UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Structura sistemului financiar public

al României

Coordonator ştiinţific,
Lect. univ. dr. Bogdan Zugravu
Studentă,
Herţanu Claudia căs. XX
Nr. matricol: XX
Specializarea: Administraţie Publică
Forma de învăţământ: ID
An de studii: III

1
 CUPRINS

1. Instituţii specializate în activitatea financiară publică în România: organizare, competenţe şi

funcţionalitate..................................................................................................................................3
2. Analiza structurii bugetului general consolidat şi mutaţiilor survenite în aceasta în perioada
2008-2010........................................................................................................................................9
3. Instrumente de conducere şi reglare a activităţii financiare publice folosite în România....19
Bibliografie...............................................................................................................................23

2
 1. Instituţii specializate în activitatea financiară publică în România:
organizare, competenţe şi funcţionalitate

Ministerul Finanţelor Publice reprezintă un organ din administraţia publică centrală de

specialitate care are ca scop aplicarea strategiei şi programului de guvernare în domeniul
finanţelor publice şi administrarea generală a finanţelor publice în concordanţă cu nevoile
economiei de piaţă.1
Competenţele Ministerului Finanţelor Publice se manifestă în următoarele direcţii:2
 elaborarea strategiei de aplicare a programului de guvernare privind finanţele publice
în România;
 realizarea cadrului normativ şi instituţional în vederea îndeplinirii obiectivelor
strategice specifice domeniul propriu de activitate;
 reprezintă atât intern cât şi extern statul român şi Guvernul României în domeniul său
de activitate;
 pune în aplicare prevederile din Tratatul de aderare al României la UE în plan
financiar, economic, fiscal;
 asigură elaborarea şi implementarea politicilor bugetare şi fiscale impus de Guvern;
 asigurarea corelaţiei dintre politicile bugetare şi fiscale cu restul politicilor economico-
sociale puse în aplicare în România;
 coordonarea relaţiilor bugetare cu UE, inclusiv a contactelor cu structurile
administrative ale Comunităţii;
 are rol în administrarea veniturilor statului român;
 este însărcinat cu contractarea şi administrarea datoriei publice;
 asigură administrarea resurselor care tranzitează Trezoreria de stat;
 asigură realizarea controlul financiar public intern şi a auditului intern;
 este însărcinat cu evidenţa centralizată a bunurilor care fac parte din domeniul public
de stat;
 se ocupă de elaborarea şi supravegherea cadrului legal din contabilitate;
 asigură coordonarea asistenţei financiare nerambursabile acordate de UE statului
român;
 exercită controlul asupra aplicării unitare şi respectării legislaţiei specifice domeniului
propriu de activitate, inclusiv în funcţionarea instituţiilor care îşi desfăşoară activitatea
în structurile sale;
 are rol în elaborarea şi implementarea politicilor privind sistemul de management
financiar şi control al instituţiilor publice.
La baza activităţii Ministerului Finanţelor Publice stau o serie de principii. Acestea sunt:
 principiul coerenţei, stabilităţii şi predictibilităţii în sfera finanţelor publice pentru un
orizont mediu de timp;

1
http://www.mfinante.ro/rol.html?pagina=acasa, [accesat la 07.01.2013]
2
Ştefura, G., Proces bugetar public, suport de curs, anul III, Administraţie Publică, Editura Universităţii „Alexandru
Ioan Cuza”, Iaşi, 2012, p. 19

3
  principiul armonizării cadrului legislativ în concordanţă cu reglementările UE;
 principiul întărirea autorităţii ministerului;
 principiul perfecţionării în domeniul managementului fondurilor publice;
 principiul transparenţei privind întreaga sferă de activitate a ministerului;
 principiul colaborării cu partenerii sociali;
 principiul asigurării unui mediu economic predictibil şi concurenţial.
Ministerul Finanţelor Publice în România acţionează în numele Guvernului ca şi componentă
specializată şi instituţionalizată. în structurile acestuia funcţionează trei tipuri de entităţi: unităţi
aflate în subordine; unităţi care funcţionează pe lângă Ministerul Finanţelor Publice şi companii
naţionale care se află în subordinea ministerului.3
I. Din categoria unităţilor aflate în subordinea MFP, amintim
1. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, inclusiv preşedintele şi vicepreşedinţii, în
subordinea căreia funcţionează:
1.1. Garda Financiară
1.2. Autoritatea Naţională a Vămilor, inclusiv postul de demnitar;
1.3.Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene în subordinea cărora funcţionează
administraţiile finanţelor publice municipale, administraţiile finanţelor publice pentru
contribuabili mijlocii, administraţiile finanţelor publice orăşeneşti şi administraţiile finanţelor
publice comunale; Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti în subordinea
căreia funcţionează administraţiile finanţelor publice ale sectoarelor municipiului Bucureşti
2. Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor
3. Comisia Naţională de Prognoză
4. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
5. Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din
România
6. „Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor
cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România”
II. Din categoria activităţilor care se desfăşoară pe lângă Ministerului Finanţelor
Publice, menţionăm:
1. Tipărirea şi difuzarea publicaţiei „Revista Finanţe Publice şi Contabilitate”)
2. Consiliul Contabilităţii şi Raportărilor Financiare
III. Companiile naţionale subordonate Ministerului Finanţelor Publice, în care acesta din
urmă este reprezentant al statului în calitate de acţionar sunt:
1. Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A.
2. Compania Naţională "Loteria Română" - S.A.
Ministerul Finanţelor Publice se află în strânsă colaborare cu restul ministerelor şi organelor
de specialitate aflate în subordinea Guvernului precum şi cu autorităţile publice de la nivelul
unităţilor administrativ-teritoriale şi cu alte organisme publice.4
Curtea de conturi este organul suprem de control financiar care îşi desfăşoară activitatea pe
lângă Parlamentul României. Aceasta îşi desfăşoară activitatea pe întreg teritoriul statului în
cadrul unităţilor administrativ-teritoriale prin intermediul camerelor de conturi judeţene.
3
Moşteanu Tatiana (coordonator), Buget şi trezorerie publică, ediţia a III-a, Editura Universitară, Bucureşti, 2008, p.
142
4
Bistriceanu, D., Gh., Popescu, H., Gh., Bugetul de stat al României, Editura Universitară, Bucureşti, 2007, p. 156

