DREPT CIVIL_CURS 1

Notiunea dreptului civil

Dreptul civil este o ramura de drept ce cuprinde normele juridice care reglementeaza
raporturile patrimoniale si nepatrimoniale dintre persoanele fizice si juridice, aflate pe pozitie
de egalitate juridica.

Norma juridica este o norma de conduita, avand caracter general si abstract,

instituita de stat. Obiectul de reglementare a normelor juridice il reprezinta relatiile sociale,
reglementate de norma juridica respectiva.
Institutiile juridice (de drept) cuprind un ansamblu de norme juridice, cu obiect de
reglementare asemanator. Ramura de drept cuprinde un ansamblu de institutii juridice, un
obiect de reglementare asemanator. Totalitatea ramurilor de drept alcatuiesc sistemul de drept
al unui stat.

Raporturile patrimoniale sunt raporturile juridice care pot fi evaluate in bani, (cu
caracter) pecuniar.

Raportul juridic este un raport social, reglementat de o norma juridica. Intr-un raport
juridic, unele subiecte au drepturi si celelalte obligatii. Toate subiectele raportului juridic au
atat drepturi cat si obligatii. In orice raport juridic, fiecarui drept ce intra in continutul
raportului, ii corespunde o obligatie a celuilalt subiect al raportului juridic.

Raporturile patrimoniale se impart in: raporturi reale si obligationale.

1) Raporturile reale sunt cele care au in continut un drept real.

2) Raporturile obligationale sunt cele care au in continut un drept de creanta.

Dreptul real este un drept subiectiv civil, ce permite titularului sau sa exercite
prerogativele prevazute de lege asupra unui bun, in mod direct si nemijlocit, fara ajutorul
(concursul) altei persoane. Titularul lui are posibilitatea de a avea o anumita conduita, care se
raporteaza la un anumit bun.

Dreptul de creanta este un drept subiectiv civil, in virtutea caruia titularul sau numit
creditor poate pretinde subiectului pasiv (altei persoane), numit debitor, sa dea, sa faca, sau sa
nu faca ceva. Dreptul de creanta poate fi exercitat doar cu ajutorul altei persoane (debitorului).
Daca debitorul nu-si executa obligatia corelativa, creditorul nu-si poate exercita dreptul de
creanta.

Raporturile nepatrimoniale sunt raporturile care nu pot fi evaluate in bani. De

exemplu, raportul juridic ce are in continutul lui dreptul la viata, este unul nepatrimonial, pt ca
dreptul la viata nu poate fi evaluat in bani. Raporturile nepatrimonialer se impart in:

1) Raporturi referitoare la existenta si integritatea subiectelor de drept civil

2) Raporturile referitoare la identificarea subiectelor de drept civil (dreptul la o stare
civila, dreptul la un pseudonim s.a.)
3) Raporturile juridice de creatie intelectuala (dreptul de autor, dreptul asupra marcilor
de fabrica, dreptul asupra indicatiilor de provenienta)

1
 DREPT CIVIL_CURS 1

Persoana fizica este omul privit in mod individual, izolat. In sistemul nostru de drept,
orice om are calitatea de persoana fizica.

Persoana juridica este un subiect colectiv de drept civil formata, de regula, prin asocierea
mai multor persoane fizice, avand trei elemente esentiale: patrimoniul propriu, scop propriu si
organizare proprie (de sine statatoare).

Egalitatea juridica consta in faptul ca subiectele unui raport juridic civil, de comun
acord, stabilesc drepturile si obligatiile lor civile in continutul acelui raport juridic. Egalitatea
juridica nu se confunda cu egalitatea in fata legii civile. Aceasta din urma consta in faptul ca
toate persoanele fizice si juridice sunt egale in privinta capacitatii de a dobandi drepturi si
obligatii civile.

Subiectele de drept civil sunt persoanele fizice si juridice. Normele dreptului civil se
aplica si raporturilor dintre profesionisti, precum si raporturilor dintre profesionisti si alte
subiecte de drept civil.
Profesionisti sunt persoanele care exploateaza o intreprindere. Aceasta consta in
exercitarea sistematica a unei activitati organizate, constand in producerea, administrarea sau
instrainarea de bunuri ori in prestarea de servicii.
Dat fiind faptul ca pozitia de egalitate juridica este caracteristica tuturor ramurilor de drept
privat, dreptul civil este drept comun fata de celelalte ramuri de drept privat. In acest sens,
normele dreptului civil se aplica in domeniile in care celelalte ramuri de drept privat nu contin
norme proprii. Dreptul civil imprumuta normele sale altor norme de drept.

Criteriile de delimitare a dreptului civil de alte ramuri de drept:

1)metoda de reglementare
2) obiectul de reglementare
3) calitatea subiectelor
4) caracterul normelor
5) sanctiunile
6) principiile de drept

1) Este metoda prin care legiuitorul influenteaza pozitia subiectelor unui raport juridic.
2) Il constituie relatiile sociale reglementate de normele apartinand unei ramuri de drept. ->
raporturile patrimoniale si nepatrimoniale
3) Este suficienta calitatea de om in sens juridic.
4) In functie de obligativitatea lor, normele juridice se impart in: norme imperative si
dispozitive.
Normele imperative sunt cele obligatorii, cele care impun un comportament, sunt cele
de la care partile nu pot deroga prin actele juridice incheiate intre ele.
Normele dispozitive sunt normele care nu au caracter obligatoriu, adica normele de la
care partile se pot abate.

