Codul de etică reprezintă totalitatea principiilor etice legate de procesul de învățământ, de cercetare, de

activități administrative și gospodărești din instituție.

Putem defini codul de etica ca fii un concept legat de totalitatea activitatilor de invatamant, activitati de
cercetare, activitati administrative ale unei institutii.

Scopul Codului este de a enunța și defini acele norme(informatii) etice de importanță majoră în
activitatea universității care nu sunt menționate în legi, regulamente, proceduri și a căror cunoaștere și
aplicare constituie baza unei vieți universitare depline.

Scopul pe care il are etica este de a prezenta si a explica informatiile etice care sunt cele mai importante
in desfasurarea activitatilor universitatii pe care nu le gasim explicate in legi ,regulamente, proceduri .

Codul de etică a universității vizează pe lângă întărirea moralității și a conștiinței persoanelor implicate
în viața instituției, crearea prin exemple vii, bine promovate, a unui comportament demn de urmat,
păstrarea valorilor morale în relațiile de subordonare, facilitarea recunoașterii unor probleme etice
precum și găsirea facilă de soluții pentru rezolvarea lor.

Codul de etica are rolulu de rolul de a face personalul universitar sa fie constient de faptele sale cum ar
fi sa aiba un comprtament exemplar, sa stie sa-si pastreze respectul fata de ceilalti, precum si calitatea
de a recunoaste problemele etice si totodata sa gaseasca solutie pentru rezolvarea lor.

Din cele mai vechi timpuri oamenii au fost preocupaţi să reglementeze relaţiile dintre ei prin norme care
să aibă ca scop protejarea fiecărui individ al comunităţii, a comunităţii ca întreg sau a anumitor
segmente ale acesteia (familie, trib, gintă, popor, naţiune, etnie, organizaţie etc.)

Inca din cele mai vechi timpuri, etica a reprezentat o problema de mare interes. De atunci ea a avut ca
scop sa protejeze toti indivizii comunitatii.

Asemenea norme trebuie să aibă câteva caracteristici fără de care şansa lor de a se impune este puţin
probabilă: să delimiteze, pentru toţi şi pentru fiecare în parte obligaţii, interdicţii, permisiuni; să fie
recunoscute de toţi sau de cel puţin o majoritate; să prevadă sancţiuni pentru impunerea lor în folosul
comunităţii. Este de reţinut faptul că chiar şi în cele mai autoritare şi opresive regimuri politice ale
istoriei, caracteristicile de mai sus ale reglementărilor s-au menţinut, chiar dacă acestea au convieţuit cu
norme de conduită impuse împotriva voinţei majorităţii, în folosul unei persoane sau al unei minorităţi.

Putem enumera cateva caracteristici ale eticii fără de care şansa lor de a se impune este puţin probabilă:

-fiecarea individ trebuie sa aiba anumite sarcini, limitarii si permisiuni. toate acestea fiind respectate si la
nivel de grup precum si cunoasterea de catre toti sau cel putin majoritatea sa le recunoasca.

-trebuie sa existe santiuni in cazul nerespectarii lor.

Sanctiunile care se impun in cazul nerespectarii eticii universitare:

1. se poate elabora un advertisment scris;

2. diminuarea salariului;

3. suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs pentru

ocuparea unei funcții didactice superioare ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de control, ca
membru în comisii de doctorat, de master sau de licență;

3. sa nu mai aiba dreptul sa profeseze de o anumita perioada de timp sau sa poata avansa in functie;

4. desfacerea contractului de munca pe motiv disciplinar

Toate sanctiunile sunt stabilite de comisia de etica universitara.

Sancțiunile stabilite de comisia de etică și deontologie universitară sunt puse în aplicare de către decan
sau rector, după caz, în termen de 30 de zile de la stabilirea sancțiunilor.

Decanul sau rectorul au dreptul sa aplice sanctiunile stabilite de catre comisia de etica, termenul fii de
30 de zile pentru stabilirea acestora.

Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării analizează cazurile
referitoare la încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare, în urma sesizărilor sau prin
autosesizare, și emite hotărâri prin care se stabilește vinovăția ori nevinovăția persoanei sau
persoanelor în cauză; în cazurile hotărârilor privind vinovăția, hotărârile stabilesc și sancțiunile ce
urmează a fi aplicate, conform legii.

daca sau facut sesizari sau prin autosesizare cu privire la incalcarea normelor de buna conduita in
cercetare-dezvoltare se analizeaza de care Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării
Tehnologice și Inovării care au obligatia sa decida cine este de vina si cine nu este.

Individul care a descoperit nerespectarea acestora nu trebuie sa fie dezvaluit, are acest drept.

Datorita cercetarilor psihologice, specialistul James Restafirma ''Între 20 şi 30 de ani tinerii adulţi trec
prin modificări spectaculoase ale strategiilor lor desoluţionare a problemelor etice. Aceste modificări
sunt legate de anumite schimbări de percepţie socială şi de roluril esociale pe care şi le asumă indivizii.
Anvergura acestor modificări este dependentă de durată şi nivelul scolarizării fiecăruia. Experimentele
educaţionale de a spori acuitatea sesizării problemelor morale au avut rezultate pozitiv-măsurabile.”

Din studiile efectuate rezultă că o persoană este influenţată comportamental de către judecata şi
percepţia sa morală. Toate aceste rezultate vin să confirme şi studiile lui Lawrence Kohlberg, unul dintre
cercetătorii care au demonstrat că abilitatea unei persoane de a rezolva probleme etice se poate
dezvolta de-a lungul vieţii, iar educaţia are un rol în cadrul acestui proces(Kohlberg 1981, p37-75).

In lucrarea sa"Etica cercetării ştiinţifice", I. Spielmann menţionează faptul că "Etica este unică pentru
toţimembrii societăţii noastre. Dar adevărul este totdeauna concret. Fiecare profesiune ridica o serie de
probleme etice particulare, care trebuie abordate şi rezolvate în spiritul moralei"
BibliografieȘ

1,Legea educației naționale nr. 1/2011 .