1.

Fundamentul cooperării

Uniunea Europeană și Federația Rusă sunt actori internaționali de importantă majoră

care au constituit obiectul a numeroase articole, studii și cărți. Însă relația specială dezvoltată de
cei doi parteneri, și în special dimensiunea să energetică, a rămas într-un con de umbră. Lucrarea
de față explorează problemele dialogului energetic ruso-european și deopotrivă problema
energiei în UE și România . Importantă acestui domeniu, dar mai ales modul în care Uniunea
Europeană își construiește relația energetică - atât la nivel de state membre, cât și la nivel
supranațional - face necesară privirea în detaliu a aspectelor ce constituie relația. Studiind
politică externă a Federației Ruse, dialogul diplomatic al acesteia cu Uniunea Euro-peană,
situația energetică în Rusia, dar și în spațiul fost sovietic, analizând modul concret în care arena
națională și cea supranațională își împart responsabilitățile în materie de politică energetică în
cadrul UE, dar privind atent și chestiunea dependenței energetice față de Rusia, această lucrare
oferă o privire detaliată asupra felului în care aspectul energetic condiționează evoluția relațiilor
dintre UE și Rusia.

Așa cum este demonstrat în această carte, Rusia folosește problema energetică că pe un bat și un
morcov cu care poate pe de o parte să își amenințe fostele sale colonii imperiale când acestea
arată semne de independența, dar și să le recompenseze atunci când urmează politică aprobată de
Moscova. Kremlinul a folosit în mod inteligent unealtă oferită de dependență europeană de
energia să pentru a slabi unitatea UE și a NATO. Între decidenții politici și celelalte elite din
Europa de Vest (cu care parteneriatul energetic a fost lansat în perioada sovietică), Rusia a
menținut imaginea unui furnizor de încredere, făcînd aceste țări să respingă denunturile din
partea Ucrainei, Poloniei și a statelor Baltice că partener „nesigur”. Mai mult, întrucât statele
europene însele au interes în a menține o relație stabilă cu Rusia, acestea sunt mult mai puțîn
înclinate în a lua poziții de politică externă care contravin intereselor rusești, că de exemplu, în
ceea ce privește includerea Ucrainei în cadrul NATO sau în ceea ce privește drepturile omului în
Caucaz.1

Probabil cel mai puternic aspect al cărții cercetătoarei Paula Ganga se regăsește în analiză
comparată a perspectivei statelor din „vechea” și „nouă” Europa. Statele est europene sunt cele
mai vehemente în promovarea necesității de a diversifică nevoile energetice europene întrucât
ele cunosc din proprie experiență faptul că Rusia este capabilă să oprească fluxul energetic așa
cum a făcut în 2003 cu Letonia, în 2006 cu Lituania, în 2008 cu Cehia. Deși nu a fost mediatizat
în presă internațională, rolul României a fost crucial în conștientizarea agendei rusești și în
crearea opoziției față de obiectivele Moscovei. Din nefericire, nici una dintre tăierile strategice a
gazelor naturale nu a creat o reacție suficient de viguroasă din partea Europei.

1
http://www.euroinst.ro/titlu.php?id=1042 (vizitat 13.03.2018)
În pofida utilizării în mod repetat a energiei că o armă de către Kremlin, liderii din capitalele
vest-europene continuă să repete mantra siguranței resurselor rusești.

Baza legală pentru relațiile Uniunii Europene cu Rusia este Acordul pentru Parteneriat și
Cooperare care intră în vigoare la 1 decembrie 1997, cu o durată inițială de 10 anim care va fi
ulterior extinsă automat după 2007, în fiecare an, în cazul neexistenței anumitor contradicții.
Acest acord setează principalele obiective comune, stabilește structura instituțională pentru
contactele bilaterale și inițiază domeniile în care urmează a se stabili anumite activități specifice.
Acest acord se bazează pe următoarele principii: promovarea păcii și securității internaționale;
susținerea valorilor democratice dar și a libertăților politice și economice. Este bazat pe un
parteneriat comun – unul cu scopul de a întări legăturile politice, comerciale, economice și
culturale. Domeniile care sunt vizate de acest Acord sunt: dialogul politic, comerțul cu bunuri și
servicii, bussiness și investiții, cooperarea financiară și legislativă, știință și tehnologii, educație
și traininguri, energie,cooperarea în domeniul transportului, prevenerii activității ilegale,
apărarea mediului ș.a.2

