Impactul activităţilor antropice asupra mediului abiotic

Teritoriul zonei de protecţie integrală Roşca-Buhaiova, situat in partea de nord-est a

Deltei Dunării, intre grindurile Chilia şi Letea, are un inveliş de soluri alcătuit din soluri gleice,
limnisoluri şi soluri organice.
Solurile gleice aluviale au o răspandire largă in partea nordică a teritoriului şi ocupă circa
35% din suprafaţa arealului studiat. Se intalnesc următoarele subtipuri de soluri gleice aluviale:
a) carbonatice şi mlăştinoase carbonatice – sunt intalnite pe grindurile braţelor Cernovca şi
Babina, de asemenea şi pe cele ale garlelor ce pătrund in teritoriul zonei (Poliacova,
Frăţiorul, Sulimanca etc.).
Stratul acvifer freatic a acestor soluri se află situat in primii 100 cm ai profilului de sol.
Textura acestor soluri este lutoasă-lutoargiloasă, conţinutul de humus este mijlociu (5,6% in
primii 10 cm), iar reacţia chimică este slab alcalină (pH = 7.8).
Salinitatea solului este foarte scăzută, putand fi incadrat ca nesalinizat sau slab salinizat
(161 – 191 mg/100gsol). Salinizarea este de tip sulfatic.
b) semisubmerse nematurate – semimaturate fizic – sunt situate pe şesul deltaic. In cazul
acestor soluri, stratul acvifer freatic este aproape de suprafaţă, in cea mai mare parte din
timp solul fiind acoperit cu apă.
Sunt soluri cu textură argilo-lutoasă, conţinut mijlociu de humus (5,7 – 9,5%), iar reacţia
chimică a solului este slab alcalină (pH = 7,6 – 7,8). Sunt carbonatice, conţinutul de CaCO3
osciland intre 12,5 şi 16,9%.
Conţinutul de elemente nutritive indică o aprovizionare cu acestea mijlocie – bună (P2O5 :
49 – 85 ppm, iar K2O : 70 – 192 ppm).
Aceste soluri nu sunt salinizate sau sunt slab salinizate, salinizarea fiind de tip sulfatic.
c) turboase – sunt semipermanent sau permanent submerse şi se caracterizează prin prezenţa
unui orizont turbos de 20 – 50 cm grosime la suprafaţa solului.
Conţinutul de humus şi N total este foarte mare (32,3 – 53,3% şi respectiv 1,392 –
1,842%).
Aprovizionarea cu elemente nutritive este bună şi foarte bună (P2O5 mobil : 46 – 81 ppm,
iar K2O mobil : 128 – 175 ppm).
Reacţia chimică a solului este acidă pană la neutră (pH = 5,8 – 6,9). Aceste soluri sunt
nesalinizate sau slab salinizate. Salinizarea este de tip sulfatic. Din tabelul următor se poate
constata că factorii edafici, la aceste soluri gleice, sunt aproximativ de aceeaşi mărime,
exceptand conţinutul mai ridicat de azot in cazul solului gleic turbos, ceea ce este normal să fie
aşa.
Analiza parametrilor statistici ai distribuţiilor componentelor analizate este prezentată in
Tabelul 2 şi Tabelul 3, semnificaţia notaţiilor fiind următoarea:
n = numar de probe
xmin = concentraţia minimă a componentului, in esantionul de analize efectuate;
xmax = concentraţia maximă a componentului in esantion;
α = concentraţia medie a componentului in esantion;
σ = deviaţia standard a concentraţiilor;
Cv = coeficientul de variaţie a concentraţiilor elementelor in eşantionul analizat,
Cv = 100 σ / α.
Me = mediana
Mo = modul
xg = valorile mediei geometrice
coef. Boltire = coeficient de boltire care oferă relaţii asupra gradului de sortare periferică
coef. asim. = coeficient de asimetrie care indică un surplus de particule fine faţă de o d
distribuţie normală a curbei de frecvenţă.
Limnisolurile ocupă fundul cuvetelor lacustre şi in lacurile din zona Roşca-Buhaiova se
intalnesc limnisoluri turboase carbonatice/calcanice şi limnisoluri turboase potenţial sulfatic
acide. Textura acestor soluri este lutoasă pană la lutoargiloasă sau argiloasă. Conţinutul de
humus in orizontul superior oscilează intre 16 şi 38%, iar conţinutul de N total oscilează intre
0,793 şi 1,679%. Conţinutul de P2O5 mobil variază de la mic pană la mare (12,3 – 63,3 ppm), iar
conţinutul de K2O mobil oscilează de la foarte mic la mijlociu (36 – 163 ppm).
Limnisolurile turboase carbonatice/calcarice au un conţinut de CaCO3 cuprins intre 10 –
65% şi prezintă a reacţie slab alcalină (pH = 7,3 – 7,6). Limnisolurile turboase potenţial sulfatic
acide sunt lipsite de carbonaţi, iar reacţia chimică a solului este slab acidă – neutră (pH = 6,0 –
7,0).
Limnisolurile sunt nesalinizate sau slab salinizate.
