Anticorpi ADN dublu catenar

Anticorpii antinucleari se determină în serul pacienţilor la care se suspectează prezenţa

unei boli autoimune reumatice (boală de colagen). Următoarele boli se încadrează în
această categorie:
•Lupus eritematos diseminat (lupus);
•Sindrom Sjögren;
•Boala mixtă a ţesutului conjunctiv;
•Sclerodermie;
•Poliartrita reumatoidă;
•Dermatopolimiozită.
Diagnosticul acestor afecţiuni este dificil de stabilit, simptomele acestora fiind nespecifice.
Diagnosticul se stabileşte pe baza unor criterii complexe care includ simptome şi semne
clinice dimpreună cu mai multe tipuri de teste de laborator (analize). Anticorpii antinucleari
se pot lucra prin mai multe metode dintre care cele mai folosite sunt ELISA şi
imunofluorescenţă.
Anticorpii anti-ADN dublu catenar reprezinta un marker de inalta specificitate pentru
lupusul eritematos sistemic (LES), fiind prezenti la aproximativ 60% dintre pacientii cu
boala lupica.
Constituie un instrument de monitorizare a evolutiei clinice a acestei boli, deoarece
nivelele serice de anticorpi anti-ADN se coreleaza cu gradul de activitate a bolii (in special
pentru nefrita lupica). In perioadele de remisiune a bolii, concentratia anticorpilor se
reduce foarte mult2;3.
Recoltare - sange venos 0.5 ml à jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa mese) -
vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator. - se separa serul prin centrifugare1.
Criterii de respingere a probei - ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat
bacterian.
Prezervare proba - serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai indelungat la -20°C3.
Metoda - imunoenzimatica (ELISA ).
Valori de referinta:
•< 10 UI/mL : negativ
•10-15 UI/mL : echivoc
•> 15 UI/mL : pozitiv
Limite si interferente :
Un rezultat negativ nu exclude boala lupica.
Anticorpii anti-ADN dublu catenar mai pot aparea, intr-un procent scazut si in alte boli
reumatismale (<1% din cazurile de poliartrita reumatoida si < 10% din cazurile de sindrom
Sjögren primar si boala mixta de tesut conjunctiv) , hepatita cronica activa, ciroza biliara,
mononucleoza infectioasa.
Procainamida si hidralazina pot induce atat anticorpi anti-histone (specifici pentru lupusul
indus medicamentos) cat si anticorpi anti-ADN.
Bibliografie
1. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Anti-
dsDNA (Double-Stranded) Antibodies. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet
Communication

Anticorpii anti-histone - apar în lupus cu sensibilitate de 50-70% şi în lupusul indus

medicamentos cu sensibilitate de până la 95%.
Anticorpii anti-ENA (anti-antigene nucleare solubile) - antigenele nucleare solubile includ
mai multe tipuri de componente nucleare dar şi citoplasmatice care induc producţie de
auto-anticorpi. Aceştia sunt: • Anticorpi anti nRNP (anti ribonucleoproteine) - sunt
nespecifici, apărând în lupus şi alte boli de colagen. Dintre aceştia, anticorpii anti
snRNP70 (sau anti U1 RNP) sunt înalt specifici pentru boala mixtă a ţesutului conjunctiv.
• Anticorpi anti Scl-70 (anti topoizomeraza I) - sunt specifici pentru sclerodermie, mai ales
pentru forma generalizată.
• Anticorpii anti Ro (anti SS-A) şi anti La (anti SS-B) - sunt specifici pentru Sidromul
Sjögren, apărând însă şi în lupus.
• Anticorpii anti Sm - sunt specifici pentru lupus, au însă o sensibilitate slabă, de numai 20-
30%.
• Anticorpii anti Jo-1 - sunt specifici pentru dermato/ polimiozită având o sensibilitate
redusă, de maxim 25%.
Anticorpi anti-endomisium Ig
Anticorpii anti-endomisium IgG prezinta valori crescute la pacientii cu boala celiaca care
asociaza deficit selectiv de IgA. Deficitul selectiv de imunoglobulina A este de 10-15 ori
mai frecvent intalnit la pacientii cu boala celiaca decat la subiectii sanatosi. Daca se
detecteaza doar izotipurilor IgA ale anticorpilor, pacientii cu deficit de IgA vor avea reactii
fals negative. Pentru a preveni rezultatele fals negative este necesara determinarea
anticorpilor de tip IgG2.
Recoltare - sange venos à jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa mese). 0.5ML –
vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator1.– se separa serul prin centrifugare.
Criterii de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat
bacterian.
Prezervare proba – serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai indelungat la -20 °C1.
Metoda – imunenzimatica ELISA .
Valori de referinta - EMA IgG : Titru < 1/ 10.
Interpretarea rezultatelor:
Un titru crescut al anticorpilor anti-endomisium IgG la un pacient cu deficit de
imunoglobulina A, sustine diagnosticul de boala celiaca, insa acesta trebuie confirmat prin
biopsia mucoasei intestinale.
Bibliografie
1. Mayo Clinic/Mayo Medical LaboratoriesTest Catalogs and Guides. Endomysial (EMA)
Antibody IgG. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
2. V. Kumar, M. Jarzabek-Chorzelska, J. Sulej, Krystyna Karnewska, T. Farrell, S.
Jablonska Celiac Disease and Immunoglobulin A Deficiency: How Effective Are the
Serological Methods of Diagnosis? Clin Diagn Lab Immunol. 2002 November; 9(6): 1295–
1300.