La Summit-ul de la St. Petersburg din mai 2003, U.E și Rusia au stabilit să își întărească
cooperearea prin crearea unor 4 zone comune de lungă durată, toate astea în cadrul Acordului de
Parteneriat și Cooperare. Aceste spații sunt următoarele: Zona economică comună, Zona comună
de Libertate, Securitate și Justiție, Zona comună de securitate externă și Zona comună pentru
cercetare și educație plus aspecte culturale.

2.Factorii geopolitici și geoeconomici ai relației UE- Federația Rusă

Factori geoeconomici și geopolitici care influențează relațiile dintre U.E și Federația Rusă

Drept un prim factor poate fii indentificat factorul geografic al Rusiei și Uniunii Europene.
Rusia posedă un potențial mare de cooperare economică și politică cu state de diferite orientări
geopolitice, în special cu statele din Uniunea Europeană și CSI, deoarece teritoriul Federației
Ruse e traversat de căi comunicaționale politice, economice și umanitare cu importanță majoră,
care asigură legăturile de transport dintre Asia Centrală, Orientul Îndepărtat și Occident.

În acest mod, Federația Rusă are niște posibilități unice de participare activă și efectivă în
procesele integraționiste internaționale dar și de activitate în procesele politice globale.
2
European Union and Russia: Close neighbours, global players, stretegic partners
http://eeas.europa.eu/russia/docs/russia_brochure07_en.pdf (vizitat 13.03.2018).

2
 Uniunea Europeană este unul dintre cei mai mari parteneri politici și economici ai Federației
Ruse. Din punct de vedere al regulării comerciale, Uniunea Europeană – este mediul
geoeconomic, în cadrul căruia este instaurată o zonă liberă de comerț și servicii, dar și se aplică
legi vamale comune în raport cu state terțe. Rusia are un mare avantaj energetic în comparație cu
Uniunea Europeană. Statele U.E – sunt cei mai mari imporatori de resurese energetice rusești.
Livrarea de petrol și gaz din Rusia constituie mai mult de 25 % din volumul total întrebuințat de
U.E. Resursele de petrol din Rusia, conform datelor din 1 ianuarie 2012, constituie 17.8 mlrd t
după categoria ABC1. Resursle energetice ale statelor europene sunt destul de limitate.
Individual, resursele de petrol europene constituie doar 0,2 % din resursele mondiale, gaze
naturale – 1,4 %.

În acest mod, în cadrul actualei politici externe a Rusiei un loc cheie îl ocupă geopolitica,
întrucît anume prin volumul de resurse energetice pe care le posedă, această reușește să aplic o
anumită influență, dar și să ocupe un loc important în sistemul de relații internaționale.

Cel de-al doilea factor este cel definit de dimensiunea geoeconomică a dezvoltării comerțului
dintre Federația Rusă și U.E. Datorită apropierii lor geografice dar și a convergenței parcursului
lor istoric, Rusia și U.E sunt niște parteneri economici inerenți. U.E – cel mai important partener
economico-comercial al Rusiei. În ultimele decenii a schimburilor comerciale dintre cei doi
actori, volumul crescînd de 3 ori. În 2012, volumul schimburilor comerciale a ajuns la cifra de
336,5 mlrd. Euro. Volumul exportului din Rusia în U.E în perioada cuprinsă de 2002-2012 a
crescut de 3,5 ori – de la 64.49 pînă la 213,3 mlrd. euro. Volumul importului U.E din Rusia, în
aceeași perioada a crescut de 3,5 ori – de la 34,32 la 123,2 mlrd. euro. În iunie 2014, grupul de
lucru al Comisiei Europene pentru gospodării țărănești și de dezvoltare a regiunilor agrare, a
publicat un raport conform căruia se atestă că în 2013, U.E a devenit lider mondial pe exportul
de produse cu un volum de 120 mlrd. euro. Din cauza crizie din Ucraina în perioada ianuarie-
aprilie 2014, volumul schimburilor comerciale dintre Rusia și U.E s-a redus cu 3,4 %.3