4
 Curtea îşi exercită controlul privind formarea, administrarea şi folosirea resurselor financiare
de stat şi din sectorul public, inclusiv modul în care unităţile administrativ-teritoriale gestionează
patrimoniul public şi privat de stat. Astfel, instituţia veghează asupra respectării reglementărilor
legale în vigoare şi aplicarea eficientă şi eficace a principiului economicităţii, eficacităţii şi
eficienţei în gestiunea mijloacelor băneşti şi a celor materiale.5
Activitatea Curţii de Conturi este coordonată de un preşedinte şi doi vicepreşedinţi. În
subordinea directă a preşedintelui Curţii îşi desfăşoară activitatea trei servicii, şi anume:
Serviciul de Relaţii Externe şi Protocol, Serviciul de Comunicare, Imagine şi Relaţii Publice şi
Serviciul de Audit Public Intern.
Plenul Curţii de Conturi este alcătuit din Consilieri de Conturi care sunt în acelaşi timp şefi de
departament.
Structura organizatorică a Curţii este redată în organigramă.

5
Moşteanu Tatiana (coordonator), Buget şi trezorerie publică, ediţia a III-a, Editura Universitară, Bucureşti, 2008, p.
194

5
6
 Se supun controlului Curţii de Conturi următoarele categorii de activităţi:6
 alcătuirea şi folosirea de resurse din următoarele bugete: bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele locale din cadrul unităţilor administrativ-
teritoriale din România, inclusiv mişcările de fonduri existente între aceste tipuri de
bugete (transferuri);
 constituirea, utilizarea şi gestionarea de fonduri speciale şi fonduri de tezaur;
 alcătuirea şi gestiunea datoriei publice şi situaţia garanţiilor guvernamentale aferentă
creditelor interne şi externe;
 folosirea alocaţiilor bugetare în vederea realizării de investiţii, subvenţii şi transferuri
şi a oricăror altor forme de sprijin financiar ale statului sau ale unităţilor sale
administrativ-teritoriale;
 constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice de instituţiile publice
autonome şi de către organismele autonome de asigurări sociale;
 situaţia, evoluţia şi maniera de administrare a patrimoniului public şi privat al statului
şi al unităţilor administrativ-teritoriale de către institutiile publice, regiile autonome,
societăţile comerciale sau de către alte persoane juridice în baza unui contract de
concesiune sau închiriere.
Conturile anuale de execuţie bugetară, fondurile de tezaur, contul datoriei publice de stat şi
situaţia garanţiilor guvernamentale aferente creditelor interne şi externe ale altor persoane
juridice se supun controlului ulterior al Curţii de Conturi.
După verificarea conturilor, aceasta are competenţa de a hotărî asupra descărcării de gestiune.
Dacă sunt descoperite nereguli ele sunt făcute cunoscute Colegiului jurisdicţional, acesta din
urmă hotărând asupra plăţii de despăgubiri civile pentru pagubele existente şi plăţii de amenzi
pentru abaterile financiare realizate de gestionari, administratori, contabili sau oricăror altor
persoane din instituţii.
Direcţiile de specialitate care îşi desfăşoară activitatea în cadrul primăriilor au rolul
organizării, conducerii şi controlului aplicării prevederilor, dispoziţiilor legale şi hotărârilor de
Consiliu Local de la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.
Astfel, potrivit aceste organizări, conducerea se efectuează prin programe şi obiective dispuse
de la sus în jos şi executate în sens invers, cu respectarea criteriilor de eficienţă şi
responsabilitate profesională.
De exemplu, la nivelul municipiului Iaşi, colectarea impozitelor şi taxelor locale este în
răspunderea Direcţiei Economice şi a Finanţelor Publice Locale. Această direcţie este constituită
ca serviciu distinct, dar face parte din structurile aparatului de specialitate al primăriei.
Direcţia este alcătuită din compartimente, care se disting în funcţie de tipul de contribuabil
căruia i se adresează: persoane juridice şi persoane fizice.
Principala atribuţie a Direcţiei Economice şi de Finanţe Publice Locale din Iaşi o constituie
colectarea de impozite şi taxe la nivel local.
6
Filip, Gh., Finanţe Publice, Editura Junimea, Iaşi, 2010, p. 86

7
 Compartimentele din structurile Direcţiei Economice şi a Finanţelor Publice sunt după cum
urmează:7
 Birou Control Fiscal Persoane Fizice;
 Birou Executare Creanţe bugetare – persoane juridice;
 Birou constatare, impunere – persoane juridice;
 Serviciu buget;
 Serviciu contabilitate;
 Birou analiză economică şi avizări tarife.
Personalul încadrat în structurile acestor compartimente are atribuţii specifice pe linia
colectării impozitelor şi taxelor locale datorate de persoanele fizice şi juridice de pe raza
municipiului Iaşi.