2
 DREPT CIVIL_CURS 1

Normele imperative se impart in: norme onerative si norme prohebitive.

Normele onerative sunt cele care ne impun o anumita conduita (acte de donatie in
forma autentica). Inscrisurile autentice sunt cele intocmite de un functionar, cu respectarea
formalitatilor prevazute de lege.
Normele prohibitive sunt norme care interzic o anumita conduita (norma juridica ce
interzice instrainarea bunurilor de proprietate publica). Prop publica este bunul ce apartine
statului sau anumitor administratii publice.

Normele dispozitive se impart in: norme permisive si norme supletive.

Normele permisive sunt normele care permit o anumita conduita (mentionata in

norma sau oricare alta).
Normele supletive sunt cele de la care partile pot deroga, dar care devin obligatorii
daca partile nu au dorit sa deroge de la ele (norma care prevede obligatia vanzatorului fata de
cumparator pentru viciile ascunse ale lucrului vandut). In dreptul civil, majoritatea normelor
sunt dispozitive, nr normelor imperative este mai mic.

5) Sanctiunile.
Sanctiunea juridica este urmarea negativa pe care o va suporta cel care incalca o
norma juridica. Exista sanctiuni comune, dar si specifice. Cele comune se intalnesc in mai
multe ramuri de drept (nulitatea actului juridic, plata de despagubire, etc), pe cand sanctiunile
specifice se intalnesc doar intr-o ramura de drept (dreptul civil are sanctiuni proprii/specifice-
> sanctiunea nedemnitatii succesorale=inlaturarea de la mostenire a mostenitorilor care
savarsesc faptele prevazute de lege).

6) Principiile de drept sunt reguli de drept aplicabile: principii fundamentale ale dreptului roman,
principii generale ale dreptului civil roman, principii aplicabile unor institutii de drept civil
roman. Principiile fundamentale sunt reguli de drept aplicabile in toate ramurile dreptului
roman (in intreg sistemul). Principiile generale ale dreptului civil sunt regulile de drept
aplicabile tuturor institutiilor de drept civil roman. Ultimele principii sunt aplicabile unor
institutii de drept civil roman.

Principiile generale de drept civil. Acestea sunt principiul proprietatii, al legalitatii in

fata legii civile, principiul imbinarii intereselor individuale cu cele generale, principiul
ocrotirii si garantarii drepturilor subiective civile, principiul bunei credinte.

6.1 Principiul proprietatii.

Este regula de drept potrivit careia legea garanteaza exercitarea dreptului de

proprietate. Dreptul de proprietate este posibilitatea proprietarului de a poseda, a folosi sia
adispune de bunul sau in mod exclusiv, absolut si perpetuu in limitele determinate de lege.
Atributele dreptului de proprietate sunt posesia, folosinta si dispozitia.

3
DREPT CIVIL_CURS 1

Posesia consta in stapanirea materiala a bunului de catre proprietari. Folosinta consta

in posibilitatea proprietarului de a culege fructele produse de bunul sau. Fructele sunt bunuri
produse de un alt bun in mod periodic si fara consumarea substantei acelui bun.

Fructele se impart in: fructe naturale, industriale si civile. Cele naturale sunt
produse de natura, fara interventia omului, cele artificiale cu interventia omului, iar fructele
civile sunt veniturile produse de un bun.

Bunul este un lucru susceptibil de apropiere (care poate forma obiectul unui drept de
proprietate).

Dispozitia are 2 comp: materiala si juridica. Cea materiala este posibilitatea

proprietarului de a aduce modificari materiale bunului sau, pe cand dispozitia juridica
inseamna posibilitatea proprietarului de a instraina bunul sau de a-l greva cu o sarcina (a
ipoteca).

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt: caracterul exclusiv, caracterul

absolut, si caracterul perpetuu. Caracterul exclusiv consta in faptul ca, de regula, doar
proprietarul exercita toate atributele dreptului de proprietate. Caracterul absolut inseamna ca
in principiu proprietarul poate face orice doreste cu bunul sau. Caracterul perpetuu inseamna
ca dreptul de proprietate nu se stinge prin nefolosirea bunului.

Prin exceptie, este posibil ca in situatia in care proprietarul nu poate folosi bunul,
acesta sa fie dobandit de alta persoana prin uzucapiune. Dupa titularul lui, proprietatea poate
fi: privata sau publica. Proprietatea publica este cea care apartine statului si unitatilor
administrativ-teritoriale asupra bunurilor de uz sau interes public. Regimul juridic al
proprietatii este diferit dupa cum proprietatea este publica sau privata.

Bunurile proprietate publica sunt: inalienabile, insesizabile (nu pot fi urmarite silit de
catre creditorii proprietarului), imprescriptibile. Imprescriptibilitatea poate fi extinctiva sau
achizitiva. Prima inseamna ca bunul poate fi revendicat oricand, iar cealalta inseamna ca
bunul nu poate fi dobandit prin uzucapiune de altcineva. Bunurile proprietate privata sunt
alienabile, sesizabile, impescriptibile extinctiv si prescriptibile achizitiv.