nu are valoare consimfamantul intern numai.
Pe baza legii naturale nu-i hotdrita forma manifestdrii sensibile a
consimtimantui ; legea bisericeascd insä, cere ca sa fie manifestat prin
vorbe, cu graiu viu si numai aceia se pot folosi de alte semne ex. schim-
barea inelelor, prinderea manitor, inclinarea capului in semn de aprobare
s. a. cari nu pot sau nu stiu vorbi. Semnele aceste sunt suficiente pentru
validitatea casatoriei ; asa ca si dacd nu s'ar auzi ceea ce spune o parte
(de comun mireasa vorbeste incet) din intreagd ceremonia se vede indea-
tuns consimtimantul.1)
732. In caz ca vreunul dintre miri nu ar cunoa5te limba
celuialalt, i5i poate manifesta consimtimantul prin interpret, dar
numai sub urmatoarele conditiuni : a) daca exista motiv just 5i
gray ; b) interpretul sa fie vrednic de toata increderea, ceea ce
se poate cunoa5te din modul lui de viata, 5i mai ales din aceea
cum i5i indepline5te datorinfele sale cre5tinesti ; in dubiu cu pri-
vire la probitatea interpretului este valabil principiul : nemo
praesumrtur malus, nisi probetur" ; 5i c) se cere incuviintarea
Ordinariatului, presupunand ca este timp pentru a o cere ; scuza
dela aceasta necesitatea urgenta, dificultatea, sau incomodarea
prea mare 5. a.
733. Incheierea cãsdloriei prtn procurator. E de notat
cà consimtimantul acesta este de prezinte, 5i deci trebue sa-I
manifesteze mirii personal fiind prezenfi amandoi ; numai in
caz de necesitate urgenta 5i grea se admite incheierea casâto-
riei prin imputernicit sau procurator. In astfel de cazuri atat
unul, cat 5i amandoi mirii pot incheia casatorie valida prin pro-
curator ; dar numai sub urmatoarele condifiuni : a) Procuratorul
sa aiba mandat special in scris, in care sa fie hotarita in mod
neindoios persoana cu care se incheie casatoria. b) Procura sau
mandatul, sa fie semnat de mandant, de parohul propriu sau cel
delegat, sau eventual de doi martori. In caz ca mandantul n'ar
9 Vermeersch, I. C. n. 794.

www.dacoromanica.ro
488

5tiscrie aceasta se va mentiona in procura 5i se va lua Inca

un martor care va semna procura ca 5i scriitor de nume.. c)
Mandantul sä nu fi revocat mandatul inainte de incheierea cdsa-
toriei, in caz cá i I-ar fi revocat, casatoria este invalida chiar 51
daca n'a putut in5tiinta despre aceasta pe imputernicit ; sau sd
nu fie cazut in alienatie perpetua sau trecdtoare, in care caz ase-
menea casatoria este invalidd, indiferent ca imputernicitul sau
cealaltä parte a 5tiut sau nu de aceasta. d) Procuratorul sä-5i
execute mandatul in persoam executarea prin delegatie este
invalid.l. Nu se care nici din partea procuratorului o anumitd
vra'std, nici identitatea sexului cu a mandantului, nici altd cali-
tate specialà.9 e) Sa se cearä, dacd numai se poate, incuviintarea
Ordinariatului. 2) f) Si partea prezentá s'a se invoiascd ca s5 in-
cheie casatorie prin procurator.
0 cdsalorie incheiata prin procurator indeplinindu-se toate
aceste cerinte, este validà dela inceput, fára sa mai fie nevoie
de o ratificare aici din partea mandantului.
734. Contractarea c6s6toriet prirl scrisoare. Asemenea
se poate contracta casatorie validd 5i prin scrisoare. In acest
caz Casatoria este validd din momentul in care citindu-se scri-
soarea Inaintea parohului 5i calor doi martori, partea vizata"
prezentá i5i dã cons'amtarnântul, fara sd mai fie nevoie sa se
a5tepte rAspunsul aprobator al celuialalt sot contractant.
Dupä cum se poate incheia cdsätorie valida prin procura-
tori, fiind absenti amdndoi contractantii, tocmai a5a se poate 5i
prin scrisoare citindu-se scrisorile am'andu-rora inaintea parohului
5i alor doi martori.°)
Deoarece atat interpretul, cat si procuratorul nu sunt inii ministri
sacramentului, ci numai inlocuiesc, dupa parea comuna, nu pacatuesc, in-
deplinind aceasta funclie in statul pacatului fiind ; partea principala se cere
sa fie in statul grafi& in clipa cand se savarseste sacramentul.
735. 30. SA' fie dat cu clitbzuiald, aded cu deplind ju-
decata 5i cu invoirea desävdr5ita a vointii, deoarece de o parte
viata conjugald este impreunatd cu multe 5i mari greutäti ; pe
de altd parte, cel care le ia asupra sa se presupune cd a fãcut-o
aceasta cu tudecatd deplind 5i cu invoirea desaVar5itä a vointii,
1) Cappello, I. c. n. 619, 3.
a) Papp-Szilágyi, 1. c. p. 276 ; Saguna, Comp. de drept canonic p.
57-8 ; Cappello, 1. c. n. 619 ; Noldin-Schmitt 1. c. n. 629.
a) Dupa disciplina 13is. cat. de rit latin cuprinsa in noul codice, cä-
satorie valida prin scrisoare nu se mai poate incheia. Vezi Cappello, .
c. n. 618

www.dacoromanica.ro
 489

Prin urmare, toti aceia, cari sau in mod habitual sau in mod actual,
.adeca in momentul cand incheie casatoria, nu sunt capabili saii formeze
judecata sanatoasä, $i asa sdii dea consamtamantul, nu stint totodatd
capabili sa incheie casatorie valida, deoarece nu sunt capabili sa savar-
-$easca lucrdri perfecte omene$ti. Astfel, nu pot incheia casatorie nebunii,
iurio$ii, pruncii $i toll aceia cari nu stint capabili a-si da consamtamantul,
.ce-1 cere firea lucrului"...1)
Asemenea $i monomanii, mai ales dacd aceasta i$1 are ca obiect
lucruri privitoare la femei.
Cei cari sufer in nebunie habituald chiar $i daca ar avea unele mo-
mente mai lucide, se presupun incapabili a incheia cdsätorie, deoarece nu
au uzul desavar$it al ratiunii ; in caz de nebunie trecatoare, este validd
casatoria incheiata inainte sau dupa nebunie, dar totdeauna este a se pro-
ceda cu cea mare precautiune.
Nebunia deplina, invalideazd casatoria ; asemenea $i cea imperfectd,
deoarece $i aceasta impiedeca $i slabeste judecata mintii, $i deci $i con-
samtamantul care se cere la actul casatoriei.
Cu nebunii se aseamana $i idiotii, cretinii, nu insa surzii si mutil.
Pe lânga nebunia propriu zisd mai sunt $i unele stari suflete$ti mor-
bide $i anormale cari impiedeca functionarea normal& a judecatii si prin
aceasta influenteaza si consamtamintul vointei, ex. : melancolia, hysteria,
neurastenia, abulia $. a. In aceste cazuri se procedeazd dupa cum judeca
medicul specialist.
Tot pentru incapabilitatea de a-1i da consamlamantul din lipsa jude-
catii limpede nu pot incheia casatorie nici cei ce stint de tot bell, cat timp
tine betia lor,2) apoi cei ce sunt in semi-somn si cei hipnotizati.
736. 40 . S'a fie odeváraf, adeca sa fie din inimá, intern,
5. nu nurnai extern, fictiv sau simulat, sau din glumä. Cel care
incheie casatorie dupa toata forma externa, dar fait' intentia de
a incheia cu adevarat Casatorie, a incheiat in mod invalid 5i Ca-
satoria aceea razimata pe un consimtämant fictiv sau simulat
sau din gluma", este nuli. Motivul, este ca in astfel de cazuri
lipse5te cons'amtamântul care se se cere la incheierea casãtoriei
valide.
Cu toate aceste, celui ce ar afirma cd a incheiat cásätorie
fictiv in forul extern nu i se crede, ci trebue sa dovedeasc5,
ceea ce este foarte greu. Motivul este, cd in forul extern, tot-
deauna se presupune ca nimenea nu spune ceea ce nu gAnde5te,
5i deci consAmtamantul dat odata, se presupune adevarat phi
ce se dovede5te contrarul. Se poate dovedi din formule sub ju-
ramdnt ale respectivului, 5i din imprejurarile antecedente, con-
comitente 5i subsecvente.
Cel ce da consamtamant fictiv pacatueste greu, de o parte impotriva
-veracitatii $i a justitiei pentrucd a mintit in materla grea 51 insemnata 51 a

1) Conc. Prov. II. t. 4. sect. 1, c. 2, § 4

2) Conc. Prov. II. 1. c.

www.dacoromanica.ro
490

facut dauna mare celeialalte parti, mai ales daa este femeie; de altà parte,
avAnd si intentia sA consume astf el de asãtorie, pAatuieste si impotriva
castitatii. Unul ca acesta este obligat a se conteni dela uzul matrimoniului
pAna ce va da consimtimânt adevArat si este obligat de comun sa dea
consimtimânt adevärat, pentru ca sa compenseze nedreptatea facutà celuia-
sot, care de regula altcum cu greu se poate compensa ; partea cealaltä nu
este obligatä sa-i creada', ca a consimtit numai in mod fictiv, nici chiar
atunci, daa ar afirma aceasta sub jurAmânt, si deci poate cere debitul
conjugal, pâra ce se va dovedi simularea afirmativA a consimtimântului.
Nu pacatuieste acela care din necesitate simuleazd consimtimantul, presu-
punand bine inteles a n'are intentia sa consume asätoria aceea ; asa de
ex. : nu pAcatuieste cel ce o face aceasta constrans, sau cel ce stie in ul-
timul moment a exista piedea de asatorie si nu se poate retrage din
fata altarului, presupunând a aceasta s'ar face WA inselarea celeilalte
parti, cAreia i s'a adus la cunostintä cazul.1)
Asemenea sávarseste pdcat greu si incheie cäsatorie invaliclä cel ce
cla consamtamântul lord intenitunea de a se oblige, asa de ex. : vreau sA
incheiu cAsatorie dar nu vreau sd dau solelui (sollel) drepful osupra tre-
puluf in scopul procredrif copifilor; sau : nu vreou sd.1 prImesc acest
drept dela sol osupra trupulul sdu ; sau : nu vreau sd dau *l sd accept
acest drept perpeleu ?1 exclusfv. Motivul este, a este nulà asatoria nu
numai atunci, and se exclude cu desâvãrsire insasi as'atoria adevArata,
(cazul consamramântului fictiv), ci si atunci, and se exclude dreptul per-
petuu si exclusiv asupra actului conjugal, asupra copulei, intocmai asa si
and se exclude vreo insu$ ire esentialA a asAtoriei adevArate, ca de ex. :
unitatea, indisolubilitatea sau perpetuitatea.
Cel ce ar contracta o asAtorie cu intentiunea aceasta de a nu se
obliga, pe langa a sávarseste pacat greu, mai este obligat la toate cele
ce obliga pe cel care a contractat fail intentia de a contracta, adecA a
dat consamtárrant fictiv excluzAnd insasi casätoria adevArata.
Nu se cere ca aceasta intentiune de a nu se obliga sä fie exprimatà
cu graiu viu, sau sä fie inscrisä si in actul de invoire, uncle se practica
acesta, ca si o conditiune, ci ajunge sa fie si numai mintalä, pentru ca sä
invalideze asátoria. Motivul este, a exprimarea cu grai viu sau in scris
a acestei intenfiuni ca si o condifiune nu influinfeaza validitatea sau inva-
liditatea actului, ci numai serveste pentru ca sd poata fi doveditd mai cu
usurinfd in forul extern ; pentru forul intern rätnâne hotdritoare Intenflunea
de a nu se obliga, prin ce cdsdtoria in forul intern este nuld, iar in cel extern
se considerd de validd pAnd ce se dovede5te contrarul. Aceasta este o si-
tualie dintre cele mai nefericite, mai ales cand se complied $i prin aceea
cd respectivul contracteazd o altä cdsatorie : cea dintdi in forul intern este
invalidd, in cel extern se considerd de validd ; a doua casAtorie in forul
intern este validd, in cel extern se considerd invalidd.
737. Nola. Se poate intampla, ca cineva s'a contracteze asà-
toile cu intentiunea de a contracta inteadevar si de a se obliga, adea de
a da si accepta dreptul conjugal fart restrictie, dar cu intentia de a nu
implini cele ce decurg din aceasta obligatiune, ex. : are intentia de a evita
conceperea, de a avorta, da a comite adulter, sau eventual nu doreste sa

1) Cappello, 1. c. n. 596.

www.dacoromanica.ro
 491

aibà copii, i in consecinta intentioneazd sa se conteneascd dela uzul cdsä-

toriei. In acest caz respectivul pdcdtuieste greu, si trebue sd pardseasca
astfel de intentiuni, dar cdsátoria este oaltdd, deoarece in momentut con-
tractdrii a existat intentiunea serioasd de a contracta casatorie adevdrata
si de a se obliga cu adevdrat, deci consensul a fost desavarsit ; neimplinirea
ulterioard a datoriilor ce decurg din obligatiunea luatd, nu poate nimici
esenta actului valid dela inceput.1)
De altcum cdsdtoria se bucurd de favoarea legii, astfel cd in dubiu
totdeauna se presupune valabilitatea ei ; astfel dacd cineva ar spune cd a
contractat fictiv sau Vara intentiunea de a se obliga, in forul extern se
se presupune cd a avut intentiunea de a se obliga pand ce nu se dove-
deste contrarul, când prezumtia cedeazd adevdrului.
738. 5°. Sa fie consimtimântul in deplind cuno5tiinld
cu privire la persoan5, in caz contrar avem piedeca nimicitoare
a greselei.
739 6°. Sd fie consimtimântul fiber de orisice influinta
externa, caci in caz contrar avem piedecile nimicitoare sila,
frlca, sau rdpirea femeii.
740. 7°. Sa nu fie cu vreo condifie care ar fi in contra
substantei sau a firii cAsãtoriei.
De cdte ori lipseste vreuna dintre aceste insusiri ale con-
simtimdntului matrimonial, acela este viciat si ca atare, nefiind
cel adevArat care se cere la validitatea cdsätoriei, relativ la a-
aceasta validitate, se considerA ca neexisfent, i deci cdsãtoria
contractatd cu un astfel de consimtimânt este nula.
Deoarece in cele de pand aci am vorbit deajuns despre patru din
aceste insusiri, adecd : reciprocitatea, manifestarea indeajuns, chibzuiala cu
care trebue sd fie fdeut si adevdrdtatea, care se exclude prin fictiune sau
simulare, in cele ce vor urma vom vorbi separat despre acele cazuri,
când nu se verified celelalte conditii ale consimlimantului, adecd despre :
gresald, slid, fried, rdpirea femeil, i despre consimlimanlul conditional.

3. Grela.
741. 1°. Din lipsa consensului este nuMi invalidd cdsd-
(oria tncheiald cu eroarea fa persoana flitorului confuge, sau
cu eroarea calitdfil, ce determind In mod substanfial persoanaa .2)
Sub gresald aici intelegem judecata gresitá despre obiectul vointei,
adecd cunoasterea gresità a lucrului care formeazd obiectul consAmta-
mântului. Obiectul substantial al cdsdoriei sunt persoanele contractantilor ;
gresala cu privire la persoana fiitorului sot de casatorie invalideaza cdsAtoria.
742. 2°. Aici insA trebue sA facem deosebire intre gresala
(sau eroarea) substanfiald 5i gresala accidentald. Gresala sub-
stanfiald sau cu privire la persoand totdeauna anuleazá orice
contract, deci si contractul matrimonial, deoarece neexistând
1 Cappello, 1. C. n. 600.
2) Conc. Prov. IL I. c. § 5 a).

www.dacoromanica.ro
.492

obiectul substantial al consimtimântului : persoana determinatd,

nu exista nici consimtimânt, dupd principiul : Errantis nulla
es! voluntas, nullus consensus". Exista gre5ala susbtantiald sau
cu privire la persoanä atunci, and cineva intentioneazà sa con-
tracteze asaiorie cu o anumita persoanä binedeterminatà, dar
printr'o gresald (sau chiar prin in5elaciunea altora) incheie cu
alta cdsatoria in aces t caz este nulã din insa5i legea firii, de-
oarece in realitate consimtimântul se refera la o alta persoand,
cu totul deosebitä de aceasta.') Gre5ala substantiald invalicleazá
casAtoria, nu numai and este antecedenta, determinând inche-
ierea contractului matrimonial, ci 5i and ar fi concomitenta,
adeca daca contractantul ar fi descoperit-o mai nainte, totu5i ar
fi dispus s'a incheie cu aceasta persoand ; asemenea indiferent
-ca este vincibild sau invincibità.
743 30 . Gre5ala occidentalö, sau cu privire la calita-
lile in sine consideratà, nu invalideazd asätoria deoa-
rece constatându-se identitatea persoanei, care in contractul de
casátorie, spre deosebire de celelalte contracte, este obiectul
substantial, gre5ala cu privire la calitàtile aceleia, cari sunt ceva
accidental, de comun nu poate impiedeca validitatea contractului
-cu privire la substanta ; nici chiar atunci, and respectivul ar
afirma cd dacd ar fi cunoscut mai dinainte aceea calitate, nici
decum n'ar fi incheiat cdsatoria. Astfel de calitati sunt, de ex. :
and cineva contracteaza asatorie cu Maria creand a este :
bogatA, s'andtoasd, vergura, one sta., 5i and colo ea este : Saraca,
bolnvävicioasà, epileptia, sifilitica defloratä, eventul gravidä 5. a.
asätoria aceasta este valida, afard de cazul and respectivul
inainte de cununie ar ti fixat aceste calit5ti ca 5i o conditie Vara
de care nu incheia cdsatoria (conditia sine qua non), in care caz
casaloria ar fi
Gre5ala accidentald (fie chiar si prin in5eläciune produsd)
71U invalideaza cdsãtoria.2) Putine asdtorii sunt de acele in cari
macar de o parte sau de alta sa nu fie vreo gre5alä accidentald,
de multe ori produsa chiar prin in5eldciune, a5a cd in cea mai
mare parte asatoriile ar fi atunci invalide.
744. Gre5ala accidentald sau cu privire la calildlile
,persoanei inaalideaul cdsátoria in urmätoarele cazuri :
a) Und gre5ala cu privirea la calitate trece I asupra
persoanei (redundat in personam); deoarece in acest caz devine
1) Asa asätoria patriarhului lacob cu Lia in locul Rachilei a fost in-
valida pAnd ce dupl descoperirea greselii nu si-a dat consimfimântul.
2) Noldin-Schmitt, 1. C. n. 632. Nota ; Cappello, 1. C. n. 585, 30

www.dacoromanica.ro
 493

gre5alá substantiald 5i ca atare pe baza legii naturale anuleazd

cdsätoria. Gre5ala cu privire la calitate trece asupra persoanei,
atunci când se referd la o calitate ce determind in mod sub-
stantial persoana, a5a ca färd de _aceea calitate persoana pre-
zentà nu este deloc aceea cu care a consimtit sa incheie cAsA-
toria. Ex. : cineva a intentionat sd contracteze cAsãtorie cu a
persoaná pe care mai dinainte n'a cunoscut-o din väzut, ci singur
numai din o anumità calitate ce i s'a descoperit 5i care nu este
comun5 altora, ci este a ei proprie, individuala ; in acest caz gre-
5ala -se referd la o calitate ce determind in mod substantial per-
soana 5i ca atare : o gre5ald cu privire la persoana, ceeace in-
valideazd cdsátoria. Motivul este, cd unul ca 5i acesta nu 5i-a
putut forma o idee despre persoana aceea decal singur numai
din calitatea aceea speciald a ei, care lipsind, lipse5te 5i baza
consimtimantului.
Pentru ca gresala cu privire la calitate sd treacd asupra persoanei,
se cere ca : co cel ce intentioneazd cdsátoria cu acea persoand, sä nu a
cunoascd de mai nainte sau din vdzut, cum se intAmpld in cazul cdsáto-
toriilor contractate prin scrisoare sau prin procurator ; (3) ca aceea calitate
sd fie nota individuald a persoanei respective, $i nu a alteia, ex. cineva
intentioneaza casitorie cu fiica intai ndscutd a boierului S. V. si la vreme
i se prezintd cea de a doua, sau alta care se cid de cea dintdi nascutd ; y)
calitatea aceea sd fie fixatà ca $i o conditie sine qua non, in care caz
insä dacd nu se verified cdsdtoria este invalidd pentru neverificarea
conditiei puse.
De chte ori nu se dovedeste macar una din aceste conditii amintite
grepla cu privire la calitate se considra. ca $i o gresald cu privire la P
calitate simpid, $i deci nu invalideazd cdsdtoria. De aceea consimtimantul
dat la o asatorie cu o persoand bine cunoscutd, mice grepla cu privire
la vreo calitate a ei numai dacd n'a f ost pusd ca $i o conditie nu
invalideazd casatoria, deoarece consimtimântul s'a dat cu privire la per-
soana prezenta bine determinata. $i cunoscutd ; cd nu e asa cum a crezut-o
sau cum ea s'a- recomandat, sau altii i-au spus, aceasta imprejurare nu-
constlfile gresald cu privire la persoand, ci numai la o calitate a ei, care
nu este obiectul contractului matrimonial. Gresala cu privire la numele
persoanei nu invalideazd cdsdtoria, presupunând cd este sigur cunoscutd
persoana.1)
745. b) Grepla cu privire la calitate invalideazd cásd-
toria atunci, cAnd calitatea aceea este calitatea condiliunii ser-
vile; adeca in cazul cand cel ce intentioneazd asátoria nu cu-
noa5te condifid de sclav, scldvia celuialalt contractant. Aceasta
invalidare este hotáritä de dreptul bisericesc 5i nu natural, ca 51
cea din gre5ala cu privire la persoaná, sau la calitatea care de-
termind substantial persoana.
1) Aichner, I. c. p. 605 ; Aertnys-Damen, I. c. n. 815 ; Cappello, I.
C. n. 585, 586.

www.dacoromanica.ro
494

Groala cu privire la conditiunea servild (scldvie) anuleazd cdsAtoria

numai atunci, dacd: cc) unul din contractanti se afld in sclAvie adevdratd
(nu slugd, sau iobag) ; 18) celalalt contractant este liber ; i y) contrac-
tantul liber nu stie de scldvia celuilalt. Pe baza acestora este %/add cdsd-
toria incheiatd intre un sclav si o sclavd ; asemenea i cea intre un liber
si o sclabd dacd acela cunoaste starea de robie a sclavei. Este invalidd
atunci dacd partea liberd nu cunoaste sclavia celeilalte ; i aceasta chiar
si atunci dacd nu peste mult dupd cununie, partea sclavd si-ar cdstiga li-
bertatea ; deoarece fiind dela inceput absolut invalidd, nu se poate con-
valida de sine, decAt numai prin un nou consimtimant. Altul e cazul cAnd
prin insasi cdsAtoria lor si-ar dobAndi libertatea ; in acest caz cdsAtoria e
Nalidd dela inceput.
Fiind aceasta o dispozitie de drept bisericesc, obtigd numai pe cei
botezati. Prin urmare, cdsdtoria incheiatà cu aceasta gresala intre un crestin
liber i o necrestind sclavd este invalidd si din acest punct de vedere.
De altcum aceasta piedecd vine inainte mai rar.
746. 4°. Gresala din ignoranld cu priuire la natura cd-
sd(oriei.
Se cere mai departe dela cei cari incheie casãtorie s6 cu-
noascd si sa stie ce este casatoria, i anume obiectul principal
specific al consimfimântului matrimonial, care este : actul vointei
prin care sotii de casãtorie isi dau i primesc dreptul perpetuu $i
-exclusiv asupra trupului in vederea sdvârsirii actelor din firea lor
potrivite pentru procreatie.1) Cel care ignoreazd cu desdvArsire
aceasta, nu poate incheia cdsdtorie valida, deoarece nici de cum
nu poate consimti la ceea ce nu cunoaste Prin urmare, cei
cari vreau sa incheie casatorie trebue sa cunoasca drepturile $i
datorinfele conjugale. Si anume : pentru validitatea câsatoriei se
cere sä aibd mdcar o cunostinid vagd despre cdsdtorie ca o
legdfurd stabild, permanentd fake un bdrbat pi femeie cu
scopul de a procrea copii.2)
Prin urmare, incheie cdsätorie in mod invalid toti aceia, .cari soco-
tesc cdsdtoria, ca si o legaturd de prietenie sau numai pentru indestulirea
poftelor ; sau Ca mdritisul este numai pentru aceea ca sd fie cine lucra
sau reprezenta in familie ; sau aceia cari n'ar sti ca contractul matrimonial
<onstd in predarea i acceptarea reciprocA a dreptului asupra trupului.3)
Este valida cdsatoria cAnd tel ce o incheie stie ca este o legAturd
permanenta si pentru procreare, dar este absolut ignorant cu privire la
modal §i forma cum se infampld procrearea. Motivul este, cd unul ca acesta
<unoaste si consimte la obiectul esential al cdsAtoriei, dreptul la impreu-
marea trupeascd, desi nu stie cum se intAmpld aceea. Nu este validd cdsd-
loria atunci, cAnd, de ex. mireasa ar fi atAt de ignorantd in simplicitatea
ei, de n'ar sti Ca procrearea copiiilor se intAmpld prm Impreunare fru-
peascd, a bArbatului cu femeia, ci, ex. : numai prin sdrutdri.4) In acest caz
1) Codex C. 1081, § 2.
2) Codex C. 1082 § 1.
3) Cazuri a se vedea la Cappello I. c. n. 581.
4) Cappello, 1. C. n. 582.

www.dacoromanica.ro
 495

lipseste gunostinta obiectului esential al consimtimantului matrimonial,

care consistd in dreptul asupra trupului femeii, care drept se deprinde
prin tmpreunarea trupeascö.
Aceasta ingnoranta insd este foarte greu de probat. In forul intern
al constiintei se crede ceea ce spune penitentul, asa cd o astfel de cdsdtorie
in forul intern poate sa fie invalidd din lipsa consimtimântului adevarat,
.clar and este vorba de forul e xt ern aici trebue doveditä ignorania aceasta,
care inainte de anii pubertalii se poate presupune, nu insä si dupd anii
pubertatii. E greu sd se presupuna aceasta in vrdsta pubertajii, deoarece
insasi natura ne descopere taina prin imboldul instinctului sexual.
Dealtcum aici trebue sa intervind parintii (mama pentru fete, tatal
p. baieti) si sa lumineze tinerii cari au ajuns la vrdsta ca sa incheie cdsä-
torie, si sd nu-i lind inteo ignorantd de multe ori foarte ddunatoare.
747. 5°. Greala din ignorant(' cu privire la proprie-
tatile esenfiale ale cdsóloriel (unitatea, indisolubilitatea, 5i dem-
nitatea sacramntala). Gre5ala cu privire la proprietafile esen-
jiale ale casatoriei se considerd de o simpla eroare a intelec-
lului, 5i ca alare nu invalideazd casatoria presupunancl ca con-
tractantul vrea sa incheie casatorie adevaratä sau asa cum a
instituit-o Isus Cristos. Aceasta intentiune generald nu poate fi
nimicita prin o gre5a1a privata, nici chiar in cazul cand aceasta
a hotarit incheiarea casatoriei. Prin urmare, cand cineva vrea sa
incheie casatorie adevaratd, despre care insa, din gre5a1a, crede
-ca se poate desface, casatoria este valida, afara de cazul cand
respectivul, prin un act pozitiv al vointei, ar exclude indisolu-
bilitatea casatoriei, sau in mod expres nu vrea sa incheie Casa
torie indisolubila.
Asa se explicd pentruce considerd Biserica de valide cdsatoriile ere-
ticilor sij schismaticilor, cari cred a se poate desface casätoria pentru
adulteriu sau chiar nu admit cd ar fit) sacrament cdsátoria crestinilor.
In practica, insd, trebue bine deosebit, dacã a existat numai o simpld
gresald din ignorantd, sau act positiv al vointei de a exlude o proprietate
sentiald a cdsatoriei, ceea ce, de altcum, nu este usor de dovedit.
748. 6°. Greala din ignorant?'" cu privire la validitafea
cöthloriel. Ignoranta nu influent eaza validitatea sau invalidita-
lea casatorie. Prin urmare, daca exista piedeca nimicitoare de ca-
satorie 5i contractanfii nu 5tiu de ea, sunt in buna credinfa ca
au contractat valid, casatoria lor tot invalidd rämane, intocmai
ca 5i in cazul, cand ar cunoa5te piedeca, 5i ar fi de rea cre-
dinfa. Cu toate aceste, in astf al de cazuri poate sa existe 5i
exista, consimtimânt adevarat, deoarece de o parte ignoranfa
piedecii nu atinge voinfa contractanfilor impiedicand sa-5i dea
consimtimântul, iar de alta parte nici legea care a statorit pie-
deca nu atinge consimfimantul, care cu toata opreli5tea legii
1) Conc. Prov. II. I. C. § 9.

www.dacoromanica.ro
496

poate exista de5i, este ineficace pentru ince pabilitatea de a con-

tracta persoanele declarale cu atare prin legea bisericeasca. Deci
-ele pot consimfi, dar legea impiedeca efectul acelui consimfi-
mant care in mod firesc ar fi valid.1) Aceasta se vede din prac-
tica I3isericii care cla dispense dela piedeci de casátorie si sa-
neaza in redecine casetoriile invalide fare invoirea consimfimantu-
1u12). Consimtimantul dat odatd, fie chiar 5i in casätoriile invalide,
se presupune ca dureazd pane ce nu se dovede5te revocarea lui2)..
Nu existä consimlimant atunci, cand existand piedece ni-
micitoare, partea care o cunoa5te (sau eventual amandoi contrac-
tanfii) nu intentionau se dea 5i sa primeasce dreptul conjugal3)._
4. Si la qi frica.
749. 1.0 Notiunea silei si a fricii. Termenii sila (vis) 5i
frica (metus) sunt corelativi ; sila se considerd ca 5i cauza efi-
cientã 5i se and in acela care prin acfiunea sa infrice (intimi-
deazd) pe cineva, iar frica este efectul 5i se aflä in acela asupra
ceruia se deprinde sila ; una produce pe cealalta 5i de aici se
explica pentruce, de multe ori, nu se face deosebire intre ace5ti
doi termeni 5i se folosesc amestecat, infelegand 5i despre site
ceea ce spuneam despre frice.
Sila este o constrangere externa, exercitata de un agent
extern. Constrangerea aceasta poate fi a) alat constrangere ji-
zicö, sau absolute, care se exerciteaza asupra actelor externe
rezistand voinfa in intern, dar nu o poate invinge ; aceasta ni-
mice5te (inletura, desfiinfeaza) cu desavar5ire voluntarul ; cat 5i
b) constrangere moralo, care indupleca voinf a prin ameninfari sau
savar5irea unui rau, sa consimte la un lucru la care altcum nu
ar fi consimfit. Sila fizica nimice5te consimfamantul liber, pe
cand cea morale nu-1 inleture, nimice5te, ci 11 slebe5te, mic50-
reazd, prin teama ce o produce in sufletul omului ameninferile-
sau alte mijloace.
Frica este turburarea minfii produsa de ameninfarea unui.
rau sau a unei primeiclii viitoare, 5i ca atare se produce in cel.
ce sufere o constrangere oarecare. De aici se vede ce frica se
na5te din reprezentarea raului, prin ce voinfa este manata sa
face un lucru, spre a seep de acel rat', lucru pre care de
9 Codex. can. 1085 : Scientia aut opinio nullitatis matrimonii con-
sensum matrimonialem necessario non excludit". Capello I. C. n. 589.
2) Codex. can. 1093.
3) Gresala cu privire la persoand este ninucitoare si dupg dreptut
civil. I. Gent, Administratia bisericeasd, n. 366 urm. si 375 c).

www.dacoromanica.ro
 497

altcum, nu 1-ar face. Raul acela, care cauzeaza frica, poate sa

ameninfe sau pe acela, care se teme, sau pe rudenii ; ceea ce
ameninta pe ai sai, se considerd cä ii ameninfa pe el.
Dupá toate aceste putem vedea, cà sila morald se reduce la frica,
deoarece frica nu este altceva decAt turburarea sufleteasca ce se produce
in urma constrângerii sau a silei, de aceea ceea ce vom zice despre frica,
in cele ce urmeazd, se referesc si la sila.
750. 20. Invalidarea casAtoriei pentru si1 i fria.
In cat prive5te invalidarea cásatoriei prin sila 5i frica in Conc.
Prot/. II. se spune : »Tot din lipsa consensului nu este voila
cdsdloria Incheiatd de sila fizicd, cdnd adecd cineva este
silit la darea consensului prin bátdi sau lovituri grele cor-
porate din partea acelora, carom este supus; sau cdnd ci-
nema se constringe moralice0e la fncheiarea cdsdloriel, adecd
prin ameninfarea cu un Mu din afard relativ mare, nedrept,
cert i neevitabil, care ar putea Thfrica f pe un beirbat con-
stant i solid`.1)
Din aceste se vede ca
a) sila fizica sau corporalâ, (prin batai 5i lovituri grele),
daca nu se poate invinge 5i exista deplina impotrivire interna a
voinfii, nimice5te cu desavar5ire consimfimantul 5i cel ce consimte
constrans nu este dator sa se find de promisiune, "deoarece con-
simlimantul nu a fost adevdrat, 5i ca atare pentru validitatea ca-
satoriei se considerd ca neexistent. Lucrarea savar5ita sub pre-
siunea fricei absolute nu se poatd socoti lucrare omeneascd,
ci numai lucrare externa, fizica, mecanica pe care voinla nu
o aprobd, pentru aceea nu are nici o valoare morala 5i juridica.
b) Sila morala 5i.frica nu invalideaza necondifionat casatoria.
751. Perrin ca sila morala 5i frica sa invalideze casa-
toria sa slabeasca, sa altereze consimfimantul inteatata, ca sa
nu fie suficient pentru validitatea casatoriei, se cere sa intru-
neasca urmatoarele condifiuni :
1. Sa fie grea, si anume, atat : a) absolut grea sau care
poate infrica 5i pe un barbat constant 5i solid, adeca care se
considerd grea pentru oricine, a5a de ex. : cand cineva ameninla
cu un rau sau primejdie mare, fie pentru trup, fie pentru suflet ;
ustfel de rele sunt : moartea, chinuri grele 5i continue, zilnice,
inchisoare continua, pierderea situafiei sau reputafiunii ; frica de
viol p. ex. : a unei femei cinstite, sau deflorarea unei fecioare ; pier-
derea unor bunuri, desmostenirea, excluderea din familie, frica
9 Conc, Prov. II, t. 4. s. I. C. 2, § 5, b).

32
www.dacoromanica.ro
498

de batai, 5. a...1) care dupa parerea celui ce se teme este imi-

nent 5i nu se poate In Miura; b) cat 5i relent, grea, adeca numai
pentru persoana care sufere frica, avand in vedere imprejura-
rile ei, etatea, sexul, starea sufleteasca 5. a.
E indiferent cd rAul amenintä din partea celui cu care incheie ca-
sátoria, sau din partea altuia.
Biserica invalideazA cdsátoria in acest caz al fricei grele, nu inteatat
pentrucd doarA n'ar exista de loc consimtimant, cAci exista dar este stors
prin fricA, si de aceea II socoate ca si neexistent pentru validitatea con-
tractului matrimonial la care se cere mai deplina libertate ca la celelalte
contracte.
Frica usoard produsä de amenintarea unui rAu mic, sau putin pro-
babil, sau care se poate inlAtura fard prea mare sfortare, nu invalideaza
cdsãtoria, deoarece aceasta nu nimiceste voluntarul, si deci cel ce aleqe
cAsAtoria pentru ca sA scape de acel räu, se considerd cA lucrd liber.
In dubiu CA oare frica a fost grea sau usoará, reverinta fatá de sa-
crament pretinde sa presupunem cd a fost usoarA, dupA principiul : In
dublo standum est pro valore actue.
2. Sd fie nedreaptd, atat in sine, adeca cu privire la sub-
stanfa ei, cat 5i cu privire la modal in care a fost pricinuita.
Nedreapta este atunci, cand cineva ameninfa cu un rau fait sa
fie in drept a face aceasta ; sau cineva in mod nelegal sau ne.
just, (p. ex.: prin minciuna, bdtaie), vrea sa induplece pe cineva
sa incheie casatorie. Ex. : un judecator care ar constrange ame-
ninfand cu pedeapsa pe un siluitor ca sa se insoare cu fata
pe care a deflorat-o, ar lucra nejust, deoarece el nu are drept
la aceasta, ci numai sa pretinda sau sa o ia in casätorie sau sa o
doteze, deci frica ar fi nejustä 5i, prin urmare, ameninfarea jude-
catorului nu totdeauna este justa ; dacd un medic ar ameninfa pe
o fatd, ca nu va cura pe mama ei greu bolnava, de nu se va
casatori cu el, frica ar fi nejusta, presupunand ca medicul ar fi
obligat sa o cureze pe bolnava ; in caz ca un strabunic ar ameninfa
pe nepoata-sa cd nu-i va da zestrea ce i-a promis, dacd nu se
va marita cu un anumit barbat, frica nu este nedreapta, deoa-
rece el nu era dator pe baza justifiei sa dea zestrea.
Frica trebue sa fie nedreapta, ca sa invalideze cdsatoria,
deoarece, executarea dreptului nu constitue injurie, ex. : cineva
a insarcinat o femeie 5i aceasta il ameninfa, ca. 11 va trada daca
nu o va lua in casatorie ; daca o ia de frica ru5inii, frica nu este
nedreaptä.
3. S6 fie pricinuild din afard, 5i anume de o calla libera,
adeca de catre orn, 5i nu de cauza fizica, necesara ; frica interna,
pricinuita de o calla interna a celui ce se teme, fie aceea ori cat
9 Aertnys-Damen, I. C. n. 823.

www.dacoromanica.ro
 499-

4 de grea nu poate invalida casatoria, deoarece ca atare, nu este

nejusta, ex. : cineva nadajdue5te cd prin casatorie se va mantui
..cle un morb greu, primejdios, de care se teme, nu i se face nici
o nedreptate, daca se insoara, cad singur s'a hotarit.
Nu impoarta Ca aceasta frica din gall este pricinuitá de cdträ ce-
lalalt contractant, sau de altcineva, ex. tatäl sau altul ; nici aceea Ca 11
aameninla pe cel ce contracteazA cAsätoria, sau pe rudele (consangenii gi
afinii g. a,) sale.
4. Sd fie pricinuild pentru ca sa trniuplece la tacheierea
.cösótoriel. Frica care nu este pricinuita pentru ca prin ea sä
constranga pe contractant sa aleaga casatoria pentru ca sa scape
de raul ce-1 ameninfa, adeca pentru stoarcerea consimfimantului
, conjugal, nu invalideaza cdsatoria, chiar 5i daca cel intimidat,
intamplator ar alege tocmai casatoria ca mijloc pentru a scapa
de 'till amenintator. Ex. : Tatal ar intalni pe necinstitorul fiicei
sale 5i I-ar ameninfa ca se va rasbuna pentru injuria ce i-a
lacut, 5i pangaritorul, ca sa1 hnblanzeasca pe tatäl fetei 5i sä
-se scape pe sine, ii ofere casatoria 5i se 5i cununa, casatoria
este valida. Sau : 0 fata orfana are pefitor pe un barbat mai in
varsta dar bogat, pe care ea nu-1 iube5te ; acasa insa are o
mama vitrega care o bate in fiecare zi ; ezitand fata multa vreme
intre cele cloud rele, se hotare5te sa se marite cu barbatul bogat,
,dar pe care nu-1 iubia, numai ca sa scape de bataile vitregei,
casatoria este valida.9
Pentru ca sa invalideze casatoria frica trebue sa existe in insugi mo-
mentul incheierii cdsátoriei sau a cununiei, deoarece atunci trebue sa se de-
clare consimtimantul care se cere pentru validitatea casatoriei ; prin urmare,
tlacd cineva mai inainte de cununie a fost silit sa contracteze cAsAtorie,
Liar mai apoi, când a ajuns treaba la cununie, s'a invoit inteadevdr, asd-
rtoria ar fi validá, presupunand Ca frica a incetat. Schimbarea aceasta insä
in forul extern trebue doveditá.
De altcum principiul este, a frica odatà pricinuità relativ la casà-
torie, se presupune ca dureaza gi in actul cununiei, gi prin urmare o astfel
.-de casatorie se considerà silitd, WI ce se va dovedi contrarul.
752. 3°.Frica reverentialL Frica reverenfiald este
atunci, cand cineva se teme ca sa nu ofenseze sau sa intristeze
pe aceia carora le este supus, 5i fala de cari este dator cu cinste
5i reverinfa, ex.: fata de parinfi, bunici, tutori 5i superiori, atat
fete bisericesti, cat 5i laici.
Se discuta daca frica reverentiala invalideaza casátoria sau
nu. Frica reverenfiala in sine considerata este frica u5oara, §i
ca atare se presupune 5i in forul extern, deci nu invalideaza
tcasatoria. Dar Cu toate aceste, in anumite .impreturari poate sä
1) Aichner, 1. C. p. 609 nota 4 .gi 5.

www.dacoromanica.ro 32*
500

devinA grea, mai ales la fete, and anume este impreunatAi

cu ocAri, certuri, stdruinte cialitoare (preces inoportunae) pro-
bozeli, jelcuiri, tratament dur, traiu molestAtor $. a. In aceste
imprejurAri frica reverenfialA poate sä devinA grea $i deci sa
invalideze asAtoria.
Daa este Impreunatd cu ameninfdri grave, cu excludere dirt
familie, desmoVenire, bAtAi, atunci este frica czrea.
In dreptul civil sila este piedecA nimicitoare de atAcarea
asátoriei ; adea casAtoria poate fi atacatA pe motivul silei, daa
vreunul dintre contractanti a incheiat asAtoria din frica grea
pricinuitä de ameninfari.
753. Chestiunea 1. Frica inualideath care cdsdloria In virtutea
dreplulul natural sou nurnal bisericesc ?
Sunt doua pared amandoua probabile. Unii, in frunte cu : Sanchez,
Lugo, Schmalzgrueber, Gasparri, sustin ca numai in virtutea legii biseri-
cegti ; allii in frunte cu S. Toma, Tamburini, Reiffenstuel, Rosset, Ballt-
rini, Aichner, Noldin, Cappello, sustin a si in virtutea dreptului natural,
gi aceasta parere e mai preferabila, deoarece celelalte contracte pe baza
legii naturale se pot desface pentru frica nedreaptä, dar casatoria, fiind in-
disolubild, nu se poate trata ca acele, ci trebue sd fie invalida dela inceput.
Apoi sila este contra scopului principal al casatoriei : procrearea ; casatoria
este legatura iubirii care nu se poate produce cu sila. De altcum nu se
presupune ca legea naturala sa protejeze pe cel vinovat in detrimentul
celui nevinovat, cad, daca ar fi valida in virtutea dreptului natural, atunci
cel vinovat ar castiga, iar cel vdtarnat ar suferi dauna, ceea ce este im-
potriva legii naturale.
Este constatat insa cd piedeca ce rezulta din frica nu poate fi luta-
turata prin dispensa, ceea ce denota a este de drept natural. Si l3iserica
statorind aceasta piedecd n'a facut altceva decal a promulgat dreptul na-
tural. In consecinta, casatoria incheiata din frica grea este mild de plin
drept, dar totusi in forul extern este nevoie de interventia judecatorului,
nu ca sa-o anuleze, ci sa o declare de mild dela inceput.
754. Chesfiunea 2. Ce pöcat este a tnchela cdsd(oria din frica ?
a) Daca frica a fost grea, pacatul este greu, daca a fost usoara, usor,.
dar si in acest din urmã caz poate sa fie greu daca sub presiunea fricei,.
ugoare cei drept, s'a incheia4 casatoria din care au urmat apoi multe si
grele neajunsuri.
bt Pacatueste greu cel care a pricinuit frica grea ;
c) Pacatueste greu si acela care, stiind de aceastä frica grea prici
muita celuilalt contractant, totusi contracteaza casatoria cu el ;
cl) Pacatueste greu cel ce sufere de frica grea daca, stiind a o astfel
de casatorie este invalida, totusi o contracteaza cu intentiunea de a o con
suma. Nu pacatueste daca o face cu intentiunea sa incunjure toate actele
permise sotilor de casatorie, si oprite celor necasatoriti, precum nici atunci
cand nu ar avea aceasta intentiune, dar nrar gti a este invalida casdtoria.,
incheiata din frica.
e) Se poate intampla, ca. si cel care pricinueste frica dreapta sal

www.dacoromanica.ro
 501

mu fie scuzat de pAcat, desi nu in contra justifiei, dar eventual in contra

caritafii.1)

5. Räpirea femeiei.
755. 1°. Natura piedecii. Sub rapirea femeiei in-
!elegem : ducerea unei femet cu forta dinteun loc tntealtul,
sau delinerea ei tntr'un loc, unde a fost ademenild prin trw-
lãctune cu scopul de a contracta cösãtorie cu ea.
Aceasta rapire constitue piedeca nimicitoare de casatorie.
»Muierea, care contra vointei sale a fost rapita cu scopul de a
se casatori nu poate contracta casatorie valida cu rapitorul ei, pe
ca t timp se afla sub puterea aceluia. Ca rapita se considerd acea
persoana, care se rapeste cu putere fizica, sau se define in un
loc, unde a fost adusa cu Inse1aciune«.2)
Piedeca aceasta este numai de drept bisericesc, hotarita anume pen-
tru asigurarea libertAfii depline care se cere la contractarea unei casAtorii
valide. Deoarece, de comun rapirea este impreunata si cu frica grea si
nedreaptA, existA primejdia ca persoana rApita sa consimfeasca sub pre-
siunea aceleia, de aceea 13iserica, de o parte presupunAnd neexistenfa
unui consimlimAnt adevarat (ci numai unul stors prin sila si frica), de alti
parte ca sa-si arate aversiunea fafa de o astfel de fapta rea, a statorit
aceasta piedeca, care se aseamana cu frica si sila, dar se si deosebeste.
La Ilia se invalideazA casatoria pentru lipsa consimfirrantului adevArat
(neviciat), iar rapirea o invalideaza tocmai pentru apArarea libertafii con-
simlimAntului matrimonial, care in cazul unei cAsAtorii prin rApire se pre-
supune cã este viciat, stors adeca prin silA si frica. Prin urmare, räpirea
invalideazA cAsatoria nu inteatata pentru frica si sila care de comun se
presupune cA existA in caz de rApire, ci mai ales pentru aceea ca nu cumva
femeia rapita sa consimtA la casatorie de frica.
Pentru aceasta piedeca rapirei dureaza pAnA atunci, 'Ana ce femeia
rApita se and sub stApAnirea rapitorului, (indiferent cA o refine la sine sau
o pAzeste altundeva prin allii), chiar si daca inteaceasta si-ar fi dat con-
simfimAntul ; indata ce, insA, a fost pusA in libertate, adeca cu totul in-
afard de sub puterea lui, piedeca inceteaza si dacA femeia consimfeste
liber, o poate lua in cdsätorie.
Fiind aceastà piedecA de drept bisericesc numai, nu obliga pe cei ne-
botezafi, cari sunt supusi insA legilor civile ; dar e invalidA cAsAtoria intre
un botezat si nebotezat, nu numai pentru disparitatea cultului, ci si pentru
rapire daca e cazul, deoarece legea bis. il atinge pe cel botezat direct, pe
cel nebotezat indirect.
Existä aceasta piedecd numai tntre femeia rdpild fi tntre
ráoitor, nu si intre femeia rapita si alfi barbafi, nici chiar atunci
daca aceia ar fi rapit-o, dar nu pentru ei, ci pe seama altuia. Prin
,urrnare, adevaratul rapitor este acela care, sau el fnsusi, sau
1) Cappello, I c. n. 613.
2) Conc Prov. II. I. c. § 5, c).

www.dacoromanica.ro
502

prin alfii, eape5te o femeie cu scopul de a o lua de sofie ; acest2a

singur se face vinovat de rápire. Ex. loan rdpe5te o femeie4
pentru Petru 5i din incredinfarea acestuia, ca Petru sa se casa-
toreascä cu ea, piedeca se produce intre Petru 5i femeia rApit5,,
nu insa 5i intre loan, care a fost numai mandatar, 5i ca atare-
el poate sä se casatoreascd cu femeia rapita, afard de cazul, Candi
schimbandu-si intenfia ar define-o cu forla pentru sine, atunci ar
deveni fdpitor. Asemenea, când loan ar rapi sau ar definea o fe-
meie pentru Petru, ca acesta sä o ia in cdsatorie, dar fait sa
fi avut vreo incredinfare din partea lui Petru, nu este piedeca
pentru nici unul dintre ei, afard de cazul amintit mai sus, când
loan 5i-er schimba intenfia 5i ar define-o cu forfa pentru sine.
756. 2°. Condifiile piedecii. Pentru ca rdpirea fe-
meiei sa constitue piedeca nimicitoare de casatorie se cere sa.
Intruneascd urmdtoarele condifiuni :
a) Sa fie rapita femeia, 5i nu bdrbatul, deoarece canoanele
numai de rdpirea femeii pomenesc nu 5i de cea a bdrbatului,
ceea ce, de altcum mai cu greu se poate infampla, 5i aceasta
ar fi o exceplie la cari nu se extind legile.
Nu impoarta conditia femeiei, nici vrdsta, nici Ca e fecioard sau co
ruptd, onestã sau neonestd, logodita sau liberd, majord sau minord ; prim
urmare, i cel ce ar rapi logodnica sa, färd voia ei se, face vinovat de rd-
pire si contracteazd aceasta piedeca, deoarece prin aceasta se vallinuY li-
bertatea ei cu privire la contractarea cdsátoriei, la care nu poate fi con-
strânsã cu forta. Dacd insä logodnica se invoieste, $i, f drd stirea parintilor
sai fuge, nu se considerd ca si rapire.
757. b) Femeia sa fie : chisel cu forla fmpotriva voinlei
ei dintrun loc in altul.
cc) In cat prive$te ducerea ei dintrue lac fnlr'allul, se intelege a$a
cd ea a fost intrun loc sigur unde era liberd i o duce intealt loc mai
putin sigur pentru libertatea ei ; $i se cere ca acest alt loc sa fie moralminte
altul decal cel de uncle a plecat, indiferent dacd este locul destinat dirt,
partea rdpitorului sau nu, asemenea este indiferent ca insusi rdpitorul o
duce in persoand sau prin altii. Deci, nu se considerd rdpire, dacd femeia e
dusä numai dintr'o camera intealta in aceeasi casd locuita de famliia ei,
chiar i daca ar locui in acea camera si rapitorul sau altcineva cdruia i-a.
inchiriat-o familia, deoarece acesta se socoate loc sigur. Nu se considerd
loc sigur si deci este caz de rdpire, cand femeia ar fi dusd in altä cad
vecind, sau chiar si in and locuintd a aceleiasi clddiri, fie chiar i proprie-
tatea familiei ei, dacd este locuitã de and familie.
13) In canoane se prevede ca i caz de rdpire i definerec, seche-
strarea, adecd retinerea ei ilegaid, Intr'un loc unde a lost adusd cu five-
Mclune, pAzità fiind sa nu se clucd de acolo intealt loc unde sd fie in si-
guranta. E indiferent dacd e pusd sub pazd inteo camera, sau inteo casd
mai mare, aceasta nu schimbd nimic din faptul detinerii.
In dreptul latin se prevede cletinerea si in locul uncle petrece femeia,.

www.dacoromanica.ro
 503

$i in locul unde ea s'a dus de buna voie,1) nu nurnai unde a fost dusa prin
Inselaciune ; .
y) In cat privege ducerea sau delinerea femeiei sub paza forfolo,
aceasta forf a se injelege atat forja fizica cat si moralã, (frica grea $i ne-
dreapta) ex. : prin ameninjari. Afara de aceasta, violenla ducerii sau a dejinerii
cere si aceea, ca femeia sä se impotriveasa sau transportifril ei cu forja
fizia, sau sechesfrartl, sau macar edsötorlet. Daca se invoieste sa o (Luca
sau sa fie delinuta, atunci nu mai e rapire, ci simpla fuga, care nu con-
stitue piedecd de casatorie, ex. : o fata fuge de buna voie si fall stirea
parinjilor sa se casátoreasca cu un tartar, care casatorie n'ar aproba-o pa-
rinjii, nu este caz de rapire, ci simpla fuga ; daca, insa se invoieste oare-
cum (ex. : prin lingusiri, inselaciuni, promisiuni s. a.) sa fie dusa sau de-
tinuta, dar nu se invoieste si nu vrea sa stie de casatorie, se considerd caz
de rapire.2)
Violentä se considerd ducerea sau delinerea atunci, cand se Intampla
cu forja fizicd sau frica nedreapta ; precum $i atunci, cand se intampla prin
inselaciune, chiar si claca femeia ar comsimji, dar nu este violenta atunci,
cand este Induplecata sa fuga prin rugaminte, vorbe blande, donajiuni si
promisiuni.3)
In dubiu Ca oare a fost violenja sau consimjimant, se va judeca din
imprejurari, dar presumpliunea de comun std pe langa rdpire, $i deci $i
consimjimantul ce eventual 1-ar fi dat /Ana nu i s'a redat libertatea, se
considera ca si stors prin frica grea si nejusta.
758. c) Rápirea femeiei sa se facd cu scopul de a o
Iua In cdsdtorie, prin urmare, dacA cu alt scop a fost rápitã, ex. :
numai pentru ca sd-si indestuleascd pofta trupului, nu existd
piedeca de cäsätorie.
In dubiu se va judeca dupa imprejurdri ; dar si aici de co-
mun presumptiunea este contra räpitorului, deci in forul extern
femeia räpitä se presupune râpitä cu scopul de a o lua in ca-
sätorie, pârtS ce se dovedeste contrarul.
759. 3°. Räpirea prin seducere. Rdpire prin se-
ducere se comite atunci, and femeia, care la inceput s'a impo-
trivit, dupd aceea prin vorbe dulci, promisiuni si momeli a lost
sedusä sd-1 urmeze pe bkbat tntr'alt loc ca sa se märite cu el.
In infelesul canoanelor räpirea aceasta prin seducere nu se con-
siderä ca piedeca de cAssatorie, indiferent ca femeia a fost ma-
jora sau minora si deci, s'a dus fait stirea si Invoirea pa-
rinfilor sau a tutorilor. Dupá dreptul canonic rSpirea prin sedu-
cere se considerá ca si o crim5 numai care se pedepseste, dar
nu formeazá totdeauna piedicd de cäsalorie, cleat atunci, and
femeia n'a stiut cu ce scop e ademenitd si n'a voit sa se ma-
rite cu rApitorul.
1) Codex. can. 1074, § 3.
2) Vezi cazul la Cappello 1. c. n. 460, urm.
3) Noldin-Schmitt, 1. C. n. 579, 3.

www.dacoromanica.ro
504

760. 4°. Incetarea piedecii. Piedeca aceasta du-

reazd panS atunci pAnd ce femeia nu si-a primit libertatea de-
plind, adecá pana ce nu a fost separatä de acel bárbat 5i a5e-
zatd in loc sigur 5i liber a5a, ca sd fie scutitd cu totul de orice
influinfd a rapitorului fie directà, fie indirectä prin alfii. Prin
urmare, piedeca subsista pAnd ce femeia se afld in casa unde a
fost dusd sau definutd, chiar 5i dacd i s'ar ldsa toatd libertatea
de mi5care, a5a cil ar putea sa evadeze ; asemenea 5i atunci,
and ar fi trimisa alt undeva la un prieten sau ruda, dar sub
supraveghere. In toate aceste cazuri nu este scutita cu tofu! de
influinfa ripitorului.
Inceteaza piedeca de indata ce femeia e readusa in casa sa
sau a rudeniilor ori prietenilor cari nu sunt favorabili rapitorului.
Cu toate ca e de drept bisericesc piedeca rapirii femeii, totusi Bise-
rica nu obisnueste a da dispensa in astfel de cazuri. Dar ca poate di-
spensa se vede din practica, deoarece in caz ca femeia rapità, dupa
aceea a consimfit la casatorie si nu vrea sa se desparta de rapitorul
ei, i se poate permite sa incheie casatorie valid si licit') Dar numai in ca-
zuri extraordinare si pe motive extrem de grave, cand partite nu s'ar putea
desparli si urgiteaza necesitatea cununiei.
Daca a incetat piedeca si vor vrea sa se cunune, parohul va raporta
mai intai Ordinariatului, si numai dupa ce va fi primit instrucliuni va bi-
necuvanta casatoria ; Ordinariatul va judeca daca e libera cu adevarat si a
consimfit cu adevarat sau nu.
Dreptul civil nu admite rapirea ca piedeca nimicitoare de casatorie,
dar in atari cazuri se poate ataca pe motivul silei.
Se poate ataca casatoria dupa dreptul civil pe motivul seducerii, in
caz ca aceasta se ref ereste la insusiri esenfiale cari ating persoana celuia-
lalt sof, nu s'a intamplat cu stirea si invoirea celuilalt sof. Nu se admite
atacarea in caz a s'ar putea dovedi, ca cel sedus ar fi incheiat casatoria
si fara de aceasta. (L. C. C. § 55).

