Sunteți pe pagina 1din 153

VRA]ITORUL

DIN OZ

-,"f'HKEN
gFload€d
byStet30
c
BIBLIOTEC,4
PENTRO
TOTI COPM
L. Frunk Baum

VRAIITORUL
DIN OZ
Traducer€ din limbaengl€zA
loszefina9iCamilBaltazar

YEKE{ bvSfet30
up{oaded
*c
ne hbnrefutWt?sdbf O.
L. Irsh Bau

r\1r_
EdituM Uten
OP 53i C,l 212,&ctof 4, BeuEtti, Romlhia
tcl.,0213196990i091425 1619t0752548372
e-mait comcnzi@lircn.m

Itdjibtul dir O.
L, Iladl Baum

CoplridlA 2013Litca
pcntfu lchiunca ln linb. rcnan!
Toak dnptudlc rczcMt.

Ediior: \4dh!cu !i Aii


Rcda.loFcoodotutofl Iriua lic
RsdactolJ8rina Bsdol
Copcns: Andri Canar,
Tcb&ed&taft !i pepc$: Ofet! qotmd

Desdcm cIP E BibliotecnNalionatca Rohadei


B,{UM, FRANK
$tjitolul din oz / Irb! Bauhj tr!d. rJoyefina
ii Cdil Balted - BucuEld:Ute6,20L3
ISBN 978-606-666"093_?
r. Ball:zd, rorefina (had)
n. Baltazar cun (Md.)
821,1I \73)-93.34=135.1
TABELCRoNoLoGIC

1856, 15 Se narte Llnan Frank Baum, in ora;ul Chitend&o din


'rrai
statul New Yo*. Numit L)md dupa unchiul s;u) Baum i-a urer
intotdeaunaprimul nume ii a aless; fie numit cu cel de-atdoilea,

1868 Educa$ainceputnacas:,cu ajutoml rurorilor,continuecu inrarea


la AcademiaMnitar; P€elskitl,h vnr$a de 12 mi. Doi ani mai
terziu, dupi o crizn in urma cnreia a fost digaosticatcu probleme I
la inirM, Baun per;se9telcoala, firi si mai obtini w€odatn o
diplomd de absolvirea unei 9co1i.
1870 intors acad, Frank se apud de scris.Dupn ce primett€ de la iatnl
sauo mid pres;, Fianl infinJeaznun zid impreunncu ftarelemai
mic Harry, Thr Rry IaM Hanr Jaurnal
l88l La drna de 25 de ani, semutn la New Yo.k p€ntru a studiaacroria.
Tatil siu il numegteadministratoral pmpriului lanl de teatre,iar in
1882Frai* sebucurede primul snusuccesca autot regizorqi actor
1882 Pe I noiembrie, Frmk se ds:torctte cu Maud Gage,cu care va
areapatru fii. Dupi moart€atadlui sdu,avereafamfiei incepe# se
micEorcze,iar FraDl abandonead teatrul pentru a intra in afaceri.
Cariera sa din urm;torii mi parc sn fi€ o serie de semjdezasrre,
afacedlesaleequanddesg hsendul i:rn niciun ban. incepe s; se
concenuezeasupn scrisului.
rc97 Pnblicl Motlw Goar,?, Prorr,o cole.fie de cent€cep€ntru copii pe
carele scdseseinilial pentru fiii s;i. Cart€aaie un succesmodest,iar
in anulurmitor o urmeaznFarhercoosei His Book,caredevin€cea
mai vanduti cartedin acelm.
1900 Frant p$Icn Umffiatut Yrditn din Oz..nnosc\tn apoi ca Vr;jitorul
din Oz, in carecombinncu mii$rrie elementemagicejnjpirale de
L. FMNK EAUM