7
http://serviasi.wordpress.com/category/directia-economica-si-finante-publice-locale, [accesat la 08.01.2013]

8
 2. Analiza structurii bugetului general consolidat şi mutaţiilor survenite în
aceasta în perioada 2008-2010
Structura funcţională a bugetului general consolidat în România, pe categorii de venituri şi
cheltuieli în perioada 2008 – 2009 se prezintă astfel:

Tabel 1. Veniturile din bugetul general consolidat în România în perioada 2008 – 2009

Sursa: Execuţia bugetului general consolidat în România 2009, mfinante.ro

Analizând contul de execuţie al bugetului general consolidat între anii 2008 – 2009, partea de
venituri facem următoarele aprecieri:
 veniturile totale au scăzut în perioada analizată cu 8.921,8 milioane lei, de la 165.54,6
milioane lei în 2008 la 156.624,9 milioane lei în 2009. Raportat la PIB, acestea
reprezentau 32,8% în 2008, spre deosebire de 2009 când au fost doar 31%. În
procente, veniturile totale din bugetul general consolidat au scăzut cu 5,4% în 2009.

9
 veniturile curente au scăzut în perioada analizată cu 8.657,3 milioane lei, de la
159,743,7 milioane lei în 2008 ajungând la 151.086,4 milioane lei în 2009. Ca pondere
în totalul veniturilor, acestea au reprezentat 96,5% pe parcursul celor 2 ani. Ca procent
din PIB, în 2008 veniturile curente erau de 31,7% în timp ce în 2009 acestea au
reprezentat doar 29,9%. Scăderea veniturilor curente în 2009 comparativ cu 2008 a
fost de -5,4%.
 veniturile fiscale din bugetul general consolidat au fost de 88.324,3 milioane lei în
2009, cu 6.522,5 milioane lei mai puţin faţă de 2008, când acestea erau de 94.846,8
milioane lei. În totalul veniturilor veniturile fiscale au reprezentat 57,3% în 2008 şi
56,4% în 2009, în timp ce în total PIB, acestea au constituit 18,8% în 2008, respectiv
17,5% în 2009. Scăderea veniturilor fiscale pe parcursul acestei perioade a fost de -
6,9%.
 în cadrul veniturilor fiscale cea mai mare pondere o deţin impozitele şi taxele pe
bunuri şi servicii, urmare de contribuţiile la asigurări şi impozitul de profit, salarii,
venit şi câştiguri din capital.
 impozitele şi taxele pe bunuri şi servicii au scăzut în perioada analizată, de la 57.249
milioane lei în 2008 ajungând la 52.072,1 milioane lei în 2009, scăderea fiind de
5.176,9 milioane lei. În totalul veniturilor bugetare, impozitele şi taxele pe bunuri şi
servicii au reprezentat 34,6% în 2008, respectiv 33,2% în 2009, iar în PIB acestea au
constituit 11,4% în 2008 şi 10,3% în 2009. Pe ansamblu se observă o scădere de – 9%
în veniturile aferente impozitelor şi taxelor pe bunuri şi servicii în perioada analizată.
Aceasta se explică prin scăderea numărului de afaceri desfăşurate şi a lichidării multor
companii pe parcursul anului 2009.
 contribuţiile de asigurări au scăzut cu – 1.135,0 milioane lei în 2009, ajungând de la
49.007,8 milioane lei în 2008 la 47.872 milioane lei în 2009. Acestea au reprezentat
29,6% din totalul veniturilor în 2008, respectiv 30,6% în 2009, iar, raportat la PIB ele
exprimau 9,7% în 2008, în comparaţie cu 9,5% în 2008. Pe ansamblu se constată o
scădere de -2,3% în perioada analizată a contribuţiilor de asigurări. Acest aspect se
justifică prin diminuarea numărului de contribuabili ca urmare a disponibilizărilor
făcute pe perioada de criză.
 impozitele şi taxele pe proprietate au înregistrat o creştere de 123,8 milioane lei în
2009, ajungând de la 3.253,9 milioane lei în 2008 la 3.377,7 milioane lei în 2009.
Acestea reprezentau 2% din totalul veniturilor bugetare în 2008, respectiv 2,2% în
2009, în timp ce ca procent în PIB acestea au fost de 0,6% în 2008, respectiv 0,7% în
2009. În ansamblul lor, veniturile şi taxele pe proprietate au crescut cu 3,8% în 2009.
Această creştere se explică prin mărirea cotelor de impozitare practicate.