Începînd cu marite 2014, împotriva Rusiei au fost introduse o serie de sancțiuni, care vizează
întregi sectoare ale economiei, chiar și cele energetic. Sancțiunile Uniunii Europene împotriva
Rusiei cu scopul de a schimba directivele în raport cu Ucraina. Uniunea Europeană fiind
principalul partener economic al Rusiei, îi limitează accestul la piețile financiare, instaurează un
embargo al armelor, limitează comerțul cu tehnologii pentru ramura petrolieră.

3
Factorii geoeconomici și geopolitice în relațiile dinter U.E și Federația Rusă http://teoria-
practica.ru/rus/files/arhiv_zhurnala/2014/20/politics/han.pdf (vizitat 13.03.2018)

3
 Cel de-al treilea factor geopolitic este reprezentat de criza din Ucraina și consecințele
economice suportate de Uniunea Europeană și Federația Rusă. În 2014, partea rusă a constatat că
din cauza sancțiunilor geopolitice, Rusia pierde anual 40 mlrd. dolari și 90-100 mlrd. dolari din
cauza scăderii prețului la petrol. Respectiv, criza din Ucraina a influența negativ relațiile dintre
Uniunea Europeană și Rusia în domeniul energetic. În 2013, U.E a cumpărat de la Rusia 133
mlrd. m3 de gaz, aproximativ 85 mlrd. m3 era livrat traversînd teritoriul Ucrainei, chiar și
Canalul Nordic și Fluxul albastru traversează teritoriul ucrainean. Sub influența sancțiunilor U.E,
Rusia va pierde tradiționala capacitate concurențială în context global, în primul rînd în sectorul
energetic. Sancțiunile, care au fost introduse de Uniunea Europeană, au limitat accesul sectorului
energetic rus la noile tehnologii occidentale. Cooperare energetică e foarte importantă pentru
Federația Rusă, și U.E, ambele părți tind să asigure stabilitatea piețelor energetice și importul și
exportul sigur al volmului energetic.

Drept concluzie a celor enumerate anterior pot servi următoarele aserțiuni: prioritatea
geografică a politicii externe rusești este ameliorarea cooperării cu statele memebre ale U.E și
cele din spațiul post-sovietic. Dezvoltarea comerțului dintre cei doi actori este o direcției
importantă în cadrul contextului geoeconomic. În mare parte, statutul de importanți parteneri
economici determină mediul de concurență și cooperare dintre Federația Rusă și Uniuenea
Europeană.4

3.Cooperarea energetică dintre Uniunea Europeană și Federația Rusă

Procesul dialogului energetic dintre Uniunea Europeană și Federația Rusă a început 13 ani
în urmă la inițiativa părții europene. Mecanismele de cooperare energetică s-au formulat după
lucrările summit-ului dintre Rusia și Uniunea Europeană, care a avut loc la Paris în octombrie
2000. La moment, relațiile dintre Rusia și U.E pot fi caracterizate în termeni de dependență
energetică, care se pronunță în sfere ca, comerț, transport, cooperarea în sfera investițiilor și
energoefectivității.5

4
Factorii geoeconomici și geopolitice în relațiile dinter U.E și Federația Rusă http://teoria-
practica.ru/rus/files/arhiv_zhurnala/2014/20/politics/han.pdf (vizitat 13.03.2018)
5
Contextul cooperării energetice Rusia – U.E http://cyberleninka.ru/article/n/problemy-i-perspektivy-
energeticheskogo-sotrudnichestva-rossii-i-es (vizitat 13.03.2018)

4
 Interesele Rusiei în cadrul cooperării în sfera energetică sunt legate de faptul că, statele
membre U.E sunt o importantă piață de desfacere pentru produsele petroliere, dar și un
aprovizionator important de tehnologii energetice. Uniunea Europeană are niște posibilități
tehnice și financiare care sunt necesare pentru modernizarea industriei specifice în Rusia. În plan
politic, cooperarea celor doi actori stimulează întărirea stabilității pe continentul euroasiatic și
dezvoltarea parteneriatului strategic al statelelor în alte domenii.