bdmele sal€indrngire vr4jitoare,unjirori, animalecuvant;toare


!i finF fantdtice cu p€hajul fmiliar a.lMidwestului american.
Cdtea are ur succesim€diat.
1904 Puuicn prima conrinnte desprcOz, MinmatutTbAn dia 0..
l9l0 Frank qi Maud r mut; in California, stabilindu-sein orn!€tul pe
arunciamo4it Ho[rIood. Casalor de aco]oajung€3; ne cunoscud
sub numelede ,,Ozcot", iar Fra:rkseautodechrn,,lstoricut rega.tal
tnr6mului Oz", adaugendserieicat€o noui can€ in fi€cde an, deg
nu a mai awt parte niciodad de suc.esulprimului rctum.
l9l9 P. o maimor in urna unui,nldfl.
1920 Estepublicad postw ultma sa.aft., clindadin Oz.
intr-o dedicati€penbu soralui, Frank scria:,,Am invdlar sapri!€sc
celebritateaca pe o flncnruiepe carerdad reutqti sn o p.inzi, nici
nu meritn sn o ai; dd a faceplicere unui copil esteun ]ucru dulc€
9i drnguJ,careindlze$e inina d coDsrituieo rdsplad in siae...Sper
ca volumd meu s; Ieu!€dci acestlucru iar copin il vor indrrgi,..
$i, intr-adevnr,h 113 ani dupn ce a fost publicad pentru plima
oari, povesteasa nemuritoar€continunsn faci dncere copiilor din
lumeainireagn.
AceasL;ic!:trt estededicati
bunuluimeuliekx Si tai)ai1t)
sa!;amea,LFB.
bsStefS0
INTRODUCERI

Folclorul, legendele,miturile qi basmeleau insogitsecole


la rAnd copiliria tinerilor insufleli$ de o pasiune fireasci qi
instinctivi pentru povegtilefantastice,rniraculoaseqi vidit
ireale.ZAneleinaripate ale lui Andersenqi ale lragilor Grimm
au adus mai multi fericire in inimile copiilor decat toate
celelaltecreagiiomeneqti.
Cu toate acestea,basmul strivechi, care a fost de folos
generalii intregi, poate fi acum clasat drept,,istoric" in
biblioteca pentru copii; a sositmomentul pentru o seriemai
noue de,,poveqti fantastrce", din care spiridugii, piticii qi
zinele, devenili stereotipuri, si fie inlituraji, impreund cu
roate intAmplirile oribile 5i infioritoare crcate de autod
pentru cafiecarepovestesdaibi o morali de temut. Educa{ia
moderni. include qi rnoralitatea; prin urmare, copilul mo-
dern caute in poveltile miraculoasenumai amuzarnentul5i
se lipseqtebucuros de toate intamplirile neplicute.
Cu aceasti idee in minte, pwestea Minunatului VrQjitor
/in O; a fost scrisi nurnai pentrt a fi pe placul copiilor din
ziua de astizi. Se dorclte a fi un basm rnodernizat, in care
sunt pestrate uimirea qi bucuria, iar sulerinlele !i coima-
rurile sunt inliturate.

L. FrankBaum
Chicago,aprilie 1900
CAPITOLUT I

CICLoNUL

Dorothy triia in mijlocul cAmpiilor intinse din Kansascu


unchiul ei Henry care era fermier, gi cu mituqa Ern, care
era nevasta fermierului. Casa in care locuiau era mici,
pentnr cd mate alul trebuincios pentru dicarea ei fusese
aduscu cirula de la mare depirtare. Casaaveapatru pereli,
o podea gi un tavan care inchipuiau o odaie. Aceast6odaie
conlinea !i o maline de gitit ruginitd, un dulap pentru vase,
o masA)trei sau patru scauneqi paturile. Unchiul Henry gi
mituqa Em aveaupatul lor mare intr-un col1,qi in alt coll se
afla patul cel mic al Dorothy. Casa n-aveapod, nici pivnili,
doar o gauri mici, sipati in p5ment qi numiti ,,pivni1a
penffu ciclon", unde familia purea s; se adiposteasci in
cazul cAnd se ridica unul dintre acelemari vArtejuri de vdnt
care erau destul de puternice pentru a slArdmaorice aqezare
omeneasci din calealor in mijlocul podelei se afla un che-
peng pe careJdaci il ridicai, vedeai o scari. ce ducea intr-o
gauri mici qi intunecoasi.
Cdnd Dorothy stitea in pragul caseiqi iqi rotea privirea
in jurul ei, cAt vedea cu ochii era numai o cAmpie vasti gi
cenugie.Niciun pom qi nicio casi nu intrerupeau intinderea
lesului care, pretr-rtindeni,se apropia parce de cer Soarele
pArjolise p6mAntul arat, prelic6ndu-l intr-o masi cenugie
12 I. FRANK BAUM

