CURS 8

Model de sistem interactiv (informatic) de asistare a decizie.

Studiu de caz:
…
Conducerea companiei este interesată să stabilească un program de fabricație, care pe de o parte
să asigure îndeplinirea anumitor indicatori de performanță și pe de altă parte să satisfacă în
totalitate comenzile clienților pentru care compania are încheiate contracte ferme.
Analiza studiului de caz:
Prin program de fabricație se înțelege cantitățile care urmează să fie fabricate din fiecare produs
comandat în condițiile satisfacerii cerințelor de mai sus. Studiul de caz definește din enunțul său
o problem decizională, cunoscută în literature de specialitate ca situație managerială. Etapele
rezolvării problemei sunt următoarele:
1. Formalizarea problemei într-o formă care să permită reprezentarea cerințelor ei prin
intermediul unui model economico-matematic. Realizarea modelului este condiționată
de: a. identificarea variabilelor care definesc problema decizională
b. asocierea variabilelor cu zonele de memorie internă în care vor fi stocate valorile acestora
OBS: Orice SIAR asociat unei probleme decizionale trebuie să aibă următoarele
caracteristici:
a. Caracteristica de generalitate care obligă ca soluția IT asociată problemei decizionale să
rezolve orice altă problemă decizională care aparține clasei din care face parte problema
pe exemplul căreia s-a elaborate soluția IT.
b. Caracteristica de finitudine care oblige ca soluția IT să rezolve problema decizională
după un număr finit de pași sau iterați (să se evite ciclarea în funcționarea softului).
c. Caracteristica de automatism care precizează că modele economico-matematice asociate
problemei decizionale să fie astfel elaborate încât să poată fi rezolvate pe calculator.
Din analiza enunțului studiului de caz, derivă următoarele:
a. Deoarece nu se precizează numărul de produse fabricate în cadrul companiei și pentru a
satisfice caracterul de generalitate, considerăm că la un moment dat acest număr de
produse este dat de un număr natural a cărui valoare este tastată de utilizator la cererea
programului.
Fie n aparține mulțimii N (este un număr natural, adică este un număr mai mare decât 0 și
întreg) ; Ex: IF n > 0 and n = int (n) -> “Go to ..” / “Nr. Produse eronat” STOP.
OBS: La afișarea pe monitor a mesajului “Tastați numărul de produse:” valoarea tastată va fi
atribuită automat variabilei de memorie n
Ex: Tastăm 150 și dăm Enter -> n=150
 OBS: Soluția IT trebuie să valideze caracterul natural al valorii tastate.
b. Dacă n reprezintă nr de tipuri de produse, pentru fiecare tip vom avea câte o cantitate
fabricată. Aceste cantități sunt: x1, x2, …, xn .
Ex: n=3 - Telev. Samsung, x1=15
- Mașini de spălat, x2=25
- Mașini de spălat rufe x3=30
Se observă că variabilele sunt omogene și au aceeași semnificație. Ele pot fi organizate în
memoria RAM sub forma unui vector cu un nr de component egal cu nr produselor fabricate.
Vom nota cu X(n) vectorul …
OBS: Precizăm că în RAM pot fi dimensionate 3 tipuri de zone de memorie și anume:
a. Zonă de memorie de tip variabilă/constantă: cazul variabilei n din studiul de caz
b. Zonă unidimensională/de tip vector
c. Zonă bidimensională de tip matrice/tablou

