Uităm sa ne bucurăm de lucrurile mărunte pe care ni le

oferă viaţa.
Uităm să privim cerul, să observam stelele, să auzim păsările,
greierii, să admiram pomii, florile, clădirile frumoase...
Uităm să ne bucurăm de o cină alături de familie şi de prieteni, de
o baie relaxantă, de un fotoliu confortabil, de muzică, de un film
frumos, de o carte.
 Uităm să trăim,
pentru că suntem
prea ocupaţi să
existăm.
Uităm de lucrurile cu adevărat importante, dar ne amintim toate
nimicurile pe care credem că nu ar trebui să le uitam.
Uităm să fim veseli, pentru că-i lasam pe alţii să ne indispună.
Uităm gesturile frumoase făcute de alţii pentru noi.
Dar nu le uităm pe cele urâte.
Uităm să privim viaţa din perspectiva corectă şi nu aşa cum vor
alţii să o vedem.
Uităm să fim fericiţi cu ceea ce avem, pentru că suntem prea
concentraţi pe ceea ce nu avem.
Uităm să ne vizităm părinţii sau bunicii.
Uităm să dăruim, pentru că suntem prea preocupaţi să adunăm.
Uităm să întindem o mână unui suferind.
Uităm să renunţăm la ură, la orgoliu, la invidie şi la
toate sentimentele negative.
Uităm să ne amintim de momentele frumoase trăite şi invocăm
mereu amintirile triste.
Uităm să analizăm trecutul şi să ne evaluăm greşelile, doar ne
lamentăm şi ne plângem eşecurile.
Uităm să savurăm liniştiţi aroma unei cafele, pentru că o bem
grabiţi spre tumultul cotidian.
 Uităm să fim
recunoscători şi
multumiţi, pentru că
ne îndepărtăm de
esenţial.
Uităm oamenii care au
însemnat mult pentru
noi cândva şi-i uităm
pe cei care ne-au
ajutat.
 Uităm să radem cu poftă, să plângem de bucurie,
să spunem "mulţumesc", "te rog", "iartă-mă", "te iubesc"...
Uităm să legăm prietenii şi să le menţinem.
Uităm să zâmbim, să privim cu duioşie, să mângâiem, să
îmbrăţişăm...
Uităm să iertăm. Uităm să iubim.
Uităm să ţinem companie unui singuratic, sau unui suflet
îndurerat.
 Si toate acestea sub
pretextul „nu am timp”...
dar, avem timp...
să uităm..
 Cătălin Crişan

Fotografii şi text - internet

29. 11. 2011