Există totuși o serie de probleme care împiedică formularea unei politici energetice
unitare și comune.

1. Absența unei strategii energetice de cooperare comune între Rusia și U.E. Spre exemplu,
Franța și Germania vor să stabilească o cooperare îndelungată în domeniul energetic, însă țări ca
Polonia și Lituania încearcă să diminueaze dependența energetică față de Rusia.

2. Absența unei baze normativo-legale a politicii energetice a Rusiei și Uniunii Europene. Deci
se lucrează pentru a simplifica procedurile vamale, care ar îmbunătăți condițiile de transportare a
produselor energetice ruse.

3. Încercările politizării dialogului energetic din partea unor state europene. Practica politizării
și securitizării împiedică formarea unui complex energetic unic pentru Rusia și U.E.

4. Influența proceselor geopolitice asupra procesului de dialog energetic. Spre exemplu,

neidentificarea statului legal al Mării Caspice, situația tensionată din Iran și Irak, întărirea
vectorului asiatic al politicii energetice a Rusiei, dezbaterile cu Norvegia în ceea ce privește
sectoare are Mării Barenț, întrebări legate de Marea Neagră – creează dificultăăți în a realiza
anumite proiecte energetice

.5. Problema transportării resurselor energetice din Rusia în statele membre ale Uniunii
Europene.

6. Problemele infrastructurii securității Rusiei în sectorul energetic. Un factor împortant în

cooperarea energetică dintre Rusia și U.E reprezintă și starea infrastructurii petroliere. Pentru
extinderea livrării de petrol în U.E poartă o importanță mare sistemul baltic, la fel și sistemul de
pe malul Mării Barenț.6

6
Contextul cooperării energetice Rusia – U.E http://cyberleninka.ru/article/n/problemy-i-perspektivy-
energeticheskogo-sotrudnichestva-rossii-i-es (vizitat 13.03.2018)

5
 4 . Relațiile dintre Federația Rusă și Uniunea Europeană în contextul crizei din Ucraina

După 2013 se vidențiază 3 nivele de divergențe care dictează relațiile U.E și Federația
Rusă. Primul e reprezentat de reformularea concurenței geopolitice dintre două centre de
influență asupra Ucrainei, care se evidențiază în concurența dintre modelele european și
euroasitic de integrare în spațiul post-sovietic. Al doilea e reprezentat de simbolismul
evenimentele care au avut loc. Ucraina, în calitate de subiect, face alegerea înte perioada
postsovietică, care era determinată de proximitatea cu Rusia, și o nouă etapă, încă nedeterminată,
dar care e evident legată de Uniunea Europeană. Al treilea nivel e legat de evaluarea
perspectivelor de realizare a unei Europe comune, un concept care e aproape ambelor părți.7

Anexarea Crimeei de către Rusia și respectiva invazie a sud-estului Ucrainei este probabil cea
mai serioasă criză pentru securitatea europeană de la finele războiului rece. 8

De asemenea, din cauza Crizei din Ucraina au fost aplicate o serie de sancțiuni împotriva
Rusiei. În ceea ce privește măsurile restrictive, au fost înghețate activele a 151 de persoane și de
asemenea au fost anulate vizele oferite. De asemenea, s-au instaurat restricții care vizează
Crimea și Sevastopol, întrucît Uniunea Europeană nu recunoaște anexarea acesteia de către
Federeația Rusă. Respectiv, au fost interzise importurile din Crimeea și Sevastopol, produse care
vor fi primite în U.E doar în cazul în care vor fi acompianiate de un certificat de origine semnat
de autoritățile ucrainene. Companiile europene nu mai au dreptul de cumpăra proprietăți și de a
dezvolta afaceri pe teritoriul respectiv. Ofertele de turism în zona respectivă nu sunt admise în
cadrul statelor membre ale Uniunii Europene. De asemenea, a fost interzis exportul de anumit
produse și tehnologii companiilor din Crimeea. Acestea din urmă se referă la infrastructura
transporturilor și sectoarele de energie, de exploatare a resurselor naturale.9

