Em. GAsFEA.

mu

Cea d intddi
durere
NUVELE I SCHITE

EDITIA III-a
(intregifii)
mg.

SALA DE I ECTIIA
NU SE iPEUZUTA kASA
BUCU

EDSTLFRA LIBRARIEI UNIVERSALE" ALCALAY & CO.

Calea Vicloriei, No. 27

www.digibuc.ro
 (
cgeZ4?(ZZCZZ

aláni c4ista 'e ciiitií actsdeea,

74'$-ed./ma' Aoalki 0.1e line, zrovasaiie, eerie
melas. fVf..614ai' Cet7 ?fedt.

/ieeate fr7f:Nti a 97L-Cf2:,- e24 ffeeai,e

actisVci a ea, oat 4à fzafea ve:se ./L.gitzaieefs
474 c4a, frieZen aa 0dslie ffat fa:171

mei zixa4amsad 4'95a.4-g aceadd cade amin-

ceige,' 1.74 ea i lainoe aefediara idasenee:.
rairy.;/ ai>/hae'resnie at lei cta/Xia/mea,
4CAPtea hz f7 1; eeeel:Paild t sLeissziod laceje
olice cri rba aa frelea eitaale oticicieZzle77,,
#bieiockrei

0,/).
6). te(711i/.
p

Decemyrk 1909.

www.digibuc.ro
 CEA D'I DURERE

A m crescut pe eascä a Iasului, pe

Podul Verde.", se zicea odatâ, in fata
grgdinii lui Mihai-Voidd Sturza si 'n coasta pâdurii
Copoului. Am crescut 'pe ulita din capätul cAreia
privirea patrundea pânii departe, spre sesul intins,
in fuadul cdruia Cetätuia se ridica deodatâ, ca lagl-
tatd de niste brate uriase, mândre cal pot stälda
in razele soarelui un asemenea juvaier. Am mai
apucat Inca pe cei de pie urma bloieri, iinbrdcati
totdeauna in hainA neagrà, cu pAlArii innalte, rA-
tâcind pe sub aleile die tei, cu ochii pierduti,in ur-
märirea unui vis ce nu se poate indeplini. Imi aduc
atainte cum ascultam, toad ziva, trâmbitele ale cd-
rOra glas rdzboinic fâcea sà rdsuhe caArmile ce ne
Inconjurau casa. Toata lumea militäreascâ era tä-
räbuità lânga noi, la Ideal". Nu °dad: am râmas
uiMit, in poarti, când regimentul de linie pornia
lä parada cu tamburul major in frunte, un Tigan
www.digibuc.ro
6 M. (LARUIANLI

cM un munte, purtand in cap o caciula de urs, cat

o banita de mare, haine numai aur, si 'n rnana iut
buzdugan pe care 11 azvarlia in aer de s.e ratia de
douii ori, apoi Il prindea in palma si-1 tinea o dripa.
sus, panä ce Elocotia glasul de tunet al tobei celei
mari. Din poarta ograzii duceam mama la pälärie,.
sà salut militareste pe tata, care inergea cAlare in
fruntea batalionului. Tata, parca-I vid, se uita de
sus, pleca sabia spre gatul calului, tea sa-mi ra,punda,,
lar eu mA credeam un soldat strasnic.
Mu! he am vazut in tilita, aceasta, in multe intam-
plari am fost si eu amestetat, si multe Incruri de
pe acea vreme sunt inchise in sufletul meu. De uncle
nu-mi aduc arninte, Is ascunse bine colea, si cine
stie daca vreodata farmecul sau durerea vor
rasari iaräsi in mintea mea, cum rasar, in twee
nopti,darele luminoase ale faramiturilor de stele.
Cine stie! Dar uncle din aceste intamplari mi-au
ramas sapate in amintire, cu o atat de mare pu-
tere, 'Mat, oricand, le pot vedea, le pot povesti,
cum as putea spune cea dintai rugaciune pe care
mama m'a Invatat s'o Insir: cu manile impreunate
si 'n genunchi ti fata icohnei de deasupra pat-
sorului meu...
De mite ori m'am gandit la cea dintai durere
ce-am simtit-o in inima mea cJe copil. 0 pot pot
vesti asa curn asi fi väzut-o aseara, cu intelegerea
mea de acuirn, cu ochii i inima mea de atuncea.
...Poate sa fi avut vre-o cinci-sase ani. Intea

www.digibuc.ro
 CEA DURERE 7

seat* mA jucam in grädinuta. din fatl. Cum fl-

ceam grämezi de nisip, eodhtä clocoti strigAtul
grabnic $i deznAdájduit al trambitei de foc. Si intr'01
clipA nàväli, In goana nebunä a cailor, sirul intreg
de care cu soldati, ale cäror cästi galbene täiarA
repede o dung5 luminpasä, In Inseratul zilei. Apoi
a fast un InválmAsag de trAsuri, de cAläreti, ofi-
teri, de soldati alergâncf mai multi, supt comanda
cuiva, sau singuri in gâfâiala fugii. Se opriau unii
pe altii, se intrebau, sau i$i strigau vorbe de abia
spuse, apoi se aruncau In aceea$ goatià grozavA. Un
soldat sosi cu Ufl plic; dup4 câteva clipe, am vAzut
si pe tata, cu chipul ingrijat, trecând pe lângä
mine farA sA -mA vadA. Ma rälimasem de parma-
clâc, in coltul grádinutei, si priveam cu plgcere la
neobisnuita miscare a ulitei.
Peste putin veni In fugä slujnica noastra, mA-
tusa Smaranda. Am vdzut-o iesind panA In mij-
locul sträzii, tipAnd speriatä: Vai de mine, arde
târgul". Atunci in'am strecurat printre cloud jaluzele
Lesprinse, i bâtrâna s'a trezit cu mine lângg dânsa.
M'am uitat si eu: In fund, cerul se rumenise, unde
de fum negru se ridicau In väzcfuh, ì uneori câte
un smoc de scântei scApAra ca niste märgele im-
prastiate. Ne-am intors Iângä poartä. Un cäläret
trecu in goanA; nu mult dupA aceia, alte pâlcuri
de soldati se perindarä ca niste vedenii. Seara ss
asezase usoarA; odatA cu rdcoarea ei, veni un miros
cru i innecacios; rumeneala cuprinsese tot cerul, iar

www.digibuc.ro
8 EM. hLRLE 4NU

varfurile copacilor din gradina lui Voda, se autira,

miscate de vânt, pareau niste flacari ce ardeau le-
gänându-se. 1),.ste tot se intinsese o luminA dulce,
de vis. Matus.t Smaranda intrebA pe un trecAtor:
MA rog du nitale, ce arde?" Acesta Ii raspunse din
treacdt: Ulita Mare". BAtrâna isi rosti numele,
cum obisnuia sA facA la orice intâmplare ce-i re-
destepta mila sau mAhnirea: SmArAnditA, SmarAn-
ditA!" Si iar se fAcu tdcere. Nuin-ti de departe venia
vuietul nAbusit al unui zbucium. MA cuprinsese 0
neinteleasà. Deodatd, gândul mi se opri lai
mama care plecase In târg. Dar mama?", intrebai
ingrijat. BAtrâna mA trase mai Iângd dânsa,
rAspunse: O sA vie, conasule, n'ai mata teLriA".
Nu stiu cât vom fi stat In aceastA asteptare In-
cordatä. Mama nu mai venea, nici tata, care por-
nise pe urmA. DeodatA rasunarA niste pasi traga-
nati. PrivirAm in lungul ulitei. In curând puturAm
deslusi pe cei ce veniau: erau doi soldati cari duccau
o nAsAlie. hi dreptul portii dânsii se oprira: de
supt pAtura ce acoperia nAsdlia, iesia un horcait
rAgusit, care se stingea eu totul o clipa, apoi iz-
bucnia din nou. Am auzit bine si mi-a rAmas sapat
in adâncul mintii fiecare cuvânt din convorbirea
celor doi soldati. Cel d'int,Ai se intoarse si spuse,
cu glasul plin de spaima: Moare mdi". Da,
moare", Ii rAspunse cellalt. IntAiul urmâ: SA-1
punem ici, In dosul .portii, sá.i deie sufletul in li-
niste". SA-1 punem". Când zArirA pe mAtusa

www.digibuc.ro
 CEA D'INTAI DURERE 9

Smaranda, o trimeserá repede: Fä-ti poniand $i

adu o lumânare".
Batrana se zapaci, alergd numaidecat, si pe mine
ma lasä singurel lânga stalpul portii. Soldatii nici
nu ma vázurä poate. Asezara näsälia in ogradà,
chiar langa parmaclacul gradinutei, si unul dintre
ei ridicâ patura. Lumina felinarului din fata se in-
tindea pânä acolo. Horcaitul se auzi deslusit, aerul
serii par'ca-i dase putefe; eel ce sta intins, un pom-
pier, inghitia in galgairi adânci, par'cä ar fi bäut,
insetat, apa. 0 grijd de ceva ce nu Intelegeam, ma
facuse si mai mititel, i mä tintuise locului. Pieptul
pompierului se ridica des, ca niste foi. Scoate-i
casca", spuse unul dintre soldati. Cellalt Ii lua bi-
nisor casca.
Atunci se petrecu ceva groaznic. Pompierul scoase
un strigat de durere, un strigät asa de adânc, ciä
mi s'a parut ca esise din fundul unei hrube, de supt
picioarele mele. Apoi, cu cea din urmä putere, vroi
sa se scoale, se pravali pe o coasta, si se rästurna
jos, trântind pe soldatul ce se plecase peste dansul.
Casca se rostogoli pana lângä mine. Ranitul ramase
pe pamânt, zbatându-se, iar fata' i se acoperl ca die
un vàl negru, ce se intindea cu ineetul si pe jos: ii
izvora sangele din cap.
Toate acestea s'au petrecut cat ai clipi. Nici n'am
arut vremea sa ma inspaimânt. Aproape in aceeasi
Ce-i
vreme, putusem auzi, la spate, glasul mamei:
aici?'.'. Apoi acel tatei, intreband pe soldati:
,a1
Ce e, ce faceti?". Când mama se apropie
www.digibuc.ro
10 EM. OARLEANIJ

intelese ce se petnecea, i când, intorcându-se, iu

zAri pe mine, se azvArli, cu un tipet, sa rnâ ieie
brate: Pentru numele lui Dumne/eu, ce cauti
tu aici?" MA ridic, apoi imi intoarse capul cu mina
si mi-1 sprijini de umArul ei.
In aceastA vreme veni si matusa Smaranda. Am
auzit scrisnetul chibritului ce aprinclea luminarea,
am auzit cele citeva cuvinte, intretiiiate, ale sol-
datului ce povestia tatei: Un zid
da, peste dânsul... scos Ote supt dArärnAturile unei
Apoi o clipA urtnA un suspin,
un suspin lung, de usurare, ca al unuí orn care se
aseazA O. se adihneapcA dupâ un drum -lung. Simtii
tremurul mamei. Tata o luLl de brat: Hai, ce
stai si tu.; hai, ldraga". In urmi klasul bâtrinei
tânguia: SmArAnditi, SmArAndita!".
In noaptea aceia n'am putut dormi. Intrun ras-
timp, mi se pAru cà lumina candelei se inaltA, se
suptiazA si se toarce niereu din caierul lumirtat al
paharului, apoi se intinde de se strAnge ghern im-
prejurul unei cAsti mari ce spAnzura deasupra pa-
tului mieu. Am tipat, a alergat mama lânga mine,
si toatà noaptea mi-am simtit mina intea ei.
A doua zi, Want jucat ca de obiceiu. Tot ce pri-
visem cu o searà mai innainte, se stersese ca un
vis. La Intâmplarea din seara trecutii nu mai
deam, cum nu mai gândeam la zgAriiturile care ma
usturaserá numai In clipa clad mi le fäcusem.
Dar a treia zi, rânduri-rânduri, soldatii, treceau
In pas darnel, cu toti ofiterii kir, cu drapelnf, si
www.digibuc.ro
 CE A D'IN TAI DuRrar 11

goarnele ce sunau, duios, o rugaciune. E p pa-

raca", imi spuse mama care ma tinea in brate , o
paradä, stii ca atunci când a venit gheneralul". Eu,
n'am crezut; cad' dela fereastrá am vázut
purtat pe un tun, iar, deasupra sicriului, casca-. $i
atunci din nou mi-a rasärit in minte seara aia.
Din nou am väzut pompierul intins jos, värsin-
du-sl chinul in suspinul adinc ce mi se paruse cd
iesise de supt pämânt. Mi-am dat seama cà acum
il duceau undeva, departe, ca-1 luau die Lingl toti
ai lui, saracul! 5i-am avut¡acea presimOre Inedeslusità
a despärtirii ce Cândva nu se poate inlätura, pre-
shntire care se naste ()data cu noi. Nu pricepusem
tot, dar intelesesem destul. 5i, ca si când cineva ar
fi vrut sa mà despartá, i pe mine, de mama, am,
cuprins-o de gât cu ainfindotia mânele, si-am piâns
zgudnitor, cea d'intai durere a mea.

www.digibuc.ro
 UCIGA5UL

E$iam de pe sala intunecoasa $i umeda a tri-

bunalului. Eram cu un avocat, un vechiu prie:
ten al meu. Cum strabateam cu greutate prin im-
pestritatura de oameni pe cari patimele si ura ii
poate aduna la un loc, trecu repede, prin fata
noasträ, un condamnat urmat de santinela. Con-
damnatul, un domn foarte bine imbracat, tinea ba-
tista la ochi, $i plângea cu sughituri.
Prietenul mi-1 aratä si-mi zise:
Uite-1, a dat foc, pentru ca apoi sa fie despa
gubit, a läsat pe drumuri nu stiu câte familii, si a-
cuma când se duce, pe un an, la pu$carie, phinge
ca o muiere.
5i adaoga cu desgust:
Uriti imi sunt oamenii astia...
Dragul meu, urmä el când esiram afara in ulita,
cat am fost procuiror am avut de cercetat multe fapte.
Si m'am incredintat cä 14ii cei mai multi sunt

www.digibuc.ro
 UCIO A$UL 13

printre noi. Dumnezeu sà." inâ ierte, daca-ti spun, a

din câti oameni cunosc eu, nu se vor gasi zece care
sà-si fa asupra-si raspunderea faptei indeplinite. Ca
sä-ti dau o pildà de cum stiu cei mici, cei
sà-si primeasca soarta, povestesc.ointâmplare.
Am luat-o Meet, pe supt copacii umbrosi ce mär-
gineau ulita. Prietenul incepu:
Eram pe atunci procuror la Iasi. Se facuse
un omor la drumul mare, si-a ti-ebuit sa plec re-.
pede cu träsura. Am sfârsit cercetarea usor; când
am ajuns, jandarmii si pusesera mâna pe satra prin-
tre tiganii careia se gaSea si cel ce omorise proprie-
-tarul. Tiganul era dintrq acei cari ucid ca si cum ar
bea un pahar de rachiu, sau ar mânca o gdind de
furat. In mintea lui nu trAia deosebirea dintre uri
fapt si altul. 0 bestie. Astia nu pot intra in rândul
oamenilor... Mà intorceam spre Iasi, când, intr'un
sat, in dreptul primäriei, imi esi notarul cu jandar-
mul inainte si-mi spuse cà, atunci chiar, se faptuise o
ränire cu toporul.
Eram foarte grdbit, dar a trebuit sà merg. Ne-am
indreptat cu totii inteacolo.
Ograda era plina de oameni. Jandarmul i-a dat
la o parte, si am inttat in casä. Ränitul era un orn
in vrâsta mijlocie. Prhise o muche de topor in cap,
la ceafd, dar nu murigc. Nu putea scoate insa nici
o vorba. Nici nu se gfindisera macar sa-1 ducâ, la
kspital. Am poruncit sa-1 trimità In träsura mea, si-am
intrebat de cel ce lovise. Era vecinul, un mosneag.
Am trecut alàturi. Intr'o odaie joasA, pe pat, Iângâ.

www.digibuc.ro
14 EM. GARLEANU

un strajer, sta dânsul. Intr'un colt, in picioare, un

'Om voinic, feciorti-isiu; iar Iângä cuptor bAtrina,
nevastA-sa. Cind am intrat mosneagul s'a scnlat
in picioare. M'arn asezat pe un scaun, ham chernat
Iânga" mine $i 1-am intrebat:
Dunmeata ai kwit cu toftorul pe Cristea Dä-
rnian?
Mosneagui raspunse dfirz:
Eu.
De ce?
Batriinul îi trecu infina peste gura, i$i potrivi
mijlocul in chimir, se uità pe supt gene la mine, apoi
vorbi:
I-am dat cu barda, pentruca' dupa ce mi-a in-
junghiat purcelul, s'a tinut i tanto$, $i mi-a tras o
palmâ. Mi-a injunghiat un purcel, purcel de dank'
Inni, $i 1-am prins, ca' LI-am väzut /cum II pârlea desde-
dimineatà. $i aista-i al doilea purcel care nii-1 md,
nânck mânca-l-ar... Doamne
Ei, Ii zic eu, i pentru un puree! s`a omori
omul?
Mosneagul dadu cu mAna, sä n'am
Nu mai moare el, ea' doar nu 1-am lovit sa"
moarâ. L-a 1)A-tut tot satul odatà si n'a murit, cài
soiu rau. Soiul rätt nurnioare.
Si cum 1-ai lovit?
Mosneagul stätti putin pe gânduri:
Pài cuni... la, asa, bine...
Nu: asa bine! Spune-mi cum?
Pai... m'arn dus in ograda lui, $i i-am zis:

www.digibuc.ro
 UCK,A5LIL

Mäi, da' purceii mei Is de fäcut pomaná pentru

sufletul bunicätei? De ce mi-i injunghii mä,
sä te ieu de beregatä". El atunci, cunt era cu barda
in mina dreaptä, a trecut-o In stânga, i nn-a trântil
o palmä zdravänä. Eu, i-am zmuncit barda, si i-am
fäcut odatä vânt. Si Dämian numai ce-a cäzut moale
la päniânt... Eu, când am vázut asa, si cum eram
singur, ci nu mai era nimeni cu noi, am strigat la
fecioru-meu, sä vie, sä-mi ajute sä ridicäm pe
mian 4e jos, cà tipa si gemea de durere. Pe urmi
a venit í oamenii de ne-a gäsit pe amândoi, pa
mine si pe fecioru-meu, acolo... laca asa...
In clipa aceasta se deschise usa, infra' un jandarm
si-mi aduse vestea:
SA trAiti, domnule Procuror, 'Ana' la spital
ränitul a murit.
La vorbele acestea mosneagul tresäri usor, dar
rämase locului. In tAcerea care se fAcu, glasul
trânei se auzi de Iângi cuptor: Dumnezeu sä-1
ierte". Apoi prinse sA boceascä. Mosneagul incerci
sä-si facä cruce, dar se opri repede, spuse numai
si el: Dumnezeu sä-I ierte".
Atunci, din coltul odAii, esi la lutmin ä feciorul
bAtrAnlidui. Veni, se alAturA d tatä-sau, II didu
umArul mai incolo, si ti zise:
De-acu lasá!
Apoi Se intoarse cätre mine:
De-acu pot sä spun: Eu 1-am omorit. Ca tik-
tuca nu fr.,edea sA moarA Dämian, asa, dintr'o
si-mi spusese, acolo, pe loc, sà-1 las pe
www.digibuc.ro
16 EM. OARLEANU

dânsul sa faca cele cateva luni de gros, ca el tot ii

batrân, i eu muncesc mai din greu acasa, 5i ajut
mai mult mamucai. $i eu am läsat sä. fie a5a, ca
Dàmian n'a vazut cine 1-a lovit, cd eram numai eu
cu tatucä, si când i-a dat tatucai o palma s'a 51
intors sà fuga, 5i eu, cum cram cu barda in mama,
cà cioplisem un par sa-1 infig inteo sparturä de
gard, am vazut ro5u, 5i 1-am lovit pe la spate. $i
daca a murit, Dumnezeu sa-1 ierte. Da' eu tot nu
puteam sa trdesc, sa 5tiu pe tatuca in gros pentru
mine, ca m'ar fi muncit
Batrâna bocea mai tare. Mo5neagul i5i *terse
fruntea de sudoarea ce-i picura pe fata. Ceilalti
ramaseserä incremeniti...
L-am arestat. Mai inainte de a-1 ridica mi-a ce-
rut voe sa se duca inteun colt. Acolo,4i-a scos ciz-
mele cu creti, de 5i-a pus o pereche rupta de opinci.
cel bun de pe dânsul, 5i a
Si-a lasat cojoicelul
luat un mundir vechiu. A sarutat pe rand mâna
batrânilor, si-am dat sa plecam. La u5à se opri, de
cherna pe tata-sau. Apoi se cauta in sân, scoase o
basma, o desfacu i luä dinteinsa o hârtie galber151
0 intinse mo5neagu1ui 5i-i spuse:
Led, hârtia de plata ghirului; cä te.o pune
sa-1 mai dai odatd.
Apoi plea färä sà priveascä inapoi.

M'am plimbat Inca mult cu prietenul meu, dar

n'am mai vorbit nici Saul. Ne cercetam sufletele.

www.digibuc.ro
 TATA

e miri de ce ma gasesti mâhnit", ma inti-tba

prietenul meu In ochii caruia cautam cerce-
tator? Iar dupa câtäva vreme adaoga: Mi-au plecat
toti copiii la tara. Am ramas eu cu nevasta". Dupa
ce spuse acestea cäzu pe gânduri. M'am uitat din
nou in ochii mari, adânci, umeziti de stropul
cramei. sfarâmate in repedele clipit al genei. N'am
mai spus nici o vorbä. Mà gândeam la omul acesta
potolit, multumit in mijlocul a-lor lui, lângä nevasta
pe care o iubea mai presus de orice, aláturi de co-
piii färd de cari nu putea trai. Ce rar se gäsesc
oamenii acestia, si cât n'am da sà schimbam, mdcar
pentru un an din traiul lor, intreaga noastrà viata
raväsitä, viatä cu zilele spulberate de catre furtuna
dorintelor i pläcerilor neizbutite. NU' uitam cum
a doua lacrima räsärea iaraí, ca un bob de margd-
ritar, in scoica de sidef a ochiului. Prietenul lui
vorbi:
www.digibuc.ro
 EM. GARLESNU

Tu care esti singur, dragul ineu, nu vei In-

telege miihnirea mea. Ai venit acum la mine, peste
câtva vreme te vei intoarce iaräsi intre cei patru
pereti ai oditii tale linistite, intre lucrusoarele puse
ramase la locul bar de zile, de saptiimâni Intregi.
Nici o schimbare nu vei gäsi, aceiasi salcâmi
dela fereastra, aceleasi strigAte pe ulitä, la acelas
ceas, aproape aceleasi scrisori saptamanale, si, rar,
aceiasi prieteni cari, fie vorba Intre noi, nu prea
sunt legati sufleteste cti viata ta de cunoszator al
multor lucruri... Tu esti singur, esti deprins cu lân-
cezeala aceasta care pentru mine e ucigâtoare.
h`fcasa noastra trebue sa tresalte viata, s'o simtim.
Imprejur: pentru ca sunt la biurou, sii luArn
de pildii cutitul acesta de as; eri, nu mai departe,
nu 1-am gasit la locul lui; 1-am cautat un ceas,
imi trebuia sa tai o carte; $i ideabia 1-am aflat,
stii uncle? colo supt vraful cela de arti. 11 asrunsese
Sandi. Si tle câte ori am nevaie de atâtea ori II
caut. Ma necaje.sc, nu-i vorba, dar Cu cata bucurie
nu tin cutitul In mana când stiu cá s'a jucat Sandi
cu dânsul. Clopotelul cela de 1AI-1g-A mfina ta, la-
sa-1, acolo, a capâtat el si alte trântituri, nu
ca aceia ce poate sà i-o dai fara voia ta diva-
telul acesta ma trezeste Intotdeauna dupa prânt,
când deabia atipesc, dupd munca grea a rliminetei.
Dar cmn milnusita lui Sandi e departe, ari, vezi tu,
cropotelul par"ca nici nu mai e, iar eu, pentru cà
stiam cà nu )0 sà fiu trezit, nid nu in'am culcat. Sa
iiäd age ceasuri sunt: stint patru i jumatate. Peste
www.digibuc.ro
 TATA 19

cá.teva clipe ar trebui sa soseasca Puiu dela scoatä.

Par'd-1 aud: trânteste portita, îi arund tasca, pe
biblioteca din sala, apoi se repede ca o furtunä
nia" särute. Si nu-rni loveste auzul dupäitul, pe scari,
al lui Vasilicà, dupäit de ursisor plin de viatä; imi
loveste aratarea, asa din senin, a Miei, cu paläria
ferfenitita, la o parte, crerându se tare eachetà, eu
intreg boclucul de hârtii i pole subtioara, cu zâm
betul cela strâns, ca intfun degetar de argint, in
gropita dela coltul gurel. Veri tu, taate acestea îmi
Ifpsese .
Apoi rse oitá intr'un colt.
Uite, Miea $i-a uitat tot boclucul despre care
vorbit. Si cât 1-a cules si 1-a asezat i 1-a b-2-
täturit! 0 sä i-1 trimit chiar aii. Strinsura asta d:e
hârtii e cea dintai gospadärie a ei, gospadarie care
o à pregateasca pe cea de inâne, cea temeini4 la
casa ei de fenree harnica $i Daca ar da
Dumnereu sà o vad afal... Dar ,auu bolnav... cam
släbit.
La gândul unei a$a de mari fericiri, nelinistea de
actin.' se schimbase pentru dânsul Infra boalà gro-
zavä de care n'ar fi putut sdpa. diitat VI I li-
nistesc.
Deodata isi arninti ceva.
Hai, irni zise, sa-ti arat tin lucru.
lii odaia de alaturi, intr'un sLrtar incuiat, pas-
trase tot felul de arnintiri cc se kg-au de viata ce-
lor patru copila$i ai lui. Marturii de hater, corde-

www.digibuc.ro
 EM. GARLEANU

lute,. jucarii. De supt un vraf de hârtiute, scoase

un caiet.
Uite caietul. lui Puiu, caietul din clasa a doua
primard (acum a trecut in liceu, imi addog'd cu
mândrie, ca si când n'asi fi stiut despre aceasta).
Vezi ce bine scria de pe atunci! Dar bagd de seamA.
Uitd-te cum a scris cuvântul Tabta", i priveste,
ici, mai departe, cum a scris Tale, Cu câtà rgbr
dare Si iscusintd e asternut T dela Tatà. Privesie
bine cu câtä mlàdiere, alintare copila'reasa, e tr5i-
gànata coada literei In jos ca bratul lui când
ma apuca de dupà gât sa m sàrute. De multe ori,
in astfel de lucruri nici, neluate in seamd, se ghi-
cvte tot sufletul unui copil.
Prietenul inchise caietul, se mai uita Inca odat5.,
peste tot, in sertarul din care se imprastia nu stiu
ce mireazma umeda", patrunzaloare ca mirosul flo-
rilor de tei, apoi Il inchise, puse cheia In buzunar si
fie intoarseram amândoi In biurou.
In astfel de clipe cineva trebue lasat singur
singur cu gândurile lui. Astfel de induiosari au ceva
din poezia plitnbarilor ascunse, in serile pline de
mirosul crinilor, -ce tânjesc, singurateci si mândri,
pe tulpinele lor inalte. 0 privire, o vorba care
niciodata nu poate fi la locul ei imprdstie tot
farmecul acestei suferinti curate si rare. M'am sculat
sa plec, dar prietenul, Impotriva asteptärii mele,
imi puse mâna pe umär si nià oprl.
Ce rdu imi pare di tu, cu sufletul täti duios,
n'ai putut Ina simti iubirea de pärinte. In legAturä

www.digibuc.ro
 T 21

crui asta, urmA el, o sa-ti povestes.c ceva. Sunt de

atunti vre-o 5apte ani, Puiu avea trei aní. Sa stam.
Ne a5ezarAm iarA5i pe scaune, la locurile ce le
avuseseilm inainte; prietenul mat i5i sprijini cateva
clipe fruntea In palma, apoi hisa sA i cada mâna, 5i
Incepu:
...PlecaSem intfo lunga calatorie, numai eu cu
copilul, cu Puiu. Sunt rastimpuri când, alaturi de
un copil sau nevastA, pornesc sa ratAcesc in lume.
Tu 5tii. E o patimA. Cum asi fi calatorit 5i acuma
sA fi putut! Pe drum, intre straini i locuri necunos-
cute, pacea te invAluie mai u5or; privelistile fru-
moase: muntii, apele, satele pierdute in ceata, de-
parté in clinurile muntilor acoperiti de paduri intu-
necate, îti 'usureaza inima, ii racoresc sufletal ca
aripa unui vânt ce se strecoarà intre piept si faldul
hainei care te inabu5a. Asa sunt calatoriile. In anul
acela am cutrierat Italia. Doua luni de Ale am aler-
gat dela un oras la altul, dela mare la uscat 5i iarasi
la mare. Minunile de artd, in muzeie, sau prin mA-
nAstirile ascunse, ca niste comori prin munti,
toate mi-au furat din privire 5i din suflet. In urrna
unei asemenea cAlAtorii te simti obosit 5i doresti
sA te intorci cât mai repede In ciisuta ta micra, cu
lucruri de toate zilele, eu o altfel de poezie, pe
care sufletul o poate cuprinde. De câte ori nu ai
sirntit tu cât de märginit ti-i sufletul,.ciit de putin
poate incapea inteinsul! Asa erain eu atunci; §i
am fugit din Italia, am fugit pe coasta Dalmatiei,
inteun oras vechiu, pe zidurile cAruia vremea s'a

www.digibuc.ro
 EM. GARLEANU

-scurs, de veacuri, ca apa pe o stâncapet'liaTtitut-o

clinti din loc. M'am dus in Raguza:f Kai fosi:?, sa
te dud indata ce-i putea. Trebue zidkirile
acelea mucigaite, pe care petele de rugina par niste
ochi insAngerati, si-n fata carora ai vre
pari mai mare, decAt ceeace esti, in strimta ta:hairtä
ont modern. Tretme s calci pe trepteie inguste,
s'apate in munte de cine stie ce máini, sa tred pe
-s:upt portile întunecat i umede de racoare, sa pri-
vesti din prevazul lor marea intinsa, sa privesti in-
su,ta smaltuita in verde. si sà te lasi incins de fasla
vântului innecat in mirosul am,ar de olendri, ca sà
intelegi tot fannecul neasteptiat al aces'ini toe Ni-
dieri n'am vazut marea mai alhastra ca aid, ni-
caeri n'am simtit, mai puternic, legatura sufletului
meu cu nemarginirea de apa ce tresalta yesnic,
alaturi de tine, intinzându-ti bratele sa te ia la
F,An ul ei. Nu still de ce, dar de cind am vazut marea
la Raguza, nu mi-am putut inchipui alttel moartea,
-decAt ca un val albastru ridicturdu-se domol, ca sa-ti
cuprinda mijlocul 5i sa tc adoarma... Am stat aid
o sal:Oman:4, si poate asi mai fi rámas de nu ma
alunp,itf litngá 'ai'mei, o intámplare fi
rnaiïde -dara mu ma nprea arnintirea arestiii
oras.
seara am luat pe Puiu si-am pornit spre
port. MA dusesem sà vad escadra engleza., care ve-
nise chiar in dimineata actia si ancorase in rada.
E ceva neobisnuit privelislert unor vapoare man
eit Msie cetati, eNtinate valurilc miei

www.digibuc.ro
 TATA 32-

mari infuriate cum era Adriatica atuncea. Am privit

câtva, dar pentruca furtuna se intärea, cerul se a-
coperise deodatá de nouri gro$i, si de linga cuit
rasate incepuseruí sa se .desprindä bärci ce aduceau
pe marinarii invoiti in port, m'arn intors inapoi,
N'am apucat sà fac nici un sfert din cale i o
ploaie rece, o ploaie biciuitoare incepu sa cacki. Am
intrat cu Puiu in cea dintài dirciuma ce ne a esit
Irk cale. Se inoptase, un baiat aprinse lampa unsu-
roasa' atârnata de mijlocul tavanului, $i am cerut
o cafea. Asteptam si steie ploaia, dar ea se intetia
pe fiecare clipa, iar de departe eneau bubuiturile
inabu$ite ale valurilor ce se spargeau de tarrnuri.
Cum isprivisem de Wait cafeaua $i cautam si pa-
trund ceva pe deschizátura innecata in umbra a
ferestrei, deodatä se cleschide usa, $i, inteun zarvät
grozav, intra, unul dupi altul, vre-o treizeci de ma-
rinari engleji. Mesele nu le-ar fi ajuns, poate nici
vinul; mi gindeam eu, cind din mijlocul lor se
desface un fel de uria$ bärbos, ro$ la fata, $i se
Indreapta citre masa mea. Ce e dreptul am simtit
un fior; repede, ca .o clipire, mi-au trecut prin cap
toate amintirile grozave ciespre ace$ti Lupi ai ma-
rilor. Vroii sa ma rUic, si plec, tar, in aceiasi vrerne,
uriasul se apropia., se pleca, lug pe Puiu in brate,
si, in spaima mea, 11 ridica cu furie de douà tiri
panä in tavan. Apoi il sAmti apasat pe amándoi
obrajii, imi facu semn si n'am frica, $i in limba lui,
pe care credea ci nu o intelog, et' un glas cald ee
tremura, 1ncepu a nurnira, läsind mina, odata
www.digibuc.ro
 EM. GARLEANU

fiecare nurnar, de sus pana aproape de dusumea:

Unul, doi, trei, patru, cinci.
Si arata Ca' sunt ai lui. Avea cinci copii, departe,
acasa. Se mai luità Inca odata la Puiu, In ochi ii
stralucird doua lacrimi, 5i, scotând un strigAt cu o
adâncime de durere ce nu se poate descrie, se a-
rtmca spre usa 5i se facu nevazut.
In cArciuma se Intinse tacerea. Mà inilbusi plan-
sul, luai pe Puiu in brate 5i e5ii afard. Ploua me-
reu. Marea spumega in urlete, iar departe, in Inväl-
masagul valurilor, felinarele de pe catarge sClipeau
ca niste ochi ce nu puteau adormi de dor".

Am plecat dela prietenul meu, cu sufletul strâns

la gândul ca, acasà, nu ma astepta nici un copil
sa-1 pot saruta.

003

www.digibuc.ro
 OCHIUL LUI TURCULT

13) rietenul Ind dojeni:

Pentru ce stai de o bucala ide vreme atat
de posomorit?
Nu mä simteam tocmai bine; i-am raspuns:
Sunt cam bolnav.
Mofturi! intrat in . cap, ca la babe, cA
esti bolnav, si-o tii mOrtis. Priveste frumusetea din
prejurul tdu, si-o sä vezi cum te insänätosezi. Esti
doar poet!
Intram cu tr.isura printre lanuri de rapita ; un
vAnt usor legAna floarea galbenä, auritä in reVar-
sarea celor dintäi raze ale soarelui. Pe margini, in
zäri, pädurile rarriâneau in. urmä, albästrii, piäreau
cA lunecA una dupä alta, pe fata cerului, ca niste
nori. Cate un ciocarlan se ridica deodati, din fata
calului, si zbura pe o parte, ciripind' ascutit.
Privelistea Itni intäri putin sufletul.
Ei, si ce ai? m intrebA batjocoritor prie-
tenul.
MA cam doare

www.digibuc.ro
26 EM. OARLEANU

Prietenti ridici putin sprincende, zirnbi in col:-

tul buzelor i suspinâ prelung.
Ei, dragul meu, zise dânsul, ce päcat cá nu
se poate inlocui si capul, ca ochiul lui Gavrild
-Turculet!
Ji cunosteam de mult mestesugul ,de povestitor.
lntâmplarea cu ocihul lui Turculet, trebue sà aibä
hazul ei", mi-am zis, $i I-am rugat sa mi-o spue.
Ce-o sa-ti povestesc, incepu prietenul, s'a pe-
trecut actrm vre-o trei ani. Eram ea si acum, doctor
-de plasa la Urziceni, in apropiere de Bucuresti.
Am fost totdeauna atras de Capitala, ca fluturii
rie flacara lurninarii. Iti cam pirlesti din când in
cind aripele, nu-i vorba, dar când nu poti zbura,
Bucure$tiul iti ciä mijlocul sä te tarii, si tot e bine.
Eram, clupà cum ti-am spus, doctor de plasa. Foarte
iubit de tärani, fAceam si pe duhovnicul, in duda
popii. Le iertarn pácatele pe-un cap, fail de parale,
bine inteles. Asa nu m'arn mirat de loc, când, inteo
buna dimineatä, m'am pomenit cu Turculet, ca vine
sa-mi vorbeascA. Dar intäi sa ti-1 descriu. Inchi-
puiti un bäetan, inc4 odatä mai inalt $i mai gros
ca mine, balan, cu niste buze cArnoase, cu fata ro-
tunda, ce, dimpreunä cu pärul câ-liontat, iesea de
supt pälaria mare, purtati pe ceafiä, ca o floarea-
soarelui. Tinea totdeauna Mina dreapta afundatá in
chirnir, gata sa pläteaseä. $'avea un mers neobi--
nuit: când calca, se ferea par'eä sä nu desfunde pa
mántul. Dupä cum ti-am spus, numai ce-Mi rAsare
namila asta de orn inaintea mea, in cerdac.

www.digibuc.ro
 OCHIUL LUI TUJth±T 27

Ce mai veste Turculet, Il intreb?

