La nivel stilistic , poezia Sonet se

caracterizeaza prin simplitate si expresivitate.

Simplitatea este rezultatul folosirii majoritate a
cuvintelor din vocabularul fundamental :
“noapte”,”uda”,”ard”,”umeda”.
Forta expresiva a textului vine din utilizarea
simbolurilor precum ; ceata , noaptea , felinarele.
Caracteristic poeziei moderne ,
obiectele/fenomenele inconjuratoare devin
reprezentari ale starilor si ale sentimentelor ,
contribuind la traducerea prin imagini a unui
continut sufletesc , in cazul lui Bacovia a apasarii
si neputintei.
Imaginile vizuale , de un cromatism intens (“mai
neagra noaptea pare”) , cele auditive realizate prin
termeni cu aceeasi radacina (“tusind o tuse”) sau
cu sugestie onomatopeica (“sivoaie”) si cele
dinamice sugerand deruta
(“bajbaiesc”,”cad”,”recad”) contribuie la evocarea
unei lumi agonice.
La nivel fonetic , textul construieste o armonie
grava , intretinuta prin aliteratie , prin rima
imbratisata a catrenelor si prin unificarea sonora
finala a tertinelor
(“casa”/”pasa”/”casa”;”bautura”/”masura”/”gura”).
Constructia rigida si unitatea rimei sporesc
muzicalitatea intregului poetic , fiind vorba , totusi
, de aceeasi melodie taraganata si sfasietoare ce
face inconfundabila opera bacoviana.
Numarul mare de substantive concrete care
primesc , aproape toate , determinati adjectivali ,
reprezinta o trasatura fundamentala a poeziei , la
nivel morfologic.
Adjectivele in perechi (“obosite”,”rosii”;
”afumate”, ”triste”; ”umeda,murdara”) dau nastere
epitetelor duble , semnificand o nevoie acuta de
clarificare a impresiei.
Timpul prezent al verbelor reinnoieste ideea de
eternizare a chinului de a trai fara vreun tel , sub
amenintarea neslabita a mortii.
La nivel sintactic , se fac remarcate frazele
lungi , cu propozitii in raport de coordonare-
acumulari de senzatii si de sentimente pustiitoare.
Cele mai multe sunt afirmative.