10
 veniturile nefiscale au înregistrat o descreştere de - 999 milioane lei în 2009, de la
15.889,1 milioane lei în 2008 ajungând la 14,890,2 milioane lei în 2009. Acestea
reprezentau 9,6% din totalul veniturilor bugetare în anul 2008, respectiv 9,5% în 2009.
Ca pondere în PIB veniturile nefiscale reprezentau 3,2% în 2008 şi 2,9% în 2009. Pe
ansamblul, scăderea veniturilor nefiscale a fost de -6,3%.
 veniturile din capital au scăzut în perioada analizată cu 528,8 milioane lei, ajungând de
la 1.075,8 milioane lei în 2008 la 547 milioane lei în 2009. Acestea reprezentau 0,6%
în totalul veniturilor bugetare în 2008, respectiv 0,3% în 2009. Raportat la PIB,
veniturile din capital reprezentau 0,2% în 2008 şi 0,1% în 2009. Scăderea înregistrată
în 2009 a fost de -49,2%, aproape jumătate din valoare lor în 2010.
 donaţiile au avut o evoluţie descrescătoare, de la 3.020,7 milioane lei în 2008
ajungând la 2.959,1 milioane lei în 2009. În valoare nominală acestea au scăzut cu
-61,6 milioane lei, în timp ce în cote procentuale scăderea a fost de -2%. În totalul
veniturilor bugetare donaţiile au reprezenta 1,8% în 2008, în timp ce în 2009 acestea
au fost 1,9%. Ca pondere în PIB ele au deţinut acelaşi procent de 0,6% în perioada
analizată.
 sumele încasate în contul unic au cunoscut cea mai semnificativă scădere în perioada
2008 – 2009. Astfel de la 1.681,2 milioane lei în 2008 acestea au ajuns la -82 milioane
lei în 2009, descreşterea fiind de – 1.763,1 milioane lei. În procente scăderea fost de
-104,9%. Dacă în 2008 sumele încasate în contul unic reprezentau 1% din totalul
veniturilor bugetare în 2009 acestea erau -0,1%.
 pe ansamblul majoritatea veniturilor cuprinse în bugetul general consolidat din anii
2008 şi 2009 au înregistrat o scădere semnificativă, excepţie făcând impozitul pe
salarii şi venit (+51,1 milioane lei, 0,3%), impozitele şi taxele pe proprietate (+123,8
milioane lei, 3,8%), accizele (+1.933,2 milioane lei, 14,2%).

11
 Tabel 2. Cheltuielile din bugetul general consolidat în România în perioada 2008 – 2009

Sursa: Execuţia bugetului general consolidat în România 2009, mfinante.ro

Din contul de execuţie al bugetului general consolidat pentru 2008 şi 2009, capitolul de
cheltuieli se observă:
 valoarea totală a cheltuielilor publice din bugetul de stat a scăzut în 2009 cu 2.685,2
milioane lei, de la 190.340,2 milioane lei în 2008 la 193.025,4 milioane lei. În ciuda
acestei diminuări, totalul cheltuielilor publice era de 38,2% din PIB în 2009, faţă de
37,8% în 2008, creşterea înregistrată fiind de 1,4%.
 în totalul cheltuielilor totale cea mai mare pondere o au cheltuielile curente, care în
2009 reprezentau 89,3%, cu 5% mai mult spre deosebire de 2008 când erau doar
86,2%. De asemenea, creşterea în valoare nominală a fost de 8.260,8 milioane, de la
164.080,1 milioane lei - 2008 la 172.340,9 milioane lei - 2009, în procente aceasta
reprezentând 5%. Ca pondere în PIB, cheltuielile curente reprezentau 32,6% în 2008
iar în 2009 34,1%, creşterea înregistrată fiind de 1,5%.
 În cadrul cheltuielilor curente, ponderea cea mai mare o ocupă transferuri, cheltuielile
de personal şi cheltuielile cu bunurile şi serviciile. Cheltuielile cu personalul au

12
 înregistrat o creştere de 1.101,0 milioane lei în perioada analizată de la 45.609,7
milioane lei în 2008 la 46.710,7 milioane lei în 2009. Ca pondere în PIB, creşterea
acestor cheltuieli a reprezentat 0,1%, de la 9,1% în 2008 la 9,2% în 2009. Ca pondere
în totalul cheltuielilor, cheltuielile cu personalul erau de 24% în 2008 şi 24,2% în
2009, creşterea fiind de doar 0,2%.
 Cheltuielile cu bunurile şi serviciile au scăzut între anii 2008-2009 cu – 4.173,7
milioane lei, de la 33.008,7 milioane lei în 2008 la la 28.835,0 milioane lei în 2009. Ca
pondere în totalul cheltuielilor, acestea s-au diminuat de la 17,3% în 2008 la 14,9% în
2009, scăzând cu -2,4%. Ca pondere în PIB, cheltuielile cu bunurile şi serviciile au
ajuns de la 6,5% în 2008 la 5,7% în 2009, scăderea înregistrată fiind de 0,8%.
 Cheltuielile cu subvenţiile au scăzut în perioada analizată cu -683,1 milioane lei, de la
7.898,5 milioane lei în 2008 la 7,215,4 milioane lei în 2009. Ca pondere în PIB,
acestea au ajuns de la 1,6% în 2008 la 1,4% în 2009, scăzând cu 0,2%. În totalul
cheltuielilor, subvenţiile au scăzut de la 4,1% în 2008 la 3,7% în 2009.
 Cheltuielile aferente programelor cu finanţare rambursabilă nu existau în bugetul din
2008 , ele apărând începând cu 2009. Valoarea lor nominală în 2009 a fost de 2.090,4
milioane lei, reprezentând 1,1% din totalul cheltuielilor bugetare. Ca pondere PIB, ele
au însemnat 0,4%.
 Cheltuielile de capital au înregistrat o scădere de -3.551,5 milioane lei în perioada
analizată, de la 26.727 milioane lei în 2008 ajungând la 23.175,3 milioane lei în 2009.
În totalul cheltuielilor bugetare, acestea reprezentau 14% în 2008 şi 12% în 2009,
scăderea fiind de -2%. Ca pondere în PIB, cheltuielile de capital au scăzut cu -0,7%,
de la 5,3% în 2008 la 4,6% în 2009.
 În anul 2008 deficitul înregistrat a fost de -24.793,6 milioane lei, cu -11.607 milioane
lei mai puţin comparativ cu 2009, când deficitul era -36.400,6 milioane lei. Ca
pondere în PIB, deficitul din 2008 reprezenta -4,9%, cu 2,3% mai puţin faţă de 2009,
când a fost de -7,2%.