Bunk sarut mâna.
Ce e?
M'a$ insura,
Imi spunea vorbele acestea, ca $i câtut .a$ fi putut
sa-1 opresc dela isprava ce-$i pusese in gaud.
Bine, Turculet; $i pe cine iei?
Pe Zainfira.
Lui Saftoiu?
Lui!
Ehe! Halal de tine, am adaogat.
Fata era cea mai bogata de prin partite aoelea.
Fatil de mocan cu cfiteva mii de oi, ce creei!
Fläcäul se infierbântase:
lini dà si zestre mare. Imi da castle din deal.
o vie, doua perechi de boi, o vaca, si, pe deasupra,
trei sute de oi. Imi dà eestre buna. Nu-i vorbk
urma el mai afundânxiu-$i inâna in chimir, parale
am $i eu, dar tot nu sa ai mai multe.
Pâna aici flacaul imi vorbise infocat. Numai ce-1
vad insa, ca pune capul in pmânt, i incepe mai
domol.
Mocanul, tat-sau, ma vrea, ça ide ca-s om
de treabk om cu stare. Fata parc'ar face n.azuri.
Ca ea, ce-i drept, are de toate. Ca nu-i lipseste
ninlic. De asta nu pot zice.
Ei, $i tie ce-ti lipse$te?
FlAcául nu-mi raspunse deadreptul.
Ei nu-i lipseste nimic, Ii intreagâ. Da eu,
$tii, sunt cam beteag.
www.digibuc.ro
9S E. OARLEk \ U

Si se scarpina In cap.
Dcabia acum Il intelesei. Am uitat sa-ti spun ce
era mai insemnat: bietul Turculet se impunsese cu'n
tapoiu, 5i pierduse un ochiu, dupa ce stase o mul-
time de vreme in spital. La drept vorbind, lucrul
acesta nil prea strica unui baetan atât rde frumos
ca dânsul. Dar pesemne fata era nazuroasa.
Bine, Turculet, daca nu te ia cum e5ti, nu te
iube5te, ma.
Ba m'o fi iubind dansa, decât, da, m'o fi vrând
intreg.
Ce-e de facut atunci, it intreb eu?
El isi lua aer In piept, semn ca aveâ sa poves-
teasca ces a:
Pai, dc asta am venit 5i eu, coane Iorgule.
Ca aseara stam, 5tii la un pahar de vin, cu NAstase
Militaru, 5i din una'n alta vine vorba i despre
fata. Si el numai ce-mi zice: Tii! da prost e5ti,
mai Gavrila De ce ma?" Pdi, fiiadca ai
parale 5i nici macar un ochiu nu poti pui, mi!"
Eu am ramas cu gura cascatá; da el mi-a mai zis:
Bine ma, boierul nostru are un ochiu pus, si
vede ca mine 5i ca tine" . Ce spui bre!" Sä
n'ajung pând mâine, mä, dacd mint". Si m'a trimis
la 'mneatale, cA zice ca 'mneatile trebue s tii
unde se pun ochii la oameni. Eu dau pentru lucrul
asta patru poli in cap, de face trebuintä.
Proprietarul, era adevarat, avea un ochiu de
sticla.

www.digibuc.ro
 OLHIUL LUI TURCULET

La urrna tirmei de ce nu si-ar fi pus si Turculet

al meu?
Tot aveam sä Ind duc a-doua zi In oras; i-am
spus:
Bine Turculet bdete, sa ti punem si ochiul
daca vrei tu. Maine disdedirnineatd sä fii la mine,
sA mergem.
A doua zi cdtre pranz, eram pe ulitele Bucures-
tiului, cu Turculet dupä mine. Eu, cam stingherit,
o luasem cu cativa pasi mai inainte.
Turculet venea in urnid, cu paldria lui cea mare
cat o roata de car, cu cismele inalte, de iuft, in ale
caror creturi aducea aninate cateva paie tocmai din
Urziceni.
Am ajuns si am intrat in pravalie. Turculet al
meu si-a sops paldria, s'a plecat la usä sd nu se
loveascd, a venit pand in mijlocul právaliei, si,
cand a rästiflat odata", a facut \rant la niste bârtii
de pe un raft, trimitându-le sa zboare pand jos.
Cateva cucoane ce erau induntru se fAcurd ne-
vazute.
M'am indreptat cätre stapan, nu neamt gros cu
ochelari, pe care-1 cunosteam, si i-am spus puie
bdiatului un ochiu.
Turculet se apropie, si adaoga sfatuitor:
Da vezi 'mneatale sd se loveascd bine cu ast'
de-1 am.
Neamtul zambi, It lud prieteneste de mijloc si-11
duse la fereastrd, vadd culoarea. Apoi cäuta in
sertare, prin cutii, si asezd fläcdul pe un scaun. In
www.digibuc.ro
30 EM. GARLEANU

scurt, treaba era facuta. DupA ce dal*, luà pe bae-

tan de rnânä, duse in fata oglinzii.
Turculet rAmase o clipd cu gura eiscatk apoi
fata i e lumina' de un zâmbet ce päreä cä-i izvo-
ra$te din ochi, din gurA, din fiecare pärticick a o-
brazului, $i izbucni deodatii inteun hoh.ot scurt $i
puternic de vas. Pe unnA se lovi eu mâna dupa
ceafä $i se intoarse cAtre mine:
E ochiul meu $i pace!
Si cum nu putea sd-si curme mirarea, adäoga,
ca pentru dânsul:
Halal!
CAnd a vazut ca trebuia sà plateasca mai putin
dealt bänuia, nu-i venea sa creadà. A stat cAtAva
vreme cu rriâna in chimir, sa vadä, n'o mai
ceark ceva! Cind a inteles cà lucrul e hotarit, spuse
neamtului din toatä inima:
Multamim!
am plecat.
La han, când sä ne suim In teAsurA, 1-am in-
trebat:
Ei, cum iti vine?
Turculet se uitA prin prejur, cu bagare ;ck searnä,
apoi se apropie de mine $i-mi spuse in mare tainA:
1mi vine ghine, da par'cä tot nu vId a$a de
limpede!...
in sat vestea s'a imprAstiat ca fulgerul. Toti
suciau $i-1 invârteau. Seara s'a $i pus la cale
godna cu fata mocanului.
A doua zi de dimineatà, beam cafeaua. Deodatii

www.digibuc.ro
 OCIIIUL LUt TURCULET 31

im pomenesc cu mama lui Turculet. Vine sa"-Mli

multumeasc5, mi-am zis". Mr Ana se opri in usä,
îi puse mina la MI-We, plecä pe uma'r capul,
Imi spuse cu glasul amArAt:
Barem nu-I 1âsai, coane lorgule, traga"
bAiatul sortii. Acu o &à ni-1 ia la oaste, si ce mià
fac eul...
Ti-e mai bine? ma Intrebä, zâmbinct, prietenul,
dupä." ce sfArsi.
I-am ra'spuns razand Inca:
Mare doctor esti, coane lorgule!
MA 'vindecase!

0000

www.digibuc.ro
 VIERUL

pupa ce suirdrn dealul, nurnai miristi, cu hota-

rele insemnate prin ruguri de mure, dAdur5ru
de-o afáturä proaspAtd, ingadita jur imprejur cu
nuci tineri.
In vale-i viea mosneagului, imi spuse prie-
tenul. Araura trebue sá fie a lui.
Poposiräin putin. In MO se prAvalea valea cu
viea ingalbenitä de râceala cam devremioarâ a
toamnei. Ici colo câte un nue bâtrân isi ,inrotea
frunzisul bogat, deasupra cAruia cioarele cârâiau,
gonindu-se una pe alta, dela nucile râmase nescu-
turate. In fata se ridica alt deal, Acoperit si el de
vii; câteva case rkletite luminau privelistea, oare-
cum tristi, a acestui frunzis gata sA moarà supt cele
dintdi brume. Deasupra, nourii se strecurau unul
dupd altul, aruncau pete de umbrâ peste deal, apoi
treceau dincolo dezare; si'n rAstimpul când soarele
râtrânea neintunecat, privelis-tea se dezvelea mai

www.digibuc.ro
 VIERUL 35

zâmbitoare, ca si cum din vârful dealiilui s'ar fi

tras de peste dânsa valul ce o acoperise.
Dupä ce ne odihniräm, trecuräm arätura cu pa-
mântul ei discos, si o luaräm pe-o cärärusa ingustä,
printre butucii de vie. La o cotiturä ne rásäri Inainte
mosneagul.
Iaca si mos Vasile, imi spuse prietenul.
Mosneagul inainta zâmbitor spre noi; când a-
junse Iânga prietenul meu, se opri si-i Intinse mâna:
Mare ti-i minunea Doamne! spuse dânsul. Da
oare ce o fi dat peste gândul dumitale, conasuie, sí
ti-I Indrepte si spre locurile este?
Apoi se Intoarse cdtre mine:
Il cunosc, iaca, de când era atitica" §i îi
scobori palma mai Iângd päinânt.
Ei mosule, ce sä fie, îi raspunse prietenul,
ia am venit sä te vedem 5i noi, i sd mai mâncdm
vreun strugurel de poamg.
Mosneagul imi facu din ochiu 5i zise râzând:
Zi asa! Poama sireaca te-a adus! Apoi cà i
noama ca a mea nu mai gäsesti pe ici! Nuu! nu
mai gasesti.
Mosneagul Intinse ¡liana i o roti argtând Intreg
crângul, apoi spuse rastit:
Haidem.
Haidem mosule.
Mosneagul o luä inainte. Trecuräm Indelung prin
vie, apoi intraram Inteo livadä de pedi i gutui;
dupà cei din urmä pomi räsári, dintre tufele de

www.digibuc.ro
34 EM. OARLEAN Li

lilieci, casa, mititicd i chipesä supt chica galbena a

acoperisului de paie, ca o floare de romanita.
Mosneagul strigâ Scurt i apäsat:
Babo
Deodatä incepù sä foiasca de supt toate tufisurile:
gäini mari, odolence; rate, de toate soiurile, lega-
nându se de picioarele lor scurte; gâste, cu penele
crete ca zburlite de vânt; i amanda cu toatele In
ogradà. Pasa-mi-te esise baba din casa si paserile
o primeau.
Ce faci! eu cu viea i dânsa cu dihäniile
ei, ne spuse, pe deasupra umarului, mosneagrul mä-
runtel, alb ca omatul ì pe cap si'n barba.
Prietenul se ascunsese dupä spatele mosneagului.
Babo, iti aduc un boier, si gâci mai pe cine
itijaduc? strigâ mosul.
laba zor nevoe sa dea mosneagul jos, sä. vadà.
Mos.eagul nu; se incordase si o tinea locului.
Wei Mai pe cine, babo?... Stai nu te pripi...
Moare baba de neastâmpar... Ei, haide, uite-1.
Babei nu-i venea sä-si creadä dintfuntai ochilor.
Mai apoi unde nu incepu:
Valeu! conul Tánasicä! Puiul mainii, lurnina
babii; uite cum ,a crescut. Eu 1-am tinut in brate,
pAcitoasa de Mine, eu 1-am ridicat In lume, eu!
Si incepe baba a-1 saruta pe ochi, pie obraji, si-a-1
nineri, si-a-1 descâtrta.
Ei, lasa-1 babo, ii striga mosneagul. Lasä-1
ca 1-ai lehemetisit cu atâta dragoste. Hai, repede:

www.digibuc.ro
 VlERUL 35

must si alb siros, poamA, nuci, pastramA; hai,

scoate 11e toate fet4cana mosului.
Baba se duse ca un titirez. Mosneagul ne face cu
ochiul:
Sireaca de e fetiscanä!
Apoi conteneste din rAs i aihogA:
Femeie slabA de minte!
$i iar ne imbie dupd dAnsul.
0 luarAm pe dupA libeci, trecurdm in ogradA, si
pe unnA in casA: doug oaite despA,rtite de o tindri
In fundul cAreia se deschidea, ca o gurd de balaur,
cuptorul. Pe prichiciul cuptorului, al ferestrelor,
spAnzurate de coardele bagdadiei, numai gutui mari,
galbene ca aurul cel bun; unde si unde, printre gu-
câte un mAr domnesc, îi aprindea rumeneala.
prin colturi, infipte intre lAvicere i pereti, si In
fata icoanelor, mänunchiuri de sulfind. $i o Jrni-
lreazmA in casA de à te adloarmA nu alta!
Asa! la stati pe pat de vA odihniti..
Da frurnos Ii la dumneata, in casà, mos
Hm! Ili place? Rai dA, casA de crestin, fAcu
rnosneagul. Ce vreti, casA curatd, cu icoane, eu IA-
vicere,
Tocmai atunci intra si baba at o strachinA plinä
poamA.
Cu babA, urmA mosneagul fAcAndu-ne din
Dchiu.
Baba se supArA foc:
la tad-ti gura, cA esti om lAtrAn doara.

www.digibuc.ro
36 EM. OARLEANil

Bätrân, nu zic ba, da tot mai bdtrânä esti tu.

5i iar ne fäcu din ochiu, &pa' Obiceiul lui.
Baba puse strachina jos si se intoarse furioasä
atre Mosneag:
Iaca, ce-mi auzirä urechile! Pal tu ai apucat
bolera cea mare, $i mai ai obrazul sà gräesti?
Mosneagul se strica de râs. Când e$i baba iar ne
spuse, asa, ca sa stim numai intre noi:
Femeie slabA de minte!
$i Clädu cu mâna, adicä: (läsati-o in plata Dorn-
nului!").
Baba fripse pastramd, aduse un ulcior cu must,
asezä o mäsutà joasä in mijlocul tindei si trei
scaunase.
Noi cu mosneagul ne asezaräm la masà; baba
nu vroi nici in ruptul capului sà pe puie lângä noi;
dânsa doria sä ne slujeascA cu ceeace ne trebuia.
Am mâncat pastramä cu mämäliga, am báut
must, caci mopeagul ne indesa cu paharul de foc.
Când ajunserAm la poama, mosneagul îi suflecâ
mânecile ca pentiu cine stie ce ispravä mare, si ne
alese el poama.
Uite, mâncati din strugurii i,stia. Is tocmai de
pe coastä; din ei am scos mustul ist ros.
Bun vin are ssa fie mosuIe.
Bun, d'apoi struguri ca aistia unde mai ga-
sesti in tot cuprinsul ista!
$i-i citeam In ochi mosneagului cât de räu ii pa-
rea cä nu-i afard, In largul sä-si roteascä Mäna
$i sä ne arate intreg crângul.

www.digibuc.ro
 %newt. 37

La sfarsitul mesei mosneagul fAcu sernn babel:-

Acuma!
Baba se duse si peste putin se intoarse cu niste
struguri cu bobitele cat degetarul, galbene ca chih-
limbarul; prin pielita strAvezie se vedea cum sta
pmrsa ca aurul topit.
Mosneagul facu ochii mici, lua un strugur, se
uitA la el, in zare, $i ne spuse:
Da de asta ce-ati zice?
Minunatd poamd. mosule.
Tii! ce mai vorbd, asta-i poama greceascd...
Poama de asta nu gdsesti in tot tinutul. Numai eu
mai am. la gustati.
Am luat cate un strugure si am mu5cat din bo-
biti ca dintr'un aluat rece, aromat si dulce, dtdoe
cum ii mierea.
Asta-i poama greceascA, urmâ mosneagul.
Statu putin pe gAnduri apoi spuse:
Catd bdtaie de cap am avut eu pentru poama
asta! Am avut $i procest pentru dânsa, co grecul.
Cu care grec, mosule, intrebd prietenul.
Cu Panaite; conul Gligori il cunoaste, sd-1
întrebi. Comedie mare conasule, a fost o comedk
la trebunal; panaratnii nu alta.
Mai bdu un pahar de must si incepu:
Acu' grecu ista, de unde pdnd unde, se oplo-
seste in Crâng, or hi acu vre-o cinsprezece ani.
Grecu, cu bani, cumpArd ici, peste deal, o vie, si o
prinde numai cu vita' de asta. Noi, câti eram pe aici,
1-am primit bucuro§i; ce, el nu era om? Ce sd so-
www.digibuc.ro
38 EM. OARLEANU

cotiti insa cd dela oi vreme, noi cei vechi, rAmAsesem,,

ce unde i vorbA in urtnA ide tot cu viisoarele
noastre. Toti cumpArAtorii de poamA si de vin,
la grecu. Ca doar avea vitd de ast' strAinA! SA ca-
licim si mai multe nu. Asa, rnA isocatesc eu, si mä
duc odatA la el si-i spun: Sdrut mama coane Pa-
naite, uite ce te-asi ruga: noi am rAmas tare in urma
cu viisoarele noastre, dd-ne si nouA câteva cârlige
din vita cea strAinA, cA ai destulà, sA putem prinde
si noi un gologan-doi". Tii! când a auzit grecu sA
mh omoare! SA deie el vita, vita lui? poama luir
Si m'a dat, scurt, afarA. L-am tot asteptat eu sa-I
scarmän putintel, dar la urmA m'am &Ida altmin-
treli. Ce-am fAcut, ce-am dres, cA am pus mâna pe
vre-o zece cArlige: am plAtit un drac de bAetan, $i
pentru cinci gologani mi le-o pus in palmA. Asa!
Par'cd 'rni suflase duhul sfânt sA fac asta; peste un
an dA o molimA in viea grecului si nu mai 'Amine
cu nimicA. Da peste vre-o vase ani (mosneagul se-
opri, mai bAu un pdhArel si urmâ c'un zâmbet siret),
peste vre-o sase ani, ici, in spatele casei, Vasile Ar-
vinte avea numai poamA greceascA. Sireacu Vasile
Arvinte (si iar se opri sA deie de duscA un pAhArut).
Grecu aflA si hai la judecatA. Hai! La trebunal lume
de pe lume. DA-i in sus, dA-i in jos, grecu nu,
cA i-am furat vita. Colo la rdspunsuri, baba, care
stia, sA se deie de gol femee slaba de minte
eu de colo Mt ii iau inainte: Apoi, domnule ju-
decAtor, ce mai la deal la vale, vita asta eu am
adus-o de prin strAinAtiti". Grecu de colo: Din

www.digibuc.ro
 VIERUL 39

care sirainatatile ma rogu' (mosneagul isi prefacu

vorba ca grecul) din care strainatatile?" Aici-i-aici!
din care strainatäti? 0 cam sfeclisem sa vä spun
drept. Dar bietul conul Gligori, fatal dumisale,
(fAcu mosneagul iiitându-se la mine) care mä apAra,
pe loc o chiteste: D-le judeator vita e adusä
dela AU/7a, de catre un bäcan grec din oras". Pror
cestul se amânä ca sa aducem pe grec. Am dat
grecului patru galbeni, si cecnezi d-ta? Orec si Grec,
crestin, Grecul jura ca mi-o adus vita dela Atina!
Ei iti place? Ptiu! batu-l-ar Dumnezeu de proclit, sa
jure mincinos pentru patru galbeni! Auzitati una
ca asta?
Pai daca nu jura ce te aceai mos Vasile?
De asta asa-i, facu mosneagul. De atunci sä
nu mai vad pe Greci In ochi!
Apoi facu ochii mici, ridicâ iar un strugure pârfa
in dreptul lor, si zise cu zâmbetul Iui siret:
Da ce sa-ti spun, vita lor mi-i drags.
Si de-acolo ne-am pornit pe fas, si-am räs si vor-
bit phnä spre seara. Când sa plecäm mosneagul
hat, diatr'un cotlon, o scripca hodorogital si un ar-
cus Alrentuit, si-am suit potica in cântecul lui:
De-am /*mg( ofin' la foamnä
WO foanä.
SZi be-n v:n sa frig pastramii
Lorna Ioanä I

In deal ne-am oprit in dreptul unui stejar biitrân.

Mosneagul läsä scripca in jos si ne zise:
www.digibuc.ro
40 Ent. GARLEANU

Vedeti-l? stejarul ista 1-am sAmanat eu. Imi

era hotar la Inceput. Poate sä aiba vre-o cincizeci,
ani. Pe urm4 mi-a trecut hotarul la nucul cela, pe
urmA" la cellalt nuc, $i acum mi-i tdcmai, hät, la cei
doi plopi. ToatA valea pAn'acolo 'i a mea.
Apoi iar ne strânse mâna $i ne spuse:
SA stiti ca và astept la anul. Auzit-ati? Cine
stie, poate cA la anul oiu treoe i de cei doi plopi.
Ne uitarAm la mosneag. SA fi avut peste opt-
zeci de ani; sta drept, cu ochii tined $i stralucitori.
0 sa venim atunci si la anul, mo$ule, raspun
serAm dupA ce, privindn 1, ne incredintaräm ca o
sà-1 gäsim $i atunci.
$i la anul, i peste doi ani tot aici's. V'astept,
zAu v'a$tept: cu casa, cu mas`a $i vin vechiu.
Mai clAduram mâna oclatA dar el nu se multumi.
Ia stati fetilor, sA vA sArute mo$neagul pe
frunte.
1$i $terse mustatile $i barba cu mâneca, $i ne
sArutâ pe rând.
Apoi se uitâ bine-bine In ochii no$tri, i ne batu
cu palma peste obraz.
Când sà ne despartim hop $i baba. Se repezi, ja-
luindu-se, la prietenul meu:
Stai coane Tanasica, stai, sa te sArut i eu.
CA cine $tie de te-oiu mai vedea. Ca mâine mà fac
oale $i ulcele, cA-s bolnavA $i beteagA. Vai de ca-
pul meu!
Mo$neagul o dAdn la o ,parte:
LasA feti$cana tatei cà nu mori tu cu una cu

www.digibuc.ro
 VIERUL 91

dotil. Am eu tiduld dela Sfântul Petru, c'à sAl ozo

trAesti cat lumea. Haide, puiule, cd mai am eu

sl-mi macin viata cu tine. E-hei!
$i cum o luà mai cu deasila, in jos, pe carare,
-se intoarse si ne fäcu, asa, cu mâna, adica: LA-
sati-o 'n plata Doomului, ca-i femeie slabd 1de minte".

0000

www.digibuc.ro
 0 ,
yb,
4,--itforew't-%Ar,......."---
0.,-....,,, it,
1 N El
cy .......,.,--
* --.-------). 0
Ig(

IN ARINUL ANULUI NOU

Conul Grigori si coana Ruxanda n'au copii: sin-

gurul copil ce avusese, o fatd la care tinuserd
ca la ochii din cap, murise, s'a implinit anul. Dela
dansa le ramäsese copila$ul, amintire vie pe urma
odorului pierchit. Nepotelu'l era un bäetel ginga$,
cu ochii negri-negri si umezi ca si cand ar fi plans
intr'una, si neobi$nuit de destept. Semana cu mama
lui cum seamäng un ochiu cu altill. De multe ori,
coana Ruxanda, sta ceasuri intregi inteun colt al
odAiei, .5 i de acolo, ii urmärea toate miKärile: in
clipitul genelor, in adusul capului, cand se uita in-
cotrova, in inseninarea ti-carr.,, ca o adiere, 4 fetei,
in suspinele fugar2 pe cari, asa din senin, ac2astä
inima pläpândii le avea, dansa intrezärea viata co-
pilului ce .ie odihnea acutna in pämânt. Cand set
imbolnäveste nepotelul, bätranii nu mai sunt pe
lume: lanjesc, nu mAnancä, nu dorm, nu vorbesc,
copilul si iar copilul. Ce are? Ce-i lipseste? Toti

www.digibuc.ro
 IN ANNUL ANULUI NOLf 43

doctorii din târg, taate juariile din dughene, toate

is imprejurul päti$orului. Un zâmbet al lui e ca
revarsare de luminà. Pentru râsul lui, pentru ca
vadd gurita deschis[A ca o floare, $i-ar fi dat,
bietii, $i viata...
E In ajunul anului nou. Bâtrânii au umblat dotiä
zile de-arândul ca sa cumpere jucärii. Astäseark
le-au a$ezat pe toate in Cate un colt, ca sä 'nu se
vadä.
S'a innoptat, $i, cu toate ea" au aprins lampa,
perdelele nu-s läsate; pe luciul geamului se val,
afará, lunecând fulgii mari de ninsoare. Din când
In când räsunä clinchetele zurgalallor dela snii, iar
câteodata $i pocnetul scurt, al vreunui harapnic,
umbld uratorii. Conul Grigori stä pe divan, 1ângä
sobà, $i tine nepotelul pe genunchi; coana Ruxanda,
in picare, î priveste pe amândoi.
Uitându-se zâmbitor, cu inteles, la sotia dumni-
sale, bâtrânul incepe a povest::
Era odatà, dragul tatei, un oops, un co-
pilas frumos ca tine, $i cuminte...
Tot ca tine", addogä coana Ruxanda, pe
care nu o rabda inima s'a" tact%
$i cuminte cum nu era altul pe fata pà-
mântului de pe atunci acum e$ti tu, dragul
De cumintenia lui e dusese vestea peste ) nouà
mAri $i täri; ba ajunsese vestea pâra la casa Anului
celui vechiu $i batrân, care avea sà." piece pe alte
tArâmuri, cum pleaca' eel de acukn. $i
fi zis anul cel gârbovit de zile: Asa bâtrân cum is

www.digibuc.ro
14 EM. OARLEANU

eu, am sa ma due cum oiu iputea, cum n'oiu putea,

sa- ATM asa minune de copil". Si-a luat, bätrânul,
traista, toiagul de fier, si a purces la drum. Si a
mers, si-a mers, mosneagui, [Aria in dimineata zilei
când avea sa"-si ieie ramas bun dela pdmânt, si nu
mai ce-a ajuns inteun târg. A luat ograda de 0,
gradd, cdutând, caci nu-1 vedeau cleat copiii; pe
ceilalti oameni ii impiedeca puterea lui sa-1 zareasca.
Cari cum II vedeau pe el: unii Ii sdreau mn
spate, altii Il trageau de suman, altii Ii smunceau
traista: Da mi i mie mosule, da-mi si mie". Cum
is plodurile, obraznice. Bietul mosneag incepuse a
se cai: Pe semne ceasul rau m'a'ndeMnat, gândea
dânsul, sa-mi las eu linistea, si sä" mä iau dupd o
vorbd". Ajunsese pe la rohatca, gata s'a iasa" din
târg, când, obosit, mai cu seamd ca incepuse si a
viscoli, se asezà" pe prispa celei din urma case, isi
puse traista si toiagul Iângl dânsuI si-si sprijini
capul in palme. Numai iatà ca se cleschide usa, si
iese un copilas, care-I priveste cu mila si-i zice:
Vino mosule in casa de te odihneste putin". Ba-
trânul se scula, intrâ inauntru, si puse inteadins
traista cu jucarii pe masa, rin luminä, doar ar straluci
mai tare. Copilul par'cä nici nu le vazuse; i-a asezat
mosneagului un scaunas, lânga sobA, i i-a dat sä
mänânce o bucata de colac uns cu miere. Dar
mama unde ti-e?" Il intreb.4. S'a dus pâna 'n
târg" rAspunse copilul. Sä-ti cumpere jucArii?"
addogd iscoditor mosneagul. Noi suntem sà-
raci, mama n'are bani pentru jucArii; s'a dus Ong

www.digibuc.ro
 IN AJUNUL ANULUI NOU t5

la o ruda", raspunse tot asa de cuminte copilasul.

Batrânul a'nteles atunci cä tgäsise copilul despre
cumintenia cäruia ajunsese vestea pânä la el. Atunci
i-a fäcut cu mâna peste ochi, asa, copilul a lipit
genele si a adormit indatä. Si iata ce a visat... Pärea
ca plecase cu mosul care-1 tinea de mânä, si curn
iesiau din ogrägioara, deodata se ridicä un omät
cat casa; dar mosul suflä °data' si ca prin farmec
se deschide o CAI-are lunga, lungä, acoperitä de
iarbA verde, din care se ridica miros dulce de topo-
rasi; iar pe de marginea argrei tot felul de copaci:
smochini cu frunzele late, si roadele zäharisite
gata"...
Ai vazut tu vreodata smochine zähärisite? Ia
arata i tu Ruxando.
Boerul clipi din ochiu si coana Ruxanda aduse
de pe masuta o cutie plinä, plira.
Asa, de acestea.
... Mai erau: curmali, portocali, caisi... (coana Ru-
xanda le aducea pe mdsurä ce conul Grigori le
numea; nepotelului i se imbujorase fata de bu-
curie). Asa, asa, ca aceste. $i printre frunze ce pà-
sari nu cântau? Sticleti, scatii, mäcälendri, canari,
de cei cari ai väzut la cucoana Marghiolita,
si era un zärvät si o fericire in copacii ceia, nai,
mäi, mäi! lar pe demargini ce crezi cä era? Nu
zäu, ce crezi? Flori? Nu. Ningea de präpädea pa-
mântul. $i asa mergand, numai ce inteun lac se
sfârseste calea verde, si se ridicä un munte de prnät
He-hei! gandea copilul. Când colo tocmai aici 11 si

www.digibuc.ro
46 Em. OiRLZANU

adusese. Caci unde nu incepe a sufla tnosneagul

pe o parte si pe alta, si pe ce parte sufla, omatul
se spulbera $i se dezvälea, una Cite una, fetele unui
palat mândru, eu aurärii la porti, cu gradini im-
prejur, cu feresti multe si cu scdri de marmora. Si
deodatd, asa din vazduh, sare un pitic de hatrân,
poate sii fi avut o suta d'e ani $i nu era mai
mare ca tine cu o barba lungil de matura pe
jos, imbracat inteo cataveicä verde cusuta cu fir,
lar in mând aducea cheia palatului. Stii tu cine
era? Nu? Hm! cred si eu: era Statul-palma-barba-
cot. Râzi, hai, de asa nume? Aista era un ghiuj
glumet $i zurbagiu, cum e coind Nästase al nostru".
Coana Ruxanda indga ce auzise de mosneag, se
furisà rand inteun colt, luà un mosneag ce semana
aidoma cu Statu-palmd si puse jucaria pe scaun.
Când copilasul vazu, säri de bucurie, apucâ pe
1'1

conul Grigori de gat si-1 saruta.

Dar pe mine? intreba coana Ruxanda. Si dupa
ce o sdrutd si pe dânsa, conul Grigori urma:
Anul cel bätrân i gârbovit, lua cheia din
mâna piticului, deschise portile aurite si intrarä in
palat. Ce n'a vazut copilul? Toate bogatiile pii
mântului, acolo erau. Mosul, Ii spuse: ha pala-
tul acesta cu tat ce al vazut in el, e al täu".
Dar copilul se mâhni si spuse batranului cii n'avea
ce face el cu asa palat mare, cu atâtea bogatii ne-
aumarate, 5i cä mai bine i-ar fi parut daca palatul
ar fi fost atat de mic, sa-1 poatai aseza in casuta
lui, sä i-1 poatä vedea si mama. MoSneagului i-au

www.digibuc.ro
 IN AJUNUL ANULUI NOU 47

pläcut mult vorbele acestea, au e$it dinnauntru,

fäcut un semn $i palatul s'a strAns mititel ca o
cutie strälucitoare. Api i 1-a dat copilului: Uite
ia-1, sä-1 duci acasd, $i sä tii, puitile, it zise säru,
tAndu-1 pe frunte, sä nu doresti bogätii mad $i
strAlucitoare, ci atAta cat poti tu stäpAni". Apoi
se fäcu nevazut. Copilul se trezi obosit in pätisoru%
lui; cAci des,I i se päruse lui cä dormise, el fAcuse
inteadevär drumul ce ti-am spus,,` $i mare i-a fostl
mirarea cAnd pe masuta de lAng-A pat, gäsi palatal
cel mic, luminat, cu portile aurite, eu scärile de
marmorA, $i cu ferestre !mite. Uite ca cel de din,
coLa".
Grigori se intoarse spre cealaltä odaie,
in care coana Ruxanda se strecurase mai dinainte,
$i unde, in mijlocul mesei, stralucea, ca o bucatä
de argint, un palat c ferestrele luminate, cu grä-
dini Inc:Amite cu fiori, in mijlocul cArora, apa unui
avuz, juca stralacind ca un colb de pietre scumpe.
Nepotelul e repezi inteacolo $i se opri, cu ochii
strAlurEvori, in fata minunatei jucArii.'
Ii zise conul Grigori, uite, daca ai fost
Vezi,
cuminte, $i tie ti-a trimes anul cel bAtrin un palat
frumos ca $i acela.
Nepotelul statu putin pe gAnduri, se intoarse, se
uitA drept in achii bAtrAnului $i räspunse:
Nu, mie nu mi 1-a trisnis anul cel bAtrAn.
Ba el, puiul mamei, addogA zämbind coana
Ruxanda.

www.digibuc.ro
48 EM. OARLEANU

Nu, mie mi 1-a triines mamita, eu pe dansa

am visat-o, raspunse din nou copilul.
Conul Grigori ramase mut, in ochi ii räsari de-
odata douà lacrimi mari, si-si 'Asa. capul In mani.
Coana Ruxanda izbucni In plans, si se aruncii de
la copi1asu1 in brate:
Da, puiule draga, mamita ta ti I-a trines,
mamitica ta!

0000

www.digibuc.ro
 INTIMPLAREA

Cum se intorsese dela târg, porunci säl i se fac4

un ceaiu, 11 injumAtAti cu rom, 11 dAdu de
duscâ $i se culcâ. A ddita zi II gäsirl mort, in
pat, culcat pe o parte, cu mâna supt cap. Nici
o urmA de zbuciumare, de suferintà, nimic.
Slugile curtii si oamenii de pe mosie se perin-
darä, unul câte unul, pe lângl patul istapänului,
duceau mâna la gurd, rämâneku câteva clipe cu o-
dill mari deschisi, privindl mortul, apol, fäcându-0
cruce, se depärtau, MI Sà scoatd o $oaptd.
DUO pArerea tuturor, intâmplarea aceasta nu
putea veni asa din senin. Sä-1 fi lovit cineva nu,
nici nu era atins... Sä-I fi oträvit? Hm! cine? Om
bun, prea bun Ina darnic, omenos in toate intre-
prinderile, cine ar fi putut avea un gaud pismas
asupra lui? Totusi, ziceau oamenii, ceva-ceva tre-
buie s'd fi fost. Sandu al Radului adusese vesteg
intr'un pâlc de oameni, dimineata:
4
www.digibuc.ro
50 EM. GÄRLEANU

A murit boierul. laca 1-a gäsit intins in pat,

fárA suflare. 5i doar asear}A ¿And s'a scoborit dim
trAsuricA a vorbit cu mine: orn in toatA puterea,
in toatA sAnAtatea. C5 doar si tu erai acolo mAi
ista.
PAL
$i tu mai Simeoane.
$i.
iti place!
Ei,
Lucru curat nu-i la mijloc, adAogA un altul,
iar ceilalti deschiser5 ochii mari, speriati, si rAma-
ser5 pe ginduri.
Toate vorbele erau InsA de prisos; moartea venise
pe nechemate si atâta tot. 11 IngroparA, lì plânse
tot satul, i In urmA zilele Ii luarA fal.a lor obis-
nuitA. Venise conul Nicu, bAiatul bo:erului, $i tre-
bile mosiei se urmarA lant, fireste, care cum tro,
buia la locul si vremea ei.
Conul Nicu era orn harnic, priceput si omenos
ca si tatA-sAu. Oamenii IncepurA a-1 iubi al tot
dinadinsul, si ar fi fost in stare s5 se title In foc
la un cuvânt al lui.
Altminteri si la trup, la fatA, conul Nicu era leit
tatAl. Scurt, lat in spate, sângeros peste mAsurl,
obrazul plin si inflAcArat ca para focului, ochii mici,
rotunzi si galbeni, ca doi b5nuti noui. CAn141 11 zA-
reau, tAranii socoteau CA au pe bAitrAn dinaintea
lor: Conul lordache In picioare, sA nu fie de-o
mAsura", îi spuneau.
Dar soarta care potriveste toate, asa cum vrea

www.digibuc.ro
 INTAMPLARE A 51

crede dânsa, potrivi ca si conul Nicu sA aibä a-

ceiasi mäsurA, si la trup si la patimi, cu särtmlanul
conul Iordache. Si ce se IntâmplA? Intfo seard,
dupà ce mâncase mai (mull si Muse tot asa, la
târg, untie se dusese sA petreacA si el ca ori $i
care muncitor cum petrecuse si conul lordache
in decuvremea noptii in care se stinsese se in-
toarse la mosie si se culcâ. A doua zi vechilul, ve-
nit sä-1 scoale, Il gäsi mart, in acelas pat. Singura
deosebire era cä bietul conu Nicu pArea CA se, lup-
tase pAna sä-si deie sufletul: fata îi rämäsese in-
cruntatd, buzele strânse. Vechilul incremeni
groa7A.
Nici nu se 'mplinise anul dela moartea celuilalt.
Când auzira oamenii de intâmplarea aceasta, isi fä-
curä cu tot dinadinsul cruce, si nu indrAznirá sA
se apropie de odaia in care dânsul se sfArsise.
Seara, la rates, oamenii nu mai contenirä sä se
Intrebe unii pe altii. Fiecare iscodea câte ceva.
CA vezi dumneata, soptea un mosneag, reze-
mat de tejgheaua crâsmarului, lucrul nu-i carat.
Nu mor doi oameni, asa, unul dupa altul, in acelas
loc. Or fi avut si el pAcate de ispasit. Cu noi,
se purtau bine, dar cu altii, mai Stii! Cine poate
sti! Ai Vädanii n'au murit tot asa, tatäl si bäietul,
unul dupd altul, in Leordeni? Vezi blestemase
biata Anita, si blestemul se prinde cA-i at necura-
tului. Cruce de aur in casA!
Mosneagul se inchink si, hag-Aim:1u i cojocul pe

www.digibuc.ro
5> EM. CIARLEANu

umar, vroi sa iasa, dar un altul care prinsese cu

urechea it mai opri $i-i spuse tare:
Nu, mos Dumitre, locul ii blestemat, locul pe
care e casa.
Mai $tii, räspunse batrânul, si esi pe usa, in-
gänând cuvinte fard inteles.
Pe conul Nicu il duserà la groapa, tinandu se Lti
totii mai in urmä, inchinându-se mereu.
La ingropare nu venise nici o ruda. Adica ce
_

rudd era: un mos, frate mai mic al conului Iordache.

Toatd averea i se cuvinea lui acuma; dar, fie din
nepäsare, cAci era el bogat si fära mostenirea asta,
ori de fricA sa nu i fie si lui scris s'o paraseascä
prea de curând, nici nu abätuse pe la mosie. Tri-
misese numai un oin sä ferece hambarele, surile,
odaile cu tot ce aveau in ele, iar mosia o arendâ.
Din ograda caselor se imprästiase toti, inteo clipire
de ochi, indatd dupa scoaterea mortului. Arendasul
se mutâ intealtà pereche de case, mai mici, de cea-
lalta parte a târgului. .