Solurile turboase se intalnesc in partea centrală şi sudică a teritoriului ocupand arealele
din jurul lacurilor. Aceste soluri se caracterizează prin prezenţa unui orizont turbos cu grosime
frecventa de 80 – 140 cm, care pluteşte, ca in cazul solurilor turboase natante – plaur, sau stă
peste un orizont mineral. Conţinutul de materie organică al solurilor turboase este foarte mare
(47,66%), la fel şi conţinutul de N total (1,569 – 2,317%). Conţinutul de P mobil variază de la
mijlociu la mare (22 – 60 ppm), iar cel de K mobil de la mic la mijlociu (94 – 186 ppm). Sunt
soluri lipsite de carbonaţi şi au reacţie acidă (pH = 5,36 – 6,0).
Analizele de laborator efectuate in primavara şi vara anului 2005 au evidenţiat că solurile
sunt nesalinizate sau slab salinizate, inregistrandu-se o uşoară creştere a conţinutului total de
săruri solubile in perioada de vară.
De exemplu, la profilul 1 pe adancimea 0 – 10 cm se inregistrează in luna martie un
conţinut de 147 mg săruri solubile la 100 g sol, iar in luna iunie conţinutul de săruri solubile s-a
ridicat la 217 mg/100g sol. Analizele efectuate şi la celelalte staţionare arată că valorile
conţinutului de săruri solubile, humus, azot, fosfor, potasiu, se incadrează in limitele specifice
acestor soluri.
S-a făcut o comparaţie a gradului de mărime a unor factori edafici in incinte cu folosinţe
diferite (piscicultură, agricultură) şi zona protejată (tabelul următor) şi s-a constatat că numai
aprovizionarea cu elemente nutritive este mai mare in perimetrul agricol.
Celelalte două areale prezintă valori apropiate fiind mascate de factorul hidric care a
inlesnit vehicularea acestor elemente (N, P, K) in exterior. Trebuie menţionat că această
comparaţie este făcută pentru prima dată in cadrul temei in aceasta zonă a deltei, urmand ca in
fiecare an să se efectueze a monitorizare a factorilor edafici pe aceste suprafeţe, iar rezultatele
finale (după caţiva ani) vor fi mai concludente.
Cercetările efectuate asupra apelor de suprafaţă arată că mineralizarea apelor din lacuri
este cea mai redusă, sub 0,5 g/l (0,354 – 0,438 g/l). Pe şesul deltaic mineralizarea este mai mică
in partea sudică şi estică (0,336 – 0,475 g/l) şi mai ridicată in partea vestică şi nordică (0,5 –
1,152 g/l). Prezenţa unei mineralizări mai ridicate in partea vestică a teritoriului se datorează
apropierii de periferia grindului Chiliei, areal cu intinse suprafeţe ocupate de solonceacuri şi alte
soluri salinizate.
Analizele efectuate asupra unor probe de apă din amenajarea piscicolă, amplasată in mare
parte pe aceste suprafeţe cu solonceacuri, arată o mineralizare mai ridicată decat in zona
protejată (0,565 – 1,072 g/l in luna martie, 0,462 – 1,419 g/l in luna iunie). Deci, datorită
circulaţiei naturale normale a apelor freatice şi de suprafaţă dinspre vest către est se poate aprecia
că există a influenţă a apelor din amenajarea piscicolă asupra celor din zona protejată. De altfel,
chiar apele din canalul ocolitor al incintei piscicole au o mineralizare mai mare decat apele din
zona protejată (0,631 – 1,205 g/l, in luna martie 2006, in canal, faţă de 0,423 – 1,152 g/l, in zona
protejata limitrofă).
Prin analizarea probelor de sol provenite din diferite staţii ale incintei Roşca-Buhaiova,
din punct de vedere al conţinutului de reziduuri, de insecticide organo-clorurate (HCH şi DDT,
izomeri şi metaboliţi) s-au pus in evidenţă următoarele:
Conţinutul in reziduuri de HCH total ia valori cuprinse intre 0,014 şi 0,166 ppm. De
remarcat că 13 din 16 probe analizate prezintă niveluri de contaminare foarte reduse (sub
0,05 ppm) in contrast cu cele de la staţiile 22, 24 care depăşesc limita maximă admisibilă.
Acestea sunt amplasate in incinta agricola Pardina (staţia nr. 24) şi in amenajarea
piscicola Chilia, in dreptul staţiei de pompare punct nr. 22.
Conţinutul in reziduuri de DDT total se situează in intervalul 0,013 – 5,024 ppm. Şi in
acest caz, majoritatea punctelor studiate prezintă un nivel de contaminare redus (sub 0,05
ppm).
Tot la staţia nr. 22 s-au intalnit depăşiri ale nivelului maxim admisibil. La staţiile din
apropiere s-au găsit reziduuri sub nivelul maxim admisibil dar mult mai mari dacat la celelalte
staţii mai indepărtate de zonele amenajate pentru agricultură şi piscicultură. Se pare că pericolul
răspandirii in adancimea perimetrului zonei strict protejate a reziduurilor de HCH şi DDT scade,
dacă in continuare nu se vor folosi in zonele amenajate substanţe poluante ca: erbicide, pesticide,
insectofungicide, ingrăşăminte chimice etc.