Cea mai importantă dimensiune a sancțiunilor aplicate este cea care vizează cooperarea
sectorială și schimburile economice dintre U.E și Rusia. Conform acestora, naționalii europeni
nu mai au dreptul de a cumpăra sau schimba instrumente financiare și acțiuni cu un termen mai
mare de 30 de zile, emise de 5 bănci naționale din Rusia, 3 companii energetice principale din
Rusia ș.a. Companiile europene nu mai oferă credite și împrumuturi la 5 bănci naționale de stat
din Federația Rusă.

7
Relațiile dintre Federația Rusă și Uniunea Europeană în contextul crizei din Ucraina
http://www.intertrends.ru/thirty-eighth/Koval'czuk.pdf (vizitat 13.03.2018).
8
West-Russia relations in light of the Ukraine Crisis http://www.iai.it/sites/default/files/iairp_18.pdf (vizitat
13.03.2018).
9
Sancțiunile aplicate de către U.E împotriva Rusiei http://europa.eu/newsroom/highlights/special-
coverage/eu_sanctions/index_en.htm (vizitat 13.03.2018).

6
 Este instaurat un embargo pentru importul și exportul de armament cu proviniență din Federația
Rusă. Exportul de echipament sau tehnologii legate de sectorul energetic către Rusia, devin
subiectul unei autorizări speciale din partea autorităților statelor membre. Licența de export
urmează a fi refuzată dacă tehnologia vizează explorarea petrolieră la adîncimi mari, din zona
arctică.10

Voi continua cu dimensiunea contradictorie a relațiilor Rusiei cu Uniunea Europeană.

1. Uniunea Europeană are un rol dublu: dintr-o perspectivă joacă rolul unei puteri continentale
și jucător global, iar din altă perspectivă – joacă rolul sursei regulării regionale, car
econcurează cu regimurile instaurate de organizațiile internaționale.
2. Pentru Uniunea Europeană, cooperarea cu Federația Rusă se înscrie în strategia de
extindere a spațiului democratic european. Conform teoriei Uniunii Europene, relațiile cu
Rusia sunt posibile doar în cazul în care asta nu se împotrivește valorilor europene, adică
cooperarea cu Rusia depinde de procesele democratice din cadrul acesteia și evaluarea
acestora de către U.E. Moscova însă se așteaptă de la U.E la construirea unor relații diferite
de celelalte pe care le are cu statele din spațiul post sovietic.
3. Ambele părți au diferite scopuri ale cooperării. U.E este interesată în accesul la resursele
energetice și piața de desfacere rusă, dar și în răspîndirea propriilor norme comerciale și a
standartelor democratice de conducere. Federația Rusă este interesată în atragerea
investițiilor și tehnologiilor din Uniunea Europeană, obținerea anumitor trucuri pentru
modernizarea proceselor din diferite domenii.
4. Federația Rusă se consideră a fi un stabilizator și culoar de omogenizare a spațiului post-
sovietic prin relațiile sale Uniunea Europeană.11

Pentru Uniunea Europeană, cheia către securitatea asigurării cu resurese este integrarea piețelor
de resurse energetice. U.E este foarte norocoasă să fie înconjurată de trei cei mai mari exportatori
de gaz curentți – Rusia,Norvegia și Algeria. Dar cea mai mare parte a rezervelor este concentrată
în Federația Rusă, respectiv aceasta rămîne aprovizionatorul principal.

Rezervele Rusiei sunt departe de piețile de desfacere, și se află în zone geologice și climaterice
instabile. Iar aceste circumstanțe create necesită mari investiții de capital.

10
Sancțiunile aplicate de către U.E împotriva Rusiei http://europa.eu/newsroom/highlights/special-
coverage/eu_sanctions/index_en.htm (vizitat 13.03.2018).
11
Relațiile dintre Federația Rusă și Uniunea Europeană în contextul crizei din Ucraina
http://www.intertrends.ru/thirty-eighth/Koval'czuk.pdf (vizitat 13.03.2018).