6. Consimfilmtintul condifionat.
761. Felurile condifiilor. Sub condifie aici infelegem
o imprejurare adausa contractului de casatorie, dela care atarna validitatea
sau invaliditatea lui.
Condiftile pot fi diferite :
a) Condifie pentru prezltde (de praesenti), cand contractanfii convin
asupra unei imprejurari ; dela care atarna valoarea casatoriei in felul ca
daca aceea exista de fapt sau nu, casatoria sa fie valida sau invalida, ex. :
te iau in casatorie, daca esti fecioara, daca esti fiica lui loan ;
b) Condifie pentru frecut (de praeterito), and contractanfii convin
asupra unei imprejurari, dela care atarra valoarea casatoriei in asa fel,
ca daca aceea s'a realizat de fapt sau nu, casatoria sa fie valida sau in-
1) Instr. Sac. Off. ad episcopos Albaniae 15 Febr. 1901. Noldin-
Schmitt, 1. c. n. 578, 4 ; Cappello, I. c. n. 474.

www.dacoromanica.ro
 505

-valicla, ex. : te iau in casatorie, daca n'ai comis crimd cutare, sau daca
fatal a murit ;
c) Condifii pentru oiilor (de futuro), cand contractanfii convin asupra
imprejurarii, dela care atarna valoarea casatoriei in asa fel, ca daca aceea
se va realize in viitor sau nu, casatoria va fi valida sau invalida ex. : te
iau in casatorie, dara va consimlii fatal tau ;
d) Condifie posibila sau Imposibild, dupa cum se poate sau nu sa
se realizeze conform legilor fizice, sau moralt. Prin urmare, la cele impo-
sibile se socotesc si acele cari se referesc la ceva neonest sau imoral
(turpe), prin ce se vatama legile morale.
e) Condilie suspensiud, prin care valoarea si efectul contractului de
casatorie se suspenda 'Ana la un termen cand se va verifica conditia,
ex. : te iau in casatorie, dna' vei aduce 100.000 Lei zestre.
fi Condifie rezolutorie, care nu suspenda valoarea casatoriei, ci face
sa se poata anula, ex. : te iau in casatorie 'Ana ce nu vei comite adulteriu ;
sou pana ce voiu afla alta mai frumoasa s. a.
Astfel de condifie anuleaza casatoria fiindca vatama bunul sacramen-
tului, deci este impotriva substaniei casatoriei.
762. Principii:
1°. Avand in vedere natura contractuala a casatoriei .*i
aceasta, ca 5i alte con tracte, se poate incheia sub condifiune.
In Biserica orientald nu sunt obi5nuite astfel de casätorii ; in
I3iserica catolica de nit latin se admit, dar numai pe motive grave,
ex. inlaturarea unor grave incomodari ce ar urma dacd nu s'ar
admite ; se cere insä mai intai incuviinfarea episcopului. De
aceea, pentru incunjurarea multor indoieli 5i dificultafi, sd nu se
binecuvinte casátoriile contractate sub condifie, Vara a cere in-
drumari dela Ordinariat.
2°. Condifiunea trebue exprimata in insu5i actul cununiei,
in fafa parohului 5i a martorilor ; sou 5i inainte de cununie, dar
in a5a fel ca sa poata fi dovedita in forul extern 5i sä fie ac-
ceptata de arnandoud parfile.
In matricula cununafilor se va menfona incheierea casä-
toriei sub condifiune, 5i condifiunea.
Pentru validitate nu se cere ca parohul sa aiba cuno5tinfa
despre indeplinirea condifiei, dar este consult sa i s6 aducd la cu-
no5tinfa, pentru ca sa o insemne in matricula cununafilor, spre
evitarea eventualelor neinfelegeri ce s'ar isca pe aceasta, tema.
3°. Condifiunea pusa in secret are ace1a5i efect juridic ca
5i cea publica ; 5i anume in fond intern totdeauna, iar in cel
extern dupà ce se va dovedi. E Ile notat insa, ca cel ce ar in-
cheia casatorie sub condifie pusa WA' 5tirea sau invoirea celei-
lalte parfi, comite pacat greu, 5i este obligat sa repare eventua-
lele daune ce le-ar suieri cealaltä parte ; condifiunea insa este
.valabila.

www.dacoromanica.ro
506

40 Isi pierde orice valoare de drept conditia revocatd ina-

inte de actul cununiei ; dar pentru aceea in cazul and, o data
pusä mai nainte 5i nu s'a revocat, in actul cununiei nu s'ar mai
exprima, nu se considera ca 5i revocata.
5°. Conditiile cari cuprind ceva cu neputinta de implinit, ex.
duca vei ajunge cu degetul pand la cer, sau ceva neonest, ex, :
te iau in casatorie, daca te vei sustine din furt 5. a. se consi-
dera ca nexistente, 5i casatoria valida; deoarece se presupune cã
nu le-a pus in serios ; daca insa se dovedeste ca au fost puse
serios, atunci conditia imposibila face casätoria invalida, iar con-
ditia neonestä, daca s'a verificat face easatoria valida, iar daed
nu s'a verificat o invalideaza.
Conditia necesard, ex. : dacd mane va rdsdri soarele, asemenea se
considerd ca neexistentd, cad nu se presupune in serios pusa, dar dacd se
dovedeVe cd a fost pusa in serios, $i s'a verificat, face cdsatoria sd fie
validd.
6°. Consimlimantul dat odata, chiar 5i in cazul cand Casa-
toria va fi invalida, se presupune ca dureaza pand ce nu se
dovedeste revocarea lui.')
763. Incheiarea cäsatoriei sub condifie. 1. Con.
difia pentru prezinte sau pentru trecut. Existand conditia
pentru prezinte sau pentru trecut, casatoria este validd sau in-
valida dupa cum conditia se verified resp. s'a verificat sau nu.
In special :
a) Daca conditia este posibila si serioasa, casatoria este
valida sau nu dela inceput, dupd cum adeca conditia se verified
sau nu. Valoarea casatoriei in atare cazuri este in functie de
realitatea obiectiva a conditiunii dela care atarna apoi existenta
obiectiva a consimtimantului. Prin urmare, nu impoarta, cat pri-
veste valoarea casatoriei, daca contractantii au cunostinta sau nu
despre verificarea conditiei pusa. Bineinteles, ca OM ce nu stiu
aceasta, sunt obligati a se conteni dela uzul casatoriei.2)
b) Daca conditia este imposibild $i serioasa, casatoria este
nula din lipsa consimtimantului.
c) Daca conditia este imorala, (turpis) si serioasa si s'a
verificat, casatoria este valida ; daca nu s'a verificat casdtoria
este nula.
764. 2. Condifia pentru viiton a) Daca conditia pentru
vlitor a fost imposibila, necesard sau neonesta, cari nu sunt
impotriva substantei casatoriei, atunci se consiclera ca neexi-
1) Codex-. can. 1093.
2) Cappello, 1. c. n. 642.

www.dacoromanica.ro
 50T

stenta 5i casatoria este valida, deoarece se presupune cä n'au

fost serios puse. Dacd se constata ca au fost serios puse, atunci
cea imposibila invalideaza casatoria ; cea necesara numai daca
nu s'a verificat ; cea neonesta verificata nu invalideaza, neveri-
ficata invalideaza.
E de notat cd nici una dintre Orli nu este obligata sa a5tepte
verificarea cond. neoneste, deoarece aceasta intamplare este ilicita.
b) Conditia pentru unbar suspensivd sau licit& Con-
ditia pentru viitor suspensiva sau licita suspenda valoarea casa-
toriei, deoarece consimtimantuI legat de ea este nedesavar5it,
iar valoarea casatoriei este in functie de acest consimtimant. Ex..
te iau in casaiorie, daca se va invoi tatäl, daca voiu obtine ofi-
ciul cutare 5. a.
Daca conditia s'a verificat casatoria este validd, daca nu
s'a verificat casatoria e invalida, indiferent ca contractantii 5tiu
sau nu de verificarea conditiei.
Conditia suspensiva odatd pusa isi produce efettul juridic indiferent
cum a fost pusa, ea a fost pusd in actul cununiei sau mai nainte si n'a fost
evocatd, ca a fost pusd in invoiala sau nu ; ea din amandoud partile sau 1
nu ; ed e publica sau oculta t ca au cunoscut-o amandoud partile, in caz
Ca numai una a pus-o, sau cealaltà n'a cunoscut-o. Bineinteles ca dacd a fost
oculta, atunci in forul extern nu se ia in considerare 'Ana ce nu se va
dovedi, $1 deci casatoria se considerd valida pana ce se va dovedi contrarul.
Ambele parti sunt obligate sd astepte verificarea conditiei,- respectiv
sa Ina sa se verif ice sau macar sa nu impiedece verificarea. Prin urmare,
in timpul acesta pana la verificarea conditiei, trebue sa se conteneasca dela
uzul casatoriei.
In caz ed una parte, inainte de verificarea conditiei, fail stirea $i in-
voirea celeilalte, ar contracta casatorie cu o tend persoana, casatoria va fi
valida, deoarece casatorie adevarata Inca n'a fost intret ei, dar ilicitd, fiincled
n'a a$teptat verificarea condiliei.
Daca, indiferent ea din ce motiv, licit sau ilicit, conditia nu s'a ve-
rificat, atunci consimlimantul conditionat a incetat si in consecinta $i Ca-
satoria conditionata. Sau dacd se verified conditia, casatoria este validd
presupunand ea consimtimantul n'a fost revocat inteaceasta, sau n'a in-
tervenit vreo piedeca nimicitoare de casatorie, din momentul verificarii
conditiunii $i fara nicio Moire a consimtimantului, deoarece consimtimantul
dat dureazd virtual si sub conditiune (de cumva nu s'a revocat), iar prir I
verificarea conditiei devine desavarsit, prin ce casatoria devine desavarsitk
de plin drept.
Conditia poate fi revocata sau de catra amandoua partite, sau
numai de catra una, chiar 5i fara stirea 5i invoirea celeilalte ; licit
Insa se poate revoca numai pe motiv just. In cat prive5te revo-
carea, aceasta are ace1ea5i efecte juridice in orice forma ar IL
facuta : explicit, prin cuvinte exprese, sau implicit, prin vreun
act concludent, ex.: se 1ogode5te cu o alta persoana ; ocult sauc.

www.dacoromanica.ro
 508

public. E de notat insg, ca dacâ condifia a lost publicd si revo-

carea ei se face ocult, cãsatoria, in caz de verificare a condifiei,
se considerd validd in forul extern pând ce nu se va dovedi re-
vocarea condifiei.
Dacd condifia a fost ocultd e deajuns dacd se revoaca in
mod privat ; iar cel care consumd cdsdtoria inainte de verificarea
condifieä, se considerd cd a renunfat la condifiunea pusá.
765. Nota 1. CAt priveste conditia pusä cu privire la consimli.
manful parinfilor, e de notat cd : a) dacd parintii isi dau invoirea, condilia
se verified si deci cdsdtoria devine desavarsita ; bl Deed mai intdoi nu s'au
invoit parintii, dupa aceea s'au invoit, casatoria ce s'ar lega ar fi invalida,
deoarece dupd impotrivirea parintilor consimlimantul conditionat si-a pierdut
valoarea juridicd, deci dupd invoirea parintilor nu a perdurat, si prin ur-
thare nu se poate incheia cdsátorie fail innoirea consimtirnantului. Indata
ce pärinlii s'au impotrivit, ambele parti au devenit libere ; c) Dacd unul
dintre parinti se invoieste si celalalt se impotriveste, conditia cade ; a) Daca
parintii nici aproba nici se impotrivesc, conditia se verified, dacd intelesul
ei a fost negativ, ex.: ctacd nu se vor impotrivi parintii, deci casatoria e validd ;
daca intelesul este pozitiv si acesta il asteapta contractantii, nu se verifica,
deci cdsdtorih e invalida ; 6) Daca parintii au murit in timpul când s'a pus
conditiunea, asemenea se considerd verificata si casatoria valida, deoarece
intelesul conditiunii acesteia este ca sa nu se incheie cdsatoria impotriva
,vointei parintilor, iar murind parintii, aceasta conditie nu are ratiune1)
766. Nota 2. Pacatueste greu cel ce pune conditiunea sus-
pensiva fdrá stirea celeilalfe Orli, care prin aceasta este inselatä, deoarece
ea intentioneazd sd incheie indatä o cdsatorie adevarata, desavarsita.
Nu pdcdtuese acei contractanti cari, in cazul contractarii sub condi-
liune suspensivä, nu sunt in statul darului sfintitor : statul darului sfintitor
se cere in momentul când se verified conditia, deoarece desavarsindu,se
cdsdtoria atunci se face si sacramentul.
767. Conditii pentru viitor impotriva substantei
clisatoriei. Dupd cum trei sunt bunurile cdsátoriei cores-
punzAndu-le trei clase de obligalluni : bunul copilului (bonum
prolis); bunul credmjei conjugate (bonum fidei) 5i bunul sacra-
mentului (borium sacramenti), cari toate sunt de esenfa cdsäto-
riei, astfel sunt in contra esenfei cäsätoriei acele condifiuni cari
se impotrivesc unuia dintre aceste bunuri ale cdsdtoriei. Consim-
limântul ce s'ar da sub o astfel de condifiune este invalid, 5i
, deci cãs'aloria nul5. YXonsensul dat sub oarecare condi/tune,
ce este fn contra substanlei sau a firei cds6loriel, face cdsä-
toria nula".2)
Pentru a cunoa5te c'd oare o condifie oarecare este in
.,contra substanfei cAsãtoriei sau nu, trebue sa fim cu luare aminte
1) S. Alf. I. C. n. 894.
2) Conc. Prov. II. 1. C. § 5. d).

www.dacoromanica.ro
 509

la urmdtoarele: a) Trebue sd se constate, cd oare condifia de

care este vorbd exclude insu5i dreptul la debitul conjugal, san
este numai un propus in contra tmplinirii obligatiunilor cari iz-
voresc din ca'satorie, dar nu se fin de esenfa ei. Condifia care ex-
clude dreptul la debitul conjugal a5a dupa cum il cere natura,
sau vreo proprielate esentiald a cdsátoriei, ex. : perpetuitatea,
unitatea (inclusiv fidelitatea), invalideazd cAsatoria ; nu invalideazd
insa simplul propus de a nu implini obligafiunile cari decurg din
cdsátorie.
b) Dacd numai unul dintre contractanfi pune astfel de con-
difie in contra substanfei ca. sätoriei, iar celalalt se Impotrive5te,
5i cu toate aceste cel care a pus condifia contracteazd cdsätoria,
aceasta se considerd validã, deoarece se presupune cá respec-
tivul a renunfat la condifiunea sa, pánd ce nu se dovede5te con-
trarul. Dacá intradev5r ar avea intentiunea de a exclude vreo
obligafiune esenfiala de asátorie, atunci in forul intern este in-
ialidã casatoria.
Daca un contractant pune condifia in contra substanfei
asdtoriei 5i celalalt tace, casaloria se considerA invalidã, deoa-
rece se presupune ca a aprobat-o.
c) Pentru invalidarea cAsâtoriei nu se cere ca condifia sa
fie exprimald in contractul scris de cdsatorie, deoarece, acest
contract are numai valoare probaloare pentru existenfa 5i natura
condifiunii, 5i nu influenfeaza puterea de invalidare a condifiunii
Asemenea, nu impoartä gentru invalidarea asaloriei, ca
condifia in contra substanfei este onestA sau neonestd, pusä in
bund credinfa sau cu rea credinfa ; precum nici aceea ca contra c-
tanfii au 5tiut sau nu cá o astfel de condifie anuleazd casatoria
768. In special invalideazd cdsãtoria :
1°. Condi/Me cari vatilind bunul copilului (b. prolis). In con-
tra bunului copilului sunt acele condifiuni in infelesul carora con-
tractanfii se oblig5 a nu se folosi de ca'sãtorie pentru procreare, ci
in mod nenatural, onanistic ; sau cd vor impiedeca procrearea,
sau cä vor avorta. Prin urmare, urmatoarele condifiuni dacd
vei impiedeca sau evita procrearea ; dacd vei procura avortul ;
dna. nu vei cere debitul conjugal ; dacA nu voi fi obligat a da
debitul conjugal, 5. a. se considerd a fi impotriva bunului co-
pilului.
Invalida este casatoria incheiatá cu intentiunea ca dupi unul sau doi
copii sã evite procrearea, daca prin aceasta se intentioneazá excluderga
dreptului perpetuu la uzul natural al cdsätoriei ; nu este invalidä, dnà se
intentioneazä numai sã abuzeze de asAtprie, sau a nu implini obligatiunile

www.dacoromanica.ro
 510

cari -nu se tin de esenta casatoriei. Asemenea este invalidd cdsdtoria inche-
feta sub conditia: dacd vei evita sd avem copii pAnd ce vom ajunge la o
stare mai bund, presupundnd cd prin aceasta se exclude dreptul la uzul
natural al casdtoriet si nu se intelege numai intentiunea de a abuza de
casatorie admitând uzul natural al ei. Este invalidd insd cdsätoria dacd
abuzul acesta se pune ca 5i o conditie sine qua non.
E de notat ca, dacd de comun acord se invoiesc cu privire la drep-
turile conjugate, pAnd ce vor ajunge la o situatie mai bund, aceasta are
caracterul unei conditiuni suspensive 5i se suspendd valoarea casatoriei
Tana la terminul verificarii conditiei.
Nu este impotriva substanfei casatoriei condifia prin care
se exclude cohabitafiunea, rämânând neatins dreptul conjugal.
L-Motivul este : cã cohabitafiunea nu se fine de esenfa cdsâtoriei.
Asemenea, nu este impotriva substanfei cdsätoriei condifia :
dacd nu voiu ldpta copilul ; sau daca vom cre5te copiii in erezie
sou schismä sau judaism. Motivul este ca numai condifia in con-
tra bunului fizic al copilului, (adecd actele cart privesc procrearea
si cresterea fizicd a copilului) invalideazd cdsatoria, nu si cea in
contra bunului moral sau religios.')
769. 2°. Condilille cari se tmpotrivesc credinjei con-
jugate. Se impotriveste credinjei conjugate aceea condifie
prin care se exclude dreptut asupra trupului, sau dreptul la de-
bitul conjugal ; asemenea când unul dintre sofi sau amândoi
si-ar rezerva dreptul sau impune obligaftunea de a se impreuna
trupeste I cu alfii. Adec5, condifiile prin cari se vatáma credinfa
conjugalsa se considerd in contra substanfei casatoriei atunci,
cAnd prin ele se exclude unitatea cdsätoriei. Astfel de condifii
prin cari se vatdmd credinfa conjugald presupunând CO se
exclude insu5i dreptul la debitul conjugal ar fi : dacd imi va
fi permis sd am legaturi i cu alta.
770. Notil. Se discutd cä oare validd este casatoria iucheiatä
cu condilia de a pdstra eastitalea perpetud, sau uirgintlatea. Inainte de
toate este cert cd a) nu invalideazd casa.toria invoiata ce o fac si aceasta
a pot face cu invoire reciproca sotii de cdsätorie dupd incheiarea cdsä-
loriei, cd vor renunta reciproc la dreptul lor cu privire la uzul casatoriei ;
b) asemenea nu invalideazd casatoria propusul simplu, nici votul de a ',A-
stra castitatea perpetud, presupunând, cd nu se exclude dreptul reciproc la
debitut conjugal.
Controversatä este numai chestiunea cã oare este validd casatoria
incheiata cu conditia (care, dupd cum stim, se pune inainte de casatorie) :
te iau in cdsätorie, daca te vet obliga la continentd, adecd la pdstrarea ca-
stitatii perpetue. Este clar, ca in acest caz deoparte se cid dreptul la uzul
cdsätoriei, dar tot atunci se pune i obligatiunea de a nu se folosi de el.
1) Noldin-Schmitt, 1. C. n. 631 ; Cappello, I. c. n. 631.

www.dacoromanica.ro
 511

Unii sustin ca aceasta conditie nu ar fi in contra substantei casatoriei, de-

oarece nu se exclude dreptul la uzul casatoriei, ci numai, dat si primit
odata acest drept, se renunta la uzul lui ; dar nu mai putin temeinica este
si argumentarea celor cari neaga valabilitatea unei astfel de casatorii, mo-
tivand ca prin aceasta conditie se exclude in perpetuu facultalea de a uza
de trupul celuialalt, prin ce se exclude insusi dreptul la debitul conjugal,
care sta tocmai in facultatea de a uza de trupul celuilalt, dupa cum spune
I3enedict XIV matrimonii substantiae non repugnat matrimonio non uti,
sed uti non posse".
Pentru practica e de notat, ca astfel de conditie sa nu se admita,
iar de cumva s'a incheiat vreo casatorie cu astfel de conditie, se consi-
dera valida, ramanand neatinsa autoritatea Bisericii.1)
771. Cástitoria P. F. Maria cu Sf. bslf. Aderentil parerii
afirmative in controversa de mai sus, isi sprijinesc afirmatiunea lor
pe faptul casatoriei intre Pr. F. Maria si Sf. losif, cari este cert ca au in-
-cheiat cu votul castitatii perpetue, dar nu este cart ca asta ar fi pusa ca si
o conditie a contractului matrimonial. Casatoria aceasta a fost valida de-
oarece obiectul votului castitatii era uzul casatoriei si nu dreptut, sau facul-
tatea de a uza de trupul celuialalt, pe care au putut-o da oricand, deoa-
rece, cum spune Sf. Thoma, propositum non fuit conditionaliter in con-
sensu appositumw.2)
Pentru ca sa se poata incheia casatorie valida cu votul castitkii
perpetue, cum a f ost a Pr. F. Maria si Sf. losif, se eer urmatoarele con-
ditii : a) Votul castitalii perpetue facut cu invoire reciproca ; b) intentiunea
de a incheia casatorie adevdratd, adeca de a dobandi toate drepturile con-
jugate, in special dreptul la debltul conjugal; c) Vointa de a renunta pentru
totdeauna la dreptul asupra trupului celuialalt, castigat prin casatorie ; d)
certitudine morala ca este gxclusä primejdia de a pacatui.3)
772. 3°. Condiliile cori vatelniti bunul sacramentului.
Vatámä bunul sacramentului toate conditiile rezolutorii, prin cari
cineva intentioneazd sä desfacA cdsätoria in caz de adulteriu,
neintelegeri sau alte eventualitAti ; a5a bundoard : te iau in cd-
satorie pand ce vei comite adulteriu, sau pând ce voiu afla alta
mai bogatá 5c1. Prin aceste se intentioneazd, ca in caz ca unul
dintre soli comite adulteriu, sau va afla alta mai pe plac, celalalt
i5i rezervä dreptul sa desfacd casatoria.
De aici insä nu urmeazd, csa ar fi invalide cAsAtoriile ere-
ticilor, incheiate in credinta cd acele se pot desface 5i deci cu
gandul ca in anumite eventualitati sa le 5i desfaca, dar fárd ca
sa o exprime aceasta in contractul de cäsãtorie sau in actyl
cununiei. Ace5tia au intentia 'principald dominantd, sä incheie c-
sátorie adeuórald, despre care ei insä cred gre5it cd se poate
desface. Ar fi invalidd cdsätoria atunci, dacd aceasta intentie de
1) Cappello, I. c. n. 636.
2) S. Thoma, IV. Sent. Dist. 30. a. 1.
a) Noldin-Schmitt, I. c. n. 631, nota.

www.dacoromanica.ro
512

a fncheia cásátorie solubild, ar fi pusa expres in actul cunu-

niei sau In contractul de cdsdtorie. Aceasta o dovedeste prac-
tica Bisericii, care recunoaste de valide cdsätoriile acatolicilor
contractate cu astfel de gresald, dacá intentia de a contracta
cdsátorie solubild nu este push' in consjmtimântul de casatorie_
ca 5i o condifie.

7. Impotenta.
773. 1. Chestiuni preliminare. Scopul principal al
casatoriei este procrearea ; aceasta se intampld prin impreunarea trupeasca
(copula conjugalis, coitus) a celor doud sexe, a bArbatului cu femeia. Este
aceasta impreunare trupeasdd attiunea prin care serndrita barbdteasca se
varsä in trupul femeiei dupd randuiala firii.
Pentru indeplinirea copulei se cere : a) sd fie samanta umand ; b)
aceasta samanta sä fie värsatd in vagina femeii ; in mod natural, cicci nu
prin mijloace artificiale ; c) pentru aceasta se cere la What fistula sau
membrul viril capabil de a se ridica (intdri) pentru a putea perfora vagina
5i a face efusiunea semdnteii d) lesticule pentru elaborarea semdritei, tare
este un lichid ce contine spermatoizi pentru fecundare, de aid denumirea
de spermã . Testiculii tomunica cu canalul membrului viril prin cloud tu-
buri sau canale, unul pentru fiecare testicul.
lar din partea femeii se cere sä aibd a) vagina in care sl poatá pa-
trunde membrul viril sä verse samanta. Intrarea vaginei la fetele fecioare
este, la unele mai tare, la altele mai putin inchisd prin o membrand find
asezatd de-a curmezipl a5a cd abia lasd o mica deschizáturd. Aceastã
membrand se nume5te hymen gi prin impreunare trupeasca se perforeaza
(frânge) producând de multeori dureri 5i u5oard sdngerare ; frângerea acestei
pielite se nume5te deflorare ; b) mcdricea sau matca ; c) ovariile, cloud
organe de cloud parti ale matricei legate de aceasta a5a numitele tuburi
fallopiane ; d) Ovul, sau oul, care se desprinde din ovarii si coboard in
matrice prin tuburile amintite.
Fecundarea se intAmpld a5a, cd patrunidnd membrul viril in va-
gina, care conduce la matrice, ajuns la deschizatura matricei, sub influinta
excitatiunilor vrierice ajunse la culme (orgasmus venericus) efuzAndu-si se-
mânta in matrice : semanta, spermatoizii se impreund cu ovulul 51 asa se
intampla fecundarea lui. Din ovulul fecundat se desvoaltä apoi fatul
uman.
E de notat insd cd spermatoizii, patrund in matrice nu atdta prin
värsarea lor direct acolo din tubul membrului viril, cat dupa invatAtura
fiziolgilor prin migcarea lor vitald spontand strdbat prin matrice si mai
sus pand prin canalele pe cari yin ovulii, asa cd fecundarea ovulilor se
poate sd se intfimple nu numai dupd ce au ajuns in matrice, ci si in calea
lor spre matrice : spermatoizii in mod natural cearcd dupd ovuli, iar ovulii
yin catre ei. De aid insd nu se poate conclude ea* n'ar fj necesar ca (pe-
atisul) membrul viril sd strabatä vagina ; nu este suficientd insämintarea_
la orificiul (vulva) vaginei, WA sä penetreze membrul [Writ. Dar nu este
absolut necesar ca sä penetreze complect, deoarece gi WA de aceasta.

www.dacoromanica.ro
 513

se poate sAmAna in vagina $i de aid spermatoizii, prin insasi miscarea lor

si prin puterea de atractiune si absorbire a vaginei, se transportd in orga-
nele interne la ovuli ; si deci oricAt de putin sd fi patruns membrul Writ,
in vagina si sd ejaculeze sAmAnta acolo, e suficient pentru procreare.1)
774. 2. Noliunea impotentei. Din cele spuse mai
nainte rezultS, ca' impotenta este un defect natural sau accidental
care impiedecd s'avar5irea impreunárii trupe5ti asa dupd cum
o cere natura pentru procreare, sau este incapacitatea bärbatului
sau a femeii de a sävAr5i impreunarea trupeascd (copula carnalis)
in mod natural. Pentru a putea savar5i aceasta in mod natural,
se cere la bdrbat: membru viril (penis, fistula) ; erect!.
bilitatea membrului viril, 5i macar un testicul ; la femeie: e
deajuns vagina prin care sã poatä pAtrunde membrul viril 5i sA
poatä primi sâmanta umanä. Dupd pärerea comund nu este ne-
cesard ovulatiunea.
775. Prin urmare, sunt impotenfi, pentrucd nu pot savargi
impreunarea trupeascd in mod natural :
10. Börbo(ul ectom, adecd : o) cdruia ii lipseste membrul viril ; b)
cel al cdrui membru genital nu are deschizAtura la vArf, asa cd nu poate
vdrsa samanta in vagina femeii, dar dacd avAnd aceastd deschizAturd si schim-
band pozitia la impreunare, ar putea värsa in vagina, nu este impotent; c) bdr-
batul al cdrui membru viril este prea diform : din cale afard prea mare, asa cd
nu poate pdtrunde in vagina, sau este prea mic incAt nu poate perfora hymenul,
este in impotenta relativa ; d) bArbatul care sufere de afrodisie, adecd iritabili-
tate venericd excesiva, din care calla efusiunea samantei se intampla inainte
de ce membrul viril ar penetra vagina ; e) bArbatul care suf ere de ana-
phrosie, adecd frigiditate care constA in lipsa iritabilitAtii si erectibilitatii
membrului viril cu ocazia impreundrii trupesti. Aceastd rdceald rezultd din
infirmitate nervoasa, sau si din vreo indiferentd fatA de femeie, ori eventual din
fricd oarecare pricinuita chiar si prin autosugestiune ;2) fi bArbatul cdruia ii
lipsesc amAndoi testiculii, fie dela naturd (spadoni), fie prin operatiune chi-
rurgicd (eunucii, castratii). E de notat insd cA, cel ce dupd incheiarea cdsd-
toriei, a fost castrat de amAndoi testiculii, poate cere si da debitul conjugal.
Cei cari sunt castrati dupa ce au ajuns la vrAsta pubertAtii mai sunt
capabili sd perforeze vagina, dar numai pAnA la un timp, deci nu pot lua
asupra lor obligamentul copulei perpetue. Cei ai cAror testiculi sunt atro-
fiati sau lipsesc dela natura, nu sunt capabili sd penetreze vagina, lipsiti
fiind de erectibilitatea membrului viril. Prin urmare, acestia toli sunt mat-
potenti.
Nu sunt a se confunda cu spadonii chryplorchizli, cari au testiculii
1) Cappello, I. c. n. 343.
2) Cei vechi atribuiau aceasta frigiditate maleficiilor. E cert CA Dum-
nezeu poate permite diavolului sd se amestece chiar si in astfel de che-
stiuni, dar impotenta aceasta poate sd fie efectul multor cauze naturale,
asa a nu este motiv deci sa o atribuim numai cleat vraciurilor. De altcum
astfel de impotenti nu este intotdeauna perpetud, deoarece nu se intAmpld
sA fie impreunatd cu vreo leziune a organelor ,procreatoare.

33
www.dacoromanica.ro
514

ascunsi in abdomen ; acestia stint capabili sä producl sperma, deci nu se

socotesc impotenti, si au si virilitatea penisului.
g) Multi cred ca bArbatul care a fost supus operatiei chirurgice denu-
mita uaseclomia,t) adeca Mierea canalului de comunicare intre testicul si ca-
nalul membrului viril, ar fi impotent, dacã vasectomia a fost dubla, adea
s'au tliat amândouä canalurile pentru anfandouä testiculile.
Cel anti i s'a aplicat aceasta operatie 1111-si pierde virilitatea sau
erectibilitatea membrului viril, deci poate perfora vagina si sa verse in ea
o materie mucoas1 secretatä de glandula prostata. Prin urmar , are capa-
citatea de a savArsi normal tmpreunarea trupeascd (potentia coeundi). Pe
Iângl aceasta are si testiculi, cari pot secreta sperma. Apoi dupi pArerea
multor medici, comunicarea Intre testiculi si membrul yid! dupa operatiune
se poate reface. Prin urmare vasectomia nu produce impotenta de a sei-
vdr0 Impreunarea trupeascd (impotent/a coeundt), ci cel mult sterIlttate ;
impotenta ar fi atunci, dacä ar Inceta erectibilitatea membrului viri1.3)
776. -2°. Femela este Impotent?' : a) daa ii lipseste vagina ; b)
dacl vagina este de tot inchisá, asa ca nu poate strábate in ea membrul
yid!. Capacitatea de a s'avArsi copula presupune satiarea poftei trupului
(concupiscentia) in mod natural, care se inampla prin penetrarea mem-
brului viril in vagina femeii prin ce barbatul si femeia vor fi inteadevar
una, dupa. vorbele Scripturii ; c) impotenta este femeia care are vagina prea
stramtà asa a in mod absolut nu poate fi sträbltutä de membrul viril,
sau retain, asa ca numai membrul viril al barbatului respectiv nu poate
patrunde.
Vaginismul care consistä in hyperesthesia vulvei, adeci contractarea
spasmodica a vaginei, asa ca nu permite patrunderea penisului,
se considerá ca si un defect trecator, deoarece se poate vindeca ; in
tot cazul daca, dupà pArerea doftorilor, ar fi incurabil, constitue
impotenta.3)
Femeia, care sufere de aceste defecte este impotentä, adecá inca-
pabilä de a sävArsi impreunare trupeasa naturalä si in modul obisnuit,
Din cele de mai sus urmeaza ca femeia, careia ii lipseste matricea,
sau 0varfile, este stern ce e drept, adeca nu este capabila de a zatnisli,
clan nu este incapabild de a sAvArsi in mod firesc Impreunarea trupeasca,
cu un cuvant nu este impotenta.4)
Asemenea, nu este impotentä femeia careia i s'a aplicat operatia
vasectomia, denumità ouoforectomla sau fallectomia, adeca Warn ovi-

1) Vascetomia aplicata la femei se zice : fallectomia, deoarece se taie

tuburile fallopiane ; si este grea si primeidioasã.
2) Vermeersch I. c. vol. 4. n. 40. Cappello, I. C. n. 375, crede a
e impotent, in caz cd ar H distrusá in mod absolut comunicarea intre testiculi
si membrul viril ; si defectul este extern si se poate cunoaste ; de altcum
in practicl 11 crede dubiu si deci nimiceste casaloria ; Noldin-Scbmitt, sus-
tine, a impotent este numai in cazul cand ar inceta erectibilitatea mem-
brului viril 1. c. 367.
3) Cappello, 1. C. n. 351.
4) A se vedea ráspunsul S. Congr. Of. din 3 Febr. 1887 ; 23 lulie 1890
si 31 Iulie 1895 ; S. Congr. Sacram. 2 Aprilie 1909 ; Cappello, 1. C. n. 357'.

www.dacoromanica.ro
 515

eductului sau tuburilor fallopiane prin cart ovulii coboara din ovarii in
Inatrice.
Femeia poate fi lipsita dela natura, sau prin operafiune chirurgica,
sau de matrice, sau de ovar, sau de amandouã, sau de amandota ovariile
sau numai de until. Operafiunile chirurgice prin cari se poate face aceasta
extragere a matricei sau a ovariilor, sunt : operafiunea porroneand, denu-
mita dupa doctorul Porro, si consta in extragerea matricei si a ovarillor
deodata (operafia lamparatomia); o femeie astfel castrata este incapabila
de a zemisli, dar poate savarsi copula ; alta operafie este hysteroiomia,
consista in extragerea matricei ; aceasta poate fi sau abdominala, cand
extragerea se intampla prin o incisiunea abdomenului, sau vaginala, care se
Intampla prin vagina. Ambele operatii sunt grele si primejdioase si nu
se admit de cat pentru salvarea viefii femeii. Prin urmare nu este permis
femeilor sanatoase sa se supuna acestor operafil pentru evitarea sarcinei,
-nici in cazul and nasterea ar fi periculoasa.9
'777. 3. Sterilitatea. Se deosebe5te insa impotenta de
a sdudrfi impreunarea trupeasca (imp. coeundi), de incapacitatea
.cle a procrea (imp. generandi), numita 5i sterilitale. Cea dintai
este, un defect natural sau accidental, care impiedeca savar5irea
impreunarii trupe5ti ; cea de a doua este un defect natural sau
.accidental prin care se impiedeca procrearea. Deci, la incapaci-
latea de a procrea sau sterditate e posibila impreunarea, copula
carnald, dar este impiedecat efectul, este cu neputinta procrearea.
415a sunt sterili, deci incapabili de a procrea, toti barbatii cari
au samanta lipsita de spermatoizi sau pentru vreun morb sau
-defect intern la testicule sau la canalul prin care acele comunica
cu memdru viril, sau pentru lipsa de desvoltare inainte de
pubertate, sau pentru vrasta prea inaintatá. Femeie ste-
rn* este aceea, care este incapabila sa ovuleze, sau pentru o
inbolnavire la ovarii sau la canelele de functionare intre ele 5i
matrice 5. a. Mai dese sunt cazurile de sterilitate la femei, de
cat la barbati.
Sterilitatea nu constituie nicr o pledecd de casdtorie, pen-
tru aceasta batranii, ori cat de inaintati in vrasta, pot incheia ca-
satorie 5i licita 5i valida.
778. Notfi. Unii erau de parerea a absenfa menstruallunil este
-un indiciu al impotenfei sau al sterilitafii. Menstrualia este adunarea san-
gelui in matrice cu ocazia maturitafii unui ovul care coboara din ovar in
inatrice, si serveste la procesul ovulafiunii. Din acest sange, cel ramas su-
perfluu se scurge prin vagina afara. Scurgerea aceasta se intampla in fie-
-care luna odata, cat timp nu s'a intamplat zAmislire, (sub durata sarcinei
inceteaza). Incepe cu anii pubertalii si inceteaza la 40-50 ani, in asa nu-
mita etate critica.
Menstrualia, ce e drept, este semnul ovulafiunii, dar nicidecum nui

9 Noldin, De Praeceptis n. 328 ; Cappello, I. C. n. 353.

www.dacoromanica.ro
516

este semnul impotenfel sau al sterilitafii. Dupa parerea medicilor, sunt

femei, caH fara menstrualie au zamislit, iar la altele, dupa ce a incetat-
multa vreme, iara a inceput.
E de notat ca la doi sau trei ani dupa incetarea menstruafiunii, nut
se mai intampla zamislire.
779. Ermafrodifil. Cuvantul ermafrodif deriva dela hermaphro-
dllos cum se numia copilul nascut din amorul zeului Hermes (Mercurp
cu zeila Afrodita (Venus), si despre care se spune in mitologie, Ca
a, fost pe jumatate barbat si pe jumatate femeie. In acest Infe les se folo
seste astazi cuvantul ermafrodit si denota un individ care are in trupul
sau organe genitale atat barbatesti, cat si femeiesti.
Cand este vorba de ermafrodifi, facem deosebire intre :
0) ermafrodifi perjeell, despre cari se presupune ca ar avea orga-
nele sexuale atit barbatesti, cat si femeiesti deplin desvoltate, asa a pot
face uz de ele dupa plac ; ca femeie sau cu barbat ;
h) ermafrodifi imperfecli, cari au organele sexuale atat barbatesti
cat si femeie0i, dar nedesvoltate complect, asa Ca insisi medicii cu greu
pot determina sexul prevalent ; adeca sunt de sex dubiu ;
e) ermafrodifi la oparenfrY, cari sunt de sex determinat ce-i
drept dar pe langa organele sexului lor mai au si alte organe de alt
sex, sau macar ceva asemnator acelora. Acestia sunt ermafrodifi mai mult
la aparenfa numai, ex. : barbatul pe langa organele sexuale masculine, ar
avea si vagina, sau matrice, sau ovarii ; iar femeia, pe langa cele feminine,.
ar mai avea si testiculi.
780. 1°. Principii. Ermafrodifi perfecfi 5tiinfa de astäzi nu
cunoaste, 51 nici dovezi nu sunt ca ar fi existat vreodatä. Prin
urmare, este perimatä invgfAtura celor vechi (Busenbaum, dupá
el Sf. Alphons) cari susfineau validitatea cAsAtoriei dupà sexul care
prevaleaza; iar in caz cd ambele sexe sunt egal desvoltate, i se
permite ermafroditului s5-5i aleagd sexul dupd care va trSi, dar
cu condifia, ca sexul ales odatä sä nu-1 mai schimbe, facand uz-
de celalalt. A5a se dispunea 5i in dreptul civil la unele popoare
in baza dreptului roman.
2°. Ermafrodifi imperfecli, pot sa existe, dar ace5tia
de comun sunt neapfi pentru cdsãtorie, deoparte pen-
truca sunt de sex dubiu, de and parte pentrucá de comun
sunt impotenfi. Din caz in caz insá se va cere avizul me
dicilor speciali5ti. Astfel de ermafrodifi nu pot fi preofi nici c.a.-
lugdri.
30 Ermafrodifi aparenfi asemenea au existat 5i pot exista,
ace5tia de comun nu sunt neapfi pentru pocreare 5i deci
nici pentru cAsAtorie. In tot cazul ins5 se va cere avizul medi-
cilor speciali5ti, deoarece se poate intampla ca atari ermafrodifk
sd fie inpotenli1).
1) S. C. C. 8 Aug. 1888, la Capello I. c. n. 387.

www.dacoromanica.ro
 517

781. 5. Impotenta ca piedecl de. cKslitorie. Deose-

Thim impotenta :
a) NaturaM, care rezulta dintr'un defect natural 5i intrinsec
al organismului ; accidentald, care rezultä din o cauzd externa,
.ex. dintr'un act violent, operafie s. a., sau din morb, sau din
1.7reun accident.
b) Sanabilo sau trecatoare, care se poate vindeca prin mil-
loace omenesti iertate, 5i lard primejduirea viefii trupe5ti 5i su-
ilete5ti, ex. prin operafiune chirurgica chiar 5i daca ar fi mai
grea, dar fait primejduirea viefii, sau inceteazd cu vremea, ex.
la cei nevrastnici ; insanabild sau netrecatoare (perpetua), care
nu se poate vindeca prin mijloace omene5ti iertate, sau fara vre-o
minune, sau Fara primejdia probabila a viefii, sau Vara primej-
-duire mantuirii.
c) Absolute', adeca incapacitatea de a savar5i copula cu
oricare persoand ; relatiod, sau incapacitatea de a savar5i co-
pula numai cu o anumita persoana, ex. femeia care are vagina
prea stranta, este impotenta feta de acel barbat care are mem-
brul viril prea desvoltat, a5a ca nu o poate perfora. Impotenfa
relativa poate sa fie insanabila (netrecatoare, perpetua) cand sau nu
sunt mijloace prin cari sa se poata vindeca ; de comun insa nu este
a se socoti netrecatoare, deoarece de multe ori se poate ajuta.
d) Antecedentd,sau subsecuentd, dupa cum exista inainte
de incheierea casatoriei, sau se ive5te dupa incheierea casatoriei.
Dovedirea a e antecedenta sau subsecventd este foarte anevoioasä.
Daca se constatä indatä la inceput cand se IncearcA consumarea casatoriei,
se presupune Ca este antecedenta ; daca se observa mai tkziu, este sub-
secventà.
782. Principii. 1°. Piedeca nimicitoare de casatorie con-
stituie numai impotenla de a savarvi impreunare trupeascd
(impotentia coeundi).
2°. Nu constitue piedecã de casatorie impotenfa de a procrea
(impotenfia generandi vel procreandi) sau sterilitatea. Motivul
este, ca la validitatea casatoriei ajunge dad se poate realiza fa-
cer unul din scopurile esenfiale. Ori scopul esenfial primar al cd-
satoriei este procrearea, (care prin sterilitate nu se poate ajunge);
scopul esenflal secundar este remediul contra concupiscenfei.
lar prin impreunarea trupeasca, pe care cei sterili a pot savar5i,
se lini5te5te concupiscenfa. Afara de aceea este iertat a incheia
casatorie 5i pentru un scop secundar, neexcluzând in mod pozi-
tiv pe cel primar.
3°. Impotenfa curabila sau trecdloare, nu invalideaza casa-

www.dacoromanica.ro
518

toria, deoarece nu face incapabil pentru impreunare numai pe urt

timp oarecare.
4°. Impotenfa incurabilö sau netrecatoare (perpetua) invali-
deaza casatoria, daca este antecedentd, 5i anume dad este
absoluM, invalideaza fafa de oricare persoanä ; daca e relativö,.
invalideaza fard de aceea cu care nu poate savar5i impreunarea
trupeasca.
E de notat, Ca in cazul impotenfei absolute, numai parfii
capabile (potente) i se permile alta casatorie, 'Yana cand in cazul
impotenfei relative amandoi sofii pot incheia alta casatorie, cu
aceea deosebire, ca partea care s'a constatat impotenta, trebue sa
ceara mai intai permisiune dela S. Scaun.
5°. Impotenfa antecedenta 5i netrecdloare, alat absoluta, cat
5i relativa, fie din partea femeii fie din partea barbatului, inva-
lideaza casatoria in virtutea dreptului natural, indiferent cã o cu-
noa5fe sau nu celalalt sof. Motivul este, ca una dintre pad nit
poate sa dea celeilalte dreptul asupra trupului, potrivit pentru
impreunarea trupeasca, ceea ce constitue obiectul principal al con-
tractului de casatorie ; deci, nu exista nici obiect principal nici
subiect capabil, pentru aceasta contractul este nul din insa5i firea
lucrului.
60. Impotenfa subsecventö nu invalideaza casdtoria, deoa-
rece se ive5te dupa ce s'a incheiat casatoria in mod valid 5i ca
atare indisolubilä.
In cat priveste chestiunea, ca oare exista obligatiune de a Inlatura
impotenta descoperita dupa Incheierea casatoriei, distingem : daca aceasta
se poate fall primejduirea vietii sau fail morb greu, exista, ex. femeia este-
obligata si cu mare incomodare sa faca ce-i stä in putinta ca sa poata da
barbatului dreptul ce si 1-a castigat prin contractul de casatorie ; daca ntr
se poate fara primejduirea vietii sau Vara primejdia de a adea in morb-
greu, nu existä obligatiune, deoarece in acest caz nimeni nu este obligat
sa foloseasca mijloace extraordinare.
7°. Fiind impotenfa (netrecatoare 5i antecedenta, atat abso-
luta, cat 5i relativa) piedeca de drept natural, Biserica nu poate
dispensa in astfel de cazuri ; dar nici prin renuniarea par/dor
(cand sofii s'ar invoi sa traiasca impreauna 5i a5a) MI se poate
Inliltura ; prin urmare, existand aceasta piedeca, casatoria este
nula in mod insanabil.
8°. Impotenfa ca piedeca de cdsatorie este de drept prime?
deoarece, de obiceiu numai in5i5i solii a cunosc ; prin urmare ei
singuri au dreptul a ataca casatoria pentru piedeca impotenfei,
judecatorul bis. numai la instanfa parfilor.
De drept public ar fi atunci, and s'ar cunoa5te in public,

www.dacoromanica.ro
 519

sau s'ar putea dovedi din acte publice, ex. la eunuci sau la cei
castrafi. In acest caz poate si trebue atacatä din oficita
9°. Cel ce, suferind de impotenfd trecdtoare, contracteazd o
cdsatorie, nu pdcdtueste, dacd e in credinfa cd a poate inldtura
in curând ; dacd insd este de natura cd dureazd mai mult $i nu
se descopere celeialalte pärfi, pädtueste : intai pentru cd prin
aceasta a dus in rdtdcire pe celalalt sof cu privire la o calitate
necesard ; a doua : cd a expus-o primejdiei incontinenfei. Nu
pdcdtueste, insà, dad o destdinueste si celeialalte pdrfi.
Comite pdcat greu insd cel ce stiind incheie cdsgtorie sub-
sistând impotenfa sigurd si netrecdtoare ; in caz cd ar sti amandoi
si se invoiesc, pdcdtuiesc amândoi.
100. In caz Ca' cineva dubiteazd dacd e impotent sau nu,
nu poate incheia licit cdsdtorie, pdnd ce nu va cerceta si va
incerca se inlAture dubiul, deoarece in caz contrar ar expune
cdsdtoria nulitkii, iar pe celalalt sof 1-ar expune sd fie dus in
rätdcire ; dacd insd, a fácut tot ce i-a stat in putinfd si totusi
subsistd dubiul, atunci poate incheia licit cdsdtoria ; se cere numai
sd comunice dubiul sdu si celuialalt sof. Motivul este, cd piedeca
dubie nu invalideazd cdsdtoria°).
783. 6. CAshtoria Incheiatii subsistand piedeca
Impotentei. o) Dacd impotenta este sigurd, antecedent?' 1 ne-
trecatoare in care caz cdsdtoria este invalidd, se vor de-
spdrfi numai decdt dela pat. Motivul este, cd fiind cdsdtoria lor
invalidd nu le este permis nimic ce este in legdturd cu actul con-
jugal ; cele ce sunt oprite celor necdsatorifi le sunt oprite si lor.
Aceastd despärfire de pat o pot face sofii cu propria autoritate, des-
pdrfirea in toatd regula se poate face insd, numai cu autorizafia
forului bisericesc. Mai de mult li se permitea sofilor de cdsátorie,
in astfel de cazuri, sd trdiascd impreund ca si Irate si sor a :
Sixt al V-lea8), a desfiinfat aceasta practicd si a ordonat ca in
cazul impotenfei sofii sa se despartd, deoarece de comun subsistd
primejdia incontinenfei.
Cu toate aceste si astdzi se permite cohabitarea ca frate $i
sord in cazul când separarea sau despárfirea ar fi cu neputinfd,
ca de ex. in finuturile unde legea civild nu admite desfacerea
cdsätoriei pentru impotentd, presupunând cd este exclusd primej-
dia proxima de a pacdtui.
1) Aichner 1. C. p. 613 urm.
2) Codex. can. 1068, § 2 ;
3) Const. Cum frecventer", din 27 Iunie 1587.
4) S. C. C. 1 5 Dec. 1877 ; S. Congr. Off. 8 Martie 1903.