2. Identificarea restricțiilor problemei decizionale:

O primă restricție este data de cerința optimizării unui anumit indicator de performanță. Cu
precizarea că acești indicatori pot fi foarte diferiți, considerăm că în cazul studiului de caz, ei
sunt următorii:
a. Profitul brut obținut prin fabricarea cantităților x1, x2, …, xn sau rezultatul financiar,
căruia I se asociază o condiție de maxim. Astfel putem considera că profiturile unitare ale
fiecăruia din cele n produse sunt P1, P2, …, Pn . Profitul brut corespunzător cantităților
xi fabricate dintr-un produs de tip i va fi următorul: Pbi=Pi * xi ; oricare ar fi i= 1,n .
Profitul total corespunzător tuturor celorlalte cantități Pb = Suma de la n la i=1 din p * xi
. Acestui profit i se asociază condiția de maxim .
b. Costul total de producție corespunzător fabricării cantităților x1, x2, …, xn. Analog vom
asocial fiecărui produs costul său unitary de producție, având n valori: cu1, cu2, …, cun .
Produsului CUi * Xi semnifică costul de producție corespunzător fabricării a Xi bucăți
din produsul de tip i. CT= sumă de la i=1 la n Cui * Xi reprezintă costul necesar fabricării
de produse de tip , din produsele x1, x2, …, xn . Acestui indicator îi asociem .. de tip
minim.
c. Cifra de afaceri (CA) corespunzătoare vânzării cantităților x1, x2, …, xn. Pe aceeași
logică vom avea variabile PV1, PV2 , …PVn care sunt prețurile de vânzare pt fiecare
produs de la 1 la n . În mod firesc PV1*Xi semnifică cifra de afaceri corespunzătoare
vinderii a Xi bucăți din prdusul de tip i. Sumă de la i=1 la n din acest produs este cifra de
afaceri aferentă .. și în mod firesc ei, i se va asocial o condiție de masa .
OBS: Mai jos este dat un alt exemplu de indicatori de performanță care diferă în exprimarea
matematică de cei de mai sus.
Forma generală a unui indicator de performanță (profit, cost, cifră de afacere, etc.) o vom
nota astfel: optimizarea (opt) lui f(x) = sumă de la i=1 la n din Ci*Xi. Aceasta este prima
restricție a modelului.
În formalizarea problemei trebuie să se țină cont că produsele se vor fabric ape anumite
locuri de muncă: manuale sau automate. Acestea nu pot să lucreze mai mult decât fondul lor
maxim de timp disponibil. De exemplu: Dacă o mașină lucrează într-o lună 2300h , timpul
total necesar fabricării cantităților x1, x2, … xn pe această mașină trebuie să fie de maxim
2300h. Pentru a formaliza această cerință facem următoarele comentarii:
Vom nota cu m aparține mulțimii N , numărul locurilor de muncă , și cu d1, d2, … dm fondul
de timp maxim disponibil al fiecăreia din cele m mașini. Pe logica de mai sus putem
considera că aceste valori pot fi organizate în RAM sub forma unui vector/masiv
unidimensional cu m componente.
Fie d (m) acest vector, la lansarea de execuție a programului, după solicitarea nr de produse
și validarea acestuia, se afișează mesajul “Tastați nr locurilor de muncă:” și valoarea natural
tastată se atribuie lui m. Vom nota cu T11 intervalul de timp în care se prelucrează un produs
de tip 1 pe locul de muncă 1. Vom nota cu T12 intervalul de timp în care se prelucrează un
produs de tip 2 pe locul de muncă 1. … Vom nota cu Tij cu i=1m și j=1n , intervalul de timp
în care se prelucrează un produs de tip j pe un loc de tip i. Dpdv economic variabila Tij
poartă denumirea de timp unitar sau normă tehnică de timp.
Ex: Dacă T11=5 minute și X1 = 100 bucăți – T11*X1 =
Produsul , precizează timpul de funcționare a mașinei de tip 1 pt fabricarea a X1 bucăți din
produsul de tip 1 . Generalizând, produsul Tij * Xj reprezintă timpul când trebuie să
funcționeze o mașină sau un loc de muncă de tip i pentru fabricarea a Xj bucăți din produsul
de tip j .
Deoarece pe un loc de muncă i se prelucrează toate cele n tipuri de produse, suma de la j=1 la
n din Tij*Xj reprezintă timpul total de funcționare a locului de muncă i pentru fabricarea
cantităților X1, X2, … Xn din fiecare produs.
Restricția de încadrare a timpului total de funcționare al unui loc de muncă i, cu i luând valori
de la 1 la m, se exprimă astfel sumă de la j=1 la n din Tij *Xj <= di pt orice i de la 1 la n.
Aceasta este a doua restricție a modelului.
Forma implicită a restricției 2 se explicitează astfel:
T11*X1 + T12*X2 + ... + T1n*Xn <= D1
T21*X1 + T22*X2 + ... + T2n*Xn <=D2
..................................................................
Ti1*X1 + Ti2*X2 + ... + Tin*Xn <= Di
................................................................
Tn1*X1 + Tn2*X2 + ... + Tmn*Xn <= Dm

Cerința de a se respecta comenzile pt care compania are deja contracte încheiate se exprimă
matematic astfel:
Pi <= Xi <= Qi pt orice i=1, n, unde Pi este cantitatea din produsul de tip i care trebuie
onorată în baza contractelor în derulare pe care le are compania cu clienții săi.
Qi = Pi + Delta i
Delta i = reprezintă cantitatea cu care poate fi suplimentată producția din produsul de tip i și
pt care este garantată vânzarea. Această condiție este a treia restricționare . Explicitarea ei
este următoarea:
P1 <= X1 <= Q1
P2 <= X2 <= Q2
………………..
Pn <= Xn <= Qn

Concluzie: problema decizională se exprimă prin modelul economico-matematic dat de

condițiile 1, 2 și 3, model care se rezolvă prin algoritmul simpletz și care are următorul
enunț: Se dorește determinarea cantităților care pot fi fabricate din fiecare produs în
condițiile satisfacerii optimului unui indicator de performanță și a restricțiilor de încadrare a
timpului total de funcționare al fiecărui loc de muncă în fondul său maxim de timp
disponibil, precum și de fabricare a cel puțin a cantităților pt care compania are angajate
contracte în derulare.
Din restricția 2:
Epsilon i = Di – Sumă de la j=1 la m din Tij * Xj <= Di , reprezintă timpul de
staționare/nefuncționare a locului de muncă i . În aceste condiții , un alt indicator de
performanță poate fi acela care solicită fabricarea cantităților X1, X2, … Xn aî timpul total
de nefuncționare a locurilor de muncă să fie minim .
(min) f(epsilon) = sumă de la i=1 la m din Epsilon i .
În practica reală problema decizională enunțată poate fi extinsă cu o cerință suplimentară:
Prioritizarea programelor de fabricație în funcție de importanța acordată la un moment dat
fiecărui indicator de performanță. Această cerință este satisfăcută prin soluții IT care
prelucrează algoritmi derivați din Teoria mulțimilor vagi. (vezi cursul viitor)