Anticorpi anti-Jo-1
Sunt specifici pentru dermatopolimiozită având o sensibilitate redusă, de maxim 25%
Suspiciune de:
• polimiozita sau dermatomiozita;
• alveolita fibrozanta1
Anticorpii anti-Jo-1 sunt indreptati impotriva enzimei histidil-ARNt sintetaza cu localizare
citoplasmatica, determinand in vivo inhibarea activitatii enzimatice.
Anticorpii anti-Jo-1 constituie un marker serologic pentru dermatomiozita/polimiozita,
avand o prevalenta de 20-40%. Prezenta acestor autoanticorpi se asociaza cu o forma
mai severa de boala, cu un prognostic rezervat si recaderi mai frecvente.
Pacientii la care se depisteaza anti-Jo-1 prezinta urmatoarea triada clinica:
•polimiozita (slabiciune musculara, atrofie musculara, semne biochimice si
electromiografice de afectare musculara, modificari histologice caracteristice);
• polisinovita (artralgii, artrita non-eroziva, tenosinovita);
• alveolita fibrozanta sau fibroza pulmonara.
Anticorpii apar precoce in evolutia bolii care debuteaza adesea mono- sau
oligosimptomatic.
La copiii cu dermatomiozita, anti-Jo-1 se depisteaza extrem de rar2
Recoltare - à jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa mese)1 0.5 ML sange venos1 -
vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator. - se separa serul prin centrifugare
Criterii de respingere a probei - ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat
bacterian.
Prezervare proba - serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai indelungat la -20°C3.
Metoda – imunoenzimatica (ELISA ).
Reactivul folosit
Valori de referinta:
•< 7 U/mL : negativ
•7-10 U/mL : echivoc
•>10 U/mL: pozitiv1
Bibliografie
1. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Anti-Jo-
1. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication
2. Rudolf Mierau, Ekkehard Genth. Autoantibodies in Systemic Rheumatic Diseases. In
Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar
Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 831.

Anticorpi anti-La (SS-B)

sunt specifici pentru Sidromul Sjögren, apărând însă şi în lupus.
Anticorpii anti-La sunt indreptati impotriva unei proteine auxiliare a ARN polimerazei III.
Proteinele La impreuna cu proteinele Ro sunt componente intracelulare al unor particule
ribonucleoproteice identice sau partial identice, ceea ce explica prezenta concomitenta in
serul multor pacienti a celor 2 tipuri de anticorpi.
Anticorpii anti-La se asociaza cu aceleasi entitati clinice ca si anticorpii anti-Ro, dar cu o
sensibilitate clinica mai redusa:
• 40-94% pentru sindromul Sjögren primar;
• 9-35% pentru LES;
• aprox.75% pentru blocul atrio-ventricular congenital si lupusul neonatal.
Pe de alta parte, specificitatea clinica pentru aceste afectiuni este mai mare.
Anti-La nu sunt prezenti de obicei in poliartrita reumatoida, chiar in cazul in care se
depisteaza anti-Ro.
Pacientii cu boala lupica care prezinta ambele tipuri de anticorpi au o rata mai redusa de
afectari renale, in comparatie cu cei Ro pozitivi/La negativi. Acest pattern de anticorpi se
intalneste mai frecvent la pacientii cu debut tardiv de boala lupica2.
Recomandari pentru deterninarea anticorpilor anti-La
- suspiciune sindrom Sjögren primar;
- suspiciune LES;
- bloc atrioventricular congenital sau lupus neonatal in asociere cu LES, sindrom Sjögren
sau colagenoza nediferentiata2;3 Recoltare - à jeun (pe nemancate) sau postprandial
(dupa mese)1 0.5 ML sange venos1 - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator. -
se separa serul prin centrifugare.
Criterii de respingere a probei - ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat
bacterian.
Prezervare proba - serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai indelungat la -20°C3.
Metoda - imunoenzimatica ELISA .
Reactivul folosit este proteina umana recombinata SS-B/La1. Valori de referinta:
•< 7 U/mL : negativ
•7-10 U/mL : echivoc
•> 10 U/mL: pozitiv1
Limite si interferente
Un procent redus de pacienti cu sindrom Sjögren raman anti-La negativi.
Bibliografie 1 Sjögren’s Antibodies (Anti-SS-A/Anti-SS-B). www.labcorp.com 2010. Ref
Type: Internet Communication. 2. Rudolf Mierau, Ekkehard Genth. Autoantibodies in
Systemic Rheumatic Diseases. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of
Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. H-Books Verlagsgesellschaft mbH,
Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 813-816.