13
 Tabel 3. Veniturile din bugetul general consolidat în România în perioada 2009 – 2010

Sursa: Execuţia bugetului general consolidat în România 2010, mfinante.ro

Analizând contul de execuţie al bugetului general consolidat între anii 2009 – 2010, partea de
venituri facem următoarele aprecieri:
 veniturile totale au crescut în perioada analizată cu 11.354,5 milioane lei, de la
157.243,9 milioane lei în 2009 la 168.598,5 milioane lei în 2010. Raportat la PIB,
acestea reprezentau 32,% în 2009 şi 33% în 2010. În procente, veniturile totale din
bugetul general consolidat au crescut cu 7,2% în 2010.
 veniturile curente au crescut în perioada analizată cu 6.898,4 milioane lei, de la
151.576,3 milioane lei în 2009 ajungând la 158.474,7 milioane lei în 2010. Ca pondere
în totalul veniturilor, acestea au reprezentat 96,4% pe parcursul celor 2 ani. Ca procent
din PIB, în 2009 veniturile curente erau de 30,9% în timp ce în 2010 acestea au

14
 reprezentat 31%. Creşterea veniturilor curente în 2010 comparativ cu 2009 a fost de
4,6%.
 veniturile fiscale din bugetul general consolidat au fost 93.060,1 milioane lei în 2010,
cu 5.977,8 milioane lei mai mult faţă de 209, când acestea erau de 87.082,4 milioane
lei. În totalul veniturilor, veniturile fiscale au reprezentat 55,4% în 2009 şi 55,2% în
2009, în timp ce în total PIB, acestea au constituit 17,7% în 2009, respectiv 18,2% în
2010. Creşterea veniturilor fiscale pe parcursul acestei perioade a fost de 6,9%.
 cea mai mare pondere din veniturile fiscale este ocupată de: impozitele şi taxele pe
bunuri şi servicii, contribuţiile la asigurări şi impozitul de profit, salarii, venitul şi
câştigurile din capital şi veniturile nefiscale.
 impozitele şi taxele pe bunuri şi servicii au crescut în perioada analizată, de la
52.082,3 milioane lei în 2009 la 59.358,9 milioane lei în 2020, creşterea înregistrată
fiind de 7.276,7 milioane lei. În totalul veniturilor bugetare, impozitele şi taxele pe
bunuri şi servicii au reprezentat 33,1% în 2009, respectiv 35,2% în 2010, iar în PIB
acestea au fost de 10,6% în 2009, respectiv 11,6% în 2010. Pe ansamblu se constată o
creştere de 14% în veniturile aferente impozitelor şi taxelor pe bunuri şi servicii în
perioada 2009 – 2010.
 contribuţiile de asigurări au scăzut cu – 2.163 milioane lei în 2010, ajungând de la
47.860,2 milioane lei în 2009 la 45.697,2 milioane lei în 2010. Acestea au reprezentat
30,4% din totalul veniturilor în 2009, respectiv 27,1% în 2009, iar, raportat la PIB ele
exprimau 9,7% în 2009, în comparaţie cu 8,9% în 2010. Pe ansamblu se constată o
scădere de -4,5% în perioada analizată a contribuţiilor de asigurări.
 impozitele şi taxele pe proprietate au înregistrat o creştere de 423,8 milioane lei în
2010, ajungând de la 3.377,7 milioane lei în 2009 la 3.801,5 milioane lei în 2010.
Acestea reprezentau 2,1% din totalul veniturilor bugetare în 2009, respectiv 2,3% în
2010, în timp ce ca procent în PIB acestea au fost de 0,7% în 2009 şi 2010. În
ansamblul lor, veniturile şi taxele pe proprietate au crescut cu 12,5% în 2009, creştere
pusă pe seama cotelor de impozitare practicate.
 veniturile nefiscale au înregistrat o creştere de 3.083,6 milioane lei în 2010, ajungând
de la 16.633,8 milioane lei în 2009 la 19.717,4 milioane lei în 2010. Acestea
reprezentau 10,6% din totalul veniturilor bugetare în anul 2009, respectiv 11,7% în
2010. Ca pondere în PIB veniturile nefiscale reprezentau 3,4% în 2009 şi 3,9% în
2010. Pe ansamblul, creşterea veniturilor nefiscale a fost de 18,5%.