www.dacoromanica.ro
520

In cazul, ca sof ii ar fi in buna credinfa, crezand cd ei trä-

iesc in casatorie legitima ; sau 5i dupa ce cunosc piedeca impo-
tenfei, totu5i cred ca li este permis sa traiasca impreuna ca frate
si sord, de cate ori s'ar intampla aceasta zic si confesorul
ar vedea de o parte buna credinfa lor, iar de alta parte imposi-
bilitatea morala ca ei sa se desparta, ii poate lasa in buna lor
credinfa.
b) Nu se despart de pat sofii de casatorie in cazul cand
impotenfa antecedenta ar fi numai irecdloare (vremelnica : tern-
poranea); deoarece in acest caz casatoria lor este valid&
c) Irnpotenfa subsecvenM, indiferent dacd este trecatoare
sau perpetua, nu anuleazd casdtoria incheiata in mod valid.1)
d) Daca impotenfa este dubie, indiferent Ca dubiul este an-
tecedent sau subsecvent, casatoria se considera valida 'Ana ce
nu se dovede5te impotenfa.
Prin urmare, sofilor li este permis a incerca impreunarea trupeasca
'Ana and pot avea nadejdea ca aceea se va putea indeplini dupa re-
petite incercari in toata regula. Asa ar fi cazul, cand membrul viril s'ar
intari numai cu greu, sau vagina ar fi prea contractata, asa ca dupa mai
multe incercari s'ar nadajdui sä se poata savarsi deplin. In aceste cazuri,
insa, se vor ingriji ca dupa putinta, samanta sa se verse in vagina sau
macar in deschizatura ei.
Daca impotenfa aceasta este de a5a natura ca se poate
sana, sofil sunt datori a se folosi de mijloacele oneste 5i potri-
vite pentru aceasta. Motivul este, cd cel care a dat sofului dreptul
la impreunarea trupeasca trebue sa foloseascd acele mijloace
(daca o poate face aceasta fall primejduirea viefii sau incomo-
dare extraordinara ex. morb primejdios) prin cari sa se poata face
apt pentru ca el sa poata deprinde acest drept, ceea ce se in-
tampla prin impreunarea trupeasca.
In caz ca uzul cdsatoriei este cu neputinfa 5i se poate con-
stata neconsumarea ei, atunci se poate cere dispensa dela ca-
satoria valida dar neconsumata ; 5i aceasta sau de cornun acord
sau si numai partea care s'a dovedit potenta, care poate cere 5i
cu impotrivirea celeialalte.2)
784. 7. Procedura In forul eclesiastic3). Pana la yea-
cul 12 nu se admiteau cererile de despartire pe motivul impotentei, ci se

1) In cat priveste debitul conjugal atat in cazul impotentei antece-

dente frecdloare, cat si in cazul imp. subsecvente a se vedea la art. despre
uzul casatoriei. Noldin, n. 570, 2 si De Sexto.
2) Cappello, I. C. n. 372.
3) Procedura amanuntita a se vedea in Instr. S. C. Of. din 20 Iunie
1883, catre Patrirahii, Arhiep. si Episcopil orientali, p. 2, art. 5.

www.dacoromanica.ro
 521

impunea sofilor de cdsdtorie sd trdiascd impreundc a fratele si sora. Aceasta

pentru greutatea prea mare de a constata in multe cazuri aceasta piedecd.
Mai tdrziu (Celestin III si lionoriu III) s'a schimbat aceasta practicd
fiind prea severd si primejdioasd pentru sufletele credinciosilor. Inova-
jiunea consta in aceea cd dna dovezile pentru impotenfa antecedentd si
perpetud erau nerdsturnabile, adecd vrednice de toatä increderea (omni ex-
ceptione maiores), atunci asatoria se declara numai decdt invalida; in caz
contrar se recurgea la practica legii lustiniane cu coliabitaliune trienalö.
Adecd trei ani de zile sofii trebuiau sd trdiascd impreuna incercAnd im-
preunarea trupeascd ; dacd nici dupd expirarea acestui termen nu se
putea consuma cdsAtoria, atunci in urma depozifiunilor sub jurAmAnt ale par-
jilor si alor sapte martori vrednici de toatd increderea (testimonium ju-
ratum septimae manus)1) din ambele parfi (rudenii, vecini s. a. cari cuno-
§teau pe contractanfi), cdsdtoria era declaratd invaliclä.
785. Procedura actuald este urmatoarea : a) Daca prin
dovezi neexcepfionabile (omni exceptione maiores) se constatä
impotenfa antecedentd 5i perpetua, casatoria se daclard invalidä.
Certitudinea despre impotenf a din chestiune poate sä fie
fizicd, care rezultd din semne externe fizice, ex.: dispozifiunea
organicä a respectivului sof ; sau morald, care se razimd numai
pe rafiuni interne. Dacd avem certitudine fizicd, cgsätoria se
declard numai decal invalida ; dacd avem numai certitudine mo-
rald, atunci pentru ca sd poara fi declarata cãsätoria invalidd
se cere depozifiunea sub jurãmânt a parfilor, ea' nu pot savar5i
impreunarea trupeascd, depozifiunile sub jurdm'ant alor 5apte mar-
tori 5i avizul concordant Inthrit 5i cu jurdmânt al medicilor
specia1i5ti.
b) In caz c'a nu se poate produce nici macar certitudine
morald despre existenf a impotenfei, astdzi nu se obi5nueste
practica probafiunii trienale, ci se cere dispensd dela cdsätoria
neconsumatá, dacd neconsumarea se poate dovedi.2)
786. Not& Piedeca impotenfei nu se poate inlätura prin renun-
larea parfilor la debitul conjugal, invoindu-se sd trdiascd impreund si asa
cum sunt. Motivul este, a exisand impotenfa, contractul de cdsatorie este
nul in mod insanabil, in virtutea legii naturale. Nici dispensa nu se poate
tla dela aceasid piedecd.
1) 5apte martori se cer si astAzi si in alte chestiuni, dar nu se ia
in infeles strict, ca de fapt 7 sA fie, nu mai pufini, ci ajunge si mai pufin.
Se cer insd sd fie saple cAnd se trateazd despre neconsumarea cdsAtoriei.
Vezi S. C. C. 16 Iunie 1894. Aichner I. c. p. 614 nota 7. Se zice Septi-
mae mantis", in infeles simbolic, dupd cum mAna se ridica la jurainhnt si
se pun degetele pe Evanghelie.
2) Dacd aceastd dispensd se dd pentru impotenfa nesigurd a bdrba-
tului, de comun are urmdtoarea clausuld : Vetito viro transitu ad alias
nuptias, inconsulta hac S. Congregatione".

www.dacoromanica.ro
522

8. Leglitura conjugall.
. 787. 1. Natura piedecii. Legalura ee rezultd din ca-
saloria anterioad, valida si existentg, constitue pieded nimicitoare
pentru o a doua dsátorie, dtä vreme amândoi sotii sunt in viatä.')
*Cei ce sunt legati prin Osatorie validà nu mai pot incheia and
dsdtorie, pand and duread' viata ambilor cásAtoritie.2) Este a-
ceasta pieded un postulat al unitkii 5i al indisolubilitatii dsd-
toriei, dupá cuvintele Apostolului : 41uierea legatä este legii,
cald vreme tràieste bárbatul ei«.3) Unitatea casatoriei exclude
deoparte poliandria, care se impotrive5te principitlor primare ale
legii naturale, de alta parte exclude poligynia, care se impotri-
ve5te principitlor secundare ale legii naturale. In consecinta, pie-
deca legáturii este de drept divin natural 5i positiv, deci I3ise-
rica nu poate dispensa dela ea.
Existà aceasta piedecd de dte ori : a) dsátoria anterioarä
a fost validd (consumatá sau neconsumatä) ; b) 615 vreme d-
sAtoria anterioad validá, nu a fost desidcutd in mod legitim.
Atfit este de tare aceasta legáturá, indt dacä cineva ar incheia
o a doua OsAtorie, aceea este absolut invalidâ, chiar 5i dad s'ar
consuma ; si cel ce, de rea credintä fiind, contractead' astfel de
Osalorie, e considerat ca si bigam, supus fiind ca atare pedep-
selor canonice statorite pentru acestia.4)
Nu impoartá ignoranta contractantilor, asa cd dad cineva
incheie dsätorie in buna credinta ca celalalt sot a murit 5i
el traieste, dsâtoria a doua este invalidd ; asemenea nu invali-
dead cdsätoria ignoranta contractantilor cari incheie casätoria a
doua, ne5tiind cä celalalt sot a murit.9
788. 2. CfisKtoria a doua. Pentru ca cineva sä poatä
incheia cásatoria a doua se cere ca cea dintai sá fie nubt sau
desfacuta in mod legitim ; iar peniru ca sa fie 5i liana dsätoria
a doua, se cere declaratia autentid despre nulitatea ca'satoriei
anterioare, sau macar cunostintä certä (certitudine moralA) de-
1) CAsAtoria a doua este permisà, ba si a treia si a patra ... desi este
consideratA ca si o imperfectiune ; a treia si a patra in vechime se per-
mitea numai celor ce nu erau mai bAtrAni de 40 ani si n'au copii ; iar clac1
aveau copii li se permitea numai celor de 30 ani. Pidalion, expl. can.
3 al Sinod. din Neocesaria.
2) Conc. Prov. II. 1. c. § 7.
3) 1. Cor. 7, 39.
4) La necrestinii poligami femeia cea dintAi se considerA de legi-
timA, presupunind bineinteles, cA n'ar exista altA piedecA nimicitoare de
drept natural.
5) Cappello, 1. c. n. 391.

www.dacoromanica.ro
 521

spre desfacerea aceleia. Motivul este, ca cel ce incheie cásätoria

a doua, Mil sä fie sigur de nulitatea sau desfacerea legitima_
a celei anterioare, ar expune sacramentul primejdiei nulitätii,
ceea ce, idea motiv gray, nu este permis.
Certitudine despre libertatea de a incheia c6s5toria a doua
se ca$tiga altcum in cazul cand sotul celalalt trAieste, $i altcum
daca este absent sau se presupune cd a murit.
In cazul ciind sotul Irdieee, certitudinea morald despre li-
bertatea de-a contracta valid si licit a doua cäsatorie. se cA5tig-a
prin decktrafia au(entica a f orului bisericesc competent.
In caz ca soful a murit, certitudinea morald despre aceasta
se ca$tiga prin constatarea mortii aceluia, care constatare se face
dupä normele Instructiunilor Sacrului Oficiu din 1868 $i 1883.1)
789. Pentru practicd, cu privire la uzul cdsãtoriei a doua
contractatâ, subsisand piedeca legaturii, notam urtn5toarele
principii :
o) Daca a doua cásdtorie au incheiat-o fiind de rea credinta
amândoi contractantii, atunci uzul casAtoriei este ilicit pentru
amândoi; dacd numai unul a fost de reacredinfS, acesta nu poate
cere debitul conjugal, dar este dator sA-1 dea Ortii care este de
buna credit*, care poate $i sa" cearä $i sa dea debitul conjugal.
b) Dacd dupä incheierea cdsátoriei a doua, fie in buna cre-
dintà, fie in rea credintd, s'a constatat Ca sotul din cAsätoria
anterioarä validd trdieste inca, presupu$ii soti din a doua asä-
toile trebue &A se despartá, chiar si in cazul cand a doua ca'sã-
toile ar fi consumatá deja, $i cea anterioarA ar fi fost neconsu-
mata. Sotii cäsAtoriei anterioare sunt obligati la conyietuire nu-
mai daca nu vor avea motiv just de despärtire pe cale legitima.
c) Dacd dupd incheiarea cäsätoriei a doua se na$te un du-
biu serios ($i nu numai negativ, care nu trebue luat in conside-
rare) cu privire la validitatea cdsátoriei, atunci partea care du-
biteaz5 este datoare sa cerceteze cazul $i sub durata dubiului
nu-i este permis sa ceard debitul conjugal, dar poate sä-1 dea
pArtii care nu dubiteazä. In caz ca amândoi contractantii dubi-
teaz5, asemenea sunt obligati sa cerceteze $i sub durata dubiului
nici unuia nu-i este permis nici sä ceard nici sa dea debitul
conjugal.
Dacä $i durd cercetarea serioasä tot mai râmâne dubiul,
uzul cäsätoriei este licit ; dar nici unuia nu-i este permis, ca
existând dubiul acesta, sa" incheie o altá càsätorie.
9 Conc. Prov. II, 1. C. § 39.

www.dacoromanica.ro
324

ri) In caz ca cineva ar fi incheiat cäsatoria a doua in

buna credinfa Ca este liber, dupa ce soful disparut a murit cu
adevarat, pentru convalidarea casatoriei se cere tnoirea consim-
fimántului.
lar daca cineva, de rea credinfa Hind, a contractat casátoria
a doua, traind Inca celalalt sof, 5i a comis 5i adulteriu (ceeace
cle comun se presupune) inainte cu soful din cäsatoria a doua,
prin moartea sofului din casatoria anterioara nu devin capabili
sd incheie casatorie impreuna, pentru piedeca crimei.
790. 3. Rezu1t4 piedeca leggturii. 10. Din cdslitoria
crestinilor oalidd fi consumatd. In acest caz piedeca existä in
mod absolut neavand loc nict o excepliunea sau disonsa.
Prin urmare, legatura izvorita din casatoria intre cre5tini (cato-
lid sau acatolic) valida 5i consumata constitue piedeca nimici-
toare de casatorie, dela care nu se poate da dispensa, ci ince-
teaza numai cu moartea unuia dintre sofi. »Casatoria incheiata
intre cre5tini, daca va fi consumata, numai prin moarte se mai
poate desface ; pentru aceea intre un cre5tin catolic 5i intre o
persoana necatolica, a carei sof este Inca in viafa, nu se poate
iricheia casatorie valida, chiar 5i cand un tribunal oarecare ar fi
pronunfat desfacerea legaturii matrimoniale din cauze caH in
Biserica noastra nu sunt recunoscute ca 5i cauze dirimatoare de
casatorie«').
In cazul cand s'ar constata nulitatea casatoriei incheiate
intre doi acatolici, partea catolica poate incheia casatorie cu
unul din cei doi acatolici. Prin urmare, daca doi acatolici au in-
cheiat casatorie valida inaintea ministrului acatolic 5i dupà aceea
trec la catolicism, casatoria lor ramane valida, 5i nu se poate
desface numai prin moartea unuia dintre sofi.
791. Nolii. Cu privire la constatarea consumarii casatoriei notam
urmatoarele :
10. De consumarea casatoriei poate fi vorba numai la casatorie voila,
cleoarece consumarea fiind a intregire a casatorie, nu se poate intregi
ceea ce nu exista ;
20. Consumarea casatoriei se intimpla prin impreunarea trupeasca,
prin ce sojii de casatorie vor fi cu adevarat un Imp, dupa vorbele Scrip.
turii : qi vor ji dot un trup.g
30. Consumarea casatoriei fiind un fapt extern care se poate, si cit
()data trebue dovedit in mod juridic, ea trebue sa se intample in asa mod
ca dovedirea aceasta sa se poata face. Aceasta se intimpla prin aceea a
membrul viril patrunde in vagina femeiei, in care se intamplä si efu-
1) Conc. Prov. II. I. c. § 9.

www.dacoromanica.ro
 525

ziunea samanje.I. Aceasta este impreunarea trupeasca care dela natura se-
cere pentru consumarea casatoriei,), cad numai prin aceasta cei doi soli
vor fi un Imp.
Prin urmare :
a) Nu se cere zämislire (concepere) pentruca sa poatä fi considerata
casatoria consumata : dovada casatoriile intre cei sterili, cari se considera
consumate, desi nu urmeaza concepere. Desi zamislirea de comun se con-
sidera in forul extern, sau judicial, ca si o dovada a consumarii casatoriei,.
totusi ea nu constitue totdeauna, nici chiar in forul extern, dovada deck
ziva asupra consumarii. Aceasta se vede din practica Rotei Romane, care
la 17 August 1920 si 3 August 1921 a declarat neconsumata o casatorie, dove-
dit fiind faptul zamislirii ; iar la 20 Martie 1926 a declarat neconsumata
o casatorie, cu toate ca femeia, care suferea de vaginism, avusese deja
doi copii2).
b) Nu se considera consumata casatoria prin jecundaliune arlificiaM
propriu zisa, and adeca samanja barbateasca este varsata in vagina si de-
aid in matrice cu ajutorul unui instrument ; prin urmare, efuziunea semin-
lei nu se face in vagina nemijlocit din membrul viril. Dovada ca prin fe-
cundajiunea artificiala propriu zisa nu se inlatura piedeca impotenjei, de-
oarece nu este impreunare trupeasca naturala. Astfel de fecundajiune ar-
tificiala este ilicita, deoarece, deoparte prin aceasta se face de prisos
impreunarea trupeasca naturala pentru care este destinata casatoria, iar-
de alta parte o femeie libera nu poate sa primeasca samanja unui barbat,..
precum nici cea maritata nu poate sa primeasca de cat samanja barbatu-
lui sau.
Se admite fecundajiunea artificiala Improprle, cand adeca in vagina
femeii se aseaza un istrument sau pentru a o dilata sau pentru ca matricea
sa fie finuta in pozijie naturala, si asa intra apoi membrul viril in va-
gina semanand acolo ; asemenea si cand semanja varsata in mod natural
in vagina, este introclusa cu un instrument in interiorul matricei. La aceasta
fecundatiune se intampla copula carnald in mod natural si efuziunea se-
mantel, deci casatoria se considera consumata, dovadá ca prin aceasta se
exclude piedeca iMpotenjei.
40 Daca solii de casatorie au trait impreuna, casatoria se presupune-
consumata, 'Ana ce nu se dovedeste contrarul. Dovedirea aceasta trebue
sa fie deplina, asa ca sa produca certitudine morala macar.
In forul extern, de comun, himenul corupt este o dovadd despre,
consumarea casatoriei. Cu toate aceste nu totdeauna este dovadà absoluta a_
consumarii, deoarece spun fiziologii, ca himenul se poate frange si in alte
moduri nu numai prin impreunare trupeasca, asa ca dupa cum se spune a
sunt femei cari si dupa nastere au himenul intact, asa pot fi fete nevino-
vate, cari sä aiba himenul perforat, rupt, sau chiar sa se fi nascut fara
himen. Apoi nu se frange himenul totdeauna la primele impreunari.3)
792. 2°. Rezultä piedeca legâturii din casatoria intre

1) A se vedea jurisprudenja Rotei Romame in diferite cazuri. Cap-

pello I. C. n. 381.
2) Cappello 1. c.
3) Vermeersch, 1. c. t. 10, n. 4.

www.dacoromanica.ro
526

ve5tini validA dar neconsurnattl. In acest caz insä nu in mod

absolut, ci cu anume exceptiuni ; deoarece, legátura din asätoria
valida dar neconsumatä se poate desface, pe Iângd moartea unuia
.dintre sofi in in urmatoarele cazuri :
a) Prin depunerea solemnd a votului cdlugdresc din par-
tea unuia dintre soft')
Cdsaloria validd dar neconsumald este indisolubilà ce-i
drept, dar nu este absolut indisolubilä, deoarece indisolubili-
tatea ei este numai intrinsea ; prin urmare, neavand indisolubi-
litate extrinsecá, se poate desf ace grin intervenfia unei cauze
externe. Anume, se poate desface prin votul solemn cdlugdresc,
-deoarece in asatoria validd deosebim cloud legáturi : una este
legdtura spirituald, care rezultà din consimlimânt, alta este ma
teriald sau trupeascd, care rezultd din impreunarea trupeasca a
sofilor de cdsAtorie. Din cdsatoria neconsumatä rezultd numai
,cea dintai ; patia Cand din asätoria consumatd rezultä si cea a
doua, trupeasa
Legatura trupeascd se desface singur numai prin moartea
unuia dintre sofi, dup'a inväfätura Apostolului : Muierea ea Mr .
bat legatã este prin lege de barbat, ',and ceind tröie0e el;
lard de ba mull Mrbatul, s'a deslegat de legea bdrbatulul"),
lar legatura spirituald se desface prin moarte spirituald, ceeace
-se inampld atunci, când starea cuiva, prin lapádarea de cele
1ume5ti, se schimbä asa fel, ca nu-i mai ramâne Weide sä se
intoarca iara5i la starea de mai nainte ; a5a se inlâmpla aceasta
.prin depunerea voturilor solemne cAlugAresti, prin ce respectivul
moare pentru lume, ca sa trAiasca cu totul pentru Dumnezeu,
earuia i-a dedicat intreaga viala sa pdm'anteascd.3) Prin -urmare,
ii este permis fiecArui sof de ca'sätorie, chiar si fard invoirea
celuilalt, ca inainte de consumarea càsätoriei sa intre inteun ordin
talugaresc 5i sa depund voturile solemne ; prin aceasta celalalt
1) Conc. Prov. II. 1. c. § 3 : Legatura unei casatorii valide Insä ne-
consumate, se va putea desface prin depunerea solemna a votului mona-
stic din partea unuia dintre cojugi, sau cu dispensatiune objinuta numai
-clela Summul Pontifice". Conc. Trid. Sess. 24, can. 6.
2) Rom. 7, 2.
3) Ante carnalem copulam est inter conjuges tantum vinculum spi-
rituale, sed postea etiam est inter eos vinculum carnale ; et ideo, sicut
post carnalem copulam matrimonium solvitur per mortem carnalem, ita
per ingressum religionis vinculum, quod est ante carnalem copulam, solvi-
tur, quia religio est quaedam mors spiritualis, qua aliquis saeculo mo-
liens vivit Deo". S. Thoma, Summa p. 3. suppl. p. 61, a. 2 ; in IV, dist.
27, qu. 1, a. 3.

www.dacoromanica.ro
 527

sof devine liber de orice legatura conjugalá si poate sä se ca-

sAtoreascd a doua oarä.1) Bineinfeles, c'd legatura cäsätoriei va-
lide dar neconsumate, se desface numai prin depunerea votu-
rilor, prin urmare inainte de acest termen nu inceteazd ;2) iar
prin depunerea voturilor solemne (profesiunea solemná) inceteazã
deplin drept (ipso iure), WA' sa mai fie nevoie de vreo declara-
liune oarecare.
Profesiunea solemnd, dupä pardrea comunä, desface cdsãto-
ria neconsumatä in virtutea legil bisericeei, deoarece profe-
siunea religioasä numai atunci desface cAsätoria neconsu-
matd, dug este solemnei, care solemnitate este prescrisd
de legea bisericeascd numai. Prin urmare, desfacerea aceasta
este act de dispensä din partea Pontificelui Roman, care dd
dispensd in forma generalá si stabilä tuturor, indatá ce se
verificA condifiile prescrise2).
Tot ca si casatoriile neconsumate ale crestiniilor sunt a se judeca
si casatoriile neconsumate intre un crestin si un necrestin, precum si
cdsätoriile incheiate in infidelitate si unul dintre soil trece la crestinism si
se boteaza.
E de notat insa, a impreunarea trupeasca neiertata, ce-ar fi avut
loc intre sof i inainte de incheierea cdsatoriei, nu face consumatá casatoria,
care se consumA numai prin copula conjugal&
Ace la dintre soli, care a rámas in lume trebue sd astepte
pând ce va face celalalt profesiunea solemná, cãci numai prin
aceasta se desf ace cdsätoria ; deci, cäsatoria ce-ar incheia-o
inainte de aceasta, este invalidà. Deoarece, insà, de comun, pro-
fesiunea solemna se face numai dupd ce a expirat timpul novi-
ciatului (care de comun dureazä mai multi ani), soful rdmas in
lume ca sa nu trebuieascd sä astepte alata vreme, poate cere
dela Pontificile Roman dispensa dela cAsatoria neconsumatd ;
asemenea 5i in cazul and un sof ar fi intrat intr'o congrega-
liune Mil voturi solemne, dar cu scopul de a rdmânea acolo.
Motivul este, cä, in acest caz din urmä, cdsãtoria neconsumatd
nu se desface prin profesiunea simpld.
In vechime se dadea sofilor de cAsatorie privilegiul ca in cele dintài
2 luni sa alba dreptul a nu consuma asatoria, pentruca in acest timp sä
se poatä hotari sa intre in calugarie. Dreptul nou nu mai face nici o po-
menire de acesta, prin ce se socoteste abrogat.
DacA vreo casatorie neconsumatá s'ar fi desfacut prin profesiunea
religioasA solemnä, cazul trebue insemnat in matricula cununafilor.

1) Benedict XIV. De Synodo, 1. 13, C. 12.

2) Prin voturile simple nu se desface legatura cas5toriei.
3) Noldin-Schmitt I. c. n. 520. Cappello 1. c. n. 759.

www.dacoromanica.ro
528

793. b) Se poate desface casatoria valida dar neconsu-

meta, prin dispensa data de Pontificele Roman.1)
In veacul al 12. existau cloud pared una sustinuta de scoala pari-
siana in frunte cu Petru Lombardus, care invata cd din casátoria valida
dar neconsumata rezultd piedeca nimicitoare de casatorie, asa Ca a doua
casatorie, traind Inca celalalt sot, fie chiar i consumata se considera in-
valida ; alta parere era cea sustinuta de scoala bonnoniand in frunte cii
Gratianus, care nega existenta piedecei de casatorie izvorâtä din casatoria
neconsumata. Aceasta din urma parere a fost catva timp foarte raspandita
in Biserica romana si chiar aplicata in practica, dupd cum se vede din declara-
tiunea Papei Alexandru III, care in scrisoarea catre Arhiepiscopul Salerni-
tan, in care declard legatura din casätoria neconsumata piedeca nimicitoare
de casatorie i adauga ,quam ois alder a quibusdam praedecessoribus
nostris sit aliquando indicalum".2)
Cu toate aceste, parerea care sustine indisolubilitatea de drept divin
a casatoriei neconsutrate a fost comund in Biserica, iar astazi este certa.
Biserica, insa, in cursul veacurilor a dat dispensa dela aceastd legatura in
virtutea puterii primite dela Isus Cristos. Aceasta deoarece casatoria ne-
consumata prin impreunarea trupeasca nu exprima deplin legatura pe care
a contractat-o Cristos cu Biserica prin intruparea sa.3)
Aceasta dispensa insä nu este dispensd propriu zisa, in inteles ca-
nonic, ca si o relaxare a legii in caz particular, ci este dispensa in inteles
impropriu, prin care desf ace legatura casatoriei neconsumate nu cu putere
proprie (ministeriala si instrumentala), ci cu putere vicariala, delegata, intoc.
mai ca si la vot i juramant. In acest mod Biserica poate dispensa dela
obligajiunile de drept divin, a caror existenta in caz particular, atarna de
vointa omeneasca. Motivul este, ca Biserica, desi nu poate dispensa, in
inteles canonic, dela legile divine, totusi poate sa le interpreteze in mod
autentic si infalibil, Hind ea interpretul infalibil al poruncilor divine. In
consecinta, Pontificele Roman poate, deoparte sa declare care motive scuza
dela obligatiunea legii divine, de altd parte poate sa determine obligatiunea
legii divine modificandu-o sau limitându-o prin interpretarea autentica.4)
Apoi, Biserica poate desface legatura ce rezulta din profesiunea
religioasa, care legatura este mai tare ca si cea din casätoria neconsu-
mata ; prin urmare, cu atat mai vartos poate desf ace si pe aceasta.
De aceasta putere s'au folosit mai des Pontificii Romani In timpu-
rile din urma, mai ales din veacul al XV.
794.Dispensa dela casatoria valida neconsumata se da
numai in cazul, cand se verifica urmatoarele codifiuni:
1. Casatoria sa fie neconsumata prin copula conjugala,
Procesul pentru dovedirea neconsumarii casät oriei se poate in-
cepe numai cu autorizafiune dela Pontificele Roman, 5i dupa
1) Conc. Prov. II. 1. c. § 8.
2) Cappello, ,l. c. n. 405.
3) Innocentiu III : Cap. Debit. Extravag. De bigamis non ordinandis.
4) Ferraris, Bibliotheca c. Papa. Rom. 1890 ; Noldin-Schimtt,
I. c. n. 123.

www.dacoromanica.ro
 529

instrucliunile date de Sf. Scaun. Intreg dosarul procesului se va

inainta Sf. Scaun, care va judeca dacd se verified sau nu, toate
condifiile cari se cer si dela cari afarnd darea dispensei.
Numai sofii de cdsdtorie au dreptul sd ceard dispensd dela
cdsátoria lor valida dar neconsumatd, care dispensd nu se da
numai dacd se dovedeste cd inteadevdr este neconsumatd ca-
sAtoria.9
Sofii de cdsdtorie pot cere, sau amândoi cu invoiald reci-
proca sau si numai unul, si acesta chiar si fard invoirea ce-
luialalt.
In caz cd amândoi s'ar impotrivi, dispensa nu se dd (desi
dacd ar urgita o necesitate foarte gravd ex. : scandalul, in caz
particular, Papa poate sd dispenseze2).
Dovedirea neconsumdrii se face : prin depozifiunile sub ju-
rdmânt ale sofilor ; prin inspectiune corporald (vizitare de cdtrã
medici specialisti) ; depozifiunile martorilor (asa numite : »depo-
sitiones de coarctata«), cari fac dovada (dacd e cazul), cd sofii
de cdsdtorie, dupd incheierea ei, n'au fost impreund singuri nici
mdcar pe un moment, asa cd le-a fost cu neputinfd impreunarea
trupeascd ; depozifiunile martorilor >septimae manus < (intocmai
ca la impotentd), prin cari se intaresc fasiunile sofilor.9
In forul extern neconsumarea se considerd doveditd in caz
cd, bundoard, impotenla bdrbatului este evidentd, ex.: nu are pe-
nisul, sau ii lipsesc arnândoi testiculii.
E de notat, ca vizita corporala, de multe ori poate sa fie inutilä, ex.
cand femeia nu mai este virqind ; sau poate sa fie chiar cu neputinta, ex.
când femeia nu vrea sa se supund vizitei medicale. De altcum intregitatea
himenului nu totdeauna se poate considera ca si prObd absolut sigural
pentru neconsumarea cdsátoriei. Medicii fiziologi spun ca sunt cazuri, cand
himenul nu se perforeaza la cele dintai impreunäri trupesti, ba sunt si de
acele când si durd nastere himenul rämâne intact ; asemenea sunt cazuri
când tmele femei s'au n'ascut Vara' himen.4) In toate acestea cazuri dove-
direa neconsumarii este foarte grea, dar cu toate aceste nu este exclusa.
2. Pentru obfinerea dispensei sd cere sd existe motto just
i grew, fie de caracter public, fie privat. judecarea suficienfei
acestor motive este rezervatd Pontificelui Roman.
Cele mai obisnuite motive de dispensd sunt urmátoarele :
a) 0 instrdinare sufleteascd intre sofi, asa cd nu este nici
o nddejde de impdcare ; b) teama fondatd de vreun scandal
mare, sau certuri si neinfelegeri mari si continue intre rudele
1) 5. C. C. 15 Martie 1727.
2) Cappello, 1. C. n. 755, 763.
3) Cappello, 1. C. n. 764.
4) Vermeersch 1. c. t. IV. n. 4.

www.dacoromanica.ro 34
530

sofilor ; c) bánuiala intemeiatd despre impotentd din partea unui

sof impreunatd cu primejdia imcontinenfii pentru celalalt ; d) o
dovedire, fie si numai pe jumdtate, a lipsei consimfimântului, sau
a vreunei alte piedeci ; e) morb contagios care s'ar declara,
dupd fncheierea cdsätoriei ; f) primejdia perversiunii morale sau
a defecfiunii, ex. in caz cd a Incheiat cdsdtorie cu un eretic ;
,g) când un sof a obfinut sentinfa de divorf dela autoritatea ci-
vild si celalalt sof este in primejdia incontinenfii ; h) când cela-
fah sof a Incheiat o a doua cdsdtorie, bineinfeles invalidd, si nu
se poate elibera de ea, ex. a incheiat o cdsdtorie civild.
Cu cat sunt mai multe dintre aceste motive, cu atat sunt mai multe
sanse de a obtinea dispensa. In nici un caz, insa, nu este de-ajuns numai
consimtimantul reciproc al sotilor, fall alt motiv greu si just.
In unele cazuri se cere si se da asa numita dispensa od cautelam",
de cafe ori exista vreun dubiu fondat cu privire la lipsa consimtimantului
sau Ia impotenta antecedenta 5i nu se poale inlatura, iar casatoria este
neconsumata.
Dad se verified condifiile prescrise, Papa dd dispensd dela
cdsätoria neconsumatd, in care dispensd se cuprinde implicit si
dispensa dela piedeca crimei izvoritd din adulteriu cu promisiunea
sau si atentarea cdsdtoriei.')
Dupd obfinerea dispensei pdrfile pot incheia altd cdsätorie ;
in cazul când ar exista bdnuiald despre impotenfa uneia dintre
Orli, se cere autorizafia Sf. Scaun pentru ca partea bdnuitii de
impotentd sd poatd incheia altd cdsätorie. Dar, dacd cu toate
aceste, fdrd permisiunea S, Scaun ar incheia cdsätoria, aceasta
ar fi validd, desi ilicitd.
Desfacerea cdsãtoriei neconsumate, prin dispensä, se va
Insemna in matricula cununafilor intocmai ca si desfacerea prin
prof esiunea solemnd.
795. 4. Piedeca legliturii rezultä *i din clislitoria
valithi a necre§tinilor. Cdsdtoria incheiatd intre necrestini
(nebotezafi) se considerd %Wield, daed nu existd vreo piedecd de
drept divin sau natural, deoarece neerestinii nu sunt supusi le-
gilor bisericesti.2) Legátura ce rezultä din astfel de cdsdtorie
constitue piedecd nimicitoare de cdsátorie, chiar si dupd ce unul
din soli, sau amdndoi s'ar converti la crestinism, care conver-
tire se infelege aici insa0 primirea Botezului. Deci, prin I3otez

9 Codex. can. 1053.

2) Conc. Prov. II. I. c. § 10 : casatoriile contrase de iudei si pagani
fall piedeci de drept natural si divin, dupa intoarcerea acelora la Biserica
Domnului Cristos, raman in putere, si piedecile instituite prin legi biseri-
cesti nu le stau in contra".

www.dacoromanica.ro
 531

-nu se desface leg5tura ce rezultd din ca'sätoria validd incheiati

inainte de Botez. S. Ap. Pavel zice : ,Iard altora le zic eu, nu
Domnul : de are vreun frate muiere necredincioasä, 5i aceea va voi
sä viefuiasca cu el, sä nu o lose. $i muierea, de are bdrbat necre-
,dincios 5i acela va voi sd viefuiascd cu dânsa, sd nu-1 lase ; caci se
sfinfe5te bãrbatul necredincios prin muierea credincioasd, 5i se sfin-
fe5te muierea necredincioasä prin bárbatul credincios ; pentrucd
intealt chip fiii vo5tri necurafi ar fi, iard acum sfinfi sunt.«')
Indisolubilitatea cäsätoriei incheiat5 in mod valid inainte de
Botez, nu este absoluta 2), a5a 0 sunt cazuri când legatura ce
rezultd din ea se poate desface, ex. prluilegiul paulin, despre
scare vom trata in cele ce urmeazd.
796. 5. Privilegiul paulin. Cdsdtoria legitimd intre ne-
cre5tini, indiferent ca este consumatä sau nu, este indisolubild
in virlutea legii divine 5i naturale. Dacd insä unul dintre sofi se
-va converti la cre5tinism botezAndu-se, iar celalalt rämâne ne-
cre5tin 5i nu voie5te sä trdiasc5 in pace cu cel botezat, sau 5i
sclacä vrea sa träieasca dar nu färä batjocorirea Creatorului 5i a
religiunii cre5tine, atunci soful botezat poate incheia altä c5s5-
torie cu un cre5tin, desfácându-se prin aceasta cAsãtoria inche-
iatä inainte de Botez.8)
Acesta este cazul Apostolului, cum se spune, sau : privi-
legiul paulin, deoarece se aflä la sf. Apostol Pavel I. Con 7,
15 : $i de se desparte cel necredincios, desparld-se: cad nu
este supus robtei fratele sau sora tntru unele ca acestea,
-act spre pace ne-a chemat Dumnezee.
Se mai nume5te acest privilegiu 5i privilegiul credlnlei,
leoarece este dat in favoarea credinfei sau a Botezului. Se dd
anume prin acesta celui botezat dreptul ca, in anumite impreju-
rani, sa poatd incheia altd cdsdtorie, desfácându-se prin aceasta
cea incheiatä inainte de Botez. Motivul este, cd Isus Cristos
vrea ca intoarcerea necredinciosilor sä nu fie impreunatá cu prea
mare incomodare pentru ace5tia ; ceeace ar fi in cazul, când cel
1) I. Cor. 7, 12-14.
2) Gregoriu XIII. in const. Populis ac natIonibus" din 25 Ian. 1585, zice:
-Nos attendentes huius modi connubia inter infideles contracta vera quidem
-non tamen adeo rata censeri, ut necessitate suadente dissolvi non possint".
3) Conc. Prov. II. I. c. § 10 : Dar dacã se va intoarce numai una
parte, si cealalta parte dui:4 ce va fi fost provocatd, sau nu va voi nici
decum sa traiascd cu par tea crestira, sau nu va voi sa petreaca cu aceea
Card de a batjocori pe Creatorul si religiunea crestinA, atunci partea cre-
Villa, daca va cere, se va admite la incheierea altei casátorii, si prin
aceasta se desface legatura casAtoriei incheiate intre dânsii ca necrestini".

www.dacoromanica.ro 34*
532

botezat ar ramanea obligat, ca 5i dupa Botez sau sa traiasca,

cu cel necre5tin, expus fiind tuturor molestarilor 5i chiar pri-
mejdiei sa-5i piarda credinfa, sau eventual sa traiasca necasâtorit
toata viata.
Se discuta intre teologi chestiunea privitoare la originea acestui pri-
vilegiu, ca oare este de drept divin nemijlocit, aa ca Apostolul I-a pro-
mulgat numai,1) sau este numai intilocit de drept divin, adeca este de drept
apostolic, dat Hind de catra S. Apostol in virtutea puterii speciale apo-
stolice.
Desi amandoua parerile sunt probabile, totu$i mai preferabila ni se
pare cea de a doua, deoarece este mai in conformitate cu textul Scripturii :
iara altora le zic eu, nu Domnul" ; apoi prin aceasta se explia mai u$or
multe alte greutati in aceasta chestiune. Declaratia S. Congr. a Of. nu se
poate considera ca i definitie ex cathedra, $i deci nu constitue argument
deciziv, peremptoriu in chestiune.2)
797. Conditiile privilegiului paulin. Pentru ca ci-
neva sa se poatä folosi de privilegiul paulin, se cer urmatoarele-
condifii :
a) Casatoria sa fie contractata Inainte de Bolez, adeca ina-
inte de crestinare. Prin urmare, fn caz ca unul dintre sofii de.
casátorie cre5tini ar apostata dela credinfa, sof ul credincios nu
poate incheia alta casatorie ; poate insa sa se desparta dela pat
5i masa. Asemenea, nu se pot folosi de acest privilegiu ateia
cari au incheiat casatoria cu dispensd dela piedeca disparitafii
cultului, nici in cazul cand dupa aceea partea necre5tina nu a r
voi sa traiasca impreuria fárá batjocorirea lui Dumnezeu ; 3) pe
motiv just, insä, se pot desparti dela pat 5i masa prin autori-
tatea bisericeasca.
Se pot folosi de acest privilegiu sofii de casatorie nasculi
din parinti eretici, daca se poate constata cu certitudine cá n'au
lost botezaji in timpul cand au contractat cásatoria 5i unul din
ei se boteaza.4)
b) Se cere converfirea la cretinism a unuia dintre sofii
de casatorie, ramanand celalalt in necredinfa. Aceasta convertire
se intampla prin Botez valid, care se poate prhni 5i in vreo
secta cre5tina, in care se administreaza valid Botezul. Motivul
este ca temeiul acestui privilegiu este Botezul valid, 5i nu cre-
dinta cea adevarata.5)

1) S. C. Of. 11 Iulie 1866.

3) Vermeersch, 1. c. n. 617 ; Cappello, I. c. n. 767.
3) S. C. Of. 5 Aug. 1759 $i 4 lulie 1855 ; Aertnys-Damen, 1. c. n...
922, qu. 3.
4) S. C. Of. 14 Martie 1901.
5) Noldin-Schmitt 1. C. n. 522 ; Cappello, I. c. n. 469.

www.dacoromanica.ro
 533

Nu se poate folosi de acest privilegiu catehumenul, nici in ca-

zul cand rudele s'ar strgclui sA-1 abatd dela inväläturile cre5tine5ti.9
Prin urmare, numai Bolezul valid cla dreptul la privilegiul
paulin.
c) Se cere ca soful rämas nebotezat sd se desparld de
cel botezat. Aici sub desparfire infelegem nu numai despärfirea
Jizicd, pArdsirea sofului botezat, ci 5i cea morald, and adeca
soful nebotezat nu vrea sa trdiascd fa pace cu cel botezat.
Nu vrea sd viefuiascd in pace soful nebotezat atunci, când
sau nu vrea de loc sa trdiascd impreunä, 11 pdrdse5te pe celalalt ;
sau vrea sà trdiascd impreund (nu-I pardse5te), dar nu fdra bat-
-jocorirea lui D-zeu 5i a religiunii cre5tine. 13atjocura aceasta se
considerd de cAte ori respectivul sof nebotezat se strddue5te, fie
direct, fie indirect, sa induplece pe celalalt la pAcate grele ; de
ate ori cel botezat, prin convieluirea aceasta, ar fi expus pri-
mejdiei sa-5i piardd credinfa ; de Cate ori cel botezat este im-
piedecat in deprinderea actelor de pietate ; de Cate ori cel ne-
botezat impiedecd convertirea celoralalfi membri din familie, im-
piedecd educarea religioasä a copiilor ; nu vrea sã dimita con-
cubinele 5. a.
798. Pentru deplina intelegere a acestei conditiuni, pentru prac-
tick fixdm urmdtoarele :
1. Se considerd despArtire si imprejurarea Ca cel nebotezat nu vrea
nici sa se converteascd, nici sd trdiascd in pace cu sotul botezat.
Dacd amindoi sotii se convertesc, cdsätoria nu se poate desface in
"virtutea privilegiului paulin ; asemenea, nu se desf ace nici atunci, cand solul
rims nebotezat se Invoieste sd traiascd in pace impreund cu cel botezat,
asa rezultd aceasta din cuvintele Ap. : de are vreun Irate mulere necre-
dincloasli, sl aceea va vol sd vleluiascd cu el, sd nu o lase..." ; poate
find cere separarea dela pat si masd.
Sunt unele tinuturi, unde sotilor cre$tini nu li se permite sd vietu-
iascd impreund cu sotul nebotezat pentru primejdia defectiunii si pentru in-
cunjurarea scandalului. De comun nu se permite in tinuturile cari sunt lo-
<uite de cre$tini, dar se parmite in cele locuite de pagani ; paste tot nu se
-permite convietuirea cu sotul mozaic, numai in cazul când s'ar converti ei
el. In linuturile, uncle legea bis. opreste conviejuirea cu sotul nebotezat,
cel botezat se poate folosi de privilegiul paulin $i sd se despartd, cdsäto-
rindu-se cu alt sot crestin, chiar j In cazul când cel nebotezat ar vrea sd
<onvietulasca, dar nu si sd se boteze.2)
In caz Ca solul rdmas nebotezat vrea sd se converteascd, dar nu mai
-vrea deloc sa trdiascd impreund cu cel botezat deja, atunci cel botezat
pand nu se boteazd i celalalt se poate folosi de privilegiul paulin $11

sä se desparteasca.3)
1) S. Congr. de Propaganda Fide 1803 ; S. C. Of. 13 Martie 1901.
2) Noldin-Schmitt, I. c. n. 523.
3) S. C. Of. 8 lulie 1891 ; 26 Aprilie 1899.

www.dacoromanica.ro
534

2. Daca soful nebotezat, desi a promis ca va trai in pace cu cel bo-

tezat, mai tarziu nu se fine de promisiune, sau paraseste, fàrã motiv just,.
viaf a conjugala, soful botezat nu-si pierde dreptul la privilegiul paulin, nici
in cazul cand dupa Botez ar fi trait multa vreme impreunä cu cel nebo-
tezat si ar fi consumat casátoria 51 dupa Botez.1)
3. Nu se poate folosi de privilegiul paulin partea botezata atunci,
când nu soful nebotezat, ci aljii, ex. rudele, se straduesc sa o induplece la
pacat greu.2)
4. Paräsirea de fapt a viefii conjugale din partea celui nebotezat, in-
diferent Ca s'a intamplat din rautate sau ura fag de religiunea crestina,
sau eventual fära voia lui este impiedecat sä traiasca impreuna cu cel bo-
tezat, da drept parlii botezate sa se desparta, in virtutea privilegiului
paulin.3)
Barbatul convertit se poate folosi de privilegiul paulin, si in cazul
cand femeia nebotezata a fost rapita fara nadejdea de-a o mai recapäta,.
chiar i daca ea ar voi sa conviefuiasca in pace si sa se converteasca ;
asemenea, se poate folosi de acest privilegiu si barbatul convertit care
Mainie de Botez si-a vandut femeia.4)
Daca partea botezata a dat motiv celei nebotezate sa o paräseasca,.
ex. pentruca a comis adulteriu dupa Botez, atunci nu se poate folosi de
privilegiul paulin ; poate beneficia de acest privilegiu claca adulteriul s'a
intfimplat Inainle de Botez, deoarece de acest pacat s'a curafit prin Botez.5)
In caz ca partea nebotezata ar fi parasit viala conjugala fnalnie de
Botezul celeilalte, partea botezata nu se poate folosi de privilegiul paulire
numai dupa ce va fi somat mai intaiu la conviefuire pe cea nebotezata,
sau ar fi primit dispensa dela obligafiunea de a face aceasta somafiune.4)
5. Delictele comise dupa Botez, de cari insä partea nebotezata
sau nu stie, sau nu le da importanfa, nu impiedeca partea botezata a
se folosi de privilegiul paulin.7)
Daca ambele parfi s'au facut vinovate de adulteriu, nici una nu are
drept a se desparfi pentru adulteriu ; dar daca partea nebotezata nu s'ar
invoi sa conviefuiasca in pace, atunci cea botezata se poate folosi de pri-
vilegiul paulin.
Nu se poate folosi de privilegiul paulin nici in cazul cand partea
nebotezata ar fi comis adulteriul ; se poate in acest caz desparfi pentra
totdeauna dela pat si masa, chiar si daca partea nebotezata ar cere iertare
$i ar promite Ca va conviefui in pace.8)
6. Casatoria contractata inainte de Botez nu se desface prin Bolez,
nici atunci, cand partea nebotezata ar declara ca nu vrea sa conviefuiasci
sau de loc, sau nu vrea in pace, ci numai atunci, cand partea convertita.

1) S. C. Of. 27 Sept. 1848 ; 11 lulie 1866.