Curtea rämäsese pustie. In ograda nepietruita,

brusturii crescuserá in voie, intinzându si frunzele
lor, cele late si verzi, ca un acoperämânt deasupra
pamântului umed; iar lânga cerdac, loboda se Mal-
tase ca o pädurice din care mai nu s'ar fi zarit
omul. Veni si toamna cu ploile ei reci $i repezi, cari
bäteau, prin geamurile sparte in odaile intune6oase;
pe pärefi surluiau vinele gälbui de apà, scurse din
ulucele sparte; iar usile de pe la poduri, uitate des
chise, se repezeau, uneori, bätute de vânt si poc-

www.digibuc.ro
 INTAMPLAREA 53

mean inäbusit ca niste lovituri de tnaiuri, scularând

aeoperisurile subrede d4e dranita. La spate, livwda
ridicatä In dâmb, Ingdlbenitd, pärea cd päzeste, ja-
lind, singurdtatea aceasta.
Nimeni n'ar fi trecut pe acolo noaptea. Ui pdndar
trecuse intr'o seard gândind intr'aiurea se vedel,
cAci altminteri nu s'ar fi aviintat pe locuri de aceste
si and a intors capul si a väzut curtea veche, a
rupt-o de goand ca un apucat, si nu s'a oprit decât
acasä, cdzând lesinat langd prispd. A doua xi când
si-a venit In simtiri, tot satul stia ea GaN rila, pan-
darul, trecând pe la curtea cea veche, a vazut doua
umbre care se strecurau, una dupä alta, pe stre
sina casei. Si de atunci in colo nici ziva nu se prea
bizuiau oamenii sd-si indrepte pasii inteacolo.
Omdtul iernei imbracd ograda, curtea, si livada
in alb. $i atâtia nämeti näpusti viscolul In pal-eti,
ca mai nu se mai cunostea casa. Oddile, lucrurile
cari ajutasera traiul celor doi stdpâni, cine sde poate
si parale nici pe acestea nu le cdutaserd sta-
teau acolo, ingropate supt acoperemântul rece al
vremei grele de iarnd.
Când a inceput sd se imprimäväreze, au pornit
suvoaiele; casa se desgoli, räsdri mai neagra si mai
posomoritd, cu ferestile Intunecate ca niste hrube;
päretii se mucezirä de umezeall.
Si'n scurt loboda se indltd iardsi, srilbatecd, Ina-
dusind celelalte buruieni, in tot cuprinsul pustiu al
og-rdzei cu gardurile putrezite.

www.digibuc.ro
54 EM. GARLEANU

Mu It s'au mai mirat oatnenii când inteo buna

zi,tin cdläret cu o cãciu1 uguiata, spätos, cä te
mirai cum de nu desäla cdlutul mic ce-1 adUcea in
buestru, se sui dintr'o intinsopre in dleal la curtea
päräSità. El a tras, de-a alare, poarta, s'a strecurat
inäuntru, apoi a luat-o prin lobodä pariä lâng6 cer-
dac. Nu i se vedea dintre buruieni deck vârful
caciulei. A stat putin, pe urmd a inconjurat casa,
apoi a esit din ograda, a läsat klârlogii pe gâtul
calului, si s'a scoborit spre rates. Aici opri cä-
lutul si intrebä pe cei câtiva oameni ce stäteau pe
prispa:
Da', ce, conul lordache nu mai tine mosia?
Oameni II privirä mirati; unul îi räspunse:
Conul lordache a murit. Si-a murit $i conul
Nicu. Dar dumneata cine esti?
Omul deschise ochii mari, rätnase o clipä lucre-
menit, apoi lovi cu mâna in vânt, a. desniidejde,
dete calcaie calului $i porni %ea sä räspundä.
Cine-o fi? intrebd unul.
Ia vreunul care n'a auzit de moartea bperilor.
La conul Iordache veneau multi sä ceara ajutor.
Cine ;tie cine-o fi fost! la vre-un om necäjit,
säracul, addogä cel mai tânär.
Si taranii se uitarä in zare, dupa un norisor de
colb care infäsuira poate o durere.
Intr'o noapte, prin August, o noapte frumoasä,
calda, $i presäratä cu stele, o scânteie indräzni sä
facä ceiace infricapse pe zatia oameni: ar;riga" ca
un flutura$, scânteia a avut milä de cr,.,uta conului

www.digibuc.ro
 INTAMPLARE k 55

Iordache $i-a conului Nicu; s'a ridicat, usoara, din

focul de gat* fäcut doi copilasi, a zburat peste
si s'a scoborit pe dranita putrezi-ta de plopi..
Si o flacarâ vie se ridicâ deoldata, palind tralu-
cirea stelelor si rumenind tot satul. Oarnenii esirä
speriati pe prispe, $i când väzura ciä,;se topeste curtea,
se minunara, se imbarbatara unii pe altii, $i venira
cu totii !And la poarta, de unde priviau cum se ri-
dicau välvataiele spre cer. Si rasuflau par'ca mai
usurati ca scapau de salasul duhnoilor rele. Until
n'a indräznit sä päseaseci in ogradä! Dar cand, din
prejurul ferestrelor aprinse, cazura perdelele in
scrum, pe paretele luminat al odaiei, in care se sfar-
siserl de zile cei doi stäpani, apäru, o clipa, por-
tretul conului Iordache. Apoi flacárile II incinserà
repede, välul lor, ca pentru a-1 ocroti.
Cei ce-1 vazuserä, jurau ca-n strecurarea repeide,
cat un räsuflet, chipul conului Iordache Ii privise
incruntat, cum it privia altadata in rarele lui dive
de mahnire.

0000

www.digibuc.ro
 INNECATUL

Cheorghe NicoarA, cAläras cu schimbul, si frate,

sat', un bäetandru cäruia nu-i mijise must*,
veniserä sa" adape caii in Siret. Cum sooberau spre
vad, balatul spuse:
Ia te uitd, bäditA, colo, supt mal, ce busteas
a adus apa! .

CAlArasul privi inteacolo, apoi strânse calul is

cAlcaie si infra pAnä la miflocul raului. Duplä ce se
uitâ, típâ deod'atä:
Ira mAi, un orn innecat!
Bdetandrul incremeni locului. CAldrasul ii striga:
Fugi pAnä ici la moatä si chiamA pe Imes
Vasile.
BAiatul lovi cu funia cApAstrului in cal, si pa
lua spre moarä. Se intoarse repede inapoi. Morarul
nu era acolo.
Atunci, repede-te si adu pe tätuca. Luati sí 01
franghie.

www.digibuc.ro
 INNECATUL 57

Rämas singur, calara$ul se apropiâ sa se uite

Privi Indelung. Innecatul fusese izbit de apa In man
catura malului $i se prinsese intre niste raclacini.
5uvoiul Il batea, mai sa-1 zmulgal sa-I duck" la vale.
Calära$ul auzi niste glasuri, se Intoarse $i, cu-
noscând pe cei de pe mal, le räcni:
Mai Toadere... Nästase.J. veniti ca-i un cm
innecat. Hai de 1-orn scoate!
Flacaii ramasera putin pe gânduri, apoi scobo-
rill povarnisul. Dupa ce se uitard int'acolo, unul
se scarpina in cap si spuse:
Pal... cum sa-1 scoatem, Mai Gheorghies?
Iaca bine. 0 sa vie tam., o s'aduca o frânghie,
1 oin lega si Fora trage pe mal.
Calarasul se uitâ Inspre sat.
Uite-1, vine.
Peste putin, sarea de pe cal un taran carunt,
dar voinic.
Uite-1 colea, tata, intre radacini.
Taranul i$i scoase opincile $i intril in apa, pana
la brâu, de veni lânga feciorul ski Dupa ce privi,
se seutura si zise: Haidem!" Calara$ul tkscalecd,
cei doi flacai nu Se mai codira, venira $i dânsii.
Baetandrul se Intorsese; privea de pe, mal.
Taranul desfacu funia ce o avea incoläcita pe
dupd umär:
A$a! SA-1 legärn.
Isi sufleca rnânecile, Innoda capul frânghiei de
un brat al Innecatului, suptioara, apoi lua cal-A-WI
cellalt, 11 trecu de douä ori Imprejurul pieptului

www.digibuc.ro
58 EM. akRLEANU

calului, si 1 aduse sall lege tk cellalt brat, ca

un ham.
Bine! Acum desfaceti räddcinile.
Flacaii dadura la o parte râdâcinele, calarasul
apucâ de capastru calul, si, incet-incet, Il scoase in
susul apei, pe mal.
Tocmai atunci venea si morarul, mos Vasile. Fia-
cäii chiuira, $i dânsul scoborî atre ei. Era un
bâtrân scurt, cu mustätile roase, cu ochii mici,
supt câciula albä, tuguiatI.
Da ce-i fetilor? Ce-ati pescuit?
Cand vazu pe cel înnecat îsi dadu caciula pe
ceafa $i se apucâ de par:
Pai bine ma, ce n ati lasat rumeinal sa se
clued la vale? Boclucuri de iste Imi trebuiesc mie?
$i dumneata, bade Durnitre, doar esti orn batrAn,
$i te potrivesti copclailor!
Tatal calârasului se apropiâ de rnosneag i i ras-
punse:
Nu ti-e ru$ine la obraz sa graiesti asa? Da'
ista n'o fost si el orn ca mine si ca dunmeata? Ce-i
cane sa i clan drurnul pe apa?
Mosneagului Ii sticleau ochii si prinse sa fluere
a pagubA, apoi zise:
Pai daca as fi prins pe toti umflatii cari au
frecut pe ici, va mai macinain eu fainä?
Mai stAtu putin pe grinduri, $i adAoga:
Pai asta-i treaba prenzarulai.
A lui, rdspunse calarasul, ma duc sa-1 chem.
Da' panä atunci dä un tol, o rogojinâ, sä-I invälim.

www.digibuc.ro
 59.

-1,4z4".
Da' lasd-I, tà mprimavarat, nu arde-
a$a soarele", bodogäni bAtrânul $i rärnase uitân-
du-se la mort.
Ceilalti se traserA deoparte, vorbind incet.
CAlArasul, vazand cia n'o poate scoate la eapät
cu mosneagul tehui, rupse o creangA de mesteacki,
acoperi cu dansa mortul, apoi plea dupA
Vestea se rAspandise repede.. Oamenii din sat
.cepuserd SA se adune. Veniserà bArbati, fläai;
teva femei stäteau departe, cu mâna la gurA, gal-
bene de fria.
Intr'un târziu, dupA ce le trecu mirarea, !Whath-
prinserä s vorbeasa tare. Unul intrebä:
Mài, cine sa fie?
Altul räspunse:
0 fi de prin târgul Romanului, a-i imbricat-
in strae nemte$ti.
Si altul Incheiâ:
Dumnezeu Il tie!
Dar cum venise primarul, se desfAcu din multirne
un -bäetan, diddu la o parte frunzele ee acopereau
fata mortului, se uitâ de apnoape, apoi spuse:
ista-i din SAbloani. ti Pintilie Epure
bAoani. L-am vAzut si iiele trecute, in targ, îi
cumpAra un sur4duc. ti Pintilie Epure
cà doar Il cunosc.
Primarul se Intoarse cAtre notar $i-i porunci:
Atunci tilifoneaet 'mneata la SALdoani. 0 fi
asa cum zice hAetul.
Notarul porni, mergasnd incet, plecandfu-se cand-

www.digibuc.ro
60 EM. GARLEANU

inteo parte, când intealta, oa si când scotea uit

picior dinteo groapà ea sä deie cu cellalt in alta.
Deodatd, ca esitä din pämänt, se repezi babti,
tipand:
Valeu, valeu, rnämucutä!
Babei se innecase si ei, mai acurn câtiva ani,
i
feciorul deabia intors din oaste. De atunci isi esise
din minti si bätea drumurile, jälindu-se tuturor.
Se trânti la capul moAului si incepu-sä boceasok
in gura mare:
Valeu, bAietul marnei, valeu! Cum te-ai prä-
padit; cum ti-ai pus capät zilelor! Cine te-o 'n-
demnat la pierzanie, puiul mamei! cum nu te-o iubit
nimeni pe lumea asta, de te-o läsat sär-ti räpui zilele!
Un fior trecu prin sufletele oamenilor. 0 feme&
se bätu cu mana peste gurit:
Prizeste-mä doamne, cà alta n'am ce zice:
a

Au stat cu totii asa pand tärziu, povestind des-

pre toti innecatii de pe locurile acelea.
Se inserase. Notarul se gäsea in treburi, treicea
dela unul la altul, spunând cum ajunsese la pri,
märie, cum telefonase la Säbloani, la Roman, par-
chetului. Dar räspunsul nu venise incä.
Deodatä se auzi vuietul unei cdrute purtate in
goana mare. Dupd câtäva vrerne cäruta se opri,
si diluntru säri, speriat, galben la fatä, un täran.
Deabia putu intreba
Unde-i frate-meu?
Primarul ii esi innainte:

www.digibuc.ro
 INNECkTUL 1

Innecatul, ti-e Irate? Esti din Sälaäoani?

frate, ingând venitul, dattând cu ochii
Ni-i
spre mat
Apoi srt-i facem hârtiile in regulk o sa vie
si domnul procuror, addagl primarul.
Täranul vorbi ca intr'aiurea:
Pai, o s'a"-i vie nevastärsa, cà i-am spus. Eu
am luat caruta asta dela un vecin, si m'am repezit,
-când am auzit ea la adus apele aici. Cà imi moare
un copchil acasa... si mi-i nevasta bolnavk i n'am
para frânta'n pungl. Am avut numai leni ista de
parale, cä vândusem un lAvicer.
Oamenii se uitara nedumeriti unhii ia altii, iar ta-
ranul se indreptA spre mal.
Când ajunse lângá innecat, dadu creanga de me-
steacan la o parte, se uitâ la dânsul, apoi se puse
inteun genunchiu, si-i eäutà. buzunarul pantalonilor.
Viri 'Meet mâna, scaase o pungä, o deschise si gàisi
un franc. Pe urinä, se intoarse cdtre oamenii care-I
urmäriserk si zise:
L-am gäsit. Cà eu i-1 dAdusem iee niste
faina dela moara, si el, Dumnezeu sä4 ierte, s'o
harjonit cu tin flacAu si o 62-ut, de I-o luat apa,
ea' nu stia sà'noate. $i am rämas fa'11 de un go
logan... $i mi-i nevasta bolnavk si-mi Moare cop-
chilul...
Dupà ce spuse acestea, se duse la eärutk se sui,
intoarse calul si d5.du biciu.
Oamenii nämaserä In urna incremeniti, fAra." s4
poatà scoate vreunul o'vorbk

www.digibuc.ro
 UITAT

S'a sculat de dimineatA, imbrIcat repedie,

adicA ce imbrAcäminte? si-a pus halatul i scu-
fia pe cap, i s'a scoborit in grädinä. Dar n'a stat
mult supt umbra rece a copacilor; II chinuia par'ci
un gaud ascuns, un gând imbucurätor care avea,
ssä se implineascA. Si, ca si când ar fi fost
seasca aceastä bucurie undeva, pe-o masà, in coltuli
vre-unui sertar, boierul se gindbi s4 se intoarei în
odäita lui. Bäu pe jumätate, cafeaua, deschise gea-
mid, i, când manunchiul de raze se IMprästie pe
podelele curate, incepu sä ingâne un crâmpeiu thn-
tr'un cAntec. Simtea o voiosie rarä. 0 voiosie rarta,
el, care nu râsese le ani Zile, care nu mai tinea.
minte de când nu avusese o clip lînititä,
stitä in toatä puterea cuvântului; o voiosie rarà,
sufletul chinuit de singurAtatea celor patru oài
goale ;cle lucrurile pierdute, in mezaturi, pentru
fapt ce indepärtase pe toti i lui.

www.digibuc.ro
 UITAT 63

$i deodata ochii boierului intalnird colful alb al

plicului vârît supt musamaua mesei. Liuiä scrisoarea,
o deschise, si urnari pentru a nu stiu câtea oara
rândurile ce i se pAreau scrise mai citet, desi nu se
deosebiau intru nirnic d celelalte:
... Mai am sa-ti aduc prin aceasta o mare veste:
nepotul mieu si-al tau se Insoark. Joi, la ceasurile
opt seara, o sa-ti trimeata o trAsurA sa te duca
la bisericA. SA fii gata, sá te imbraci ca pentru o
asemenea slujba".
Azi era Joi; seara de astAzi avea sa aducti cea-
surile opt. Cum Sa nu se gAteasca? Dar numai de-
ck! 0 sa caute hainele lui cele bune. Se simpa
atât de usor, d când stia iertat de oatre aceia
pe cari dânsul ii iubea In tAcere.
Puse plicul la loc, luá cheia, si alergA in ca
marl De mult nu uhiblase broasca ruginital a lAzii:
se deschise cu un scrâsnet de ciuda. Ba-
trAnul luA panza de borangic de 'de asupra, mai
scoase o blanä, câteva märuntisuri, 5i surtucul ne-
gru-verzuiu, neimbricat de atAta vreme, iesi la iveala.
Il luá de cheotoare duse in salA, la: lumina.
Doar captuseala era roasá suptioarA, si la poale,
din dos; ei, asta nu se lbagA de seamA. In fata
insA Ii lipsea um bumb; nici asta nu era mare lu-
cru, o sa.-1 ooase. AsezA surtucul pe un scaun
porni, din nou, in eima4 Jiletca era bunä, chiar
foarte bunA, nota-noutd. Când isi fAcuse hainele
jiletca strângea, si nu o purtase niciodata. Cei
mai purtati erau pantalonii, erau grozav de ro0

www.digibuc.ro
I I EM. OkRLEANU

pe jos, la eälcâie. B ttranul isi facu planul: o sa-i

taie de un deget, si, cum era mult mai slab, poate
nu i-or fi scurti.
Intinse toate hainele pe pat. Se vedea imbracat
cu ele; un zâmbet de nespusa multumire Ii fluturâ
pe bun. Deodata se opri: dar palaria? In fundui
sälii, pe un dulap, astepta in cutia ei. 0 scoase:
o pälarie nand, cenusie, cu marginele largi; captu-
seald, de matasa alba, era curata, fata insa pierduse
putin din lustru. Veni d'innaintea ciobului de io-
si-o puse pe cap cam mare. Cum se
poate! Alta data par'ca i era crescuta! Ce-i drep-
tul, tare de mult. Câti ani sä fie? Pai o cumparase...
Dar, bine, de asta avea sa se ingrijeasca el acuma;
avea vreme sa se gândeasca la ce facuse odata
Se duse repede, sä se vada, in odaia de alaturi, in
geamul ferestrei ce da in umbra deasa a gradinei
si-islujia, vara, drep oglind t. Aici, de.$ki se zare.a
mai sters decât in ciobul de din-o1o, In schimb se
arata intreg. 0 sa meargá si pälaria. In cutie
gasise si manusele, galbene, de piele. S'ar fi
cuvenit albe. Dar la un batrân ca dânsul! Totul e
ca avea i manusi: o s't le tie numai in mâna, fari
sa le puie.
Glasul matusei Marghioala Ii rupse find trebilor:
Poftim la masa.
Nu manânc, n'am vreme... o sa gust diseara
ceva dupa -nunta, la nepotu-mieu... mai bine adu-mi
ac si atä, i ajuta-mi.

www.digibuc.ro
 uITAT 65

Ce-i mai lipsia? A! cravata. Ei, dar când rämiine

vorba numai pentru cravatk!
Cu acul in mânä, se plimba dela o cutiutk k alta;
îi lipsia bumbul ce trebuia srä come la surtuc. Grad
era de gAsit unul la fel. Se hotäri: sooase pe cei
doi dela spate aceia nici nu se liagau de seaniä,
seara, i cusu pe unul in fatä. Cu pantalonii
era mai mult de lucru; chemiä si pe mktusa Mar-
ghioala, i, unul de o parte, attul alta, kfup4
multà trudà, Ii scurtâ, asa 'hick sä nu se vadA
rosAturile. Haine, mänusi, pälärie... iar se lovi de
cravatä. Avea una visinie, nici nu era de vorbit!
Trebuia sä-si facg alta. Pentru intäia datä indràzni
sA deschida sändudul unde pästra rochiile si lucru-
soarele rämase pe unna cucoanei Sultana, sotia
trecutà de mult in läcasul odihnä al ceLor
drepti. Supt un macat ce invälia un malacof, Osi o
rochie de faiu negru, i, tremurând, ca si cum ar fi
acut o faptä pentru care cucoana Sultana a-ar fi
tinut de räu, tale dintr'un volan, de desupt, o fäsie
intreagA!
Dotiä ceasuri in cap tivi cravata. Mätusa Mar-
ghioala Ii crohmoli o eämasä Cu pieptii tari, dati
cu lumânare de spermantet4, de luciau ca sticla.
Ceasornicul bätu sase ceasuri. Watrânul tresäri.
Trebuia sä se pregsateasck. Mätusa Marghioala se
invârtia ea un titirez pe urma boierului, care nu-si
mai gäsia locul, când in fata sfärâmAturii kie oglinda,
când inteun colt, cautânif o batistä, când Intealt
colt, cäutând un boa Pe mäsurà ce se Ofia, Ii
5

www.digibuc.ro
66 Em. OARLEANU

crestea si inima. Când se väzu Imbräcat gata,

cä-1 prinde, cA pare mai tânär Cu zece ani, cel putin,
credea cà viseazk. Ii desfAcu fiongul cravatei
fälcu din nou mai infoiat, si îi potrivi incä odatä
pärul, dat in sus, deasupra fruntii.
Ceasul bätu sapte ore. Bätrânul îi puse manusile
päläria, putni pe frunte, i 'n spre dreapta.
Ochii Ii sägetau. Ce tânär e boieiul Alecu Condre!
La usä, cu mâna pe obraz, uimitä, inatusa Mar-
ghioala nu-1 mai cunoaste.
Hai, Marghioalo, deschide poarta: birjarul
poate o vrea s tag/ In ogradä.
and auzi scArtaitul portii, Ii trecu prin
fior. Huruitul unei träsuri se desliusia in depärtare.
Marghioalo, ai deschis poarta? ce-a pktit
bietul Vasile când si-a zdrobit drosea de un stâlp?
Boierului Vast le i se intämplase lucrul acesta a-
cum vre-o cloisprezece ani!
Uruitul träsurii se pierdu in cellalt capkt al ulitei;
geamurile o4äii zängänirA.
Bätrânul se plimba In lung §i 'n lat.
Cam intârziase träsura. [Muse opt ceasuri; opt
jumAtate. Aproape de nouä, se auzirà rotile unei
alte träsuri, venind In fuga. mare. Se gräbeste",
gAndi boierul, si iei pând lângä scarA. TrAsura trecu
Inainte ca fulgerul.
Marghioalo, stai la poartä: poate ca nu ni-
mereste casa.
Tremurând de neräbdare, se intoarse inAuntru
Ar fi: vrut sä stea 1âng. fereastrA, sA zäreascA cele

www.digibuc.ro
 UITAT 67

douä felinare ale träsurii, apropiindu-se, dar nu pu-

tea ; ocolia masa, se ducea pâna la sobä, se intorcea
jar. La zece ceasuri incd nu venise nimeni. Fiecare
clipä ce trecea era o impunsäturd de cutit in inima
lui; fiecare vuiet, o noug nädejde.
Dar nu putea sä nu trimeatä dupa dânsul, ii scri-
sese doar lamurit sora dumisale. Lud scrisoarea de
supt musama si ceti iaräsi cele câteva rinduri: Joi
seara, la ceasurile opt"... si sfârsitul: sä fii gata...,
sä te imbraci frumos..., o asemenea zi". Säri unele
cuvinte pe care le avea la locul lor in minte. Fäcuse
intocmai asa. Nu, nu se poate sä nu-i trimitlä tra-
sura...
Era târziu de tot, dupä miezul noptii, si nimeni
nu venise.
Mdtusa Marghioala dormita laugh' usa. Boiertil o
väzu si o trimise la culcare. Apoi mai steete o clipl.
Iângä fereasträ. Simti cA ceva ii umple pieptul, un
välmäsag cald ce i te ridicase pând la ochi si-i Ina-
busea räsuflarea. Veni In mijlocul odaii, isi ilia
päläria din cap, vroi sä-si scoatä mänusile idar nu
putu. Durerea il invinse. CAzu pe scaun, isi läsa
fruntea pe masä, si izbucni in plânS.
Il uitase.

0000

www.digibuc.ro
 UN APRETUITOR AL FRUMOSULUI

Cafeneaua e ticsita. Consumatorii stau lipiti spate

'n spate; printre mese chelnerii abia sträbat,
cu fiecare pas strivesc câteva picioare care se trag
repede, in vreme ce vinovalul cere iertare: 'ndon,
vA rog!" Fumul tigärilor, de tot soiul, se leagänä
intre peretii salei ca o uriasä pAnzä de paiajen, bä-
tub.' de vânt. In fund', de-asupra meselor de biliard,
trupurile jucatorilor se pleacä, se lasd pe pAntece,
svArlind mânele inainte si aruncândr picioarele ina,-,
poi Jar glasurile se amestecä inteun vuiet nedeslu-
sit, dând par'ca viata unei limbi noud, alcätuitä din,
icnituri, din frânturi ascutite d'e cuvinte, In care nu
s'ar putea aräta deck dbrintele izvorâte fär' de nici,
o legdturä cu judecatà.
Totusi, in acest sbucium fära de rost, se mai ga-
sesc doi oarneni, cari, la fereastra mare, idintr'un
geam, vorbesc lucruri mai Inalte. Sunt doi vechi
www.digibuc.ro
 UN APREPATOR AL FRUMOSULUI 69

cunoscuti, prieteni de pe bäncile $colii, la care au

invätat Impreuná: cel mai Vann- Nicu Tänäsescu,
mai putin, fireste, decit celälalt, Jorj Pretulescu,
canutia $i acuma i se mai pästreatä inc,1 porecla
de Savantul".
Nicu Tänäsescu e un om slab, cu barba neagrA,
crescutà In voie, ,deasupra cdreia nasul, borcAnos
$i ros In vârf, Isi resfirk närile.
Jorj Pretulescu e scull, galben de noptile nedor-
mite; poartd ochelari din pricina miopiei, ochilor,
apropiati, Fa $i cum ar vrea sk se vadä unul pe
altul.
Privesc! Si dela o aprettlire sau alta asupra fe-
meilor ce scobor sau suie trotuarul bulevardului din
fata cafenelei, au ajuns la o convorbire, ce nu se
poate atui ori si când $i, cu atât mai putin, Intelege.
Vorbesc despre frumusete. Si, cum cuno$tirrtele unuia
sunt mai intinse, $i mai de gust, ca a celuilalt, fire$te
until, Jorj Pretulescu, se Ina ltd cu mull de-asu-
pra prietenului sdu. Pretulescu se pleacd peste niasà,
1$1 aseaza ochelarii mai bine, si Intreabä cu un fel
de mândrie lesne de Inte les:
Pai, $tii tu ce e un cap frumos , epriceputule?
Tanasescu se uità piezi$ la prietenul säu $i rgs-
punde:
Bine ca stii numai tu!
Eu stiu, dacA te'ntreb, tontule!
Ia fd bine!...
Ma rog, mg rog, nu cauta sa te scuturi, ris
punde, de!
www.digibuc.ro
70 EM. GARLEANU

Pe Tärräsescu incepe sä-1 plictiseascä aerile de

atot$tiutor ale prietenului, $i vrea sä curme convor-
hirea. Bate in masä, nervos, si striga, catre un chel-
ner ce nu-1 aude:
Un svart!
Dar or'sicum, $i asa, sa se lese batut, iar nu
vrea; .par'cä cine $tie, ma rog, ce intrebare li pu-
sese. Se intoarce, $i:
Desteptule! Un cap frurnos!... Mare lucru!...
Si incepu sä-$i spuie parerile, fdra sa räsufle:
Un cap frumos: sä n'aiba ochii sash, nasul
cârn, gura strâmbd, obrazul pistruiat; ciuruit de
värsat...
Pretulescu Il opri deodata:
Ho!
Apoi maimutärindu-1:
Nici tu n'ai: ochii aii, nasul carn, gura strâm-
ba, obrazul pistruiat, ciuruit de varsat! Ei! $i esti
frumos, tâmpitule? Uite!
Scotând oglinjioara din fundul palariei, unde-o
tinea mai la 'ndemânä de privit, i-o viri lui Tand-
sescu supt nas:
Uite, de, procopsitule!
Prietenul däcitu o sfarla" oglinzii care säri jos. Pre-
tulescu se repezi s'o ridide, apoi intrebä triumfator:
Te-ai väzut?... IacA teoria dumitale.
Tanäsescu nu mai putea, scos din fire, incepu
sa strige iar, chelneruhii, care tocmai trecea:
Un $vart! un Vail!!! Ei comedia dracului
Mi-am spart pieptul!

www.digibuc.ro
 UN APRETUITOR AL FRUMOSULUI 71

jorj Intinse mAna, si gata sá batA, cu degetul,

mAsura celor ce avea sA spunk, incepu rar:
Domnule! Un cap... frumos.,. e... acela. care.
TAnAsescu nici nu vrea sA-1 mai asculte, tipd:
Un svart! Un svart!
Pretulescu rAmAne cu mAna intinsA:
Domnule! Un cap...
I AnAsescu isi piendu rAbdarea:
LasA-mA, domnule, in pace, nu 'ntelegi, cu teal
tide dumitale? MA pisezi de-un ceas!
Dar Pretulescu nu-si pierde firea cu una cu douA.
incepe iar sA batA mAsura cu degetul:
Domnule, un cap frumos... e... acela... In care
regularitatea liniilor... se linbinA... cu exprestivitatea

Chelner, un svart! Ei, haide odatA! tipA TA-

nAsescu.
Pretulescu urmeaZA, apAsat:
...re-gu-la-ri-ta-tea liniilor, cu ex-pre-si-vi-ta-tes
privirilor!
Apoi, multumit de asa desluit i adAncA definitie,
isi luA ochelarii, ii aburi, 1 terse u batista,
dupA ce privi prin ei, In zare, asezA larAsi;
ficos, pe nas.
In sfArsit, svartul abureste pe masá; dar Anäsesc%
fierbe; trebuie rAspundA ceva protivnicului: la
ce sA-i lese lui cuvAntul cel din urmA?
Asa ai fost si 'n soo,a1A: un pedant; sA tii c'ai
fost un pedant, i esti!
Am lost si sant: dar ce stiu, stiu; i ce

www.digibuc.ro
72 Ern. nARLEANu

vad... 5i am gust..., si s cavaler... luat ne-

vasta numai pentrucä intrupa teoria mea asupra
frumosului.
TAnäsescu d'adu din cap; Pretulescu se rästi:
Da, s'a. tii dumneata! Mie, femeia nu trebuie
sä-mi fad& gospodarie... S'o privesc, domnule, sä aY4
ce privi.., asta-i cer.
De data aceasta veni si rândul lui Tänasescu sA
!Ada batjocoritor, i sä akiaoge prinfre dinti:
Da! stiu... sal aibä si altii ce privi... minunatI
Pretulescu intinse degetul sä batà mäsura, dar
TänäSescu Il lovi peste mana:
Lasa-ma, domnule, nu mai incepe cu citaniile
dumitale... Las:1-mA, säini beau svartul. Ai de gând
sà ma omori?
Acum tac miindoi. Dar fiecare gandeste. Jorj
Pretulescu plânge lipsa de cunostinte a prietenului
sau, inteun veac cum e acesta, când priceperea unui
lucru mai mult, e o armä mai mult in lupta pentru
existenta.
Nefericit om bietul Nicu Tanasescu!
Nicu Tandsescu are alte pareri. Plange soarta
unui om nenorocit ca Jorj Pretulescu, unui pm ce
plictiseste lumea cu fel de fel de teorii caraghioase,
zi si noapte, in cafenele, ned.ormit, ametit dte befe.
II cunoaste de mult, diar acum gäseste mai
scaiu ca niciodatà. Ce bine cA a rupt legAturile
mai de aproape cu el de cAnd s'a 'nsurat. De altfel
nevastä-sa nici n'ar fi putut fi prietena cu femeia
lui Pretulescu, pe care n'o cunostea dar kiespre care

www.digibuc.ro
 I NI AF RETWTOR AL FRUNOSULUI 73

se orbea atâtea $i atâtea, cä. se mira cum de acest

senin judecator al frumosului nu auzise 'Meg nimic.
Dumnealui nu-i trebuie gospodina. Fireste! Când,
sa faca gospodarie?... Ce orn!.... Ce ticglosie! Si
mai are niutra! Ei, comedia dracului!... Si'n lega-
tura cu cele gândite, isbucni, fgrd sa vrea:
Mai bine ti ai vedea de altele! Ascultg-mi,
e ti spun eu!
Pretulescu raspunde, lene$:
Nepricopsitule!
Tanasescu bate in masa:
Plataa!!..
Dupa ce strabatura, cu greu, prin cafenea, se ga-
sira, peste cgteva clipe, in strada.
Facura numa' câtiva pasi; Pretulescu se opri, $i,
batând masura cu bastonul in asfalt:
Tine mintee, ma: re-gu-la-ri-ta-tea liniilor...
. cu ex-pre si-vi-ta-tea privirilor!... Vai de capul
tau! adaoga cu glas jäluitor Tangsescu.
Aprinserg câte o tigara si mergeau tdcuti, unul
langa altul când, intorcând coltul ulitii, le räsgrirg
deodata, la.oarecare depgrtare, doua doamne, foarte
elegant irnbracate, ce mergeau tanto5e ca niste ofi-
teri.
Pretulescu isi duse capul innainte, ca si cum 'ir
fi vrut sa traga cu urechea si, muncindu-si priviriic
lui de miop, spuse lui Nicu:
Uite nia, asta insemneazg sä simti frumosul:
supt imbracamintea ceea elegantg, sg. $tii urrn:äri
linia diving a trupului. Sânt strasnice!
www.digibuc.ro
74 EM. GARLEANU

Tänä.sescu ii räspunse:
Mai Incet. 0 sa te 'mpiedici; ce ai luat-o asa
la picior, ai uitat cä nu vezi Nne?
Vreau siä le ajungem... Ce trupuri!... Uite cum
li se inlädie mijlocul!... Eu nu sant ca tine: cand am
desävarsirea In fata mea, trebuie s'o vad, s'o admir.
Apoi, cu un aer strengäresc, incantat:
MA, Tänäsescule! 11.-mi trei care sä stie sa se
imbrace, sä stie ameti pe-un bärbat numai cu mersul
lor, ca astea, sà le duc k Paris, $i 'ntr'un an ma
'ntorc milionar!! Pe onoarea mea!
ränäsescu II privi piezis; Pretulescu i se parea
acum si scarbos.
Peste putin ajunsera pe cele doua femei, care, la
sgomotul pasilor gräbiti ce li se tineau de urmä,
intoarsera capul. Una din ele striga cu mirare:
A! Jorjicä!
Si se oprinä in loc.
Pretulescu buimAcit, de abia Ingana:
Bine drägutä... nicL.. nici nu te-am cunoscut..
pe onoarea meal...
Doamna se intoarse oitre prietena sa:
Nu-ti spuneam eu?
Apoi catre Jorj:
Ii si spuneam chiar Lenutii: Sä mä intal-
neascA Jorj nici nu m'ar cunoaste!"
Pe urmä repede:
Mi-a adus rochia in lipsa ta, m'am Imbracat,
am trecut pe la modistä de mi-am patrivit la ea
www.digibuc.ro
 UN APRETUITOR AL PRUMOSULUI 75

un voal, s'acum ma duceain la Lenuta... Manânc

la dânsa astäsearA...
Pretrulescu nu se desmeticise Inca; ingâna:
Esti de... de... nerecunoscut.. de nere...
Apoi isi aduse aminte, se intoarse catre Tana-
sescit, care rAmasese, incurcat, mai la o parte:
Imi dai voie... nevastA-mea... da... nevastA-
mea... si doamna Lenuta Georgescu... prietena ne-
vesti-mi.
Tanasescu se 'nclinâ, apoi se uitâ la doamna Pre-
tulescu; privirea ei fericitä Ii gâdflâ sufletul:
...Ce regularitate de Iinii, unitä cu ce exprestvi
tate de priviri!...
Ceva II Indemna sa" Intoarca privirea si spre prie-
tenul
...Ce mutra plouata avea sAracul om intre ne-
vastA-sa, doamna Pretulescu, si prietena ei, Lenuta
Georgescu...
Ei, noi ne ducem acurna, zise sotia.
Pretulescu rAspunSe cu glasul jumatAtit:
Duceti-vä, draguta...
Doamnele se fAcurA nevazute, iar cei doi bAr-
bati rAmaserA singuri, unul In fata celuilalt. TänA-
sescu se uitâ o clipâ tu ochil prietenului sdu, apoi
cu interes:
Si zi asa: un cap frumos e acela care are,
unite, ca la nevastA-ta, regularitatea
Pretulescu voi sA-si ieie avântul de adineoare,
nu izbuti. In fata surâsului batjocoritor al lui TA-
nAsescu soväi; totusi cAutA sA-si ascundA Incurcala;

www.digibuc.ro
76 EM. GARLEANU

rAspunse, färä sà mai batà mAsura cu bastonul ît

asfalt:
Nu, neicA: regularitatea cu expresi-
vitatea...
Dar Tänäsescu nu-i dete vreme, ridcâ mâna
dkin cu
Na 00,41!
Apoi Ii intoarse spatele i *ea repede

0000

www.digibuc.ro
 CINE A IUBIT-0

Boierul Toma privea dela fereastrd cum cres-

teau, vdzand cu ochii, troianele in ogradd.
Niciodatd nu i * paruse iarna mai plind de intrista-
rea aceia care o raspandeste caderea molcomd a
fulgilor infoiati de zapadd. Cadea inteuna ninsoarea,
adea fdrä sa conteneascd, leganandU-se ca penele,
inceata, ganditoare par'd unit sd se aseze. In-
gropase ograda, legand-o (kadreptul cu sleahul din-
spre sat, prefdcuse surile, soproanele, Intr'un singur
morman, aruncase peste toate aceiasi invelitoare
alba, de supt care se pArea cd niciodatai nu vor mai
rdsdri lucrurile cunoscute. Boierul cdutd sä patrundä
cu vederea prin perdeaua deasd a ninsorii, dar nu
putea; zarea se inchidea surd. Cdutd &I prindä cu
auzul un vuiet, un strigkt, strigAtul unui orn dlin
sat, atratul unui cane, tipätul unei pasdri infrigu-
rate. Nimic.

www.digibuc.ro
78 EM. OARLEANU

Toata firea parea innecatà in acea tacere addrica

ce-ti poate da inchipuirea mortii. Nii macar scan-
teierile focului din soba nu mai rasunau, focul se
stinsese. Numai ceasornicul cel mare si rotund din
perete, batea rar, inabusit, ca de aiurea; i scuturând
clipele din zimtii reitilor lui, regula par'ca mersul
ninsorii.
Un urât de moarte, un urât dintr'acele care se
strecoara in suflet ca otrava, care se schimba in
spaima, cuprinse pe singuratecul boier. Ar fi vrut
sa vada pe cineva, pe-un dusman chiar, numai sa-1
vada. $i spaima veni repede. BcOrul se repezi, la
clopot, trase gaitanul cu putere, si-1 rupse, jar de sus
din coltul casei nici un cliachet nu veni. Ce fAceau
oare argatii? strige, dar cum? Cuhnea era de-
parte. El singur isi depdnsese slugile sa nu vie
decât chemate, ca sa nu-1 stânjeneasca in socotelile
lui: ca nu cumva sa zareasca, deschise, iazile de
fier ce gemeau supt greutatea banäritului. Incepu
cutreiere oddile mari, infrigurate, in care nu mai
facea foc. Aeciasi liniste de moarte, neturburata niCi
macar de fosnetul unei haine atinse de lemnul sau
pânza unei mobile.
Gândurile-1 näpadeau. Era intaia iarna pe care
o petrecea singur. Dela moartea nevestii lui se im
plinise jumätate de an, si singuratatea Il silea sa
simtä c4-i lipseste cineva, cä sufere o pierdere, ca
aceea ce ar indura când n'ar mai avea haina groasa,
pe care nu o iubea, dar care totusi Ii tinea cald,
si o avea aproape de trupul lui. Trecând din pustiul

www.digibuc.ro
 CINE A IUBIT-0 79

unui colt intealtul, se mira cAt loc prinsese in casa

fiinta ceea dreia, fiinded nu-i era de aur ca gail-
benii lui, nu-i zAmbise odatä mai binevoitor, dreia
nu-i purtase urd, pentru cA atunci când urästi simti
cA-ti rAscolesti sufletul impotriva cuiva care este,
si ea nu era. Un abur care se mutä dintr'un floc
intealtul, asta fusese dânsa.
Dar deodatä boierul se opri locului, incremenit.
I se paruse cA auzise fosnetul unei rochii, dincolo,
intoarse incet capul. Nu era nimeni; se deprinsese o
perdea si lunecase inteo parte, strAngAndu-se In-
tr'un singur fald. 0 luminä cenusie inträ in odaie,
si In dosul geamului, acoperit pe jumAtate eu zA-
pada, se vedeau ramurile negre ale copacilor, in-
fingându-se, ca niste sulii, in pi)eptul alb al grAdinii.
0 pasere trecu printre ele ca o foa,rfed pAnza
de ninsoare. Linistea se intinse din nou. Boierul se
läsA intr'un colt pe scaun. Ziva aceasta de CrAciun
Ii amintea pe cea d,in anul trecut, Ii aduse amiinte
chipul prietenului celui mai bun, chipul lui Filip
Mide, care nu lipsise niciOdatä mai indelung din
casa lui. Ii scrisese acum câteva /*Ile rugändu-1 sä
vie, Ii fAgAduise cg vine, ohr pe semne cA se 110-
olndise.
Ce sA facA singur, Doamne! DeodatA i se pAru
ca aude ceva, niste clinchete InAbusite, asa ca lovi-
turile de linguriti in paharele pline, si odatN -21!
ee i se strecurä o picAturä caldd in suflet. Se ri-
dica repede si alergA la geamul uii, in salA. In
poartä rasAri ceva negru, care se mArea, se apro-
www.digibuc.ro
80 EM. GARLEANU

pia, pâna ce se deslusi CA e un postalion. Caii se

izbira cu piepturile de fruntea Iroiranului, se opintirä,
si eu capetele In sus, incepurä sä tale pârtie prin
tApasiä. Dar,- cii toate puterile lor incordate, dupà
câtea clipe se oprirä. Surugiul se inältà in scäri,
si se auzi intretäfiat strigätele lui: Määi, määä... sä
vie argatii cu lopetile... Ciaie dracul sä poatà intra
in iadul ista... Mortilor.... Määä, n'auziti, duglesi
lor!!" Boierul Toma impinse cu putere usa intepe-
nitä de z'apada strânsä in cerdac, si strigâ si el la
argatii earl de abia acuma isi scoaserg Opetele afara.
Dupa ce se uitarä ca niste oameni buimaci de bAu-
turä, se intoarserä cu lope* pe umar, Inotând pana
la gât prin troian. Musafirul ce venise se scoborâ
din sanie si o luá spre cerdac, desgropându-si, la
fiecare pas, picioarele. Era Filip Mide. Lui Tema
i se strecurase o razA de bucurie l'n suflet cum
par'ca niciodatà nu simtise. Si venitul nu-si credea
ochilor când vAzu chipul destins inteun suras de
bunAtate, cum nu mai aflase la prietenul sau.
In vreme ce Tema desfAcea musafirul de bla-
nurile ce le avea pe dânsul, de afarà veneau glasu
rile necäjite ale argatilor, cati deabia urcau sari*
inspre grajduri.
*
* *