15
 veniturile din capital au crescut în perioada analizată cu 134,7 milioane lei, ajungând
de la 548,2 milioane lei în 2009 la 682,8 milioane lei în 2010. Acestea reprezentau
0,3% în totalul veniturilor bugetare în 2009, respectiv 0,1% în 2009. Raportat la PIB,
veniturile din capital reprezentau 0,1% în 2009 şi 0,4% în 2010. Creşterea înregistrată
în 2010 a fost de 24,6%.
 donaţiile au avut o evoluţie crescătoare, de la 3.269,8 milioane lei în 2009 ajungând la
4.054,1 milioane lei în 2010. În valoare nominală acestea au crescut cu 784,3 milioane
lei, în timp ce în cote procentuale creşterea a fost de 24%. În totalul veniturilor
bugetare donaţiile au reprezentat 2,1% în 2009, în timp ce în 2010 acestea au fost
2,4%. Ca pondere în PIB ele au reprezentat 0,7% în 2009, respectiv 0,8% în 2010.
 sumele încasate în contul unic au cunoscut o scădere în 2010 de – 21,6 milioane lei, cu
60,4 milioane lei mai puţin faţă de 2009, când erau de – 82 milioane lei. Dacă în 2009
sumele încasate în contul unic reprezentau -0,1% din totalul veniturilor bugetare în
2009 acestea erau 0%.
 pe ansamblul majoritatea veniturilor cuprinse în bugetul general consolidat din anul
2010 au cunoscut creşteri semnificative faţă de anul 2009, singurele scăderi fiind
înregistrate în rândul următoarelor categorii de venituri: impozitul pe profit, salarii,
venit şi câştiguri din capital a scăzut cu – 1.651,8 milioane lei, de la 30.577,9 milioane
lei în 2009 la 28.926,1 milioane lei în 2010; impozitul pe comerţul exterior şi
tranzacţiile internaţionale a scăzut cu – 81,5 milioane lei în 2010, de la 655,5 milioane
lei în 2009 la 574 milioane lei; contribuţiile de asigurări (- 2.163 milioane lei, - 4,5%)
şi operaţiunile financiare, de la 15,3 milioane lei în 2009 la 14,3 milioane lei în 2010.

16
Tabel 4. Cheltuielile din bugetul general consolidat în România în perioada 2009 – 2010

Sursa: Execuţia bugetului general consolidat în România 2010, mfinante.ro

Din analiza cheltuielilor din bugetul general consolidat, realizăm următoarele aprecieri:
 cheltuielile totale au scăzut în perioada analizată cu 8.224,3 milioane lei, ajungând
de la 193.679,3 milioane lei în 2009 la 201.903,6 milioane lei. Raportat PIB
scăderea a fost de 0,1%, acestea ajungând de la 39,4% în 2009 39,5% în 2010.
 cheltuielile curente au reprezentat 90% din total cheltuielilor în 2009, respectiv
90,6% în 2010, înregistrând o creştere de 0,6%. Raportat la PIB, cheltuielile curente
constituiau 35,5% în 2009 şi 35,8% în 2010, înregistrând o creştere de 0,3%.
Cheltuielile curente erau de 174.232,8 milioane lei în 2009, spre deosebire de 2010
când au fost de 182.985,3 milioane lei, crescând cu 8.752,5 milioane lei.
 cea mai mare valoare din totalul cheltuielilor curente o au transferurile, acestea fiind
crescând cu 10.879,1 milioane lei în 2010, de la 83.695,8 milioane lei în 2009 la
94.574,9 milioane lei în 2010. Raportat la PIB, transferurile erau de 18,5% în 2010,
iar în 2009 de 17%, înregistrând o creştere de 1,5%. În totalul cheltuielilor,

17
 transferurile au fost 46,8% în 2010 comparativ cu 2009 când exprimau 43,2%,
creşterea înregistrată fiind de 3,5%.
 Cheltuielile de personal au scăzut în 2010, de la 46.837 milioane lei în 2009 acestea
ajungând la 42.806,5 milioane lei în 2010, scăderea înregistrată fiind de 4.031,1
milioane lei. Aceasta se justifică prin tăierea salariilor bugetare de către Guvern în
2010. În totalul cheltuielilor, cheltuielile de personal au scăzut cu 3%, de la 24,2%
în 2009 la 21,2% în 2010De altfel, ca pondere în PIB cheltuielile cu personalul au
scăzut de la 9,5% în 2009 la 8,4% în 2010, scăderea înregistrată fiind de 0,9%.
 Cheltuielile cu bunurile şi serviciile au crescut în perioada analizată, de la 28.325,9
milioane lei în 2009 la 29.801,2 milioane lei în 2010 (+1.475,3 milioane lei). Ca
pondere în PIB, acestea se menţin constante între anii 2009-2010, perioadei fiind de
5,8%. Raportat la totalul cheltuielilor bugetare, cheltuielile cu bunurile şi serviciile
în 2009 erau de 14,6% în 2009, respectiv 14,8% în 2010, creşterea procentuală fiind
de 0,2%.
 Cheltuielile cu programele de finanţare rambursabilă au scăzut cu -303,3 milioane
lei în 2010, de la 21.940 milioane lei în 2009 la 1.794,2 milioane lei În totalul
cheltuielilor bugetare, acestea deţineau un procent de 1,1% în 2009, respectiv 0,9%
în 2010, înregistrând o scădere de 0,2%. Raportat la PIB, programele de finanţare
rambursabilă erau de 0,4% în perioada analizată.
 Cheltuielile de capital au înregistrat o scădere de -2.571,5 milioane lei în 2010, de la
21.940,3 milioane lei în 2009 la 19.368,9 milioane lei. În totalul cheltuielilor
bugetare, acestea au ajuns de la 11,3% în 2009 la 9,6% în 2010, diminuându-se cu
1,7%. Raportat la PIB cheltuielile de capital au scăzut de la 4,5% în 2009 la 3,8% în
2010, scăderea înregistrată fiind de 0,7%.
 Per ansamblul, bugetele de stat din 2009 şi 2010 au înregistrat deficit. Deficitul din
2009 era de – 36.435,4 milioane lei, iar în 2010– 33.305,2 milioane lei. În perioada
analizată deficitul bugetar a înregistrat o scădere de 3.130,2 milioane lei. Deficitul
bugetar s-a diminuat şi ca pondere în PIB deficitul ajungând de la -7,4% în 2009 la
-6,51% în 2010. Ca pondere în total, deficitul a fost de -18,85 în 2009, respectiv
-16,5% în 2010.