2) S. C. de Propag. Fide 5 Martie 1816.
3) 5, C. Of. 12 Iunie 1850.
4) 5. C. Of. 8 tulle 1891.
9 S. C. Of. 5 Aug. 1759 ; 19 April 1899 ; S. C. de Propag. Fide, 16..
Ian. 1797 ; 30 Ian. 1807.
3) S. C. de Propag. Fide 5 Martie 1816.
-1) S. C. Of. 5 Aug. 1759 ; 16 Ian. 1797 ; 19 Aprilie 1899.
8) S. C. de Propag. Fide, 5 Martie 1816.

www.dacoromanica.ro
 535

Incheie de f apt altA cAsAtorie validd.1) Botezul nu desface cAsAtoria validA

dinainte de Botez, ci numai dA dreptul pArlii convertite sA se despartA.
DacA partea convertitd nu Incheie altA cAEAtorie si Inteaceasta se
boteazd si cealaltA, nu mai poate beneficia de privilegiul paulin, deoarece
acesta a Incetat prin convertirea celuialalt sof ; iar de cumva au fost des-
parfifi dela pat si masa, vor trebui a se intoarce la viafa conjugala.2)
7. Partea convertitA, in virtutea privilegiului paulin, poate incheia altA
cAsAtorie, dar numai cu o persoanA creViná catolicA. Dacd ar contracta
cu una necrestinA, cAsAtoria ar fi invalidA pentru piedeca disparitAfii cul-
tului ; far dacd ar contracta cu una acatolicA este validA, dar ilicitd pentru
piedeca religiunii amestecale. E de notat, cd in astfel de cazuri mai usor
se dd dispensA dela piedeca disparitafii cultului, cleat dela religiunea mixtd.3)
8. Partea convertitd poate sau sA incheie altA cAsAtorie, dacA se ye-
rificA condifiile pentru privilegiul paulin, sau sA se hirotoneascA sau sd intre
inteun ordin cAlugAresc.
9. Partea nebotezatd, dupA convertirea sofului si dupA eventuala pA-
rAsire a viefii conjugale, nu devine numai decAt Itherö, asa cA dacA ar
contracta altA cAsAtorie, ar fi invalidA.4) Numai prin cdsAtoria a doua a
parlii convertite se desface cAsAtoria IncheiatA inainte de Botez, prin ce
indirect se libereazA si partea rAmasd nebotezatA.
Prin urmare, in caz cA solul convertit ar vrea sA trAiascA celibe, cel
rAmas nebotezat nu se mai poate cAsAtori.3)
799. d) Se cere, in sfArsit, ca inainte de ce s'ar con-
tracta altä cäsatorie sd se inferpeleze partea rArnasd nebotezatd,
cd vrea si ea sd se converteascd ? sau vrea macar sd convie-
fulasca in pace cu cea botezatd ?
Cu privire la natura si modul interpeldrii notdm urmátoarele :
1. Interpelarea sau somarea partii nebotezate sa se de-
clare cd vrea si ea sä se converteasca, sau dacd nu macar sä
trdiascd in pace cu cea botezatd, este necesard pentru ca sd se
cunoascd intenfiunea celui nebotezat, de a se despärfi. Aceasta
somalie trebue fácutá totdeauna, afard de cazul când Pontificele
Roman ar dispensa dela aceasta obligafiune, sau ar dispune alt-
cum. Este necesard interpelarea parfii nebotezate atAt pentru
liceitalea, cat i pentru oaliditatea (Codex. c. 1121 § 1) casa-
toriei ce ar contracta-o partea convertitg, in virtutea privilegiului
paulin.
2. Inceteaza necesitatea de a soma pe cel nebotezat in cazul
cand existd certitudine moralg despre incápdfinarea párfii nebo-
1) Benedict XIV. Const. Postremo mense" 28 Febr. 1747 ; S. Alf.
1. 6 n. 957 ;
2) S. C. Of. Of. 11 Iulfe 1886.
3) S. C. Of, 17 lulie 1850 ; 3 Iunie 1874 ; Codex. cann. 1123 si 1124 ;
Noldin-Schmiti, 1. c. n. 521 ; Cappello, 1. C. n. 786.
4) S. C. C. Florentina, 29 Martie 1727.
3) Cappello 1. C. n. 785.

www.dacoromanica.ro
536

tezate ; precum si atunci, cand aceasta nu s'ar putea face Vara

mare greutate, sau primejdie fie pentru credinciosi, fie pentru
cel care ar face somafia ; asemenea si atunci, cand interpelarea
ar fi absolut cu neputinla.9 Existenfa acestor cazuri o va judeca
insa Pontificele Roman, la care se va recurge numai decal si in
astfel de cazuri.2)
3. Daca nu se poate dovedi parasirea viefii conjugale, sau
partea necrestina n'a parasit pe cea convertita, si nici somdrile
cuvenite nu s'au facut, atunci partea convertita nu poate incheia
in mod valid o a doua casatorie.
4. Asemenea si in cazul ca partea necrestina a parasit de
fapt pe cea convertita, dacd aceasta ar fi omis, in mod nele-
gitim, somarile cuvenite, eventuala casatorie a doua a parfii con-
vertite dupd parerea comuna este invalida, pe baza drep-
tului bisericesc pozitiv.
5. Interpeldrile cuvenite trebue facute dupa 13otezul uneia
dintre Orli si inainte de convertirea celeilalte; afara de cazul
and Pontificele Roman ar dispune altcum.
13otezul uneia dintre parti si parasirea viefii conjugale din
partea celei necrestine, nu desface casatoria, ci numai da dreptul
parfii convertite ca sä o desfaca. De acest drept se poate folosi
partea convertità ori cand, cat timp subsista condifiile privilegiului
paulin, chiar si in cazul, cand dupd Botez mai multi ani ar fi
trait viafa conjugala cu partea necrestina. 1nceteaza acest drept
in cazul cand partea rdmasa necrestina se converteste, chiar si
daca eventual ar fi fost despartifi dela pat si masa.
6. Daca partea necrestina, vrea si ea sa se boteze, dar nu
mai vrea sa traiasca cu cea convertita deja, atunci aceasta (p.
convertitä deja), presupunand ca. n'a dat ansa la parasire sau a
dat satisfacfie parfii lezate, in caz cd s'ar afla in primejdia osandei
vesnice, poate incheia alta casatorie, premifand somarile cuvenite.
(Cappello, 1. C. n. 784).
7. Partea convertita, care are dreptul a se folosi de privi-
vilegiul paulin, trebue sa incheie casatorie numai cu o persoand
crestina si in special catolica, afara de cazul cand Papa ar di-
spensa dela piedeca religiunii mixte.
8. Somárile se pot face atilt privat, cat si in forma juridica
(la ordinul autoritkii bisericesti). Cand se fac privat sunt valide,
1) S. C. Of. 8 lunie 1836 ; 18 Iunie 1884 ; S. C. Propaganda Fide, 17
Ian. 1836.
2) Cappello, I. C. n. 776 ; Vermeersch, I. c. n. 818, 4.

www.dacoromanica.ro
 537

dar pentru forul extern se cere ca sa fie facute in fafa alor doi
martori.
In virtutea poruncii somarile se fac numai odata, dar cari-
tatea cere sa se faca mai de multe ori.1)
9. Deosebirea de cult.
800. 1°. Natura piedecii. Deosebirea de cult constitue
piedecd nimicitoare de casatorie intre cei botezati 5i cei nebote-
zafi. Conc. Prov. 11. t. 4. s. U. c, 2. § 10, spune : Inure cei bo-
tezoft 0 cet nebotezali nu se poate fncheia casdtorie ualid0.2)
Prin urmare, dupa disciplina Bisericii noastre, casatoria incheiata
intre o persoana botezata, fie catolica fie acatolica, 5i o persoand
nebotezata este nuld.3)
Aceasta piedeca s'a introdus prin uz 5i este de drept bise-
ricesc, nu 5i de drept divin, dovadd cd Biserica poate dispensa
dela aceasta piedeca ; iar, atat in L. V. cat 5i in L. N. sunt
cazuri cand un credincios incheie casatorie cu un necredincios,
un crestin cu un nebotezat,4) de5i S. Ap. Pavel sfatue5te pe cre-
tini sa nu se amestece cu paganii ? 5)
Legile civile nu recunosc astfel de piedeca de cdsätorie.
801. -- 2°. Procedura când Botezul este dubiu. Se
poate intampla, ca asupra 13otezului uneia dintre parfi sa pla-
neze o indoiala. Indoiala aceasta se poate referi la existenfa Bo-
tezului, (dubium facti), sau la valoarea Botezului (dubium iuris).
Apoi aceasta indoiald se poate ivi inainte de incheierea casato-
Iiei, sau dui-A ce s'a incheiat casätoria.
In caz ca indoiala asupra I3otezului, ori de ce natura ar fi
ea, se ive5te inainte de incheierea casatoriei, 5i atinge 13otezul
parfii catolice, atunci Botezul se poate repefi sub condifiune ; nu
se aplica aceasta procedura in cazul cand dubiul atinge Botezul
parfii acatolice, 5i aceasta nu vrea sa se converteasca, ci sa ra-
mana 5i pe mai departe in erezie sau schisma.6)
cat prive5te insa validitatea casatoriei ce este a se incheia
cu eastfel de indoiald serioasà, principiul general este urma-
1) Cappello, 1. C. n. 778. Mai multe a se vedea in dreptul canonic.
2) Vezi si Conc. Prov. I. t. 5. C. 8 b).
3) In bis. rom. cat. deosebirea de cult este piedea nimicitoare numai
intre persoana botezatä in Biserica catolica sau convertita la catolicism si
intre o persoara nebotezatä can. 1070.
4) iacob cu fetele lui Laban, Moise cu fiica lui Ietro ; §i in L. N. S.
Monica cu pagAnul Patriciu ; v, Cappello, 1. c. n. 415.
3) II. Cor. 6, 14.
6) S. C. Off. 13 Aprile 1878 ; Cappello 1, C. n. 417.

www.dacoromanica.ro
538

torul : Dubiul serios, ori de ce natura ar fi el, ce planeaza asupra

Botezului inainte de incheierea casátoriei, daca dupa o cercetare
con5tiincioasa 5i serioasa nu se poate inlatura, sau imprejura-
rile nu permit inlaturarea lui, (ex. la casâtoriile pe patul de
moarte), se considera de valid 5i tot a5a se considera 5i cd-
satoria ce se incheie, 'Ana ce nu se va dovedi contrarull).
In caz, cã dubiul se ive5te dupa ce s'a incheiat casatoria,
casatoria se considera in forul extern validd, pana ce nu se va
dovedi cá inteadevar una din parti, sau amandoua, au fost nebote-
zate, in care caz casatoria se va declara nula si in forul extern.
Dovedirea primirei Botezului se poate face direct, prin do-
cumente scrise, ex. extras din matricola botezafilor sau prin
martori vrednici de toata increderea (in caz de necesitate ajunge
5i un martor vrednic de toata increderea, sau chiar 5i jurämantul
celui botezat, daca s'a botezat ca adult); sau se poate face 5i
indirect, prin presupunere, ex. din anume imprejurari se presupune
cä Botezul nu s'a administrat, sau ca s'a administrat.
Nu se poate presupune administrarea Botezului in cazul,
cand persoana in chestiune se tine de-o secta care nu admite,
nu practica 13otezul, sau parinfii au fost aconfesionali.
Asemenea nu se poate presupune validitatea Botezuluir
a tunci, and din carfile rituale ale sectei respective se constata
cA nu administra 13otezul aplicand materia 5i forma in mod valid..
Se presupune administrarea I3otezului in cazul cand per-
soana in chestiune se tine de-o secta care are I3otez, 5i admi-
-nistreaza botezul atat celor mici, cat 5i celor adulfi ; aceasta chiar
5i in cazul cand numai unul din parinfi, care a avut mai mare-
influenfa in cre5tere copilului, se fine de o sectä la care exista
13otezul. Asemenea, se presupune administrarea valida a Botezu-
lui, 5i atunci, chid din cartile rituale ale sectei respective, se
constata ca adepfii administrau Botezul, aplicand materia 5i forma
in mod valid.
Inceteaza piedeca deosebirei de cult in doua forme :
a) dela sine, prin faptul cä partea necre5tina sau nebote-
zata se boteaza ;
b) prin dispensa, din partea Pontificelui Roman.
In primejdia mortii poate dispensa 5i parohul2).

9 Nu tot asa se procedeazd când este vorbd de mântuirea sufletuluf

sau de validitatea casAtoriei numai ; and este primejduita mântuirea su-
fletului Botezul se repeteste sub conclitiune, cleoarece aid nu se verified
principiul cd suplineste Biserica.; Cappello 1. c. n. 417 gi 418.
2) Can. 1043-1045.

www.dacoromanica.ro
 539

10. Ordul sacru si votul solemn,

802. 1. Ordul sacru ca piedecli de aslitorie. In
Biserica romano-catolica ordul sacru, cuprinzand 5i ipodiaconatul,
constitue Vara indoiala piedeca nimicitoare de casatorie.9 Mu It
discutata este insa, aceasta chestiune in biserica rasaritului, 5i
in special in Biserica noastra romana unit5.2)
Nu incape indoiala ca in veacurile dintai casatoria a doua
a preofilor era valida, desi era nepermisa, ilicità, si clericii cari
se casátoreau a doua ora erau pedepsiti cu asprime. In une le
provincii ale l3isericii rasaritene se introduse chiar obiceiul a
permite casatoria a doua a preotilor, ceea ce constituia o aba-
tere dela practica veche a Bisericii ; prin ce Sinodul Trulan (692)
opri aceasta sub pedepse canonice. (Instructiunea S. Congr. de-
Propaganda Fide din 28 lunie 1858 ; Conc. Prov. I. p. 281 urm.)._
805. 2. Ordul ca piedeca de citsittorie In Bise-
rica romtinit unit& In conc. nostru provincial I. Ordul sacru.
nu este amintit intre piedecile de casatorie nici intre cele im-
piedecatoare, nici intre cele nimicitoare. Despre casatoria a doua
a peotilor numai atata spune, ca. ; »Biserica noastra a condamnat
cu totul casátoria a doua a clericilor, ce au primit ordurile sacre,.
dictand pedepse canonice contra celor ce ar tenta astfel de casa-
torie«8). kr Conc. Prov. II. in5irand piedecile nimicitoare de ca-
satorie la T. 4 Sect. I. C. 2, § 11, spune : »ori de Cate ori va fi
sa se pertracteze o cauza matrimoniala, care are de obiect im-
pedimentul votului solemn de castitate sau al Ordului sacru im-
preunat cu obligafiunea castitätii, aceea cauza, dupa ce se va fi
instituit procesul informator pentru adunarea clocumentelor si mo-
tivelor necesare, sa se astearna de catre Reverendisimul Arhi-
episcop sau cealalfi Episcopi Sf. Scaun Apostolic«.
Din toate aceste se vede Ca pentru Provincia noastra mi-
tropolitana chestiunea invaliditatii casätoriei a doua a clericilor
nu este definitiv transata nici in Conciile noastre provinciale,
1) Can. 1072 : Invalide matrimonium attentant clerici in Sacris ordi-
nibus constituti".
2) Cu certitudine constitue piedeca nimicitoare de casátorie ordul
sacru la lialo-greci (Benedict XVI. Const. Etsi pastoralis, din 26 Mai
1742, § 7. n...27); la Maroniti (Sinodul din Muntele Liban 1736, p. II. C. 11..
si 9. la SirI, la Copfl, (Benedict XIV. Const. Anno vertente" din 19 Iunie
1750), la Ruleni, Sinodul din Zamosc c. 3, 4. 3, § 8.
3) Conc. Prov. I. t. 7. c. 5. ; Asemenea si Instructiunea S. C. de
Propaganda Fide catre Arhiepiscopul de Alba-lulia si Fagáras despre con-
tinenta clericilor. 28 lunie 1868 vezi Con. Prov. I. 2. p. 281.

www.dacoromanica.ro
-540

nici in I nstrucfiunea S. C. de Propaganda Fide, transmisa Arhi-

ep iscopului de Alba-lulia 5i Fagara5 la 28 lunie 1858.
Se vede aceasta 5i din Const. Papei Benedict XVI. »Anno
vertente« din 19 lunie 1750, § 12, unde spunea cd in caz ca
se da dispensä dela astfel de casatorii incheiate dui:$.6 primirea
ordurilor sacre, nu se cere innoirea consimlimantului deoarece
invaliditatea astorfel de cdsatorii este controversatd.')
Cu toate aceste in biserica noastra se considera Ordul ca
piedeca nimicitoare de casatorie, piedeca introdusa prin uz 5i
nu prin lege. In consecinfa, casatoriile incheiate duoa primirea
ordurilor sacre 5i in Biserica noastra sunt considerate ca inva-
lide. Credem Ca aceasta practica a Bisericii noastre va fi ridi-
-cata la valoare de lege universaia prin codificare dreptului cano-
nic oriental, ce se pregate5te in zilele noastre sub conducerea
SI . Parinte Papa Piu al XI-lea,
Conduzie : in Biserica noastra romana unita ipodioconatul,
diaconatul 5i presbiteratul constituesc piedecd nimicitoare de cdsa-
torie dupa practica actualà, dar nu dupa lege expresa.
De altcum e de notat, ca Ordul sacru, ca piedeca nimici-
toare de cäsatoria este introdus prin lege bisericeasca numai, 5i
deci se poate da dispensa, de5i se da foirte rar 5i foarte cu greu.
Drepturile civile moderne, inspirate de curentele du5manoase
Bisericii, nu admit Ordul sacru ca piedeca de casatoriei.
804. 3°. Votul solemn ca piedecK de clisatorie.
Urmand indemnurilor S. Scripturi, cre5tinii de ambe sexe, Inca
dela inceputurile Bisericii, se legau pe sine inaintea lui Dumne-
zeu prin fagaduinte facute solemn sau tacit, ca vor practica sfa-
turile evanghelice privitoare la curatenia trupeasca 5i sufleteasca
(castitatea), la saracia de bunavoie 5i la supunere2). Aceste fa-
gaduinfe s'au cristalizat cu vremea formand cele trei voturi ale
ordinelor calugare5ti de ambe sexe.
Intru inceput toate aceste promisiuni facute lui Dumnezeu
se considerau ca 5i promisiuni solemne, chiar 5i daca nu erau
lacute in mod public, ci numai tacit, Deosebirea intre voturile
solemne 5i simple este de o data cu mult mai recenta in Bise-
rica rasariteana.
Casatoriile incheiate dupa facerea voturilor solemne, tot-
deauna a fost considerata ca ilicild, i acei calugari sau cdluga-
rife, cari cutezau sa incheie astfel de casatorii, se pedepseau cu
1) Cappello 1. c. n. 909.
2) Mat. 16, 24 ; 10, 11 urm. I. Cor. 7, 7 urm.

www.dacoromanica.ro
 541

asprime (ex. destituire din oficiu, excomunicare, suspendare, si

chiar cu inchisoare').
Desi erau strict oprite chsätoriile celor cari fácuserd deja
voturile chluga'resti, totusi la inceput nu erau considerate ca in-
valide. Putere de-a invalida chsätoriile au primit voturile calugh-
resti numai mai thrziu prin legile bisericesti2).
Biserica rdsáriteand inch din vechime considera chsätoriile
chlugärilor 5i ale chlughrifelor de preacurvie, 5i cei vinovali se
pedepseau ca si preacurvarii3) si se pretindea desphrtirea bor.
Nu este clar insh dach aceste chshtorii, duph ce monahul a pa-
rdsit ordinul, au fost totodata si invalide.
Dupd disciplina de astdzi a Bisericilor rásáritene unite cu
Roma, voturile solemne sunt piedeci nimicitoare de chsátorie.4)
Conciliul nostru Prov. I. numará intre piedecile nimicitoare de
chshtorie si votul solemn depus prin primirea ordului mo-
naslic".5)
Votul simplu este piedech impiedechtoare de chsatorie.3)
Legile civile moderne nu recunosc votul solemn ca piedech
de chshtorie, afard de Codul Austriac si cel Spaniol.
11. Crim a.
805. 1. Natura piedecii crimel. Crima ca $i piedeca nimi-
citoare de casatorie este introdusa numai prin legiuirea bisericeasca. Se
afla in vigoare atat in I3iserica apuseang, cat si in cea rasariteana ; nu se
afla la Melchiti si la orientalii disidenti.
Cunoasterea acestei piedeci este de mare inshmndtate pa-
storalà, deoarece ocurd foarte des, numai ca preofimea nui dh
atentiunea cuvenitä.
Conc. Prov. Il. fixeazd cazurile acestei piedeci in felul ur-
mátor : Intre doud persoane, cari au comis intre sine adul-
feria, nu se poate hicheia casdlorie validd, dacd acelea, jiind
Inca in viald celalalt conjuge (sof de casatorie), 41 vor fi pro-
mis incheierea casatoriei, ori dacd chiar vor fi atentat a se
casatori ; precum i daca numai una parte, pentru ca sd se
poald cdsdtori cu cealalla, va fi machinal cu efect In contra
vie(ii conjugelui a cdrui drepturi le-a vatdmat prin adul(eriu".
1) Rosi-Bernardini, de impedimentis matrimonium dirimentibus apud
Orientales, p. 95 si urm. vezi la Cappello 1. c. n. 913.
2) Conc. Lat. I. (1123), can. 21 ; Conc. Lat. II. (1139) C. 7 si 8.-
3) Sinod. VI. C. 44 ; S. Vasile can. 8, 18 si 60 ; Provila, c. 123.
4) Sinod. Maronitilor 1736, p. II. e. 11, n. 3.
5) Conc. Prov. 1. t. 5, c. 8, I. h).
9 Conc. Prov. I. t. 5, c. 8, II, 5. ; Conc. Prov. II, t. 4. s. 1, C. 3, § 21.

www.dacoromanica.ro
542

Uciderea conjugetui indeplinitd cu &woke comund si cu

,cugetul, ce hor auea si numal unul dintre culpablli, de a se
cdsdtori, face casatoria nuld"9.
Din aceste se vede, a :
o) piedeca crimei izvoreste numai din adulteriu sau din
-uciderea de sof ; si numai cu anumite condifiuni. Se cere, adecá,
sa fie aceste crime calificate, adeca sä intruneascd anumite con-
clifiuni fixate in lege. In consecinlä, nu fiecare adulteriu (prea-
curvie) 5i nu oricare ucidere de sot constitue piedecd nimicitoare
cle cdsátorie.
b) Crima, ca piedecd de cdsätorie se prezintä sub patru
-forme, pe cari va trebui sa le tratám separat, pentru ca sd le
putem judeca dupd toatd greutatea lor morald. Aceste patru forme
-sunt urmätoarele : cc) adulteriu Impreunat cu promisiunea cdsd.
toriei ; [3) odulteriu fmpreunat cu alentarea cdsdloriei; y) adul-
teriu fmpreunat cu uciderea de sof prin uneltirea unuia dintre
-complicit In adulteriu ; 8) adulleriu tmpreunat cu uciderea de
sot, sdodrsiM de comun acord.
806. 2. Adulteriul cu promisiunea casKtoriei. Pre-
cum nu orice adulteriu 5i orice promisiune constitue piedecd de
casatorie, asa nici adulteriul singur, Mil promisiune de cdsátorie,
-nu constitue piedecd nimicitoare.
Pentru ca adulteriul cu promisiunea cAsätoriei sd constitue
piedeca nimicitoare, se cer urmätoarele condifii :
10. cat prive5te adulteriul, acesta trebue sä fie :
a) material sau adevdrat, adeca amândoi sau macar unul
-dintre complici sä traiasca in cãsätorie validd.
Nu are nici o importania imprejurarea ca este consumatä sau nu cd-
satoria, sau a sotii trdiesc impreund sau despdriiii.
Nu rezultd piedecd de cdsdtorie in cazul cand o persoand cdsatoritd
pacatuegte fmpotriva poruncii a gasea, crezand cd solul trdiegte, cdnd el de
fapt a murit ; asemenea nu rezultd piedecd de cdsdtorie nici in cazul cAnd
cdsätoria ar fi invalidd, indiferent a gtie sau nu despre aceasta cel ce pa-
catueste.
b) Formal, adecd unul fiecare din complici sä aibd cunostinfa
(lespre existenfa legáturei de cAsätorie a celuialalt, sau macar
unul dintre ei, in caz ca amandoi sunt casátorifi ; iar dacd unul
este liber, acesta trebue sä stie, cd cel cu care pdcalueste, este
cAsätorit 5i cd prin urmare, ceeace face este nu numai curvie,
ci 5i adulteriu.
Prin urmare, nu existà piedeca crimei prin adulteriu, dacd Gheorghe,
fiber Hind, pacatueste cu Maria, pe care asemenea o crede liberd, degi ea
1) Conc. Prov. 11. t. 4. S. II. C. 2, § 12 si 13.

www.dacoromanica.ro
 543

este cdsátorità, nici chiar in cazul când si-ar H promis reciproc cd se

vor cdsdtori. Asemenea nu existä piedeca nici in cazul and Gheorghe,
cdsdtorit Hind, pdcdtueste cu Maria, cdsdtoritä si isi promit amândoi cd
se vor cdsátori unul cu altul, dar nici unul din ei nu stie ca celalalt este
cdsätorit.
Exista piedeca de cdsätorie in cazul când un barbat, nestiind 0
femeia este casãtoritä, se cdsatoreste cu ea, si dui:id incheierea cdsãtoriei
descopere cd ea este cdsdtorita si, cu toate acestea, pdcatueste cu eal).
Asemenea existä piedeca si in cazul când un barbat (sau femeie)
casatorit, pdcdtueste cu o femeie despre care stie ca este cdsätorità, chiar
.si daca aceasta nu Vie cd bärbatul cu care pacdtueste este cdsätorit.
In caz ca amândoi complicii sunt cdsätoriti si fiecare din ei cunoaste
situatia celuialalt, existd piedecd dublà, deoarece cloud cdsätorit au fost
lezate2).
c) Consumat, sau desavar5it prin impreunare trupeasca
dupd randuiala firii. De altcum, in forul extern de comun se
presupune cã impreunarea trupeasca dacd a avut loc, s'a
facut dupa randuiala firii. Alte acte impudice nu produc piedeca
zrimei ce rezulta din adulteriu.
807. 20. Promistunea casatoriei, trebue sa fie :
a) serioasd nu fictiva, adeca sa fie facuta cu intenfiunea
.de a se obliga inteadevar. Promisiunea fictiva n'are nici o va-
bare in forul intern; iar in forul extern trebue sa fie dovedita,
In caz contrar se considera ca fiind serioasa.
b) adeudrald, adeca sa fie promisiune in infelesul adevarat
al cuvantului 5i nu numai o dorinfa sau un simplu propus de a
se casätori cu partea complice.
Nu se considerd promisiune adeväratä urmdtoarele enunfiatiuni : deed
Ill'af casatori a doua ore ; sau : .asa as urea sa ma casãtoresc cu tine".
c) reciprocd, adecd promisiunei din una parte, sa i se ras-
punda cu o promisiune in ace1a5i sens.3)
d) pozitiod i nu condifionatd. Promisiunea data sub con-
.clifiune nu are valoare, afara de cazul and aceea s'ar verifica
inaifite de moartea sofului nevinovat. cat timp promisiunea data
sub condifie ramane in suspens, nu se poate considera ca pro-
misiune adevarata.
e) liberd de ori ce presiune, frica grea, in5e1aciune, sau
.gre5a1a substanfiala.
I) manifestald prin semne, scrisoare sau vorbe, 5i ase-
menea primita, din partea celuialalt complice.
808 3°. AMt adulteriul cdt i promIsiunea, pentru ca
so rezulte piedeca de cdsdtorie, trebue sd se producd sub
1) Cappello I. C. n. 485. ; Aertnys-Damen 1. c. a. 741, qu. 2.
2) Aertnys-Damen, 1. C. n. 740.
3) Can. 1175, 10.

www.dacoromanica.ro
5114

durata aceleiaV cdsdtorii. Prin urmare, nu exista piedeca de Ca-

satorie in cazul când adulteriul s'a comis sub durata cãsätoriei,
iar promisiunea s'a facut dupd desfacerea acelei casAtorii. Si
invers.
Este inclferent, ca promisiunea s'a fAcut inainte, deodatd sau dupa
comiterea adulteriului. Numai, in cazul când s'a fácut Inainte de adulteriu,
se cere sa nu fie revocatà inainte de comiterea lui. In caz cA ar fi revocata
n'ar mai exista adulteriu cu promisiunea cAsatoriei, deoarece acea promi
siune a Incetat, si-a pierdut valoarea prin revocare ; existä piedecd in cazul
când revocarea s'ar face dup6 comiterea adulteriului.
Revocarea are valoare, chiar si daca s'a fäcut fara invoirea pariii
complice, numai sä fie facutal prin vorbe sau semne si nu numai prin un
act intern, despre care complicele n'are nici o cunostinfa.
809. 3. Adulteriul impreunat cu atentarea cgslito-
riei. Sub atentarea casatoriei se infelege faptul, când cloud per-
soane de sex divers, cunoscând existenfa pedecii legaturii matri-
moniale intre ei, 5i Inca in vial-a sofilor (sau sofului) legitimi i5i
promit reciproc si serios cä se vor casalori impreuna. Atentarea
casatoriei nu este .necesar sa se facá in forma prescrisa de Bi-
serica, poate fi 5i inaintea ministrului altei confesiuni, sau ina-
intea ofiferului stariii civile, sau 5i inteo forma cu totul parti-
cularä. Prin urmare, concubinajul in forul extern se considerd
ca 5i casatorie atentatä.
Pentru ca din adulteriul impreunat cu atentarea cdsätoriei
sa rezulte piedeca de ca'sätorie se cere ca adulteriul sa fie ca-
lificat, adeca sã intruneasca toate condifiile enumarate mai sus ;
asemenea 5i atentarea sã intruneasca condifiile cerute la pro-
misiunea cdsatoriei ; iar intre adulteriu 5i atentare sa existe
legátura care se cere intre adulteriu 5i promisiunea casatoriei.
Contracteazd aceasta piedecd tofi aceia, cari dupá incheierea va-
lida a casAtoriei, divorfeaza inaintea forului civil 5i incheie apoi cd-
satorie civila 5i o consurná. Unii ca ace5tia, chiar 5i dupa desfa-
cerea primei casatorii valide, nu pot incheia a doua casatorie in
mod valid, Vara dispensa dela piedeca crimei izvoritd din adul-
teriu impreunat cu atentarea ca'sätoriei.')
810. 4. Adulteriu Impreunat cu uciderea de sot
prin uneltirea cu efect a unuia dintre complicit In adul-
teriu. Pentru ca din adulteriul impreunat cu uciderea de sof
prin machinafiunea unuia dintre complicii in adulteriu sá rezulte
piedeca de cAsatorie se cer urmátoarele condifii :
10. Adulteriul sa fie calificat, adecä sa intruneascá toate
condifille enumerate mai sus.
1) Cappello, I. C. n. 486.

www.dacoromanica.ro
 545

2°. Cat priveste uciderea de sof, se cer urmatoarele

conditii :
a) Uneltirea impotriva vietii facuta de catra unul din corn-
plicii in adulteriu. Nu se cere, sa unelteasca amandoi; precum nici
aceea nu impoarta ca adulterul isi ucide sotul sau sau pe al
complicelui.
Uneltirea poate sa fie fizica sau morala, in persoana sau
prin altul, ex.: sfat, indemn eficace sau prin porunca.
b) Moartea sofului nevinovat sa rezulte de fapt din unel-
tirea fizica sau morala a complicelui in adulteriu.
Dacd moartea este efectul altor cauze, ex. : nepriceperea, neglijenta
medicului sau chiar a celui usor rAnit, nu existä piede0 de 0sAtorie. Ase-
menea nu e deajuns numai aprobarea uciderii sAvarsite de cáträ altcineva
neindemnat de adulter.
c) Uciderea sofului adevarat, nu numai presupus (putativ),
in care caz n'ar fi ucidere de sot, ci numai omicidiu.
Uciderea sa fie urmarea unei lucrari savarsite cu intenfia
de a ucide si nu efectul unei loviri din manie, sau din dorinfa
de a-si mulfumi furia.
d) Uciderea sa fie savarsita cu intentiunea de a se casa-
tori cu complicele in adulteriu, care intenfiune e deajuns sa o
aiba unul dintre complici, anume cel care savarseste omorul.
Aceasta intentiune in forul extern totdeauna se presupune
din imprejurari, ex. : ucigasul vrea sa ia in casatorie pe sofia
celui omorit.
Da0 bärbatul isi ucide sotia nu pentru ca s'a se 0sätoreasca cu
adultera, ci pentru ca sd poara paCatui neconturbat cu ea, nu existä pie-
deca crimei ; nici chiar da0 adultera ar fi consimtit la uciderea sotiei adul-
terului, dar fAra intentiunea de a se 0sätori cu el.
Da0 solul isi ucide sopa legitimd pentru 0 s'a se poatã cAsAtori cu
alta oarecare, WA sa fixeze mai nainte cu cine, atunci poate sa se casáto-
reasca chiar si cu aceea cu care a comis adulteriu. Exista piedeca crimei,
insi, in cazul, când solul ucide Sofia sa legitimä pentru ca sa se poatá
OsAtori cu una dintre femeile cu caH a coritis adulteriu.9
Asemenea exist& aceasta piede0 si in cazul cand sotul si-ar otravi
sotia cu scopul s'a se scape de ea si sa se poatá casalori cu o femeie, cu
care, apoi, inainte de moartea sotiei legitirne (presupunând 0 n'a murit
indata dupà inveninare) comite adulteriu.2)
Mi. 3°. Pentru ca din adulteriu impreunat cu ucidere
de sof sa rezulte piedeca de cásatorie, se cere :
a) ca amandoua aceste crime, sa fie savarsite sub durata
aceleiasi casatorii legitime. Ex. : dad Gheorghe comite adulteriu
1) S. AIL I. C. n. 1036.
2) Aertnys-Damen, 1. C. n. 743.
www.dacoromanica.ro
35
546

cu Maria Inca traind sofia sa legitima, si dupa moartea acesteia

se casatoreste cu Ana, pe care apoi o omoara pentru ca sd se
poata casatori cu Maria, nu exista piedeca crimei, deoarece cele
cloud crime (adulteriul 5i uciderea) nu s'au intamplat sub durata
aceleiasi casatorii ; iar sofia nu este cea care traia in timpul
cand s'a comis adulteriul.1)
b) Adulteriul trebue sa preceada moartea sofului nevinovat ;
deoarece dupa moartea aceluia n'ar mai fi adulteriu, ci curvie,
iar piedeca crimei rezulta din adulteriul savarsit cu intenfiunea
de a se casatori cu complicele.
812. 5. Uciderea de sot Rill adulteriu. Pentru ca
din crima uciderii de sof fara adulteriu sa rezulte piedeca nimi-
citoare de casatorie, se cer urmatoarele condifiuni :
10. Conspiraliunea sau unellirea rectprocd a complicilor,
adeca uciderea sofului nevinovat sa fie savarsita de comun acord,
prin acfiune fizica sau morala care sa poata fi considerata ca si
cauza morfii intamplate.
Prin urmare :
a) Acfiunea savarsita de catra complici pentru a ucide soful
nevinovat trebue sa fie mortala, adeca din aceea 5i nu din alta
cauza sa se produca moartea ; in caz contrar nu exista piedeca
de casatorie. Se cere ca acfiunea aceasta a complicilor sa fie
urmata de efect : moartea sof ului nevinovat ; in caz contrar ei
nu pot fi socotifi ca 5i autorii morfii.
b) Cooperarea la uciderea sofului nevinovat poate sa fie:
fizicd, ex.: lovire, impuscare, otravire, 5cl.; sau morald ex. :
prin porunca, sfat sau rugaminte, scl.
Nu rezultä piedeca in cazul cand porunca, sfatul sau indemnul la
ucidere a fost revocat inainte de savarsirea crimei si ucigasul a stiut de
acesta revocare ; in acest caz nu exista cooperare. Exista piedeca daca re-
vocarea n'a ajuns la cunostinta complicelui ucigas.
C) Nu este de ajuns numai aprobarea crimei savarsite
deja de catra ucigas, deoarece aceasta nu a influinfat intru ni-
mic savarsirea crimei, si nici nu ar putea fi vorba de unel-
tirea comuna a complicilor, precum se prevede in canoane.
In ce priveste aprobarea intentiunii ce o are cineva de a ucide sotul
nevinovat, se va avea in vedere a oare aceea aprobare a influintat asupra
savarsirii crimei, sau nu ; si asa se va statori daca exista piedeca crimei
din ucidere de sot savarsita de comun acord, sau nu In cazul intaiu exista,
in al doilea nu.

9 Cappello, 1. C. n. 491 si 493.

www.dacoromanica.ro
 547

d) Nu este deajuns o cooperare negativa numai, ex. : ne-

glijarea ingrijirii bolnavului, nechema.nd medicul sau chemând un
medic nepriceput. Astfel de lucrari nu sunt omoruri in sens
propriu.
813. 2°. Sa fie cu adevärat omorft soful de cAsätorie.
Prin urmare :
a) Nu este deajuns numai incercarea de ucidere.
b) Nu este de ajuns uciderea altei persoane, chiar 5i daca
s'ar fi intAmplat cu intenfiunea de a ucide soful de ca'sätorie.
a) CasAtoria sofului ucis trebue sd fie casatorie adevárata,
valida, indiferent cä a fost consumatä sau nu. Prin urmare, nu
este de ajuns casätoria sd fie numai presupus5 (putativ5), deoa-
rece cel ce trde5te in casgtorie adevAratd validà, se considerd ca
adevárat sof de càsãtorie, care s'à poatä fi vátämatd. .

d) E indiferent dacä sofia cu un complice 15i omoarà bar-

batul (viricidium, ucidere de sof) sau bárbatul cu o femeie corn-
plice i5i omoard sofia (uxoricidium, ucidere de sofie). In fata
legii dumnezee5ti bArbatul 5i femeia sunt egali. In timpurile
vechi piedeca aceasta rezulta numai din uxoricidiu.
814. 3°. Uciderea sa fie sAvar5ita cu intenflunea de a
se cdsdfori cu complicele sau cu unul dintre ei, dacd au fost
mai mulfi. E de ajuns dacd 5i numai unul dintre complici sä-
vfir5e5te crima Cu aceasta intenfiune.
Nu rezultd pieded de cdsätorie din ucilerea de sof, in ur-
mdtoarele cazuri :
a) Când uciderea de sof s'a sávAr5it cu intefiunea de a se
cdsátori cu altd persoanä decat cu cea complice in uciderea sa-
vAr5itA.
b) Cand sof ul a fost omorit din mânie, urà, räsbunare, pentru
mo5tenire sau ca sa poatá pAcalui neconturbat cu complicele.
c) Cand intenfia de a se casalori cu complicele s'a näscut
dupd savAr5irea crimei ; in acest caz intenfiunea aceasta n'a
putut influinfa savar5irea crimei.
Mult discutata este chestiunea ca oare intenhiunea de a se casatori
cu complicele trebue sa fie descoperita acestuia sau altcuiva. Unii sunt de
Were afirmativa, altii negativa ; in practica insa aceasta intentiune aproape
totdeauna se presupune din imprejurari ; ex. : prietenia, scrisori de dra-
goste, incheierea casatoriei g. a. In forul intern ingisi complicii sunt che-
mali sa se spele de banuiala ; in forul extern se presupune pana nu se do-
vedegte contrarul.
815. Chestiune : Poole exista piedeca crime! Intre un erestin
sl un nebolezal?
Exista in urmatoarele cazuri :
www.dacoromanica.ro 351
548

10. Daca un crestin comite adulteriu cu o persoana nebotezata si ii

promite ca o va lua in casatorie ;
20. Daca partea crestina a cooperat cu cea nebotezata la uneltirile
impotriva vietii sotului nevinovat ;
30. Daca partea crestina a savarsit crima uciderii de sot.
Nu exista in cazul a partea crestina n'a cooperat sau h'a comis ea
crima, ci cea nebotezata.
Asemenea nu exista piedeca nici in cazul cand doi nebotezati (ne-
crestini) comit adulteriu cu promisiunea cásatoriei, sau comit uciderea de
sot, si dupa aceea se convertesc amandoi sau unul dintre ei. Motivul este,
ca aceasta piedeca, fiind introdusa prin lege bisericeasca, pe necrestini nu-i
priveste.
816. Notl. Procedure pdstorulul suflelesc in caz cand ocura
piedeca crimei. Inainte de toate sä se faca deosebire intre piedeca crimei
ca piedecd publicd §i ascunsd, oculta. In primul caz procedura este ace-
easi ca si la celelalte piedeci publice.
In caz ca piepeca este ascunsä si preotul o cunoaste numai in mar-
turisire, atunci confesorul cu mult tact si cu prudinta va cauta sa cunoasca
imprejurarile acestei piedeci. Si anume : a avut legaturi si mai nainte de
moartea sotului (sau s)tiei), au comis adulteriu, au avut cunostinta despre
aceea ca prin aceasta fapta pacatoasa savarsesc adulteriu, si-au promis ca
se vor casatori dupa moartea sotului (sau sotiei) ? ; daca e banuiala si de
ucidere de sot, va intreba, daca: au dorit moartea sotului (sotiei) de mai
nainte ; se simtesc vinovati de moartea lui (el) ? Dupa raspunsurile ce va
primi va judeca daca exista sau nu piedeca crimei.
In cat priveste procedura in scaunul de marturisire, confesorul sa
nu intrebe decat in cazul cand ar exista o banuiala rationala asupra pie-
decii crimei. Asa ar fi bunaoara, cand se acuza ca inainte de a se Oa-
tori a doua oara a comis adulteriu cu sotia aceasta a doua (sau sotul al
doilea) ; cand indata dupa moartea sotului (sotiei). se casatoreste a doua
oara ; cand stapanul, sau seful se casatoreste cu o persoana subalterna ;
cand barbatul se casatoreste cu sora sotiei moarte sau invers s a.
Dese sunt si cazurile and un sot catolic defectioneaza si se desparte
la acatolici sau inaintea forului civil, si incheie o a doua casatorie inaintea
forurilor amintite. Se intampla, apoi, Ca moare sotia legitima din prima
casatorie, si vine a se casatoreasca si bisericeste, cei cari 'Ana la moartea
sotiei legitime, dupa legile bisericesti traiau in concubinaj adulter. Casa-
toria aceasta a doua in astfel de cazuri este invalida pentru piedeca crimei,
deci nu se pot casatori si bisericeste fall inlaturarea piedecii prin dispensa
sau convalidarea casatoriei ceruta dela Ordinariat.

12. Rudenia naturani.

817. 1. Natura piedecii izvoritii din rudenia natu-
rail. Rudenie naturala se nume5te legatura ce exista hare
persoane, cari prin na5tere naturald 'ii trag obar5ia una dela
alta sau toate dela un trunchiu comun mai apropiat ; indiferent
ca na5terea s'a produs din impreunare legiuita sau nelegiuitä.

www.dacoromanica.ro
 549

Rudenia naturalá este considerata ca 5i piedeca nimicitoare

de Casatorie pe motive juste, cari fac invalida casatoria in anu-
mite grade pe rudenie. Astfel de motive sunt :
a) Pietatea 5i reverinta ce datorám, in rândul intaiu parin-
tilor, 5i celorlalti consângeni cari i5i trag originea din aceea5i
tulpina, mai apropiatà.
b) Carita tea, sau iubirea aproapelui care se intäreste 5i se .
estinde mai tare prin inmultirea legaturilor de rudenie ;
c) Infranarea concupiscentei, pofta trupului, care, prin oprirea
cAsatoriei intre persoanele avizate dela naturd sA träiascd mai
mult impreurià, in aceea5i locuinfa, este tintuitá intre marginile
buneicuviinte.
d) Impiedecarea multor rele fizice, ex. : morburi, degenerare
5. a., cari, dupä cum dovede5te experienta, sunt aproape
urrndri sigure ale amestecului de sAnge.
818. 2. Gradele rudeniei naturale in cari este oprità
casátoria. Pentru a putea cunoa5te cari sunt gradele de rudenie
cari formeazá piedecA, trebue sA deosebim urmätoarele :
a) Tulpina, adecd persoanele din cari i5i trag obar5ia cei
cari vreau sa se cAsätoreascA, indiferent ca se trag din aceea5i
tulpiná, prin na5tere naturalà nemijlocita sau mijlocitg, legiuita
sau nelegiuitä.
Sunt cazuri când tulpina comuná este o singurd persoand
(barbat sau femeie) care are descendenti din mai multe cdsátorii
succesive, sau din impreurfari cu mai multe persoane.
b) Linia, adeca' seria descendentilor dela aceea5i tulpinà.
Aceastd linie poate fi :
a) linie dreaptd, care este seria persoanelor cari i5i trag
originea unele din altele ; $i se nume5te 1. descendenld, cand
numärarea persoanelor incepe dela tulpina comund, 5i I. ascen-
denio, când numärarea se face incepând dela fii cdtre OHO.
(3) Linie colaterald (transversald, oblica) este seria persoa-
nelor cari nu derivá una din alta, dar cu toate aceste isi au o
tulpina comunä mai apropiata, ex. fratele si sora, unchiul 5i ne-
potul, veri5orii.
Aceastd linie colaterala se nume5te egala, când persoanele
in chestiune sunt in egald depArtare dela tulpina comunA, ex. :
doi veri primari, doi frati 5. a.; neegald, and persoanele in
chestiune nu sunt egal depärtate dela tulpina proximA comunA,
ex. : unchiul 5i nepotul.
www.dacoromanica.ro
550

c) Grady! de rudenie, este distal* dintre douá persoane

in aceeasi serie a consangenitatii.
Grade le de rudenie in disciplina Bisericii rasaritene se corn-
puta dupd principiul dreptului roman, care este : tate(' grade
sunt, cafe persoane, luandu-se afara una (tulpina co-
muna).1)
Dupd disciplina Bisericii noastre casätoria intre rudenii in
linia dreaptd, ascendentd i descendenfd este invalidd p'ân'a la
infinit ; in linia colaterald 'Ana' la gradul al saptelea incluziv.
»Rudenia naturalà in linia colaterald impiedecd incheierea câsa-
toriei valide pa'n5 la gradul al saptelea incluziv, dupd computul
dreptului roman civil primit in Biserica noastr5 ; iar in linia as-
cendentà 5i descendentä nici de cum nu se poate incheia Casa-
torie validd«2).
Rudenia poate sä fie simpla", când persoanele in chestiune
au una tulpinA comunä si coboard pe una linie ; dupld sau mut.
lipid, când persoanele coboard din mai multe tulpine, sau prin
mai multe linii. Cand se cere dispensd dela aceastá piedeca, in
cerere se va mentiona si aceastä multiplicitate aldturându-se
si schema.
819. Constatarea gradelor de rudenie naturala
se face in modul urmätor :
a) Dacd cunoastem tulpina proximã comuná, atunci pe o
hartie scriem numele si pronumele aceleia si sub aceea, de cloud
parti, numele si pronumele persoanelor descendente pAnä ce ajun-
gem la acele cari vreau sä se cásátorescä.

1) Biserica apuseana computa gradele dui:A normele dreptului co-

nonic, si anume : in linia dreapta : lot sun! gradus, quoi stint genera-
lioness, sau Jot sunt gradus, quot personae dempto stipite"; in
linie colaterala egala : (ot sunt gradus quot sun! personae ex una parte
dempto stiplt.' sau : quot sunt generationes In uno tractu lintae"; in
linia colateralä neegall : tot sunt gradus, quot sunt general/ones In tractu
longiore", sau : quot sunt personae, demplo stipite, ex parte remollore.
Can. 96.
2) Conc. Prov. H. I. c. § 14. In Biserica apuseana asemenea sunt
invalide asátoriile in linie dreaptä Ord la infinit intre toll ascendentii si
descendenlii. In linia colaterall este invalicla asätoria Ora la gradul al
treilea incluziv (can. 1076 § 2). Inainte de Codicele nou, se extinclea pAnä
la gradul al patrulea (al optulea dupä computul I3is. räsaritene). Cappello,
I. c. n. 517. Aertnys-Damen, 1. c. n. 749.

www.dacoromanica.ro
 551

Petru 1)

Ion D 0 Gheorghe

gr. III.
- -

..- ---- gr. IV.

veri primari
Silviu DI 0 Floarea
,--
gr. V.
---
--
gr. VI.
..
veri secund.
Vasile 0 Sofia

gr. VII.
----
- --

..--- gr. VIII.

---- veri tertiari
Stefan 0 0 Maria
Ion, Si Iviu, Vasile, Stefan 1
sunt rude in linie dreapta, deci
Gheorghe, Floarea, Sofia, Maria f Osatoria oprita 'Ana la infinit.
IonGheorghe frati, gr. H. I. colat.
SiIviuGheorghe nepot i unchiu (fratele tatalui) gr. III. 1. col.
SilviuFloarea, veripri prim. (prunci din frati) gr. IV. 1. col.
VasileFloarea, nepot mic §i matu0 mica, gr. V. 1. col.
VasileSofia veri secundari, gr. VI. I. colat.
$tefanSofia gr. VII.
StefanMaria, veri tertiari gr. VIII. liberi.

b) Dacd nu cunoastem tulpina comund (cazul când mirii nu

stiu daca sunt rudenie sau nu), atunci scriem numele $i pronu-
mele persoanelor cari vreau sd se casätoreascä, deasupra ace-
stora se va scrie numele $i pronumele párinfilor, deasupra ace-
lora al bunicilor. In felul acesta se va putea constata dacd mirii
au sau ttu tulpirat comund $i In consecinfa, dacd sunt sau nu
consAngeni.

1) Tulpina comuna o semnam cu un cerc plin ; bärbatii cu patrat §i

femeile cu dublu cerc gol.

www.dacoromanica.ro
552

Se va constata dacä sunt inrudifi dup5 mama sau dupa

tatä. Ex. :

/
Petru Cioban
(tulpina)
es

Ana
Pfidurar
67-1"A
o roan
Cioban
Oheorgbe
Cloban [31 0 Maria
Ardelean

N. Munlean Ille Faur

Silvia 0
Cloban a o 0 Floarea
Cioben

V. Munlean
a _ 0 Sofia Fear
mire. mireasä

De aici se vede cd mama mirelui si mama miresei sunt ru-

denie (verisoare primare), deci V. Muntean (mire) si Sofia Faur
(mireasä) sunt rudenii in gradul 7 1. colaterald egald.
In cererea pentru dispensA se va da schema de rudenie cu-
prinzAnd numai persoanele caH intereseazà, astfel :
Petru Cioban

Ion Cioban Oa - ci Oh. Cioban

Silvia Cioban 0 CD Flor. Cioban

V. Muntean Sofia Faur

mirele 0 0 mireasa

www.dacoromanica.ro
 553

Caz de consangenitate dubla, cand doi consangeni iau in

casatorie doua consangene, ex :
Petru

Ion o Hie 0 Ana

reodor o 0 0 Floarea
Muria Oheorghe

,
1

,
i

Vasile Sofia
mire o © nilrease

Vasile (mirele) este rudd cu Sofia (mireasa) : a) dupä mama este

var primar, deci In gr. IV. ; b) dupa tata este var secundar gr. VI.
820. 3. Originea piedecii consangenithtii. O. Ca-
seilorae crWinilor. a) In cat prive5te rudenia de gradul intaiu
linia dreapta intre tata 5i fiic5, sau intre mama 5i fiu) este
de drept natural. Aceasta este parerea comuna a tuturor teolo-
gilor, dar 5i in conformitate cu judecata mintii sanatoase, care
cere o reverintd deosebita din partea fiilor NA de parinfi ; de
altcum toate popoarele au dovedit o aversiune fata de casatoriile
intre parinti 5i fiii lor.
In consecinta, casatoriile aceste sunt invalide 5i pe baza
dreptului natural.
b) In celelalte grade ale liniei drepte casatoriile sunt ase-
menea invalide pe baza dreptului natural, dar numai in mod se-
cundar, deoarece intre celelalte persoane inrudite in linie dreapta
de5i se cere o reverinta deosebitä totu5i nu este a5a de
mare ca intre cele din gradul intaiu.
c) C5s5toriile in gradul al doilea al liniei colaterale (intre frate
5i sora) dup5 parerea multora ar fi invalide pe baza dreptului
natural. Alfii susfin ca numai pe baza dreptului bisericesc, deoa-
rece daca ar fi invalide dela natura, atunci nu s'ar putea ex-
plica, liceitatea casatoriei intre fiii 5i fiicele lui Adam.

www.dacoromanica.ro
554

2°. C6s6tor1ile necre$1in11or.

In cat priveste casatoriile necrestinilor incheiate inainte de
ce eventual s'ar converti, este de notat urmätoarele :
o) CasAtoriile incheiate intre consAngeni de gradul intaiu
linia dreaptä si foarte probabil si in celelalte grade sunt in-
valide. In caz cd necrestinii acestia s'ar converti, trebue sd se
despärfeasa liberi Hind a incheia alta cdsatorie cu alte persoane.
6) Asemenea, sunt invalide Casatorile incheiate intr' o parte
crestind si alta necrestin5, inrudite, nu numai pentru piedeca deose-
biri de cult ci si pentru rudenia naturalá. In caz cd se cla di-
spensd dela piedeca deosebirei de cult, aceea se infelege si dela
piedeca rudeniei, presupunând ca aceea este cunoscutd.
c) Sunt invalide casatoriile intre necrestini in cazurile in
cari dreptul civil le daclard de nule.
d) In celelalte grade de rudenie in linia colateralá, sunt va-
lide toate cäsgtoriile incheiate intre necrestini.
13. Rudenia spirituaRi.
821. Rudenia spirituald este legAtura sufleteasca ce se
naste din administrarea Botezului si Mirului intre ministru, sub-
iectul acestor sacramente, pArinlii botezatului, nanasul si copii
acestor. Prin aceste sacramente cel ce le primeste se naste
sufleteste la o noua viatá, si pentru aceea, dupd analogia ru-
deniei naturale, si aceasta rudenie spirituald constitue piedeca
nimicitoare de cdsAtorie. Dupä disciplinea bisericii noastre : Ru-
denia spiritualà, care se naste din sacramentele botezului si mi-
rului, impiedeca incheierea asatoriei valide intre botezator si
botezat si parintii botezatului si intre nanasi si fiii spirituali (grad
intAi); intre nanasi si intre parintii sau fiii finilor, precum si intre
copiii ndnasilor si intre fini (gradul al doilea) ; si intre poruncii
nanasilor si intre pruncii finilor (gradul al treilea').
822. Constatarea rudeniei spirituale se face pe baza
1) Conc. Prov. H. I. c. § 15 ; Pravila pomeneste si de rudenia spi-
ritualä ce ar rezulta din nanasia dela cununie, care asemenea ar im-
piedeca cAsatoria pAnA in gradul al treilea, ex. näriasul dela cununie nu
poate lua pe fina vaduva (gr. I.) ; nici pe fata aceleia ; nici fiul nänasului
nu poate lua pe finä (gr. II.) ; nici pe fata finei (gr. Ill). Aceasta insa
astazi nu mai este in uz.
In Biserica latina pe baza noului Codice (can. 768 si 1079) ru-
denia spirituald exista numai intre botezator si botezat, intre bo-
tezat si nanas, si numai aceasta constitue piedeca de casAtorie. Ru-
denia spirituala ce rezultá din administrarea S. Mir. la catolicii de nit
latin nu constitue piedeca de cásatorie. Cappello, I. C. n. 556.

www.dacoromanica.ro
 555

matricolelor botezafilor, iar in caz cá acele ar lipsi, se va con-

stata pe baza fasiunilor depuse de dtre martori vrednici de
toata increderea, ex. OHO, n5nasi, moasá, preotul botezdtor s. a.
In astfel de cazuri insd, totdeauna sä se ceard indrumari
dela Ordinariat. Se poate intAmpla c5 la Botez, s5 fie alt nanas
51 la S. Mir altul, cum este in cazul, când S. Mir se admini-
streazd adulfilor, ex. and cineva a fost botezat de un preot ro-
mano-catolic, sau and se convertesc la catolicism luterani sau
calvini. In aceste cazuri si nánasii dela administrarea Sf. Mir
contracteazd rudenie spiritualã ca si cei dela Botez, si in conse-
cinf5 si aceasta rudenie spirituald dela administrarea S. Mir con-
stitue piedecd de c5s5torie, intocmai ca si cea dela Botez.
Schema acestei piedeci, dupd disciplina 13isericii noastre, este
urmatoarea :1)
Parintii botezatului
A 13 D 1=1 E
ADE 1 gr. I. II
C 13

,-' s...
i
,
CDE B Bzeolfuel - . '
CF 1 gr. IL 1
zalul 1

CiB A 13 ol toerzt:i FA o ---- 0 C Nenstul

,-
F-3 gr. III.
1 II

,
LH
(WI bole- 6.-=',Ar4 Mai nfi
F zalultil 0 ,..-1.) nenului

Cat priveste conditiile cari se cer pentru ca cineva sa poata fi nanas

si sa' contracteze rudenie spirt tuala, acele stint tratate la Botez.