Asa se face c4 in seara aceasta a Ajunului anului

nou, boierul Toma nu era singur la mäsuta aco-
peritä cu servet curat, de supt lampa atarnatä, a
cäreia revärsare de luminä rumenea sticla cu vin
www.digibuc.ro
 CINE A HJBIT-0 81

rubiniu, si aprindea scântei kfin pticaturile ratnase

In cele dotta pahare de cristal. Prietenfi manr,qsera
acum ramaseserä la un pahar de vin. Moleii
de bautura veche, stateau rasturnati in scaune si
gAndeau. Frica boierului Toma se dusese, i dansul
rainasese omul din trecut, cu sufletul lui tel ade
varat. Fireste, se gândea la munca lui, la munca
In adevar uriasä, care-i ravasise viata pe campuri,
In ploi, pe soare si 'n ceafä pentru adunarea ba
nului rotual care la dansul nu se rostogolea, ci ca
dlea, pe lat, In cutiile de tinichea ale lazfior de fier...
Si pentru cine stransese. Pentru el! Numai etitru
el! N'avea nici un copil, n'avea pe rameni. Mai
bine ca nu avusese copii, desi ei nu i ar fi rapit ma-
car o parte cat de mica din ilragostea lui pentru
bani. Dar -copiilor le trebue hrana, foc,
Ii fusese de ajuns nevasta. Isi aminfea bikie de ne
vasta.
Farà 1.,oie se WO pe pe efele din fata, deasupra
Acolo îi era portieful. Un prezent al lui Filip
de ziva ei. Simti nevoia sa vorbeasca despre dansi.
Seamana. bine, Ana, in portretul 'cela.
Filip tresari, intoarse repede capua, se uita la
chipul, pe jumatate In umbra, al femeei, si ras-
punse scurt, eu glasul tremurat:
Da, foarte bine.
$i cazu iar pe gânduri
Toma urma:
Par'ca. .va \Tad, anul trecut, In ajunul anului
riou; tu erai tot in locul acesta, dânsa, sta colo,
www.digibuc.ro
82 EM. CIARLEANU

lângi bibliotecd. Vorbeati ca de obiceiu, despre

o carte, mi se pare.
Da, despre o carte.
lar acum doi ani... A, da, acum dioi ani ati
fäcut särbätorile singuri. Eu a trebuit sä uta" duc
la Iasi, pentru vânzarea pädurei celeia... La intoar-
cere, mi-ati esit inainte, voiosi... Và intelegeati bine
voi amândoi.
Apoi adäogá ca incheiere:
laca eu n'am inteles-o niciodatä pe nevasta-
mea. Nici ea pe mine, nu-i vorhä.
Filip se uita departe, cu ochii umezi.
Un dor il inneca, ii oprea par'cä inima sa i mai
batä, 11 fäcea sä sufere grozav.
Si tocmai acum glasul lui Toma rasarise din-
teo lume de vrà,smäsie. Nevoia unei spovedanii,
a unei spovedanii fäcutä nu dfin credintä, ci dinteo
mândrie hainä, trädea mereu räsunet cuvintelor lui:
DUmnezeu sä ma ierte, dar par'cä nu eram
fäcuti unul pentru altul.
Filip ii rdspunse, stäpânindu-se:
Nu ti-ai cunoscut femeia, cum nu-ti cunosti
nici una din cal-title acele, din biblioteca pe care
n'ai deschis-o nicitodatä.
Toma sorbi din pahar si raspunse.
E adevärat! N'am avut vreme sa-mi citesc bi-
blioteca, intocmai dupg cum n'am avut vreme sä-mi
iubesc nevasta.
Filip se indreptä pe scaun, si intreba rastit:
De ce-ai luat-o atunci dacg n'ai iubit-o?
www.digibuc.ro
 CINE A IUBIT-0 83

Toma raspunse
Am luat-o pentru bani. Fära zestrea ei azi
n'am sta aid, in casa asta.
Fi lip vorbi cu glasul inäbusit, Intretnat, nepu-
tându-si stäpâni furia, care veni deodatä, ca un
clocot:
Ai luat-o ca sa-i inset viata... Ai amágit-o ani
dearândul.
Tama nu bägase de seamä felul in care priete-
nul Ii vorbise. Urma sa spuie:
N'arn iubit-o, dar i-am .d,at tot ce vrut. A
avut de toate aid in casä. Nu A dus niel, o grijä.
Nu i-a lipsit nimic; spune tu clacl 1ipslit ceva?
Filip se sculd in picioare; o clipa Ii venise sä-1
loveascA peste gura care mintea; o furie grozavä
Ii návAli din iriima in care o tinuse panä acuma
ascunsa, ca pe un izvor ce n'are pe unde ies1 la
lumina, apoi cuvintele curserd repede, deslänfuin-
du-se, aproape färä räsuflet:
I a lipsit, i-a lipsit dragostea ta. Dragostea
pe care sufletul täu n'a avut-o, sufletul sterp
ca un pämânt nisipos Idtin care nu asare iarba. I-a
lipsit cuvântul täu cal,d, care null putea iesi de
pe limba deprinsä numai s numere. 1-a lipsit
blândetea pe care faptele tale die om zgarcit, care
stoarce banul, nu putea sä. dea. 1-a 1ipit fed-
circa, intelegi, fericirea pe care tu ai gustat-o lângä
läzile tale du bani, dar pe care ea n'a avut-o pen-
trucä... pentrucä era cinstita, pentrucA era credin-

www.digibuc.ro
84 M. OARLEANU

cioasâ juramântului ei. Totul i-a lipsit in casa asta,

tot, tot.
Filip se plimba prin odaie, isi purt4 mâna prin
parul lung, cärunt. Se simtea tot mai luat de furie.
Tama se indreptase si el in scaun, trupul i se
scuturase de moteseatä, deschise ochii mari, si se
uita nedumerit la chipul prietenului pe care aproape
nu-l-recunostea. Intrebä cu spaimä pard:
Ce ai? De ce-mi spui vorbele aceste?
i se asezä in fatä, $i, aproape de tot, Ii
Filip
suflä ca un suier cuvintele:
Pentrucä ai deschis singur vorba, vorba
care nu te costä parale. Eram hotärit sà ti le spun
de mult încà, desi ar fi trebuit sä-mi calc sufletul
pentru aceasta, dar asi fi fiicuto &ea' or t
o imprejurare ca cea de azi, asi fi fäcut-o, nu pen-i
tru tine, ci pentru dânsa. Asi fi incercat si mai mult:
asi fi dat i vlata pentru ca sä o vAd mai fericità,
mai multumita. Asi fi dat tot, si daca fi des-
chis ochii, dacä te-asi fi fAcut sä insträinezi mä-
car o parte, at de micA, dn ubirea pentru bani,
si sa i-o dai ei, atunci nu ti-asi mai fi calcat in
casit Dar nu ti-am putut spune nimic fiindca n'ai
pomenit niciodata numele ei: Il pomenesti astäzi,
când nu mai este, când ai scApat de dânsa, dind
vorbele mele nu-i mai pot aduce nici o alinare, a-
colo, in mormântul ei, lângil care ar trebui sa" stai
zile intregi, ingenunchlat... ca un nemernic.
Toma se sculase in picioare. Supt biciuirea cuvin
telor lui Filip par'ca-i incoltise o luminä in minte

www.digibuc.ro
 ONE A IUBIT-0 85

o lumina' care lega anumite fapte stri trecut, si al

cArora inteles se deslusea acuma, asa, deodati, lute°,
scApArare ca de fulger. In clipa aceia Toma sim
tise si !flank mânie asupra cuiva care-1 furase
de o avere uitatA inteun colt, si un simtimânt
strain care-i umpluse pfieptul, apoi II golise repede,
poate o pArere de rAu.
Amândoi stAteau fatA in fatd. Filip cu incredin-
tarea cA spusese prea rnult, desi par'c.ä ar mai A
vrut 0 adaoge ceva mArturisirei, Toma cu Ore-
rea de rAu cA nu atizise totul, cu dorinta de a mai
intreba.
Si cu toate acestea intelesesera ca trebuiau sa
tack sA nu-si mai vorbeascA un cuânt unul altuia,
niciodatá. Intre dânsii par'ca se intrupase o um-
brà, o vedenie, care le pusese usor mâna pe gura.
Si buzele kr rAmaserA inchise peste motimântul su-
fletului kr. Se uitard unul la altul, apoi Fiip porni
repede, purtându-si mâna peste fruntea scAldia-ta In
sudoare, in spre odaia lui, 0 se pregAteascA de
plecare, in zorii zilei, fArd sA se mai revadd

0000

www.digibuc.ro
 MOSTENITORUL

A rog, ce avea lumea sa i se amestece In afa-

M ceri? Mai zilele trecute, când implinise pe un
datornic, sä-I omoare si mai multe nu: Ca e un
hain: cd suge sângele oamenilor; cA nu crede ne-
voile nimänui!" Ba le crede, le crede foarte bine,
dar are si el necazurile lui. De unde Odd uncle,
au luat-o c6 e dator sa-si Imparta banii, in grämezi,
pe la pragurile celor ce nu au! Pâtiä si de imbraca-
mintea lui se legau. Acum cAteva clipe il intalni
Gheorghe Poianä, casapul. Ei! da nu te-am
vazut de un car de vreme, vecine Vasile!" la,
deabia acum m'am indurat sA ies din casA, sa-mi
cumpAr o cAciuld", ii räspunsese. Cum sä-ti
cumperi o aciulA? Asta-i veche; sau poate ai luat-o
din hala vechiturilor, toatd-i mâncatä de molii".
Par'cA i-ar fi tras o palmA. Ei sf?" ii zisese,
eu am luat-o ca sA-mi tie cald. Ihik tine? Inseamnä
ol-mi slujeste. DacA nu slujeste si ochilor dumitale,

www.digibuc.ro
 MO*TENITORUL 87

asta nu mä priveste. Eu nu dau parale pentru ochii

altora". $i plecA furios. Dar casapul Ii strigl, de
räsunä ulita:
Mai bine ai da-o nepotu-täu, si ti-ai lua
alta!"
In asta îl loveau toti: nepotul i epotul. N'a-
veau deck sä-1 irnbrace ei, dacä-i purtau atâta de
grijä!...
Cine dracul Il pusese ridice casä in ma-
halatta In care dase cu imprumut? Asa-i trebuia!
Gandind astfel, Manea mergea färä sä audà
trAturile cânilor, cari totdeauna il luau drept un ne-
cunoscut. Nici nu-si dete seama când ajunse in o-
grada lui. Pe stratul de ninsoare, asternut pe cä-
rare, vAzu urme de pasi.
Hm! mormäi, iar vre-un calic!" $i din nou
se dojeni. Cine-1 pusese oare ridice casa
in mahalaua asta?"
In odaie, slujnica, o babä hártägoasà, pripasita
de nevoi pe lângä gospodäria lui, fäcea focul. Ma-
nea o intrebä:
Cine a fost pe aici!
Pài, Grecul, räspunse baba, vai de capul lui!
Manea îi scoase paltonul, se mai invârti prin
CasA, gândind la tovaräsul bun de odinioark la
Grecul, cum Ii ziceau cu totii, apoi vki maim in
buzunar:
Na cincizeci de bani, cândro vein si
sä mä lase 'n pace.
www.digibuc.ro
3E11 LM. OARLE4NU

Ca .si cânC baba n'ar fi înteles, mosneagu1 i se

apropie de tileche si-i tipa:
Si sa ma last 'n pace, m'ai auzit?
Ho! am auzit, racni baba, cdreia batrAnul Ii
rabda toatt, pentruca nu i cerea &cat hrana. Baba
mai vroi s'a spuie ceva, dar cuvintele casapului ve-
nira din non in a niintirea lui Manea, 11 cuprinse o
toana de furie, st izbucni:
MA rog, cdciula asta e mâncatd de morn?
E mAncatä de molii cacigla me.a? Ei, si chiar de a
fi, imi tine mie cald? Ce le pasa lor? $i. de ce-mi
tot scot 1nainte, or nevoe pe nepotu-meu? Eu nu
vreau sa stiu de dAnsul!
Baba nu-i mai dete vremc sa urmere, ticepu ea:
Ba sa stii. Trefrue sal stíi, cd e din sângele
neamului dumi ale. A fast 5i adinioarea pe
am vrut sa-ti spun si mi-ai taiat vorba. E slab si
gal, inghetat de frig, de-i erau mânile tari ca cio-
lanul. A 1, enit sàï dai de un 'palton, de tin cojocel
maca
Sa i dea maica-sa, racni Manea, e al ei!
Dar maicd sa ti-i sard.
Daca mi-i sora sa adune ca frate sau. Eu am
strâns ban lângd ban.
Ai avut de uncle, raspunse baba.
Lasd cá tat el a sa mà masteneasca, tipâ ba-
trAnul seas din fire. Tot el. Si, ce-a 5icut pentru asta?
Nimic, ni/ci n'a dat din mâni! 0 sA4. cadd bogatia
deadreptul In palmä ca o pard coaptd.
www.digibuc.ro
 MO$TEN1TOR1JL 89

Se apropie de baba, i, cu chii sco§i, cu spume

la gura, ca un apucat, urm,a cu glasul rägusit:
A umblat el pe ploi, pe viscole, dupà paraua
intrata pe mâni sträine? Si a sfärâmat el picioa-
rele in bolovanii ulitilor? rupt pe dânsul câ-
nii? A auzit el ocArile si blestemele pe care lel-au
auzit urechile mele? La urât pe dânsul lumea,
l-a arätat cu degetul ca pe mine? Nu. $i cu toate
astea el o sá traga folosul banilor astora; pe când
eu voiu putrezi, colo, intre patru scanduri. Iatoo
penb-u ce am träit o viatá de cane! $i sä-i d.au eu,
ai mâna mea, banul? Eu? Sa-li dee legea dupa
voiu muri, legea facuta" de trântori, legea care
preste sä ma scobo.are cu banii stransi, grâmadä,
lâtigl mine, in pämânt. Lasa-1 sä tremure. Las4-1
sa moarà! Cel putin asa n'aiu sti eu mâna care o
sà mi imprästie bogäfia.
Manea se innecd, glasul par'ca i se curma. Baba
se uita la el cu ochi salbatici, de huhurez, zise:
Uite 1, vine iar; spuneri i lui, in fata, sä te
cunoasc6 incaltea.
Usa se deschise incet. Un chip galben, cu ochil
in fundul capului, un trup slab, subtiat par'ca
mai tare in pardesiul ferfenitit, Cäpatat de pomank
luneca usor, ca o vedenie, panà lânga batran si se
plecA särute mâna. Manea trase repede,
ge uita la trupul infrigurat, ce tremura, îi aminti
fa ce venia copihvl sä-1 roage, i apudi marginea
pardesiului intre degete, prefacându se cA-i incearca

www.digibuc.ro
90 rm. oARLEANu

grosimea. Apoi, cu glasul schimbat, miorläitor,

vorbi, arAtAnd par'd bucurie:
Ei! te-ai imbrAcat pentru iarnA! Te-ai fácut
CU palton! Da' stii 614. gros, e foarte gros. Da, da.
Imi- pare foarte bine c'ai venit sA-mi arAti
Acum du-te a am putinä treabA.
Si, impingAndu-I spre usA, urrnA s1A-i orbeascA:
Da' stii cA tid gros palionuP E chiar gros...
Imi pare bine, da, da, foarte bine.
Si inchise usa dupi bAiat.

0000

www.digibuc.ro
 TRESARIREA

Se intinsese pe pat, si, cu mâinile supt cap, cu

ochii Inchisi, se odihnea... Nu-i venea sA creadA
cA trecuse examenele, cA fAcuse drumul dela Ro-
man la mosie, CA era, In sfArsit, acasA. ti rAsuna gla-
sul subtire al dirigintelui, care citise lista de pro-
movati. Când ii venise si lui rândul, ce strAin fi
suna numele in gura profesorului! Al douAzecilea,
Ion Dragomir". Era numele lui. A esit Tepede din
clasA, si-a. dat cArtile in dar prietenului Jilescu,
dintr'a cincea si, glont, ara5A.
Am trecut". $i sdrutAri si ImbrAtisAri! lar rnosul
GihtA ii strânse mama vArtos; când i-o läsA, simti
ca-i rAmâne ceva In palmA. 0 hârtie de douAzeci.
IntAia hârtie! DouA zile nu o schimbase. Cu francii
era mai deprins. Ei, dar la unna urfmei a jertfit-o.
Si jertfirea a adus si intAiul chef. Trei halbe, una
dupA alta, el singur. Apoi tine-te boalA o sAptAmâng
in cap.
www.digibuc.ro
92 M. GARIxAmy

Mosul Ghita cind a aflat, a venit, strâns

//Ana sf-a oftat... Haaalal de tinerete! Mä, pe vre-
mea mea, unul ca tine rupea fierul"... Si-o tuse a-
brasä Il apucâ pe bietul bätran! Pe vremea lui!
E-he!... Apoi, repede, s'a pus la cale caldtoria la
tarbi cu trAsura, in lulie, disdedimineatä. Aveau sä
porneasca in doua trAsuri, in una bdtrânii
mosul Ghita, In a doua dânsul cu cei doi
veri logodii. In zorii zilei au pornit. Bdtrânii
/Timm. El s'a suit In tfäsura verisorilor, pe caprà.
Niciodatà nu simtise mai puternic adânca multumire
a preumbtirii in aerul proaspAt, rece ca o apà, al
diminetii. Drumul tinea de alungul Siretului, nu-
mai prin
Can mergeau voiosi, si, uneori, printre rachiti,
ratele soarelui ce rasarea, le presara pe haine, un
colb de aur. Când au intrat In padure, miroisul
ierbei inrourate îi strabgtu sufletul.
Ramurile copacilor se impreunau deasupra: mer-
geati ca prin umbrele inserarii. Toemai departe, la
capatul celalalt, zarea se deschidea, se arata ca prin
tr'un geam.
Atunci dânsul vroi sa arate verisorilor pril elistea,
dar, in clipa când intoarse capul catre ei, ctânii
buzele. Se s5rutau. Cuvântul Ii ingheta
pe buze si restuI drutnului nu-i mai päru atât de
frumos. Ce sträin era alAturi de bdetanul de Iâng5.
dânsul!
Dupa ce au ajuns acasa, ziva a trecut repede
www.digibuc.ro
 TRESÄRIRE.A 93

$i acum, seam, fiecare si-a luat odaia in primire.

Acum se odihneste si toate imprejurärile i s'au
strecurat prin minte, una dupà alta, ea minuteTe la
un ceasornic...
Trebue sä fie tArziu; in odaia lui e o luminä ca
ziva. Luna ii itrecoarl razele prin geamurlie färä
perdele. Se deilusesc bine: divanul, scaunul, por-
tretul bunicului din fund, si, din coltul lstalpului
sobei, lumina se seoboarä si se leaglna ca o nä-
fram:a atâniatä acolo. Crengile teiului se misca usor;
uneori umbrele frunzelor pâlpâesc repede in bätaia
razei, ca niste fluturi de noapte, apoi se pierd iar.
Frumos trebuie sà fie afarà! Se scoatä, aleargä la
fereastrà si o deschide.
Adierele lenese ale vântului stârnesc mirosul im-
batator al mälinilor, ale cäror flori sclipesc in noap-
tea aceasta ca niste farfurioare de argint. Trase un
jilt lângä fereastrá i rämase acolo pierdurt. Ce fru-
mos miroase Mireasma imbdtatoare il in-
fásura; par'ca bea dintr'un isvor de munte. In bI-
taia lunii, livada se desfäsura intreaga Copacii par
niste umbre insufletite ce se apropie, isi soptese,
îi dau mâna i câteodatà se Imbratiseaza. Da, cele
&ma crengi de colo par'cA s'au strâns puternic una
la sânul celeilalte. E un sopot tainic. $i deodatä,
din tácerea aceasta, un piruit se revarsä ca o cadere
de märgäritare. 0 pasere se inselase poLte ca sor
sise
Privi Indelung, asa, ca pierdut; deodata baga de
seamä trupul, incremenit par'cä, al unui cal ce stä-
www.digibuc.ro
94 EM. OARLEANU

tea in mijlocul pajistei, cu gâtul intins, cu ochii

tinta in depärtare. Din toatà lumea de umbre, el,
singura fiintd pärea fermecatä, impietrità aoolo de
vraja adâncd a acestei nopti de var.i. Ce gâticturi
sträfulgerà care in mintea acestor vietuitoare care
n'au cuvântul?
Cu capul pe spate, cu privirile topite in depärta-
rile strävezii, gândurile Il cuprinserà iaräsi. 0 a-
diere ii atinse usor tata; privi iar livada, umbrele
iardsi se imbrätisarä si o räcoare dulce Il
infäsarä Il infäsurä ca acolo, in pädure, in zorii
diminetei.
Si färä de veste, ca o sclipire, i se intrupa in fata
drumul, tfäsura, i miscarea capetelor dealt* ale
verilor lui când si-au desprins buzele. Atunci par'cä
o cadurà Ii näväli in suflet, Ii cuprinse pieptul), i
ridicâ in obraji. Inchise ochii si isi tinu strâns pleoa-
pele, sä pästreze Cat mai mutt inchipuirea aceasta.
$i, incetul Cu incetul, izbuti. Cele cloud capete rä-
mâneau aläturate, buzele nu se mai de'sprindeau, se
särutau prelung, se särutau pentru el, ca sä-i plaol
lui, sä simtä el multuinirea. E frumoasä verisoara.
Are ochii negri i pärul bogat. $i totusi... totusi nu
se insela: fetirta 13446 cu ochii albastri pe care o
intâlnea de ate ori se ducea dimineata la swan.,
e mai frumoasä par'eä. Da... e mai frumoasi de-
cat vara lui. Dar de ce se gândea care la ea? De
ce pânä actima nu-i ancoltise In suflet dorinta s'o
priveascA asa, cum dorea s'o aiba' astäzi in fata
ochilor Da, era mai
www.digibuc.ro
 TRESARIREA 95

Par'c'o vedea mergând usor-usor, putin sältat, cu

capul 'in jos.. Strânse pleoapele mai tare... Verisorii
Isi prelungesc särutul. Dar nu; acel Qap bälaiu nu
e al verisoarei, e al ei, e al celeilalte, si bdiatul le
el. Ei se säruta. Ar vrea sä nu-si mai deslipeasca
buzele... Mirosul mälinilor I! Imbatä; intinde bratele
si cuprinde la piept o umbra' scumpä, 'in care se
topeste intreg par'ca, si douä soapte Ii sboari In-
tr'un sustain adânc: Ah! dragI!"

0000

www.digibuc.ro
 FRATI

FArA sä ridice privirea de pe hârtiile ce iscAlia,

maiorul rAspunse '1st&
Va merge cornistul companiei.
Ofiterul vroi sA mai adaoge ceva, dar maiorul
nu-i dadtt vremea, ridicA in sus capul, si, ea acea
luminitä galbuie in ochi, ce dAdea autAturii lui
un aier de veselie, chiar atunci cAnd era Infuriat,
spuse rAspicat:
Cred c'ati inteles, domnule sublocotenent
Ofiterul rAspunse, scurt, cA a 'ffteles, si pleca
StrAbAtu sala pe lAnga camarazii ce-1 priviau IA-
nuitori, apoi lua drumul drept in spre compania lui.
In usA 11 astepta serjentul-major. Ofiterul ii po-
runci, la rândul lui, cu un glas ce imprumutase
ceva din acel al maiorului: Va merge cornistul
companiei". Serjentul-major se intoarse, si strigâ:
Va merge...", dar nu avu cAnd sA sfArseascA, cineva

www.digibuc.ro
 FRATI 97

din fundul intunecos al sälii, cornistul care auzise

si ordinul comandantului de pluton, räspunse Innä-
busit, dar hotärit: Am lute les, sä träiti domnule
serjent-major". In aceastä vreme, ofiterul inträ mn
cancelaria companiei, Isi puse mantaua, îi luä chi-
piul, si, ridicAndu-si gulerul, iei In curte, Indreptân-,
du-se spre poartd: o luä pe o stradd lAturalnicA,
mai apropiatä. Ajups acasä, i aruna sabia si chi-
piul Intr'un colt, mantaua in altul, nu dAdu voie
s. i se facä focul, si se trânti pe pat.
Cu fata Infundatä In perne, degeaba cAuta sà-si
gäseascA astâmpär. Ii fu peste putinfl sä adoannä.
La urma urmei, vrând sä-si goneascä nelinistea, se
IncercA sA gAndeascä intr'un anumit fel: Mä rog,
nuri murise nimenidintre cei de aproape ai lui, nid o
rudenie mai del-Ai-tat:1, nici mäcar un prieten dintre
aceia cu cari ar fi petrecut clipe tulburi, sau fericite,
ce pecetluiesc träinicia infrätirii a. doi oarneni. Nu;
ci un soldat, un sträin, un om pe care-1 avusese un
an In frontul companiei..." Asa vroia ofiterul sA-si
inläture rnâhnirea, dar nu putea. GAndul cenalt, cel
ce izvora färA voia lui, acela Ii reImprospäta alte
lucruri. lsi aducea aminte cum, In cutare zi de mars,
pe o arsitä dogoritoare, ceruse apA la soldatii din
pluton, mai nimeni triu avea, iar cetor ce le TA-
mäsese câteva picAturi, le pAstrau pentru setea lor
de oarneni truditi ce duc atâta amunitie pe
Un singur *am a Intins bidonul, dar n asa fel, cA TA-
mânea ascuns, par'cä Inteadins, dupä ranita cama-
radului din rândul lilt Ai. Când i 1-a Innapoiat, a
7
www.digibuc.ro
98 EM. GARLEANU

tinut bidonul aproape, silind pe soldat si't se arate:

era Stan Petre... Dar, in cutare noapte ploioasà, in
avanposturi, in manevra trecuta, cand a gasit
cort un culcus de paie uscate, pregatit pentru o
odihna mai cum se cad0 Tocmai târziu afla, prin-
tr'o intAmplare, ca tot Stan Petre i le adusese... 11
primise ca recrut in urma staruintei fratelui saU, cor-
fist al companiei, cu doi ani de vechime. 11 intre
base: Vrei sa vii la mine, baiete?" Recrutul îi
apropic repede calcaiele, isi scoase iute caciula,
rlispunse din toata inima: Vreau, cum nu, sa traiti
domnule sublocotenent..." Ce oios era soldatul a-
cesta. Numai sa-1 fi priA it, in marsuri, rnergand
voiniceste, totdeauna trecea orice os-
tericala. Rar sold4t si prieten credincios cri Stan Pe-
tre!... Acum cateva zile, intriind dimincata in colmi-
panie, iesi cornistul innainte: cu glasul innecat
Ii
de lacrimi, Ii spuse ca peste noapte dusese pe frate-
sau la spital. 11 cuprinscse o caldura groeava, vor-
bia intr'aiurea, iar doctorul, chemat grabnic, spusese
ca-i tifos. De frica sa nu se imbolnaveasca si altii,
Il scosesera repede din cazarma.
11 vazuse la spital, pe patul dc chinuri, cu bu-
zele arse, cu fata supta, cu ochii stersi ce nu mai
puteau cunoaste. leri, la raportul companiei, capo-
ralul de serviciu Ii raportase ca soldatul Stan Petre
murise... lar maiorul, om bun, dar cu toane, nu in-
gaduise ca la inmormantajre sa sunc un alt cornist.
Intelegand di nu va putea adormi chinuit de

www.digibuc.ro
 FRATI

gânduri 5i amintiri, ofiterul se irribräca, si, cu toate

cà nu era nevoie, pleca din nou la cazarma.
A doua zi incepuse sä ninga. Plutonul de parada
venise, si se insirase in ograd{a spitalului, in fata
oddii intunecoase ca o hruba de beciu. Un caporal
câtiva soklati intrarra innauntru. Ofiterul facu
semn coriiistului a se ducâ si el, apoi innainta
singur, intra pe usa ingusta, scobori câteva scari
si rämase lângd parete. In mijlocul amarutei de
piaträ, pe o masä, Stan Petre parea c.4 .doarme
usor, gata sa tresara la cel d'intai sunet al des,
teptärii" pe care nu mai avea sä o audd. De pe
fatà i se dusese urma de zbucium ce raniâne dupa
o boala plinä de chinuri; in locu-i räsdrise zâmbetul
acela cuminte ce-1 prindea add de bine.
La capätâiu Ii plângea o femeie slaba,
truditä de munca, cu picioarele goale, pe o vrente
ca aceasta de inceput de iarna. Mai inedlo, un frate
al ei, cu decoratiile razboiului pe piept. Când ba-
trâna vazu pe cellalt baiat, pe cornist, incepu sil
se boceascd in gura mare: Mi l-o luat Dumnezeu,
m-o läsat numai cu tine! Baietul niamei baiet".
Iar bätrânul auta s'o linisteascä: Taci, Ma-
rando, asa a vrut eel de sus". Apoi veni lânga ofi-
ter, se opri, la o parte, si spuse: SA traiti, ,dom
nule subloccotenent, nu va Supgrati, asa-s femeile,
mai slabe".
Cu doua Ale inainte, se daduse ortfinul de xi
prin care Stan Petre era facut fruntas. Doi dintre
camarazi Ii cusurà, pe mânecile tunicii, galonul im

www.digibuc.ro
100 EM. GARLEANU

pletit din matasd: pusesera mina dela tneinä Sj-1

cumpäraser.a. Si deodag unul baga de seamä 01
numai cravata ii lipsia frunia,sului Stan Petre; cor-
nistul isi desfacu repede cravata lui, si o ingsura
usor la gâtul fratelui ski. lar rn-aic..1-sa, cu degetele
ei groase, de abia ii atinse fruntea si-i aseza capul
pe perna:
Asa, sa nu se loveasc4, dragul mamei".
Preotul sluji putin, apoi patru soldati asezara
sicriul pe o rhisälie, si-1 scoasera afarl Soldatii se
descoperira. Ningea des, cu fulgi mari, ce adeau
ca niste flori albe de cununie. Preotul trecu inainte,
apoi veneau cei ce purtau näsalia, cei doi bátrâni,
ofiterul si plutonul. Plecara in bocetele rnamei.
Ofiterul privi pe cornist. Il vazu a duce cornul
la gura, ca stä câteva Clipe gra sä poata suna, apoi
auzi un scâncet ce se schimbâ inteun hohot de
plans, si, deodata, ca un strigat de dbrere, cântecul
de ingropare al ostasilor strábAtu aierul. Si 'n clipa
ceia i se pdru cä aude un sopot inãbusit in ran-
durile soldatilor din unna lui, vroi sa priveasoa
innapoi, dar nu putu, cäci lacramile ii napadira in
ochi; Inclinä capul pe piept, 5i incepu sa kilângä.

0000

www.digibuc.ro
 GRU SAN

Lui Oosfin Pefrescu.

Fikusem inspecti-a, si Ira grAbisem sä ajung in
odaia largA, de scândruri, a cantinei, in care
ne intalneam, In fiecare searà, ofiterii .aflati In ta-
Will. Veneam al totii, si tined si bâtrâni, multu-
miti ca puteam sta putin, unii lângä 'altii, MA srá
fim strânsi in chinga legilor militdresti. Asti seará
se adunaserà mai multi ca de obiceiu, cAci veniserâ
si ofiterii regimentului de cavalerie ce sosise dimi-
neata. TO vorbeau despre una 5i alta, eu imi as;-
teptam ceaiol obisnuit, când intrà un cApitan de cal-
lärasi, Saliutd pe maiorul ce 8ta la o parte, singur,
apoi se Thdreptä spre alti doi apitani bâtrâni, ca-
marazi de-ai lui, si le spuse tare: Stiti c5 s'a
impuscat Grusan? Vite, cititi..."
. Se fäcu tâcere. Unul din cApitani lu4 jurnalul
si citi cu glas tare: Asearä s'a impuscat generalul

www.digibuc.ro
102 EM. CARLEANU

in retragere Grusan. Pricina acestei fapte e necu-

noscutä".
Omul acesta nici nu putea sá mom-A altfel",
zise cdpitanul. Iar cel ce adusese vestea se intoarse
spre ofiterii tineri si le spuse:
Ei, bdetilor, voi nu stiti cine a fost Grusan;
n'ati väzut astfel de sef, si nici n'o sà vedeti. Noi,
cei cu parul carunt, am apucat alte vremuri, dra-
gilor.
Atanci din fund'W odaii se ridica un sublocote-
nent de vândtori, foarte Omar, cu mustata deabia
rdsärita, subtire la trup si slab la fatä, cdruia ca-
marazii, de pläpând ce era, id spuneau: Duduia":
Domnule cApitan, zise el cu glasul tremurat,
eu n'am apucat vremurile cele grele, cu toate acestea
am cunoscut pe generalul Grusan: I-am vazut pe
când eu eram copil si dânsul colonel. Daca-mi dati
voie va pot povesti cum m'a facut sa simt cea
mai grozavd spaima" ce am avut-o in viata mea.
Toti si-au tras scaunele mai aproape, iar maiorul
se sculai dela masa, miscat par'ca, veni pâna lânga
ofiter si, uitându-se drept la el, ramase sä-I asculte
in picioare.
Sublocotenentul stätu câteva clipe, apoi, hotärIn-
du-se, povesti:
Mi-am petrecut copilaria in Iasi, in castle
in care md näscusem, atât de aproape de cazailmik
bleat rasunau comenzile pâna la noi. Casa, fiin,d
impartità in cloud, partea dinspre cazärmi se in-
chiria ofiterilor. Acolo am väzut multi militari.