18
 3. Instrumente de conducere şi reglare a activităţii financiare publice folosite
în România

Desfăşurarea activităţilor economico-sociale presupune derularea de fluxuri financiar-

monetare în condiţiile economiei de piaţă care funcţionează pe principiul autoreglării, dar care
nu exclude reglarea prin moduri tehnice potrivite. Astfel, principalele instrumente financiare
folosite în acest sens sunt prognozele, programele, planurile şi bugete.
Cea mai generală formă sub care sunt folosite instrumentele financiare o constituie balanţele
financiare care, potrivit unei anumit scheme, se concentrează pe procurarea de resurse financiare
din diverse surse şi folosirea lor la nivelul unei entităţi, fie ea sector al economiei, stat sau
naţiune, după destinaţii precise şi în concordanţă cu necesităţile manifestate şi obiectivele
propuse.
Prin conținutul lor, instrumentele de conducere şi reglare a activității financiare pot
dimensiona financiar obiectivelor de realizat, prin identificarea surselor de finanțare şi a
destinațiilor acestora.
Balanțele financiare se utilizează la nivel macroeconomic, fiind realizate şi folosite cu scop
informativ, drept suport al fundamentării deciziilor de la acest nivel. Acestea reflectă estimări
privind resursele financiare şi destinațiile vizate.
În practica financiară, atât la nivel macroeconomic cât şi microeconomic se utilizează pe scară
largă bugetele. Acestea au în general structura unei balanţe financiare, având fie rol imperativ, fie
orientativ. În prima situaţie prevederile conţinute în bugete constituie sarcini obligatorii ce
trebuie respectate în execuția financiară (vezi bugetele publice, care conţin prevederi obligatorii -
niveluri minime pentru resurse – venituri şi maxime pentru destinaţii - cheltuieli). În cea de-a
doua situaţie, prevederile conţinute au bugete au orientează factorii de decizie asupra volumului,
structurii şi direcţiei ce trebuie să o urmeze fluxurilor financiare în procurarea resurselor bănești
necesare pentru realizarea cheltuielilor.
În cadrul oricărei entităţi, bugetele exprimă din punct de vedere financiar opțiunile aferente
deciziilor privind activitatea economico-financiară a acestora, permiţând cuantificarea
previzională a nevoii de resurse şi posibilităţile de procurare a acestora, de dimensionare a
cheltuielilor de efectuat, a veniturilor de încasat şi a rezultatelor financiare optenabile în perioada
vizată.
Prin conținutul previzional al bugetului se pun bazele unei gestiuni eficiente a resurselor şi a
patrimoniului afectat, inclusiv posibilitățile de procurare a resurse financiare suplimentare sau de
plasare a eventualelor excedente de resurse financiare.
Rolul de instrument de conducere si reglare a activitatii financiare atribuit bugetelor de
manifesta în urmatoarele directii:

19
  folosirea ca instrumente pentru determinarea volumului si structurii resurselor
financiare aferente diverselor activitati, inclusiv în fundamentarea deciziilor din
punct de vedere financiar si stabilirea conditiilor în care se apeleaza la diferitele
surse de finantare;
 exercitarea controlului financiar asupra activitatilor economice si sociale prin prisma
cerintelor de oportunitate si eficienta în angajarea resurselor;
 fundamentarea conditiilor de realizare a echilibrului financiar la nivelul diferitelor
entitati, având în vedere corelarea rationala a nevoilor de resurse financiare si a
posibilitatilor de procurarea resurselor acoperitoare. În aceste sens este de luat în
considerare cautarea de solutii alternative pentru favorizarea echilibrului financiar si
a capacitatii de plata în conditiile folosirii eficiente a resurselor financiare. Având în
vedere acest rol al bugetelor, se urmaresc corelatii de tipul:
- venituri = cheltuieli (aplicabila în toate domeniile de activitate)
- venituri = cost + profit (valabila în cazul entitatilor economice)
- alocatii bugetare + venituri proprii = cheltuieli (verificabila în cazul institutiilor
bugetare)
- venituri bugetare = cheltuieli nominalizate + rezerve bugetare (în cazul
bugetului de stat)
Fiecare din aceste corelatii reflecta conditiile de echilibru financiar corespunzator anumitor
structuri functionale în activitatea economica si sociala, iar criteriul ce se aplica, principial, în
toate cazurile este minimizarea consumurilor de resurse (cheltuielilor) si maximizarea resurselor
utilizabile (venituri, profit).
Bugetele de venituri si cheltuieli cuantifica si structureaza formarea veniturilor banesti,
respectiv efectuarea cheltuielilor banesti, inclusiv rezultatele financiare finale. Prin continutul lor
se fundamenteaza, sub aspect financiar, obiectivele sau actiunile economice de realizat în
activitatea întreprinderii respective, pornind de la planul de afaceri, asigurându-se din punct de
vedere financiar informatii utile pentru luarea deciziilor de catre întreprindere. Realizarea
programului de activitate corespunzator planului de afaceri presupune definirea unei strategii
adecvate, prin indicatorii reflectati în acest tip de buget, incluzând asigurarea echilibrului
financiar. Ulterior, în raport cu prevederile acestor bugete se analizeaza executia obiectivelor de
îndeplinit, urmarind concordanta cu scopurile finale avute in vedere si impactul financiar al
acestora, admitând chiar reconsiderarea activitatilor respective în functie de rezultatele
obtenabile.
Bugetele publice se caracterizeaza prin continutul specific domeniului de activitate publica,
cu implicarea autoritatilor publice în elaborarea si urmarirea respectarii prevederilor din aceste
bugete, care au un caracter imperativ. Sub acest aspect, obligativitatea respectarii prevederilor
din aceste bugete, aprobate de autoritatile publice, impune promovarea unor solutii de