in care se vedeaumici crlpituri. Nici micar iarba nu era


verde,pentruci soareleuscasecregtetulfirelor ei lungipAni
cAndc;.pitaseri aceealiculoarccenuliece sevedeapretu-
tindeni injur. Casafuseseqi ea odati zugdviti, dar soarele
colcovise tencuiala,iarploileo spilaseri,qiacumcasaseinJE-
liqala fel de posomorAtd gi de cenu5ieca oricelucru de aici.
CAndmituqa Em venisesi locuiasciin locurile ac€stea,
fuseseo femeietanird 9i driguli. SoareleSivantul o schim-
baseri insi gi pe ea. Ii furaseri sclipireaochilor,l6sAnduJe
o culoareposaci gi cenuqie;ii furaserdgi roqeaga obrajilor gi
abuzelor,caleacumeraugielecenu5ii.Era slabi qiprdpiditi
li nu zambeanicicAnd,Cind Dorcthy, care era orfdni,
sosiseaici, metugaEm tresiriseata de tare la rdsulei, incAt
fusesecAtpe cesi gipe,lqi apisapieptulcu mAnaori de cAte
ori voceaveselea fetilei ii ajungeala ureche.$i acuminci
priveacu maremimre Ia acestcopil,caremai puteagisi un
lucru ca siJ imbie si rAd6.
Unchiul Henry nr: rAdeaniciodatd,Lucra sdrguincios de
dimineap pAni ln noapteqi nu 0tia ce inseamn;bucuda.
$i el era cenu$iu,De la barba lungi pand la cizmelebutu-
canoaseJ aveaqi el o inliligare aspreli grav, qi vorbea,de
obicei,foartepu1in.
Numai Toto o ficea pe Dorothy si rAdi, ajutAnd-oastfel
si nu devin; qi ea la fel de cenuqieca tot ce o inconjura.
Toto nu era cenugiuleraun cAinemic ginegru,cu pirul lung
Dim6tisos!i cu ochii mici gi negri,carestriluceauveselide
o parte qi de alta a nasuluimicugqi caraghios.Toto sejuca
toateziulicali Dorothy sejuca qi ea cu cdpluqulqi il iubea
nespusde mult.
Astizi insi, nu sejucau. Unchiul Henry gedeain pragul
caseiqipriveacu ingrijorarecitre cer,careera,de asti dati,
VRAJITORULDIN OZ 13

mai cenuliu ca de obicei.Dorothy stitea in uqi, cu Toto in


brage,giprivea,siea sprecer Mituga Em spila vasele.
Dinspremiazinoapteauziri.jelaniainceati gigreaavAn-
tului, qi unchiul Henry cu Dorothy vizurd cum firele lungi
de iarbi unduiaufri.mantate,presimlindapropiereafurtu-
nii, Deodati seauzi,dinspremiazizi, un guierasculitin aer,
$i, cend ili intoarseriprivirea intr-acolo,vizuri iarba miq-
candu-se, frimAntatdgiin parteaaceea.
DeodatiunchiulHenry seridicdqistrigi cdrrenevaste-sa:
*Vine ciclonul,Em! Mi duc si vid de vite.
Apoi fugi spregopronulundeseadeposteau vacilegi caii.
Mituga Em inced lucrul gi veni la ugi. O singuri privire
afardii fu de ajunsca si intrevadi primejdiacareii pigtea.
-Repede,DorothylstligemdtuF, Fugi ln pivnilt!
Toto o zbughi din bmlele lui Dorothy 5i zdup! se bdgd
subpat, iar fata seciznea si-l scoatide acolo,Mituga Em,
grozavde speriati, deschise chepenguldin podeagi cobori
scamcareduceain gauramici !i intunecoasi.Dorothyrcuqi,
in sfarlit, seJprindd pe Toto qivoi s'o urmezepe mitugh in
pivnigd.CAndfu lajumdtateadrumului,seauzideodatiurle-
tul ingrozitoral vAntului,li casasezguduiatAtde tare,lncAt
fata igi pierduechilibrulqi cezupe nea$teptate pe podea.
Apoi seintAmpli un lucru ciudat.
Casafu invartiti de cAtevaori pe loc, apoi se ridici in-
cet-incetin aer,Dorothysimleaci parci s-arfi in;llat cu un
balon.
Ventudle potrivnicedin miazdnoapteqi din miazizi se
intilniseri pe locul undeseafla casaqilhcuseri din ea toc-
mai centrulciclonului.in mijlocul unui ciclonaerul estede
obicei mai linigtit, dar marea prcsiunea vAnturilorridica
mica locuinli din ce in ce mai sus,pdni cind ajunsein
culmeavArtejuluiciclonului.Rimase acolo!i fu purtatAh
14 T. IMNK BAUM

