Curs 9

NOȚIUNI GENERALE DESPRE

IMPOZITE (cont.)

Conf. univ. dr. Maria-Andrada GEORGESCU

Departamentul de Economie și Politici Publice
Facultatea de Administrație Publică
SNSPA – București
maria-andrada.georgescu@administratiepublica.eu
8.4. Așezarea și perceperea impozitului

ASIETA sau modul de așezare a impozitului =

totalitatea operațiunilor întreprinse de organele
fiscale pentru identificarea și evaluarea materiei
impozabile și pentru determinarea sumei impozitului
datorat statului
8.4.1. Stabilirea obiectului impozabil
Această operație are drept scop constatarea și
evaluarea materiei impozabile.

Constatarea existenței materiei impozabile se

efectuează concomitent cu identificarea
plătitorului și urmărește supunerea la impunere a
tuturor elementelor componente ale acesteia.

Evaluarea materiei impozabile presupune

determinarea dimensiunii acesteia.
Practica fiscală a consacrat două mari metode de
evaluare, și anume:
- metoda evaluării indirecte;
- metoda evaluării directe.

1. Evaluarea indirectă a materiei impozabile –

variante:
a) evaluarea pe baza unor indicii sau semne
exterioare;
b) evaluarea forfetară.
a) Evaluarea pe baza indiciilor sau semnelor
exterioare – presupune alegerea unor indicii
sau semne exterioare materiei impozabile care
trebuie să fie relevante pentru ca, pe baza lor,
să se poată aprecia adevăratul volum al
materiei impozabile. Astfel de indicii au fost
folosite mai ales în cazul impozitelor de tip real.
b) Evaluarea forfetară – variante:
- forfetare legală;
- forfetare convențională.
2. Evaluarea directă a materiei impozabile – căi:
a) evaluarea pe baza declarației unei terțe
persoane – se utilizează în cazul în care o terță
persoană are cunoștință despre mărimea
obiectului impozabil, fiind obligată, prin lege, să
prezinte organului fiscal o declarație scrisă în
acest sens;
b) evaluarea pe baza declarației contribuabilului –
se realizează cu participarea directă a
subiectului impozitului. El este obligat să
prezinte o declarație cu privire la venitul sau
averea sa, pe baza căreia organele fiscale
evaluează materia impozabilă.
8.4.2. Stabilirea sumei impozitului

 După stabilirea și evaluarea materiei impozabile

se trece la lichidarea impozitului = calculul
sumei datorate de către fiecare contribuabil,
adică stabilirea debitului său fiscal.

 În funcție de modalitatea de stabilire a

cuantumului impozitului datorat, impozitele pot fi:
- de repartiție;
- de cotitate.
8.4.3. Încasarea impozitelor

Metode de percepere (încasare) a impozitelor:

a) strângerea impozitelor de către unul din
contribuabili din însărcinarea comunității în care
trăia și vărsarea lor la tezaurul public;
b) încasarea impozitelor prin intermediul unor
concesionari sau arendași;
c) perceperea impozitelor de către organele
specializate ale statului.
 În condițiile existenței unui aparat fiscal,
perceperea impozitelor se realizează pe trei căi:
1) organele fiscale încasează impozitul direct de la
contribuabil – două variante:
- organul fiscal se deplasează la contribuabil pentru a cere
plata impozitului – impozit cherabil;
- contribuabilul se deplasează la organul fiscal pentru a-și
achita obligațiile fiscale – impozit portabil;
2) încasarea impozitului de către organele fiscale
prin stopaj la sursă;
3) perceperea impozitului prin aplicarea de timbre
fiscale mobile.