Articolul 69.

Reorganizarea persoanei juridice (Codul civil)

Persoana juridică se reorganizează prin fuziune (contopire şi absorbţie),
dezmembrare (divizare şi separare) sau transformare. Hotărîrea de reorganizare se ia de
fiecare persoană juridică în parte, în condiţiile stabilite pentru modificarea actelor de
constituire.
Reorganizarea prin contopire se realizează în cazul în care două sau mai multe
întreprinderi, care îşi încetează existenţa se unesc pentru a constitui o întreprindere nouă.
Reorganizarea prin absorbţie se realizează în cazul în care o întreprindere existentă
înglobează una sau mai multe întreprinderi care îşi încetează existenţa.
Reorganizarea prin divizare se realizează prin împărţirea întregului patrimoniu al unei
întreprinderi care îşi încetează activitatea între două sau mai multe întreprinderi existente
sau care iau astfel fiinţă.
Reorganizarea prin separare se realizează în cazul în care o parte din patrimoniul ei se
desprinde şi se transmite către una sau mai multe întreprinderi existente sau care iau astfel
fiinţă.
Transformarea formei juridice a unei întreprinderi implică modificarea actului de
constituire în condiţiile legii, fără a avea ca efect dizolvarea, lichidarea şi radierea acesteia.
Persoana juridică supusă reorganizării este obligată să înştiinţeze în scris organul
înregistrării de stat despre reorganizare în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărîrii
respective.
Înregistrarea începerii procedurii reorganizării se face la structura teritorială a organului
înregistrării de stat care a efectuat înregistrarea de stat a întreprinderii supuse reorganizării.
Registratorul adoptă decizia cu privire la înregistrarea începerii procedurii de reorganizare a
persoanei juridice şi înscrie în Registrul de stat menţiunea "în reorganizare".
Rezolutia si Redresarea bancilor
Băncile care deţin o pondere importantă în sistemul financiar naţional elaborează propriile
planuri de redresare şi fac obiectul unor planuri de rezoluţie individuale .
Avînd în vedere evaluarea impactului pe care situaţia de dificultate majoră a unei bănci şi
lichidarea silită a acesteia l-ar putea avea asupra pieţelor financiare, asupra altor bănci,
asupra condiţiilor de finanţare şi asupra economiei per ansamblu, BNM, în calitate de
autoritate competentă și autoritate de rezoluție, poate stabili cerinţe simplificate privind
planul de redresare şi planul de rezoluţie al respectivei bănci, în ceea ce priveşte:
a) conţinutul şi detaliile planurilor de redresare si rezolutie
b) data pînă la care primele planuri de redresare şi de rezoluţie vor fi elaborate şi
frecvenţa de actualizare a acestor planuri
c) conţinutul şi nivelul de detaliere a informaţiilor solicitate băncilor,
d) nivelul de detaliere a informaţiilor necesare evaluării posibilităţii de soluţionare
Planificarea redresarii
Fiecare bancă elaborează şi menţine un plan de redresare care prevede măsuri ce trebuie
luate de bancă pentru restabilirea poziţiei sale financiare în cazul deteriorării semnificative a
acesteia.
Băncile actualizează planurile de redresare cel puţin anual sau, la solicitarea BNM, în calitate
de autoritate competentă, cu o frecvenţă mai mare şi, în orice caz, după orice modificare a
structurii organizatorice sau juridice ori a activităţii sau situaţiei financiare a băncii care ar
putea avea impact semnificativ asupra planurilor de redresare sau ar impune modificarea
acestora.
La elaborarea planurilor de redresare, băncile nu trebuie să se bazeze în niciun fel pe
accesul la sprijin financiar public extraordinar.
Planurile de redresare trebuie să includă:
a) rezumatul celor mai importante elemente ale planului, rezumatul modificarilor
semnificative in situatia bancii, gama de actiuni cu privire la lichiditati, identificarea funcţiilor
critice, mecanismele şi măsurile pentru a reduce riscul;
b) măsuri ce pot fi luate de bancă cînd sînt întrunite condiţiile de intervenţia timpurie
c) condiţii şi proceduri adecvate pentru a garanta aplicarea măsurilor de redresare în
timp util, precum şi o gamă largă de opţiuni de redresare.
Organul de conducere al băncii evaluează şi aprobă planul de redresare înainte de
transmiterea acestuia către BNM, în calitate de autoritate competentă.În termen de şase
luni de la primirea planului de redresare BNM, în calitate de autoritate competentă,
analizează planul de redresare şi evaluează în ce măsură acesta respectă cerinţele
prevăzute de lege.
PLanificarea rezolutiei
BNM, în calitate de autoritate de rezoluţie, elaborează un plan de rezoluţie pentru fiecare
bancă. BNM se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie elaborează planul de
rezoluţie după consultarea structurii care exercită funcţia de supraveghere.
La elaborarea planului de rezoluţie, BNM, în calitate de autoritate de rezoluţie, trebuie să ia
în considerare scenarii relevante, inclusiv posibilitatea ca situaţia de dificultate majoră a
băncii să se datoreze unor circumstanţe individuale sau să survină pe fondul unei
instabilităţi financiare extinse sau al unor evenimente sistemice.
Planul de rezolutie include urmatoarele elemente : rezumatul celor mai importante
elemente ale planului, rezumatul modificarilor semnificative in situatia bancii, o estimare a
calendarului punerii în aplicare a fiecărui aspect important al planului , identificarea
funcţiilor critice, mecanismele şi măsurile pentru a reduce riscul, o descriere detaliată a
evaluării posibilităţii de soluţionare a băncii , descriere detaliată a diferitor strategii de
rezoluţie
Obiectivele rezoluţiei sînt următoarele:
a) asigurarea continuităţii funcţiilor critice;
b) evitarea efectelor negative asupra stabilităţii financiare, în special prin prevenirea
contagiunii, inclusiv asupra infrastructurilor pieţei, şi prin menţinerea disciplinei pe piaţă;
c) protejarea fondurilor publice prin reducerea la min. a dependenţei de sprijin financiar
public extraordinar;
d) protejarea deponenţilor care intră sub incidenţa legislaţiei privind garantarea
depozitelor;
e) protejarea fondurilor şi activelor clienţilor.
Conditiile de declansare a rezolutiei :
 banca încalcă cerinţele care stau la baza menţinerii licenței
 activele băncii sînt inferioare datoriilor
 banca se află în imposibilitatea de a-şi achita datoriile sau alte obligaţii la scadenţă
 este necesar un sprijin financiar public extraordinar;
 capitalul băncii este deținut în proporție de cel puțin 50% de persoane care nu
dispun de permisiunea BNM, în cazurile cînd aceasta este obligatorie conform legii