1.

Elemente pentru zidarie

Prevederile acestui Cod se aplică la proiectarea tuturor părţilor/elementelor de construcţie din
zidărie, structurale şi nestructurale, executate cu următoarele tipuri de elemente pentru zidărie,
corespunzătoare standardelor :
a. elemente pentru zidărie din argilă arsă - SR EN 771-1;
b. elemente pentru zidărie din beton celular autoclavizat (BCA) - SR EN 771-4;

1.2. Gruparea elementelor pentru zidărie

1.2.1. Gruparea în funcţie de nivelul de încredere al proprietăţilor mecanice

a. Rezistenţa medie la compresiune a elementului: media aritmetică a rezistenţelor la
compresiune ale elementelor.
b. Rezistenţa caracteristică la compresiune a elementului: rezistenţa la compresiune
corespunzătoare fractilului de 5% al distribuţiei statistice a rezistenţei la compresiune.
c. Rezistenţa standardizată la compresiune a elementului: rezistenţa la compresiune a
elementelor pentru zidărie transformată în rezistenţa echivalentă a unui element "uscat în aer" cu
lăţimea de 100 mm şi înălţimea de 100 mm.
d. Element pentru zidărie categoria I: element pentru zidărie pentru care probabilitatea
de a nu atinge rezistenţa medie/caracteristică la compresiune declarată este 5%.
e. Element pentru zidărie categoria II: element pentru zidărie care nu îndeplineşte
nivelul de încredere al elementelor pentru zidărie categoria I.

1.2.2. Gruparea în funcţie de caracteristicile geometrice

(1) Elementele pentru zidărie se grupează în funcţie de valorile următorilor parametri geometrici:
a. volumul golurilor (% din volumul brut);
b. volumul fiecărui gol (% din volumul brut);
c. grosimea minimă a pereţilor interiori şi exteriori (mm);
d. grosimea cumulată a pereţilor interiori şi exteriori pe fiecare direcţie (% din dimensiunea
elementului pe direcţia respectivă).
Figura 3.1.Geometria interioară a elementelor cu goluri
A- aria golului de manipulare, a- aria golului curent
te - grosimea peretelui exterior, ti - grosimea peretelui interior

Pentru execuţia pereţilor structurali din zidărie, se vor folosi numai elemente din argilă arsă sau
BCA clasificate în grupele 1 şi 2, care au proprietăţile din tabelul 8.1 din P 100-1 sau elemente
care satisfac condiţiile speciale din P 100-1, art. 8.2.1.(5).
Tabelul 8.1. P100-1-2013
Proprietatile geometrice ale elementelor pentru zidarie
Grupa 1
Caracteristici Argila Grupa 2 Elemente din argila arsa
arsa cu goluri verticale
si BCA
Volumul total al golurilor 25% ag 0,15g ag 0,20g
(% din volumul brut) >25%; 55% >25%; 45%
Volumul fiecarui gol 12,5% *fiecare din golurile multiple 2%
(% din volumul brut) *total goluri de manipulare 12,5%
aloarea declarata a grosimii Fara perete interior perete exterior
peretilor interiori si exteriori cerinte ag 0,15g ag 0,20g ag 0,15g ag 0,20g
(mm) 5 10 8 12

Peretii verticali interiori ai elementului trebuie sa fie continui pe toata lungimea elementului (în
planul peretelui) ( )

Pentru peretii structurali din zidarie, pot fi folosite si alte elemente încadrate în grupa 2: caramizi
si blocuri din argila arsa cu goluri verticale cu geometrie speciala (cu peretii subtiri - grupa 2S)
care îndeplinesc urmatoarele conditii referitoare la geometria blocului:
(a) volumul golurilor £50% din volumul blocului;
(b) grosimea peretilor exteriori 11mm £te<15mm;
(c) grosimea peretilor interiori 6mm £ti<10mm;
(d) peretii verticali interiori sunt realizati continuu pe toata lungimea elementului (în planul
peretelui).

Elementele pentru zidarie din categoria II pot fi folosite numai pentru: (0)
- peretii structurali la cladiri din clasele de importanta III si IV în zonele cu ag 0,15g;
- peretii structurali la anexe gospodaresti si constructii provizorii în toate zonele seismice.