20
redimensionare pe parcurs a acestor prevederi cu scopul asigurarii concordantei depline dintre
prevederile initiale si realitatile constate pe parcursul executiei (rectificari ale bugetelor publice).
În practica internationala se utilizeaza si alte tipuri de bugete publice ce servesc scopurilor
specifice, concepute dupa anumite criterii de reflectare a veniturilor si cheltuielilor publice. În
acest sens se distinge bugetul functional, numit si buget de mijloace, si care reflecta resursele
alocate diferitelor servicii publice, pe criterii de cost si randament al serviciilor publice de
finantat. Acest buget, elaborat de regula pentru o perioada de un an, are caracter informativ si
reflecta cheltuielile, determinate dupa finalitatea lor, si soldul dintre acestea si eventualele
venituri obtinute din prestarea serviciilor respective. Bugetul funcțional permite evidentierea
exacta a soldului dintre veniturile si cheltuielile publice, eliminând dublele înregistrari si miscari
de fonduri între bugetul general, bugetele anexe si conturile speciale de trezorerie.
În practica bugetul functional prezinta diferentieri ca mod de concepere si structura. În SUA,
bugetul functional are ca scop esential atingerea obiectivelor autoritatilor publice cu costuri cât
mai reduse, ce implica analize de tip costuri - avantaje si alegerea variantelor de finantare în care
acest raport este cel mai scazut . Un astfel de buget foloseste doua tipuri de nomenclatura:
- administrativa - înscrierea în buget a mijloacelor necesare realizarii serviciilor publice
pornind de la structurile administrative
- functionala - înscrierea în buget a alocatiilor bugetare în corespondenta cu rationalitatea în
functionarea institutiilor publice, asezând, prin urmare, la baza finantarii serviciilor publice
principiile si criteriile de eficienta caracteristice sectorului privat.
Un alt tip de buget este bugetul program, elaborat în functie de obiectivele propuse în
conditiile largirii orizontului de timp la un numar mai mare de ani. În acest buget se înscriu toate
cheltuielile legate de realizarea unor obiective pe termen mediu si lung, esalonate pe mai multi
ani bugetari. Preocuparea vizând realizarea echilibrului pe termen scurt este estompata de
programarea plurianual, în cadrul careia echilibrul este urmarit pe perioade de trei, cinci sau mai
multi ani bugetari. Datorita locului central pe care îl ocupa obiectivele de realizat, acest buget se
mai numeste si buget de obiective. Pentru elaborarea sa este necesara o programare bugetara pe
termen mediu sau lung, realizata în baza analizei cost-avantaje. Evaluarile acestui buget vizeaza
obiectivele în ansamblu, si nu echilibrarea în fiecare an bugetar.
Un alt instrument de conducere si reglare a activitatilor financiare îl reprezinta bugetul
economic ( al economiei nationale). Acesta reprezinta un document estimativ care reflecta toate
resursele societatii (natiunii) si destinatia acestora, cuprinzând informatii previzionale în legatura
cu productia, repartitia si consumul PIB, precum si cu privire la formarea si utilizarea resurselor
bugetului de stat. Bugetul economic este conceput ca un ansamblu de conturi ale natiunii, care
reflecta pentru anul în curs si pentru anii urmatori previziunile asupra tuturor agentilor economici
din tara respectiva, inclusiv asupra activitatii statului. Continutul acestui buget difera de la o tara
la alta, reflectând, în sinteza, formarea si utilizarea resurselor banesti la scara economiei

21
nationale prin prisma corelatiei dintre resursele totale si utilizarile totale. Resursele totale sunt
egale cu marimea produsului intern brut si a importurilor, iar utilizarile sunt egale cu consumul
final (public si privat), consumul intermediar, formarea bruta de capital, variatia stocurilor si
exporturile.

22
 Bibliografie

1. Anghelache G ş.a – Finanţele publice ale României, Editura Economică, Bucureşti,

2007
2. Bistriceanu, D., Gh., Popescu, H., Gh.,Bugetul de stat al României, , Editura
Universitară, Bucureşti, 2007
3. Filip, Gh., Finanţe Publice, Editura Junimea, Iaşi, 2010
4. Moşteanu Tatiana (coordonator), Buget şi trezorerie publică, Ediţia a III-a, Editura
Universitară, Bucureşti, 2008
5. Văcărel, I. (coord) , Finanţe publice , E.D.P., Bucureşti, 2008
6. Ministerul Finanţelor Publice http://www.mfinante.ro
7. Curtea de Conturi a României http://www.curteadeconturi.ro
8. Execuţia bugetului general consolidat în România 2009, mfinante.ro
9. Execuţia bugetului general consolidat în România 2010, mfinante.ro

23