14. Cuscria sau afinitatea.

823. 1. Natura si felurile cuscriei. Cuscria sau afi-
nitatea este legatura moral5 ce se naste intre bArbat si consan-
genii sofiei legitime, indiferent c5 e consumat5 sau nu cAs5toria ;
intre bArbat si consAngenii unei femei cu care a avut impreunare
trupeascd nelegiuit5, si invers ; intre consAngenii barbatului si
consAngenii sofiei legitime si invers ; intre mire (la logodna so-
lemnd) si consârtgenii mireni si invers ;
De aici se vede Ca afinitatea sau cuscria, dup5 disciplina
Bisericii noastre, reault5 din casatoria validd si invalida, din con-
cubinaj, impreunare trupeascd neiertat5, si din logodna so-
lemna. Sofii de cAsAtorie (logodnicii) sau bArbatul si femeia cu
1) I. Gent, Administratia bisericeasca p. 343.

www.dacoromanica.ro
556

care a avut impreunare trupeasca neiertata sunt tulpina din care

rezulta afinitatea.
Se deosebeste prin aceasta disciplina Bisericii noastre de
cea in vigoare in Biserica apusean5. In Bis. apuseana afinitatea
rezulta numai din cAsatorie valida consumata sau neconsumata,
$i din logodna solemnA'). Din cásatoria invalidd consumata sau
neconsumatä $i din concubinaj public, dupd disciplina actuara a
Bisericii apusene, rezultä piedeca onestilolli publice2).
Dupd disciplina Bisericei noastre cuscria este de doua fe-
luri, cuscrie sau afinitate de rdndul tntaiu, $i conscrie, sau
afinitate de rdndul al doilea. Afinitatea de rândul intalu este
legatura morala ce se na$te intre barbat (mire) $i consAngenii
femeii (miresei), $i intre femeie (mireasa) $i consangenii barba-
tului (mirelui). Afinitatea de rândul al doilea este legatura morala
ce se na$te intre consangenii bärbatului $i consangenii femeii
$i invers.
824. 2. Afinitatea de andul intiliu. Afinitatea de ran- .
dul intaiu rezultà din cásatoria valida consumata si neconsumatà,
din logodna solemna $i din impreunarea trupeasca nepermisd
(curvie, preacurvie, casatorie invalida $i concubinaj). Afinitatga
ce rezultA din cAsatoria valida consumata $i neconsumat $i cea
din logodna solemna se deosebe$te in extensiune de cea care re-
zulra din impreunarea trupeasca nepermisa ; aceasta din urma
nimice$te cásaloria numai pana la gradul al patrulea incluziv, iar
cealaltà pAnd la gradul al $eaptelea incluziv. Conc. Prov. 11.g)
spune : »Afinitatea de randul intaiu darama cdsatoria peind la
grade! al $aptelea inchnly, adecd intre barbat $i consangenii
muierii $i intors intre sotie $i consangenii bArbatului«. )-Afinita-
tea ce rezultd din sponsalii solemne (logodna), unde s'ar tinea
acele, daramä casátoria pánO la gradul al apfelea incluziu ; tot
asemenea $i afinitatea din casatoria val.d5, insa neconsumatd< 9.
lar despre cea din impreunare trupeasca neiertata, spune : »Afi-
nitatea din copula neiertata stricd casátoria 00 la gradul al
patrulea incluzivc (§ 17, y.)').

1) Aertnys Damen, 1. C. n 765 ; Capello, I. C. n. 535 si 548.

2) Can. 1078.
3) Conc. Prov. II, 1. c. § 17.
4) Conc. Prov. II, 1. C. § 18.
5) Dupa disciplina Bis. apusene afinitatea nimiceste casatoria in linie
dreapta peste tot ; in linia colateralä 'Ana la gradul al doilea incluziv. (c.
1077, § 1); iar onestitatea publica dAramä casatoria in gradul 1 si 2 linie
dreaptä. (can. 1078).

www.dacoromanica.ro
 557

825. Computarea gradelor afinitalii sau cuscriei de ran-

dul intaiu se face dupd regula urmatoare : ,,In care grad de ru-
denie naturala (consangenitate) este barbatul cu consdngenii
sdi, In acela$1 grad de afinitate este femeia cu consdngenii
bdrbatului ; si invers : fa care grad de rudenie naturala este
femeki cu consdngenii sal, In ace1a0 grad de afinitate este
barbalul cu constingenii femeii".
Ex. : 1. Femeia cu feciorul barbatului (fecior din alta Casa-
torie) este in gradul I. de afinitate, deoarece fiul si fatal sunt in
gradul I. de rudenie naturala ;
2. Femeia cu fratele barbatului este in gradul al II. de afi-
nitate, deoarece acestia sunt in gradul al II. de rudenie naturala ;
3. Femeia cu nepotul adevarat al barbatului este in gradul
al III. de afinitate ;
4. Femeid cu varul primar al barbatului se afla in gradul
al IV. de afinitate ;
5. Femeia cu nepotul mic al barbatului se afld in gradul al
V. de afinitate ;
6. Femeia cu várul secundar al barbatului se afld in gradul
al VI. de afinitate ;
7. Femeia cu fiul varului secundar al barbatului se afla in
gradul al VII. de afinitate.
Si invers :
1. Barbatul este in gr. I. de afinitate cu fata sofiei sale
(fata nascuta din alta casatorie), deoarece fata si mama sunt in
gr. I. de rudenie naturala ;
2. Barbatul cu sora sofiei sale este in gradul al II. de afinitate
pentruca sofia cu sora ei sunt in gradul II. de rudenie naturald ;
3. Barbatul cu nepoata adevarata a soliei este in gradul al
III. de afinitate, deoarece aceasta si sofia sunt in gradul III. de
rudenie naturala ;
4. Barbatul cu verisoara primara a sofiei este in gradul al
IV. de afinitate ;
5. Barbatul cu nepoata mica a sofiei se afla in gradul al
V. de afinitate ;
6. Barbatul cu verisoara secundara a sofie se afla in gra-
dul al VI. de afinitate ;
7. Barbatul cu fiica verisoarei secundare a sofiei se and
in gradul al VII. de afinitate.9
826 Afinitatea din impreunare trupeasca neiertatä se
extinde numai pana la gradul al patrulea. Ex. :
9 1. Genf, 1. C. p. 345.

www.dacoromanica.ro
558

I. BArbatul care a avut impreun5 trupeascä neiertatä cu

mama, nu poate lua in cAsatoria pe fata ei, fiind in gradul I. de
afinitate ;
2. Bärbatul care a avut impreunare trupeascA neiertatà cu
o femeie, nu poate lua in casatorie pe sord ei, fiind in gradul
al II de afinitate.
3. B4rbatu1 care a avut impreunare trupeasca neiertatä cu
o femeie, nu poate lua pe nepoata aceleia, fiind in gradul al III.
de aflnitate.
4. Bdrbatul nu poate lua pe vara primard a femeii cu care
a avut impreunare trupeascd neiertatä, fiind in gr. al IV. de
afinitate.
Schema este urmdtoarea :
Tulpina

E A. a avut impreunare
trupeaz ca cu C., deci nu
poate lua in casatorie pe
13. fiind in gradul al IV.
de afinitate din impreu-
C B nare neiertatai).

A bitrbatul

827. 3. Afinitatea de rilndul al doilea. Afinitatea de

rândul al doilea este legatura morald ce existà intre consdnge-
nil bgrbatului 5i consdngenii femeii. Aceasta afinitate nu re-
zultä 5i din impreunare trupeascá neiertatà. Ex. dacá un bàrbat
a avut impreuna trupeasc6 neiertatá cu o fatd din alta" familie,
fratele lui poate lua itt cäsatorie pe sora aceleia.
Asemenea nu rezulta piedecd de cdsätorie din impreunarea
trupeascA neiertatá sävAr5ita cu rudeniile soliei dupd incheie-
rea cdsatoriei2).
1) I. Gent, I. C. p. 348.
2) Incestuosul in cazul acesta pierde dreptul la debitul conjugal, este
insa dator sa-1 de-a partii nevinovate clack' II cere. (S. Alfons e de pa-
rere ca incestuosul nu pierde dreptul acesta dna a fost in ignorantä in-
vincibila atat cu privire la legea bisericeasca, cat i cu privire la pedeapsa
fixata in lege). Cand se cere dispensa in astfel de cazuri nu se spune nu-
mele respectivului.

www.dacoromanica.ro
 559

Dupa disciplina Bisericii apusene nu existä afinitate de ran-

dul al doilea ca piedeca de casatorie, dupa principiul : »Affinitas
nu parit affinitatem«.
Dupa dispozifille Bisericii noastre, insa, aceasta afinitate, a
colo unde este in uz si nu se poate scoate, constitue piedeca ni-
micitoare pana in gradul al VII. »Afinitatea de randul cel al doi-
lea, adeca intre consangenii barbatului si consangenii muierii,
unde se afla aceasta afinitate, si nu se poate scoate din uz, da-
rama casatoria pAnd la gradul aI saptelea, insa astfel ca nein-
trevenind amestecarea numelor, nu face piedeca daramátoare
nici in gradul al saselea, nici in gradul al saptelea«1).
In I3iserica noastra aproape pretutindeni se afla in uz
aceasta afinitate, si deci totdeauna cand vine cazul trebue sa se
ceara dispensa dela Ordinariat.
828. Gradele afinitalii de randul al doilea se computa
dupa' regula urmatoare : suma gradelor de rudenie nalurald
(consangenitate) din amándoud familiile ne dd gradul afinillilli
de rdndul al doilea. Ex.: Tatal si fiul doresc a lua in casatorie
pe mama si fata ei ; tatal si fiul sunt in gr. I de rudenie natu-
rala, asemenea si mama cu fata ei, deci nu se pot casatori, fiind
in gradul al II. de afinitate de rândul al doilea.
Prin urmare :
1. Tata i Jill, nu pot lua in casatorie : a) pe mama si far&
fiind in gr. al II. de afinitate de rândul al doilea ; b) pe doua
surori, pe bunica si nepoata, fiind gr. al III. af. de rândul al doi-
lea ; c) pe matusa adevärata si nepoata, fiind gradul al IV. de
afinitate de rândul al doilea ; d) pe cloud verisoare primare, fiind
gradul al V. de afinitate de randul al doilea ;
2. Doi frail nu pot lua: a) pe mama si fed fiind gr. al
III.; b) pe doua surori, pe bunica si nepoatd, fiind gradul al IV.;
c) pe matusa adevarata si nepoata, Hind gradul al V. ;
3. Unchiul fi nepolul nu pot lua in casatorie pe bunica si
nepoatd, pe cloud surori, fiind gradul al V. ;
4. Bunicul i nepolul nu pot lua in casatorie : a) pe mama
si fata fiind gr. al III.; b) pe bunica si nepoata, pe doua surori
fiind gradul al IV. ; c) pe matusa adevarata si nepoata, Hind
gradul V.

9 Conc. Prov. 11. 1. c. § 17, (3).

www.dacoromanica.ro
560

Tulpina I. Tulpina II.

SN
A ci ftj

A nu poate lua in casatorie pe C ; si B nu poate lua pe D (doi frail

unul pe mama $i altul pe WA) Hind gr. III de af. randul al doilea.
829. 4. Amestecarea numelor, este atunci când cloud
rude, unul mai in varsta 5i altul mai tartar, ex.: unchiul 5i nepo-
tul, vreau sá ia in casatorie cloud consangene una mai in vrastä,
alta mai tinárá, ex.: mAtu5a 5i nepoata, dar a5a, Ca cel mai li-
nk sa ia pe cea mai bättina", 5i cel mai batran pe cea mai
tinara, ex,: unchiul pe nepoata 5i nepotul pe mätu5a.
De cafe ori obvine cazul amestecdrii numelor afinitatea de
randul al doilea constitue piedeca' nimicitoare pàrfã in gradul al
5aptelea, in caz contrar gradul al 5aselea 5i al saptelea este li-
ber, ramânând piedecd numai pana in gradul al cincelea incluziv.

/\
Ex.:1)
Tulpina I. Tulpina II.

A
/41\
0 Unchiul 0 Matu$a ci E

F
EI
Nepolul Nepoala

Piedeca afinitátii este numai de drept bisericesc 5i perpeta

5i ca atare inceteaza numai prin dispensa. In consecinfa, prin des-
facerea logodnei solemne, prin incetarea legaturii de cAsátorie; cu
moartea unuia dintre soli, 5. a. afinitatea nu inceteaza, ci tot-
deauna trebue cerut dispensa dela Ordinariat.
t) 1. Genf, I. c. p. 346.

www.dacoromanica.ro
 561

15. Rudenia legalg.

830. Rudenia legald este legdturd morala ce rezulta prin
adopfiunea legalá intre adoptant si cel adoptat 5i intre adoptant 5i
rudele adoptatului, intre adoptat i rudele adoptantului.
Prin adoptare infelegem luarea sau primirea unei persoane
straine ca fiu (fiica') sau nepot, intrând acesta in toate dreptu-
rile ce le asigurd legea fiilor 5i nepofilor naturali.
Se nume5te rudenie legal& pentrucd rezultd din legea
pozitivA care statore5te adopfiunea 5i nu din impreunare trupeasca
ca rudenia naturalä, nici din administrarea sacramentelor Bote-
zului 5i a Mirului, ca rudenia spiritualá.
Materia acestei piedeci este luatd din legile civile, puterea
obligatoare o dä insA legile biserice5ti, Biserica canonizAnd di-
spozifiile legilor civile in aceastd materie. Astfel, acolo unde le-
gile civile admit adopfiunea perfectà, ca 5i o piedecä de cdsdtorie,
si legile bisericesti o considerd ca atare, 5i anume unde legile
civile o considerd ca i piedecd impiedecAtoare numai, 5i 13ise-
rica o considerd ca atare, unde e piedecd nimicitoare 5i dupa
disciplina Bisericii este de aceea5i naturd.1)
Dupd disciplina actuald a Bisericii noastre române unite
este piedeca nimicitoare de casatorie numai rudenia legald care
rezultd din adopfiunea perfecló. adecd adopfiunea care este re-
cunoscutd ca atare de legile civile. Prin urmare, acolo unde le-
gile civile nu admit astfel de adopfiune, nu poate fi vorba de
piedecd nimicitoare de cAsâtorie.
Conc. nostru Prov. al II. spune despre aceasta piedecd ur-
mätoarele : »Rudenia legalá, care provine din adopfiune perfecta
&drama cAsatoria in linie dreaptä pând la gradul al patrulea in-
cluziv, anume : intre adoptante 5i cel adoptat, precum i descen-
dentii adoptatului, cari pe timpul adoptiunii au fost sub potestatea
lui ; in linia afinitafii insd intre adoptante i sofia adoptatului, si
intre adoptat 5i sofia adoptantelui ; iar in linia colaterald in gra-
dul prim« (1. c. § 16).
Rudenia legald ca piedeca de casatorie este perpetua in
linie dreaptà, a5a ca 5i dupd desfacerea adopfiunii rámane intre
descendenfi i ascendenti ; nu insa 5i in linia colaterald. E de
notat insä, cä numai acolo se considera perpetua sau vremelnica,
unde 5i legile civile o considera astfel.
Inceteazd aceasta piedeca prin dispensa. Nu e deajuns insa
numai dispensa civila, ci se cere i dispensa dela forul biseri-
1) Codex. can. 1059 §i 1080.

www.dacoromanica.ro 36
562

cesc, nefiind puterea laica competenta In chestiunile de drept

canonic, fiind vorba totodata $i de sacrament')

Articolul VII.
Dispensa dela piedecile de cgsgforie.
1. Chestiuni preliminare.
831. 1°. Notiunea dispense!. Lasand la o parte tra-
tarea $i discutarea dispensei dela piedecile de casätorie $i a con-
validarii casatoriei, a$a precum se obi$nue$te aceasta in trata-
tatele de drept canonic, in cele ce urmeazd noi vom fixa, in li-
niamente generale, principiile de baza $i dispozifiunile biserice$ti
de prima necesitate pentru activitatea pastoralà.
832. 2°. Gruparea piedecilor. Avand in vedere moclul
in care se poate inlatura o piedecd de casátorie, le putem grupa
in felul urrnator : a) piedeci dela cari nu se poole da dispensd
sau nedispensabile: piedecile de drept natural $i divin (vezi la
tratarea piedecilor singuratice), piedeca rudeniei naturale (con-
sangenitaf 0 in linia dreapta, a legaturii $i impotenfa ; 6) piedeci
cari nu admit dispensd, ci inceteaza prin consens : piedeca gre-
$elii (erorii), sila $i frica, condifia pusä, $i rapirea femeii ; c)
piedeci dispensabile, dor dela cari Biserica de obiceiu nu dis-
penseazd : rudenia naturala gr. II. linia colaterala (intre frate
$i sora), piedeca crimei publice, afinitatea sau cuscria gr. I. linie
dreapta ; d) piedeci dela cari cu greu se disuenseazd: votul so-
lemn al castitalii $i Ordul Sacru, deosebirea de cult, casatoria
valida neconsumata, afinitatea de rand. I., grad Il. linia colate-
rald ; crima oculta impreunata cu uciderea de sof ; e) piedeci,
cari inceteaza cu timpul sau prin moartea unuia dintre soli : pie-
deca etalii, inceteaza prin ajungerea la vrasta ceruta, piedeca le-
gaturii, inceteaza prin moartea unuia dintre sofii de casatorie ;
1) celelalte sunt piedeci dela cari se dispenseaza pe motive juste.
2. Facultatea de a dispensa.
833. Referitor la facultatea de a dispensa in materie de
casatorie, Conc. Prov. al II. spune urmatoarele : »piedecile de ca-
salorie bazate pe dispozifiunile dreptului bisericesc, pentru fie-
care caz se inlatura prin dispensa ca$tigata dela autoritatea
bisericeasca competenta.«.
Dela impedimentele daramatoare are dreptul a dispensa nu-
mai Scaunul Apostolic, caruia e rezervat $i dreptul de a dis-
1) Cappello, I. c. p. 327.

www.dacoromanica.ro
 563

pensa dela volul simPlu al cast/101i perpetue, dela whit de a

infra intr'un ordin monastic, i dela piedeca casatoriilor ame-
stecate.1)
S. Scaun apostolic acorda dispense in materie de casatorie
pentru credinciosii Bisericii noastre prin »S. Congregatio pro Ec-
clesia Orientali«, chiar $i in cazul cand numai unul dintre soti
ar fi de nit oriental.2)
»Ordinariatele insä pot dispensa numai in virtutea faculta-
tilor date lor de Scaunul Apostolic.
Episcopii pe baza facultatilor concese lor de Scaunul Apo-
stolic, subversand motive canonice, vor dispensa dela impedi-
mente in intelesul acelor facultatk.8)
Pe baza acestora episcopii pot dispensa dela piedecile impie-
decatoare de casatorie, afara de votul simplu al castitátii per-
petue $i piedeca religiunii mestecate. In caz de necesitate, cand
adeca urgiteazd primeldia mortii, episcopii pot dispensa dela toate
piedecile nimicitoare de casatorie, afara de piedeca Ordului Sacru
(Preolia) $i afinitatea in gr. I. linia dreapta izvorita din impreu-
nare trupeasca legiuita.
Afara de aceste cazuri episcopii, pe baza a$a numitelor fa-
cultati cvincvenale (sau trienale, dupa CO ani se dau), pot dis-
pensa dela diferite piedece de casatorie, atat pentru forul intern
cat $i pentru forul extern, specificate in actele prin cari se dau
acele facultati.
834. Dreptul parohului de a dispensa. In caz cand
urgiteaza primejdia mortii pentru unul dintre miri, $i nu este timp
suficient pentru a recurge la Ordinariat, intocmai ca $i episcopii
$i parohii pot dispensa dela toate piedecile de casatorie dispen-
sabile, gait' de Ordul Sacru $i atinitatea gr. I. linia dreapta iz-
vorita din impreunare trupeasca legiuita.4)
Asemenea $i in cazul, cand se descopere o piedeca de ca-
satorie in momentul cand toate sunt gata pentru cununie $i aceasta
nu se poate amana Vara primejdia probabila a unui mare rau,
parohul poate dispensa dela toate piedecile, afard de cele
cloud amintite, dar numai in cazuri ascunse, $i cand nu se poate
recurge la Ordinariat, sau de loc sau numai cu primejdia di-
vulgarii secretului.
De cate ori se intampla ca parohul sa dispenseze in astfel
9 Conc. Prov. II. I. c. § 40.
2) Can. 257.
3) Conc. Prov. II. 1. c. §§. 40-41.
4) Instr. Col. a Cor. Ep. 1895. I. n. 7 §i 9.

www.dacoromanica.ro 36*
564

de imprejurari va trebui sa raporteze Ordinariatului despre di-

spensa data pentru forul extern 5i sa_ o noteze in matricola cu-
nunafilor.
835. Confesorul sau duhovnicul asemenea poate sa di-
spenze in cazurile amintite, intocmai ca 5i parohul, dar numai
pentru forul intern sacramental. In consecinta aceasta dispensa
nu se noteaza in matricola cununafilor.
De cate ori, confesorul va descoperi in marturisire piedecd
publica de casatorie, va indruma pe penitent la paroh, sau in caz
ca el este 5i parohul sau preotul care va binecuvanta casatoria,
atunci cerand permisiunea penitentului va trata despre aceea
piedeca, in afard de spovedanie nu in calitate de confesor, ci in
calitate de paroh 5i va da dispensd in forul extern').
Dispensa ce s'ar da in forul intern nesacramental dela o
piedeca ascunsg, nu se noteazg in matricula obi5nuita a cunu-
nafilor, ci inteo condica speciala care se pastreazd la Ordinat
inteun scrin secret2). In acest caz chiar 5i daca piedeca va de-
veni mai tarziu publica, nu se cere alta dispensä pentru forul
extern2).
Daca insa dispensa a fost data numai pentru forul intern
sacramental, nu are valoare 5i in forul extern, de aceea cand
piedeca ar veni la lumina, va trebui sg se ceard dispensa pentru
forul extern4).

3. Motive le canonice pentru cari se d6 dispensa.

836. Motivate pentru cari se da dispensa dela piedecile
de casatcrie sunt :
a) canonice, cari sunt admise ca atari prin dispozifiunile
canonice ; r ecanonice, sunt toate celelalte ;
b) principale, (sau cauze motive), cari determing pe superior
sa dea dispensa cerutà ; secundare (sau cauze impulsive), cari
de5i imboldesc pe superior sg dea dispensa, dar singure nu sunt
suficiente ca sa-1 determing la aceasta ;
c) motive onesle, cari nu au caracterul imfamiei sau al de-
lict elor ; infamante, cari se bazeazd pe delictul sau infamia pe-
tenfilor, ex.: legitimarea copiilor, deoarece presupune impreunare
trupeasca nalegiuita ; familiaritatea suspecta, care nu se poate
1) Cappello, 1. c. n. 238. Aertnys-Damen, 1. c. n. 779, 780. can.
1044, 1047.
2) Can. 379.
3) Can. 1047.
4) Conc. Prov. II, 1. c. 44.

www.dacoromanica.ro
 565

intrerupe ; infamia femeii, care ar fi banuita ca ar fi avut rela-

tiuni pacatoase cu o rudd sau cu un afin $. c.
Cat prive$te gravitatea motivelor, nu toate sunt de aceasi
valoare ; pentru piedeci mai grave se cer $i motive mai grave.
In general vorbind insa, cat prive$te obtinerea dispensei, sunt
mai grave $i deci mai decizive motivele infamante, decal cele
oneste.
Motivele mai ponderoase pentru cari se da dispensa dela
piedecile de cdsatorie, sunt fixate in Instructiunile S. Congr. de
Propaganda Fide din 9 Mai 1877. Noi le vom grupa in motive
oneste st infamante.
837. Motive oneste :
a) Inguslimea locului absolutd sau relativa, mai ales pen-
tru femeie, cand adecd femeia ar avea legaturi a$a de extinse
in localitatea respentiva, incat foarte cu greu ar putea sa afle
pe cineva care sa nu-i fie rudenie $i cu care sä se poata marita ;
iar in alta localitate nu vrea sa se märite.
Acest motiv impreunat cu altul poate deveni ca si cauza
motivd de dispensä $i pe seama barbatului.
Se nume$te aceasta ingustime a locului absolutd, cand in
sat nu sunt mai mult de 1500 locuitori ; retatieö cand femeia
afara de cazul dat, nuii aflä altul in aceea$i conditie.
b) Vrasta Thaintata a femeii, asa ca mai tarziu cu greu
poate nadajdui sa afle petitor. Vrasta inaintata se considera vrasta
de 24 ani. Nu se poate invoca acest motiv la femei vaduve.
Acest motiv se considera ca si gray avandu-se in vedere pri-
mejdia ca femeia sa ramana nemaritatd, sau primejdia incontinentei.
La fetele mai tinere nu se poate invoca acest motiv numai
in cazul cand ar fi orfand de tata $i mai vartos de mama sau
de amandoi parintii.
c) Lipsa zestrei corespunzaloare, cand mirele (consangean
sau afin) este aplicat sa se casatoreasca cu ea $i Vara zestre, si
in caz ca li se va denega dispensa nu ar putea avea nadejdea
sa afle alt mire, neavand zestre corespunzatoare.
d) Binele pacii, cand prin cdsatoria proiectata ar inceta
neintelegerile si certurile ivite pentru mostenire ; cand se spe-
reaza cd prin casatoria proiectata ar inceta du$maniile dintre cele
doua familii ; asemenea si in cazul cand mireasa numai prin ca-
satoria proiectata si-ar putea asigura zestrea periclitata.
c) Mizeria vaduvei, care este ingreunata cu multi copii si
prin casátoria proiectata se nadãjdue$te ca orfanii sd-si afle tata
crescator.
www.dacoromanica.ro
866

f) Mediae deosebite, eand cineva sau prin lupte contra

du$manilor Bisericii, sau prin donafiuni fafä de bisericá, sau prin
$tiinta $i virtufile sale si-a astigat deosebite merite fafd de Bi-
sericá.
838. Motive infarnante.
a) Earniliaritalea prea mare i suspectd, precum $i conlo-
cuirea femeii in aceea$i cas5 cu bArbatul, $i aceasta familiari-
tate nu se poate intrerupe. De obiceiu se dá dispensá in acest
car pentru a inlatura infamia $i primejdia proxima de a pAcatui.
b) Impreunarea trupeasa cu o persoanä consangeanä, afina
sau legatä prin altd piedecd de ca'satorie; fnsãrcinarea urmata
de aici $i deci legitimarea copilului.
Acesta este unul dintre cele mai grave motive ; si cu atfit este mai
gray, cu cat din impreunarea trupeascd ar fi urmat si insarcinarea ; de
altcum e deajuns si numai impreunarea trupeascd, care insd trebue sa fie
publica sau notorie, adecd sau divulgatä deja, sau foarte usor de divulgat.
c) Infamia femeii, pentru familiaritatea prea mare cu o rudd
cu care s'ar zice cä ar H avut relafiuni nepermise, de$i bánu-
iala este falsà, dar bunul nume al femeii ar suferi foarte mult
pe urma acestui fapt $i ar fi in primejdia sä rámând nemáritatA,
sau eventual sd se märite cu un bArbat de o condifie socialä ia-
ferioarà, sau ar suferi mari daune.
d) Revalidarea cdsätoriei incheiatà de bund credinp fiind,
dar cu piedecA nimicitoare, dacá ei au incheiat cdsätoria ignorânci
piedeca, $i nu se poate desface WA' mare daunä, mai ales pen-
tru femeie.
Acest motiv se poate invoca numai, cand sotii au fost de bund cre-
dintd, in caz contrar cu greu li se poate da dispensa ; afard de cazut cand
ar avea deja si copii sau ar träi in casatorie civild.
e) Primejdia incheierii -cassatoriei inaintea ministrului aca-
tolic, precum $i priejdia ca'sdloriei cu o persoand acatolia.
In acest caz se dä dispensa pentru a inldtura primejdia
defecliondrii.
b) Primejdia asâtoriei civile, adecd este teama inteme-
iatä cd vor rAmânea numai cu legäturd civilA. Acest motiv se
considerä intre cele mai grave.
g) Primejdia sau Incetarea concubinalului incestuos, când
este teamd ca' vor träi in concubinaj, sau când prin obfinerea
dispensei va inceta concubinajul.
h) Incetarea scandalului gray, cAnd prin dispensa s'ar da
posibilitate sd se asatoreascg cloud persoane ale dror relafiuni
päcdtoase sunt un permanent scandal in fafa celoralalfi cre-
dincio$i.

www.dacoromanica.ro
 567

i) Prhnejdla incolinenfei, and o vdduvd tândrä ar fi in

primejdia sä fie sedus6 prin cineva care ii este rudä.

4. Cererea pentru dispens6.

839. Cererea pentru dispensä se adreseazd dird Ordina-
riat, care dacd are facultate dispenseazd cu facultatea ce o are,
dacd nu, va cere dela S. Scaun.
Cererea trebue sd se facä in numele petentilor si nu a
parohului ;si anume in numele unuia dacd numai acela este
legat prin piedeca in chestiune, sau daca amândoi sunt legati se
face, in numele amândurora.
Desi nu atinge valoarea dispensei imprejurarea cd s'ar cere sau da
oral, toll* este regula generald cä trebue cerutä si data in scris.
Avand in vedere, cd dispense se dd numai pentru motive ponderoase,
cari trebue expuse in cerere, aceasta nu se poatel) face telegrafic sau
telefonic, afard de cazurile extrem de urgente.2)
840. Cererea pentru dispensd trebue sã cuprindd urmd-
toarele date necesare, conforma Instr. S. Congr. de Propag. Fide
9 Mai 1877.
o) Numele i pronumele celui care cere dispensa ;
b) Dieceza de dorniciliu, domiciliul sau quasi-domiciliul ; and
este vorbd de vagabonzi, se aratä locul unde petrec de prezinte.
c) Rellgiunea, 5i elatea petentilor.
d) Eelul piedecii in amánunt, arAtându-se dacd este rude-
nie naturald, afinitate 5cl.
e) Gradul rudeniel nalurale, spiriluale sau afiriitáfii, sau
rudeniei legale.
Este invalidd dispensa dacd in cerere se aratd un grad mai departat
pentru unul superior, ca sä dispenseze mai usor; e validd insä dispensa
când pentru un grad mai departat se area' unul mai apropiat.2)
La piedeca rudeniei sau afinitafii se va anexa si arborele
genealogic sau familiar.
1) Numdrul piedecilor, dacd sunt mai multe, fie chiar si
numai impiedec5toare ; asemenea 51 imprejurarea dacA piedeca
este dupla', sau multiplà.
Decd dintre piedeci una este ascunsä, alta publicd, atunci se fac
cloud cereri deosebite, una pentru piedeca publicd i alta pentru cea ocultä ;
in cererea pentru cea publica nu se aminteste nimic de piedeca ascunsd,
in cea pentru piedeca ascunsa se va aminti ca s'a cerut dispensd si dela
o piedecd publicd ; in cererea pentru piedeca ascunsd nu se aminteste nu-
mete petentilor.
1) Leo XIII, 10 Dec. 1891,
2) Instr. S. Cogr. de Propanda Fide 2 Aug. 1901.
3) Can. 1052.

www.dacoromanica.ro
 568

g) DIferite finprejuröri, ex. dad casatoria este incheiata

deja sau nu ; daca s'a incheiat de buna credinta Hind, sau cu-
noscand piedeca, cu vestiri sau fad vestiri ; eventual casatoria
a fost consumata sau nu.
h) Se vor arata motivele pe baza carora se cere dispensa ;
de regula se vor produce mai multe.
1) Se va arata situatia materiala a petentilor pentru a se
5ti daca sunt in stare sau nu sa plateasca taxele pentru dispensa.
In caz ca petentii sunt din doua dieceze nu este necesar ca sa se
ceara dispensa dela amandoi episcopii, presupunând ca amandoi au facul-
tate speciala de a dispensa, e deajuns daca tlispenseaza si numai unu11).
Daca mirii sunt de diferite rituri (catolici) dispensa se cere dela epi-
scopii ambelor rituri, si ',Ana exista piedeca nimicitoare dupa disciplina
bisericii unuia dintre miri, nu se poate incheia casatoria.
841. Gresala si falsitatea celor cuprinse In ce-
rere poate sa fie in urmatoarele cazuri mai obicinuite :
10. Gre5ala cu prIvire la numele petenfilor nu invalideaza
dispensa data, in caz ca aceasta gre5ala este numai accidentala, a5a
ca u5or se poate constata identitatea persoanei care cere dispensa.
Astfel de eroare accidentala ar fi, de ex.: and s'ar folosi nume
diminutive in locul numelui simplu : Anuta in loc de Ana, Ma-
rioara in loc de Maria, Ghifa in loc de Gheorghe, 5. a.; and
s'ar scrie numai un nume dintre cloud sau mai rnulte ce ar avea
petentul, ex.: Petru, Ion, s'ar scrie numai Petru ; and nu s'ar
scrie pronumele, ci numai cu numele tatalui sau al mamei ex.:
loan al Mariei ; Petru a lui Vasile 5. a.; sau and s'ar schimba
o litera sau o silabd din nume, ex.: Aulel in loc de Aurel. Petu
in loc de Petru 5. c. Trebue evitata cu desavar5ire in cerere
retacerea adevarului (subreptio) 5i expunerea lucrurilor fal5e (ob-
reptio). In specie :
a) Relativ la motivele privitoare la dispensa dela gradele
superloare.:-
cc) daca s'a expus numai una cauza motiva si aceea este falsã, di-
spensa data este invalida, chiar si daca celelalte motive impulsive ar fi
adevarate ;
P) daca dintre mai multe cauze motive aduse macar una este ade-
várata, dispensa este valida ; in consecinta, este validä si atunci cand unica
cauza motiva adusa este adevarata, iar cele impulsive sunt false.
y) retacerea adevarului (nu si afirmarea neadevarului) invalideaza
dispensa data ,,motu proprio" ;2)

1) S. Of. 31 Mart. 1872 ; S. C. de Propag. Fide 19 Sept. 1861 ; Cap-

pello, I. C. n. 271.
2) Can. 45.

www.dacoromanica.ro
 569

8) 0 mica exagerare a motivului nu invalideaid clispensa.

b) Retdcerea adevdrului sau afirmarea neadevdrului in ce-
rerea de dis9ensd dela gradele inferioare nu invalideazd dispensa,
nici chiar in cazul, cand unicul motiv principal adus ar fi fals,')
c) Gre5ala, retdcerea adevdrului sau afirmarea neadevdrului
privitoare la piedecile de cdsdtorie, invalideazd dispensa in ur-
mätoarele cazuri :
ct) dacA se declard o piedecA in locul alteia, ex.: afinitatea in loc de
rudenia naturala ;
p) dacà se declard un grad mai depArtat in locul altuia mai apropiat,
ex.: gr. III, de rudenie naturalA, in locul de gr. II, rudenia naturalA. Nu
invalideaza insA in cazul cAnd s'ar declara invers : un grad mai apropiat
in locul unuia mai indepartat, ex.: gr. II in loc de gr. 111.2)
E valida dispensa in caz cA s'ar retAcea in cerere o altA piedecA de
aceeasi specie cu cea declaratA si in acelasi grad, sau intr'un grad mai
inferior,
d) Nu invalideazd dispensa ascunderea sau declarafia fal5d
privitoare la starea materiald a petenfilor.
Probabil nu invalideazd dispensa, refacerea imprejurdrii cá
unul dintre sofi este eretic, 5. a.$)

5. Forma dispensel.
842. Forma dispensei se poate considera atat cu privire
la taxa ce se impune petenfilor, cat 5i cu privire la modal in
care se dd.
Avand in vedere taxa ce se impune, dispensa se dd : a)
in forma ordinard, cand se prescrie o taxa mare ; b) »in forma
pauperum«, pentru sdraci, cand nu se cere nici o taxd.
Avand in vedere modul in care se dau dispensele, deo-
sebim : a) dispense date in forma gratiosa", cand dispensa-
torul insu5i o dd direct petenfilor, 5i numai ordoneazd episco-
pului, parohului, sau confesorului sd comunice din oficiu celor in-
teresafi dispensa data lor de cdtre Sc. Apostolic sau Episcop ;
b) dispense date tn forma commissoria", cand cel ce di-
spenseazd da altuia sau numai oficiul de a executa dispensa
data deja (»fulminatio«), sau lasd la dispozifia executorului delegat
sd dea sau sd denege dispens a cerutd.
Deosebirea intre aceste cloud forme in care se dd dispensa
este, cd dispensa data »in forma gratiosa< are efect din mo-
1) Can. 1054.
2) Can. 1052.
3) Gaspari, la Cappello I. c. n. 275, 60,

www.dacoromanica.ro
570

mental and se dd ; cea »in forma comissoria« are efect numai

in momentul executarii. Prin urmare, este de mare importantd
sa 5tim in ce forma s'a dat dispensa, pentru ca sa putem judeca
validitatea ei, deoarece la validitatea dispensei se cere, ca moti-
vele sa fie adevarate, sä se verifice in momentul in care se da
dispensa in intelesul ei alevarat. Dna dispensa s'a dat »in forma
comissoria«, 5i motivele expuse in cerere nu se verified in tim-
pul cand se executa dispensa, aceasta nu este valicid ; daca
dispensa se da »in forma gratiosa« motivele expuse in cerere
trebue sa se verifice in momentul cand se da dispensa, adeca,
in momentul cand S. Scaun sau Ordinariatul semneaza rescrip-
tul prin care se cla dispense ; in caz contrar dispensa nu este
valida.
Dispensele referitoare la piedecile ascunse, atat S. Scaun,
cat 5i Ordinariatul, de comun, le dau »in forma comissoria« ; iar
pentru piedecile publice, S. Scaun »in forma comissoria«, Ordi-
nariatele »in forma gratiosa0).
843. Notd, Dispensa pe care o cla S. Scaun de la piedeca casa-
toriei valide, dar ne consumate, precum si permisiunea de-a incheia a doua
casatorie, dupa moartea presupusa a solului legitim, este impreunata tot-
deauna, de si nu se spune aceasta expres, si cu dispensa dela piedeca cri-
mei ce rezulta din adulteriu Impreunat cu promisiunea casatoriei sau cu
atentarea casatoriei ; nu este impreunata insa si cu dispensa dela piedeca
crimei ce rezulta din uciderea de sof, savarsita prin uneltire din partea
amandorora, nu numai a unuia dintre complici2).
844. Clauzele ce se adaug rescriptului prin care
se dil dispensa. Clauzele aceste, unele sunt : a) esentiale,
adecd respectarea lor se tine de validitatea dispensei ; b) pre-
ceptive, cari asemenea sunt obligatorii, dar neobservarea lor nu
atinge validitatea dispensei ; se cer insa pentru liceitatea aceleia.
845. Clauze esentiale sunt :
a) pentou fond extern: I, serval's canonicls praescrIptionlbue
(observand toate dispoziliunile canonice), care se adauge fiecarui rescrip
2, ,s1 vera sunt exposita" (daca cele expuse sunt adevarate), se adauge
la dispensele privitoare la piedecile mai mart ; 3, dummodo nullum scan-
datum intercedat" (intru cat nu intervine vreun scandal), se adauge la
dispensa dela piedeca crimei.
b) pentru forul Inter n: 1, Audita prius sacramental! contesslone,
sau : In sacramental! confessione tantune ; indiferent, daca se cla sau nu
deslegarea. In caz ca penitentul nu este dispus, se poate si amana execu-
tarea dispensei, afara numai de cazul, cand urgiteaza necesitatea ; 2,
dummodo impedlmentum sit occullum" (intru cat piedeca este ascunsa).

1) Cappello, 1. c. n. 280.
2) Can. 1053.

www.dacoromanica.ro
 571

846. Clauze precepitive.

a) Pentru fond extern : pimposila oratoribus solutarl poenitentle
(dându-le penitentilor canon de mantuire), la dispensa pentru piedeca
crimei ; canonul acesta este ori ce faptä build.
b) Pentru fond inter n : 1. Discretioni tuae comittimus, quatenus,si
ita sit". Prin urmare, confesorul trebue sd cerceteze, clack' cele spuse sunt
adevdrate sau nu ; in aceastd chestiune insa este de crezut penitentului, afard
de cazul, când ,contesorul ar cunoa$te contrarul din informatiile primite
afard de scaunul marturisirii ; 2. Sublala occasione peccandi" (inlaturata
fiind ocaziunea de pdcAtui). Aici trebue sä avem in vedere natura ocaziunii
de a päcdtui : este voluntard sau necesard ? dacd este voluntard (libera),
atunci de fapt trebue inlaturatä, dacd este necesard, atunci trebue, cel pu-
tin intentiune serioasd de-a-o schimba din apropiatä in departatd, folosindu-se
de mitloacele potrivite $i recomandate de confesor. 3. injuncla saluteri
poenilentsau, aici se intelege un canon deosebit de cel care se dd in spove-
danie pentru pacatele marturisite. Intreläsarea din partea confesorului sd
dea astfel de canon, precum $i neimplinirea canonului acestuia din partea
penitentului, nu invalideazd dispensa. 4. Millis super his testibus adhl-
bilis aut tilteris dolls, sed praesentlbus, post earum executionem, sub
poena excomunicalionis latae sententiae, per le laceratls (seu combustis)".
Nimicirea acestui rescript trebue facuta sub pacat greu, chiar dacd in el
nu s'ar afla aceastá clauzd. Nu se distruge in cazul, cand dispensa s'a
dat si pentru forul intern si pentru cel extern.
E de notat, cd confesorul poate saii pdstreze o copie pentru ca sd
se instruiascd, numai sd omitd din original tot ce ar putea servi la cunoa-
sterea persoanei careia s'a dat dispensa ;
Excomunicatia sub care este poruncitd distrugerea nu este rezervatd
nimanui (nemini reservata").

6. Executarea dispensei.
847. Privitor la executarea dispensei sunt de notat
.
ur-
mátoarele :
1. Pentru fora! extern:
a) S. Scaun incredinfeazd executarea dispensei Ordinaria-
tului, prin care penitenfil au cerut dispensa, chiar si in cazul
and ei, in timpul executárii aceleia, n'ar mai avea domiciliul in
eparhia respectiva. In acest caz Ordinariatul, cdruia s'a incre-
dinfat executarea va aviza pe Ordinariatul domiciliului actual al
petenfilor.
b) Executorul incredinfat, poate subdelega aceasta demni-
tate, afard de cazul, and subdelegarea ar fi expres oprita, sau
in rescript ar fi designatS persoana, care s'ar putea delega.
Peste tot, dispensele date de cdtrá episcop le poate exe-
cuta vicarul general, si pe timpul vacanfei (»sede vacante«) vi-
carul capitular, afard de cazul, cAnd s'ar dispune expres altcum,
www.dacoromanica.ro
572

c) In caz Ca s'ar fi dat dispensä dubla : una pentru forul

extern si alta pentru forul intern, mai intai se va executa cea
pentru forul extern si dupa aceea, cea pentru forul intern').
d) Executorul trebue sa fie in posesiunea rescriptului cu
dispensa in momentul executarii aceleia, si aceasta sub pedeapsa
nulitatii dispensei, chiar i in cazul, cand ar fi avut cunostinfa
sigura (prin scrisoare, telefon, telegraf, etc.) despre dispensa
data, afara de cazul, cand ar fi incunostinfat despre aceasta di-
rect dela S. Scaun.
Prin urmare, in caz ca dispensa a fost executata inainte
de a fi primit rescriptul original, dupd primirea acestuia va tre-
bui sa execute din nou dispensa.
e) Executorul trebue sa grijeasca ca sá implineasca thate
clauzele din rescript, in special cele cari se cer la validitatea
dispensei. Ca nu cumva sa greseasca, nestiind cari sunt esenfiale
cari nu, mai bine este sa le implineasca cum se cuvine pe
toate ; in dubiu, executarea dispensei se considera de valida2).
j) Executorul trebue sa cerceteze, daca motivele expuse in
cerere sunt adevarate sau nu. Dispensa este valida si daca
aceasta investigalie asupra adevaratkii celor cuprinse in cerere
nu s'ar face, numai sa fie de fapt adevarate.
Investigafiunea aceasta se poate face in diferite forme (prin
dovezi autentice, martori, examinarea extrasacramentala a pe-
tenfilor); episcopul poate chiar sa delege pe paroh (sau alt preot)
sa indeplineasca aceasta.
Nu este nevoie de o noua investigalie in cazul, cand exe-
cutorul si-a castigat deja mai inainte informafiuni sigure si exacte
asupra. cererii in chestiune.
g) Executarea dispensei in foruf extern se face in scris,
mentionanduse si facultatea apostolica. In caz de necesitate se
poate face si oral, ori chiar prin telefon 5i telegraf, ex.: pe-
lenlii se pot cununaa.
Rescrisul prin care se da dispensa se patreaza in arhi-
vul diecezan, notandu-se pe el si executarea ( >fultninatio< ).
Decretul prin care s'a facut executarea ('fulminatio ) se
pastreaza in arhivul parohial.
9 E de notat insd c mentiunea din unele rescripte : .in u'roque
foro obsoluae, nu se interpreteazd in senzul, cd trebue sa se dea dispensd
atat in forul extern, cat si intern, ci Ca e de ajuns o singurd dispensa in
forul extern, care are valoare gi pntru fond intern. (S. Poenit. 27 Apri-
lie 1886 ad. IV).
2) Cappello, I. C. n. 268.

www.dacoromanica.ro
 573

848. 2. Pentru fordl intern:

o) Executorul dispenselar pentru forul intern poate H ori-
care confesor aprobat de catra Ordinariat $i ales de catra pe-
tenfi. Aceasta aprobare se cere la validitatea dispensei, afara de
cazul, cand urgiteaza primejdia morfii, cand precum poate asculta
marturisirea 5i deslega dela toate päcatele ori care preot chiar
5i neaprobat, tocmai a5a poate 5i executa dispensa.
In cat priveste preotul excomunicat sau sub interdict, vali-
ditatea dispensei atarna dela imprejurarea cä oare are jurisdic-
fiune, sau este despoiat de ea ; in cazul intai, dispensa este va-
lida (5i licità sau ilicità) dupa cum poate sa asculte 5i marturisi-
rile, in cazul al doilea dispensa este invalida, deoarece nu poate
sa asculte nici márturisirea in mod valid.
b) Executarea dispensei in forul intern o poate face numai
acela, caruia i s'a incredinfat 5i pe care I-a ales petentul, deci
fait invoirea penitentului, confesorul nu poate delega pe altul sa
execute in forul intern dispensa incredinfata lui spre executare.
Motivul este obliggiunea secretului.
c) Executarea dispensei in forul intern se face oral, in caz
de necesitate bine motivata se poate face 5i in scris. Se poate
face atat in marturisire, cat 5i afara de marturisire, in caz ca
nu se prescrie expres marturisirea.1)
d) In caz ca numai una parte este legata prin piedeca,
atunci se dispenseaza numai aceasta ; in caz cd amandoua (bar-
batul $i femeia), atunci amandoi trebue &á se marturiseasca, sa
li se dea canon 5i dispensa, fie prin acela5i confesor, fie prin
altul ; deoarece rescriptul cu dispensa se poata transmite $i altui
confesor. Nu se poate transmite rescriptul cu dispensa altui cori-
fesor in cazul, cand acela este adresat unui determinat confesor.
Cu toate acestea, dispensa este validd 5i daca s'a executat numai
fafa de unul dintre miri.
e) In caz ca dupd executarea dispensei, petenfii renunfd la
incheierea casatoriei, iar dupa un timp indelungat iara5i se intorc
la planul de mai inainte, nu mai este nevoie de o noua dispensa,
deoarece, dispensafi odata, ei raman liberi pentru totdeauna.
7. Legifimarea copiilor prin dispensa datA dela piede-
cile nimicitoare de cAslitorie.
849. Prin dispensa data dela piedeca nimicitoare de ca-
-satorie se legitimeaza 5i copiii nascuti, sau 5i numai zamislifi,
inainte de primirea dispensei, afara de cei nascufi din impreunare
1) Can. 202 § 2.

www.dacoromanica.ro
574

adultera sau sacrilega1). Legitimarea se intamplä In momentul

executarii dispensei. Aceasta legitimare se intampla si in cazul,
and nu s'a cerut sau nu s'a menfionat in rescriptul cu dispensa.
Asemenea, se intampla atat prin dispensa data de S. Scaun, cat
5i de catra Ordinariat, sau de catra paroh (in primejdia morfii),
sau de catra alt cineva, care are facultatea prin indult general
(perpetuu, vremelnic, sau asupra unui anumit numar de cazuri);
nu Insa si and cineva dispenseaza pe baza unui rescris pentru
caz particular (»in causu particulari«), pentru o anumità per-
soana, sau cateva persoane, ex.: Cand parohul ar avea facultatea
de a dispensa dela piedeca nimicitoare in forul intern, nu are
totodata si facultatea de a legitima copiii. In rescriptul acela par-
ticular trebue sa se menfioneze expres legitimarea copiiilor.
Aceasta legitimare se deosebeste de cea prin casNoria sUbsec-
yenta, prin care se legitimeaza numai copiii naturali, adeca ai
caror parinfi, in timpul concepfiei, au fost capabili sa incheie
Intre ei casatorie valida.