www.digibuc.ro
 GRUSAN 103

Unul dintre acestia era i colonelul care se ducea

acum. Regimentul pristoise ordinul de plecare si dân-
sul venise sa-si ia ziva build dela mâtusile mele.
Cum eram bolnav, s'a apropiat de pat, Imi-a dat
mâna $i mi-a urat insdnaltosire grabnick Apoi 1-aftn)
auzit cum spunea In said, ea.' se 'ntelesese cu coman-
dantul regimentului ce venea, sa' se mute la noi, in
locul lui.
Peste doua zile un furgon aducea lucrurile chi-
riasului.
Ardeam de nerabdare sa vad pe colonelul eel
nou, dar boala ma vânduse patuhn. Zile le îi luara
mersul lor obisnuit. Alkturi par'eà nu satea ni-
meni. Chiria$ul nu da nici un semn de viatd. Pe
semne pleca dimineata, culm se lumina, si se tn-
torcea tocmai seara. Nici mdtusile nu-i putusera" inc'd
vorbi. La urma urmei, nu era nici p grab5.. Mai grà-
bit eram eu, care, la vtlsta mea, vre-o treisprezece
ani, legam prietenie $i cu cei tineri i cu cei batrAni.
Dorinta mea de a vedea pe colonel crescuse. Dar.
in aceia.$i vreme asteptam cu o fried nomArginitai
cuipa întâlnirii. Caci aflasem färà voia mea niiulte
uespre el, dela o slujnicA, e vorbea seara, aldturi
In odaie, cu fata din casä. Toate cele povestite,
le auzise dela ordonantà, care, la râncful tui, le
primise, ca un fel de spovedanie, dela cel dinainte:
,Colonelul fusese in razboht; avea un semn in o-
braz, dar nu se prea Wäga de seatnä din pricina
barbii. Era fastit la vorbd. Isi bktea ordonanta, dar
aroi ii da bani multi. Avea patima càläritului, tint-

www.digibuc.ro
104 EM. OÂRLEANg

bla cAlare zi i noiapte. Si e frica lui Ii stia si calul

cat era el d-2 zmeu. D chema Grusan, iar ofiterii
Ii ziceau: Grusan Sälbatecul.".
L-am vdzut intäiasi datA inteo zi de PrimiAvarA.
insAnAtosisem si m, plintbam prin grAdina De-
odatA aud un tropot, apoi o smunciturA, si un ne-
chezat. MA intorc. Trei soldati aduceau un cal negru
ca aciunele, eu gâtul itmecat in coama ce se resfira
peste capul in care se zbAtea lbul Ochi lor. In a-
ceiasi clipA se deschise up. Colonelul iesi in scarä.
Vederea lui m'a infricosat mai mult.
Era inalt, spAtos, cu o barbA mare, neagrA,
pornea aproape e lângä ochii adânci, intunecati.
Gene le Ii acopereau pleoapele. lar chipiul Ii um-
brea fruntea pAnA lângA cuta adâncA dintre sprin-
cene. Dânsul se stobori incet, apoi porunci:
Dati-i drumul!
Calul, simtindu-se slobod, vroi sA sarA, dar gla-
sul detunA groaznic:
Stai!
Calul, rAmase pironit locului.
StApanul Il privi drept in ochi, par'cd-1 vrAjea,
apoi fAcu un pas de oparte... MA tAri.
Vino aici, imi zise.
Simtii cd nu-mi Mai bate inima. Toate dimpre-
jurul meu par'cd Ise sterseser.i. Nu vedeam pe ni-
meni afard de el. Mi se pArea nrias. FArA voe pAsii
spre dânsnl. MA MA de mijloc si mai inainte s.
pot scoate un cuvânt, mà zvearli cAlare. Glasnl r-
srunA. iar:

www.digibuc.ro
 GRU$AN 105

Stai!
Calul pi cu mine fAceam in clip9 jaceea un sin-
gur trup rAsoolit de spaimä, cu nervii uniti inteo
singura tremurare.
Apoi colonelul mai luá jos, puse piciorul in scar*
pi se pterse ca o vedenie din fata mea.
Am cäzut din nou bolnav de moarte, in prada
celei mai puternice spaime. Atn zäcut intreaga pri-
mgvar4, färà ca mAtupile mele sl ptie pentru ce
m'a intors boala. Nu le spusesem nimic despre in-
tâmplarea care nu putuse iepi din mintea inea, nid
dup4 ce mä insänätopisem, nid chiar dupA ce scl-
pasem de groaznicele visuri ce-mi cutreerau soitnnut
Si totupi pe urmä doream s4 mai väd pe salba-
tecul soldat. Nu ptiu de ce imi Inchipuiam cl n'ap
mai fi tremurat pe spatele calului...
Era pe la Mij1ocu1 ernei. Auzisem CA pi regi-
mentul acesta trebuia sä piece numaidecât. Toatà
ziva Ind plimbam prin grädinutá, dar pe colonel
nu-1 puteam zAri. Mä hotärii sA mä scol disde,a-
mineatä in cele câteva zile ce triai fämäseser4 pânà
la plecarea lui. A doua zi dela hotArirea mea, toc-
mai mä imbrAcasem, pi priveam pe fereasträ dealul
din fatä aooperit de mii pi mii de cioare ce stäteau
Inca', aripà lângá aripd, pe omätul pe care Ipi pe-
trecuserà noaptea. Deodatä Ca's-in-lard alkturi vuete,
pi vkd slugile alergând inteacolo. Mi-am luat re-
pede paltonul pi m'am dus pi eu. Ce se IntAmplase?
Ca lul, mai sälbatec decAt ori cind, trântise pe cei
ce-I tineau, pi Inteo smunciturä scäpà din mânile

www.digibuc.ro
106 EM. GARLEANU

lor. Ordonanta se repezi, vroi sa-1 opreasca, dar

lunecâ si calul 11 lovi cu picioarele dinapoi in piept.
Mate acestea le istorisea, deabia vorbind, un biet
soldat, colonelului care, ingenunchiat, descheia haina
celui lovit Acesta din urma ramasese lungit jos,
cu albul ochilor intors Inafara, cu gura deschisa,
plina kie sângele, ce picura, inrosind omeul. Dupa
câteva tresariri usoare, isi dete sufletul. Niste cala
rasi Il prinsesera, si 1 aduceau. Colonelul tresAri,
se scula repede, si se aruncâ strigand:
Lasati-i dârlogii!
Când se opri in fata calului, repezi mâna si i izbi
un pumn strasnic in frunte. Calul se Tidicâ In doua
picioare, vroi par'ca sa se arunce asaora stapanului
ski dar, ametit, cazu pe spate, ca si cun s'ar fi
topit. Grusan care apucase darlogii se pravali
el. Dar inteo clipa se ridicara amândoi, se infrun-
tara ca doi du7mani de noarte, apoi colonelul
scoase un strigat spaimantator, se aruncá in sea,
smunci dârlogii, invârti calul in loc, si se napusti
pe poarta. Peste putin 1-am vázut pe deal, intrand
sAgeatd printre miile de cioare care se ridicara, deo-
data, intr'un vaer asurzitor, acoperindu 1, infasurân-
du-1 ca inteun zabranic, si nu 1-am mai zarit ca
cum nenumäratele paseri negre 1-ar fi rapit in 7b0-
nil lor spre cer.
De atunci nu 1-am mai intâlnit niciodata".
Sublocotenentul isi trecu mâna peste fatà, vroind
sâ goneascä par'd aceasta amintire. Toti taceau.
Atunci, maiorul care nu se miscase toa a vretnea cât

www.digibuc.ro
 ORU$AN 107

povestise ofiterul, se razima cu spatele de parete,

si spuse cum Si-ar fi vorbit lui: Da, asa era
dânsul". Ramase o clipa cu privirile pierdute fin
gol, apoi, adaoga:
Pentruca e vorba despre un om cum nu tree
multi prin viata, si fiindca dânsul astazi nu mai
este, o sá va povestesc, domnilor, inteadevar cea
mai grozava intâmplare din viata lui, si dintr'a mea,
care am fost martor.
Maiorul se opri putin, voind sa si stapâneasca
glasul ce tremura ca si al subl000tenentului; pe
urma. incep 1
In ajunui razboiului eram sergent in regimen-
tul de calarasi, pus sub comanda colonelului Gru-
san: Grusan Salbatecul. I se zicea astfel in
urma unei "intâmplari: Intr'o diirnineata, pe toate
ordinele de zi in josul carora era iscalit dânsul se
gasi adaogat: Salbatecul. De atunci i-a ramas po-
recla. Prin ce imprejurare, nu-tni aduc aminte, ca-
patasem increderea acestui orn de care se fereau
cu totii. Asa se face ca aveam dese insärcinari din
rartea lui.
Inteo seara, cu vre-o ctou.a zile irlaainie de ple-
carea noastra spre câmpul de razboiu, ma' intor
sesem difiteun sat indepartai, unde f ise-em frimis
de catre colonel sa vad d'aca se gagea fânul tre-
buincios. Plouase ziva intreaga, drumutile se desftm-
dasera, .calul razbea cu greu prin glod. Intarziasem
si toata vremea m i gandiselm cu grija la intAlnirea
u colonelul, caruia trebuia sd-i raportez. Cand am
www.digibuc.ro
108 EM. GARLEANU

intrat In coil, 1-am gäsit in picioare uitân,du-se, eu

ochii lui Intunecati, la ordonanta ce-i povestea ceva,
dar care, In dipa venirii mele, tácuse. Am rSmas
lângl usà, cu mina la cozorocul capelei, asteptâncL
Comandantul se uitâ la mine, apoi ittni porunti:
Ia-ti calul si `vino",
M'am dus la conovät, mi-am luat calul care ra-
mäsese eu aua. pe el, si intors. Colonelul
cu ordonanta incAlecaserä. 0 Wallin indatä la trap
In lungul bivuacului, pâtiä ce trecurilm de el. Ploaia
se intetise, Incepuse Obi batä un vânt care ne a-
runca picAturile In fatd; caii lunecau, iar al meu,
obosit, deabia se putea tine pe urma celorlalti doi.
Repede am' bägat de seams cä nu luasem soseaua
cä täiem câmpul deadreptul. M'aml uitat Inapoi:
luminile din bivuac eämäseserà in urmS tare, In spre
stânga. Trecusem i pe lângä päduticea, pe care
o cunosteam, apoi ne pierdurdm cu totul în intune-
ricul adânc. Eram deprins cu obiceiurile colonelului,
imi inchipuiam cä poate voia sä facd el singur o
recunoastere, dar nu stiu cum, de astA 1jatà, o pre-
simtire neinteleasá m nelinistea. Incotro apucasem
nu stieam. Mergeam In bobote, ca in spre pierzare.
N'am sa" uit niciodatà drumul acesta.
Deodatà colonelul läsä calul mai incet si chem4
ordonanta, Il apucâ de mând, ca sä CáligreascA scarà
la 'scarä, si-1 Intrebä. Acum cram aproape; thi auzit
bine Intrebärile si räspunsurile: Nu era nimeni
aeasä, nici o slugd?" Nu". Pe unde 1-ai
väzut?" Pe fereasträ". Cum?" N'ain
www.digibuc.ro
 GRU$AN 109

gäsit pe nimeni ssa dau scrisoarea, i m'ami uitat pe

geam sä vad pe cineva". --"Ce Liceau?" RAI.
teau la masä". Colonelul tAcu, apoi Intrebä din
nou: Când ai dat scrisoarea, ce ti-a spus dw
duca?" Nimic, a Nato". Bine!" 0 scApare
de lumina' imi trecu prin minte. Incepusem sa." In-
teleg. Merge= la mosia coloneIului. Nu mai fuse-
sem acolo, dar Mi se Spusese cä nu-i departe kle
târg. Cine sä fi fost Insa acela pe care II väzuse
ordon'anta? $i atunci mi amintii de unele yorbe
ce umblau printre soldatii ce se duceau la coman-
dant acasá. Sufletul mi se strânse, i má rugai In
gând, lui Dumnezeu, sä nu se Intimp le nimic.
Dupä vre-o trei ceasuri de drum, ne-am oprit la
poarta curtii. Am destälecat si-am legat caii de
parii gardului, am anmeat mantalele pe ei, po
ne-am furisat In ogradä. Nu se vedea IcIfecat o dung%
de lumink pe dupa o perdlea.
Colonelul se intoarse spre ordetnantä si-i porunci:
Du-te i te uità." pe geam!" Dupa o clipä
datul veni. Acolo-s?" Acolo". 0 luardm pe
dupd cask scoborând; colonelul se opri In dIreptul
unei usi inguste. Apucá de clantk puse umärul, im-
pinse eu puterea lui grozavk ti usa se deschise sich.r-
tâind usor. SuirAm câteva trepte i intrardm pe o
salä. In clipa aceea, am auzit cum colonelul duce
mâna la toc si scoate revolverul. Simteatni cà inima
nu-mi Mai bätea; ias fi fost bucuros sà ca.d ¡dart. 136-
slam In vârful picioa.relpr. La usa ddàii, pe fereastra
cäreia se uitase prdonanta, colonelul se opri, apoi
www.digibuc.ro
110 EM. OARLEANU

o deschise deoldlata. Doamne! par'eä sunt acolo

spatele lui. Intr'o sdiparare s'a petrecut toitul: Ea,
stätea pe marginea ipatului; un barbat, in picioare,
lânga dânsa, Ii vorbea. Pe masa era aprinsà o lu-
inânare. Când Grusan trecu pragul, femeia lui se
riJjca intinse mânile in fata ca i ouirn ar fi
vrut sa se fereasca de o vedenie. In clipa aceia re-
volverul detunä, dânsa scoase un strigät, 0211 pe
pat, apoi se rostogoli jot. Bärbatul, un prn voinic,
parea cà nu-si pierduse cumpatul, lua un scaun si-1
anuinca spre olonel, dar nu-1 lovi. Alte dotta detu-
naturi una dupa alta, cutremurara casa. Barbatul
se prabusi cu fata in sus pe podele. Colonelul puse
revolverul in toc si Ise duse langa ferea. r1. , In-
trati innauntru!" ne porunci. Am intrat incet, cutre-
murati de groaza. Ordonanta ramase langl usa, eu
m'am dus aproape de soba. De unciè stam, vedeam
amândoua trupurile intinse, aproape until de altul.
Dânsa murise; aveâ fata alba ca varul, ochii des-
incremeniti de groaza parul despletit, mânile
date ni laturi ca o cruce. Ranitul s muncea gro7av,
in zvarcoliri, apasândthi pieptul cu mâna, in par-
tea dreapta, uncle i se inrosise carnasa {de sânge.
Din gat Ii esia un horcait innabusit, intretaiat. Gru-
san il privea. ,
Deodata, ca venit de supt parriânt, se auzi jalnic,
rugator, glasul muribundulut: Apa, Alp!" M'arn
uitat re masa, am väzut o sticla plink, am vrut sa
Intind mâna sà o iau, sä-i torn in gura, când, fara
voie, privii spre fereasträ: ochii colonelului luceau

www.digibuc.ro
 GRUAN lit
sälbatec pironindu-mä 4ocului. Glasul fAsuniä din nou,
mai sfâsietor. La fiecare rugaminte, ochii ooknan-
dantului se indreptau spre mine, tintuindu-ma in loc.
0 sfârAiturd ma fAcu sä tresar pâna in adâncul
sufletului: lumânarea se trecuse, pAlpAi de câteva
ori si se stinse. Asa, ramasi neclintiti, si'n intune-
ricul ce ne invaluia, glasul muribundului rasuna
mai spaimântator. Eu par'ca tot vedeam ochii sciin-
teetori, ce ma opreau sa intind mâna. Afara ploaia
bätea in geamuri, livada se framânta fosnind zbu-
chimat, jos usa deschisa pocnea bAtuta de vânt.
Intr'un târziu se auzi sciasnetul unui chibrit, la fla-
cara lui fata colonelului se luminâ groaznic, p clipa.
Funa. Vârful tigarii sclipea ca o scanteie, aprin-
zAnd par'ca, la fiecare data, mustatile si barba raz-
bunatorului. Dupa catava vreme tigara se stinse.
Apoi am stat asa, in intunerecul nepatruns, Ipân .
când, de dupa geamuri se knprastia lumina sura, a
zorilor intunecate de nori. Incetul cu incetul ochii-mi
incepura sa desluseasca lucrurile si oa nenii din
odaie. Ordonanta se -razimase de usorul usei, spai-
ma parea ca-i luase cunostinta. Colonelul raMase
locului. Moarta se uita ingrozita. Ranitul de abea
mai rasufla, fmisca buzele, dar vorbele i e stingeau
in gat. Setea il mai chinuia poate. Si cuin par'ca
asteptase lumina zilei, ca sa mai vada odata pe a-
ceia pentru care murea, deschise ochii, vroi sA se
ridice, scoase un gemat adânc, si ramase nerniscat.
Colonelul Incrunta sprincenile, se apropie, se uitai
lung la mort, apoi spuse: Haidem!"

www.digibuc.ro
112 EM. OARLEANU

Am Incälecat caii aproape intepeniti de räceala

ploaei, i ne-am Idepärtat de casa In cane, diipä &a-
goste, intrase moartea".

Maiorul täcu. Ne-am despärtit, plecat In

pâlcuri, ca si cum ne-ar fi fost Trick sd strähateM
singuri Intunericul noptii.

0000

www.digibuc.ro
 O O

ol ot. INNIOMIN 1111

FLAMAND

Mosierul Chiriac Pascu, ii esi inainte: Bine

frate, nimerisi tocknai la spartul târgului. Eu
am pránzit de tmult. Dar sA pun sä-ti beg. Indati
ceva.
Prietenul sAu, Durnitru Stupcan, räspunse, scab°,
rându-se din träsurà:
Ba cauti de treabä! De data asta am
mâncat.
Si mosienil zise:
Cum de data asta? Cu afte cuvinte aItàdbtà
ai cam rAinlas framAnd la mine?
In vreme ce-si darä knâna, Stupcan It deslusi:
La tine, nu, niciodatà. RAsPunsul acesta
legáturà cu o intâmplare a. nica din finer*, pe
care nu o pot ulta. Am tsá ti-o spun. Deooalmdatä
porunceste sà-mi vâre calul In grajd, cki lastäsearik
Omin la tine.
8

www.digibuc.ro
1.14 EM. GARLEANU

Cei doi vechi prieteni intrard in casa. Si dupa

ce musafirul isi scoase Mantaua de pânz'a.' ice-1 fe-
rea de colb, trecurA, amândoli, inteo odae In care
obloanele erau inchise ca sa nu pátrundâ icAldura
zilei. Vorbira despre multe, si nu esira din casi
decât dupa ce bagara ki seama ca se inserase,
când trecurá din dos, in cerdacul ce da in spre pa-
durice Si se asezara amândoi in jilturile e paie,
care scar-Pira supt greutatea trupurilor.
In inaltimi câteva stele pal'ca pâlpdiau si par'ca
nu. Padt ricea s nemiscata. Deasupra un stol de-
prigorii nu s gasea odhna.
Dumitru Stupcan spuse: .
Draga Chiriac, de când sum eu n'arn vazut o
priveliste mai fruimoasa ca aceasta dela tinef.
Si adaoga oftând:
Prietene, ce n'asi da sa pot sta cu tine, inteo
casa ca asta pe o mosie ca a ta.
Nimic n'ai avea de dat: stai la Mine toata
viata ta, si p mdeplinesti dorinta.
Stupcan intoarse cap 1, si prin umbra serii privi
in ochii lui Chinac.
Stiu ca vorbesti din inima, ii zise, dar... Ei,
dragul meu, daca s'ar )utea face totdeauna ceeace
vrea omul
Dupa cateva clipe Chiriac apropie jâltul, intinse
bratal, isi apuca prietenul de aupa gat, apoi Ii zise:
Dar pa.'ca era vorba sa mi spui intâmplarea
ta din tineiete.
Bine, dragul meu, sa ti o spun; asculta:

www.digibuc.ro
 FLAMAND its

...5tii cä d`upa ce luat licenta, pusesem

mana pe niste parole venite chute() mostenire ne-
asteptata. Le-am tocat, o stii si asta, prin caldtorii.
Am vazut knulte, n'am ce zice, dar ca sa nu ramân
pe acolo, a trebuit s'o iau frumusel Inapoi spre
M'am Intors usurel de tot. In rastimpul acesta de
vreme, 'Ana e kn'am insurat, noi nu ne-am vazut.
In Bucuresti am inIceput sa duc viata de student.
Cu zapaceala mea, nu prea irn5. incumetam sa iau
vre o slujba. Mâncam odata in zi, $i dormeam de
doua ori: adica i inainte si dupa masa. Eram cel
mai fericit oirn din lume, când ma chema cineva sa
manánc la el. Scuteam un franc, si tha saturam
t toldata. Dar noroacele aceste se intâmplau rar.
Odatá, cum Ma indreptam spre birt, ma lovese piept
in piept cu Simeon, Simeon Carda, cu care ai tu-
vatat si tu. Nu ne vazusem d3e ni de zile. El ajun
sese bine, se insurase i luase zestre mare. Cum ma
cari imi sari de gat si dupa Imbratisari si intrebari,
lurma poftirea la masa d seard. Cum cram deprins
sa manâne numtai odatá in zi, am luat mimai o ca-
fea neagra, i ni aim intors. 1mi pastrari Toamea
pentru masa untie eram chenqt, masa ce fai a in
doiala avea sa fie indestulatoare. Cum ati ajuns
acasa m'am culcat. $i am A,isat mimai inâncari. Pe
semne de asta am dormit ne'ntors paná seata la
opt. La Simeon trebuia sa fiu la sapte. Eram ne
norocit. M'am ilmbracat eu cat am putut mai
iute si am luat-o la goaria. Când am ajuns se ase-
zasera la masä, $i mg a fost rusine. Le-am spus
www.digibuc.ro
116 EM, OARLEANU

cà mA oprise niste afaceri, i cä tmiâncasem. 1i poti

inchipui! FAcui cunostintä eu totii, si Simeon rittni
zise: Bine dragä, cel putin sà ne faci pläcerea
stai cu noi". $i ma asezi Iângd nevastg-sa. Sunt
imprejurAri in viatd care îti lash' urine oesterse..
Uite, parca vAd sufrageria mare, cu peretii In lenut
de stejar; par'cd väd candtlabrul, trichelurile,
farfuriile cu flori aurite ; si,par'cd simt privirea curte-
nitoare a slujnicei care a,ducea mânedrurile. 'Tin
minte chiar o Meteahnä a femtii acesteia! Avea un
ochiu mai- inchis, i, de câte ori trecea pe lângA
mine, par'alni fdcea semn sA scot si tu din far-
furie. Când ajunsei eu, mâncaserä ^supa. Chiar atunci
se pusese pe mask' rasolul(de peste, un saläu. Pestele
care-mi place !Mai mult, i cu drept cuvânt. Ai
bAgat tu de seamä cà e singurul peste care dupal
ce e fiert isi pdstreazAlCuloarea ceta proaspätä, ,alba-
verzue, pe care o are când e Viu? Saläul e peste
de neam, dragä. Si, inteun sos de Mustar ca acela,
e un lucru rar. Când I-am vAzut am( simtit un gol
in stomlac. Mi-aM adus aminte de toti saläii pe
cari îi mâncasemi in viata mea de rAtAcitor, pe boa--
dul vapoarelor mari. Ce-Mai fAcea chinul i mai
grozav, era 0 aläturi, nevasta lui Simeon, da deslu-
siri unei prietene, despre cum se, gAtestt sosul eu
mustar. In fata Mta Simeon Inghitea din plin, §i
printre Imbuchturi luase din nou firul vorbirii rupt
prin venirea mea. Vorbealui idespm draga, des-
pre picturA Väzând'u-md cuí tac, vroirä sà Imlà faC51
sä-mi dau si eu pärerea.
www.digibuc.ro
 FLÄMAND 117

Tu care ai fost prin atâtea locuri, imi zise Si-

meon, poti sä-in& sprijini adiniratia pe care o am
pentru Wiertz. Ai fost la Bruxelles, in galeria ¡lope-
rilor lui?
Cum nu, räspunsei eu, si îngânai câteva cu-
vinte.
Prietenul rneu inghiti odata i urma sArrni vor-
beascd:
Ai vAzut RAzvratirea Ingerilor?"
Cum nu. E una dintre cele mí ndrdznelie
pânze ce mi-a fost dat sA vAd vreodatd.
5i mai ingAnaiu câteva cuvinte. Dar in gindut
meu darn dracului i pe Wiertz, si pe toti ingerii
lui. IsprAvirA de mâncat pestele i sluga trecu iaräsi
pe lângl mine, si cu ochiul ei rye jumAtate inchis,
par'd mA indeMna: Mdcar din mâncarea asta
scoate si dumneata". 5i in mijlocul mesei, aburi o
gâscA pe varzà. Simtii cA cineva dinäuntrul neu imi
räcnea: Spune, omule, ea' ti-e foame, cA n'ai mân-
cat. Uite gâsca zboard din farfurie!" Ce e drept
inteo clipä nu rAmase decât varza din cate se ri-
dica un val de aburi, i mi se pdru cà todmai colo,
sus, deasupra capului meu, din aburii mirositori se
intrupeazd deodatä gAsca albd, cu gâtul i aripele
intinse spre zbor, eh' gAgde spre ali lua rämas bun
dela mine, si cA se strecoarä prin bagdadie. 5i reami
mai väzut nilmic.
Nici vorbä, tuirmd Simeon, Wiertz e Lin artist
genial. MA. rog, Stupcane, ce zici tu de Napoleon
in Intern?"
www.digibuc.ro
-118 EM. GARLEANU

A da, Ce sa zic. De Napoleon in Infern" vor-

besti? A! nid vorba. E o mare pperd. Chipurile
acelora cari au ce banui marelui omoritor le oa-
meni, te zgudue. Nici vorba".
Eram zApAcit; lihnit de foame. Mi se áncleiase
limba. Nu stiu ce voi knai fi fsndrugat, i câta vreme
trecuse, cand deoldata imi gâdîli Waffle inirosul unei
fripturi. Intorc la dreapta,capul, si vad mânusitele
albe ale gazdei impärtind un purcel fript. Tu nu
stii gustul purcelului fript. De geaba, nul stii!
Poate stii pe a purcelului din care i mancat, asta i
altà ceva, dar pe a purcelului din care nu ti a lost
dat sà." manânci, nu I n'ai avut fericirea sa-1 stii.
Privind la ceilalti îmi adusei amin e ea prin farmec
chinurile ce le mai siknOsem odata, intr'un inter-
nat, dura ee citisem descrierile din Odisea, a Ineselor
cu i berbeci fripti, a ospaturilor cu vinurile
itei
groase de re coastele Greciei fericite din acele vré-
muri. MA ruglin gând lui Dumnezeu, sa dea
purcelul mai repede gata, sä se sfâ easca odatà
cu suferinta mea. As! Isi vârise coada Wiertz. Vor-
bind despre dânsul se inghitea mai rar. Fireste,
1 rand nevi-And, trebuia sa-mi dau parerea asupra
cperilor lui in sfârsit sosi prajitura. Deodata, faro,
sa ma astept, nevasta lui Sikneon, taie o felie, dar
tii o felie male din prajiturà, intinde: Ori-
cât ai fi de satul, imi zise, prAjitura se poate mfinca,
si n'ai sa mi o inapoezi".
Cred i eu! Cum de nu-i trecuse prin Minte tsâ
laca astfel si cu purcelul! Eu ma ,asternui pe 'mâncat.

www.digibuc.ro
 FLAMAND 11.9s

SA crezi, nu simteaml gustul prajiturii; stiu Atka

CA era ceva bun si cA in sfa'rsit mâncami si eu. Dar
Simeon nu ma lasa In pace:
Stupcane, in fund deasupra usii, e un tablou
care .
Nu e nici un tablou in fund, raspunsei eu,
desnadajduit ca nu poi mânca in liniste
Cum nu, este unul: ,Grecii"..
Atunci cu coada ochiului am zarit cuM nevasta sa
Ii facu semn sa ma lase in pace. Femeile patrund
mai repede unele taine, ca um. Din infaiisarea Mta
nevasta sa ghicise ca suferealn. T-cura cu totii iar
eu primii trei felii, una dupa alta. Nu mai vorbi ni-
men', nic! un cuvant, pâna la sfarsit. Fara indoiala,
ma priveau. Dar cemi pAsa mie? Mâncam acesta
era lucrul de capetenie N'o sa uit niciodata intâm-
plarea asta!"
Chiriac râse toata vremea cat povestise prietenul
sau.
Noaptea se apropia repede. In V'rerne ce jos in-
funer'cul inneca tothi, cerul se lumina in ischpirea
miilor de stele. Prigoriile se linistirA in frun/sul
paduricei.
0 slujnica deschise usa si spuse
Poftim la masa.
Tocmai acuIrn ma gândeam ca intarciasern ca
masa, zise Chiriac. Povestirea ta, Dumitre mi a f5.-
cut o foame ide lup. Haidem sA mâncAm
Cei doi prieteni se sculara i pornira tinându se

www.digibuc.ro
120 EM. GARLEANU

mijloc. La usa sufrageriei Stupcan se ppri

spuse:
Pentruca mergefm la mask, dkmi voe
fac o intrebare: Dragul meu, 'stii care te cel ai
prost pictor 4m lume?"
Wiertz, rdspunse Chiriac râzánd.
Asa. Vra sä zicA suntem de aceiasi pArere. E
Wiertz. SA' nu mai fie vorbA pe turMA. Putem mânca

Apoi adlogA supArat:

N'o ski iert cât voi trAi, ticAlosului, a a fAcut
douA pânze proaste: RAzvegirea Ingerilor" si Na-
poleon in Infern".

0000

www.digibuc.ro
 -Or ,
ill,s:111,111 IIIFa.
ai

PATINA

pin fundul canapelei unde stam impreuna, u si

capitanul, se vedea tocmai in 'a treia odaie,
uncle incepuse jocul de carti. 'Se vedea bine fata
slabd, supta de nesomn a gazdei. li zäreaM inisca-
rile nervoase ale capului, putin pieiise, indreptate
catre vecinul din stinga, ur4rofesOr, venit de cueing
in oras, al Cdrui fel de joc nu se cunostea Inca. Se
lämurea, in toata grosiMea Jui, in cellalt capät al
mesei, trupul inaiorului, plecat peste masA, intea-
ceiasi inclinare caraghioasä cum obisnuia sA se lase
peste gâtul calului, la instructie, pe camp. In vremie
ce partenerul al patrulea, prefectul judetului, cu spa-
tele la noi, salta din'când rin [calla, cu aceiasi säritura
de om intepat pe neasteptate. Ami privit eatava
vreme acest tablou täcut: nu se auzea o vorbd. Apoi
capitanul imi trecu o imitnä pe dupd mijloc, im-
biindu-ma in odaia din
___zfill*, I
11119 ±: fragerie.
BIBLIOTE'(,A Pir_N , 1-10 C
ION CREANGA"
www.digibuc.ro
STR CRIST1AN TELL NR.i 0
SECT.1 COD 70.171
TFI , ,
 22 EM. GARLE ANI.

Aici ceruram doua pahare cu ceaiu. M'am asezat la

masa. Capitanul era insa nervos, nu isi gAsia aslant-
par. Ma intreba deodata:
Ce te face sa nu joci carti?
Nu $tiu, i-am raspuns, dar simt ca niciodatà
n'o sa pun mâna pe ele.
Pe mine, urma el, in'a indepartat kie ele o a-
mintire trista pe care o sa ti-o ,pun.
Capitanul incepu sa se plimbe prin odaie, intre
fereastra si soba, apoi cu glasul lui rasuOtor, care
se ievarsa uneori in galgairi puternice, ca si cum ar
fi comandat, incepu sa povesteasca:
...Poate sa fi avut vre-o cincisprezecc ani cand
am inceput sa inteleg $i eu parecare rosturi ale lu
mii acesteia. Si am avut nenorocul, sau poate noro
cul, sa deschid ochii pe unele intamplari a carora
cleslegare mi-a slujit in tot restul vietii mele, uneori
in bine, alteori in rau. Mi-am petrecut copilaria,
dupa cum ti-ahi mai spus, intr'un targ de gradita,
intr'un târg mic, unde intaMplarile sunt rare, Jar,
oricând sunt, se ,$tiu de.a-fir-a-parul, de catre toata
lumea.
4$a se face ca si povestirea ce \ a urma ar putea
fi spusa de catre toti cei kie acolo, intocmqi ca o
de mine care am fost un martor de aproape al ei...
Locuiam pe ulita cea boereasca". Drept in fata
casei noastre, feresti in feresti, locuia un boier, cu
conul Gavrila$, Gavrila$ Barbu sau GaN. rila$
Corbu, nu-mi aduc bine aminte, numele de familie
imi scapa. Zid in /id cu noi, idcci in preajma cuco

www.digibuc.ro
 P 411MA

nului Gavrilas, statea un alt boier, pe care tárgur

Il poreclise, pentru averea risipitä 1h tinerete, Maria
Sparta". La dreptul, aceastä porecld se cuvenea
amândorura. Si unul si altul vânturaserä
galbeni, cum vântura copiii, vara, colbul de pe drum.
5i aceastá lepädare de bani avea de pricinä o
patima, dar o patimä dragid meu, care cotropeste
ca focul, care se revarsä ca apa când se prábu-
seste In Innec. Acesti doi oameni pierdusera tof,t,
.tot, intelegi tu? Nu le riimäsese deal banul pentru
hrana zilnica, si lucrurile din casd. Asa se face, cä,
dupa ce se intoarserä de prin sträindiati, dânsii
s'au apropiat, gäsindu-si unul In altul scAparea de
urâtul ce se cobora cu aripele intinse peste viata
lor mohorItä.
$i au Inceput sa joace cartile innainte. Bani nu
mai aveau, atunci care dintre ei doui si-o fi dat
pârerea? au inceput sa joaCe pe lucrurile din
casà. Când am priceput ce se petrecea In casa din
fatá, când am inteles de ce nu cälcase piciorul tatei,
odatà macar, peste pragul portitei Inflorite si de
ce dânsul se ferea, ca de o iiodiinä, sa Se Intálneasca
cu cei doi vecini, faptul era vechiu de peste sase
ani. Afunci am cautat sá vád lucrul mai deaproape...
Cärti le se jucau numai la cuconul Gavrilas, Intr'a-
celas loc, lânga fereasira a doua din partea stanga.
Ei unul nu i-,am Oita Incepand jocul, 11 Ince-

puserä cu sapte ani innainte; acum It urmau. Poate

aveau un rägaz de un ceas-douá pe zi, si tot atata
pe noapte. Dimineata, când ma sculam; sä-mi re-

www.digibuc.ro
124 EM. GARLEANU

vad lectiik, la fereastra ceia, totdeauna, heal-eau

cele doua rnucuri ale lutnândrilor pe sfârsite.
Si, deasupra foitelor de hârtie, capetele buhoase,
aproape fara ochi, de adânciti ce erau in orbite,
tremurau in neastâMiparul dorului de *fig. La in-
ceput jucasera pe bivolitele, pe caii, pe träsura ce
mai ramasese'cuconului Gravrilas. Când câstiga Ma-
na Sparta", nevasta lui purta caleasca ferfenititä,
de scaparau ulitele bolovanite ale târgului, iar la
hopuri rotile sareau de un cot. Doar nu era a ei!
Vai de bietul vizitiu, care trecea dela un stapan la
cellalt, odata cu trasura si caii. In urma de tot, cu-
conul Gavrilas vându trasura, nemai avand oe knânca.
5i atunci eni rândul lucrurilor. Socotelile de zi se
N

faceau seara, cele de noapte dimineata; atunci se

perindau, dela unul la altul, si lucrurile castigate.
Seara, mai cu seakna, se ,strângea toata mahalaua
sa vada ce a pierdut unul, ce a oistigat altul. Am
vazut, dragul meu, mese, scaune, oglinzi, tricheluri,
divanuri, tablouri, doua gospodarii intregi tic-
sindu-se când intr'un loc, când intealtul.
De multe ori, until dintre dânsii pierdea toatä
mobiia unei oddi, i atunci, pe ferestrele deschise,
se \ ed ea u paretii goi, cu piroanele negre infipte
intr'inii, plini de päinjenisul tesut ani intregi dela
un capat la altul al odAii. Da ploua, da ningea, mu-
tarea se facea, caci, doamne fereste, nu incuviinta
unul o zabava, cat de pica, in plata datoriei. De
multe ori, ditnineata, in zilele de sarbätoare, cand
nu ma duceam la Koala', tresariam de vuietul unui

www.digibuc.ro
 PATIMA 125

divan, odata chiar de al pianului nevestei cuoonului

Gavrilas, trântit in mijlocul ulitei de care acei ce
nu-1 puteau cdra. Oglinzile ajunseserä niste cioburi,
scaunele erau rupte si aveau câltul ieit, elurile
scoase. Par'cd pustiise i mistuise focul. Dela p
vreme Insä lucrurile incepuserä sa treacä numai din
casa cuconului Gavrilas, dincolo. Norocul 1'1 pärä-
sise cu totul: inteo sAptamâna rdinäsese numai cu
paturile. Pe ce o sa mai joaoe, ma." gândiam eu?
Când, intr'o searä, slugile purtara din ograda neno-
rocosului cel din urnti lucru: un tablou Ware, aco-
petit. Tinuse mult, tare limit, conul Gavrilas, (la
dânsul, si mai cu sealma nevasta lui: când 1-au
scos pe poartä, amândoi II urinarirä eu privirile,
dela fereastra. A doua z, 11 *fig-A din nou. Ta-
bloul, tot acoperit, facu primblarea inapoi. Schimbul
acesta, o zi al unuia, o i al celuilalt, s'a perindat
vre-o saptamând. Intr'o dintineaV, pe o ploaie re-
pede si-un vânt näprasnic, slugile scoaserd tabloul
pentru cea din urtnä oarä din odhia adevaratului
stapân. Când voirä sä iasä In ulitä, vântul se riä-
pusti in prostirea ce-1 acoperia, slugile soväirä dd-
tinându-se, i prostirea zburä de pe rfata lui ca o
bucäticä de hârtie. Dela fereastra unde eram, lute.°
ochire repede, väzui infátisarea mándrä a unei fe-
mei, cu fata albà, eu ochii intunecati, cu o mina
pe räzimAtoarea Altului In care sta, cu ceialaltà la
piept, pe niste dantele, poate. Sun Ana bine cu sotia
cuconului Gavrilas. Era mania ei. hi aceiasi clipa
euconul Gavrilas, numai in jiletcä, alergA sä ajute,

www.digibuc.ro
12o GARLEANU

aplecara tabloul si1 dusera dincolo... Din ziva aceia

n'au mai jucat. Supararea, noptile nedorinite, poate
o räceala capatatä in ziva ploioasä In care iesise
dezbracat afarä, culcara pe nenorocosul boier in
pat. A zacut o saptäimânä, si, intro diMineata, in
o.daia, in care alta data licariau mucul lumAtfa"rilor
sleite, se inaltau flacarile galbui ale fäcliilor de
ceara. Pe divan cuconul Clavrilas dormia cel tmai
1inistit sornn. L au ingropat intro zi frunnasä pIin
de soare si de miros e liliac. Se i'mprimiivara. M'am
dus sa-1 vad. Era intins intrun sicriu vapsit alba-
stru, in mijlocul oddii goale. Când 1-au scos in
ulita, sa 1 pue in patasca, nevasta lui a privit spre
casa celuia ce-i sarAcise. Si, ca si când ar fi zárit pe
cineva, intinse bratele si izbucni intrun strigat dez
nadAjduit: M'ati läszA amandoi.
Cine dintre cei de fata va fi lute les rostul acestor
cuvinte? Am intors capul, privind intracolo; pe fe
reastra deschisa, ca printro ciudatd intAmplare, se
zaria, intrun colt, tabloul. Am lasat sä porneasda
mortul, apoi, pentruca nu era nimeni, m'am apro
piat. Am stat mult, i 1-am putut vedea bine. Cu
ochii intunecatc, aooperiti prarca de pânza lacrami
lor, plecata, ca dind ar fi voit sä se scoboare din
rama, cu fata alba in bogatia parului negru, mama
parea ca jeleste durerea adânca a fetei ei. Mâna
dreapta strângea räzimatoarea jaltului, iar ceialalta,
acurn vedeam deslusit, ducea batista la ochi. Ce
presimtire vremelnied va fi Incremenit mâna tinerei
femei de pe atunci, in aceasta miscare de dUrere?...

www.digibuc.ro
 P4TIMA. 127

Capitanul se opri, duse mâna la ochi, si rainase

asa câteva clipe.
Par'ca, o vad Inca", adaoga clausul.
Fara sa mai spunem tin cuvânt, fiara sa luam
dela cineva seara bunr, am plecat. In ulita,
ne-am dat MAna i ne-am despartit.

www.digibuc.ro
 prx
:t el I
»O.
%It I IX e;
.0!) C., ;

71 171

COLONELUL

Cite-odatà i§i arunca privirea spre portretul din

cadrul aurit, din odaia lui de culcare. Se vedea
aoolo, ofiter tândr, sublocotenent, abia esit din
§coalA; sta in picioare, cu chivära de läncier la o
parte, cu mundirul straits pe pieptul scos in afarà,
cu ochi albastri, surâzdtori, ochii, ce priveau
tintA la comandantii lui, sau se micsorau, apropiind
genele lungi, arcuite, in saloane, la baluri, când
simtea bätându-i laugh' inimä sânurile femeilor fru-
moase! Pe atunci, isi suna pintenii ca pa MuzicA; Isi
apropia odatä cAlcAele: ¡and §i duritele sbarnAiau
In odAile mari, In care trichelurile jucau pe dusu-
melele lustruite apele lucii ale jumânärilor. Tot asa
sclipea si dânsul ca bucAtelele de cristal, ce clin-
cheteau, atârnate, ea niste cercei, In urechile kle
bronz ale policandrelor. Viata ii era o rag de
soare! Nu Idormea noptile; pAsea, odatä cu pragul

www.digibuc.ro
 COLONELUL 129

sälei de joc, pragul zorilor. Nu obosea: in fata

escadronului tragea sabia, ca un fulger, din teaca,
si strunindu i calul, rotea ochii pe câmpul de
mustru.
Privind astfel portretul, bdtrânul, sprijinit in carja,
par'd intinerea, se indrepta de sale, ridica in sus
capul, îi lása umerii in jos, si träia vreMile acelea.
Alte ori se aseza, pbosit, inteun Alt, In odaia de
culcare, seäldatä, mai Mutt ca toate celelalte, ie
$i acolo, sus de-asupra pattilui, un por
tret mai mic, Il ardta cäpitan; purta favoriti negri,
lungi; mustäti bine räsucite; aceiasi ochi supt frun
tea 'naltd. Atunci era insurat; o insurätoare din dra
goste un roman.
Furase pe fatd dela tatAl ei un boer cu mare
vazà; s'a bdtut de trei ori in duel pentru nevastä;
intriunul a ucis pe un cälätor neamt ce-i facuse curte
indräzneatä; si-a stat inchis. La urind dânsa, ne-
credincioasà, 1-a inselat cu un ofiter. $i atunci, in
prada desnädejdei, care oträveste sufletul sau ti-1
färämiteste ca pe un Imiez uscat de pâne, s'a re
pezit cu sabia scoasd k femeea sperjurà:
Wasp!" atâta i-a zis, si ochii ei s'au intors spre dan-
sul, ochii späimântati, rugätori; si mina i-a cAzut
in lungul trupului, färä sä loveasel.
In clipa aceia a inteles toatà zädiirnicia vietii:
toatä nädejdeai i se stinse. Atunci numai a priceput
ci singurdtated e puterea cea mai mare a luptäto-
rului. Singur, cu tine, färä patimi, färA urä, tu In
fata ta! $i-a läsat nevasta. $i colo, prin usa intre-
9

www.digibuc.ro
130 EM. GARLEANIU

deschisa, zareste, in tabloul mare, printre ceilalti

ofiteri ai regimentului, eu chipul crunt, cu fruntea
incretitä, stingher, färä zâmbet, pe Iocotenentul-co-
lonel Stavär, comandantul unui regiment de aldrasi
ce pornea la Plevna, asa se zärea pe dânsul...
Nici odatà nu s'a simtit mai mare ca in dimineata
de prinfävark and si-a inalecat calul, si and,
scotând sabia ascutità stia cä se duce la moarte.
Si supt cerul de toamna al pámântului strain, prin
ploile märunte ce par'cä-ti picura Re inin* infa-
surat in vânturile ce-i spulberau mantaua si coama
calului ce tremura, se sitntea fericit. Mânca, dor-
mea, traia ca soldatii lui, indura toate si era mul-
tumit. Sueratul gloantelor, in recunoasterile pe care
le facea chiar el, i se parea doar bizaituri de al-
bine. Si in välmasagul sângeros, in vârtejul de
moarte in care s'a aruncat la Smârdan, in capul
läretilor, a simtit din nou fiorul acela care-i gâ-
dilise sufletul In cel dintäiu vals, ca tsublocotenent.
N'a simtit zdruncinatura groiav.4 and calul cazu cu
el. In clipa de framântare, când prfrni un glont In
mânä, n'a simtit cleat arsura repede, a unui fier
rosu ; apoi alergarea nebunä, dupa lupta scurta, când
sabia lui intrase in gâtul ofiterasului turc, un
copil, ce i se impotrivea in cale. N'a simtit nici
pärere de räu, nid dusmänie; asa a oMOrit pe doi
cu mâna lui. Iar and s'a intors in tara, and dupa
câteva zile regimentul luat mersul obisnuit, lip-
sit de zbucium, al vietei de pace, colonelul sini ca
de acum inainte nu Mai avea ce cguta in oaste. Ici

www.digibuc.ro
 COLONEWL 131

dete demisia, îi cumpärä rasa aceasta pe ulita ca-

zarmilor, chiar lânga ele, i, singur, incepu sa tra-
iascä viata de pustnic. In odile mari, in care amin-
tirile stäteau inchise in orice lucru, träia zilele tre-
cute. Dar rAsboiul, asa cum il fAcuse dânsul, las4
urme. Inteo zi, simfi cá piciorul stâng Ii amorteste,
cA d'abea Il mai poate misca.
Cum luase altà data' sabia din cui, ea s'o incinga
pentru intäia oars, asa lud din colt bastonul gros,
cu mâner de aur, in care avea sàli sprijine de-
acuma bAtrânetele. Nu-i pldcea sä steie locului; se
târa cum putea dintr'o odaie intealta, si la mina
venea de se aseza tot in fata ferestrei dela ulitS:
nu trecea soldat, nu se ducea ofiter spre cazarma,
färä ca bätrânul 4 nu-1 urrnareascä *IA deparhe
cu privirea. Dimineata se scula in zori, când sunetul
goarnelor vesteau zina in marsul voios al fle,step-
ldrii; se culca la siingere când odäile mari par'ea
se umpleau de cântecul duids al odihnei...