1.2.3. Gruparea în funcţie de profilaţia exterioară a elementului

Din punct de vedere al profilului feţelor exterioare, elementele pentru zidărie se clasifică după
cum urmează:
a. elemente cu toate feţele plane (fără amprente sau profilaţie; cu/fără cavitate interioară de
prindere);
b. elemente cu locaş de mortar;
c. elemente cu locaş de mortar şi amprente suplimentare pentru mortar;
d. elemente cu profilaţie "nut şi feder".

1.2.4. Gruparea elementelor în funcţie de densitatea aparentă în stare uscată

(1) Elementele pentru zidărie se grupează în funcţie de densitatea aparentă în stare uscată după
cum urmează:
a. Elemente LD (low density): elemente pentru zidărie cu densitate aparentă în stare uscată
scăzută (≤ 1000 kg/m3) care se utilizează numai în zidărie protejată
b. Elemente HD (high density): elemente pentru zidărie din argilă arsă cu densitatea aparentă în
stare uscată > 1000 kg/m3 şi elemente pentru zidării de faţadă (elemente pentru zidărie
neprotejată şi protejată).

(2) Elementele pentru zidărie argilă arsă pentru care, în funcţie de volumul golurilor, densitatea
aparentă în stare uscată este ρ≤ 1000 kg/m3 şi toate elementele din BCA se încadrează în
categoria LD (low density).

(3) Pentru calculul încărcărilor provenite din greutatea proprie a zidăriei (încărcări pe structură
şi fundaţii, greutatea supusă acţiunii seismice, etc.) densitatea elementelor pentru zidărie se va
calcula aproximativ, după cum urmează:
a. pentru elemente din argilă arsă densitatea de proiectare, cu relaţia

ρ (kg/m3) = 1800 (1-vgol) (3.1)

unde vgol este volumul golurilor care se dezvoltă pe toată înălţimea elementului (nu se includ
amprentele);
b. pentru elementele din BCA densitatea de proiectare (care ţine seama de umiditatea medie în
exploatare) cu relaţia (3.2) )
ρ (kg/m3) =85( fb+2)
unde fb este rezistenţa medie standardizată în N/mm2.
(4) Pentru calculul greutăţii de proiectare a zidăriei netencuite cu elemente LD şi mortar de
utilizare generală (G), cu rosturi de grosime normală, se va ţine seama de greutatea mortarului
astfel:
a. grosimea medie a rosturilor verticale şi orizontale se va lua trost = 12 mm
b. densitatea medie a mortarului se va lua γm = 2000 kg/m3.

(5) Greutatea de proiectare a zidăriei netencuite cu elemente LD şi mortar pentru rosturi subţiri
(T) se va lua egală cu greutatea de proiectare a elementelor de zidărie definită mai sus.
(6) Greutatea de proiectare a zidăriei netencuite cu elemente HD, indiferent de tipul mortarului
(G sau T) se va lua egală cu greutatea de proiectare a elementelor pentru zidărie definită mai sus.

Cerinte speciale pentru elemente pentru zidarie.

Prevederile acestui capitol se refera la zidariile peretilor structurali realizate cu
urmatoarele tipuri de elemente pentru zidarie:
- din argila arsa, pline si cu goluri verticale (SR EN 771-1);
- din beton celular autoclavizat – BCA (SR EN 771-4).

Elementele pentru zidarie cu goluri verticale folosite în zonele cu acceleratia seismica ag 0,20g
trebuie sa îndeplineasca si urmatoarele conditii:
- Aria unui singur gol 1200 mm2
- Pereti verticali interiori continui pe toata lungimea elementului (în planul peretelui) (
)
În conditiile specifice de proiectare si de executie stabilite prin acest Cod, pentru peretii
structurali din zidarie, pot fi folosite si alte elemente încadrate în grupa 2: caramizi si blocuri din
argila arsa cu goluri verticale cu geometrie speciala (cu pereti subtiri - grupa 2S) care
îndeplinesc urmatoarele conditii referitoare la geometria blocului :
- volumul golurilor £50% din volumul blocului;
- grosimea peretilor exteriori 11mm £te<15mm;
- grosimea peretilor interiori 6mm £ti<10mm;
- peretii verticali interiori sunt realizati continuu pe toata lungimea elementului (în planul
peretelui). ( )