Articolul VIII.
Convalidarea cgsgtoriei si sanarea in riidiicing.
1. Principii generale.
850. Se poate intampla de multe ori ca o casatorie, care
la aparenta se pare valida, sa fie nula dela inceput.
Invalidd poate sa fie o casatorie, sau : a) pentru o piedeca
nimiciloare, acarei existenfd se descopere dupa incheierea Casa-
toriei : sau b) din lipsa consimiimántului.
1. De cafe ori se va intampla ca preotul sau confesorul sa
descopere nulitatea unei astfel de casatorii, va cauta Inainte de
toate, sa constate urmatoarele : .

a) Oare amandoua parfile au cunostinfa despre invaliditatea

casätoriei lor, sau numai una, sau nici una ; b) oare piedeca este
publica sau ascunsa ; c) oare este dispensabila sau nu ; d) oare
sofii de casatorie traiesc in buna infelegere ; e) oare au copii
din aceasta casatorie ?
851.. 2. In cat priveste procedura de urmat, se pot fixa
urmatoarele :
a) Daca invaliditatea casatoriei este publica, parohul trebue
sa incerce despdrfirea sofilor, daca aceasta este cu putinfa, si sa
ceara dispensä dela Ordinariat, in caz ca piedeca este dispensa-
1) Codex. Can. 1051.

www.dacoromanica.ro
 575

bila. Daca piedeca este dintre acele, dela cari nu se poate di-
spensa, atunci se va cere desfacerea casatoriei pe cale judeca-
toreasca bisericeasca.
b) In caz ca nulitatea casâtoriei este ascunsa, se va cauta
daca invaliditatea este cunoscuta de amandoi sofii, sau numai de
unul, sau eventual, nici unul nu are stire de ea. Daca amandoi
cunosc invaliditatea casatoriei, atunci trebue desparfili, macar
dela pat, si sa se ceara numai decal dispensä ; in caz ca piedeca
ar fi dintre acele, dela cari nu se poate dispensa, sa ceara in-
drumafiuni dela Ordinariat.
Dad numai una parte cunoaste nulitatea casatoriei, aceasta
o va destainui si celeialalte, presupunand ca se poate fara mare
primejdie, apoi, se vor desparli dela pat macar, si, fait amanare,
se va cere dispensà. Dar foarte rar se intampla ca destainuirea
nulitäfii casatoriei sa se poata face fara primejdie, in care caz
aceasta se va omite si se va cere sanarea tn McMcind.
Daca nici unul nu are cunostinfa de nulitatea casatoriei,
si nici destainui nu li se poate, fard mare primejdie, se vor lasa
in buna credinfa si se va cere sanarea in Ili:Facia

2. Convalidarea cgsgforiei.
852. Convalidarea casátoriei consista in a ceea, ca o Ca-
satorie incheiata in mod invalid se valideaza prin suplinirea de-
fectului sau inlaturarea piedecii, care anula valoarea casatoriei.
Convalidarea este de douà feluri : conualidare simpM si
sanare la raddcind. Pentru o mai mare claritate le vom trata
pe amandoua separat.
Prin simpla convalidare se valideaza casatoria invalida pentru
existenfa unei piedeci nimicitoare, si anume, se face prin dis-
pensa impreunata cu innoirea consimfimantului, in cazul ca nu-
litatea casatoriei este efectul unei piedeci nimicitoare dispensa-
bile ; si prin simpla innoire a consimfimantului, dacd a fost in-
valida casatoria din lipsa consimfimantului.
853. 1. In cat priveste cazul cand invaliditatea este
efectul unei piedeci nimicitoare, pentru convalidare se cere : a)
tncelarea (daca e de aceea natura) sau dispensa piedecii ; b) 5i
tnnoirea consimtirndntului, barem din partea sofului care are Cu-
nostinta de piedeca existentà.
Cu privire la innoirea consimfimantului, e de notat, ca :
a) Daca piedeca a fost publicd, atunci ambele parfi trebue
www.dacoromanica.ro
576

s5 innoiasca consilimantul inaintea parohului lor propriu 5i alor

doi martori ; 1)
b) Dacd piedeca a fost ascunsa 5i dispensa s'a dat pentru
forul intern 5i ambele Orli au cunostinfa de existenfa piedecii,
este deajuns ca ambele parfi sa innoiasc5 consimfimantul intre
ele, fail paroh 5i fard martori.2)
In caz CA numai una parte 5tie de existenfa piedecii ascunse,
aceasta singur5 trebue sá innoiasca consimlimantul in particular
5i in secret, presupunand bine infeles cd ceealalta parte
stdrue5te Inca in consimlimantul vechiu.
Pe langd aceste e de notat, c5 consimlimantul acesta nou
trebue sa fie un nou act de voinfá cu privire la incheierea CA-
sa toriei, despre care s'a constatat Ca' a fost invaliciá dela inceput.
854 2. In cazul, cand cásatoria este invalid5 din lipsa
consimfirneintalui, pentru convalidare se cere :
a) Partea care n'a consimfit &á-5i de-a consimfimantul in
timpul cat dureazA consimfimantul prestat de calrá celalalt sof.
Aceasta poruncd la valoarea contractelor, intre cari este 5i
cas5toria, nu cere coexistenfa fizicd a consimfimantului, ci ajunge
5i numai morald, cum este cazul, cand unul se produce sub
durata celuialalt.
Dureazd consimlimantul unei parli Oita ce nu este revocat ; ca nu
este revocat se vede din imprejurarea cd o considera si trateaza pe cea-
laird parte ca si pe soful (sofia) salt credincios. In consecinfa, pentru ca
sä fie considerat ca si revocat, nu este deajuns numai o presupunere in-
terpretativä sau habituald, cd daca ar amoaste piedeca nu si-ar mai da
consimfimantul, ci se cere semn sigur, sau fapte concludente3).
b) In cazul, cand ambele parfi n'au consimfit atunci ambele
Orli trebue saii dea consimfimant nou, deoarece numai a5a poate
sá existe intre ei contract adevärat.
Consirnfitnântul nou se poate exprima prin vorbe, cu graiu viu, prin
semne sau fapte concludente, ex.: conviefuire pasnicd in aceeasi casd si la
aceeasi masd, impreunare trupeasca ; adecd semne si fapte prin cari sd se
manifeste consimlimantul cu privire la cdsatoria actuala.
Dacd lipsa consimfimAntului a fost numai internd, e deajuns dacd
partea care n'a consimfit isi innoieste consimfimantul in sine ; iar dacd a
fost externd, este necesar ca si innoirea consimfimântului sd fie manifestatä
in formd externd precisa.
Efeclul conualiddrii este, ca prin inläturarea piedecii, sau
suplinirea defectului, cds5toria incepe a fi validà din momentul
convalid5rii () ex nuncc), adec5 pentru viitor.
1) Conc. Prov. U. 1. C. § 46.
2) Conc. Prov. II. 1. C. § 46.
3) Aertnys-Damen, I. c. n. 944.

www.dacoromanica.ro
 577

3. Sanarea In 'lacing.
855. Sanarea casatoriei in radacind nu este altceva, de-
cal convalidarea casátoriei incheiate in mod invalid, dar o con-
validare, care, pe ranga" inlaturarea piedecii prin dispensa, cu-
prinde 5i dispensa dela obligatiunea, impusd prin lege, de a rein-
noi consitntimântul, prin ce casatoria devine valida dela momen-
tul, când se da aceasta dispensa (»ex nunc«) 5i se redau Casa-
toriei efectele canonice pe cari le-ar avea dela inceput (»ex tunc< ),
adecd din momentul, Cand s'a incheiat, declarându-se legitimi
copiii cari s'ar fi nascut din aceea casätorie, ca 5i cum s'ar fi
náscut din o casalorie validd dela inceput1).
Se nume5te aceasta convalidare a casatoriei : sanare fa
raddcind, deoarece se extinde 'Ana la inceputul, la rklacina
casatoriei, rea5elandu-o in aceea stare in care ar fi fost daca
nu ar fi existat piedeca nimicitoare.
856. Din aceste se vede, ca efectele sanarii in radácina
a ca's Atoriei sunt :
0) Convalidarea casaloriei din clipa in care se da dispensa
dela piedeca de Casatorie ; 5i nu se cere ca aceea sa' fie accep-
tata de vreuna dintre Orli, afara de cazul, când in clauzele
rescriptului papal s'ar dispune altfel.
b) Dispensa dela obligamentul de a reinnoi consimtimântul,
care dispensd se poate da chiar 5i in cazul, când sau una nu-
mai, sau arnalidoud partile n'ar avea nici o cuno5tinta despre
aceasta.
c) Legitimarea copiilor, cari s'ar fi nascut din aceea casa-
torie, ca 5i cum s'ar fi ngcut din o cäsatorie valida dela Inceput.
857. Principii:
le. Se pot sana in radacind toate acele casAtorii, cari pen-
tru o piedeca nimicitoare de drept bisericesc sunt invalide, pre-
supunând ca consimtimântul dat la inceput dureazá Inca 5i n'a
fost revocat.
2°. Casatoriile, cari sunt invalide pentru existenta unei pie-
deci nimicitoare de drept natural sau divin, nu pot fi sanate in
rAdácina, decal din momentul când ar inceta aceea piedeca. In
acel moment consimtimantul celor cloud párti (presupunând cã a
fost adevdrat dela inceput 5i n'a fost revocat) rànfane consimti-
mânt, care este deajuns la incheierea casaloriei 5i a cdrui rein-
noire se cere numai pe baza legii biserice5ti; iar Papa poate sa
dispenseze in cele biserice5ti.
1) Codex. can. 1138, § 1.

37
www.dacoromanica.ro
578

3°. Nu se poate sana in rädacina casatoria in cazul, and

a lipsit dela inceput consittimantul, sau a fost revocat mai tar-
ziu, fie din partea uneia, fie din partea ambelor pärfi, afara de
cazul, cand, lipsind dela inceput acest consimfimant, mai tarziu
si-ar fi dat consimfimantul. In acest ultim caz se poate sana
casatoria dela momentul in care si-au dat consimlimantul.
Motivul pentru care nu se poate sana in radacina o casa-
torie daca lipseste consimlimantul sofilor, este ca la casatorie, ca
si la orice contract, se cere, de esenfa, consimf imantul reciproc.
40 . Sanarea casatoriei in radacina o poate face numai Sf.
Parinte.
5°. Se poate cere sanarea sau de catra insisi presupusii
sofi de casatorie, sau de unul dintre ei, sau chiar si de catra o
terfa persoana.
6°. In cererea pentru sanarea casátoriei in raclacina trebue
sa se specifice toate imprejurarile cazului, in specie, sa se pre-
cizeze : daca a existat consimfimantul solilor dela inceput si nu
a lost revocat, daca traiesc in buna credinfa, si motivul pentru
ce se cere sanarea in radacina.
7°. Fulminarea, cum se spune, nu este totdeauna absolut
necesara, deoarece, in cazul cand nulitatea casátoriei nu se poate
destainui partilor, fail primeidia unui rau mare, sau fara scan-
dal, aceasta se poate si chiar trebue sa se omita.
8°. Executorul trebue sa observe implinirea tuturor clauze-
lor cuprinse in rescriptul papal.
9°. Daca sanarea casatoriei in radacina s'a facut pentru
forul extern, atunci aceasta se va nota in matricula cununafilor
din parohie, precum si in matricula botezafilor, pentru legiti-
marea copiilor. Notarea se poate face inscriind de nou casatoria
si aratand casatoria veche in rubrica observafiunilor ; dar tnai
potrivit este, daca prima a fost incheiatä dupa toate formele bi-
sericesti, sa se noteze la aceasta, in rubrica observafiunilor, sa-
narea intamplata.
In caz ca sanarea s'a facut in forul intern extrasacramen-
tal, se va nota in condica secretä a Ordinariatului, iar daca s'a
dat in forul intern sacramental, nu se va nota nicairil.
Dad sanarea sau convalidarea s'a facut in alta parohie,
aceasta se va comunica si parohului unde s'a incheiat casatoria
invalida, pentru ca si el sa noteze convalidarea sau sanarea in
matricula cununatilor si eventual a botezatilor2).
1) Cappello, 1. c. n. 856.
2) Conc. Prov. II. 1. c. § 46.

www.dacoromanica.ro
 579

Articolul IX.
DivorfuL
1. Natura divortului.
858. Divorful, in infeles canonic, este desparlirea sofi-
lor de casatorie sau dela viafa conjugala, adeca dela pat (a toro
et copula conjugali) ; sau dela locuirea impreuna, adeca dela
masá (a mensa) ; sau dela toate aceste deodata (a toro et mensa).
Desparfirea dela pat $i masa poate sa fie numai pe un timp
.oarecare, sau vremelnicö si poate sa fie pentru totdeauna, sau
,perpetud. In amandoua cazurile, insa, kgeitura cdsötoriei rd
mdne neatinsd, deoarece cAsätoria valicla $i consumata intre
cre$tini este indisolubila pan5 la moarte. Prin urmare, in tot
limpul cat traiesc desparfifi, sofii de casatorie sunt obligafi in
con$ffinfa sali pastreze credinfa conjugala.
Desparfirea dela pat si masa se poate face numai in cazu-
Tile prevazute in legile biserice$ti $i in forma prescrisa de
Biserica.9
2. Despartirea vremelnicii.
859. Desparfirea vremelnica, adeca pe un timp oare
care dela pat si masa, se permite in cazul, and viafa conjugala
nu s'ar putea continua Vara primejduirea mantuirii sufletului, fait
primejduirea viefii sau a sanatafii2).
Despärfirea vremelnica dela pat $i masa' se face prin in-
fervenfia autoritatii biserice$ti, sau $i cu dela sine putere atunci,
and motivele sunt juste $i nu este timp pentru a recurge la
Ordinariat.
860. Molivele despeirlirii oremelnice dela pat si masa
sunt urmatoarele :
1. Dac5 unul dintre sofi a cazut in erezie $i mai vartos,
and a apostat dela credinfa dupa incheierea casatoriei, presu-
punand, cá ar primejdui viafa sufleteasca a celuialalt sof sau a
copiilor, se poate recurge la desparfirea dela pat $i masa, dupà
indemnul Sf. Apostol Pavel catra Tit : »De omul eretic, dupa in-
taia $i a doua mustrare, te f ereste«3).
2. Dac5 soful duce o viafa de criminal $i ru$inoasa, desfranata.
3. Daca conviefuirea este plina de primejdii suflete$ti, ca
,) Conc. Prov. 11, I. c. § 83.
2) Conc. Prov. II, 1. c. § 85.
3) Tit, 3, 10.

www.dacoromanica.ro 37*
580

de ex.: in cazul, cAnd bárbatul ar indemna sau ar constrOnge

sofia la pAcat de moarte 5i, cu toate admonierile, nu ar renunfa la
planurile sale diabolice. In acest caz mAntuirea sufletului este
mai pe sus decdt viala conjugala, deci, trebue chiar sä se de-
sparta, dupd cuvintele S. Scripturi : ,,De te smin1e0e ochiut
tdu, scoate-I 0-1 lapckld dela tine."9
Prin urmare, poate divorla femeia al carei barbat aduce in familie
indivizi cari o provoaca la pacat ; daca barbatul, impotriva vointei ei, vrea
sä comita cu ea pacatul sodomiei.
4. Dacd viafa conjugald este o continua primejdie pentru
sanatatea trupului, 5i altcum nu se poate apdra, de ex.: daca
soful este furibund 5i in aceastä stare este ameninfatd viafa so-
fiei, sau cAnd soful este un befiv furibund a5a, Ca viafa soie
este in continua primejdie, este permis sA se despartä pe un
timpt oarecare.
5. l3rutalilatea sofului este motiv de despdrfire, ex.: and.
barbatul ure5te de moarte sofia sa, o .ameninfd cu moarte 5i
cautd prilejuri sA-i vateme sau sa-i sdruncine sdndtatea trupeascd.
Femeia este sof ia bArbatului 5i nu sclava lui.
13ataia ce ar suferi-o femeia dela barbat Inca este motiv de despar--
tire vremelnica, in cazul, and ar fi bataie grava i repetita, nu insa, cancl
s'a intamplat nnmai vreodata. De altcum, gravitatea bataii se tudeca dupa
efectele ei i dupa gradul de sensibilitate sufleteasca a femeii. 0 femeie
culla sufere mai cu greu duritatea unui parbat, decal o femeie din popor..
6. Nu rare ori este motiv de desparfire vremelnica 5i con-
viefuirea supOrAtoare, nelini5tità, care este un izvor nesecat de
certuri 5i neinfelegeri.
3. Despgrtirea perpetug.
861. Desparfirea perpetuA dela pat 5i masa se poate
face pentru adulteriul unuia dinpre sofii de casAtorie,2) dupd cu-
vintele MAntuitorului : Tot cel ce-0 va ldsa muierea sa, afar&
de cuval de curvie, o face pe ea sd precurveascd, i cel ce
va laa pe cea Idsatd, preacuroWe'.9
862. Pentru ca adulteriul sä fie motiv just de divorf, se
cer urmätoarele condifiuni :
1. Adulteriul sä fie consumat prin impreunarea trupeasca
perfecta, ceea ce, de altcum, se presupune.
2. SA fie formai, adecd prin consimfirea complicelui, pentrucA
cel material numai, de ex. : and femeia a cedat numai sub pre-
1) Mat. 18, 9.
2) Conc. Prov. II, I. c. § 84.
3) Mat. 5, 32 si 19, 9.

www.dacoromanica.ro
 581

siunea forfei (violul), nu este atat de desonorant pentru soful

nevinovat. Nu scuza dela vina frica, cand adeca femeia consimte
-din frica.
3. Adulteriul sa fie sigur, deajuns fiind o certitudine
moralä.
4. Sodomia 5i bestialitatea Inca se considera intre formele
cele mai abjecte ale adulteriului, care este impreunarea barba-
tului sau a femeii cu trupul altuia in gall de casátorie, indi-
f erent, daca acel altcineva este om sau animal.')
Nu exista dreptul la desparfire perpetua dela pat 5i masa,
in urmätoarele cazuri :
a) Cand celalalt sof ar fi aprobat adulteriul, sau el ar fi
scauza adulteriului.2) Nu se presupune consimfimantul, sau apro-
barea adulteriului in cazul, cand de ex. : barbatul, din prudenfa,
se preface ca nu 5tie de adulteriul sofiei, deoarece nu-1 poate
impiedeca fara prea mare incomodare, fara sa urmeze un rau
foarte mare.
b) Cand 5i celalalt sof este vinovat de adulteriu, indiferent
Ca unul a comis adulteriu mai de multeori, sau numai odata ;
,ca fapta lui este publica sau ascunsä.
c) Cand soful nevinovat, expres sau tacit, iarta vina celui
vinovat4).
863. Chestiune : Este obligat bdrbatul sd se despartö de solle
pentru adullerlu?
I. In mod absolut vorbind, nu este obligat, deoarece Mantuitorul a
'aerials numai divortul, dar nu I-a poruneit.
Poate, insa, sa fie obligat in urmatoarele cazuri :
o) Pentru indreptarea femeii in cazul, cand ea ar fi atat de stapa-
mita de pacatul acesta, in cat nici un alt mijloc de indreptare nu mai
exista, decat despartirea. In caz a s'ar afla alte milloace de indreptare,
nu este obligat sa o dimita, de ex.: amenintari, dogene s. a. sau cand pe
urma despartirii s'ar ivi alte rele mai mari, de ex.: primejdia incontinentei
pentru sine, certuri cu rudele femeii, primejdia pentru femeie Ca se va
scufunda cu totul in noroiul desfraului s. a.
b) Asemenea, este obligat sä se desparta pentru evitarea scandalu-
lui, in cazul, cand adulteriul ar fi notoriu si lumea ar crede, ca sotul aproba
sau chiar incurajeaza pacatul femeii. Nu ar fi obligat atunci, and ar putea
sa arate in public desaprobarea purtarii pacatoase a sotiei (ex. prin pe-
depsirea sau certarea ei), prin ce scandalul s'ar inlatura.
1) Aertnys-Damen, I. C. n. 931.
2) Conc. Prov. II. I. C. § 84.
3) Conc. Prov. II. I. C.
4) Conc. Prov. I. c.

www.dacoromanica.ro
582

4. Efectele divortului.
864. 1°. Soful nevinovat poate sd intre inteun ordin cd-
lugdresc sau sd se hirotoneascd, chiar si far& invoirea parfii
adultere, presupunand, a desparfirea s'a produs pe baza sentin-
fei forului bisericesc, sau adulteriul este public.
Si partea adulferd poate SA' facd aceasta pe baza dispensei.
dela Sf. Pdrinte bine infeles, in cazul cd cea nevinovatd s'a:
alugdrit deja ; sau in cazul, and partea nevinovatd, la repefi-
tele rugdminte ale pdrfii adultere, a refuzat impdcarea.
20. Educafiunea copiilor se va face dupd cum va dispune-
Ordinariatul ; de obiceiu cresterea copiilor se face pe cheltuiala
comund a sofilor.
Solii despárfifi pot ori and sd reinceapd conviefuirea, far&
nici o inter venfie din partea judeatoriei. In caz, a iardsi au in-
ceput viafa conjugald, parohul este obligat sd raporteze aceasta
Tribunalului matrimonial. Dacd dupd aceasta s'ar ivi iardsi ne-
infelegeri intre ei, nu se pot despárfi, ci va trebui o noud sen-
tinfd de divorf pronuntatd de aträ Tribunalul matrimonial.

5. Procedura In caz de divort.

865. Inaite de toate, sof ul care vrea sd se despartd, se
va adresa parohului. Acesta ii va cita pe amandoi sofii de cd-
sátorie 5i va incerca cu toate mijloacele sa-i induplece pe ceil
rdsvratifi sd se impace.
In caz ca impdciuirea nu succede, o va continua in curs
de 8 zile, citandu-i a 2-a 5i a 3-a ord. A treia citafie sau incer-
care de impaciuire se poate omite in cazul, and parohul se va
convinge a nu este nici o nddejde de impdcare, sau cd este cu.
neputinfd continuarea viefii conjugale, fdrd mare primejdie su-
fleteasa sau trupeascd pentru partea nevinovatd.
Despre incerarile de impaciuire se va dresa un proces
verbal, care, apoi, impreund cu cererea pdrfii care cere divorful,.
se va inainta Tribunalului matrimonial. In comitivá parohul va
ardta intru cat aflä de intemeiate motivele acliunii introdusd de
alit soful respectiv ; asemenea, in cazul a a omis a 3-a incer-
care de impAciuire, o va motiva si aceasta.
E de notat, cd in cazul and actorul nu dd cerere scrisd,
ci verbald, aceasta se va cuprinde in procesul verbal, care va
servi, apoi, si de acfiune.
Tribunalul matrimonial, dupd primirea procesului verbal,.
dacd va afla de cuviinfd va ordona investigafiunea preli-

www.dacoromanica.ro
 583

minara, delegand un comisar 5i un notar. Comisarul acesta va

incerca de nou sa impace pe sofii Invrajbili, ascultand 51 mar-
torii, pe cari, daca va fi nevoie, ii va confrunta atat cu sof ii de
casatorie, cat si intre ei. Atm sofii de casatorie, cat si martorii
vor fi ascultafi unul ate unul ; iar sofii de casatorie, dupa ascul-
tarea individuala, se vor confrunta.
Procesul verbal al acestei investiggiuni preliminare, im-
preuna cu toate actele, se va Inainta Tribunalului matrimonial
pentru a proceda mai departe in chestiune. In caz, ca motivele
invocate sunt pe deplin dovedite prin investigaliunea preliminard,
cea probatorie va fi superflua').
866. Nota. Avandu-se in vedere nenumaratele rele ce rezulta pe
urma divorjului, atat pentru binele sufletesc, cat si material al sofilor de
casatorie, al copiilor si peste tot al familiei, parohul se va stradui din toate
puterile $i cu toate mijloacele sa previna aceste nenorociri din familiile
cre$tine si sa impace pe cei invrajbiji prin uneltirile celui rau.
Mijlocul cel mai puternic pentru impiedecarea divorjurilor este in-
strucjia religioasa a credincio$ilor, in specie asupra datoriilor reciproce ale
solilor de casatorie, asupra scopului casatoriei, asupra grijii cu care trebue
saii aleaga cineva sojul de casatorie, asupra datoriei parinjilor de a su-
praveghia $i a lumina pe copiii lor, cand vreau saii aleaga soful sau sopa.
Nu rare ori se intfimpla, ca unii soti de casatorie sa se desparta cu
dela sine putere, fara nici o intervenjie a autoritalii biserice$ti. In astfel
de cazuri parohul va fi cu multa bagare de seama. Pentru aceea, nu va
denega Sf. Taine sojiei despre care $tie toata lumea, ca pe nedreptul a
fost alungata de barbatul ei ; nu-1 va admite insa pe barbat la Sf. Taine,
!Ana ce nu va relua viala conjugala.
Asemenea, nu va respinge nici pe acela care pentru adulteriu noto-
riu s'a clesparlit de sojia sa ; dar va denega Sf. Taine celui vinovat, OTIS.
ce va repara nedreptatea facuta sojului (sojiei) nevinovat si va inlatura
scandalu12).
Articolul X
Desfacerea casatoriei.
1. Procesele vinculare.
867. Vorbind de desfacerea casatoriei, aici nu Infelegent
desfacerea legaturii ce rezulta intre soli din casatoria crestind
valida si consumata, deoarece aceasta nu se poate desface si nu
inceteaza decal cu moartea unuia dintre solii de casotorie. Infe-
legem, insa, declararea nulildfil casatoriei incheiate existand intre
soli o piedeca nimicitoare de casatorie.
Desbaterea si judecarea proceselor prin cari se declara
9 In instruirea si judecarea acestor cauze se va proceda conform
Instrucjiunii Rauscheriane prevazuta in Conc. Prov. II. t. 4, C. 6. § 86.
2) Aertnys-Damen, I. C. n. 938.

www.dacoromanica.ro
584

aceasta nulitate a casatoriei, denumite procese vinculare (avand

ca materie legatura casatoriei : vinculum), este reglementata prin
dispozifiunile Conciliului Prov. al II-lea, t. 4. sect. II. c. 1-4 51
in Instrucfiunile S. Oficiu din 1883 catra Patriarhii, Arhiepiscopii
5i Episcopii de rit oriental, cu privire la tratarea chestiunilor de
casátorie.

2. Autoritatea competentg.
868. Cauzele matrimoniale se fin de judecatorul biseri-
cesc, care singur este competent a se pronunfa cu privire la
validitatea casatoriei 5i la datorinfele ce izvoresc dinteansa. Cu
privire la efectele curat civile, cum sunt chestiunile privitoare la
avere 5i intrefinere, este competent forul civil.
Cat priveste judecarea cauzelor matrimoniale, sof ii de Casa-
toile aunt supu5i Episcopului in a carui diecezd (eparhie) este
domiciliat barbatul, afara de urmatoarele cazuri :
a) Cand sofii sunt desparfiti legitim de pat 5i de masa, in
care caz actiunea se porne5te in fafa tribunalului acelei dieceze,
in care este domiciliata partea acuzatä, dupà principiul : »Actor
sequitur forum rek.
b) Cand barbatul i5i parase5te Sofia din malifie, aceasta
este indreptatita a intenta proces la forul diecezei, in care pe-
trece dansa, Vara considerare la domiciliul barbatului care a pa-
rasit-o. Schimbarea domiciliului, dupl inmanarea citafiunii Jude-
catoreVi, nu se mai ia in considerare, deoarece forul competent
ramâne acela, unde parfile au avut domiciliul pe timpul citafiunii.1)
Dad soful de casatorie citat in mid matrimoniala crede
Ca poate combate competenfa forului, are sa expuna acelui tri-
bunal motivele sale in rastimp de 10 zile dela inmanarea cita-
fiunii. Daca s'ar intampla, ca acest tribunal sa-i respinga moti-
vele ca neintemeiate, respectivul poate recurge la cel mai de
aproape for superior. Dar daca 5i acesta ar afla de neintemeiata
atacarea competenfei sau recursul dat, atunci litigantele trebue
sa se supuna tribunalului, care 1-a chat')
3. Tribunalul matrimonial.
869. Pentru desbaterea cauzelor matrimoniale in dieceza
sa, Episcopul poate institui tribunale matrimoniale, Carl se compun
din un pre5edinte, cel pufin patru membri judecatori (asesori),
9 Conc. Prov. II. I. c. §§ 47-48.
2) Conc. Prov. IL I. c. § 67.

www.dacoromanica.ro
 585

un aparator din oficiu (defensor) $i un secretar (care, de obiceiu

este unul dintre membri).
Cand vreun membru al tribunalului matrimonial ar fi cu
partite in legatura de rudenie naturala sau de afinitate pand in
gradul al patrulea, sau ar avea alte legaturi cu partite incat nici
ca martor n'ar putea fi admis, atunci nicidecum nu va putea lua
parte la desbateri.
Pe langa fiecare tribunal sa fie $i un defensor, numit de
catra Episcop in persoana unui preot distins in evlavie $i in
$ffinta canoanelor. Pentru cazul and defensorul ar fi impiedecat
a lua parte la desbateri, i se va numi un substitut.
AVM defensorul, cat $i substitutul sau, de cateori vor avea
sa apere legatura casatoriei, vor promite cu juramant ca vor in-
deplini oficiul con$ffincios $i cu sarguinta cuvenita.
Defensorul trebue sa fie totdeauna de fafa la desbateri, la
ascultarea pärfilor, la examinarea martorilor $i la toate desba-
terile judecatore$ti. Ori ce act judecatoresc la care el sau sub-
stitutul lui n'a fost de fata, se considera nul si fard valoare.
Nu este obligat defensorul sa fie de fata la desbaterile pri-
vitoare la desparfirea de pat $i masa.
Cauzele intrate le impärfe$te pre$edintele intre membri
pentru a referi. Deciziunea se aduce cu majoritate absoluta de
voturi. Mai pe urma se declard pre$edintele ; $i daca prin votul
lui se produce egalitate de voturi, chestiunea se decide in fa-
voarea parfii la care s'a alaturat votul pre$edintelui, afara de
cazul, chid se trateaza despre validitatea casátoriei, cand
fiind voturile egale totdeauna validitatea casatoriei are sa xi-
mand neatinsä.
Si pre$edintele poate sa aiba un substitut numit de catra
Episcop $i cu atribufiuni fixate prin decretul de numire').

4. AtAcarea cAsAtoriei.
870. Dreptul de-a ataca o casatorie incheiata cu o pie-
deca oarecare, in general vorbind, 11 are ori care membru al
Bisericii, exclu$i fiind numai cei suspecli.
Este rezervat acest drept sofilor de casatorie, in urmatoa-
rele cazuri :
a) Pentru grevald, sild $i frica poate ataca casatoria nu-
mai partea care a lost in greseala sau silita. Se pierde acest
drept, de cate ori soful In drept, dupa ce a cunoscut nulitatea
1) Conc. Prov. II. I. c. §§ 54-56.

www.dacoromanica.ro
586

casätoriei si dupa ce a incetat motivul fricii, a dat debitul con-

jugal de bunavoie, sau a continuat conviefuirea conjugala in mod
papic.
b) Cand casatoria s'a incheiat sub condifiune, atunci pen-
tru neimplinirei condifiunii puse, numai acela are drept de ata-
care, care a consimfit sub condifiune. In caz, ca renunfa la con-
difiune, renunfd $i la dreptul de atacare.
c) Numai sofii de cdsatorie au drept sa atace casätoria in
caz de impotenta, gall de cazul, cand impotenfa ar fi notorie.
d) Pentru lipsa vrastei cerute (piedeca impubertafii) numai
acela are drept sa atace casatoria, dupa incetarea piedecii, care
a fost nevrastnic atunci, cand a incheiat casatoria.
e) Pentru piedeca rapirei numai persoana rapita are dreptul
$i datoria sa atace casatoria, cat se poate mai curand dupa re-
castigarea libertafii. Rapitorul nu poate reclama in contra casa-
toriei.
In toate celelalte cazuri si pentru toate piedecile, in privinfa
carora dreptul de atacare nu este rezervat exclusiv sofilor de
casatorie, sau unuia dintransi, tribunalul matrimonial este obligat
a proceda din oficiu, de cate ori va avea motiv suficient sau
pentru notorietatea cazului, sau pe baza denunfurilor.

5. Procedura tribunalului matrimonial dupg introducerea

acfiunii.
871. Ori este atacata casatoria de catra o persoana
care are dreptul de atacare, ori se face cercetare din oficiu, tri-
bunalul matrimonial este dator a face tot ce-i sta in putinfa
pentru clarificarea deplina a adevarului.
Cel ce ataca validitatea casatoriei, inainteaza cererea prese-
dintelui tribunalului matrimonial sau in scris, sau cu graiu viu.
In tot cazul, insa, va trebui sa arate piedeca si toate mijloacele
prin cari se poate dovedi.
Cand cdsätoria se ataca in scris, se cere ca acuzatorul
sau procuratorul lui sa se prezinte in persoana inaintea prese-
dintelui tribunalului matrimonial, pentru a da eventualele deslu-
$iri ce i s'ar cere. In caz contrar, acuza se va considera ca un
simplu denunf, care, dupa imprejurari, se poate intrebuinfa spre
cercetari ulterioare.
Aratarile in scris, dar nesämnate, nici odata nu sunt motiv
suficient pentru a face cercetare cu privire la validitatea Casa-
toriei.

www.dacoromanica.ro
 587

In caz ca acuza se face verbal, pre5edintele tribunalului

sau comisarul lui, cu ajutorul secretarului, o va cuprinde intr'un
proces verbal, punand acuzatorului toate intrebarile, cari ar putea
contribui la dovedirea piedecii.
De regula nu se iau in considerare aratarile despre atari
piedeci, pentru cari numai sofii de casatorie au dreptul sa atace
casatoria. Totu5i, cand din aceste aratari s'ar putea constata, cá .

este invalida casatoria in chestiune, atunci se va proceda din ofi-

ciu, sau pentru ca sa se convalideze casatoria, sau ca partea
care are dreptul de atacare, sa reclame impotriva cdsatoriei.
In caz Ca va ataca casátoria unul dintre soli, inainte de
thate se va cerceta, oare nu cumva si-a pierdut acela dreptul de
atacare, in care caz acuza se va respinge. Asemenea, se va
respinge 5i atunci, cand aceea se bazeazd pe ni5te fapte, cari,
de5i ar fi adevarate, totu5i nu ar fi suficiente pen fru desfacerea
casatoriei. Tot a5a se va proceda $i atunci, and este evidenta
falsitatea afirmatiunii, pe care i5i intemeiaza respectivul dreptul
sau de atacare.
Dad piedeca ar fi dintre acele cari sa se poata inlatura
prin innoirea consimfimantului din partea sofului care ataca ca-
satoria, atunci se va porunci parohului ordinar al sofilor de ca-
sâtorie, sau, dupa imprejurari, 5i altui preot, ca sa induplece pe
soful care combate casatoria, sa innoiascd consimfimantul ; sau
eventual, sa lucre intr'acolo, ca sa innoiascd declarafiunea con-
simiimantului inaintea sa 5i alor doi martori.
Parohul Insarcinat cu aceasta va raporta pre5edintelui tribuna-
lului matrimonial despre rezultatul incercarilor sale, $i de cumva,
soful care combate casatoria, ar ramanea 5i pe mai departe pe
langa propusul sau, parohul va anexa raportului sau 5i o dovada
scrisa despre nesuccesul incercarii de innoirea consimlimantului
semnata de doi martori, precum 5i extrasul din matricula cunu-
nafilor 5i a botezafilorl).

6. Investigatiunea preliminarii.
872. In caz ca impaciuirea nu a succes, sau eventual
s'a descoperit o piedecd de casátorie de a5a natura, cd aceea nu
se poate inlatura prin Innoirea consimfimantului, atunci tribunalul
matrimonial va delega un comisar 5i un notar, care la faf a lo-
cului sa faca cercetdri asupra imprejurarilor referitoare la vali-
ditatea sau invaliditatea casatoriei atacate. Aceasta investiggiune
1) Conc, Prov. II. 1. C. §§ 57-63.

www.dacoromanica.ro
588

are mai mult caracter informativ si se numeste inuestigaliune

preliminard.
Procedura acestei investigafiuni este urmäfoarea : Comisa-
Tul citeazd inaintea sa amândoud Pärfile, si pe Acuzator si pe
Inculpatul. De cumva tribunalul ar fi ordonat si ascultarea marto-
torilor, ii va cita 5i asculta 5i pe aceia asupra chestiunilor fixate
.cle tribunal, putând insa pune 5i alte intrebäri, pe cari le va
-crede necesare.
E de notat, insá, cd la investigallunea preliminard mar-
4orii nu depun turdmeint.
'Mate intrenrile si ráspunsurile date le va cuprinde inteun
proces verbal, fiecare fasiune fiind semnatà de cel ce a fäcut-o, dupd
.ce i s'a citit mai inainte. Mai intai se va sculta acuzatorul, apoi
inculpatul 5i mai pe urmä martorii. Procesul verbal incheiat se
va semna de cdtra comisar 5i notar ; apoi, impreund cu toate
.actele aparfinátoare chestiunii, se va inainta, cu o comitivd, tri-
bunalului matrimonial. In comitivd isi va expune pärerea asupra
-mecesitatii sau inutilitàfii investigafiunii probatorie.
7. Investigatiunea probatorie.
873. 10. Dacd tribunalul matrimonial va judeca de nece-
sar, va ordona investigafiunea probatorie, a cdrei procedurd, con-
form Instrucfiunilor S. Oficiu din 18839, este urmdtoarea :
Inainte de toate, comisarul, insolit de notar, va cita inaintea
sa pe tofi aceia cari vor fi ascultafi in cursul investigafiunii. Le
va spune inainte, cd tot ce vor fasiona, va trebui sä fie inMrit
cu jurdmdnt, care jurdmânt se va depune Inaintea fasiongrii ;
si va jura fiecare, cd va spune numai adevàrul i ca va pdstra
secretul.
jurämântul se va face pe Sf. Evanghelie ; si, pentru ca
sd-si dea bine seama fiecare de insemnátatea mare a jurdman-
tului, in introducere, comisarul le va atrage atenfiunea asupra
sfinfenie jurámântului si asupra pacatului ce-I constitue jurdmân-
-tut fats.
Fiecare va fi intrebat individual, separat, insemnând notarul
la fiecare : numele si pronumele, vArsta, profesiunea, domiciliul,
precum si aceea, ca inainte de fasiune a depus juramântul.
Dui:id fiecare fasiune, notarul va citi tare si la infeles in-
irebarea si raspunsul dat, dând voie respectivului sa modifice
sau sa adaugd ce-i mai vine in minte. Recunosandu-si fasiunea,
1) SA se citeascA cu atentiune dispozitiunile acestor Instructiuni, in
specie cele ref eritoare la piedeca de care se trateazd.

www.dacoromanica.ro
 589

o va semna ; daca nu 5tie crie, va trage cruce 5i notarul ii va

scrie numele, subscriind 5i el »ca scriitor de nume.«
Comisarul va cere certificat oficial, dela parohul locului,
despre tofi cei ascultafi, in care sa arate probitatea lor ; in ac-
tele ce se vor inainte, se va menfiona 5i aceasta imprejurare..
874. 2°. a) In randul intaiu va fi ascultat acuzatorul,
dela care se va pretinde sa expund clar, precis pe ce se ba-
zeaza acuza sa ; sa in5ire fide! 5i cu sfinfenie tot ce 5tie, adu-
cand 5i dovezi ; sa arate toate imprejurarile 5i semnele pe cari
le-ar cunoa5te sau din experienfa proprie, sau din relatarile al-
tora ; 5i, in sfar5it, sä numeasca martorii, despre sari 5tie sau
crede cä sunt in cuno5tinta de cauza.
b) Dupa acesta urmeaza sofii de casátorie,') cari totdeauna
vor fi ascultafi separat, individual, ca fiecare sa poata explica
sau combate acuzele aduse impotriva sa. Fiecare parte va putea
propune sau indata dupa fasionare, sau inainte de incheierea
procesului verbal chestiuni, asupra cdrora sa fie intrebat cela-
lalt sof ; 5i in caz ca acesta va propune chestiuni pentru celalalt
sof, indata dupa aceasta va fi ascultat iara solul vizat, ca sa se-
pronunfe asupra celor propuse.
Dupa natura imprejurarilor, solii de casatorie vor fi somafi
sa produca toate dovezile referitoare la casatoria kr, sau la
viafa lor conjugalä, cari dovezi se vor anexa la dosar. Dovezile-
aceste, oricine le-ar produce, vor fi primite, anexate la dosar
notandu-se numele celui care le-a prezentat, ziva, anul 5i locul
prezentarii.
In cazul ca amandoi sofii ar fasiona inteun chip, se va
examina cu atenfiune sa se vada nu cumva sunt infele5i de mai
nainte ; in care caz li se vor pune inaintea ochilor, in mod deo-
sebit, fasiunile din procesul verbal, ca intru cat va fi cu putinfa
descoperindu.se in5elaciunea, sa se vadeasca adevarul curat..
c) In urma se vor asculta martorii, conform prescrierilor
de mai sus.
Cuprinsul actelor nu se va comunica nimanui, nici chiar-
sofilor de casatorie sau aparatorilor lor, inainte de publicarea
procesului. Singur defensorul matrimonial va putea ori cand sa
caute 5i sa examineze toate actele,
Intrucat comisarul sau defensorul matrimonial nu ar mai
afla de cuviinfa sa mai intrebe ceva, se va incheia investiga-
1) Dacä unul dintre sofii de asätorie este acuzatorul, se ascult&
a cela intAi.

www.dacoromanica.ro
590

jiunea 5i se va publica procesul printr'un decret semnat de catra

comisar, defensor 5i notar.
Dnpa publicarea procesului va urma apararea ; fiecare
parte va fi libera sa-5i aleaga aparator, ba chiar trebue sa li se
atraga atenfiunea asupra acestui drept al lor. Afirmafiunile ace-
stora, insa, vor fi aduse inaintea defensorului, ca sa le exami-
neze 5i, intrucat ar fi impotriva validitafii casatoriei, sa le poata
combate (Instr. S. Of. 1883, t.
875. 3°. Procesul verbal al investigaliunii probalorie
se va face dupa acelea5i norme, ca 5i al celei preliminare, cu
cleosebirea ca :
a) atat acuzatorul, cat si inculpatul, dupà ce vor fi spus
numele 5i pronumele, vrasta, profesiunea 5i data casatoriei in-
theiate, vor fi examinafi amanunfit asupra imprejurarilor dinainte
5i dupa logodná, dinainte de cununie, despre decursul cununiei
si al nunfii , card vreme au trait in pace 5i and au inceput ne-
inf elegerile intre ei, despre consumarea casatoriei 5. a.
b) Martorii inainte de fasiune vor jura pe S. Evanghelie,
ca vor spune adevärul curat, nimic ascunzand sau adaugand dela
sine. Fiecare martor va avea sã raspunda, inainte de toate, la
urmatoarele intrebarii : Cum te chiama ? De CO ani e5ti ? De
ce religiune ? Starea civila (casätorit, vaduv, necasatorit)? Profe-
siunea ? Fost-ai vreodata pedepsit ? daca da, pentru ce ? Cu-
no5ti pe casatorifii N. N. ? Esti ruda cu dan5ii, 51 daca da, ce
-fel de ruda ? E5ti interesat in acest proces, a5tepfi vreun folos,
sau te temi de vreo paguba ? Datu-fi-au sau fagaduitu-fi-au ceva
4dacd vei fasiona in favoarea lor, daca' da, cine 5i ce fi-a fdgaduit ?
-Spusufi-a ce sa fasionezi ? Sfatuitu-te-ai cu ceilalfi martori ce
vei fasiona ?
Dupa aceste intrebari generale, fiecare martor va fi intrebat
ce 5tie in special in cauza in care e citat. Ce 5tie despre pie-
cleca casatoriei (frica, sila) in chestiune ? Ce stie despre cele in-
tamplate inainte de cununie, la cununie 5i dupa cununie ? Ce
stie despre aceea ce traiu au avut casatorifii laolaltd ? Cele ce
stie le-a vazut cu ochii sau le-a auzit dela alfii ? Ce natura au
pärinfii acuzatorului, acuzatorul si inculpatul ?
Dupa ce s'a terminat fasiunea unui martor, aceea va fi
cilia clar 5i la infeles, intrebat fiind daca mai are ceva de
adaugat sau de schimbat 5i daca cele scrie cuprind intreaga
fasiunea sa. In sfarsit, atragandu-i-se atenfiunea asupra datorin-
jei de a pasha in secret cele spuse inaintea comisiunii, i se va

www.dacoromanica.ro
 591

da si semneze fasiunea. In felul acesta se va proceda cu tofi

martorii.
Procesul verbal al investigafiunii se va semna de catra
comisar, notar si eventual de cdträ apäratorul delegat de tribu-
nalul matrimonial, dacd a fost prezent la investigafiune.
E de notat, cd dacd procesul verbal de investigafiune va
cuprinde mai multe coale de hârtie, acele se vor coase laolaltd
si capetel afei se vor sigila cu sigilul comisarului si al notaruluP).
8. Sentinta.
876. Procesul verbal al investigafiunii Probatorie, semnat
de comisar, apárdtorul tribunalului matrimonlal si de secretar,
se va inainta presedintelui tribunalului matrimonial. Dupd desba-
terea cauzei, se va pronunfa sentinfa cu majoritate absolutd de
voturi. Mai pe urmä se pronunfa" presedintele : si in caz a prin
votul lui s'ar produce egalitate de voturi, atunci chestiunea se
decide pe partea de care s'a aldturat el cu votul sau, afard de
cazul, cand se trateazd de validitatea cdsätoriei, in care caz,
fiind voturile egale, validitatea Casätoriei totdeauna are sa rd-
mând neatinsà.
In fiecare sentinfd se vor aráta motivele pe cari se bazeazd
aceea.
Tribunalul matrimonial instituit in curtea episcopeascä,
inainte de pronunfarea sentinfei, va avea sa prezinte Episcopului
intreg dosarul si sentinfa propusd. Dacd Episcopul va vedea cd
aceasta nu este deajuns motivatà, va ordona o noud desbatere
si sd i se raporteze rezultatul desbaterilor. Dupd aceasta, Episco-
pul, sau delegatul sau, va pronunfa sentinfa definitivä.
Sentinfa astfel pronunfatä, subscrisä de cdtrA presedinte si
secretar, intdritá cu stampila forului competent, si provazutd cu
dauza de publicare, se va publica pdrfilor interesate, ale cd-
ror räspunsuri, cu cuvintele proprii, se vor trece pe actul de
publicare, semrand parfile interesate, cel ce a publicat sentinfa si
doi martori. La cerere, pàrfile pot primi copie de pe sentinfá,
pe langd dovadd de primire2).
9. Apelul sit ordinea instantelor.
877. 1. Apelul se va face in r5stimp de 10 zile dela
notificarea sentinfei, la tribunalul in contra thui sentinfd e in-
dreptat. Iar tribunalul va inainta sentinfa, impreunA cu toate
1) L Gent. Administratia bisericeasa, 1912. p. 409.
2) Conc. Prov. 11. 1. C. Et 68 i 70.

www.dacoromanica.ro
592

actele trecute inteun borderou, forului superior in rastimp de 30

de zile dela publicarea sentintei. Totodata, va incuno5tinta pe
cel ce face apelul, ca, in rastimp de 30 de zile dela data anun-
tarii apelului, sa faca recurs la tribunalul superior competent.
Tribunalul superior va examina cu exactitate lucrarile tri-
bunalelor inferioare 5i va da toate dispoziliunile ce va afla de
lipsa, ca sa se suplineasca defectele, sa se inlature indoielile 5i
sa se indrepte gre5elile. In acest scop va putea dispune sa se
examineze solii de casätorie 5i sa se asculte martorii, dela cari
spereaza informatiuni noua. Dar vizitarea facuta prin barbati de
specialitate numai atunci trebue sa se repeteasca, daca ar fi
motive suficiente, ca s'au facut abuzuri, sau nu au fost impartiali.
Atat partile, cat 5i defensorul matrimonial au dreptul si
aduca probe noua 5i in forurile mai inalte').
878. 2. Instantele. Dela forul protopopesc de I. in-
stanta (acolo unde exista) se va face apel la forul ordinar epi-
scopesc de a II-a instanta ; dela forul episcopesc, la forul mitro-
politan, ca for de a III-a instanta ; iar dela forul mitropolitan, la
Scaunul Apostolic, care deleagd pe unul dintre Episcopii provin-
ciei, ca in numele Sfantului Scaun sa judece cauzele apelate in
forul de a IV a instanta.
Cauzele din Arhidieceza, pe cari Mitropolitul le-a judecat in
forul sau ordinar, ca for de a II-a instanta, sunt a se apela la
forul delegat de Sf. Scaun, ca for de a III-a instanta2).
Daca forul de I-a instanta declara casdtoria de invalida,
defensorul matrimonial trebue sa apeleze din oficiu la forul de
a Il-a instantS; 5i daca forul de a Il-a instanta Inca ar judeca
casatoria de invalida, atunci defensorul nu este obligat, dar ii
sta in voia 5i con5tiinta sa sa apeleze la forul de a III-a instanta.,
Daca, insa, nu s'a facut apel la forul al III-lea, atunci par-
tile sun libere sa incheie o and casatorie, presupunand, bine in-
teles, ca nu exista and piedeca. Cu toate aceste, insa, totdeauna
ramane neatins privilegiul cauzelor matrimoniale, cari, ori cat
de lung timp ar trece, niciodata nu divin lucru judecat, a5a incat
daca s'ar descoperi o imprejurare noua, care sa nu fi fost adusa
inainte, sau sa fi fost necunoscuta, acele se pot incepe de nou
5i aduce iara5i inaintea forului judecatoresc. Prin urmare, daca.
dela a doua sentinta de nulitate va fi apelat sau cealalta parte,
sau defensorul, atunci sofilor de casatorie le este strict oprit a
trece la alta casatorie.
1) Conc. Prov. II. 1. C. § 66. §i 75.
2) Conc. Prov. II. 1. C. § 65.

www.dacoromanica.ro
 593

far daca defensorul va fi apelat la al III-lea for, 5i acesta

se va pronunfa pentru validitatea coisatoriei, atunci, la cererea
litigantelui, se poate apela cauza la forul al IV-lea, a carui sen-
tinfa se va considera definitiva.
Daca forul de I-a instanfa s'ar pronunfa pentru validitatea
casátoriei, acuzatorul casatoriei poate apela la forul de a ll-a
instant& 5i apelul nu se poate denega nici in cazul, and 5i
forul de a Il-a instanfa Inca s'ar pronunfa pentru validitatea
casatoriei.
Daca, din contra, forul de I-a instanfa va decide pentru
validitatea casatoriei, 5i dupa apel, forul de a II-a instanfa se va
pronunfa pentru invaliditatea aceleia, defensorul este obligat a
face apel din oficiu la forul de a III-a instanfa. Daca forul de a
111-a instanfa va declara validitatea casatoriei, se admite apel 5i
mai departe. Cand, insa forul de a III-a instanfa declara casato-
ria de invalidd, defensorul matrimonial poate cere sd se constitue
for de a IV-a instanfa ; sentinfa acestuia, ori va declara casato-
ria de valid& ori de invalid& se va considera ca definitiva. Daca,
insa, defensorul nu cere aceasta, atunci parfile sunt libere sa
Incheie alta casatorie, numai daca nu exista alta piedeca.
Cand forurile de I-a si a III-a instanfa aduc sentinfa in
contra casátoriei, iar de a Il-a instant& pentru validitatea aceleia,
defensorul matrimonial este obligat sa ceara constituirea forului
de a IV-a instant& Cu toate aceste, apelul la insu5i Scaunul
Apostolic trebue sa fie liber dela ori care instanfe).
879. 3. Competenta forului. Sentinfa adusa in cau-
zele privitoare la legatura (vinculum) casatoriei, va fi nula, daca
a fost pronunfata de catra un tribunal necompetent, sau se va
fi omis o parte esenfiala in desbaterea judecatoreasca, sau se
va fi desbatut cauza in absenfa defensorului matrimonial.
Cererea de nulitate se va inainta celui mai de aproape for
matrimonial superior in timpul fixat pentru apel.
Sofii de casátorie trebue sa recurga contra competenfei fo-
rului in rastimp de 10 zile dela fnmanuarea citafiunii ; dupa ex-
pirarea acelui termen i5i pierd dreplul de a mai face excepfiune
in contra competenfei tribunalului. Cu toate aceste, tribunalul su-
perior poate declara din oficiu Vara valoare sentinfa adusa de
forul incompetent.
In contra sentinfei aduse asupra cererii de nulitate nu se
poate face apel.
1) Conc. Prov. II. 1. c. §§ 71-74.

38
www.dacoromanica.ro
594

Procesul declarat de nul se va repeta inaintea aceluiasi for ;

când insá, nulitatea se bazeazá pe exceptiune de incompetenfd
reluarea procesului trebue sä se facd inaintea forului declarat
de competent.1)
SECTIUNEA II.
C5satoria din punct de vedere moral.
Articolul I.
Uzul cgs iitoriei.
1. Onestitatea actului conjugal.
880. Uzul cAsätoriei este actul conjugal, pe care natura
la destinat pentru propagarea 5i conservarea neamului omenesc.
Acest act este impreunarea trupeascd intre bärbat 5i femeie,
care impreunare S. Pavel o numeste debil",2) adecd : datorie,
deoarece pe baza contractului matrimonial, sofii de cds5torie sunt
datori a presta unul altuia aceasta acfiune. Si, deoarece barbatul
nu este stApânul trupului ski, ci femeia 5i invers : femeia nu
este stApAna trupului ei, ci barbatul, unul fiecare din ei este
dator sA predea trupul sdu celuialalt, dacA il cere. De aici vine :
cererea i redarea debitului conjugal.
Faptul cd Dumnezeu a destinat actul conjugal ca si un
mijloc natural pentru propagarea neamului omenesc, ne dove-
deste 6 acesta este 5i licit si onest, presupunând bineinfeles
a se indeplineste in asa fel, ca nu se exclude realizarea sco-
pului pentru care este rânduit.
Onestitatea actului conjugal o dovedeste, mai departe, 5i im-
prejurarea cä, de o parte, Dumnezeu a poruncit protopdrinfilor
neamului omenesc sdvârsirea acestui act, and a zis : Pcre$tell
*I ud Mmullifi" ;3) de altd parte, Isus Cristos a ridicat cdsdtoria
la demnitatea de sacrament, lucru sfânt, ceeace numai cu un
lucru onest se poate face.
Din aceste rezulta, cd actul conjugal trebue astfel sAvArsit,
incal, in mod natural, sd se poatä realiza scopul esenfial al cd-
satoriei, care este procrearea, adecd zAmislirea, conceperea. Nu
este absolut necesar ca scopul acesta de fapt sa se si realizeze,
ajunge ca actul conjugal sä fie savArsit in asa mod, incAt din el
sá poatá rezulta realizarea scopului 'pentru care este rânduit,
1) Conc. Prov. II. 1. c. § 78-82.
2) 1. Cor. 7, 3 ;
3) Facere, 1, 28 ; Evrei, 13, 4.

www.dacoromanica.ro
 595

881. o) Actul conjugal este permis si in cazul, cand conceperea

mu s'ar produce, dacd impreunarea se sdvdrseste in mod natural, deoarece
se poate obtine prin aceasta indestulirea poftei trupului (linistirea concu-
piscentei), care asemenea se numärd intre scopurile esentiale ale cdsäto-
riei. Astfel, este permisä impreunarea trupeascd a celor sterill 5i a bök12-
nilor, numai sa. se Int Ample in mod natural desi nu se produce
zamislirea. Tot pe acest motiv este permisd impreunarea trupeasca si in
timpul sarcinii, desi nu se poate intdmpla concepere.
b) Päcdtuesc greu sotii de casatorie atunci, când intentionat savdr-
5esc impreunarea trupeasca in asa mod, ca zdmislirea sd fie cu neputinta,
sau folosesc mijloace prin cari sd impiedece zamislirea.
c) Avându-se in vedere imprejurarea, Ca sdmânta femeii (intelegem
umoarea ce se produce la femeie in actul conjugal), nu este necesard
pentru zamislire, nu pdatueste barbatul care, dupd ce a vdrsat samAnta
barbateascd in vagina femeii, se retrage ne mai asteptdnd sa se scurgd si
umoarea femeii ; asemenea, nici in cazul, and, dupa ce s'a scurs umoarea
femeii, dar inainte de a se vdrsa samanta virild, se retrage, presupunând
cd nu se gäseste in primejdia sd se verse samânta bärbdteascd afard de
vasul femenin.
d) Fiziologia modernd sustine, cd se poate intAmpla zamislirea si in
cazul, cAnd samânta bärbalteascd se varsd in orificiul vaginei. Prin urmare,
presupunând cã actul conjugal nu se poate savdrsi in alt mod mai desd-
varsit, este permisd impreunarea trupeasca si in acest mod, deoarece, de
o parte, prin aceasta nu se impiedecd realizarea scopului esential al cd-
sátoriei, chiar j dacd o parte a samantei bdrbatesti s'ar vársa pe de laturi,
ci zdmislirea devine mai anevoioasa ; iar de altd parte, sotil de casatorie
nu sunt obligati sa aleaga modul cel mai sigur de impreunare, din care sd
se zdmisleascd fdtul. Dacd, insä, este cu putintd o Impreunare mai desd-
vdrsitd, atunci nu este permisd practicarea acestei impreundri mai putin
.desdvdrsitd, din care cu anevoie urmeazd conceperea.
e) Este permisä impreunarea trupeascd intre sotii de cdsätarie, cari,
<le multe ori, pentru bdtrânete sau alte indispozitiuni, ar vársa de laturi
sämdnta barbäteascd, presupunând cd exista nddejde intemeiatd cd vor värsa
samdnta in vasul femenin, deoarece, unde existd nddejdea Intemeiata a
-conceperii, existd si dreptul la actul conjugal, desi sämânta s'ar värsa de
laturi, ceea ce se produce numai intamplator.1)
J.) Nu pacdtuesc sotii de cdsatorie cari, de comun acord, Intrerup
actul conjugal Inainte de ce s'ar fi vdrsat samanta, presupunand cd este
exclusd värsarea ei afard de vasul feminin, i pe Iângd aceea au si motiv
just, de ex. : ca Insdmânfarea sd nu strice sanatätii. Acest act se judeca
intocmai ca i atingerile impudice, cari sotilor de cdsätorie le sunt permise,
exclusd fiind primejdia polutiunii.2) De obiceiu, insä, aceasta practicd este
impreunatä cu primejdia proximd a polutiunii, de aceea trebue incunjuratd.
k) Nu pdcdtueste femeia care, indatä dupd actul conjugal se scoald,
umbld sau se urineazd, deoarece paretii vaginei inchid deajuns vagina prin
contractare, asa CA, de obiceiu, saminta nu se scurge afard. and, insd,
1) S. Alf. I. c. n. 954 ; Noldin. De sexto praecepto et usu matrimonii,
it. 68, b ; Cappello, I. C. n. 796.
2) Noldin, I. c. ; Cappello, I. c. ; Aertnys-Damen, I. c. n. 899.