De când azuse bolnav greu in pat, de cand nu

se mai putea indsca decât intors de bratele servi-
torului ce-1 ingrijea, viata i se intunecase cu total.
Nu mai putea privi nid pe fereastra, nid odAile
nu le mai cutreera.
Simtea cä se duce, dar el cunostea bine moartea.
Nu se temea de dânsa. 0 astepta i par'ca-i parea
rdu ca nu-i putea esi in cale. Nici nu se apdra: nu
chemase doctori, nu luase doctorii, i, in dimineata
aceasta, când aproape nu avu putere sà-si cleschida

www.digibuc.ro
132 EN. G LANU

pleoapele, zâmbi imultumit. Era o dimineata fru-

moasA de vara: printre ferestrele deschise razele
soarelui se furisau lucitoare, scotând scânteeri re-
pezi din armele tintuite in parete. Mânerul àbiei
de de-asupra patului par'ca pâlpâia, i colonelul, cu
greutate, deabia ridica inâna de atinse otelul luciu
al tecei.
Pe la amiaza cerul se innord deodata, ploua re-
pede, cu ropot, dar spre searà norii se topira,
cele din urma raze ale soarelui Mureau curate, ru-
menind odaia. Colonelul clbrinita. Vroi sa se tre-
zeascA de câteva ori, isi dadea seama ca e intr'a
amortire grea; visele ce-i cutremurau somnui acesta
le stia ca nu s in fiintà, stia chiar ca" viseazà, si
totusi i se parea cd luneca inteo lume straina, din
care nu inteIegea bine nimic. Il cuprinse o aldura
grozava; deodata i se paru ca se pravale patul,
tresàri, 5i deschise ochii. Mai intai, fara de voie,
vroi sa strige, apoi mintea i se limpezi, pricepu
ca asa trebuie sA fie, si când servitorul intri sal
aprindà lampa, deabia putu Ingina sa-1 lase nrin
intunerec...
Incetul cu incetul amortirea 11 cuprinse din nou.
Apoi Il munci vedenii ciudate... Deodata se vAzu
calare in invAlmasagul dela Smardan... Calul ca-
zuse dar nu se putea ridica. 15i amintea totusi ca
atunci se sculase repede, 5i cu toate acestea acum
sta intins jos... Dar bine, pe ofiterul turc 11 strà-
punsese inteo clipä, stia bine asta; dar acum acesta
it räpusese, Ii apasa genunchiul pe piept, finându-1

www.digibuc.ro
 CCLCNELLIL 133

jos, in glod... Ii cazuse sabia, insa m ti avca revol-

verlii; se cauta la coapsa, 5i, ciudat, simti printre
degete cearsaful ce 1 invälea; era in pat, dar cum
de se gasea In razboiu?... Ofiterul turc scoase iata-
ganul, Il ridica, si-I avìntà, ca un fulger, spre capul
lui. Colonelul se incordg, tresari, si se trezi iar.
Era inadusit. Simtea sudoarea rece scurgandu-i-se
dupä urechi; vroi sa se stearga dar nu putu duce
mina la cap. Incetul cu incetul se lasä moale, ca
o peteca; par'ca nu mai avea nici singe, nu-i mai
batea nici inima, si chiar oasele i se topiseil. I
se parea ca e tot una cu patul, ca era subtire (ca.
cearsaful, intins ea el. Câteva crâmpee din trecut
iaras i se luminara in intunericul odàei, fulgeräri
repezi, ca cum cineva aprindea chibrituri, pe
rand. Se inabusea. Inchise ochii, avu adevarata pre-
simtire a sfârsitului.
Dar in clipa aceea, in linistea adânca a odaii,
veni din afara, din spre cazärmi, sunetul de goarne
al Pugaciunii". Atund o revarsare de puteri
insufleti; isi simti bratele tari, se ridicA pe jumátate
In pat, si, cu degetele impreunate ale ¡liana dreplte
îi fäcu, rar, cruce. Apoi isi lasä, usor, capul in
perna, inchise ochii, si'n vreme ce cântecul duios al
inchindrii de searä räsuna Incä, ostasul adormea pe
veci.

www.digibuc.ro
 PÂRTA$UL

Soldatul Pintilie Gheorghe era invinuit ca furase

in Sâmbäta Pastelor cât-iva saci cu orz, si ca
apoi II vânduse. Santinela ce incuviintase aceasta
era adusA inaintea consiliului ca partasa la furt.
Vinovatul mârturisise hotia. El o. indeplinise pe
când de santinela la orzârie era Neculai Oana, re
crut din anul acela, un biet om, luat in oaste pe
nevazutele, si pe care, de sase luni de zile, de când
venise, nu-1 scosese nimenea din ceia ce stia el de
acasä. De nepriceperea lui se ferisera toti coman
dantii de companie, ca de foc, si-1 läsasera la boi.
In saptimana Patimiplor, soldatii fura invoiti pe
acasa. De sArbatori e greu sà pui mâna pe un corn
mai acatarei, ramân ciurucurile. S'a zbátut bie-
tul aghiotant, in dreapta, in stinga, Oita a dat, In
grajd, cu ochii de Neculai Oana, care vorbea cu
boii lui, desmierdându-i pe gruma/. Valeu! Oana

www.digibuc.ro
 PARTASUL 135

zise aghiotantul, Maica Domnuluitni te sooase

In cale. Vino 'ncoa, zrneule, sä te inarMez ca pe
Sfântul Ghiorghe". L-a insfäcat de guler, I-a dus
de 1-a incins, i-a dat o armâ si-un picior si 1-a In-
fipt de santinelä in poarta orzäriei, In ograda Careia
ramäseserä cAtiva saci plini, afarl din hambar. Sä
nu lasi nici pe Dumnezeu Sfântul sa' intre inAuntru,
Oanâ bäete, ca a ta-i imparätia necuratului pe ur-
mä", ii nai zise aghiotantul, si plecA.
De aci incolo sä lasäm s povesteasdi Oana, in-
trebat la rându-i de atre judecdtori.
Oana îi duse mâna la cap in nestire, chip sa sa-
lute, racni: trase aer mult In piept, ca si
cum s'ar fi pregAtit sa se cufunde In apá, apoi in-
cepu:
eu, s'traiti, eram pus de santinela; era
cald si ma uitam pe camp, si pie poarta de din dos
vad, s'traiti, ca esiau boii. Le clAduse drumul nu
stiu cine, ori îi luaserà ei singuri lumea in cap,
ca eu vezi eram de santinelà, nu erani in grajd.
Pe mine nu m'o ribdat inima las In voia lor,
ca tot eu aveam si-i caut pe tiernä prin meleaguri,
ca eu is la boi, la amândcmâ pârechile. Da' o pa-
reche acuma n'o tritai am pe samä, de-o sAptämAna,
ca s'o dus cu a Ilincal la cârat pietris dela Ipate,
de supt dealul RApoaei. Eu Is din cealalti parte,
deli Argieni, din vale de"...
Nu mai bâig-ui; spune ce-ai facut când ai
vazut boil", flan colonelul.
Oanä iar räsuflä adânc:

www.digibuc.ro
136 Em. ciARLEANu

S'traiti! Eu am vazut boii, aim razarnat pusca

de gard, i am iimpuns-o la fuga dupa dansii, de
i am intors. Dupa ce i-am dus inapoi in grajd, i-am
inchis, am pus un betisor in belciugul usei, ca za-
vorul Ii s_iicat, l-o stricat Marin Dumitrache,
batu-l-ar Dumnezeu, si eu aim rapuriat, da' nu l-au
dres, ca fierarul nu-i"...
Lasä pe fierar, tontule, spune ce ai facut
dupa ce ai inchis boii? Te-ai dus la locul tau?" räcni
iar colonelul scos din fire.
M'am dus la locul meu, unde mä asezase
domnul caprar".
Caprarul, nu aghiotantul? intreba un capitan
din consiliu.
Ba dghiutantul, domnul aghiutant, s'traiti
Acu' eu mai s'adorm. Da' n'am dormit, ea de dor
meam a fi visat. $i n'am visat nimic, zau n'am
visat. Si numai ce vine desca Gheorghe i da sa
intre in orzarie. Eu Ii zic: MA desca, ce cauti tu
aici, Ca' eu nid pe Dumnezeu nu-1 las, ma, sa intre".
Da' el mä da odata la o parte, inträ inäuntru si mi
spune: Tu nu stii, ma, ca trebue sà duc orz
pentru calul domnului Ghindrar?" De aa asa-i,
am socotit eu, cà alta nu stiu, da' asta o stiu bine,
ca domnul GhinArar e tatäl nostru, s'träiti; i l-am
lasat sä ia un sac. Când o esit cu sacul afar* mi-o
sters o palmä de-am ametit. 0 luat-o pe dupa gard
si ce-o fi facut, ce-o fi dres, ica se intoarce iar inapoi
mai ia un sac. Câti saci iei descd?" il intreb
eu. Las ca i vedea tu. numeri" mi-o räs-

www.digibuc.ro
 PARTA*UL 137

puns. $i cand o trecut cu al doilea pe poarta, mi-o

mai $ters o palmiä $i-o strigat: Doi". Când o mai
venit pe urtnä nu mai intrebat de fried sd nu
mä frnai batä. Da' el tot mi-o mai tras cloud palme,
strigat: Trei", Patru". Dupa al patrulea n'o
mai venit, da' $i pe lupine m'o Ibufnit sângele pe nas".
Vra sä zica patru saci a furat?" intreba co-
lonelul.
Patru; câte palme am máncat atatia saci
furat, s'träiti... De schimbat, nu tn'o schimbat decât
hat! târziu de tot, ca prinsese sa Ise spuzeascd cenil
de stele, si eu ma gândeam, Inca boii mei ca.' nu
aveau ce mânca; eu le dau de mâncare la vreme,
ba-i duc $i la pascut in suhatul targului, unde-s
ceilalti vdcari, ca am pdscut doar $i tamaslâcul
Conului Mache de pe Popricani"...
Bine, bine, cine te-a schimbat?
Dornnul caprar, ista, &Mimi aghiutant. A-
flase si dumnealui ca Pintilie luase sacii, ca
tras $i dânsul câteva palme, da' fdrä sa le numere,
ea mi le-o tras grabit. Apoi dus la inchisoare.
$'am stat inchis, s'traiti, ia a$a de geaba, peritru
mehenghiul ista de Pintilie. Cd' doar am vrut eu sà
pun mâna pe el in inchisoare, dr n'ani putut. Da'
ce crezi tu ma (zise Oana intorcândn-se &pre vinoVat)
ea' esti in satul lui Cremene, sa furi orz 5i sa lbati
oamenii in drunt?"...
Uncle te trezesti aici?" tipd Colonelul. Pen-
tru ce i-ai dat drumul ta intre in orzarie?"
Domnul Ghinarar e tat'al nostru, Cum

www.digibuc.ro
138 EM. GARLEANU

sä nu-1 fi läsat? Dumnezeu e Dunniezeu, si domnut

ghinarar e domnul ghinärar. Altä n'oiu sti, da' asta
o stiu bine. Cum sa nu-1 fi läsat.
Apoi incepu sa se roage.
Dacä Pintilie n'are de uncle, tatuca da cei
patru saci inapoi, ea' tiituca are in hambar i pä-
pusoi, si orz, i grail; zau dà *Cauca, numai sa-si
scape baietul!
Toti zâmbira, iar Pintilie pufni de râs. Oana Il
zäri, si-i striga printre lacrimi:
Te râzi mäi &sea', te râzi, nu War Mai calca
piciorul pragul maicd-ta si al tätâne-tau!

Consiliul a achitat pe Neculai Oana, cerându-i

trimiterea Inapoi la vatra, ca un On slab de minte
ce era. Cârid i s'a spus ca scäpase, nu-i venea sa
creaza.
Dar pe Gheorghe Pintilie, care se ducea la in-
chisoare, nu-1 rabda inima sa tack intrebä
zând:
Ce ti-o fi fäcând boii, mai Onica?"
Oana tresari ca si când si-ar fi adus aminte de
ceva, ochii i se luminará deoctatä, se intoarse,
veni pânä In fata lui Pintilie. Si cum acesta dint
unna sedea intre cele douà santinele, Ii zise:
Stai, mai desca" i thai nainte sä poata fi oprit,.
Ii tranti o palmä strasnica.
Apoi, cu buzele Intinse inteun zâmbet de nespusä
multumire, iei pe usg, sdirpinându-si palma cu care
lovise.

www.digibuc.ro
 FUOTTUL

dusi in odaie, dc catre aghiotant, ramân

mândoi in fata ofiterului de serviciu. Batt-Ana
e marunticà, plecata putin de sale; de sup/t barij de-
abia i-se zäreste fata supt4. Isi are surnaiesul pe
umeri; mânile si le tine una de asupra celeilalte.
Baietanul e -Malt, bine legat, dar cam galben la
fata. E imbrAcat inteun cojcpc cu lâna mitoasà, in-
toarsA in afara. Isi tot trece caciula dintr'o mânä
intealta.
Dupa un rastimp vin langà masa de du0. care
sublocotenentul Ii priveste. Fläcàul pleacä in jo-,
capul si snune:
Eu sunt Vasile al Lixandrei.
Ofiterul se uità mirat.
Sunt Vasile F*1 Lixandrei... din cumpania a doua.
Esti intarziat?

www.digibuc.ro
140 EM. OARLEANU

Nu, sunt... Vasile al Lixandrei... si 's dizirtol

Sunt din cumpania a doua, si am fugit antarti.
Ofiterul se ridicä si-1 priveste cu interes, apoi
Il intreabä:
Cum ai fugit? $i de ce?
Baietanul tace. Atunci bAtrâna îi trece dosul mfi
nei peste gurà, isi trage un capät al sumäie5u1ui
peste urnär, si vorbeste:
LasA Vasile sa spun eu. Sa va graesc eu,
domnule capitan, cA baietul nu poate vorbi de inima
ra... Amu, i-o venit i lui rândul la oaste. I-o venit
rândul acum trei ani, i s'o dus, ca i am spus: du-te
baiete si-ti fA sirviciul; bun e Dumne7eu i mare.
te-i intoarce. Eu ti-oiu purta de grijA, dragul
mamei, sa-ti aduc ce te-o trage inima sa cei". Si
s'o dus, särut mâna dommule cApitan s'o dus. Asa...
S'o dus cum v'ant spus. Când colo, peste vre o
dotiä sAptämâni, inteo sara, prin postul Craciunu-
lui, eu facusem niste julfe, numai ce aud ca boca
neste cineva in usA. Cine-i?" intreb. Eu sunt \na-
mucA", tni-o raspuns. 1-am cunoscut glasul. Repede
am tras zävorul i numai ce-1 vad cu mantaua peste
mondir, cu sapca in cap, si in inninA cu tesaca, fara
eurea. Mamä", mi zice el... da' era tare abatut,
Amand, 1mi zice el, am venit sä-mi dai un franc
de parale, sä plAtesc ceva la cazarmie". DA, eu
1-am crezut pdcatele nele, cA numai pe el 11 am.
$i atâta aveam un franc de parale, da' eu i 1-aM.
dat. $i am vrut sA-1 Mai tin, da' unde o fost chip_
Atunci, i-am facut i o legAturd cu julfe si o plecat,
www.digibuc.ro
 Fuon-tx 141

ca trebuia sa fie adoua zi la cazarmie. 0 plecat In

inima noptii. Si ce-mi era scris sa aud! In ajunul
Craciunului imi spun ceilalti din sat dela noi, ca
Vasile e dizirtor. $i-am bocit mamucuta, ca dupa
un mort, ca eu is beteaga, si-s singurd singura
pe lumea asta, si numai pe el II am! Si 1-am cautat,
si am intrebat, si unde n'arn umblat! Numai unul
Dumnezeu stie! Asa Ilmi pierdusern nadejdea. L-am
crezut mort si pace buna! Da', numai uite ca Dum
nezeu mi-l'o intors, s'o indurat de batrânetele mele.
Alaltaseara, tocmai esisdm sa torn apa in treuca
la niste porci, ca am trei porci, sa nu va supärati
domnule colonel, ista, dommile dipitan, am avut
si o vacuta, da' am vândut-o... turnam apa in treuca,
si numai deodata vad ca rasare in poarta un oitu,
strain. Da' cânii nu bateau. Ma dau mai aproape,
si când ii vad fata mi s'o idiet genunchii; si m'am
sprijinit de gard, si atâta am putut sa zic: Valeu!
Ca asa bucurie n'am avut eu in Viata mea. $i vezi
dumneata, si bucuria asta, tot dintr'o scârbä mi-o
venit. Deabia m'atn tarit pana in casa... $i mi o po-
vestit toata noaptea viat'a lui, saracul, petrecuta
printre sträini, cioban la pi, ca trecuse Prutul. Si-o
venit cd-1 lovise dprul de mine, CA re1 o fugit dar Are
inima buna domnule capitan. Tare m'ain bucurat,
ea-s singurä pe lume, si nulmai pe el vezi ca-1 am.
Si dupa multe si knulte, intr'un târziu, I am intre-
bat: Si acolo nu te-au luat la melitie Mai Hiete?"
Ce sä ma ieie, trni-o räspuns, ei au destuld oaste.
1i duce pe flacai peste mall si Wi, sa se batà. Care
www.digibuc.ro
142 EM. GARLEANU

cum se duc, nu se imai intom IS pustii satele!" lacä,

tin minte vorbele iste ca si Wm, le-asi fi auzit in
minuta asta de ceas. $i el sedea, cumi Et colo In
colt pe wt, lângä cuptor, iar eu pe un scäues, a-
proape de dinsul. Cum mi-o spus vorbele iste, am
ramas pe gânduri. Si ce mi-o trecut grin minte, plân-
gând i le-am spus.
Mäi baete, mäi, pe flac.iii ceia ii mAna la
moarte, ca pe vite, si dansii nierg, cA asa-i legea,
cum s'o dus si mosti-täu si nu s'o mai intors cd
am avut un frate in dorobanti, de-o Murit In Ed-
tälie si tu mal baiete nici mäcar cei trei ani nu
vrei sa-i faci. Tu ai fugit printre straini, m'ai la-
sat singura cu grijile si necazurile, si daca erai si
tu orn, azi ai fi dat melitia la spate, si ai fi venit
acasa. Nu mai fugi, dragul mâmei. Haide la ca-
zarmie. Ti-i face pedearasa si anii tai si te-i in-
toarce, ca poate mi-o hingi Duffinezeu zilele, sa te
vad mântuit si pe tine". Când i-am spus eu lucru-
rile istea, cum stetea colo lâng1 cuptor, nmnai o
pus capul In piept si o 'nceptit sa plânga, ca el o
fugit, da' are inimä bunä domnule dpitan. $i a-
seara am pornit si-alm venit. Si acum rog buna-
tatea dumneavoastra pentru dânsul".
Apoi bAtrâna se intoarce cätre biliat, si izbuc-
neste in plâns:
Rdmâi dragul Mamei, rämii, cä decât ai um-
bla printre staini si m'ai läsa de izbeliste si de
râsul oamenilor, Mai bine ti-i face osânclá si anii
täi, si bun ii Durnnezeu, fe-i Intoarce acasà.
www.digibuc.ro
 FUOITUL 143

Baietanul, pune capul in piept si räSnunxic cu

glasul tremurat:
Offine mämucä, oiu rkmâne.
Mai stà o clipà asa tinând capul in jos, apoi se
indreapta, is,i trece dosul mânei peste ochi, si spune,
ofiterului:
Râmân, sa trAiti, rkinkin, cd doar de asta am
trecut inapoi Prutul.

0000

www.digibuc.ro
 INSELAT

Espre'nserat. Cerul acoperit de nouri grosi in-

tunecA si mai fmtult sfârsitul zilei. Un vont pu-
ternic indoaie crengile copacilor. Portita dela gra-
dinA se sbate de parmaclâcul subred, gata sa cada.
Mätusa Catrina isi sterge ochii umflati de plâns,
si se apropie de fereastrd. Priveste, Isi cuprinde
capul in mâini, II clatinä desnädäjdiiitä si vor-
beste singurä:
Vai de mine si de mine! Uncle s'o fi dus, dra-
gul mamei, uncle S'o fi dus!
Isi sterge iar ochii, apoi iese din odaie si des-
chide usa dela salà. Vântul II smulge usa din mânä,
mai sa trânteascä pe bätrâni la pamânt; dar ea
se tupileaza pe lângl pärete, pâtiä la coltul ca-
sei, de unde se uitä spre drum; in lungul lui dea-
bia se zäreste un car cu boi, gräbind spre târg...
Vântul furios se näpusteste suerând re vale, mâ-

www.digibuc.ro
 INSELAT 145

-nand, ca pe o turma de salbatäciuni, ciulinii smulsi

de pe tot lungul sesului; ciulinii se rotesc, se go-
nesc unii pe altii, apoi, IncAlciti, merg sä se prä-
vale In apele tulburi ale Bârladului care îi duce,
gAlgAind, la vale. Nourii se indesesc, se Intind ca
o stresinä deasupra dealului; din când in când, In
zare, fulgerul sclipeste: atunci depärtärile se rurne-
nese, si valea se umple de vuietul groaznic al tu-
netului. Piaturi mari de ploaie Incep sä caclà. Ma-
tusa Catrina priveste toate aceste cu ochii späi-
mântati. Par'cä nu-si poate da seamä de ce se pe-
trece imprejurul ei.
Vasile, argatul, dupa ce hâsue niste paseri spre
cotet, o zäreste si vine spre dânsa:
Infra' conitä In casà, te-ai fäcut una de apa.
Batrâna tresare, se deslipeste din colt si intra
in salä. lnainte de a Inchide usa argatul o mAtIgAie:
0 veni el i stapânul, n'ai grija mac.
In casa batrâna se suie pe pat, si eämâne strânsa
cu coatele pe genunchi. Din când In când vorbeste
singura:
Poate c'o veni, puiul mamei. Trebuie sa vie,
nu se poate". Mai târziu se scoboarä de aprinde
candela. Se duce In cuhne, aduce si asterne pe
masa un servet curat peste care aseazä un tacArn,
pane si o farfurie cu 6 bucatä de pui fript. 5i vor
beste iar:
Trebue sa fie flämând. 5i i 'plouat, vai de ca-
pul hii!...
Isi cuprinde capul in mâni si prinde a se boci:

www.digibuc.ro
146 EM. OARLEANU

Dumnezeule, Dunmezeule, mare si puternic

esti!
Apoi se suie pe pat de-a curmezisul, Ii reazitnA
capul de prichiciul ferestrei, ca de-o perna, si ra4
mane, asa,
Afarä ploaia plescaie neintrerupt in geamuri pica-
turile mari. Cateodata, in rAstimpuri, cand vijelia
par'ca se potoleste putin, bubuie de pe deal, din
vii, pusca vreunui pandar.
Batrfina a adormit...
Dinspre soseaua pietruita deabia strabate, prin
suietul ploaiei, tropotul calului. Un glas rasuna la
poarta; argatul sare o deschide, apoi ia calul
de pe care a sarit stapanul.
Batrana se da jos de pe pat si nu-i vine 'sa-si
creada ochilor, când îi vede baiatul In odaie. Dupa
ce i trece mirarea, par'ca nu 1-ar fi asteptat,
if cuprinde cu amândouà mânele de dupa gat, si-I
Intreaba, si-1 jaleste:
Ud mai esti baiete si flatland; pe unde mi ai
fost? Vai de capul tau bäietul mamei!
Baiatul isi scoate palaria, o arunca intr'un colt,
apoi fArá sa spuie un cuvant se aseazA pe mar
ginea unui scaun.
Pe batrâna nu o rabdil sufletul. Vrea sa afle
mai degrabri ce-a facut dansul de când a pornit in
iorii zilei:
Pe unde ai fost? Ce-ai facut?
Si iar 11 ia de gat si Incepe sa-1 sarute ca pe un.
copil mic.

www.digibuc.ro
 I NtELA T 147

El se scoalä; cuivintele mamei par'cA-i fac rau,

ul chinuese:
Lasä-ma mama, sunt obosit; o sä ma cule
putin.
Dar bâtrâna îsi aminteste ca ploaia 1-a udat si
ca-i nemâncat:
Schimba-te Gheorghita", esti ud pina la piele.
Sa-ti aduc surtucul, schimburi.
Mama, lasa-lma te rog in pace, îi raspunde
el amärât.
Batt-Ana incepe sa plânga sa, se tânguiasca:
i
SchimbA-te Gheorghita, esti ud pAna la piele.
De ce mä °mod cu zile? De ce?
Bdiatului ii vine sa se duca, sa se ascunda un-
deva. Bocetele aceste Ii sdruncina sufletul:
Lasa mama, nu mai plânge, câ m'oiu schimba
Du-te si te odihneste. Ti-oiu spune mane toate.
Batrana se mai linisteste, se apropie cu $fiala
$i-1 intreabd, soptind:
Ai gAsit-o, puiul mamei?
Dânsul tresare $i racneste:
Nu, nu, nu. Du te de te culca; lasa-ma, la-
sati-mA in pace.
Mdtusa Catrina se strecoara, suspinând, pe usa.
Dânsul ramâne in picioare câtva, zäpAcit. Pe uema
isi schimba numai haina si se trânteste pe pat.
...0 durere grozavA cuprinde. S'ar duce iar sa
alerge, cum alergase, intr'un suflet, de dimineatà
pand acuma. In partea ininei parca-l.sfredele$te
ceva, apas6 cu mâna, dar durerea se face din ce in

www.digibuc.ro
14s E14. NRLEANU

ce mai nesuferita. Incepe sa se vaite; ca sa

auda' batrâna isi ingroapa fata in perne, Apoi iz-
bucne$te inteun plâns zguduitor, care clatina patul...
Dela o vreme se Mai linisteste. Picaturile de
ploaie ce bat in geamuri, par'cd-1 sfatuesc priete-
ne$te. Fosnetul salcâmilor scuturati de \rant, par'cA-1
chiarnA la viata altor zile, ticnite, nespus de fericite,
când o astfel de vreme era un prilej sà ramâie cu
dânsa acasa.
Ofindurile i se mai limpezira. Poate judeca: ,A-
dicA prin ce se facuse vinovat; ce i gresise care?
0 iubea ca pe ochii din cap, ii facuse toate gustu-
rile; un cuvânt de supArare nu auzise din gura lui".
Si mintea Ii fugea dela un fapt, la altul: Unde
s'o fi dus? Cu cine?"
Clipele de eri seara, i se strecurau din nou curn
le-ar fi trait iarAsi... lntrase in said $i gAsise pe
maica sa ingrijata, asteptând. Se inserase si Elenuta
tot nu se intorsese Inca dela targ. Intr'un târziu
vizitiul veni cu trAsura goala; Ii spuse ca duduca"
ramasese in târg i cA i-a poruncit sä se intoarca.
Ii dase numai scrisoare. In scrisoare dânsa scria
scurt $i cuprinzdtor: Sa nu te superi, dar iubesc
pe un altul. Putem ramânea prieteni. Elena". DupA
ce a citit-o s'a rAzimat de perete, asta îi aducea
bine aminte, apoi nu Mai §-tie ce s'o fi intâmplat
cu el. In zorii zilei se trezise desbracat, in patul
Cuvintele scrisoarei, par'cA stAteau in litere de
foc dinaintta ochilor. SAri, se imbrAcA, apoi ,IncA-
leca $i pomi in galop spre târg. A intrebat, ta

www.digibuc.ro
 INNELAT 149

cautat, a cercetat precutindeni; nici o urma. Matusa

care o crescuse, si din casa carela o blase, când
auzi vestea incepu a se lovi cu capul de pareti
Dar el n'avea vreme de pierdut sä asculte vaiete.
Alerga pana 'n seara, când pe ploaia ceia, istovit,
se into:sese acasa...
Apoi ii munci mintea amimirea zilelor de dupit
logodna; apoi cununia, fericirea celor dintai sap-
tamâni de casnicie, si linistea multurnitoare de pe
urma...
Cumparase peiicul acesta de pamant, zidise ca
suta aceasta, tot dupa dorin a ei, ca sä faca pluga
rie, sa stranga ceva parale. Niciodati nu se 'nJoise
de credinta, de iubirea e;. Nici o clipa n'ar fi 'cre
zut ca dansa ar putea nutri in inima o iubire
straina... Si, cine ar putea fi acela? La tirrg se du-
cea rar, si atunci la matusa ei, care era o leateie
cinstita, si unde nu intâlnea pe nirneni. In casa
nu-i calca decât vreo doi proprietarasi, ca si dânsul
de prin prejur, batrâni si linistiti... Cine sä fie a
cela?... Oricine ar fi fost, ar ierta-o, ar inchide du-
rerea in sufletul lui. N'ar spune un cuvânt, nurnai
s'o gäseasca, sä se inioardr!...
Privirile i se pironira de paretele din fata. In
lumina candelei, portretul nevestei lui se deslusia
usor: obrazul alb, ochii zâmbitori, pareau acoperiti
ca de-un val sträveziu; parul Ii incunjura capul ca
o cununii.
Un suspin adânc i se rupse din piept. Langa
cine putea fi acurna, langä cine?" Surasul linistit

www.digibuc.ro
 EM. kRLEANU

din portret il ardea. Pe paretele in spre care se

intoarse, ca sa nu mai sufere atAta, ochii intAl-
nira fotografia vârului sau... Si pe dânsul Il cau
tase sa-i spuie nefericirea ce-1 lovise, dar nu-I ga-
sise acasa.
Fara sa si deie searna., g-Andul i se opri asupra
lui. Crescusera impreuna. Tinea la baiatul acesta
ca si la un frate. Linistit si cuminte, era o sarbâ-
toare pentru el, si pentru chinsa, când se repezea
din târg pAna la el, la tarâ. Deodata tresari, cu
prins ca de friguri. Si pentru dânsa!" Sufletul i
se strânse la gAndul acesta ca inteun cleste... De
ce gisise in târg? El nu se ducea nicaeri nici-
odata. $i incepu sa-si aminteasca de intâniplari la
cari i se parea ca nici nu privise atunci. Soaptele,
zâmbetele, plimbarile lor, toate luau acum un in-
teles. Cum de nu Se gAndise Inca!
Se Intl iarasi la chipul ei, apoi la cel al varului
sau; privirile cele linjtite, ademenitoare Il intepara
ca douâ ace. Sari de pe pat, isi lua pâlaria si se
repezi pe usa.
Matusa Catrina auzise vuiet, se scula si se duse
In odaia baiatului; acolo gàsi intuneric, vântul facut
de usa stinsese candela. BAjbAi pAna lânga pat:
patul gol. Un tremur de groaza o cuprinse, pasi
inapoi, se impiedicA i cazu jos; apoi se sculA cum
putu, esi in sala si deschise usa. Pe poarta trecea
in fuga mare calul.
Gheorghita, Ghe,orghita!" Dar glasui se
pierdu in suetul ploaiei, iar batrâna cAzu pe prag
stuulgAndu si para.
www.digibuc.ro
 PUISORII

Supt lumina trandafirie a unui bland aptis de

soare, pämântul pare adancit inteo odihna ne-
clintità: frunzele afipesc, pregatindu-se pentru tih-
nitul somn al noptii; in departiiri, miristele scan-
teiaza singuratice, ca niste tesäturi de fir; iazul isi
asterne fata urnedä, sorbind, pana in adânc, din
lumina asfintitului. Din jos, din väi, räsunà talanca;
iar pe deal, in vii, doineste fluerul.
In aer un popor intreg de randunele se prega
teste de plecare; s'au adunat rand pe rând de prin
pArtile acestea, si de bucurie, in zbor nebun, strä-
bat vAzduhul ca niste sageti. Atrase de intinsui
sclipitor al iazului ele se lasa deasupra lui, ca o
perdea, apoi rázletindu-se in ciripiri ascutite, se a-,
vântä cu toatele inspre paduricea de salcii; astun-
zandu-se räticesc prin frunzisul racoros, apoi o iati
dealungul miristilor si iar se intorc in bataia linä a.
aripelor.

www.digibuc.ro
152 E Vt. GARLEANU

De dupa deal vine in zbor rotat un uliu. Pasärea

de pradd pare cä nu ia in seama multimea pASA-
relelor cälätoare. Ele il zäresc; un strigät de im-
bärbätare si stolul intreg näväleste la luptä. Uliul
000leste iscusit prin aer si piece cu repeziciunea
fulgerului dincolo de deal. A scäpat! Rândunelele,
vesele de aceastä fugd, plutesc sus, crezând cal l-or
mai vedea; zarea raniiine insä limpede, i dânsele
se intorc obdsite de se insirä pe vârful surelor de
paie...

Pt_ prispa casei, copilasul, numai in camasuta,

cu capul gol, urindreste de Mult jocul stolului de
paseri, printre care se aflä si cei trei pui ai lui, {din
cuibul de humä de supt stresinii. li capätase doar
dela monucd lui.
De câte ori era neastâmparat, mamuca Ii zicea:
Fii cuminte dacä vrei sá-ti dau puii, când or
creste mari!"
$i el a fost cuminte, puii au crescut mari, dar
In urrnä au zburat! El II väzuse cum au esit zilele
trecute de s'au jucat prin aer, dar par'ca niciodata
nu zburaserä mai mult ca astäzi.
Si isi cunoaste el destul de bine puii: sunt cei
dela mijlocul surei din dreapta, trei unul lângâ
altul, sau cei de laugh acestia, dac4 n'or fi chiar
cei dela capat. Toti par'cä seamänä. unii cu
's asa de sus, asa de sits!...
Päsärelele s'au odihnit putin, apoi si-au soptit

www.digibuc.ro
 PuISORII 135

nu stiu ce, au scos un strigat vesel, si s'au ridicat

deodata cu toatele. Câteva din ele s'au despärtit
pentru o clipa din stol, au atins usor stresina casei,
apoi s'au pierdut iardsi In multimea celorlalte. Pui
sorii copilasului isi luau ramas bun dela el si dela
cuibul lor de humA.
Stolul mai ocoli de vre o doua ori iazul, apoi se
inaltà, si porni incet sa lunece spre asfintit
Copilasul privi lung stolul care se pierdea, ca
fluturare, in adânc, apoi duse minusitele la ochi
si incepu sâ
Maica sa aruncd furca i veni in fugä de-1
In brate: In cuvinte dezmierdatoare Il intrebd ce are
Copilul nici nu poate vorbi de atata nAvalä
lacrimi. Intinde mina spre cer, Ii aratd stolul care
luneca in zbor necurmat, si de abia Ii poate sopti:
Puisorii!"
Mama II strAnge la siln, si-I saruta cu drag:
Nu pliinge puiul manrei, au sa se 'ntoarca Ina
poi... la Primdvara".
Copilasul se linisteste; punând Minusita 6.:asu-
pra ochilor, ca mamudi sa, privese impreunit stolul
pe zarea depgrtata a cteralui. i lumina slabil a
duiosului asfintit de toamna le inneacà ochii In
rourati acurn la amfindoi.

0000

www.digibuc.ro
©606900990669
See99069960666
Seee©©©966666

ODATA!

e trumoase erau zilele de Craciun odata! Cum

asteptam, Doaimne, sà cadA cele de pe urniä
frunie din gradina lui Vodà Sturza, sa conteneasca
picaturile reci de ploaie, i sà se acopere cerul cu
norii cenusii, buclati ca lâna, din care aveau sa se
coboare, linititi, fulgii infoiati de ninsoare! In ziva
când iarna pornia sa' cearnA, puzderie, de sus, stiam
ca c scutura floarea albà a unei primaveri ceresti:
Unde-or fi oopacii ceia, mama'?
Departe, drdguta% tocmai dupN. nori!