7
 5.Aspecte aferente interacțiunii dintre UE și Federația Rusă

Un factor geopolitic major care conturează relațiile dintre Uniunea Europeană și

Federația Rusă este tranzitul. Tranzitul – ca un component de bază al sistemului de servicii
energetice – într-o măsură considerabilă influențează posibilitatea alăturării utilizatorului la o
rețea sigură și disponibilă, acesta devenind un factor important în dezvoltarea economiei
globale. Deoarece Federația Rusă și U.E nu su frontiere comune bine conturae, iar coridoarele
principale de transport a resursleor energeticc trec pe teritoriul statelor terțe, asigurarea unui
regim echitabil de tranzit posedă o mare importanță pentru eforturile comune de formare a unui
sistem sigur de comerț cu resursele energetice.

La etapa actuală, Rusia și statele CSI sunt un izvor important de resurse energetice pentru
Uniunea Europeană. Strategia energetică a Federației Ruse, stabilește drept interese strategice a
Rusiei formarea unei infrastructuri energetice și de transport în diferite zone ale Europei și
Asiei, dezvoltarea sistemele internaționale de transport a resurselor energetice, asigurarea unui
tranzit nediscriminatoriu pentru cei care livrează. Uniunea Europeană distinge că problemele
stabilității condițiilor de tranzit a resurselor enrgetice are o mare influență asupra securității
energetice a U.E din punctul de vedere al accesului la capacitățile energetice. Se presupune ca
pentru realizarea strategiilor energetice a Rusiei și U.E, este nevoie de căutarea unor soluții
sistemice în sfera asigurării condițiilor de tranzit pe teritoriul statelor terțe.12

Iar unul dintre cei mai distinși factori ai relațiilor ruso-europene este criza din Ucraina.
Evenimentle din Ucraina au contribuit la înrăutățirea considerabilă a relațiilor dintre U.E și
Rusia. Livrarea de gaze naturale este în zonă de risc, deoarece mai mult de 50 % era exportat din
Rusia, spre U.E prin Ucraina, țară care de fapt este în război cu Rusia încă de la anexarea
Crimeei, și din cauza aportului direct sau indirect insurgenților din Donbass. Deoarece nu a
existat un acord în ceea ce privește aprovizionarea Ucrainei cu gaze naturale și existînd o
dezbatere cu privire la prețuri și volumul datoriei acesteia, Rusia încetează livrarea spre Ucraina
la 15 iunie 2014. În total 6 state membre ale U.E depind în totalitate de resursele de gaz din
Federația Rusă – Finlandia, Slovacia, Bulgaria, Estonia, Letonia și Lituania, deci situația fiind
gravă deoarece Slovacia și Bulgaria primes întregul volum de resurse energetice prin Ucraina. 13

12
Dimensiunea geopolitică a relațiilor Rusia și Uniunea Europeană http://scjournal.ru/articles/issn_1997-
292X_2014_9-1_50.pdf (vizitat 13.03.2018)
13
European Energy Security in the wake of the Russia-Ukraine conflict https://www.pism.pl/files/?id_plik=18874
(vizitat 13.03.2018).

8
 Un factor determinant care influențează relațiile U.E și Federația Rusă în viitor sunt
măsurile restrictive impuse de U.E și S.U.A asupra unor elemente de cooperare energetică între
companiile de energie ruse și occidentale care lucrează în zone de lînă Arcticul rusesc. Reacția
din partea Federației Ruse la ssancțiuni de asemenea a agravat situația. Acestea au dus la
direcționarea Federației Ruse spre alte piețe consumatoare de energie, încheindu-se o serie de
contracte cu China. Dintre cele mai proeminente sunt cele referitoare la construirea țevei din
Altai care leagă teritoriile din Siberia vestică cu piața chineză, care va crește exportul de resurse
în China.14

Cu scopul de a reduce riscul de întrerupere a aprovizionării cu gaze naturale a Ucraineie, U.E a

influențat semnarea unui nui acord la 30 octombrie 2014 care însă nu a soluționat problemele de
termen mediu și lung. Efectul cel mai principal al acestui acord este faptul că a redus riscurile
imediate referitoare la livrarea de gaze pentru U.E.