38*
www.dacoromanica.ro
596

ar face-o aceasta cu intenfiunea de a vArsa samanfa si, prin urmare, de

a impiedeca zAmislirea, aceasta intenfiune rea constitue pAcat greu.
Prin urmare, orice aclinne pozillud, prin care femela direct inten-
lioneath tmpledecareci thmislirel, este p6cat greu, chiar sl deal acflunea
el, tu sine consideratö, nu este aplö pentru a produce electul intenlional.
Deci, femeia trebue sä primeascA samAnla barbateascA, s'o pastreze si sA,
nu impiedece pAtrunderea aceleia in organele interne, in cari se intAmplä.
fecundafia.
Poate, insA, sA arunce samfinfa bArbAteascA femeia care a fost con-
strAnsA cu forfa la impreunarea trupeasca ; in acest caz samAnfa strAinA se
aseamAng agresorului pe nedreptul, cAruia putem sä ne opunem si sA-1
alungAm.3)
0 Nu pAcAtueste femeia care, desi impreunarea trupeasca s'a fAcut
in mod natural, precum se cuvine totusi nu poate refine samAnfa bAr-
bAteascA pentru debilitatea organelor genitale ; in acest caz aruncarea sA-
mantel se produce intAmplAtor, peste voinfa ei.
2. Actele permise sotilor de citsAtorie.
882. In savAr5irea actului conjugal sofilor de casätorie
le sunt permise acele actiuni, cari din firea lor, sunt rânduite-
pentru a predispune la savAr5irea aceluia, ca 5i o pregatire, si,
prin urmare sunt 5i necesare 5i utile spre acest scop. Motivul
este, cd celui cdruia ii este permis actul desdar5it, consumat,
ii sunt permise 5i acfiunile necesare pentru pregAtirea 5i reali-
zarea aceluia.
In consecinfd, sofilor de casatorie le sunt permise :
a) Priviri, atingeri, sArutAri, imbrafisAri, sau chiar si vorbe obscene,2)
cari excitA la sAvirsirea actului conjugal, indiferent cA acele se intAmpla
inainte sau in cursul sAvArsirii actului conjugal, precum si atunci, cAnd rat
intenfioneaza sAvArsirea actului conjuga1.3)
SA grijeascA, insA, ca aceste sA nu se -intAmple in vAzul $i auzul
altora, cari s'ar scandaliza (mai vArtos sd nu se intAmple inaintea copiilor) ;
Asemenea, sA grijeascA sA nu se delecteze prea mult, asa ca sA urmeze
vArsarea samAnlei inainte de impreunare, ceea ce dacA s'ar intAmpla de.
altcum fArA voia lor, nu constitue pAcat greu.
b) DacA, din partea barbatului, este consumatA deja impreunarea
trupeascA, si el se retrage inainte de ce s'ar consuma si din partea femeii,
aceasta isi poate procura voluptatea deplinA prin atingeri, sau alt mijloc,
cu bArbatul sAu, deoarece ar fi prea sever a despoia pe femeie de aceasta
plAcere, la care are dreptul pe baza cAsAtoriei chiar. Deci, poate sAii pro-
cure aceastA plAcere, fie chiar si nernijlocit inainte de insAmAnfare, deoa--
rece aceasta voluptate se fine de actul conjugal,
c) In cazul, cind bArbatul se retrage, inainte insA de ce ar fi con-
sumat actul conjugal, nu-i este permis sA se excite prin atingeri ca sA
1) Lehmkuhl, I. c. I. n. 1013 ; Noldin 1. C. n. 69 ; Cappello, 1. C. n.
2) S. Alf. I. c. n. 932 ; Noldin, I. c. n. 70 ; Cappello, I. C. n. 806 f,
Aertnys-Damen, I. C. n. 913.
3) S. Alf. I. C. n. 933.

www.dacoromanica.ro
 597

verse samanta, deoarece aceasta varsare a sámantei barbfitesti ar fi o fru-

strare a samantei prin polutiune voluntard.
d) Actiunile impudice, despre cari se prevecle ca vor produce polu-
fiunea, nu sunt permise, afard de cazul, cand ar exista motive juste pentru
sdvargirea lor. Astfel de motive ar fi, de ex. cand le-ar cere insistent ce-
lalalt sot, in care caz sunt permise chiar si dacd ar fi primejdia polutiunii,
deoarece statul conjugal dd sotului (sotiei) drep'ul nu numai sa ceara de-
bitul conjugal, ci si la aceste atingeri, prin urmare, sotul care da sau per-
mite aceste atingeri face aceea la ce este dator.
Asemenea sunt permise si in cazul, cand ar fi necesare pentru a
manifesta iubirea fata de celalalt sot, mai ales cand e vorbd de repararea
iubirii jignite, sau pentru a inlatura eventuala banuiald de infidelitate s. a.
In caz a aceste acte impudice le-ar savarsi sotii de casätorie numai pentru
voluptate, sunt pacate veniale.1)
Sunt permise aceste atingeri si in cazul cand unul sau altul dintre
soti, prin o atingere cat de usoara, ar avea polutie, deoarece aceasta este
mai mult efectul slabiciunii lui, decal al atingerilor, la cari, pe baza casd-
toriei, au tot dreptul, si dela cari cu greu s'ar putea retinea.
Unii moralisti sustin, cd ar fi pacate de moarte unele actiuni enorm
de obscene, savarsite intre sotii de casdtorie. Aceste acte sunt nepermise
nu inteatat pentru obscenitatea lor, deoarece intre sotii de casatorie nu
sunt actiuni, oricat de obscene, cari sa fie socotite pacate grele, afard de
cele cari sunt impotriva naturii, ci pentrucd sunt impreunate cu pri-
mejdia polutiunii. De aceea, in caz ca aceasta primejdie este inlaturatd, sau
se constata cd la unele persoane nu sunt impreunate cu aceasta, nu stint
pdcate grele afard de cazul, cand sunt impreunate cu afect sodomitic. De
altcum este de recomanclat ca sotii de casätorie sa se abtind dela astfel
de practice, cari de comun duc la alte perversitati.2)
e) Actele impudice pe cari le savarseste un sot de casatorie singur,
in absenta celuialalt, pentru delectare, nu sunt pacate grele, decal in cazul,
cand ar fi impreunate cu primejdia proximma a polutiunii. Motivul este, ca
atari acte sdvarsite numai pentru voluptate, sunt pdcate veniale, iar cand
sunt impreunate cu primejdia proxima a polutiunii sunt pdcate grele, de-
oarece polutiunea esle pacat greu atat pentru cei casátoriti, cat si pentru cei
recasatoriti, ba Inca pentru casatoriti este si mai mare, deoarece prin ea
si actele impudice cari o produc, se vatama nu numai castitatea, ci si dreptul
celuialalt sot.3)
f) Gazdurile, dorintele sau delectarile asupra actelor conjugate intre
sotii de casatorie nu sunt pdcate, deoarece actele aceste interne se referd
la ceea ce sotilor de casatorie le este permis.
De altcum delectarea asupra actelor conjugale poate sa fie pacat
usor, sau greu, dupa obiectul salt, astfel, delectarea in lucruri cari sunt
oprite sub pdcat usor, este pacat usor, in lucruri oprite sub pacat greu,
este pacat greu. Prin urmare, delectarea in impreunarea trupeascd avuta
sau viitoare, pe care si-o imagineazd ca si actuala, presupunand ca este

1) S. Alf. I. C. n. 934 ; Noldin, 1. C. n. 93 si 94 ; Cappello, I. c. n.

807 ; Aertnys-Dame 1. c. n. 913.
2) Noldin, I. C. n. 94 ; Cappello, I. C. n. 807.
3) Noldin, 1. C. n. 93.

www.dacoromanica.ro
 598

exclusä primejdia proxima a polujiunii, nu este päcat, deoarece, este de

lectarea intr'un lucru permis sojilor de casátorie.
Delectarea, insá, In impreunarea trupeasca cu alta persoanä strgink.
este pacat greu, pentrucã obiectul ei este oprit sub pacat greu, Bind a
delectare in adulteriu.
Prin urmare, de cdte ori s'ar cuza will de clsätorie in scaunul mar-
turisirii de astf el de gânduri si delectOri moroze, sa fie intrebati Ca oare
s'au delectat in acele relativ la persoane strgine, sau la soful (solia) pro-
priu:; sä li se atraga luarea aminte ca a se delecta in persoane sträine
este pAcat.1)

Articolul II.
Imprejurgrile actului conjugal.
1. Scopul actului conjugal.
883. Este constatat ca actul conjugal este randuit de
Dumnezeu, ca 5i un mijloc necesar pentru propagarea 5i conser-
varea neamului omenesc, intocmai a5a ca 5i mancarea 5i beutura.
Savar5irea acestui act, insa, este legata de anumite condi-
tiuni. Aceste sunt ni5te imprejurdri, cari, pe langa object, deter-
mina moralitatea actului conjugal. Aceste imprejurari sunt : sco-
pul, locul, timpul 1 modul, savar5irii actului conjugal.
Scopul actului conjugal poate fi diferit : a) poate fi scop
esenfial (sau propriu), ca de ex. : procreafiunea, mijloc impotriva
concupi5cenfei, adeca pentru potolirea poftei trupului, pentru
arnandoi sofii ; satisfacera obligafiunii fard de celalalt sof, care
cere debitul in mod legitim.
Dintre aceste scopuri esenfiale, procreafiunea este scop pri-
mer al casatoriei, iar celelalte sunt scopuri secundare.
b) Scop accidental (sau impropriu), ca de ex. pentru a do-
vedi iubirea conjugala, pentru pastrarea sandtatii trupe5ti 5. a.
884. Pe baza acestora putem afirma dupa parerea
unanima a teologilor, ca :
1. Actul conjugal se poate savar5i pentru ori care scop
onest. Motivul este, de o parte, cä un act natural se poate sa-
varsi in vederea ori carui scop pentru care este randuit, de all&
parte, Ca o lucrare care nu este rea, se poate savar5i in mod
licit pentru realizarea scopului onest, pentru care este apta.
Prin urmare, actul conjugal se poate savar5i atat pentru
realizarea scopurilor esenfiale (proprii), cat 5i accidentale (impro-
prii).

1) Noldin, I. C. n. 96 ; Cappello, I. c. n. 809.

www.dacoromanica.ro
 599

2. Sävar5irea actului conjugal numai pentru pldcerea sen-

suala (voluptate), nu este pdcat greu, ci numai venial. Aceasta
se vede 5i de acolO, c5 Papa Inocentiu XI. a damnat urmátoarea
propozitiune (9): »SdvAr5irea actului conjugal numai pentru vo-
luptate este liberd de ori ce vind 5i de pdcatul venial«').
Motivul este, cd desi actul conjugal este permis, totu5i a-I
voi numai pentru voluptate, este o oarecare necuviinta, deoarece
omul tinde, ca 5i c5tra scop, caul un lucru care din vointa lui
Dumnezeu este numai un mijloc pentru realizarea scopului2).
In realitate se savArseste actul conjugal numai pentru voluptate,
cand s'ar exclude in mod pozitiv toate scumpurile proprii ale cgsgtoriei.
In practicg, insg, de cafe ori actul conjugal se intAmpla in mod firesc si
nu se pune nici-o piedecg pozitivg, prin care sg se impiedece realizarea
scopului esential, nu existg o excludere pozitivg a acestuia. Tocmai pentru
aceasta, de comun, sotii de cgsätorie, sAvArsind actul conjugal imbolditi
numai de placerea sensualg, sunt in buna credintg, cg sAvArsesc un act
permis. Prim urmare, nu trebue conturbati in buna lor credintg3).
Nu este absolut necesar, ca solii de cgsgtorie, sg intentioneze $i
procreatiunea, cu ocaziunea savArsirii actului conjugal ; ba mai mult : pe
motiv just pot dori ca sd nu se intAmple concepere, presupunAnd bine
inteles cd nu pun nici-o piedecg, prin care sg opreascg zAmislirea.
Astfel de motive juste ar fi, de ex. dacg s'ar constata cg femeia totdeauna
avorteazg, cg na$te copii morti, sau cg na$terea este foarte primejdioasg
pentru ea $. a. Prin urmare, in aceste cazuri, sotii de casatorie ar putea sd
sAvAr$eascg actul conjugal in timpul, cAnd este mai puling Weide ca va
urma zAmislirea4).
3. Este pdcat greu sAvar5irea actului conjugal cu gândul 5i
dorinfa la altd persoari5, pe care 5i-o imagineazá ca 5i prezentä
5i se Impreunä cu ea. Aceasta ar fi o impreunare adulterd, adul-
teriu mintal, 5i, deci, pä cat greu, ca 5i o delectare inteun lucru rau.
Spun morali$tii cd nu ar fi pacat in cazul, cAnd, in sgvar$irea actu-
lui conjugal, si-ar imagina frumusetea unei persoane, ca prin aceasta sA
se excite mai tare la sAvArsirea actului conjugal. Dar aceasta practicg este
foarte primejdioasg, deoarece, u$or poate aluneca gAndul sg consimteascg
la savArairea unui adulteriu mintal5).
Noldin este de pgrerea, cg nu pacgtuesc sofa de cgsätorie, cari, in
actul conjugal, privesc icoane frumoase, ca sg se excite mai tare, sau
dupg cum cred unii sg aibg copii frumosi, numai icoanele sg nu fie
icoane sfinte6).
9 Opus conjugii ob solam voluptatem exercitum omni penitus culpa
caret ac defectu veniali".
2) S. Alf. I. C. n. 913.
3) Beradi, Praxis Conf. n. 334, qu. 12.
4) S. Alf. 1. C. n. 883 ; Lehmkuhl, 1. c. n. 1086 ; Noldin, 1. c. n. 78 ;
Cappello, 1. c. n. 799 ; Aertnys-Damen, 1. c. n. 881.
5) S. Alf. 1. C. n. 913.
6) Noldin, 1. c. n. 78.

www.dacoromanica.ro
600

2, Locul say ar*trii actului conjugal.

885. Cat prive5te locul savar5irii actului conjugal, acesta
trebue sa se savar5easca in loc ascuns, pentru ca sa nu se va-
teme pudoarea 5i caritatea, care pretinde incunjurarea scandalu-
lui. Prin urmare, obligafiunea de a savAr5i actul conjugal in
ascuns, urgiteazd sub pacat greu.
Parinfii sa se fereaeca, ca sä nu culce copii in pat cu ei,
and au impreunare turpeasca, 5i pe cat s'ar putea, nici in acee-
a5i camera, ca nu cumva, prin savar5irea acestui lucru per-
mis in sine sa cauzeze altora ruina sufleteascd.1) De altcum,
este de notat, cã daca se culca copiii in pat cu parinfii, baiefii sa
se culce cu tatal, iar fetele cu mama.
Impreunarea trupeasca in loc consacrat, ex. : in biserica,
gall de cazul necesitafii extreme, constitue sacrilegiu local.
Varsarea samanfei barbate5ti in biserica, daca aceasta s'a
intamplat cu voinfa 5i este notorie, dupa dispozifiile Bisericii noa-
stre, pangare5te biserica.2)

3. Timpul sAvAr*irii actului conjugal.

886. 1. In general vorbind, impreunarea trupeasca nu
este oprita nici odata, de aceea se poate savar5i in orice timp,
ca 5i un lucru in sine permis, 5i nici o lege pozitiva nu opre5te
impreunarea trupeasca in anumite timpuri.
Cu toate aceste, savarsirea actului conjugal poate deveni
ilicita in anumite timpuri, ca de ex. : a) in timpurile sfinfite pen-
tru ajun 5i post, sau pentru cuminecare ; b) in alte timpuri, pen-
tru raul ce-ar rezulta din impreunare pentru in5i5i sof ii de casa-
toile, sau pentru copiii ce s'ar na5te ; aceste timpuri sunt : tim-
pul menstruafiei, timpul sarcinii, timpul curafirii (lehuziei), timpul
alaptarii 5i in timp de morburi.
Principiul general, cu privire la sävar5irea actului conjugal
in aceste timpuri, este, ca., daca exista primejdia unui rau mare,
opreli5tea este mai grava, daca primejdia este mai mica 5i opre-
li5tea este mai u5oard, iar daca exista motiv just pentru savarsirea
actului conjugal, aceasta este licita. In cat prive5te motivul, acesta
exista, and incomodarea ce ar rezulta din continenfa este mai
mare sau macar egala cu raid ce ameninfa, daca s'ar savar5i
actul conjugal.
1) S. Alf. Praxis Conf. n. 11.
4) Conc. Prov. III. t. 3. C. 2. n. 14.

www.dacoromanica.ro
 601

887. 2, In specie :
a) In timpul sacru, ex.: dumineci, särbdtori, post $i in zi-
lele de cuminecare, nici o lege bisericeasca nu opre$te impreu-
narea irupeascd. Oprelistele Sf. Pdrinfi nu se considerá ca legi
obligatoare in con$tiinfa, ci ca $i ni$te sfaturi1). Este de reco-
mandat ca in aceste timpuri sacre $i mai ales in ziva cuminecarii
sa se conteneascd dela uzul cdsatoriei, dup5 indemnul Sf. Apo-
stol Pavel : ,sca sä se Indeletniceascd In post i rugdciune".2)
Dac5, ins5, in noaptea precedentä au avut impreunare, pentru
aceasta sa nu fie opriti dela impärt55anie.
In caz ca in savar$irea actului conjugal s'au fäcut vinovafi
de pacat venial, se cuvine, din reverinta fata de Sf. Taina, a se
ablinea ; afará de cazul, cand este motiv just care urgiteaza
impartd$ania3).
888. b) In timpul menstruollei. In Legea Veche era
oprita impreunarea trupeascd in timpul menstruafiei4). Teologii
vechi susfineau cd $i in Legea Nottä este gray ilicitä impreuna-
rea trupeascd in acest timp, deoarece erau de parere Ca din
aceasta impreunare se nasc copii debili sau mon$tri ; alfii ziceau
ca este numai pacat venial, deoarece credeau cd in timpul men-
struafiei nu se intampla zdmislire. .
Prin urmare, in Legea Nou5 nici o lege pozitivd nu opre$te
impreunarea trupeascd in timpul menstruafiei $i, deci, este per-
misa. Se cuvine, insa, atat din punct de vedere igienic $i estetic,
cat $i, eventual, pentru sanatatea femeii, sa se conteneasc5 dela
uzul casatoriei in timpul menstruatiei comune.
In caz a femeia ar suferi de scurgerea sangelui extraordinara, care
de comun este un fel de morb, impreunarea trupeascd este permisa sau
nepermisa, dupd parerea doctorului. De comun impreunarea trupeasca in
aceasta imprejurare nu este impreunata cu prea mare primejdie pentru
sanatatea femeii, in consecinja, este licita, deoarece ar fi prea mare greu-
tate, 4i eventual primejdia necontenirii pentru barbat, sa se conteneasca
un timp mai indelungat, mai ales, cand aceasta scurgere este continua sau
de lunga durata5).
889. c) In timpul sordid/. In timpul sarcinii este per-
1) S. Alf. I. C. n. 923 ; Ballerini-Palmieri, Opus theol. mor. 1. 6. n.
366 ; Cappello, I. C. n. 803 ; Nolciin, 1. C. n. 81.
2) I. Cor. 5, 7.
3) Mai multe in aceasta chestiune a se vedea in Capitolul despre
Euharistie.
4) Lev. 15, 19 ; 18, 19.
5) S. Alf. I. C. n. 925 ; Capelmann Medicina pastoralis, p. 148. Ver-
meersch De castitate et vitiis contrariis, n. 239 ; Noldiu, 1. c. n. 82 ;
Aertnys-Damen, I. C. n. 885.

www.dacoromanica.ro
602

misa impreunarea trupeasca, cu condifia, ca sä se ingrijeasca ca

nu cumva sa produca avortul. Se poate incunjura avortul, daca
impreunarea este moderata si nu a$a de repefità, mai ales la
inceputul $i la sfarsitul sarcinii.
Este permisa impreunarea trupeasca si in acest interval desi zärni-
slirea nu se intAmplà, deoarece sunt l alte scopuri pentru cari poate sa
fie licità. Contenirea in tot timpur-aceasta al sarcinii ar fi impreunata cu
o prea mare primeidie (primeidia necontenirii) pentru bärbat.
890. d) In limpid curötirii. In timpul lehuziei nu se
intampla concepere, deci impreunarea trupeasca, din acest pun ct
de vedere, nu prezinta nici o primejdie pentru sanatatea femeii ;
primejdia consista in imprejurarea ca din impreunarea trupeasca
indata dupa na$tere poate sa urmeze un morb pentru prea ma-
rea debilitate a femeii $i pentruca organele genitale sunt alterate
prin na$tere. Dupa cum i$i revin organele genitale, a$a inceteaza
$i primejdia aceasta, a$a, CO, de obiceiu, peste 6 saptamana or-
ganele genitate, fiind pe deplin refacutel), se poate savar$i im-
preunarea trupeascd, mai vartos dupa ce s'a produs prima men-
struafie, care este semnul insanato$irii depline.
De comun, in cele doua saptamani dupa na$tere exista mai
mare primejdie, la patru saptämâni primejdia este mica. De aici
se vede, ca liceitatea impreunarii trupe$ti dupa na$tere este in
funcfie de primejdia ce-o prezinta pentru sanatatea femeii.
891.. e) In limp& alapldrii. In acest timp este permisa
impreunarea trupeasca peste tot. Este neintemeiata parerea celor
vechi, ca prin aceasta ar suferi copilul, fiindca, prin o noua za-
mislire, s'ar strica $i se impufineaza laptele. Chiar $i daca ar fi
aceasta, nu poate servi ca motiv pentru contenire, deoarece hrd-
nirea copilului se poate face $i prin alaptare artificial&
De altcum, insa$i mintea sanatoasa ne spune, cã o conte-
nire pe toata durata alaptarii, care, de multe ori, dureaza foarte
mult, ar fi o prea mare greutate pentru barbat, aproape insupor-
bila, chiar $i pentru femeie.
892. f) In limp de morb. Liceitatea actului conjugal in
timpul morbului este in funclie de primejdia ce o prezinta pentru
sanatatea femeii. In dubiu, trebue consultat medicul.
In specie, trebue sa facem deosebire intre morburile con-
tagioase $i cele necontagioase.
10. In timpul morburilor necontagioase este permisa impreu
narea trupeasca, presupunand ca morbul este mai u$or $i pufin
obositor, deoarece de comun, prin aceasta nu se agraveaza ; daca
1) Capellmann, 1. c. 149 ; A. Forel, Die Sexuelle Frage, 1913 p. 66.

www.dacoromanica.ro
 603

morbul este mai greu, impreunat cu febra mare si cu du-

reri, impreunarea nu este permisa, fiincicd acest fel de morb,
prin aceasta, de obiceiu, se agraveaza, de ex. : durerile pe cari
le simie femeia in organele genitale dupa nastere, cari prin im-
preunare se pot agrava 5i pot periclita chiar 5i sanatatea femeiL
E de notat, cd femeia, careia ii spun medicii cd proxima nastere va
H mortala, nu poate fi obligatä sd se conteneascd dela uzul cdsdtoriei.
Motivul este, de o parte, cd zamislirea nu este totdeauna sigurd, de altd
parte, nici aceste preziceri ale doftorilor nu sunt totdeauna sigure, dim-
potriva, de multe ori nu se adeveresc.
Asemenea, este permis actul conjugal si in cazul, cand s'ar constata
ca femeia va avorta sau va naste copil mort, deoarece efectele aceste nu .
sunt sigure ; apoi caritatea fata de copil nu obliga cu asa de mare inco-
modare.
2°. In caz cã una parte sufere de un morb contagios, ex. :
sifilis, uzul casatoriei este ilicit pentru marea primejdie ce-o pre-
zinta atat pentru celalalt sof cat si pentru copilul ce s'ar na5te.
Motivul gray al incontinenfei scuza 5i in acest caz.
In caz cà partea sanatoasä ar cere debitul, cea bolnava
este datoare a-i destainui morbul.
Impreunarea trupeasca intre cei of ticosi nu este ilicita, deoarece, de
o parte, acestia, de multe ori, sunt framantati de ispite vehemente, de
alta parte, uzul moderat al cdsatoriei nu produce agravare. Afard de
aceasta, of tica este mai mutt un morb ereditar, si cu toate cd este con-
tagios, infectarea, de comun, nu se intamplä prin impreunare trupeasca.
Copiii, cari se nasc din parinti ofticosi, nu se nasc infectati, ci mai tarzitt
contracteaza morbul, pe urma predispoziliei prea mare spre acest morb,
mostenitä dela parmti, care predispozitie, de multe ori, progreseaza prin.
salturi.
De altcum, of licosilor li se recomanda moderatiune in uzul casato-
riei, fiind cd impreunarea prea deasa poate sa strice foarte mult sanatalii.
Este permisa impreunarea atat dupa masa, cat si dupa baie, deoa-
rece, primejduirea sanatatii, de care vorbesc multi, nu este atat de mare,
Oamenii prea grasi, insa, sd se conteneasca in acest timp, impreunarea
pentru ei, putand avea urmari grave.

Arficolul III.
Modul sityArOrii actului conjugal.
1. Modul natural i nenatural.
893. I. Modul savarsirii actului conjugal trebue sa fie
natural, atat cat priveste pozilia, cat si uasul feminin. In cat
prive5te pozifia, naturalâ este atunci, cancl femeia stä culcata ca
fala in sus ; aceasta pozifie este cea mai potrività, dupa struc-
tura trupului omenesc, pentru ca samanfa barbateasca sa intre
in vasul feminin.

www.dacoromanica.ro
604

In cat prive5te vasul feminin, natural este modul impreu-

!lath atunci, cand membrul viril penetreaza vagina organului ge-
nital al femeii.
De cafe ori impreunarea trupeasca nu se intampla in modul
acesta, se savarse5te in mod nenatural.
894. 2. Modul nenatural cu prlvire la pozilie. Pozifia
nenaturala nu constitue pacat de moarte, presupunand ca este
.exclusa primejdia varsarii samantei barbatesti pe de laturi, sau
-exista motiv just a se folosi de pozifia nenaturala. Lucrul prin-
cipal este, ca sa se poata savar$i impreunarea, si pentru pro-
creafie atat este suficient, deoarece samanta barbateasca nu pa-
trunde in interior numai prin introducere directa, ci mai ales prin
sorbire : organul genital al femeii o absoarbe.
Faptul ca o parte din samanf a barbateasca s'ar varsa pe de laturi,
nu constitue ',kat, deoarece, de o parte, aceasta se Intampla accidental,
Ile alta parte, prin aceasta nu se impiedeca zarnislirea, pentru care este
-deajuns si o parte cat de mica din samanfa barbateasca.
De altcum, peste tot, prin pozifia nenaturala nu se face cu neputinfa
procreafia, ci numai dificila. .
Daca axista motiv just pentru schimbarea pozifiei naturale, sunt
scuzafi de ori ce pacat. Astfel de motiv ar fi : primejdia avortului in tim_
ipul sarcinii ; greutatea de a se impreuna in alta pozifie ; pentru ca sa se
.excite mai tare prin pozifia nenaturala ; pentru ca miroasa gura s. a.
Penitenjii nu trebue tatreball cu privire la pozijia ta care
sdvdtvesc actul conjugal, deoarece aceasta nu se line de ma-
feria spovddaniei. In caz ca penitenfii ar cere sf at cu privire la
aceasta practica, atunci sa li se spuna asa in general, ca sä in-
,deplineasca actul conjugal in mod cum se cuvine si, pe cat se
poate, in mod natural; iar, daca penitenfii insisi se acuza de
practicarea pozifiei nenaturale, se vor intreba, daca din aceea
impreunare ar fi putut sa urmeze conceperea sau nu, deoarece
pentru confesor numai atata este necesar sa stie aici, ca oare
impiedecat-au conceperea in mod pozitiv sau nu.
895. 3. Modul nenatural cu prlvire la vasul feminin.
Nenatural poate sa fie modul impreunarii in aceasta privinfa :
s'au pentru ca se foloseste de vasul care nu este randuit dela
natura spre acest scop ; sau abuzand de vasul natural, asa, Ca
prin aceasta se impiedeca procreafia. In cazul intaiu avem soda-
mia imperfectd, in cazul al doilea onanismul conjugal.
2. Sodomia imp erfect&
896. Sodomia imperfecta este impreunarea barbatului cu
lemeia in asa mod, ca nu se foloseste de organul genital al femeii,
care este vasul natural pentru impreunarea trupeasca.

www.dacoromanica.ro
 605

Sodomia intre sofiii de càsátorie, ca si intre cei liberi, este

pacat greu, deoarece, de o parte, se impotrive5te scopului esen-
Val al actului conjugal si destinafiunii sàmânfei bárbdte5ti,
care este procrealia, iar, de and parte, se impotriveste si credin-
fei conjugale pe baza cAreia nici unul dintre sofi nu are drept
asupra trupului celuialalt, numai spre a se folosi de el in mod
potrMt pentru procreafie. Nici unul dintre sofii de casátorie nu
poate sä renunfe la acest drept, nici poate sd-si aroage un drept
care ar fi impotriva naturii.
Nu este perrnisa, pe nici un motiv, cooperarea pozitivá la
actul conjugal sodomitic.')

3. Onanismul conjugal.
897. Doftorii infeleg sub onanism si ceea ce numesc
teologii masturbafiune sau polufiune solitard. Onanismull, in sens
teologic, este impreunarea trupeascd sAvdrsitd in asa mod, ca
din sämânfa bärb5teascd sa nu poatà urma zthnislire.
Aceastä impiedecare a zamislirii se poate intAmpla in doted moduri
0) impreunarea trupeasa, inceputa in mod natural, intrerupe in clipa cand
sã urmeze varsarea sämântei, ca sämanta A. nu se scurgá in vagina ; b)
folosind mijloace prezervative, cari sa impiedece sdmanta lArbMeascA ca
sa ajunga sá fecundeze ovulul. Acest din urma mod se numeste i neomall-
husionism.3)
AstAzi este foarte räspândita practica onanistnului conjugal,
nu numai intre cei din clasele superioare, ci i intre cei mai de
jos si in popor chiar. Multi dintre oamenii de astdzi vreau sá
guste pldcerile conjugale, dar nu vreau sä supoarte si greutäfile-
impreunate cu ele, in specie, se feresc de greutáfile familiei.
Onanismul conjugal este phat foarte greu, deoarece se im-
potriveste : a) scopului esenfial al casátoriei ; b) credinfei conju-
gale ; c) se impotriveste binelui societkii omene5ti. S. Scriptura
timbreazd onanismul ca si a practicd detestabild4). Biserica a
1) S. Poenitentiaria, 3 Aprilie 1916.
2) Pdcatul acesta îi are numele dela Onan, care intrând la sotia fra-
telui sAu, in clipa suprema si-a retras penisul si a värsat samânta pe jos,
ca sA nu se nasca copii, cari sa poarte numele fratelui salt (Facere, 38, 10).
Inainte de Onan a practicat aceasta fratele sOu Her.
3) Dela Malthus care a cautat diferite moduri cum s'ar putea imple-
deca spoHrea prea repede a oamenilor.
4) Exista si o asociatie pentru popagarea onanismului conjugal denu-
mitá Asociatia Neomalthusianä". Aceasta raspandeste scrieri pentru po-
pularizarea viciulul onanistic.

www.dacoromanica.ro
606

damnat practica onanismului, ca 5i o practicd ce se impotrive5te

naturii 5i un lucru rdu in sine1).
898. --- Cooperarea la onanismul conjugal. Coope-
rarea formakY la impreunarea trupeasca onanistica este pacat
greu. Coopereazd la aceasta in mod formal sotii de cdsätorie, nu
numai când o aprobd 5i o sávarsesc de comun acord, ci si atunci,
când, de ex. sotia se plânge incontinuu cd are prea multi copii,
ca are prea mari dureri la nastere 5. a., prin ce, in mod efectiv,
coopereazd la impreunarea onanisticä, prevkAnd 0 prin aceasta
indeamnä bdrbatul 5iI duce sd practice onanismul conjugal.
Cooperarea materiaM din partea femeii la onanismul con-
jugal practicat de bdrbat nu este pAcat greu, iar, daca sunt mo-
tive juste, nu e nici un pdcat, pentrucd, in mod nemijlocit, coope-
reazd la tmpreunarea trupeascö, care este licitä, si numai in
mod mijlocit coopereazd la vdrsarea nepermisä a sämânfei bar-
batesti.
Motivele juste, pentru cari femeia poate tolera onanismul
bärbatului, sunt : teama de rele mai mari cari ar urma pentru
nesupunere, ca de ex.: certuri continue, batdi 5. a., teama ca
soful va comite adulteriu ; dacd nesupunandu-se ar trebui sd se
conteneascd prea multd vreme cu primejdia sa nu se poata con-
teni 5. a.
In tot cazul, femeia nu trebue sa consimfeasca la savAr-
,.5irea onanisticd a actului conjugal ; afard de aceasta, este obli-
data, pe baza caritkii, sa-1 facä atent pe bdrbat la savArsirea
cum se cuvine a actului conjugal, dar cu prudenta si cu bâgare
de searnA, ca nu cumva, fiind el in buna credinfA, dupd aceea
sa pAcatuiascd formal. Nici nu este datoare sd-1 facd atent tot-
deauna, ci numai când va crede cd e momentul cel mai oportun,
5i dacd o poate face aceasta färd prea mare incomodare, deoa-
rece, caritatea, care cere sä impiedecdm pacatul altuia, nu obliga
cu incomodare prea mare2).
In caz ca onanismul se practica din partea barbatului, prin
aplicarea unor mijloace prezervative, prin cari se impiedecd pa-
trunderea sárnântei bärbatesti in organul femeii, cooperarea sofiei
este nepermisä, pentrucd aceasta impreunare este nepermisd
dela inceput ; si tocmai pentru aceasta trebue sa se opuná din
toate puterile si nici de cum nu este permis s'o tolereze. Nu
pacatue5te atunci, dacd este silita cu bAtdi grave, sau amenin-
1) S. Of. 21 Mai 1851 §i 19 Aprilie 1853.
2) S. Poenitentiaria, 3 Aprilie 1916.

www.dacoromanica.ro
 607

tata cu moarte, presupunand ca este exclus consimjimantul,

purtandu-se numai pasiv. In acest caz ar fi mai mult o tolerare,
decaf o permitere, sa abuzeze de actul conjugal.
Nu pacatueste greu barbatul, care savarseste Impreunarea trupeassa
pe jumatate, cum se spnue, adeca membrul viril nu patrunde, de cat nu-
mai orifidul vaginei si ad varsa toata samanta barbateasca. Motivul este,
ca prin aceasta impreunare nu se Impiedeca fecundarea, desi este mai
pujin apta pentru acest scop, afar& numai de cazul, and toata samanja
s'ar varsa pe de laturi.
Este pacatoasa o astfel de impreunare pe jumatate, in cazul and
prin ea s'ar intentiona direct impiedecarea fecundarii, deoarece, in acest
caz intenjiunea este gray cuipabila.
In caz ca ar avea motiv just ca sa practice acest mod de impreu-
nare, nu constiue nici un pacat, de ex. : and femeia, pentru nasterea nu
de mult Intamplata, sau pentru durerile ce le-ar avea In organele genitale,
n ar putea sa supoarte Impreunare mai desavarsitä1).
899. Dreptul la debitul conjugal intre onani*ti.
Cat prive$te dreptul la debitul conjugal fata de un barbat ona-
nist, este de notat, ca :
a) Sofia poate, pe motiv just, sa dea debitul conjugal bar-
batului onanist $i sa se compoarte pasiv fata de practica lui de
a intrerupe actul conjugal, facandu-1 atent la savar$irea cum se
cuvine, afara de cazul, cand un motiv gray ar scuza-o dela
aceasta obligatiune. In acest caz ea se invoie$te la un lucru,
care este permis in sine (impreunarea trupeasca) $i la care bar-
batul are drept ; necuviinta savar$irii actului izvore$te din rau-
tatea barbatului, a$a cd femeia coopereaza numai material.
b) Sofia poate sa ceara debitul conjugal dela un barbat
onanist in sensul aratat, deoarece, pe motiv just putem sa cerem
dela altul aceea ce el, numai daca vrea, poate sa faca Varã de
pacat, de$i s'ar prevedea, ca nu o va face Fara sa pacaluiasca.
Motivul este, ca obligatiunea de a impiedeca pacatul altuia, este
izvorita din caritate numai, care nu ne obliga cu prea mare in-
comodare. Astfel de incomodare ar fi, de ex. : primejdia inconti-
nentei, cand prin aceasta ar trebui sa se ,lipseasca vreme mai
indelungata de dreptul la debitul conjugal.
c) l3arbatului onanist, care folose$te mijloace prezervative
pentru impiedecarea fecundatiei, nu este permis sa i se dea
debitul conjugal, pentruca aceasta impreunare este rea in sine
dela inceput, ca $i o actiune indreptata direct impotriva scopului
esential al actului conjugal. In acest caz este obligata sa opuna
0 Berardi, I. c. n. 334, qu. 2 : Aertnys-Damen, I. c. n. 896 ; Antonius
M. Arrequi, Summarium theol. mor., 1923 n. 806.

www.dacoromanica.ro
608

o rezistenfa activa, cat se poate mai energica, intocmai ca 5i o

fecioara impotriva violatorului ei.
900. Remedii In contra onanismului conjugal.
Una dintre cele mai ginga5e chestiuni, cari se pot ivi in scaunul
marturisirii, este tratarea penitenfilor onani5ti in casatorie. Pro-
cedura de recemandat in astfel de cazuri, o fixam in urmatoa-
rele :
1. Confesorul numai atunci este dator sa intrebe pe sof ii
de casatorie asupra acestui viciu, 5i peste tot, cu privire la uzuI
casatoriei, cand are bänuiala fondata, ca ei sunt vinovafi de
acest ',kat, 5i intenfionat it ascund. Intrebarea se face cu mult
tact 5i bagare de seama, intrebandu-i, daca au ceva ce le-ar
nelini5ti con5tiinf a cu privire la pastrarea sfinfeniei viefi in Casa-
torie, la eventuala lipsa de copii 5. a. Daca vor raspunde nega-
tiv, se vor läsa in pace 5i nu se va mai continua cu intrebarile
in aceasta materie.
901. 2. In caz ca, din marturisirea de buna voie a peni-
tenfilor, sau prin intrebdrile facute cu preacaufiune, ar constata
duhovnicul, ca ei practica onanismul in casatorie, este dator sa
le atraga luarea aminte asupra märimii 5i rautafii acestui pacat,.
si numai atunci sa-1 deslege pe penitentul onanist, cand acela va
arata semne suficiente de cainfa pentru pacatul savar5it 5i va
promite cu seriozitate ca se va indrepta.
Motivele potrivite pentru a le invoca inaintea penitentului
onanist, ca prin aceste sa-1 ingrozeasca de pacatul onanismului
in casatorie, sunt :
o) Onanismul conjugal este cauza multelor adulterii, deoa-
rece sofia nemulfumita cu astfel de impreunare onanista, cauta
satisfacerea poftei trupului in moduri nepermise.
b) Prin practica onanismului conjugal se distruge pacea 5i
buna infelegere in familie.
c) Onanismul conjugal este cauza stingerii multor familii..
d) Practicarea onanismului, peste tot, este cauza multor
dureri trupe5ti 5i o primejdie pentru sanatatel.
902. 3. Se poate intampla, ca toate indemnurile 5i sfa-
turile confesorului, sa 'Inland Vara elect. In acest caz, se pune
intrebarea ca oare poate confesorul sa le sugereze ideea, ca sa
se conteneasca in timpul cand zamislirea este mai sigura, adeca.

1) Noldin, 1. C. n. 75 ; Cappello, I. C. n. 819.

www.dacoromanica.ro
 609

in vremea cea mai prielnica zamislirii V) La aceasta intrebare,

S. Poeniteniiaria, la 16 Iunie 1880, a dat urmatorul raspuns :
,INIu trebue nelini5tifi sofii de casätorie, cari in acest chip fac
uz de casatorie ; confesorul poate sugera parerea, de care este
vorba, dar cu precaufiune, sofilor, pe cari, in alt chip, zadarnic
a incercat sa-i abata dela crima detestabila a onanismuluie2)
Prin urmare, in cazul, cand toate indemnurile 5i sfaturile
confesorului, pentru a-i abate dela aceasta practica pacatoasa, ar
fi ramas infructuoase, le poate sugera uzul casatoriei in timpul
cand zamislirea se pare a fi mai pufin sigura. Dar sa procedeze
cu multä precaufiune, de o parte, pentruca nici acest mijloc nu
este absolut sigur, de alta parte, ca sa nu dea ansa sofilor de
casatorie, ca prin o interpretare gre5ita, sa creada ca pot sd de-
nege debitul cenjugal 5i alta data, sau sa creada ca tot asa pot
sa practice 5i onanismul, daca le este permis sa faca uz de ca-
satorie numai in timpul, cand nu s'ar intampla zamislirea. De alt-
cum, in aceasta chestiune este mai bine sa spuni pufine, de cat prea
multe (melius est deficere in hac materta, quam abundare").3)
Acest sfat li se poate da, cu aceeasi precautiune insä, i celora,
cari, fiind araci i cu prea multi copii, sau a aror stare sanitara cere
speciala precautiune, si se acuza ca pentru aceasta practica onanismul in
casatorie. A recomanda acestora a se conteneasa dela uzul casatoriei,
este primeklios, deoarece upr se expun primejdiei sá pacatuiasca.

1) Cat dureaza si cari suet zilele sterilitatii naturale, adeca in cari

nu se intampla zarnislire, nu se poate fixa cu certitudine. Cpellmann
(Medicina pastoralis, 1901) e de parerea acceptata, de altcum, aproape
de toll moralistii cä in 3-4 zile inainte de menstruatie si 14 zile de
la inceputul mentruatie, este timpul prielnic zamislirii. Altii sustin, cà tim-
pul sterilitatii naturale, sau fiziologice, ar fi 10 zile inainte si 10 zile dupa
menstruatie. (A se vedea in aceasta materie experientele Dr-lui Krauss, pu.
blicate in Miinchener medizinsche Wochenschrift" No. 19 si 29 ; apoi in
Medizinische Welt" Berlin, No. 10, din 1930). De altcum, aceasta nu
este sigur, deoarece sunt cazuri, and si in aceste zile se intampla zami-
slire (Capellmann, Die fakultative Sterilitat. Aachen. 1889).
2) .Conjuges praedicto modo matrimonio utentes inquietandos non
esse, posseque confessarium sententiam, de qua agifur, illis conjugibus,
caute tamen, insinuare, quos alia ratione a detestabili onanismi crimine
abducere frustra tentaverit".
3) Papa Piu XI. in enciclica Casti Connubii", spune : Nu se poate
spune, cà pacatuesc contra naturii _acei soli cari se folosesc de dreptul
lor potrivit cu cerintele naturii, desi din pricini diferite de timp ori defecte
naturale, nu se poate zamisli o viata noua. Cad in cdsatorie, ca si in uzul
ei, mai sunt i scopuri secundare, ca ajutorarea reciproca, alimentarea
dragostei unul fata de altul, potolirea poftelor. Aceste lucruri cei casato
riti pot sä le urmareasca, cu conditia de a fi respectata natura launtrica
a actului asatoresc si destinatia lui la scopul primar" (Ed. Presa
Duna" Iasi. p. 30).

39
www.dacoromanica.ro
610

903 Nola. Fecundatia artificialg. Fecundatie artificiald se

zice aceea, care nu se intAmpla prin impreunare trupeascd naturald, ci
sdinânfa bArbdteascd este introdusd in organele femeii cu ajutorul unui
instrument.
Unii teologi mai vechi considerau aceasta fecundafie artificiald de
permisa. S. Of., in raspunsul sau din 25 Martie 1897, a declarat-o ilicitä
in mod absolut, deoarece se poate obfine numai prin polufia voluntard a
barbatului.
Pärerea teologilor este, ca femeia ar putea sa tolereze f ecundafiu-
nea artificiala cu samânfa bärbatului sdu, pentru a evita eventualele ne-
placeri grave ce-ar ameninfa-o in caz de nesupunere, dar se cere sd se
poarte cu totul pasiv fala de aceasta operafie9. Dar, cu toate aceste,
prin fecundafiunea artificiala nu se consumd casatoria2).
Exista si alte procedeuri, cari s'ar putea socoti fecundafiuni artificiale,
ca de ex.: se foloseste un instrument, care se pune in organul genital al
femeii pentru a-1 dilata $i astfel, cu ajutorul acestuia se savarseste actul
conjugal ; sau când, dupa sdvdrsirea actului conjugal cum se cuvine, sa-
mânf a vdrsatà deja in mod natural in vagina, cu un instrument medicul
o introduce ca sa patrundd mai adânc in organul femeii. Aceste sunt per-
mise, fiind mai mult ajutarea naturii pentru ajungerea scopului esenfial al
actului conjugal3).

Articolul IV.
Obligativitatea actului conjugal.
1. Obligafiunea de a cere *i a da debitul conjugal.
904. 10. Nu exista obligatiune stricta a cere debitul con-
jugal. Fiecare sot de caskorie are dreptul la uzul casatoriei, dar
nici unul nu este obligat sa si deprincla acest drept.
Sunt, insd, cazuri, cand exista aceasta obligatiune, mai ales
pentru barbat, cand o pretinde aceasta caritatea. Asa, de ex. :
a) cand ar vedea ca solia este in prirnejdia incontinentei si i-ar
fi rusine sa ceara debitul dela barbat. Motivul este, ca sun-
tern obligati, din caritate, sa impiedecdm, daca putem, pacatul
altuia.
b) Exista aceasta obligatiune, de Cate ori uzul casatoriei
este necesar pentru dovedirea iubirii lard de sot, sau de sotie,
sau pentru a inlatura unele neintelegeri sau banuieli, cari arne-
ninta pacea si buna intelegere in familie.
Desi sotii de casatorie pot sa se conteneasca dela uzul ca-
satoriei, cu invoire reciproca,4) totusi este de recomandat sa-si
1) Noldin, 1. C. n. 77.
2) Gasparri, Tractatus canonicus de matrimonio, II. n. 1302.
3) Noldin I. c. .
4) Papa Piu XI Casti Connubii", 1. c. p. 27-28.

www.dacoromanica.ro
 611

indeplineascd datorinfele conjugale, mai ales in cazul, când ame-

ninta primejdia incontinenfei.
905. 2°. Sofii de casatorie sunt obligafi, pe baza justitiei,
sã dea unul altuia debitul conjugal, de cafe on ii cere celalalt
in mod serios, expres sau tacit, Prin contractul matrimonial, con-
tractanfii si-au dat reciproc dreptul asupra trupului ; astfel, unul
fiecare din ei are dreptul sa ceard debitul 5i celalalt este obligat
sa-1 dea. A5a invata 5i S. Apostol Pavel, cand zice cdtrá Corin-
teni :
Mulerii bdrbatul datoria sd-i dea ; asi$derea si muierea
bdrbatului. Muierea trupul sdu nu-si stdpdne0e, ci bdrbatul ;
a00area i bdrbatul trupul sdu nu.0 stdpdne0e, ci muie-
rea. Sd nu oprili datoria Lulu! alluia, fdrd numai cu buna
trwoiald..."9
Cel care deneagd debitul expune pe celalalt sof primejdiei
incontinenfei. prin ce pdcdtue5te 5i impotriva caritätii.
Obligafiunea a da debitul urgiteazá sub pAcat greu, cleoarece,
prin denegarea acestuia, se vatämd contractul matrimonal al
carui obiect este de mare importanfd : procrearea, incunjurarea
incontinenfei 5. a.
Constitue pacat greu denegarea debitului, de c 'Ate ori cela-
lalt sof ii cere serios ; adecd, a5a, cã, dacd l'ar ruga sã renunfe
nu s'ar invoi. Prin urmare, denegarea debitului poate SA. consti-
tue 5i numai päcat venial, adecä, admite mic5orarea materiei, de
ex.: daca se deneagA odatá numai la lunA, sau nu se deneagd
absolut, ci numai se, arnând pentru un timp mai scurt, de ex.:
pentru o zi, afard numai de cazul, când ar urgita primejdia in-
continenfei pentru celalalt sof ; asemenea, nu este päcat greu
4denegarea debitului atunci, când ntyl cere serios, a5a, cd se pre-
supune cã renunfd cu u5orinfd la el.
Cu toate aceste, femeia sa nu agtepte prea multe insistente din
partea barbatului, ca nu cumva, prin aceasta purtare a ei, sd-1 expund
primejdiei de a o parasi, cautdndu-si implinirea dorinjelor la alte femei.
Asemenea, gi bärbajii, pacatuesc greu daca neglijeazd soliile, sau eventual
le paräsesc cu desavargire.
Este obligat sojul (solia) de cdsátorie a da debitul conjugal gi in
cazul, când prin denegare ar vrea sa incunjure un inconvenient mai mic,
deoarece un inconvenient mic nu poate scuza dela implinirea unei obliga-
jiuni grave, cum este obligajiunea debitului conjugal2).