Cat ai clipi din ochi, sesul Copoului se mvalia

in 1.)inza alb4 de sarbátoare. Toti erau bucurosi;
numai gradina lui Voda, din fata casei noastre,
Isi tremura ramurile ca de frig, mi se parea ca-i
tare manita.
Cum Nenise omatul, cât n'ai gândi venia si Cra
ciunul.

www.digibuc.ro
 013kTh

tu cc e maini?" ma intreha mania.

Cum sa nu fi stiut, dar tAceam, caci imi naspun
dea atat de dulce glasul scurnp, ce par'ca mi abu-
rea fata:
E ajunul Craciunului, puiule". Si ma sanuta.
In seara aceia ma culcam de vrerne. Inchideam
ochii stransi strânsi, doar voiu adormi; dar ei Ise
deschideau cu incetul, se faceau mari, si privirea
intâlnia luminita de aur a candelii, din fata pat-
sorului. Mare ciuda aveam pe can'cfeld in noaptea
aceea! La urma urrnei mä hotaram sa stall treaz.
Atunci, de dupa imbracainintea de argint a &fan
tului Neculai, mi se de§lusia chipul senin al batri-
nului: lini suradea, iar cele trei degete impreunate
ma binecuvantau...
Adormiam tarziu

In ajun portile erau lasate deschise in larg; um-

blau colindatorii. Mult mi-au mAngaiat copilaria gla-
surile usoare, subtiri ca clinchetul unor clopotei de
argint, ale copilasiloi colind dalbe!"
La fi care Mud ma d Icearn la fereastra, ma li-
piam de in-u ri care inn punea maim pe cap, cu
degetele pe fruhte; asa ascultam mehdia duioasa
ce po\ estia nasterea Mantuitorului.
Pe colindatori Ii platiain eu; le dadeam gologani
noui, stralucitori ca jaratecul.
In fundul oçiaii noastre, intr'o cdsuta stateau:
matusa Sm an la sliiç t hatrana, credincioasa,
barbatul ei mos Toader, un copilas

www.digibuc.ro
156 M. GARLEANU

mai de-o varstä cu mine Petrache, Il cresteau

de suflet. Cu Petrache rascoliam toatá gradina, ri-
dicam omätul cu picioarele de par'cii. viscolia.
Asa ingrijia i väruia, mätusa Smaranda, casuta
ceea, ca iarna nici nu o deosebiai de ngmetii ce
se grAmadiau intr'acolo. Numai pe hogeag flutura
usor, caerul albästruiu de fum...
1mi amintesc: era intr'un Ajun; privind fumul cum
izvora deasupra acoperämäntului cäsutei, mi se facu
dor de Petrache: Ce-o fi fäciind oare?"
Mamd, hai la mätusa Smaranda.
Haidem.
Si-a pus mama un sal in spate, a umplut un sa-
cultet cu smochine, stafide, migdale, cu de toate,
si am pornit. Par'cd-i väd. Mâncau. Din Miliocul
mäsutei joase, se imprästia mirodenia cimbrului pre-
särat de friptura. A/Musa Smaranda s'a sculat re-
pede; mos Toader, rnaì stängaciu, a rasturnat Scat
nasul când s'a ridicat; Petrache alergä lângä mine.
Nu stiu cum, dar si mama era stirigherita; se in-
rosise si nu izbutia sä verse pe mash' bunätatile din
skultet.
MA' iertati... Mdtusä Smarandà... uite am ve-
nit sä vä uräm i noi särbätori fericite". Si glasul
mamei tremura asa cum de multe ori 1-am auzit
pe urmä. 13Atrânii, fär sä poatä scoate o vorbI, Ii
särutarä mânile. Pe Petrache 1-am särutat eu.
Era atâta seninätate in odäita ceea!

S'a ruinat casa in care am ascultat cele dintâi

www.digibuc.ro
 ODATA 157

colinzi, si totusi o vad Inca; s'a darâmat clsuta

alba; au murit si batrânii, si Petrache, i parcä tot
ii raresc la masuta lor, deasupra cäreia flutura mi-
rodenia de cimbru; s'a stins de mult surâsul
fermecator al Mamei, si totusi el e raza ce se stre
coarä pâtià la mine, de'si topeste strdlucirea in la
crima ce kni a c'67ut din ochi. Doar fulgii se cern
aevea, linitití, ca i atunci... Nu se aud la fereastra
,,Florile dalbe?".

www.digibuc.ro
 PE-ATUNCH
(SCRISOARE)
Lui D. Nanu

Imi spui, draga prietene, sa astern cat mai multe

din acele colturi sufletesti", cari dau fiinta" a-
U.-tor amintiri ale copildriei mele. MA prind usor
sa ti trimit câteva crâMpeie pe cari le-am scris, nu
de mult, intr'una din acele clipe de liniste, cari, in
viata noastra sbuciumatd, despart totdeauna doua
dureri.

In dosul casei noastre se intindea gradina, mare,

plind de pomi. Te-ai scaldat vre-odatà in mireazma
a douaieci de visini infloriti, câti aveam noi? $i as-
täzi uneori, când má gândesc la locul acela, par'ca-inti
strättate pAna" in suflet mirosul dulce-amar al florilor
albe ca omdtul.
....Sunt lânga rnsatusa Smaranda; o rog sa-mi deie
o creangl. Batrâna rupe o crengutd, teu o iau din
mâna ei, sh" miros floarea, si deodati o arunc ti-

www.digibuc.ro
 PE-ATIJNCI Is

pând. 0 albina ma lmpuosese la deget. Cite alin-

tari, cite cuvinte blânde, pima sa-mi treac:i!
Pe deget nu mi-a rámaslirma acului albinei...
Pe inimi atâtea urine nu vor sä se stearga!
Când se indulceau visinile, imi placea sa le a-
dun eu singur. MAtusa Smaranaa pleca in jos
creanga, i eu le culegeam una cite una. Când ve-
deam stolurile de vrAbii, ca-imi luau inainte $i ciu-
peau viinile tocmai din yid, uncle erau nii rosii,
imi era grozav de ciuda. Nufmai pe stiglefi ii pri-
veam bucuros, cum se präpAdeau in frunzisul stro-
pit de fructul copt, ca de niste picituri de 8ânge.
Odati un stiglet se asezase pe o creanga, aproape
de pamânt. M'am apropiat incet, incet, am intins
mina, dar pasarea a zburat din preajma mea. Am
inceput sa plâng. Matusa Smaranda m'a dojenit:
Nu mai plânge! Ei, cite o sà sboare din fata ta,
copile!"
Asa a fost? Tu, suflete, trebue sa stii mai bine!
Oda-Ca m'aM dus in gradina cu mosul meu. Era
intr'o spre seara. Mosul loase cu dânsul si pusca.
Un stol de yeah ficea un zarvat neintrerupt in
citina din fund. Nici n'am luat seama când mosul
a pus pusca la ochi, si-a tras. Pe vrilbii par'ei le-ar
fi suflat odata vântul, asa s'au impra$tiat toate,
in toate partile. Am alergat inteacolo, Citeva cí
zuserà jos, moarte. Una se sba-tea mca. Am luat-a
In mini. Pe piept, in dreptul gu$ei, rasarise o bo
bita de singe. Pas5rica tinea ochii deschisi, marl,

www.digibuc.ro
160 EM. GARLEANI)

In ei par'ca se tulburase ceva. A murit in mAna

mea.

De-abanci le-am indragit i pe bletele

Când ploua, nu-mi vedeam grAdina. Nu mä lasa
sa ies din odaie. MA uitam de dupA fereasfr A. tSi
picAturile de ploaie se loveau de geamuri, apoi se
strangezu in boabe si lunecau in jos, ca niste la
crimi. Urâte Imi erau ploile! Si de ce ploua atAt de
des? Oda-CA, pe o burA de primävarä, m'arn stre
curat printre toti al casei am luat dinteun colt cor
telul mamei, i m'am furisat In grAdinA. Supt ca
derea CleasA a ploaiei, frunzele tresAreau usor; prin
tufele de pomusoarà cântau pitigoii; earba era atât
de verde! Am luat o peatrA, arri dus-o supt un nue
bAtriin, si, cu cortelul deschis, m'am) asezat sA pri-
vesc. M'au cAutat prin toatA casa. Când, in sfArsit,
biata. Mama' ja dat peste mine, s'a oprit loaului de
m'a -privd indelung. Sint si 'acuma sdrutArile fier
binti pe obrazul meu timed, atunci de ploaie,...
astAzi de ce?

Sunt foarte multi ani de când plecat de a

casA. Am umblat prin multe locuri; am vAzut multe
dar nici una ca aceea a copilAriei mele.
be ce oare nu xnai Imiroase.visinii ,ap de frurnos?
Acuff' vre-o doi ani kuprejurärile m'au dus
Iasi. Seara m'am indreptat, singur, spre dealul Co-
poului. Am suit domol ulita tAcutA, mArginitA tie
aceiasi tei batrâni. Când m'am apropiat d casa

www.digibuc.ro
 PE-ATUNCI 161

noasträ, m'alra oprit sä privesc. Grädinuta din fatä,

au, buruienile Icrescute in Voie, isi ascunsese cá-
rärile, casa pärea pustie. Numai In dosul unei fe-
restre ardea o lumânare. Cine sta oare in odaia
mamei ?...
drept in fata ferestrei, era patul Ma-
....Acolo,
mei; aläturi o mäsutä; de-asupra, portretul tatei;
dincoace, o Canapea si scaune; scaunasul meu lângäl
sobA; de bagdadie atârna o lampä mare, supt
ea mä uitati seara In cärtile cu chipuri. Ce copilas
va mai fi ascultat povesti, intre cei patru pereti,
luminati acuma de slaba flacärä a lumânärii?...
M'am dus pe lângá gard spre grädina mare, din
dosul casei. Nu mai cunosteain locul; nu mai era
nici un copac. li täiase pe toti! Numai nuCul bä-
trân, de supt frunzisul cäruia privisem inteo zi de
ploaie, träia *MCA, garbov, In cottul lui. M'am dus
pänä la el: 10 intindea, ica si atuncea, o ramurä din-
tolo de gard. Am ridicat hi:Ana si am rupt o frunzä.
Am frecat-o intre degete; Miirosul salbatec si amar
mä pätrunse deodatà. Am plecát; In unna mea, oor
pacul rämase singur, In intuneric, cu rairi1ura In-
tinsä, ca un brat, care ar fi voit sä mä opreascI
M'am intors iaräsi In dreptul casei. AM) tdeschis!
incet portita, si m'alm strecurat pânä lângA fereastra
luminatä. Odaia pärea goald. Dar de colo, din cbl-
tul acela pe care-1 väd si acum, mi s'a pärut cA s'a
desfAcut cineva, c51 a venit pânä lângiä fereastra de
al cäreia geam si-a lipit obrazul, sä OA vad:al mai
bine. $i'n ochii ceia mad, negri si adânci, ami curm-
11

www.digibuc.ro
 EM. GARLEANU

scut ochii inalmlei. Era dansa. Am vrut sa fug spre

ea, cu bratele intinse, dar chipu& i s'a sters repede;
geamul ràmase got.
Am plecat. Pe ulita pustie, pasii mei gräbiti smul
geau vuete in5busite, din gangurile caselor, vechi,
lipsite de lumini!

www.digibuc.ro
 0 AMINTIRE

peseori intâlnesti oameni ce-ti pare ca i-ai mai

väzut, ca i-ai mai cunoscut de Inuit, °data!
0 privire, un zâmbet sau un hohot de rils, un cu
vânt, inclinarea capului cuiva, ti s stiute. Te intrebi
unde si când i-ai cunoscut? Dar nu-ti aduci aminte,
pornesti, te iai cu altele, si deadata, de par'ca sa-1 ai
dinaintea ochilor, iti rasare in minte chipul cutaruia
care te a tinut de atâtea ori in brate, când erai mic.
Câta asemänare cu cel al omului de astäzi! Tot asa
se uita si dânsul, par'd" tat asa cálca de incet, ca
si cum s'ar fi ferit de ceva. Ce departe in urMa la
rämas unul, ce viatä a dus acela, si cum o fi träind
necunoscutul de care ti-ai atins astäzi mâneca hai-
nei? Cine ti-ar putea spune dacd privirea aceea de
orn ce $i-a $ters chiar atunci lacrimile, dacsá mersul
acela trägänat nu le-au schimbat, de cum erau, ace-
leasi imprejuräri ale vietei; dacá si pentru acesta

www.digibuc.ro
164 EM. OARLEANLY

n'ar fi trebuit sä scape din pieptul tdu un suspin!

Asa, cAnd am väzut astäzi, trecând pe stradA, fe-
meea Inaltä, cu ochii sticlosi ca douä otele, cu
pärul negru, cu obrazul supt i buzele suptiri, ce
pAreau intinse Intr'un zâmbet care rar trebuie sà
fi fluturat pe ele, am rAlmas locului de m'am uitat
ca dupd cineva cunoscut, ca dupä cineva itibit. Din
intunericul amintirii InsA nitnic nu strAfulgera. Deo-
datä, spre searä, Inteo sclipire repede, ca de chibrit,
rni s'a ivit chipul ImlAtusei Maria. Ce asemAnare de
sA te cutremuri! Cäci de unele intlinpläri ale copi-
líriei 'nfiori knult tmai târziu, când amintirea celor
ce ai yäzut si s!a spus despre cineva, cu jude-
cata de acuma, îi dau adevärata InfAtisare a celor
ce s'au petrecut.
Nici odatA nu mä gândisem la moartea mätusei
Maria; poate nici nu m'asi fi gândit vre-odatà dacA
nu intâlneam pe acea care II semAna mai bine ca
o
SA fi avut vre-o sapte ani câncl am vAzut-o dân-
du-si sufletul, si vre-o cincisprezece, când, ce nu
Intelesesem atunci, kni le-a povestit, cu Ufl glas ca
de rugAciune, mama.
MAtusa Maria se imbolnAvise; dânsa care nu stia
ce:i guturaiul! A luptat, nu s'a pus In pat, cutreera
ca si mai 'nainte ograda, grAdina, casa, prin cele
ppt 01.1i ale ei. Se imbolnävise Infect joi, Duminica
s'a dus, ca de obiceiu, la vie, mânând singurA caii,
intors pe o ploaie grozavA si, a doua zi, nu s'a
mai putut scula din pat. Un junghiu ascutit Ii tiia

www.digibuc.ro
 0 AMINTIRE 165

alsuflarea; când m'arn dus sA-i särut mâna, lcum

fAceam in fie ce dilmineatà, era aprinsä la fatd
niâna ei mi-a fript buzele. M'a alintat pe cap, apoi.
a strigat pe mama, $i s'a ridicat Intre perne. Ca
altA data', a tras saltarul, a scos o parà zaharistiá
tinând-o de coditä, mi-a dat sà muse dinteinsa pâriA!
am mâncat-o. 0 tuse seacà o innecä, îì duse mâna
la piept, $i, dupà ce se liriiti, spuse mamei, cu
glasul ascutit:
Telegrafiazä bArbatului täu, cäci mi-e
A doua zi veni tata care era dus de acasA, dupà
niste afaceri. Veni $i doctorul; si am intèles ea'
mättisei îi era rAu de tot. In iziva aceea n'atri vAzut-o.
Tocmai a treia zi, seara târziu, am' zärit pe preotul
Agapie Ca. vine, CA apoi se duc toti in odaia Wcitusei.
Nimeni nu Se Mai gândea la mine, Warn sire-
curat $i eu de-am rämas mai IângA sobä, dupd un
Eram cu totii, $i Warn mirat când am väzut
pe rnowl Gheorghe,rfratele ImAtusei. De multä Ivreme
nu mai cälcase pragul nostru.
Malusa Maria stätea ridicatà intre perne, cu ochii
Tata s'a apropiat de dânsa, s'a a$ezat pe
marginea patului $i i-a vorbit ceva, incet. Mátusa
a tresärit, a dat cu mâna in er $i-a räspuns gâ-
Mind:
Nu; nici odatd!
Daca tii la noi!
Voi $titi cà vA iubesc, dar nu pot.., nu pot nici
chiar acum... duc...
Apoi se plecä putin $i addogA tare:

www.digibuc.ro
166 EM. OARLEANU

Sà nu-1 lad In ochi.

Un scancet incet, ca de copil, hni intoarse capul
mosul plângea.
Atunci se apropie pdrintele Agapie, Ii vorbi
dânsul Incet, iar maim se pleca sarutâ mâna
mätusa tacea. Pe 11/1Ill d, am auzit glasul mamei:
Daca tii La VasilicA!
La mine!
Matttsa tresäri, deschise ochii mari-mari, ca
cum m'ar fi cAutat, se lupti putin, cu un gând ce
o muncea, apoi spuse:
Bine... unde-i?
Tata luä pe mosul de Inland, duse lánga pat
Mosul se pleca, dar mdtusa Maria ti strigä tare:
Nu asa; In genunchi!
Plângând, In hohote, mosul ingenunchia; bolnava
Ii intinse mâna. Plângeau cu totii. Matusa a spits
câteva cuvinte pe cari nu le-am auzit.
Mama ini-a povestit mai târziu cá fratele, intr'o
chi-A de furie, ridicase mâna asupra surorei sale.
Apoi preotul a Inceput sä citeascä si toatä vremea
toti au stat In geminchi; mosul Cu fruntea rezematä
de marginea patului.
Dupd acea matusa s'a hnpartasit i ceilalti s'au
asezat jos, täcuti.
Tata se ridicg Intr'un rand; Indrepta mucul la can
delà, calci bolnava nu suferea lampa, apoi se duse
lângA pat:
Vrei sd-ti ajut sä te culci? o Intreba.
Incä nu, räspunse dânsa.

www.digibuc.ro
 0 AMINTIRE 167

Si intr'un tärziu, glasul ei rAsuna:

Ce mai faci, pärinte?
Preotul se inältA in scaun, si, neasteptându-se,
stiu ce sA räspundä, ingdimä:
MA ingreuiez pe fiecare zi, coana Marie!
Mätusa Ii räspunse, ca si cum 1-ar fi dojenit:
Prea mAnânci mult, sfintia ta.
Apoi tAcurA.
Dupd vreo cAteva clipe mdtusa spuse din nou:
Ajutati-mA sA tniä culc.
Mama si cu tata îi asezarA pernele supt cap; si
clipa aceasta o tin minte ca si cum vAd IncA ce
s'a petrecut in ea: preotul dormita, tata ramAsese
In picioare, längA fereasträ, mosul inteun jâ1 b
picioarele patului i mama pe pat, IângA mätusa,
pe care nu o zäream.
AfarA incepuse sà ploaie, cu rApAeli in geamuri.
Din când in cAnd fulgera, stergand lumina ro-
siaticd a candelei $i scAldând ca inteo apA limpede
odaia. Eu, vAzänd cA nimeni nu-Mi zice nimic, m'am
dus pe-o canapea.
Deodata mätusa tusi, cu'n horcdit, apoi i-am auzit
bine glasul spunAnd tatei:
Intoarce ceasornicul... c'a stat.
Tata se deslipi +de lAngi fereastrA si intoarse cea-
sul, care tArâi, o clipA, ca un greer.
Apoi, cât o fi trecut nu stiu, ceasornicul
din päretele odAei de atAturi, incepu sA batä rar.
In clipa asta mAtusa a vrut sA se scoale, toti au
alergat; am vAzut un zbuciuM, o svArcolire $i un
suspin lung imi lovi auzul. Preotul se 8Cifiä $i el,
www.digibuc.ro
168 EM. OARLEANU

apoi tata luä pe malt* si o iaduse binisor pe ca-

napea. Mama fmCd v.izu, si, fled sa-si idea seama,
pe semne, se plecA peste fata itnlea si o.lacrimâ Imi
itropi obrazul.
Dar tata m'a ridicat repede; nt'au pus In pat si
iarAsi s'a flcut Iiniste. Intr'un târziu am auzit u-
ruitul unei trdsuri, apoi glasuri pe salà si un tipef.
Sosise klela tail sora mAtusei. In urrnig, pânà la
patul meu nu Im hi stràbAtu decât bubuitul inäbiusit
al tunetului.

0000

www.digibuc.ro
 LOCUL TAINIC

Lai I. Dragoslav.

Nici nu mä scoboriseim, bine din docar, si slujnica

imi intinse scrisoarea ta. Alm citTho indatä,
dorindl sa stiu unde esti. Mi-am deshämat tcalul,
6biceiul meu, si iata-kna's lângI mash', la lumina
lämpii, sä-li räspund. MA intrebi ctrm imi tree vre-
mea? Urâtul fmä goneste dintr'un lOc intealtul. .5i
in fiecare searA când rnd 'ntorc, iml trezesc mai sin-
gur, mai de prisos in casa aceasta, in care, lucru
ciudat, s'ar pärea cä sufletul sunt eu. Viata mea
e aceiasi. Lucruri insemnate nu incap in ea. Vesnic
l'ndoeli si päreri de rAu. Ce SA-ti scriu? SäAi poi-
vestesc doar preumblarea imea de astAzi.

Esisem din sat FlcuseM câteva ceasuri inteuna,

WA sä odihnest de fel calul. Spare le apunea. MA
hotArli sA Ind iopresc putin, supt timbra argä a
celor doi stejari de pe malul râului ce curgea in

www.digibuc.ro
170 EM. GARLEANU

stânga mea. Am lasat drumul si am luat-o dea-

dreptul pAnd acblo. Am de.shämat calul, I am pri-
ponit sä pascä, apoi m'alm intins pe invälisul moale
al pAmântului, ca pe o saltea de puf. Nici nu ma
asezai bine, clad auzii un fosnet in iarba. M'am ri-
dicat. Deabia acum bAgam de seama ca, mai incolo,
sta jos, cu spatele la mine, o fetiscana. Paica un
ied ce smulgea din iarba frageda. Fata parea ca nu
ma simtise. Am cdutat sA intru in vorba:
FatA häi, nu mi-oiu g,,si beleaua cu cineva
c'am dat calul in earbä?
Imi rAspunse fArA sä se intoarca:
De ce n'ai Intrebat mai inainte de a 1 des-
hama?
Pe semne n'avea gust de vorba. Eu nu ma ta-
saiu :
Cum se cheamä satul ista, fetico?
DupA câteva clipe fata rAspunse pe dupa umar:
Da 'mneata umbli in bobote? Ne5tiuriP , ii
zke.
Iti bati joc de oameni", raspunsei suparat.
Si am addogat incet, pentru mine: A dracului
fata!"
Ea intoarse capul, ma privi, apoi incepu sa rada.
Avea pärul bAlaiu, ochii mari albastri, gura mica,
dintii albi strAlucitori, strânsi unii lânga altii. DupA
ce mA läsA putin sd o privesc, 1mi intoarse iarasi
spatele si-mi vorbi:
Numai vântul isi bate joc de oameni, domni-
sorule!

www.digibuc.ro
 LOCUL T kINIC 171

Vântul, de ce?
Pentru ca fura vorbele de pe buzele unia si
le duce la urechea celuilalt.
Ma auzise hotoaica.
Tacuram arnândoi. Cazui pe gânduri.
Fata asta Imi reamintea toata copiläria mea.
sul, vorbele ei, le cunosteam. Le auzisem la fetele
din satul nostru, când intârziam si eu In luncile
de pe malul Dâmbovitei.
Cum ma gândeam astfel, auzii niste pasi. M'am
intors; pe lânga mal, trecea sprintena o fatä. Nu
mult in urma, trecu i un fläCäu zdravan, cu o greblä
pe umar. Elletanul parea ca se gräbeste.
Aceea-i fata notarului dela noi din sat, Imi
spuse, fdrA sä intreb, fetiscana cu iedul.
$i urmä sA-mi destäinue:
El ii bädita Vasile. Se duce dupa lelita Ca-
trina.
Apoi intinse mâna, prinse iedul, II trase si-1 luä
de dupa gât, pleca pe umAr capul, si acläogA cu
glas usor:
Satul zice ca s'au dat amândoi in dragoste.
Pe urma, imi aratä:
Se intâlnesc acolo, in pädurice.
M'am uitat. Nu departe, la o cotitura a rAului,
se inälta deodata, un amestec sälbatec de ierburi,
tufani i copaci. Pe adâncul rumen al cerului, de-
siul se deslusea cu o frumusete rarA.-
Privind inteacolo imi adusei aminte cä la ca-
patul satului meu, langa un cot al Dâmbovitei, era

www.digibuc.ro
172 EM. OARLEANU

o pAdurice ca aceasta. Pe margini, erburile cre5teau

înalte, dese ca peria; topAcei incdrcati de porumbrele,
o Inconjurau ca un gard. MesteacAnii 15i aveau dea-
supra rarnurile Incle5tate, ca 5i cum s'ar fi 1mbrA-
ti5at. lar vântul ducea pânä departe, dela dânsa,
miros de burueni sAlbatice.
Si deabia acum imi dau searna cA In pAduricea
aceea nu cAlcasem niciodatd. Nu cred sA fi rAmas{-
pArticied dimprejurul satului meu, pe care sA nu
fi rätAcit. $i acolo n'am alcat!
MA oprea frica de clocotul mai puternic al apei,
la cot? MA inspAimânta desimea aproape de ne-
pAtruns? Ce s'o fi petrecut acolo, Intre mAnunchiu1
de copaci? Desi5u1 acela a rAmas pentru mine urn
loc tainic.
Feti5cana se ridicA deoditA, alergä Fingd mine,
se puse In genunchi 5i-mi arAtä repede:
Vezi-i? Au intrat amândbi In luned.
Apoi vroi sA piece. Atunci, fArd voia mea, am
întins bratul, am cuprins-o de dupä gât 5i am sA,.
rutat-o. Dânsa nu s'a împotrivit, dar, In clipa a-i
ceea de 1mbinare a buzelor, mi s'a pArut cA md zA-
resc In ochii ei. $i mi s'a pdrut cd-s
trânit, schimbat. Mi-am deslipit gura de buzele ti-i
nere; iar fata a fugit iute la llocul ei.
Departe, cei doi IndrAgostiti se perdeau 1ntre co-
paci.
Am mai stat putin, tulburat, 5i-am plecat...
Ei! am iubit 5i eu cândva o fatA d1n satul nostru_
Si nu i-am spuso. niciodatA; 5tiam cA-5i dlase inima

www.digibuc.ro
 LOCUE TAINIC 173

altuia. Cu toate aceste fata aceea a fost singura §i

marea mea dragoste.

Sfaresc puindu-ti intrebarea care In clipa aceasta

imi räscole§te su-fletul:
'Clare nu s'or fi intâlnit §i ei, tocmai acolo,
acolo In locul tainic, unde n'am cälcat inicodafg
in viata mea? Dar tu o s`a-mi poti räspunde ea sä,--mi
impaci sufletul?

0000

www.digibuc.ro
 PE MALUL SIRETULUI
(INSEMNARI)

Soarele, ro$ ca jaratecul, luneca incet pe adâncul

zarii. Un vânt caldicel miscd plopii, impreu-
nându-le $oaptele inteun murmur tainic.
Siretul curge domol, cotinduli apele cand intr'o
parte când intealta, cautand par'cä sä gaseascä mai
repede racoarea luncei din Mircesti. In fatà malul
e Malt $i mâncat de $uvoaie; iar din pätnantul lui
cleios, vârstat de dungi galbene si negre, radacinele
sälciilor se scoboara despletite in jos spre apki. Va-
lurile tulburi vin rostogolindu-se, alungând la vale
niste manunchiuri de lozii, svarlite de câtiva flacAi,
mai in susul apei, ca sa faca in ciuda la vreo trei
fete. Fete le strigA la morar, cat le ia gura, sä prinda
manunchiurile de pe apä,)ar flAcaii rid 1Si-i fac pemne
cu palariile, sä-si caute de treabd. Morarul insd, un
mosneag glumet, vrea sa impace pe toti; trece grä-

www.digibuc.ro
 PE MALUL SIRETULUI 175

bit puntea ingusta, suie in moat* si sa:re de cealaltà

parte in luntre. Sprijini vânjos lopata in jgheab, si,
când isi face \lint trece ca o sâgeata de-a curmezi,
sul, mai in cellalt mal, iar loziile isi vad de drum
inainte. Morarul, siret, vasleste in dreapta, intoarce
luntrea, si o priponeste cu lopata afundata in mal.
Apoi isi dA cäciula pe ceafI, si se face ea' fluera a
pagubA.
Fete le inteleg si uncle nu prinde sa rasune lunca
Scheii de ocArile tor! Mai la urrna isi aduc, se vede,
aminte de casA, si-o iau prin pädurice.
FlacAii le chiuie cat le chiuie, apoi se desbrack
$i trec raul dincoace, cu straiele in mâni, deasupra
capului.

Lumina se stinge cu incetul. Lunca par'cA vrea

sa doarmA. Moara tresalt1 la fiecare val; par'cA
rasuflâ. Roata i se invârteste mereu, ridicand', cu
fiecare cupa, o ploaie de picAturi ce cad apoi ca
o perdea strAvezie.
MA duc mai in susul malului. Soarele s'a ascun$
pe jumAtate. In fata lui o patd neagrA, nemiscatA.
Un nor? Pun maim deasupra ochilor si privesc in-
delung.
Acela-i CeahlAul!" imi striga' morarul ce-mi
urmärise miscArile. Trebue sA mai fi vAzut el pe
vreunul inselan,du-se.
MA uit mult la pata aceea care, tocmai acum in-
teleg, e mai temeinicA decAt norii trecAtori!

www.digibuc.ro
176 EM. OARLEANU

Siretul curge mai intunecat Un tipet prelung,

ca al unui copil ce plânge, un farfait de aripi, si
o pasäre mare, cu gátul intins a drum, isi ia greoiu
sborul: e un bâtlan. Merge sä 'nopteze in lunca din
Mircesti, printre sälciile careia stau sânguratici, cu
gâtul cufundat In pene, cAtând cu un ochiu spre
cer! Pe trial, morarul si-a aprins focul sd-si facd
mämäligä. Flacärile itncep sä, arunce licäriri slabe
pe päretele de tscânduri al colibei, mutatä tacotlea
sus, acum vre-o zece ani, de suvoaele Siretului;
mosneagul a läsatlo unde o dusese apele:
Dacä o vre Siretu, m'o muta si mai sus; ii
deajuns cA-s lângä dânsul!" imi zice el râzând.
Incep sä sui cdrarea spre sat In deal, $cheia cu
casele boeresti; in mijlocul parcului, cu plopi inalti,
acoperisul se aratä ca un cuib intre ramuri. Un stol
de prigorii se invártesc mereu pe deasupra, ciripind
ascutit
Mai arunc o privire inapoi. Ceahläul tot se mai
zäreste, par'eä se Mal% ca sä cuprindd mai bine,
cu paza lui, somnul Moldovei pe care o vegheazä
de când lumea!

0000

www.digibuc.ro
 LA MOARTE

Cei doi vânätori se intorceau osteniti, cu pälariile

pe ceafä, cu hainele desfäcute la piept; cânii
rämäseserà in urmä, vläguiti, cu limbile scoase, cu
picioarele insingerate de pdiusul miristilor pe in-
tinsul cärora alergaserd o dimineatä intreagä. Vâ-
nätorii mâncaserà in fugä,(pe coltul unui servet, frip-
tura rece si pânea stropità de sângele unei prepe-
lite, si acuma se gândeau la un loc d'e odihnä. In
stânga se intindeau, in bätaia soarelui, miristile strd-
lucitoare ca si cum ar fi fost acoperite cu un colb
de aur; in dreapta, curgea Argesul, pe al cäruia mal
se ridiça 0 pädurice, care cotea odatà cu râul si
se pierdea in departe.
sä mergem acolo, zise unul.
Si o luarà deadreptul, urmati de cânii cari al-
cau ferit, pe spinärisul märunt al câmpului, ea si
cum ar fi mers pe järatec. In marginea päduricei,
12
www.digibuc.ro
178 Em. GARLEANU

chiar pe mal, supt rarnurile dese ale unor mestea-

cani, se deslusi indatA o sandrama de scânduri. Vâ-
nAtorii se apropiarä; un baetas cu pantalonii su-
flecati mai sus de genunchi, cu capul gol, cu mâ
nile la spate, incordat pe picioarele desfAcute, sub-
tiri i pârlite de soare, Ii astepta.
Ce e aici, mAi piciule? intrebA cel mai in
vArsta.
Baetasul clipi din gene, si le arunca o privire
atAt de repede, inat vândtorilor li se pArurA CA din
cei doi ochi sclipitori, zburarä ceva, ca douà gâze,
cAtre dânsii. OdatA cu privirea, dete $i räspunsul:
Zalhanaua.
Zalhanaua? $i cine taie vitele?
BAietasul se clAtina pe picioare si clipi iarasi:
Eu.
Cella lt vânator se mânie:
la ascultä, nu umbla cu minciuni rup
urechile.
BAetasul se incredinta pe seinne oA cel ce se ras-
tise nu glumea. 1De data asta spuse adevarul:
Neica Vasile taie vitele.
Dar unde-i neicd--tAu Vasile?
Piciul ar fi voit sA croiascA iar o minciunA, dar
se vede cA Ii zbArnâiau incA in ureche vorbele de
adinioarea, îi luA de seamA, si dete deslusiri:
PAi, trebuie sä vie si dânsul acuma, cA o sA
taie vitelul cela din owl.
VAnAtorii trecurA pe lângA bäetasul, ce-i masura
din cap pAnA 'n picioare, o luarA pe supt oopaci
www.digibuc.ro
 LA MOARTE 179

$i., când zarira ocolul, se indreptara Intr'acolo. In

mijlocul ingra,diturei, sta, sub dogoreala soarelui
de amiaza, un vitel. Când simti cä cineva il prive
$te, Intoarse Meet capul, cu botul umed, cu cele
doua cornite de-abia rasärite, $i se uita cu ochii
lui mari, blânzi $i limpezi.
privirä putin, apoi se dusera supt
Vanätorii It
un mesteacan mai lânga malul apei, isi scoasera
pu$tile, torbele, patronta$ele, $i se intinsera jos.
Cânii se asezarä si ei alkuri; unul isi puse capul
pe o torba, inchise ochii $i adormi cu botul intre
penele prepelitelor impuscate.
Supt umbra deasa riul curgea intunecat. Ici si
colo, cke un gol din frunzi$ arunca un ochiu de
lumina deasupra apei. Si in amiaza fierbinte, când
nu se aude nici un zbor, nici un ciripit, clipocitul
undelor se d'eslu$ea usor ca un rasuflet.
Vânätorul cel mai in varsta, incepu sä vorbeasca:
Grozavä rnilà imi fac bietele vite care '$i as
teaptä moartea.
Eu cred, raspunse cellalt, ea' ele nu sufar de-
ck In clipa când k vâra cutitul, $i atâta tot.
Te'meli, rAspunse bkrânul, anirnalele au o pre-
simtire puternicä. Lucrul acesta ti-I spun in de-
plinä cunostintä a unor intâmpläri petrecute multa
vreme supt ochii mei.
Bätrânul scoase tabacherea, räsuci o tigara apoi
urmä:
Ma mutasem, or fi câtiva ani, pe o ulita lä-
turalnica a orasului. MA bucurasem de linistea ce mi

www.digibuc.ro
180 EM. OARLEANU

suradea inteun loc departat ca acela, inteo mahala

in care companiile straine nu gasiserä trebuintä sâ
intinda sinele pentru tramvai, iar automobilele n'a-
veau ce cäuta printre casele mici, aseunse de copaci,
prin gropile pline de apa ce rämânea dela o ploaie
la alta. Pentru mine, care mä duc la cafenea din an
in Pasti, care nu prea iubesc nici teatrul, nici ac-
tritele, ulita Vietei", asa se cherna ulita, era insasi
viata. Foarte bine. M'am mutat, si'n cea dintaiu zi,
nici nu mi-am asezat- deat patul, ca sä pot gusta
pe deplin linistea atat de doritä. Care nu-mi fu
mirarea, cand, dnpä câteva ceasuri, zbieretele unei
intregi turme de P i, cu mieii dupa &Lisa, si apoi
ale unei alteia, i Inca' ale uneia, imi spulberä pe
rand nädejdea. Mä intrebam ce o fi cautând atâtea
oi pe acolo? Iar noaptea, intreaga noapte, n'am
putut inchide ochii e tropotul tamaslâcurilor de
vite, de strigatul vacarilor, de loviturile ghioagelor
aruncate cu furie. Se 'ntelege, cum m'am sculat,
am cautat sä intreb, sa, ma deslusesc. Ce-am aflat?
Ulita mea era una dintre acele care ineheia dru-
mul hotärit prin care trebuiau sä treacä, spre zal-
hana, toate vitele de täiat aduse din ceialaltä parte
a târgului. Eram präpädit! Dar platisem chiria .in-
nainte, si daca pentru mine lucrul asta era totul,
pentru altii ar fi fost doar un prilej de ras. A Ire-
bull sa." stau acolo, prietene, sa ma infund in fundul
unei octal laturalnice, ori de câte ori vroiam sä icitesc
ceva; sä tresar In fiecare noapte, de strigAtele sal-
batice ale vacarilor cari par'ca-mi fäceau in ciudä.

www.digibuc.ro
 LA MOARTE si

5i am vdzut, un an intreg, cum se duc là moarte

bietele vite nevinovate. Le priveam aproape zilnic,
cä'ci le ducea $i ziva, cand era nevoie. Imprejutirile
m'au dus $i la zalhana chiar. 5i am bägat de seana
cä toate au presimfirea mortii ce li se pregäteste.
E altd ceva, dragul meu, sä iei pusca la ochi,
tragi un foc, In pasärea care, starnità de cane,
n'are deck vremea sä intindd aripele si sä se
inalfe inteun singur falfait. Vanätorul bun n'are
nimic ce sä-si bänuiascä. El are inäscut simful a-
cela care Indreaptä ochiul si-i trimite privirea pr
datd cu glonful, de loveste färä gres. Deaceia,
niciodatd n'am umblat cu caspaci ce chinuesc pa-
särile, läsindu-le pietidute, zile intregi, prin miristi,
ca sä le mAnance furnicele de vii. Aceia nu se deo-
sebesc de vAcarii rup ghioagele pe spatele bie-
tului bou ce nu vrea sà intre la moarte. Faptul
insusi al morfii nu m'a inspäimantat niciodatá,
nici nu mi-a zdruncinat sufletul; mijloacele prin care
ajungi sä omori, $i vremea care o pui ca
plinesti acest lucru, ifi poate da numai ?cutremurul
sufletesc. La om, frica o poii vedea mai usor: in
schimbarea fefei ce insofeste umilirea ceia a tru-
ptilui, care se zbarceste in tremur, $i care tresaltà
in fipätul ce scapá ascufit din gatul strans de
groazä. La animale, aproape totdeauna, frica o at-
nosti mai intuit din ochi. $i niciodatà ochiul omenesc
pu va putea aräta, cred, atata groaz4 cat va at-
prinde acela al unui animal, care presimte primej-
dia. In ochii ceia mari $i ata de frumosi ai boilor,

www.digibuc.ro
182 EM. CIARLEANU

frica se zareste ea ceva tulbure ce inneaca privirea,

apoi, dupd clipitul genei, Il lasa iaräsi icurat, stic
los, incremenind pleoapele, si iarasi isvoraste din
adânc ceata, si clipitul genei lungi si arcate piere
repede ca si cum ar vrea sa alunge o vedenie, ra
säritä deodatä din pamânt. Atunci boul se ppreste,
iar vacarii lovesc cu ghioagele si el porneste ametit
inainte... Dar niciodatä n'am väzut presimtirea mor
tii, si groaza mai adâned, la un animal, ea in im-
prejurarea urmAtoare. Inteo dimineatä de toamna
porneam la vânätoare. 0 negurä groasä se lasase
umeda, ca o pânza, peste tot. Nu zäream deck la
câtiva pasi inainte; ma, inabuseam, iar picioarele
imi lunecau pe mAzga ulitei. Ma gândeam sä ma
intorc, când pe lânga mine trecu un taran care
ducea de funie un bou; un baetas, copilul tAranutui,
venea mai in urma, asternând la fieeare pas, cu iusca
ce tinea in mAnA, eke o loviturä, pe spatele bOului
ce nu prea vroia sä meargA. Ma uitam dupa ei,
Il duceau sä-1 taie. DeodatA boul se opri. Degeaba
Il lovea bdietasul cu iusca, degeaba trägea taranul
de funie. Boul isi incordase gitul, si cu capul in
piept se pironise locului. M'am apropiat de ei.
Haram naravit", imi spuse täranul.
$i, desradájduit, îi scoase cureaua latA dela brAu,
si cum sunt toti la furie, incepu sA-1 loveascA peste
cap, peste ochi, unde nemerea. Atunci boul Inchise
ochii, se läsA in genunchi, apoi intinse gâtul
scoase un raget adânc, inspäimântkor de dure.os.
Näravul" lui era presimtirea mortii. TAranul Ii

www.digibuc.ro
 LA MOARTE 18)

mai dete câteva picioare, bAiatul gäsi undeva un

par, loviturile curgeau, boul se sculA, si, ametit,
porni inainte. RAmAsesem impietrit, nici mAcar nu
avusesem puterea sA-i oprese ca s14 mai batA. Si
am stat de earn uitat cum se stergeau in ceata
câtesi trei: trupul greoiu si indurerat al boului, ta-
ranul pe care nevoile poate cA-1 manau sA-si vânza
sprijinul, copilul care la fiecare pas asternea rate
o loviturA pe spatele vitei lângA care crescuse, cu
care se jucase, serile, rind se intorceau dela camp".