14
Dimensiunea geopolitică a relațiilor Rusia și Uniunea Europeană http://scjournal.ru/articles/issn_1997-
292X_2014_9-1_50.pdf (vizitat 13.03.2018)

9
 CONCLUZII

Prioritatea geografică evidentă a politicii externe a Rusiei este ameliorarea cooperării cu statele
membre U.E și cele din spațiul post sovietic. Dezvoltarea comerțului între U.E și Federația Rusă
– este o direcție importantă de natură geoeconomică. Criza din Ucraina a devenit un factor
geopolitic instabil, care a afectat relațiile existente. În acest mod se demonstrează că cooperarea
înre Rusia și U.E are un mare potențial geoeconomic și geopolitic.

Rusia pune accent pe interesele sale naționale, deoarece înțelege alura strategică de înaintare a
acestora. U.E din punct de vedere geopolitic este partenerul dar și concurentul Rusiei, de aici
reieșind și principala dificultate emergentă din relațiile lor. Chiar dacă situația este una destul de
gravă, cei doi actori încă rămîn partneri economici.

Acțiunile Federației Ruse în raport cu Ucraina au forțat statele membre ale U.E să își
reevalueze relațiile energetice cu Rusia, și determinarea unor măsuri pentru termen lung. Această
perioadă a devenit momentul optim de a îmbunătăți guvernanța energetică, ca răspuns la
provocările care amenință securitatea comunitară. Instituțiile europene au început să formuleze o
nouă politică de cooperare cu Federația Rusă. Încrederea pe care s-au bazat relațiile în ultimii 20
de ani s-a evaporat, de aceea U.E caută să reinventeze parteneriatul Federația Rusă. Măsurile
optime pe care le poate adopta U.E este de a căuta alți parteneri, de a înlocuri resursele rusești cu
cele valabile local, dar și de a adopta niște tipologii de resurse cu un efect mai bun asupra
mediului ambiant.

Este deja sigur și clar faptul că factura relațiilor dintre U.E și Federația Rusă la moment poartă
un caracter de incertitudine și instabilitate, fiind caracterizate de dezbateri și dialoguri tensionate.

10
 BIBLIOGRAFIE

1. Contextul cooperării energetice Rusia – U.E http://cyberleninka.ru/article/n/problemy-i-

perspektivy-energeticheskogo-sotrudnichestva-rossii-i-es (vizitat 13.03.2018).

2. Dimensiunea geopolitică a relațiilor Rusia și Uniunea Europeană

http://scjournal.ru/articles/issn_1997-292X_2014_9-1_50.pdf (vizitat 13.03.2018).

3. European Energy Security in the wake of the Russia-Ukraine conflict

https://www.pism.pl/files/?id_plik=18874 (vizitat 13.03.2018).

4. Factorii geoeconomici și geopolitice în relațiile dinter U.E și Federația Rusă

http://teoria-practica.ru/rus/files/arhiv_zhurnala/2014/20/politics/han.pdf (vizitat
13.03.2018).

5. Pipelines, Politics and Power

http://www.cer.org.uk/sites/default/files/publications/attachments/pdf/2011/rp_851-
271.pdf (vizitat 13.03.2018)
6. Relațiile dintre Federația Rusă și Uniunea Europeană în contextul crizei din Ucraina
http://www.intertrends.ru/thirty-eighth/Koval'czuk.pdf (vizitat 13.03.2018)
7. Sancțiunile aplicate de către U.E împotriva Rusiei
http://europa.eu/newsroom/highlights/special-coverage/eu_sanctions/index_en.htm
(vizitat 13.03.2018)
8. West-Russia relations in light of the Ukraine Crisis
http://www.iai.it/sites/default/files/iairp_18.pdf (vizitat 13.03.2018)

11