) I. Cor. 7, 3-5.
-) In noul drept canonic latin nu se mai amintegte privilegiul ce se
dadea mai demult sojilor de casAtorie, ca in cele dinai 2 luni sa aibä
-dreptul a nu consuma casatoria, pentruca in acest timp sa se poatá ho-
fdri, daca va vrea sa intre inteun ordin calugaresc.
39*
www.dacoromanica.ro
612

2. Incetarea obligatiunii de a da debitul conjugal.

906. Inceteaza obligafiunea de a da debitul conjugal, irt
urmatoarele cazuri :
10. Cand cererea este prea excesiva, prin ce se extenuaza
puterile 5i se vatáma sanatatea.
Lipsa de moderafiune in cererea debitului conjugal poate'
sa fie : absolutd, cand nu se indestuleste cu una impreunare la
zi, relativa, avandu-se in vedere constitufia fizica a sof ului re-
spectiv. Prin urmare, nu se poate spune hotarit, cat de dese pot
sa fie impreunarile ; medicii experfi spun, ca sofii de casatorie
cu un organism sánatos 5i rezistent, pot avea impreunare de-
douà 5i mai multe ori in saptamana ; cei cu organism mai debil,.
numai una data in saptamana').
De aici rezulta, ca nu pacatue5te sofia, care nu vrea sa
dea debitul conjugal sofulut care 1-ar cere de cloud sa mai multe
ori in aceea5i noapte.
907. 2°. Inceteaza obligafiunea de a da debitul in cazul,
cand din aceasta, dupa parerea medicilor probafi 5i serio5i, ar 11
de temut a va urma o foarte mare primejdie pentru sanatate,
sau chiar pentru viala.
a) Nu este obligata sa dea debitul o sofie, care s'a convins,
in repefite cazuri, ca nu poate na5te fara primejdia morfii ; nu,.
insa, 5i aceea care la prima na5tere a fost in primejdia morfii.
sau a suportat dureri extraordinare, deoarece,-s'a constatat, ca la
prima na5tere durerile sunt mai mari, decal la celalalte.
b) Nu este obligata sa dea debitul sofa, care a constatat,
in repefite cazuri, ca dupa impreunare s'a imbolnavit de moarte,.
sau a urmat o debilitate care egala cu o moarte lenta.
c) Nu este obligat sa dea debitul acela dintre sofi, care su-
fere in vreun morb contagios, are febra mare, sau sufere de alt
morb greu. Prin urmare, sofia care are defect organic la inima,
nu este obligata sa dea debitul, pentruca poate fi expusa la
moarte repentina ; asemenea, nu este obligata nici in cazul, cand,
barbatul ar avea acela5i defect, earl de cazul, cand ar ameninfa
primejdia incontinenfei, sau moartea repentina nu ar fi sigura2)._
Nu scuza femeia dela obligafiunea de a da debitul conjugal
anumite incomoditali inerente statului conjugal. Astfel, sunt : in-
comoditatea sarcinii 5i alaptarea copilului ; greutafile 5i durerile

1) Noldin, I. c. n 91 ; Cappello, 1. C. n. 811 ; Aertnys-Damen, 1. c-

n. 911.
2) Noldin, I. C. ; Cappello, 1. c.

www.dacoromanica.ro
 613

im5terii 5i alte dureri impreunate cu graviditatea, sau cari ar

iurma dupd na5tere ; släbirea sän5talii 5. a.
Asemenea, nu scuzA dela obliggiunea debitului conjugal
teama cd se vor na5te copii debili, ca vor avea sa* trdiasca in
mizerie ; precum nici teama, chiar 5i fondatà, cd se vor na5te
copii morli, sau ca* va avorta.
Moralistii sunt de parerea, ca sotii de casatorie, cari au prea multi
copii, si sunt asa de saraci, incat nu i-ar putea sustinea, sunt scuzati
dela obligatiunea debitului conjugal, presupunand bine Inteles a ar
fi exclusa primejclia incontinentei. Deoarece, Insä, in practica foarte rar
este exclusa aceasta primejdie, nu este consult ca sa se conteneasca dela
uzul casatoriei, ci mai bine sa se Intareasca in nadejdea, a Dumnezeu,
care asa a randuit viata omului, va da si ajutorul necesar pentru sustine-
tea familiei, ori cat de numeroasa ar fi.
3. Pierderea dreptului asupra debitului conjugal.
908. Se pierde dreptul asupra debitului conjugal prin :
a) adulteriul sAvAr5it de catre unul dintre sofii de cdsätorie.
Aici trebue sa facem deosebire intre a cere debitul si a
pretinde debitul cnnjugal. Prin adulteriu numai atunci se pierde
-dreptul de a pretinde debitul conjugal, dacd adulteriul este formal,
des5varsit 5i a ajuns la cuno5tinfa celuialalt sof, care il deneaga
acest drept. Prin simplul fapt al adulteriului nu se pierde drep-
tul a cere debitul. Unde mai adaugem, ca' dacd amandoi sofii au
comis adulteriu, se considera, cä s'au recompensat reciproc ; iar
.(lacd partea nevinovatä dd debitul, de bund voie, celui vinovat,
sau chiar ea il cere dela cel vinovat, se considerd CA a iertat
nedreptatea ce i s'a fácut.
b) Se pierde dreptul asupra debitului conjugal prin sdvar-
5irea incestului, prin sodomie 5i beslialitate. In aceste cazuri
se pierde nu numai dreptul de a pretinde, ci 5i dreptul de a cere
klebitul conjugal.
c) Se pierde dreptul asupra debitului conjugal in cazul, când
petentul nu are uzul raflunii, cum este cazul celor demenfi 5i
al celor deplin befi. Nu comite Pdcat acel sof, care dä debitul
sof ului dement sau beat, de5i in astfel de cazuri sof ul sandtos
5i treaz, nu este obligat sa dea debitul.')
4. Piedecile actului conjugal.
909. 1. Citsgtoria invalid& In caz cd e sigur inva-
lidi casAtoria 5i o 5tiu aceasta amândoi sofii, atunci trebue sä
se conteneasca dela uzul casátoriei. In caz c*d numai unul ar 5ti
9 Ballerini-Palmieri, VI, n. 532, Lehmkuhl, I. C. n. 826 ; Noldin, 1.
ic. 97, Cappelo, I. C. n. 812.

www.dacoromanica.ro
-614

de nulitatea casátoriei, acesta este dator s'à incuno5tinteze 5i pe

celalalt sot; iar in caz cá n'ar putea face aceasta, atunci trebue
sa' caute un pretext oarecare 5i sä se abtind dela uzul Casa-
toriei, pAna ce va primi dispensd dela piedeca de cäsätorie. Mo-
tivul este, cd fiind impreunarea trupeascd in acest caz curvie,
este un räu in sine.
In caz CA femeia ar fi constrânsd prin amenintari grave
ori bätdi ca sa cedeze, nu päcdtue5te and debitul conjugal, pre-
supunand cd se compoartd in mod pasiv numai.
Dacd invaliditatea cäsAtoriei se datore5te unei piedeci nimi-
citoare de drept bisericesc, dela care se poate da dispensá, dar
de-ocamdatd nu poate ajunge sá o cearà, pärerea comund este
cá, aceastà piedeca inceteazd pentru gravitatea cazului 5i Casa-
toria se convalideazà. In tot cazul, insá, este consult sá se ceara
dispensd pentru sigurantá.
910. 2. Clisätoria dubie. Actul conjugal nu este permis.
in cazul cdsatoriei dubie, indiferent cd dubiul a existat 5i inainte
de incheierea cdsätoriei, sau s'a ivit numai dupd incheierea ca-
sAtoriei. Procedura in cazul cäsätoriei dubie este urmätoarea :
a) Dacd dubiul este negativ, sau u5or, nu trebue luat iii
considerare.
b) Dacd dubiul este pozitiv, serios, atunci trebue cautat sa
se afle adevärul ; in caz cd in timpul acesta amândoi sofii se in-
doiesc de validitatea cdsätoriei lor, atunci trebue sd se conte-
neasca amândoi dela uzul cdsátoriei ; dacd numai unul dubiteazd,
atunci acesta nu poate cere, dar poate da debitul, dacd celalalt
cere, ca nu cumva sa se expund primejdiei de a vätdma dreptul
celuialalt.
c) Presupunând ca, cu toate cercetdrile, indoiala nu se
poate inlatura, cAsatoria se considerd validd, dupd principiul :
Din dubio standum est pro valore actus«, iar impreunarea fru-
peascd este permisg.
911. 3. Adulteriut si incestul. In acest caz partea vino-
vatd pierde dreptul asupra debitului conjugal ; partea nevinovatd,
insà, poate da debitul chiar 5i in cazul, când ar fi in deplinä
cuno5tintä de cauzà. E de notat insà, cd pentru a pierde drep-
tul la debitul conjugal pentru adulteriu sau incest, care intot-
deauna cuprinde 5i adulteriul, nu este de ajuns o simpld b5nu-
iald, cd cineva ar fi sávArsit adulteriu sau incest, ci se cere a
certitudine moralA, ca acele au fost sAvAr5ite.
612. 4. Votul castitAtii. In caz cd unul dintre soli a
läcut votul castiaitii, a pierdut dreptul asupra debitului conjugal ;,

www.dacoromanica.ro
 615

11 poate, insà, 5i chiar trebue sd-1 dea celuialalt, deoarece acela

nu poate fi despoiat de dreptul sAu, la care nu a renunfat.
Dacd, cel care a fácut votul castitatii observd, cd celalalt
sof este in primejdia ameninfätoare a incontinentei, poate chiar
el sä ceard debitul, ca prin aceasta sd-1 scape de primejdia de
a pacAtui.
Votul castitAlii, pe care unul dintre sofi l'ar face cu scopul
de-a nu se folosi de cdsätorie 5i, prin urmare, de-a nu da debi-
tul nici in cazul când celalalt 1-ar cere, este invalid, deoarece se
referd la un lucru nepermis, 5i prin urmare, nu impiedecA actul
conjugal.
Sunt obligati amândoi sofii sá se conteneascd dela uzul cd-
sätoriei in caz cd amândoi, de comun acord, au promis cd pe
un timp oarecare se vor conteni. Daca, insà, unul, impotriva
acestei promisiuni, totu5i cere debitul, celalalt trebue sd-1 dea,
deoarece acela prin votul sdu nu a a renunfat 5i la dreptul de
a cere debitul conjugal.
and s'ar intAmpla, cd pentru acest vot al castitäfii, amândoi
soill de cdsätorie s'ar afla in primejdia incontinenfei, sä li se
dea sfatul ca sd ceard dispensa. ; cu toate ca este foarte pro-
babil, cd bkbatul poate indirect invalida votul femeii si femeia
votul bärbatului, pe motivul ca, de5i au facut vot cu invoiald re-
ciprocd, totu5i prin aceasta se pare cd nu puteau renunf a defi-
nitiv la un drept ce decurge din insd5i legalura conjugala.1)

FINE

Noldin, I. c. n. 101 ; Cappello, I. c. n. 813.

www.dacoromanica.ro
 Indice alfabetic al materiei.
Numerii arata' notele marginate.

A
Ablufiune 171.
Absolufiune v. deslegare.
Acatolici penitenfii acatolici, tratarea lor 608.
Acoperitoarele altarului 187 ; ale potirului (procovete) 190.
Actele permise sofilor de cdsatorie 882.
Actul conjugal 880.
Administrarea sacramentelor 39-41.
Adulteriu 911.
Aer 190.
Afinitate 825 de rândul intAiu 824 ; de randul al doilea 827.
Ajunul natural pentru liturghisire 203 ; pentru cumine-
care 228-230.
Altarul 176.
Amestecarea S. Sange cu alt lichid 209 ; vinului cu apd la
Liturghie 215 ; amestecarea numelor la cAsAtorie 829.
Antimis 188.
Apa la Botez 65-66 ; la Liturghie 215.
ApArAtor v. defensor.
Aplicarea materiei si a formei la sacramente 16-22 ; jertfei
liturgice 127-133.
Aprobarea confesorului 268.
Apus intoarcere spre apus la Botez 101.
Articulo mortis v. ceasul morfii.
Arvuna la logodnd 674.
Asistenfa pasiva la cSsátorie 719.
Atenfiunea la administrarea sacramentelor 25 ; la pri-
mirea sacramentelor 34.
Atrifiune v. pörere de Mu.
AzimA 214.

www.dacoromanica.ro
 617

B
ligietii bolnavi 604 ; spovedirea si cuminecarea 569.
Bigamia 653; iregularitate 642.
Binare 167.
Biserica 172 ; consacrarea 174 ; exacrarea (pAngärirea) 174.
Bolnavi cuminecarea 243 ; tratarea penitenfilor bolnavi
600 ; bolnavii pAcatosi publici 601 ; tratarea baiefilor
bolnavi in scaunul mdrturisirii 602 ; tratarea bolnavilor
cäzufi in nesimfire 605.
Botezul apei ca Sacrament 60 ; dorului 61 ; sdngelui 62;
efectele botezului 63 ; necesitatea 64 ; materia de-
pärtatä 65 ; materia apropiatá 67 ; forma 69; mi-
nistrul 71 ; subiectul 73 ; Botezul copiilor 74 ; 13o-
tezul copiilor n'ascufi din parinfi acatolici 75 ; Botezul
copiilor n5scuti din pdrinfi necredinciosi 76 ; botezarea
copiilor ndsculi din cdsätorii mixte 77; botezarea co-
piilor gásiti (expusi) 78; botezarea fefilor avortivi 79 ,
botezarea fefilor intrauterini 80; botezarea monstrilor 81 ;
I3otezul adulfilor 82-84 ; l3otezul sub condifiune 85 ;
nänasii la l3otez 86-92; administrarea l3otezului 93 ;
numele la Botez 95 ;. ceremoniile Botezului 96-103.
Burete pentru adunarea párticelelor consacrate de pe disc 189.

C
Cadelnitil 191
Canonul la Liturghie 185 ; la spovddanie 498 ; obli-
gafiunea confesorului a da canon 515 ; implinirea canoe
nului 517 ; schimbarea 523.
Cantor 194,
Cântäret V. cantor.
CapelA 172.
Castitate v. Dotal castitNii.
Caracter sacramental 13.
Catehumeni aplicarea jertfei liturghice pentru catehumenii
molt 134 ; facerea catehumenului 99.
CAsAtoria Natura cdsätoriei 646; este sacrament cAsä-
toria intre un crestin si o pägand ? 647; este sacra-
ment intre doi pAgani dacd trec la crestinism ? 648 ;
Scopul càsätoriei 649 ; Bunurile cdsätoriei 650 ; ne-
cesitatea 651; insusirile 652; unitatea 653; indi-
solubilitatea 654; efectele 655-658 ; subiectul 659 ,

www.dacoromanica.ro
618

ministrul 660 ; materia 661 ; forma 662 ; felurile Ca-

Edtoriei 663 ; drepturile Bisericii cu privire la sacra-
mentul cdsiitoriei 664; drepturile autoritätii laice a-
supra cäsátoriei 665-666 ; cdsätoria pe patul de moar-
te 715.
Cazuri rezervate 282; in I3iserica romând unitä 287.
Ceasul morfii 235.
Celebrarea Sf. Liturghii 136 ; obligafiunea de a lit urghisi
137-141 ; timpul celebrkii Sf. liturghii 163 ; locul
savArsirii Sf. Liturghii 172.
Censura 283, 295.
Ceremonii 180.
Chi vot 176, 187.
Clandestinitatea 707.
Complice, deslegarea 299 301.
Concelebrare 195.
Condifiunea la administrarea sacramentelor 30.
Condonarea liturghiilor 160.
Confesor v. ministrul S. Penile*.
Confirmafiune v. S. Mir.
Consacrare 118-119 ; 217.
Consens v. consimiimdnt.
Consimfimânt 646 ; párinfilor la incheierea cdsdtoriei
722 lipsa consimtimântului ca piedecd de casatorie
729-740.
Constiing examinarea 483.
Consuetudinari 562-563.
Contenire dela uzul cdsAtoriei inainte de liturghie 207 ;
inainte si dupd cuminecare 231 ; dela mâncdri si beuturi
v. ajunul natural.
Contract matrimonial v. Cdsätoria.
Contrifiune v. pdrerea de Mu.
Copii botezarea copiilor 74-78 ; cuminecarea copiilor
223 ; märturisirea copiilor 569-571.
Cretini 224.
Crima piedecd de cAsatorie 805-816.
Crisma 107.
Cruce la Liturghie 176.
Cuminecarea preotului liturghisitor 118 ; copiilor 223 ;
de S. Pasti 237 ; deasd 238 ; cuminecarea poporului
241 ; cuminecarea preotului care nu liturghiseste 242 ;
cuminecarea bolnavilor 243.

www.dacoromanica.ro
 61..

Cuminecatura v. Euharistie.
Cununie v. Cdsaloria.
Curgtenia trupeascd la liturghisire 208 ; la cuminecare 231..
Curiltire cuminecarea in timpul curafirei (lehuziei) 231 ;
impreunarea trupeascd in timpul curäfirei 890.

D
Debitul conjugal 880 ; dreptul la debitul conjugal intre so-
fii onani5ti 899 ; obligafiunea de a cere 5i a da debitut
conjugal 904 ; incetarea obligafiunii de a da debitul 906 ;
pierderea dreptului asupra debitului conjugal 908.
Defecte fizice la preotul liturghisitor 186 ; in mArturisire.
386 ; la primirea Ordurilor sacre 642.
Defensor 869.
Delegarea jurisdicfiunii 272.
Delict iregulari pentru delict 643.
Denegarea sacramentelor 42 ; a desleg5rii 370 ; a debi-
tului conjugal 906.
Denuntarea solicitatorului 304 ; calomnioasä 313.
Desfacerea casatoriei 867.
Deslegare deslegarea de cazuri rezervate 288 ; de cen-
suri rezervate 295 ; propriului complice in pacatul contra
poruncii a 6-a 299 ; condifiile deslegArii sacramentele
261-265 ; repelirea deslegarii 266 ; -deslegarea peni-
tenfilor 366.
Despärtire v. divorl.
Diaconat 632.
Disc 191.
Disciplirta liturgicK v. Ritul S. Liturghii.
Disimularea sacramentelor 46.
Dispensa dela piedecile de asAtorie 831.
Dispozitiunea sufleteascg la primirea valida a sacramente-
lor 49-54 ; la primirea licia a sacramentelor 55 ;
la sävAr5ire Sf. Liturghii 200-208 ; la cuminecare
227-233 ; judecarea dispozifiunii penitenfilor 361-365.
Distractia la administrarea SL Taine 25 ; 34 ; la primirea
Sf. Taine 50.
Divortul 858.
Domiciliul 708.
Dovacla despre márturisirea fäcutä 430 ; despre vestiri lal
casâtorie 709-714.

www.dacoromanica.ro
620

E
Ectenii omiterea lor 184.
Elemosing v. la Stiipendiile liturgice 5i la canonul marturisirii.
Energumeni 225.
Epic less 58.
Epileptici 225.
Eretici -- aplicarea Sf. Liturghii 134.
Ermafroditi 779.
Eroarea v. Gre$ala.
Etatea lipsa etafii, piedecd de casatorie 727 ; pentru pri-
mirea Ordurilor sacre. 642.
Evanghelie omiterea la Liturghie 184.
_Euharistie ca jertfa liturgica 116-208 ; ca sacramant
209 245 ; efectele 210 ; materia departata 212 ;
materia apropiata 216 ; forma 217 ; ministrul consa-
crarii 218 ; ministrul administrarii 219 ; pastrarea s.
Euharistii 221 ; Subiectul 222 ; dispozifiunea sufle-
teascd la primirea Sf. Euharistii 227; dispoziliunea tru--
peasca la primirea S. Euharistii 228 ; necesitatea 234 ;
obligafiunea impartd5aniei 235 ; administrarea Sf. Eu-
haristii 237 ; Cuminecarea deasa 238 : locul cumine-
carii 240 ; ritul administrarii Sf. Euharistii 241 ; ritul
cuminecarii 242 ; cuminecarea bolnavilor 243.
Execrarea bisericii 175.
Examinarea con5tiinfei 483.
Excomunicatii aplicarea Sf. Liturghii 134,
F
Fgtul avortiv botezarea 79.
Falon 192.
Forma incheierii casátoriei in Bis. romand unita 708.
Fecundatia artificiala 905.
Fundatiuni pii 158.
Frica piedecd de cdsatorie 749 ; frica reverenfiala 752.
0
Gratis 1; sfinfitoare 11 ; sacramentala 12 ; prima 11 ;
a doua (secunda) 11.
H
Hirotesia 635.
_Hirotonia 631.

www.dacoromanica.ro
 621

I
Ierarhic gradele treptele ierarhice 632.
Iert are pacatelor 251-253.
Implirtiisanie v. cuminecare.
Imperfectiuni nu sunt materie suficientd in márturisire 257._
Impotenta 775, 786.
Incest 911.
Incredintare v. Logodna.
Indulginte natura indUlginfelor 526 , efectul 528 ; fe- -
lurile 529 ; condifiile pentru cdstigarea indulginfelor 530 ;
lucrdrile cari se cer pentru castigarea indulginfelor 536
540 ; indulginfele in ceasul morfii 541 ; indulginfa
altarului privilegiat 543 ; jubileul 546-548 ; incetarea
indulginfelor 549 ; facultatea de a da indulginfe 550.
Inmormantarea bisericeasc5 se deneagd 135.
Intentiunea la aplicarea jertfei liturgice 127 ; la consa-
crare 216 ; la administrarea sacramentelor 25-31.
Interdict 175.
Interpelare v. la privilegiul paulin.
Interpret märturisirea prin interpret 477-589.
Interstitii 639.
Intrebäri ajutarea penitenfilor prin intrebdri 316-325 ;
intrebArile cari se pun penitenfilor 324-347.
Intregitatea marturisirii materiald 462 ; formald 476, 480.
Invaliditatea sacramentelor 25 31.
Invoialli v. consimfimeint.
Ipodiacon 632.
Iregularitate 641-644.
3
Jertfa nofiunea jertfei 116 ; liturgicd 117 ; esenfa jert
fei liturgice 118 ; ministrul jertfei liturgice 120 ; efec-
tele jertfei liturgice 121 ; valoarea jertfei liturgice 125 ;
aplicarea jertfei liturgice 127 ; subiectul jertfei liturgice
134 ; ministrul jertfei liturgice 120.
Jertfelnic v. altar.
Jertfitor v. ministrul jertfei liturgice.
Jubileu 546.
Jurisdictiune sacramentald 269-273 ; necesitatea jurisdic-
fiunii sacramentale 274 ; incetare jurisdicfiunii 275 ;
suplinirea jurisdicfiunii 276 ; restrângerea jurisdicfiunii
confesorului 282.

www.dacoromanica.ro
-622

Lectorat 632.
Lehuzia v. Curàfire.
LegKtura piedecá de cásátorie 787-795.
Limba liturgicd 178.
Lingurifa la liturghie 191 ; la cuminecare 242.
Liturghie cbligafiunea de a liturghisi 136 ; obligafiunea
de a liturghisi in virtutea Ordului preofesc 137 ; obliga-
fiunea de a liturghisi in virtutea oficiului 138 ; obliga-
fiunea de a liturghisi in virtutea obedienfei si a promisiunii
140 ; stidendiile liturgice 142 ; liturghiile manuale 149 ;
liturghiile fundafionale 158 ; reducerea numarului li-
turghiilor 160 ; condonarea liturghiilor 162 ; timpul
savdrsirii liturghiei 163 ; zilele aliturgice 166 ; locul
savârsirii liturghiei 172 ; ritul S. Liturghii 178 ; litur-
ghiile private 194 ; intreruperea Sf. Liturghii 196 ;
intregirea Liturghiei intrerupte 198 ; pregdtirea sufleteasca
Ia savarsirea Sf. Liturghii 200 ; pregdtirea trupeascd la
s5vArsirea Sf. Liturghii. 202.
Locuri sfinte 172.
Logodna 667 ; solemnä 668 ; insusiriIe logodnei 669 ;
accesoriile Iogodnei: jurämântul 672 ; pedeapsa conventio-
nald 673 ; arvuna 674 ; efectele logodnei 676 ;
desfacerea logodnei 680.
Logodnici relafiile permise si nepermise intre logodnici 692.
Lucriirile sfinte 187.
Lumini la liturghie 187 ; la cuminecarea bolnavului 243.
Litere dimisoriale i testimoniale 645.

Martiriu 62.
Martori la cäsatorie 708.
MArturisirea sacramentald 451 ; necesitatea 452 ; insu-
sirile 454-461 ; intregitatea materiald 462 ; intregitatea
formald 476 ; márturisirea generica 481 ; repefirea
mdrturisirii invalide 486 ; mdrturisirea generald 491.
Maslu 610 ; efectele 611 ; materia 612.; forma 613 ;
ministrul 614 ; subiectul 615 ; timpul administrarii
622 ; locul administrärii 625 ; rânduiala administrärii 624.
Masoni denunfarea corifeilor sectelor masonice 287.
Masturbafiune 807.

www.dacoromanica.ro
 623

Materia sacramentelor 16-22.

Matrimoniu v. Cdsdtoria.
Menstruatie cuminecarea in timpul menstruatiei 231 ;
inpreunarea trupeascd in timpul menstruatiei 888.
Minciuna in märturisire 457.
Ministrul sacramentelor 24 46.
Mirul, sacrament 104 ; vechimea ; 105 ; efectele 106;
materia 107; -- forma 109 ; ministrul 110 ; subiectul
111 ; timpul si locul administrárii 112 ; ndnasii 112 ;
ceremoniile administrArii 113.
Miri mdrturisirea lor 575 ; instruirea 691 ; cuminecarea 693.
Misa V. Liturghie.
Moasa la Botez 72.
Moarte aparentd si reald 606; semnele mortii 607.
Monstri botezarea lor 81.
Morbosi V. bolnavi.
Muribunzi v. bolnavi.
Must materia S. Euharistii 214.
Muhl mdrturisirea lor ; 587 ; surdo-muti 588 ; scuzati
dela intregitatea märturisirii 477; cuminecarea 226.

N
NAnasi la Botez 86 : la S. Mir 112.
Nasteri anevoioase 80.
Numele la I3otez 95.
Nunta v. casatoria.
Nebuni botezarea lor 84 ; cuminecarea lor 224.
Necredinciosi aplicarea S. Liturghii pentru necredinciosi
134 ; casAtoria necredinciosilor 795 ; 800.

0
Obsedati v. Energumeni.
Ocaziune de a pdcdtui 551.
Ocazionari penitentii ocazionari si tratarea lor 555.
Oferent v. Jertfitor.
Ofertoriu omiterea ofertoriului la Sf. Liturghie 185.
Oficiu pastoral obligafiunea de a sAvarsi Sf. Liturghie in
virtutea oficiului pastoral 138.
Oleul catehumenilor 102 : la S. Mir 107.
Onanisrnul conjugal 897-902.
Onestitatea publicA 679.

www.dacoromanica.ro
624

Oprelistea Bisericii 721.

Oratorii v. CapeM.
Ord v. Preolia.
Ornate v. Vewninie slinfite.

Pacat iertarea pdcatelor 251 ; materia Penitenfei 255.

Pane materia Euharistiei 212.
Pangarirea bisericii 175.
Panza pe altar 176 ; 187.
Pararnente v. Verninte sfintile.
Parastas 154.
Parerea de rau 432 ; perfectä 435 ; imperfecta 639 ;
insusirile 441.
Pasti cuminecarea de Pa 5ti 237.
Patena v. Disc.
Pedeapsa conventionala 673.
Penitenta ca virtute 246 ; ca sacrament 250 ; efec-
tele sacramentului Penitentei 251 ; necesitatea Peniten-
fel 254 ; materia sacr. Penitenfei 255 ; forma sacr.
Penitentei 260 ; ministrul sacr. Penitenfei 267.
Penitenti ajutarea penitenfilor prin intrebäri 316 ; 347 ;
procedura când penitentul ascunde pdcatele de moarte 348 ;
dispozifiunea penitenfilor 361 ; deslegarea penitenfilor
366 ; penitenfii ocazionari 555 ; penitenti consvetudi-
nari 562 ; penitenfii recidivi 565 ; deosebite categorii
de peniteni : copiii 569 ; adulfi 573 ; mirii 575 ; fe-
mei 576 ; culli 577 ; evlavio5i 578 ; scrupulo%
579 ; cari se ispitesc 582 ; cari sunt in racazuri 585 ;
obligati la restitufie 584 ; surzi ?i mufi 586 ; cari
nu cunosc limba confesorului 589 ; indumanifi 590 ;
bolnavi 600 ; acatolici 608.
Piedeci de casatorie 694.
Pixida 221.
Poliandria 653.
Poligamia 653.
Poliginia 653.
Poluliunea piedecd pentru impartg5anie 231*
Pomeniri la Sf. Liturghie 154.
Potirut 191.
Prefacerea 217.

www.dacoromanica.ro
 625

Pregatirea la Sf. Liturghie pregatirea sufleteasca 200;

pregatirea trupeasca 202.
Preotia 631 ; gradele ierarhice 632; efectele 635 ; ma-
teria 635 ; forma 636 ; ministrul 637 ; locul admi-
nistrarii 639 ; subiectul 640.
Privilegiul paulin 796-799.
Procesele de casgtorie sau vinculare 867.
Procovete v. Acoperiloare.
Propusul de indreptare 445.
Purificatoare 190.
R
RApirea femeii, piedeca de casatorie 755.
Rgsgrit Intoarcerea catra rasarit la I3otez 102.
Recidivi 565.
Reducerea Sf. Liturghii 160.
Reinvierea sacramentelor primite fara fruct 53 54.
Remedii in contra pacatelor 382.
Repetirea sacramentelor 37.
Restitatiune penitentii obligati 584 ; obligatiunea confe-
sorului la restitutiune 585.
Retacerea pacatelor 348.
Reversalul 718.
Rezervarea cazurilor v. Cazteile rezerva Ie.
Rubrict 36.
Rudenia naturala 817 820 ; spirituala 821 ; legala 830.
S
Sacramente definitia 1 ; numarul 3 ; impartirea 5 ;
origina 9 ; efectele 11; materia 16 ; forma 17 ;
validitatea, conditiile atat cu privire la materie, cat 5i la
forma 18; conditiile speciale cu privire la forma 23 ;
repetirea sacramentelor 37; datoria de a administra sa-
cramentele 39 ; denegarea sacramentelor 42 ; simu-
larea sacramentelor 46 ; disimularea sacramentelor 47;
subiectul sacramentelor 48 ; primirea valida a sacra-
mentelor 49-54 ; primirea licità a sacramentelor 53 ;
deosebirea intre Bis. catolica 5i celelalte culte cu privire la
SI. Taine 57.
Sacrificiu v. lertfd.
Sanarea in radácina 855.
SfirAcustA 154.

www.dacoromanica.ro 40
626

SKrindar 154.
Satisfactiunea (canon) sacramentala 498 ; scopul 499 :
efectul 500 ; obligafiunea de a da canon 515 ; primirea
si hnplinirea canonului 517 ; schimbarea canonului 523 ;
satisf acfiunea prin indulginfe 526.
Scrupuloai tratarea penitenfilor scrupulosi 579.
Sectio caesarea 80.
Sigilul sacramental 397 ; materia sigilului sacramental 402 ;
subiectul 409 ; violarea sigilului sacramental 418.
Sila 749.
Simularea sacramentelor 46.
Sinuciga0i 603.
Sodomia 896.
Solicitarea la p6cat in scaunul marturisirii 302 ; denunfa-
rea solicitatorului 304.
Sterilitatea 777.
Stihar 192.
Stipendiul liturgic 142 ; liceitatea 144 ; márimea sti-
pendiului 153.
Subdiaconat 632.
Surdo-muti cuminecarea 266 ; mkturisirea 477 ; 585 ; 588.
T
Tabernacul 176.
TlimAier v. cddelniia.
Tezaurul Bisericii 526.
Timpul oprit piedecd de cdsalorie 706.
Titlut colorat 280.
U
Uciderea sofului de casatorie v. Criiia.
Ungerea de pe urmg v. S. Maslu.
Unirea materiei cu forma la sacramente 20.
Untul de lemn la 13 otez 102.
Uzul clisgtoriei 880.
v
Validitatea sacramentelor 18 23.
Valoarea jertfei liturgice 125.
Vlirs are 226.
Vasele sfinfite 191.

www.dacoromanica.ro
 627

Vevnintele sfinfite 192.

Vestirile lipsa lor piedecd de cäsätorie 709 ; forma 710;
locul 711 ; dispensa dela vestiri 712.
Via ticul 236.
Vinul materia sf. Euharistii 213.
Violarea sigilului sacramental v. Sigilul sacramental.
Vizitarea bisericilor pentru induiginfe v. Indulginle.
Vomare v. vársare.
Votul piedec5 impiedecaloare de c5satorie 701 ; piedeci
nimicitoare de cAsätorie 804 ; piedeca actului conjugal 912.

Z
Zamislire v. la uzul cdsätoriei.

www.dacoromanica.ro '40*
 CUPRINSUL.
Cuveint celtrei cetitori.

Cap. I.
Chestiuni principiale asupra sacramentelor.
Articolul I.
Natura sacramentelor.
Peg.
4. Notiunea sacramenlelor 6
2. Numarul sacramenlelor 8
3. Irnpartirea sacramentelor 9
4. Originea divirui a sacramentelor Legii Nou5 10
5. Efectele sacramentelor 12

Articolul II.
Materia i forma sacramentelor.
1. Materia sacramenlelor 14
2. Forma sacramentelor 14
3. Conditiile pentru validilalea sacrarnentelor eat cu pri-
vire la materie, cat i la forma* 14
4. Conditiile speciale cu privire la forma sacramentelor 17

Articolul III.
Ministrul sacramentelor.
1. Persoana Ministrului 19
2. Conditiile cari se cer din parlea ministrului la validi-
sacrarnentelor 20

www.dacoromanica.ro
630

Pag.
3. Condifiile cari se cer din partea ministrului la admini-
strarea Hai a sacramentelor 25
4. Repefirea sacramentelor 29
5. Datorinf a de a administra Sf. Sacramente , 39
6. Denegarea Sf. Thine 32

Arlicolul IV.
Subiectul sacramentelor §i conditiile cari se cer la
primirea lor.
1. Subiectul sacramentelor 36,
2. Condifiile cari se cer la primirea valtdii a sacramen-
telor 36,
3. Condifille cari se cer la primirea knit a sacramentelor 40.

Articolul V.
Deosebirile dintre Biserica catolici 0 celelalte culte
cre§tine cu privire la Sf. Taine.
i. Biserica catolica §i biserica radirileana 42
2. Biserica catolica §i cultele protestante 43

Cap. II.
Sf. Botez.
Articolul I.
Natura Sf. Botez.
I. Nofiunea Bolezului 44
2. Efectele Botezului 46
3. Necesitatea Botezului 46

Articolul IL
Materia §i. forma Botezului.
1. Materia depgrtatii 47
2. Materia apropiatii 49
3. Forma Botezului 51

www.dacoromanica.ro
 631

Articolul III.
Ministrul Botezului.
Pag.
1. Ministrul Botezului solemn 53
2. Ministrul Botezului privat sau din necesitate 54

Articolul IV.
Subiectul Botezului.
1. Subiectul capabil al Bolezului 55
2. Botezul copiilor 55
3. Botezul adulfilor 62
4. Botezul sub condifiune 63

Articolul V.
Nanaqii la Botez.
1. Practica Bisericii 64
2. Condifille cari se cere pentru ca cineva s5 poa1 5 ft minas 65
3. Datorinfele ninasilor dela Botez 68

Articolul VI.
Administrarea Botezului.
1. Timpul administrarii Botezului 69
2. Locul administr5rii Botezului 71
3. Numele la Bo fez 71
4. Ceremoniile Botezului 73

Cap. III.
S. Mir.
Articolul I.
Natura 0 efectele S. Mir.
I.. Natura si vechimea S. Mir 77
2. Efeclele S. Mir 78

www.dacoromanica.ro
632

Articolul IL
Materia §i forma S. Mir.
Pag.
1. Materia S. Mir 78
2. Forma S. Mir 80

Articolul III.
Ministrul si subiectul S. Mir.
1. Ministrul S. Mir 80
2. Subiectul S. Mir 82

Articolul IV.
Administrarea S. Mir.
1. Timpul si locul adminisfrkii S. Mir. Niinasii 83
2. Ceremoniile S. Mir 83

Cap. IV.
S. Euharistie.
SECTIUNEA 1.
S. Euharistie ca lertfd Liturgica.
Arlicolut I.
Natura jertfei liturgice.
1. Nofiunea jertfei 86
2. Esenfa Jertfei liturgice 88

Articolul II.
Ministrul qi efectele lertfei liturgice.
1. Ministrul Jertfei liturgice 90
2. Efectele Jertfei liturgice 91

Articolul III.
Valoarea §i aplicarea jertfei liturgice.
1. Valoarea Jertfei liturgice 94
2. Aplicarea Jertfei liturgice 97
3. Subiectul Jertfei liturgice 101

www.dacoromanica.ro
 633

Articolul IV.
Obligatiunea preotului de a liturghisi.
Pag.
1. Obligafiunea de a liturghisi in virtutea Ordului preofesc 104
2. Obligajiunea de a liturghisi in virtutea oficiului . . . . 103
3. Obligatiunea de a liturghisi in virtutea obedienlei i a
promisiunii .108

Articolul V.
Stipendiile llturgice.
1. Istoricul stipendiului liturgic 109
2. Liceitatea stipendiilor liturgice 112
3. Liturghlile manuale 114
4. Liturghlile fundajionale 120
5. Reducerea i condonarea Lilurghillor 123

Articolul VI.
Timpul s'aiiarqirii S. Lit urghii.
1. Ora in care se poate liturghisi 124
2. Zile le aliturgice 126
3. Facultatea de a bina 127

Articolul VII.
Locul s'avar§irii S. Liturghii.
1. Biserica i capela 129
2. Altarul sau jertfelnicul 133

Articolul VIII.
Ritul S. Liturghii.
1. Limba liturgic5 134
2. Ceremoniile Sf. Liturghii 136
3. Lucrurile sfinte la saviirOrea Sf. Liturghit 141
4. Lifurghiile private 143
5. Concelebrarea 144
6. Infreruperea Liturghiei i intregirea Jertei liturgice . 145

www.dacoromanica.ro
634

Articolul IX.
PregAtirea preotului la sAvAr§irea Sf. Liturghii.
Pag.
1. Pregiitirea sufleteasca 148
2. Pregatirea trupeascil 150

SECTIUNEA II.
S. Euharistie ca Sacrament.
Arlicolul I.
Natura 0 efectele S. Euharistii.
1. Nalura S. Euharislii 155
2. Efectele S. Euharistii 157

Articolul II.
Materia §i forma S. Euharistii.
1, Materia mai depiirtatii a S. Euharistii 158
2. Materia mai apropiatil a S. Euharistii 162
3. Forma S. Euharistii 163

Articolul III.
Ministrul S. Euharistii.
1. Ministrul consacairii S. Euharistii 164
2. Ministrul administrfirii S. Euharislii 164
3. Miniztrul in caz de necesif ate urgentà 165
4. Piistrarea S. Euharistii 166

Articolul IV.
Subiectul S. Euharistii. 167

Articolul V.
Dispozitiunea care se cere la S. ImpArtA§anie.
1. Dispoziliunea suf1eteasc5 . 171
2. Dispoziliunea trupeascil 172

www.dacoromanica.ro
 635

Articolul VI.
Necesitatea S. Euharistii.
Pag.
1. Necesitatea impirthaniei 179
2. Obligafiunea impArt4aniei 180,
3. Obligafiunea impfirt4aniei inainte de moarle 18i

Articolul VII.
Administrarea S. Euharistii.
1. Timpul administrfirii 182
2. Cuminecarea deasil 181
3. Locul administrArii 187

Cap. V.
S. Peni1ent5.
SECTIUNEA I.
Chestiuni principiale asupra S. Penitente.
Articolul I.
Natura Penitentei.
1.. Penitenfa ca virlute 195
2. Penitents ca sacrament 194

Articolul II.
Efectele i necesitatea S. Penitente.
1. Efectele S. Penitenfe 195
2. Necesitatea S. Penitenfe 198

Articolul III.
Materia S. Penitente.
1. Materia deprIal 199
2. Materia apropiala 201.

www.dacoromanica.ro
636

Articolul I V.
Forma S. Penitente.
Peg
1. Nalura formei S. Penile* 202
2. Condijiune validitiiiii deslegiirii sacramentale 203

SECTIUNEA II.
Ministrul S. Penitente.
Articolul I.
Persoana §i jurisdictiunea confesorului.
-1. Persoana Ministrului S. Penilenje 207
2. Natura jurisdicfiuni sacramentale 209
1. Necesitatea i incelarea jurisdicfiunii 211
4. Suplinirea jurisdicjiunii din partea Bisericii 212

Articolul II.
Cazurile rezervate.
1. Restrangerea jurisdic(iunii confesorului 214
2. Cazurile rezervate in Biserica romilinii unita 217
3. Deslegarea de cazuri rezervcle 218
4. Deslegarea de censuri rezervate 220
5. Deslegarea propriului cornplice 222
6. Solicitarea la pEicat uriit contra poruncii a 6.a in sCa
unul miirturisirii 225
7. Denunjarea solicitatorului 226
8. Denunjarea calomnioasii 231

Articolul III.
Datorintele confesorului in scaunul marturisirii.
A)
Datorintele confesorulul ca judecator.
1 Ascultarea miirturisirilor 232
2. Ajutorarea penilenjilor prin intrebari 234
3. Intrebiirile cari se pun penitenplor 237
4. Procedura cand penitentul ascunde p5catele de moarte 243
5. judecarea dispozijiunii penitenjilor 248
6. Deslegarea penitenjilor 251

www.dacoromanica.ro
 637

B)
Datorinta confesorului ca invatator.
Peg
1. $tiinta confesorului 254
2. Datorinta de a invOta pe penitenti 256.

C)
Datorinta confesorului ca medic sufletesc.
1. Cunoasterea cauzei rnorburilor suftele$H 259'
2. Remedille generale 260,
3. Remediile speciale 261

Articolul IV.
Datorintele confesorului dupd märturisire.
1. Indreptarea gre$elilor silvOr$ite in administrarea sacra-
mentului 262'
2. Piistrarea sigilului sacramental 266
3 Materia sigilului sacramental 269
4. Subiectul sigilului sacramental 272
5. Violarea sigilulului sacramental 275.

SECT1UNEA HI.
Subiectul S. Penitente.
Articolul I.
Pdrerea de rau pentru pacate.
1. Notiunea piirerii de rat' 282'
2. Piirerea de rat' perfecta . 285.
3. POrerea de riiu imperfect5 . 285.
4. Insu$irile parerii de fau 287
5. Propusul de indreplare 290

Articolul II.
Marturisirea pdcatelor.
1. Noliunea $1 necesitatea miiriurisirii sacramentale . 293.
2. Insu$iri1e miirturisidi sacramentale 295.

www.dacoromanica.ro
638

Ar ticolul III.
Intregitatea mArturisirii.
Peg.
1. Intregitalea materialii 298
2. Intregitatea formard 305
1. Marturisirea generidi 312
4. Examinarea con§tiintei 313
5. Repetirea miirturisidi inyalide 315
.6. Marturisirea generalli 319

Articolul I V.
Satisfactiunea sacramentala (canonul).
-1. Natura sI efectele salisfactiunii sacramentale 322
2. Insu§irile satisfactiunil sacramentale 324
3. Materia satisfactiunii sacramentale 327
4. Obligatiunea confesorului a da canon
5. Acceptarea §1 implinirea canonulul . .
,6. Schimbarea canonului
..... 331
332
336

Articolul V.
Satisfactiunea prin indulginte.
1. Notiunea i efectele indulgintelor 338
2. Felurile indulgintelor 340
3. Conditiile pentru clistigarea Indulginfelor 342
4. Lucdirile cad se ceri pentru chtigarea indulgintelor 344
5. Indulgintele in ceasul mortii 347
6. Indulginta altarului priyileglat 348
7. Jubileul 349
-8. Incetarea indulgintelor 351
9. Facultatea de a da indulg hute 352

Articolul VI.
Penitentii ocazionari.
1. Ocaziunea de a piiciitui 353
2. Tratarea penitentilor cari sunt in ocaziunea aproptalii
libedi 356
I. Tratarea penitentilor cad sunt in ocaziunea aproplatii
necesarfi 358

www.dacoromanica.ro
640

Articolul III.
Ministrul si subiectn1 S. Maslu.
Fag.
1. Ministrul S. Maslu 393
2. Subiectul S. Maslu 398

Articolul IV.
Administrarea S. Maslu.
I. Timpul 5i locul administrarii S. Maslu 404
2. Riinduiala administr5rii S. Maslu 404

Cap. VII.
Preo fia.
Articolul I.
Natura si efectele Preotiei.
1. Nafura Preotiei 409
2. Grade le sau freptele ierarhice 410
3. Efectele Ordurilor sacre 410

Articolul II.
Materia si forma Ordurilor sacre.
1. Materia Ordurilor sacre 411
2. Forma Ordurilor sacre 412

Articolul III.
Ministrul, timpul si locul administrarii Ordurilor sacre.
1. Minisfrul Ordurilor sacre 415
2. Timpul si locul administràdi Ordurilor sacre 415

Articolul IV.
Subiectul Ordurilor sacre.
1. Conditiile cari se cer la primirea validii a Ordu
rifor sacre 415

www.dacoromanica.ro
 641

Pag.
2. Conditille cari se cer la primirea Hail a Ordurilor,kacre 416
3. Dovezile pe cari trebue sti le producti candidatul inainte
de hirotonire 420

Cap. VIII.
C5s5toria.
SECTIUNEA I.
Casatoria din punct de vedere canonic.
Articolul I.
Consideratiuni principiale asupra casatoriei.
I. Natura ctisaloriel 422
2. Scopul si necesite tea ciistitoriei 424
3. Insusirile distitoriei 426
4. Efectele ciistitoriel 429
5. Subie clul si ministrul cfisatoriet 433
6. Materia si forma disatoriei 433
7. Fe lurile clisatoriei 434
8 Dreptul Bisericii cu privire la sacramentul cfistitorlei 436
9. Dreptul autoritiltii laice asupra casiitoriei 437

Articolul II.
Logodna.
1. Natura logodnet 438
2. Insusirile logodnei 439
3. Acesoriile logodnei 443
4. Efectele logodnei 445
5. Desfacerea logodnei 447

Articolul III.
Procedura pästorului sufletesc inainte de cununie.
I. Constatarea libertatii pfirtilor 456
2. Investigatia specials asupra libertiitii pfirtilor 458
3. Instruirea mirilor 460
4. Re latille permise st nepermise intre logodnici . . . 462
5. Marturisirea si cuminecarea mirilor 463

www.dacoromanica.ro 41
642

Articolul IV.
Piedecile de casatorie.
Pag.
1. Nalura piedecilor de distitorie 464
2. Felurile piedecilor de disorie 466
3. Piedecile de dishlorie in Biserica romanii unita . . 467

Articolul V.
Piedecile Impiedecatoare de cásatorie.
1. Volul 469
2. Timpul oprit 371
3. Clandeslinitatea 472
4. Vestirile 474
5. Crislitoria de religiune n ixtil 478
6. Oprelistea Bisericii 481
7. Consimtimantul piirintilor 481

Articolul VI.
Piedecile nimicitoare de casätorie.
1. Elatea 483
2. Lipsa consimtimantului 486
3. Oresala 491
4. Sila si frica 496
5. Wepirea femeli 501
6. Consimtimântul conditional 504
7. Impotenta , 51
8. Leg6tura conjugalti 522
9. Deoseblrea de cult 537
10. Ordul sacru st volul solemn 539
11. ertma 541
12. Rudenia naturala
13. Rudenia spirituala . .
14. Cuscria sau afinilatea
. ........... . , .
548
354
555
15. Rudenia legalii 561

Articolul VII.
Dispensa dela piedecile de cäsätorie.
1. Chestiuni preliminare 562
www.dacoromanica.ro
 643

Peg.
2. Facultatea de a dispensa 562
3. Motive le canonice pentru cari se cia. dispensa . 564
4. Cererea pentru dispensa 567
5. Forma dispensei 569
6. Executarea dispense! 571
7. Legitimarea copiilor prin dispensa datii dela piedecile
r imiciloare de disiitorie . . 573

Articolul VIII.
Convalidarea casätoriei qi sanarea in rädacinä.
1. Principii generale 574
2. Convalidarea disaloriei 575
3. Sar area in rildkina 577

Articolul IX.
Divortul.
1. Natura divortului 579
2. Despgrtirea vremelniciti 579
3. Despartirea perpeturt 580
4. Efectele divortului 582
5. Procedura in caz de divort 582

Articolul X.
Desfacerea asatoriei.
1. Procesele vinculare . 583
2. Autoritatea competentr! 584
3. Tribunalul matrimonial 584
4. Alacarea casatoriei 585
5. Procedura tribunalului matrimonial dupä introduce rea
actiunii 586
6 Investigatiunea preliminarri 587
7. Investigatiunea probatorie 588
8. Sentinta 591
9. Apelul si ordinea instantelor 561

www.dacoromanica.ro 41*
644

SECTIUNEA
CasAtoria din punct de vedere moral.
Articolul I.
Uzul cAsAtoriei.
Pag.
1. Onestitatea actului conjugal 594
2. Adele permise sofilor de casiltorie . . . . 596

Articolul
Imprejurarile actului conjugal.
1. Scopul actului conjugal 598
2. Locul svâririi actului conjugal 600
3. Timpul sfivarsirii actului conjugal 600

Articolul III.
Modul sävir§irii actului conjugal.
1. Modul natural si nenatural 603
2. Sodomia imperfecla 604
3. Onanismul conjugal 605

Articolul IV.
Obligativitatea actului conjugal.
1. Obligajiunea de a cere si a da debitul conjugal . . . 610
2. Ince larea obllgajiunii de a da debilul conjugal . . . . 612
3. Pierderea dreptului asupra debitului conjugal . . . 613
4. Piedecile actului conjugal 613

www.dacoromanica.ro
 ERRATA.
Pag. reindal : in loc de: scY se cileascd.
18 10 de jos a valoarea la valoarea
21 17 de sus iar i-ar
38 18 de sus contrage contracteaza
54 4 si 6 de jos contrage contracteaz6
60 13 de jos degetele degelul
61 11 de sus singurá sigurii
64 jos nota 2) batismo baptismo
66 4 de sus nici caIuggrii chluglirit
70 15 de jos Botezati botezaft
75 14 de sus si vremea si pe vremea
77 8 de jos 6cFpcyfq 6cP2czylc
77 1 de jos Noiiunea Natura
90 15 de jos reinoieste Innoe*te
94 jos nota a) corespondentem correspondentem
95 jos nota 1) ofere offerre
97 18 de sus aceleea acelea
105 jos nota 1) Christumi Christum
105 jos nota 1) offerent offerrent
105 jos nota 1) corpum corpus
106 jos nota 1) off ere offerre
108 15 de jos celeea acela
110 10 de sus lnocentiu al II-lea Inocentin al I1I-lea
180 10 de sus la toata liturghia la fiecare liturghie
179 12 de jos ref erel refere
202 11 de jos I3isericanoas trAse Biserica noashil se
205 3 de sus casei case!, sau
221 16 de sus prov. Eccl. Pro Eccl.
222 13 de sus intAmla Intampla
223 1 de sus ub Sub
228 jos nota 4) solicitatorum sollicitalarum
229 21 de sus mai 'natnte mai 'nainte
233 3 de sus si au si-au
243 6 de sus atele allele
243 17 de sus rArnasä rilmas
247 16-17 de sus ho-ritoare hotAritoare
252 10 de sus vednic vrednic
268 5 de jos revocvatà revoca1/4
274 9 de sus convocati consultali
274 1 de jos la la

www.dacoromanica.ro
646

Pay, rdndul: in loc de : sd se citeascd :

287 14 de sus a urgisird al urgisirii
292 16 de sus a cAzut va Wee
292 15 de jos toatd baste
292 1 de jos propusului progresului
299 18 de jos mai ndc mai mare
303 14 de jos civeva cineva
304 6 de jos ba nu
305 7 de sus ocupai ocupat
312 19 de jos deajunssi deajuns si
314 11 de jos insusirile Imprejurfirile
322 9 de jos Encti.i.toy ETC:T(CIILOV

323 11 de jos 20 30
328 6 de sus fucrAri lucrri
332 8 de sus si reprobatä si este reprobata
359 6 de sus a pAcAtui a pScatului
359 13 de sus ceea ceea ce
366 13 de sus ie fie
375 10 de jos unut de acesta unul ca acesta
380 10 de jos plin piing
390 3 de sus Int lor
390 4 de sus el ei
393 7 de sus in terno inferno
403 4 de jos eventual a insanatosi- eventuala insiingtosire
rea celui bolnav a celui bolnav
401 3 de sus pAcaf pacat
410 8 de sus si a sacramentelor si a sacramentalelor
414 18 de jos hirotonii hirotoniei
484 278 728
489 5 de jos fornnule fasiunile
490 5---6 de sus celuia- celuia-lalt
496 2 de sus persoanele a persoanelor
496 2 de sus cu ca
496 6 de sus invoirea Innoirea
496 17 de jos spuneant se spune
498 1 de sus care care riiu,
507 19 de sus evocatä revocatli
510 15 de jos dreptul dreptul excluziv
512 19 de jos asa nurnitele prin asa numitele
517 20 de sus cAnd sau nu and nu
521 1 de sus innpreunAc a Impreunä ca
528 6 de jos din veacua dela veacul
530 8-9 de sus cela-talt cela-lalt
540 3 de sus Benedict >VA Benedict XIV.
540 2 de jos a fost considerata au fost considerate
548 9 de jos este invalida de multe ori este inva-
lidil
549 3 de sus pe de
554 2 de jos poruncii pruncii
www.dacoromanica.ro
 647

Pag. rdndul : in too de : sd se citeascd :

555 5 de jos mireni miresei
588 12 de sus dupà dupK ce
588 13 de sus sculta asculta
591 7 de jos ce a cel ce a
596 9 de sus Poate, insà, sa arunce Poate Indatl dupil Int-
preunare, nu Insil gii
mai titrziu, s6 arunce
598 6 de sus cuza acuza
604 13 de sus sorbire absorbire
605 3 de sus a samantei sgmântei
605 14 de ios intrerupe se Intrerupe
605 17-18 de jos neoamalt-husianism neomalthusianism
480 3 de Os se vor Insemna nut se vor Insemna

www.dacoromanica.ro
 1:!S

www.dacoromanica.ro