Vânatorul tacu. Apoi dupA cateva clipe, un glas

puternic se auzi strigand la bAiat:
MA, Nita, ada vitelul.
VanAtorii se sculara, îi petrecurA pe dupa umeri
pustile si torbele, se incinsera cu patrontasele, sue-
rard cânii, si pornira in zalhana. IntrarA InAuntru
si se duserA pe podisca intinsA, cu scandurile rArite,
deasupra apei. 13Aetasul aduse vitelul .de funie. Vi-
telul se opri domol, cu ochii mari, peste care par'ca
se asternuse ceva pe care clipitul pleoapelor vroia
sa-1 steargA.
Casapul se puse drept in fata vitelului,
capul In mâni, ea si cum ar fi vrut sA-1 priveasca
bine, apoi seoase repede junghiul teaca de
lemn re o avea in brat', si, eu sclipire ca de ful-
ger Il lnfipse Intre cornitele de-abia rAsArite.
VânAtorii nu avuseserA vremea sA vadA deck ros-
togolirea moale a vitelului.
Si pe când bAietasul se lAsa pe vrfu1 picioarelor
LI priveascA tintA la tresArirele usoare ale trupului,
dânsii plecarA repede.
www.digibuc.ro
 UN SUFLET

Qheorghe Dancu poate cä n'ar fi cunoscut pici-

odatä pe Toader Bulcus, dacä o intânislare
ce fälcu mare välvä printre studenti, si in tot Bu-
curestiul, nu 1-ar fi indemnat sä-i caute prietenia.
In zíua aceía, o zi räcoroasä din inceputul primá-
verei, când zäpada desi topitä par'cä-si lasä rd,-,
ceala in norii statorniciti pe cer, Gheorghe Dancu,
plictisit, neavând ce face, se duse la Universitate.
Cu toate Ca' era in anul al doilea la drept, nu-i prea
cAlcase piciorul pe acolo in afarä de zilele de exa-
men, asa cä i s'a pärut cíudat cánd s'a trezit in
mijlocul atâtor studenti, in invälmäsagul atâtor gla-
suri deosebite, al cdror sbarnäit ii intra in ureche,
si-i räsuna in cap, ametindu-I. Un student din fund
.-vru sä arunce altuia un caet, si-1 nimeri pe dánsul
drept in cap. Nici n'a avut vreme sá se intoara
sä vadd cine-i acela, când up se deschise cu vuiet
mare, si un tânär voinic, cu mustätile groase si

www.digibuc.ro
 UN SUFLET 185

negre ca mangalul, inträ, se sui pe catedrä, si rácni:

TAcere!" Se fäcu täcere, intoarserd toti capetele,
aPoi venitul intrebä: Ei, stiti voi cine gäsit cei
zece mii de franci, ai bogAtasului, despre care au
urlat gazetele douä zile de-a-rândul?" Un glas ras-
punse: N'Ai fi dumneata?" lar un copilandru, cu,
mustata abia räsdritä, se sculd, si se gräbi sä" a-
daoge: Päi dacd ar fi asa, cred cà n'am avea pla-
cerea sä-i auzim glasul". faserg cu totii. Dar multi
pierdurá räbdarea: Haide, spune-ne odatä, nu ne
plictisi!" Atunci cel ce adusese vestea rosti, rar, ca
sà prindà cu totii cele spuse: Aflati, domnilor,
c6 cei zece mii de lei, au tfost gäsiti azi dirnineata,
lângä un strat cu flori in grädina cafenelei Moldova,
de cgtre Toader Bulcus, 'care a avut... destepta-
ciunea sä-i ducä la politic, pentru a fi inapoiati pa-
gubasului, bancherului Solomon". 0 clipd rämaserä
toti inmärmuriti, apoi unul Ii spuse: Glumesti".
Dar studentul scoase jurnalul din buzunar si-1 a-
runcä in mijlocul bäncilor. Toti se repezirä, i, dupä
ce sfârsirá de cetit stirea, se auzi din toate pärtire:
Dobitocul", Nätäräul", ,Prostul!". lar .copilan-
drul se ridicä in sús: Eu Sunt de pärere, domnilor,
sà-1 indepärtäm dintre noi, ca pedeapsä". Räsul Ii
Mai linisti. Dupäi ce aruncase jurnalul, studentul
esise In salá, dar dupä cáteva clipe trânti din nou
usa: Sssst! Bulcus!" Deodatä se fácu tkere. Dauca
intoarse capul sä vadà chipul omului care adusese
räscolirea aceasta in suflete. Pe usa deschisä in Pa"-
turi se ivi, deodatä, un trup subtire, ca un bät; eel

www.digibuc.ro
186 M. OARLEANU

ce intra poate sa fi avut vre-o douazeci si unul de

ani. Mergea incet, fära sa se auda cum- calca, uitân-
du-se drept inainte, cu Ufl caet in maim; il ruga pe
Dancu sä-i facä loc, si se aseza in bancä, lânga el
Felul cum intrase, cum lunecase in bancA, si cum
deschisese caetul, fära sa fosneascä foile, Ii dase
lui Dancu inchipuirea umbrelor ce le vezi seara,
In lumina lämpei, strecurându-se pe pArete, ea niste
vedenii dinteo alta lume. Ochii tuturor studentilor
se deschiserA tnari, ciudati. In privirile lor se citea
inirarea, si mustrarea, poate cA i admiratia; p pri-
vire pe care numai invälmäsagul sufletului o poate
aprinde. Nimeni nu IndrAzni sA arunce o vorbk mai
tare spusä; toti sopteau intre dânii. Bulcus ince-
puse sä scrie, linitit Dancu II privi mai de aproape.
Avea o Tatä suptä, galbenl, pe care 'pei Idoi pchi negri
o inedlzea cu o undä de duiosie. Parul lucios, lung
negru, ridicat in susul fruntei, Ii ckdea In neorAn-
duiala peste gulerul desträmat, clruia Ii atârnau ici-
colo, atele, ca o scarnä. $i din deschizAtura largä
a acestui guler, de moda veche, osul g-âtului ii esea
putin afarä. Trebue sä fi fost grozav de särac. Se
vedea cä, In lipsa unui palton, hainele 8ubtiri de
varA, roase si cârpite, erau umflate de flaneaua de
supt ele.
$i cum se uita intins la dânsul, Dancu îi aduse
aminte ca inteuna din zilele Cräciunului, se opri
sa priveascA dupä un tânar ce ttecea pe ulita, sgre-
bulit, imbrAcat inteun pardesiu, ferfenitit, masliniu,
in care, Dancu, se gAndea cA dacA el ar fi fost

www.digibuc.ro
 UN SUFLET 187

imbrdcat atuncea, ar fi inghetat de frig. Era Sulcus.

$i I amintea bine. Lucrul acesta II apropia $i mai
mult de dânsul.
Atunci intra si profesorul; se sui pe catedra, isi
purta repede, cu aceiasi miscare obisnuitä, amán
doua mânile peste fatd, apoi vroi sà. inceapa cursul.
Dar deodatd se opri, si Intreba: MI rog, e printre
dumneavoaStrd un domn Bulcus?" Tândrul se scula
in sus, si'n sala rasuna un glas tdios, scurt, si ho
ce nu-ti puteai Inchipui, dacd nu vedeai, ca
poate esi din trupul acela subtire ca un chibrit:
Eu sunt". A, dumneata", si'n ochii profeso-
rului scApära aceia$i privire care infldcarase, cu ca-
teva clipe mai nainte, cautatura studentilor. Profe-
sorul se uita la el câtva, apoi adaogd, c'un zâmbet
greu de inteles: Multurnesc, am vrut sà va cu
nose". 5i incepu sä vorbeasca, gândind aiurea par'ca
cleat la ceeace spunea, aruncând din când in când
Cate o privire catre studentul ce-si luneca intr'una
creionul pe hârtie.
La sfarsitul orei, Dancu se intoarse catre vecinul
sau si-i zise: Nu cumva, domnule Bulcus, mi-ai
putea Imprumuta si mie caietul cu notele tce-ai seas?"
Tanärul Il privi drept in ochi, zjimbi si-i räspunse:
Cum 'nu, decât trebuie sa le trec pe curat, acasa;
eu scriu foarte incurcat. Apoi Intinse mâna in-
trebd: Domnul?" Gheorghe Dancu". $i
peste o clipd se despArtirä.
Dancu pleca spre casi cu incredintarea ca-si ga-

www.digibuc.ro
138 EM. CARLEANU

sise un prieten. De aceea luä hotärirea sä se ducA

inai des pe la Universitate.
Mergand se gandea: Intamplarea aceassta cäzuse
in mijlocul unui furnicar de oameni, cu vajaitul
sfäramäturilor de stele, rupsese sirul obisnuit al
lucrurilor din fiecare zi, sdruncinase paVcd mintile,
silipd pe tqi sksi cerceteze sufletele in care se
vedea cA poate sa incapà atata ciudd, atka parere
de räu. El singur n'ar fi putut spune hotarit ce-ar
fi fäcut in locul lui Bulcus. El care avea cu ce sä
träiasca, pe ce sä invete, cu ce sä-si treac5 vremea
chiar. $i se incredintd cat de putin suntem noi ai
nostri, cat de stapane sunt patimele pe toameni,
ce apucäturi ascunse zac, colea, ca intr'o tainità
in care ele stau, gata sa se rdpeadä, ca niste fä-
cätori de rele.
Apoi .märi pasii sa ajunga mai repede, sa poves-
teased si celor de acasa.
Peste cloud zile tocmai se pregatea sà iasa in
oras, cand servitoarea Ii spuse cd-1 eauta cineva.
Esi in sald. La usä, astepta Bulcus. Se gräbi sa
deschidä. Acesta Ii intinse repede caetul:
A trebuit sä transcriu cam multisor, de aceea
am intarziat. Bunä ziva!
Si dridu sä plece.
Dancu Il prinse de mand, Ii multumi, atins de
atata bunAvointä, vroi numai deck sä-1 opreascA.
.1\lu stia cum:
Te rog mai rämii.

www.digibuc.ro
 UN SUFLET 1 89

Apoi Ii veni o idee:

Altfel nu primesc caetul. Poftim, iatä-1. Te
rog, sä rdmâi.
Bulcus se induplecâ Dancu 11 1u5 de brat si-1
duse in salon.
Bine, cum m'ai nimerit?
Bulcus intrebase tocmai pe un student care din
intâmplare il cunostea. Dancu esi o clipa si se in-
toarse in salon cu mama si cu tatäl säti. Bdtrânul,
un moldovan, plin de suflet, cu pärul alb dat fa
o parte, ca un fald, pe frunte, se duse deadreptul
la Bulcus.
Sunt incântat eh' te pot vedea, domnule Bul-
cus. (Mi-a Spus bdiatul meu tot. Foartufrumos. Foarte
frumos.
Apoi privi in ochi, Ii mai scutura mâna,
zise din nou:
Asa, foarte frumos.
Mama lui Dancu, o femee grasd, cu miscäri a-
dormite, parea totdeauna cà e trezità, chiar atunci,
din somn; vorbea trägänat, cu mare sfialid, ferin-
du-se de privirile sotului ei. Spunea tot ce-i venea
pe limbä cu o sinceritate care se Apropia uneori de
copilârie, i supära grozav pe d. Dancu. ,
Dar ori si cum, adlogä ea, mäcar pe jumätate
tot trebuia sd-ti deie i diumitale, domnule student.
Bulcus se inrosi:
A! doamnä...
Dar bâtrânul o fulgerà cu privirea:

www.digibuc.ro
190 EM. OARLEANu

Nu, nu, foarte bine a fAcut cà n'a primit

Dumnezeu vede toate de sus, si o rAsplateascA.
Apoi pentru ca trebuia sà piece se intoarse ca-
tre tânär:
Cred cA o sA am placerea sa te vad cat de
des In casa noastrd.
Ii stranse mama i esi din salon.
Dupa putin se sculâ si Bulcus sa se duca.
Când vei sfArsi de cetit caetul, scrie-mi p
carte postal:a", Ii spuse lui Dancu, in usA, st-ada
Diminetei, numarul 3".
Apoi par'ca Ii pâru flu eä-si dase adresa, adatt.LIA
repede:
Sau mai bine nu, vin eu peste câteva zile. Da
asa e mai bine.
Si
Dancu se gândea ca ar fi frumos din partea lui,
sa rAspunda bunavointei lui Bulcus, ducându-se la
el, cu toate ca acesta Il oprise oarecum. Se imbraca
si porni. Habar n'avea Incotro era strada Dimine
tei; Intreba pe un sergent si cäpatä deslusiri. De-
abea nimeri, dupa o intreaga calatorie prin ulita
mici, Intortochiate, pline de gropi si praf, marginite
de locuri pustii, pe care mahalagiii îi aruncau
sarentele. Ni6 nu i-ar fi dat prin gând eke Infun-
dAturi de acestea putea sA aibä un oras cu atâta
poleialA ca Bucurestiul. Când ajunse in fata cA-
sutei, lAsatA Inteo rAna, ca ingenunchiata supt aco-
perisul greoiu de plane, deabea sta in picioare.
BAtu la usa li deschise o baba atInsA de sale, ce-si

www.digibuc.ro
 UN SUPLET 191.

tinea mâna inteun sold ca sä se sprijine. De pe

sala intunecoasà, ca o hruba, näväli un aer cald,
imbdcsit. Dancu se opri in prag:
MA mg, domnul Bulcus stä aici?
Batrâna intinse capul cu vitele cenusii de Or sca-
pate de supt bariz.
Aici, malculita, colo'n fund. Dar nu-i acasä.
Trebuie sa vie. Daca vroiti II puteti astepta.
Dancu rámase putin pe gânduri, apoi se hotari.
Intrà pe salá, dupii bâtrânä, $i tocmai in fund, la
stânga, inteo cárnäruP, odaia lui Bulcu$ fu
nevoit sä stea locului ca sa se deprindä cu intune-
ricul. 0 ferästrue, cat palma, da inteo curte micA,
plinä au; polOboacele crâmei din fatä, din care
venea s pätrundiä, pang inAuntru, un miros acru
de otet. In odaie, un pat, o masä, pe care !erau
câteva carti, iar Iângá uìí, inteun cuiu, un pardesiu.
Dancu se apropia: era pardesiul cu care-I väzuse
in ziva aceea de iarna, când rämasese pe unna
lui sa-1 priveascd. Pe când avea incá in minte icoana
amintirii acesteia, inträ din nou bätrâna:
SA mä ertati, era sä-mi dea cratita 'n foc.
Sânteti cunoscut cu domnul Bulcus?.
Chipul bátrânei se distinse intr'un zâmbet duke,
nea$teptat, ca o razä de soare venità prin spàr-
tura unui nor.
Da, Ii sunt prieten.
Ilitrâna se plecä $i mai mult de soldul, in care
1$i avea afun,d.at pumnul, i adAogg, cu acea tre-
buintá a bätrânilor sá spue tot ce au pe suflet:

www.digibuc.ro
192 EM. OARLEANU

E la lectie. Dä lectie unui Meat de popà, ici,

indealul Spirei. Are treizeci de lei pe lunk i Joia
$i Dumineca, masa. Mai scrie el câte hârtie, douä,
unuia si altuia, i o duce sdracul.
$i iaräsi zâmb.i.
Dancu vroi sä afle mai multe din viata priete-
nului säu:
Ei, $i 'n celelalte zile unde mänâncä?
Nu stiu mäiculitä, nu $tiu. Dar e foarte de-
treabá. Ia un Meat särac.
Apoi îi aduse aminte, se lovi cu amândouà mâi-
nile peste pestelcä, si tipä, ca $i cum ar fi impuns-o
cineva:
Cratita!
Si se repezi pe usä.
Peste putin un sul de aburi näiväli din nou in
c4rnärutä, $i Bulcu$ rämase incremenit, rusinat, in
fata lui Dancu:
Bine se poate sä." vii aici, in vizuina aaa?

In douà säptämâni de zile se imprieteniserà ca

$i când s'ar fi cunoscut de ani intregi. Aproape ,nu
era zi sä nu st intâlneasca, de cele mai de multe
ori la Universitate, unde incepuse si Dancu sä mear-
gä" regulat.
Odatà tatäl lui Dancu isi intrebd, bäeatul:
Ei, te-ai väzut azi cu Bulcus?
Nu-I väzuse.
Atunci Mtrânul povesti cum adineoarea, cAutând
pe un misit, inteo cafenea micA, zari pe Bulcu$

www.digibuc.ro
 UN SUFLET 194

luand un ceaiu, acum la ceasul pranzului. Bätrâninl

se ferise ca sA nu fie vAzut. IntrebA pe un chelner,
despre Bulcus, si chelnerul Ii spuse cA e tin student
sArac ce-si iea ceaitd regulat, aproape in Ifiecare
zi. Dancu îi aminti atunci i ide lAmuririle bAtranei,
spuse tatAlui salt ce aflase. Nici nu mai nämanea
vorbA cA in afanA de cele dottA zile, in care avea
masa la preotul cdruia ii preatea bacatul, lua Cate
un ceaiu, poate unul pe zi.
Auzind aceste-bAtranul se mahni, i zise:
SA-1 poftesti la masA la noi.
adAogA supArat:
Trebuia s'd faci mai de mult asta; ieu am atata
pe cap; nu-mi pot aminti de toate.
A doua zi Bulcus luA pranzul la familia Dancu.
De atunci venise des sA mAnance; nu Asa de3
Insä cat ar fi vrut prietenul, si pArintii acestuia.
Inteo searA, la rnasA, doamna Dancu, 11 IntrebA,
cu acea dorintä a femeii ce vrea sa." stie toate:
Mà rog, dlomnule Bulcus, pArintii dumitale
trAesc, sunt In Bucuresti?
Bulcus rAmase o clipl färä, sä, rAspunzA, läsä fur-
eulita jos, si tulburat par'cA IngAina:
TrAesc, doamnä, dar nu-s aici... sunt la tarä.
$i nu mai mand nimic. Deabia dacA mai scoase
cateva cuvinte, panA la sfarsit. DupA masA plecA
IndatA.
Pupa* ce se duse, doamna.Dancu spuse:
Mi se pare cA Intrebarea mea 1-a cam jicnit.
BAtranul se supArA:
13

www.digibuc.ro
194 EM. OARLEANU

Eu nu inteleg, Anica, ce ai tu sä cercetezi

lumea. Nici nu 'ncape vorbd cä intrebarea ta I a
manit. Nu-ti puteai inchipui cà pärintii lui tre-
buie sa fie niste fiinti cu acelas suflet cinstit: niste
bieti nevoiesi, pe care el, säracul, nu-i poate i lea
ajuta?
Domnul Dancu trimise oopiii dincolo, si urmd in-
furiat.
Si dacd n'ar fi asa, ce-ti pasa dacd pdrintii
luiis aid, La tard, sau chiar in ocnd? Mie mi e
dcajuns, si tot asa trebte s i fie si lui Gheorghe,
cinstea rara, pentru vremea noastrd, a bdiatului lor.
Dar asa esti tu!
Si bätrAnul care in astfel de imprejurdri nu se
putea 101-Ana, i n'avea nici o rndsurd când era
vorba de ai sdi, se apropie de sotia lui, si-i spuse
incet, privind-o scrutätor, ca si cand ar fi vrut sä
cleschicid o rand veche:
Ti-am scormonit eu vreodatd in suflet?
Ei lasd-tnä acuma! se rugd nevasta lui, si in-
:epu sa plângä.
Bátranul esi din odaie.
Dupd intâmplarea asta, Dancu se gândi mult la
prietenul lui. $i 'n sufletul sdu, in care avea ames-
tecat ceva din acel al tatälui sdu, si mai Inuit
dintr'acel al mamei, in sufletul sdu neldmurit incd,
nu putea sd-si Inchege o judecati dreaptä asupra
lui Bulcus. Era a doua oard când Il vazuse mâh-
nindu-se adânc, la amintirea pärintilor lui, cari, dupk"
cum spunea bdtrânul, trebuea sd fie sáraci lipiti

www.digibuc.ro
 UN SUFLET 195

pamântului, undeva, in fundul vreunui sat Dar

pâtiä atunci nimic din tainele sufletului prietenului
nu aflase. 0 singura data doar, inteo seara, Ii
scapase un oftat: Ei, dragä, ce fericit esti tu ç.
poti sta langa ai täi!" Ii spusese Bulcus, apoi täcu.
Mâta.
Doar numai felul lui de a se indosi, de a merge
numai pe strázile läturalnice, ca si cum s'ar fi ferit
sa vada chipul cuiva, era poate singurul semn mai
vadit al amaräciunei ce-i apasa sufletul.
Intr'un rand, Bulcus nu se arätä vre-o trei zile.
Dancu si cu batranul se duserä sä-1 vada; 11 gäsira
bolnav in pat: gazda, langä dânsul, Ii uda fruntea
eu otet. Bulcus deabia putea vorbi. Batrânul trimise
pe fiul ski dupg doctor.
In vreme cat stase acolo, starea lui Bukus se
Inrautati. Cand veni doctorul, Il cata indelung.
Avea o pneumonie. Batrânul ruga pe doctor sa vie
zilnic, apoi pleca, mahnit, in oras sa trimita doe-
toriile eu Gheorghe.
Pe urmä incepura zilele de cautä, zile de pri-
mejdie ale boalei, când cei din prejur urmärese
privirea, räsuflarea bolnavului, asteptandu-se par'ci
la ceva ce poate veni deodatd; si când, celui care
zace, i se pare cà toate se topesc imprejurul lui,
ea o lume de ceara, si cd, odatä cu lumea aceasta,
ge topeste si dansul incetul cu incetul.
Inteuna din zile. Bulcu5 intelese ca moartea strä-
juPste lânga dansul, isi dete lä'murit seama ea poate

www.digibuc.ro
196 EM. XRLLANU

sa se duca dintr'o clipa in alta, $i o amintire in-

cepu sä-i chinuiascä mintea.
Gheorghe, care stase neintrerupt lânga patul lui,
era 5i acum acolos dimpreunä cu gazda. Bulcu$ in-
toarse, cu greu, capul $i-i facu semn ca vrea sari
vorbeascä. Dancu se pleca pâtid lângà fata lui:
Te rog ceva.
Spune, Toadere.
Bulcu$ rämase o clipa nehotarIt, apoi urmä:
Te rog scrie mamei... Scrie-i cä mi-e cam rau.
Gheorghe se sculä repede, se duse la masutä, Iuà
cerneala ì tocul, apoi se cdutà prin buzunar, gasi
din intämplare un plic, $i veni lângä prietenul sau.
Dar in aceasta vreme gindul lui Bulcu$ se in-
toarse. Lui Dancu i se päru cà prinse, in ochii
stinsi ai prietenului säu, o parere de räu ca-i hni-
parta$ise dorinta aceasta; il mtreba:
Numai atást scriu?... Unde sta mama ta?
Nu ti-am spus? intrebä iscoditor Bulcus.
Nu.
Buku$ inchise ochii, räsuflä din aline, apoi ta-
clAugA:
Lassa', dragd Gheorghe, nu mai scrie... 0 sä
fie bine; de ce s'o speriem.
Si cu toate rugamintile lui Dancu, nu-i mai puto
scoate un cuvânt din gull. Dancu rämase mirat,
$i mAhnit, de aceastä Intorsäturä a lucruriloir.
Pe Bulcu$ arsita Il cuprinse $i mai grozav. Dor-
mita, i mintea Ii infätip crâmpee din intreaga
lui viatä, crâmpee invälmä;:ite, färä nid o legaturä

www.digibuc.ro
 UN SUFLET 197

Si, In toate, chipul marnei lui räsärea aläturi. Apoi

deodatà tresäri. Pricepu c5. fierbinteala 1i smulgea
cuvintele, poate si vre-o märturisire. Si pentiru oa
sä nu se Intâmp le aceasta, avu puterea sä roage
pe Dancu sä-i citeascä ceva. Acesta se scull si ca
sd-i Indeplineaseä gustul cäutd o carte. Dar Oupä
câteva clipe Bulcus cAzu intr'un somn adânc. Bä-
trana rämase mototol intr'un colt, uitându-se cu
ochii mari speriati.

Cu toatä InfAtisarea lui subredä, Bulcus era

foarte puternic, si birui boala. Dancu simti o bu-
curie nernärginitä, ca zlupd insânätosirea unui frate,
si In cea din urrnä zi, când Veni si bdtrânul siä-I
vadä, Bulcus mai avea de stat, dupà spusa docto-
rului, Incà vre-o sdp(a.mânä" In pat.
La Intoarcere, pe drum, bAtrânul vorbi bdiatu-
lui sau:
SW ce mä gândesc eu? Spune-i tu lui Bulcus,
dupd ce s'o face bine, ea' asi fi foarte multumit
dacä In schimbul locuintei si hranei ar da lectii lui
Vasilicd al nostru. I-am da odaia din fund, cea din-
spre grâidinä, si ar merge lucrurile bine si pentru
el si pentru noi; cdci Vasilicä e cam strengar.
Gheorghe addogA:
Atunci o sä aibd cu ce-si ajuta si pe mama lui.
Si, pentrucd nu-i spusese Ina, ii povesti cele In-
tâmplate când cu scrisoarea, când II. rugase Bulcus
sä scrie mamei lui.
Bâtrânul rämase o clipd gânditor, apoi vorbi :
www.digibuc.ro
15$ M. OARLEANU

Trebue sä fie ceva cu pärintii bäiatului äs-

tuia; decât, am spusHo $i mä-tii, pe noi nu ne
veste asta. El e un suflet cinstit, un suflet rar, rar.
bätrânul adea din mâni, infocat, strigând tare, In,
huruitul träsurii:
Rar suflet, rar suflet!
Apoi addogä:
A$4a, sä-i spui din partea mea lucrul Acesta.
Dancu nu mai putea de bucurie. Nu aviu '11)-
klarea sà 4tepte; spre searä se intoarse la r:ie-
tenul sä.u. Din una in alta aduse vorba:
Tata e cam supdrat. VasilicA e un stienjar,,
nu prea invatä, peste câteva zile e examenul si
el habar n'are de nimic. Eu n'am radarea trebui-
toare, ca sä." mä tin de capul lui.
Apoi, ca $i când i-ar fi venit atunci ideia:
Doamne, Toadere, 'dacà ai vrea tu sä stai la
noi, $i sà-1 däschlesti, ce mare indatorire ne-al face.
Tata te-ar lua in brate sà te särute.
Bulcu$ ráspunse:
Bine, lucrul acesta il pot face si fA0
stingheresc, fdrá sä stau pe capul vostru. Uite,
sä viu in fiecare zi.
Nu, nu se poate. Ce mai la deal la vale, eu
ti-am pregátit odaia kle lângä gräding. 0 sä în-
vete si Vasile, fie vorba intre noi, o sä invät $i eu.
Asa, uite, o sà vezi, de nu vii, caa la toate exa-
menele.
$i nid nu-1 mai läisä sa ráspunctd, plecA spu
n:Am:MA:

www.digibuc.ro
 UN SUFLET 199

Hai fd-te bine; peste o sdparnând sä stii c4

te ridic pe sus.
Peste o säptdmând, inteo Sâmbdtd dimineat:d, Bul-
cus Isi aduse pardesiul, cele doud-frei cärti,
Idditd de mând. Rdrin lui Dancu Il primird ca
pe un copil al lor. Bäteanul Il sdrutd pe amândoi
obrajii si ducându-1 in odaia lui îi zise: Fii bine
venit! 0 sd-ti rämânem recunosatori pentru îiida-
torirea ce ne faci".
De a doua d chiar, Bulcus incepu lectiile' cu Va-
silicd, iar in ziieje când nu se duceau la facultate,
citea, dupd prânz, cu Dancu.
Bulcus se intremase, par'cd era mai vesel, pd-
rea insd tot asa de sfios când Volrbea, tot atât de
sälbatec. Seri le esea rar, dar atunci silea pe Dancu
sä iee strdzile dosnice, cele de mai mite old
in spre
Cca din urmd zi a lui lunie, fu o mare bucurie
pentru toti. Vasilicd trecuse clasa, Dancu i u Bul-
cus luaserd examenele cu bile albe, iar bdtrânul
se fälea cu grânele de pe mosioara lui de lángd
Bacäu. Acolo aveau sd se qua' peste dould srp
tdmâni, cu totii, i cu Bulcus.
Seara prietenii o luard Incet, incet, in spre sosta.
Se tineau de mijtoc i vorbeau. Pentru ;intâiasi dätä
de când erau impreund, Bulcus îi deschise putin
inima.
Dacd sunt atât de multumit astdzi riumai tie
ti-o datorez, Ii zise lui Dancu rj transe mâna.

www.digibuc.ro
21O EM. OARLEANÚ

In noaptea senind, strävezie, pänä dinoolo de stele

par'cä, In mirosul teiului a cdruia floare tot mai
rämäsese Ina ei mergeau bucurosi In Sa-
flet, icu un tier de fericire in intreaga for fiintä.
De cinci ani 4 zile, astä searà, urinä Bulcus,
e intâiasi idatä canal cred c`a sus, cole, Imi am si eu
steau,a.
Care o fi a noasträ? intrebä Dancu, privind
spre durul cu gräunte de aur al ceruliui.
Oricare: totul e sä tii cid se coboarà de sus
de sus o raz4 5i deasupra capului
Peste o clipa Bulcus adiugä:
La anul imi iau licenta, i mä pun pe munc.ä.
Sá am acele eu ce träi, 5i latata.
Se asezarä pe o bancà, in fundul unei ogräri
Intunecate. Când i cândr câte un automobil, bâ7Aind
ca un bondar, zbura pe seSeaua dreaptà, apoi ii-
n4tea cäcka Iin nou, ca i cum s'ar fi scoborit din
Uneori, dinspre chioscul a cAniia lumini se ve-
deau departe, ca oglindirea stelelor in apà, iajun-
gea pänä la ei, valurile muzicei militare.
$i aici pe bancia, infäsurati de mirosul puternic
al crinilor de apà, mirols ce se Imprästia de undeva,
din-Le-tin avuz, sufletul lui Buldus par'cl se Induiosä
o elipà, i spuse iar lui Dancu vorbele pe care a-
cesta le mai auzise, odatä: Ce fericit esti tu
poti rämânea laugh' ai täi!" Apoi iarilsi 11 Cuprinse
voia bunä, si, fàrà nid o leaturl jeu ce vorbise

www.digibuc.ro
 UN SUPLET 201

inainte, rasufla usurat: Uf, bine c'am scapat $i

de examen!"
Ramase multa vreme tkuti, apoi, inteun tArziu,
cei doi prieteni se smulSera ca dintr'un vis, $i por-
nira cu pa$i repezi inainte.
Dancu fluera un inar$, $i nici nuli dete seama
cal pentru intAia data izbutise sät-si aduca prietenul
In mijlocul orasului, pe calea Victoriei.
Pe stradä trecatorii erau rari, toti petreceau pria
grädini, desi era miezul noptii.
Mergeau fära sa stie unde.
Cum se duceau astfel ajunsera in fata Teatrului
National. In colt auzira niste glasuri $i vazura,
deodatd, inaintea lor un grup de tineri. Vroira sa
treaca mai departe, dar zarind in mijlocul boa- o
femee, se oprirA, ca sä priveascd. Tinerii necajeau
pe o femee de stradä. Unul o tragea de fustä, altul
de umbrelä, iar un altul, mai inalt ca toti, ii indesa
cu palma palaria pe cap. Femeea se 'incerca sal
scape din cercul strâns imprejurul ei, dar ii era
peste putinta. Si vazând aceasta incepu sa tipe. LA
strigAtul ei Bulcus isi smunci, ca un apucat, mâna,
de supt aceea a prietenului sau, se repezi, dând
pe bAeti la o parte si, apucând femeea de brat, co
Iua cu de-asila par'cA sa mearga cu el.
Baetii ramaserd incremeniti. In sfAr$it until le
striga pe urma: Mai, strasnic cavaler", lar cel
inalt addoga:
Bine i-ati facut. BAbatia si-a Wait traiul $i-a

www.digibuc.ro
202 EM. CIARLEANU

mâncat mälaiul, are casä, bani, $i tot nu vrea sfäl

se astâmpere.
Dancu rämase i dânsul tintuit, locului, ne$tiind
ce sä facä, atât de nea$teptatá $i fulgerätoare fu
Intâmplarea aceasta. Apoi, desmeticindu-se, o fuä
'repede, dupg prietenul care se depártase bini$or
eu femeea lâng4 el. Când se apropie mic$urä pasuki
rämase in urma bor. Mirat peste mäsuirä de r
ceastä izbucnire a lui Buicu$, Ii era $i ciudà
stricase o searà atat de frumoasä, 11 i admira cäj
luase cu atâta bärbdtie partea unei femei. Si, ca 0.1
in fata intAmphirii trecate, cu banii, dânsul se in-
treba dacä ar fi fost In stare sä facä lucrul acesta.
Cel ce tipase in urmä, nu gre$ise; Bulcu$ era in-
teadevär un stra$nic cavaler. Dar când Ii vdzurg
cà merg mereu, i$i aminti de vorbele aceluia care
fäcuse pe femeea de stradà: bäbätie" bogatä. Cu
adevärat, in strecurarea.repede, din dreptul felina-
rului, când Bulcu$ o luase de brat, îi zäri $i dânsul
fata väpsità. Si îi inchipui ce urme Adânci, ce
sbarcituri numeroase ascundea stratul gros de grä-
sime pe obrazul acelei fiinti nenorocite. Din repedea
ochire asupra imbräcdmintei ei, putu sä Inteleag5
cg In adevär avea si ce sä cheltuiascä; fo$netul fu-
stei de mAtasd d'e pe dedesupt se auzea pând la el.
Dar stia cà fiintele acestea oricât ar avea, oricât
fi agonisit, nu pot sälli petreaeä noptile singure,
noptile ticnite, noptiie care intrerneazA bätrinetea,
invälind ca inteo pänzd albä, sufletul ce invatd sä
se infrâneze. Obiceiul le e trecut in sânge, $i o
www.digibuc.ro
 UN SUFLET 2 )

noapte petrecutd singutl le-ar chinui, le-ar Kt:late

vedenii In fata, ce le-ar înebuni groazà. De aceea
umplu trotuarele, agätându-se ca. niste scai de hai-
nele trecAtorilor, pân'd ce boala le aruned pentru
totdeauna in patul, In care, deabea atuncea, îi pot
gdsi
Apoi Dancu zâmbi la gândul ca Bulcu$ se hotd-
rise, pe cât pgrea, sä tread. peste bkrânetea to,
vard$ei lui.
Totusi Ii urma pe strazi Aturalnice, întunecoase.
bulcu$ päsea repede, 'pasea netibdAtor; femeea de-
abia se târa dupd ansul. Lui Dancu. ii veni din
nou sa" râdd, îi $tia prietenul atât IJe linistit.
Intr'o ulita dosnick in fata unei Casute chipe5e,
se oprirà. Femeea se cAuta, prin buzilnar, scoase
cheia, $i o vArl In *usa, deschise St jnträ. Dancu
tocmai vroi sä se intoarcd, când baga ide seamA cA"
usa se închise dupa femee, i ca Bu1cu s Intorcea
eu pa$i repezi, inapoi. Când sosi In dreptul lui $i-1
zäri, Ii spuse eu glasul Innabusit:
Pentru ce m'ai urmarit? Haidem!
'Dancu Il lud de mânä, si-i zise:
Ai fdcut bine, dragul meu.
Apoi addogl zâmbind':
Dar ori $i cum pentru atâta lucru nu facea
sä vii pand aici!
Atunci Bulcu$ se opri locului, isi cuprinse cui
fata, iar cu cealaltä strânse prietenul le brat,
Incât acesta era s'd strige de iturere, apoi, neputâtui

www.digibuc.ro
204 EM. OARLEANU

sa-si înAbue nici plânsul grozav, nid mAtturisirea

ce par'cA i-o smulgea. cineva din suflet
strigA Inabusit:
Taci. Era mama!

0000

www.digibuc.ro
 CUPRINSUL
Pag.
doroe lf)k
Cea
uo«yu~
o
_ 9
12
Ium- 17
0cbal lui 25
_ 32
In ajunul anului ovn--
49
l"^ecutu 56-.
Uitat óc
Un uprp(o/toral bmmvmlui 68
Cine aiubi/-o 77

86
Imskireu 91
Frati)_ _96
~^."""-- 101
|Uonüud -- 113
Poumu 121

Co(ondu|

www.digibuc.ro
 pagl_
Piirk4u1 -- 134
Fugitul _ 139
Iwiaf - 144
PH4orif _ - 151
Odatil - - 154
Pe-atnnei _
r-- ____ 158
0 amintire - 163
Locul Millie 169
Pe rnalu; Siretului 174
La moarle 177
tin sullef 184

www.digibuc.ro
www.digibuc.ro