Pentru executarea peretilor structurali din zidarie, indiferent de acceleratia terenului

pentru proiectare ag, se vor folosi numai elemente pentru zidarie din categoria I, cu exceptia
constructiilor mentionate mai jos.
Elementele pentru zidarie din categoria II pot fi folosite numai pentru: (0)
- pereti structurali la cladiri din clasele de importanta III si IV în zonele cu ag 0,15g;
- pereti structurali la anexe gospodaresti si constructii provizorii în toate zonele seismice.

Proprietatile mecanice ale elementelor pentru zidarie

Pentru zidăriile solicitate numai de încărcări de tip gravitaţional, valoarea relevantă pentru
proiectare a rezistenţei la compresiune este cea în direcţie perpendiculară pe planul rosturilor
orizontale. În cazul zidăriilor solicitate de forţe seismice, şi în particular pentru zidăriile cu
elementele cu goluri, rezistenţa la compresiune se determină atât perpendicular pe direcţia
golurilor cât şi paralel cu aceasta, deoarece acţiunea simultană a încărcărilor verticale şi a
forţelor orizontale din cutremur face să se dezvolte în planul peretelui o stare de eforturi de
compresiune bidirecţională, cu o componentă importantă paralelă cu rosturile orizontale (de
aşezare).

Determinarea rezistenţei la compresiune a elementelor pentru zidărie

RD 1 - perpendicular pe planul de aşezare (D1) RD 2 - în planul peretelui (D2)

Rezistenta la compresiune a elementelor pentru zidarie

fb - rezistenţa unitară la compresiune standardizată a elementelor pentru zidărie normal pe

faţa rostului orizontal (de asezare)
Rezistenţa la compresiune standardizată reprezintă rezistenţa la compresiune a elementelor
pentru zidărie transformată în rezistenţa la compresiune a unui element pentru zidărie uscat în
aer, echivalent având 100 mm lăţime x 100 mm înălţime. La cerere producătorul trebuie să
declare rezistenţa la compresiune standardizată. Aceasta se determină şi se declară de către
fabricant pe baza rezistenţei medii obţinute prin încercări, conform SR EN 772-1

Rezistenţa standardizată la compresiune fb este definită prin două valori, în funcţie de poziţia
forţei de compresiune în raport cu faţa de aşezare:
a. normal pe faţa rostului orizontal (de aşezare) fb;
b. paralel cu faţa rostului orizontal, în planul peretelui fbh (compresiune pe capete).

Proprietăţi fizice ale elementelor pentru zidărie

În funcţie de utilizarea prevăzută la proiectare, în cazul elementelor din argilă arsă care
se folosesc la exterior, fără protecţie sau cu protecţie limitată, se vor lua în considerare
următoarele proprietăţi fizice, definite conform SR EN 771-1:
a. densitatea aparentă şi absolută în stare uscată;
b. absorbţia de apă; Capacitatea elementelor pentru zidărie de a absorbi apa din mortar şi/sau
din mediul ambient influenţează în mare măsură rezistenţele mecanice ale zidăriei precum şi
durabilitatea acesteia; o parte din apa din mortar este absorbită de element până la realizarea unei
stări aparente de saturaţie superficială; Cărămizile care au suprafaţa uscată dar sunt umede la
interior realizează cea mai bună aderenţă.
c. conţinutul de săruri solubile active.

Pentru zidăriile cu elemente din BCA se vor lua în considerare următoarele proprietăţi
fizice, definite conform SR EN 771-4:
a. densitatea aparentă şi absolută în stare uscată; La sfârşitul procesului de autoclavizare
materialul conţine apă în proporţie de circa 30% din greutate. În timp, după o perioadă de 9 12
luni, excesul de apă se elimină rămânând un conţinut de apă de numai 5 8% din masă
(denumită umiditate de echilibru).
b. permeabilitatea la vapori de apă
c. absorbţia de apă;
d. proprietăţile termice.