depirtare de muld kilometri, rot aga de u$or cum ai purta


un fulg
Era intuneric gi vAntul urla groaznic, dar Dorothy se sim-
lea de parc; em plimbati uqurel, cdlare. Dup6 primele in-
va ituri ale casei gi apoi dupi un moment cand aceasta
se aplecasenileluq mai tare, fetila se simlea acum ca gi cum
ar fi fo$ cletinate u!or, ca un prunc in leaganul sAu.
Lui Toto insi nu-i pldcea treaba asta. Alerga dintr-un
colgintr-altul al odiii, lStrand cu putere. Dorothy inse qedea
foarte cuminte pe podea, a$teptandse vadi ce o si se mai
intample.
Deodate, Toto seaprcpie de chepenguldeschisgi aluneci
afari. In prima clipi, Dorothy crezu ci il pierduse, dar in-
data zeri o urechecarerisirea din gauri, pentru ci ap;sarea
puternici a aerului 1ineacalelul sus,astlel incat nu putea s;
cad;. Fata se tari pe brdnci pAni la gauri, il in$lAc; pe Toto
de urechi qi-l trase inapoi, in odaie, dupi care inchise che-
pengul, ca sAnu se mai poati intampla alt accident.
Ceasuri intregi trecuri qi, incetul cu incetul, spaima ii
pied, dar se simlea foarte singuri gi vAntul urla atat de cum-
plit imprejurul ei, ci aproape o asurzea.in prima clipi i;i
inchipuise ci, atunci cdnd va cidea, casava I sfframate in
bucili; dar, cum orele treceau li nu se intAmpla nimic
groaznic, Dorothy inceti de a se mai neciji li se hotiri si
altepte cuminte si vadi ce ii va aduce ziua de mAine.Se sui
i n p at. ia r Toto o urma:}i ceculci ldngaea .
Cu toate ci inciperea selegina qi vintul urla, fatainchise
ochii gi adormi indati.
CAPITOIUTII
SFATULCU ALTINEZII

Dorothy fu degteptati de o zguduituri atat de puternic;


incit, daci nu s-ar Ii aflat intinsi pe patul moale, s-ar {i
lovit. Aqa insi, paraitul o lecu si-gi lini respiragiaqi-gizise
cu uimire: ,,Ce s-o fi intamplat?"
Toto igi puse nasul lui mic qi rece pe obrazul fetigei gi
scheuni inspiimAntat. Dorothy privi in jurul ei qi-gi didu
seamaci odaia nu se mai migca; nu mai era nici intune c,
pentru cd razelesoareluiintrau pe fercastri qi i4undau toat;
odaia. Siri din pat qi, cu Toto incurcAndu-i,seprintre picioa-
re, alergi gi deschiseuga.
Privind inainte, fetigascoaseun gipit de uluire gi ochii i se
md.riri din ce in ce mai rnult la vedereaminunatei priveliqti
din fala ei.
Ciclonul depusesecasafoarte uqurelpe pimant ala de
ulurel cum e in starc s-o faci un ciclon -, in mijlocul unui
inut de o frumuseleliri seamin. Se aflau injurut lor pajiqti
verzi, cu copaci ce puftau fructe bogate !i dulci. Flori stri-
lucitoare erau respandireprerulindeni ii piiiiri cu pene
frumos colorate cintau qi zburau prin pomi gi prin tufiguri.
Pulin mai incolo, printre malurile inverzite,curgea un pdrA-
iaq qi murrnura cu un sunet de-a dreptul fermecetor pentru
fetila care tdise atat timp in cAmpiile uscate cenulii.
!i
l6 T. IRANK BAUM

Stand ala !i privind cu luare-aminte la pdveliltea din


jurul ei, Dorothy observi venind spre ea un grup de oameni
atat de ciuda{i, cum nu mai vizuse plni atunci. Nu erau
inalli cit oamenii mari, dar nu aritau nici prea mici; de
fapt, pireau si fie tot atar de inalli ca gi Dorothy, care era
o fetili foarte bine crescutepentru va$ta €i; oricum, ar;tau,
pe cat iqi putea da ea seama,mult mai bitrini ca ea.
Erau trei birbagi gi o femeie, toli imbdcali foarte curios.
Purtau pildrii rotunde, cu calota inalti qi pguiati, iar in
jurul borului aveau clopolei mici, care sunau melodios la
orice mipLare.Pdlirijle bdrbatilorerau alba.tre:pilaria fe-
meii era albi. Aceastapurta o rochie care cddea in falduri
de Ia umeri injos, preserut; cu mici stelu{escanteietoarece
striluceau in soare ca diamantele. Berbalii emu imbricali
in haine albastre,de aceea5iculoare capdliriile lo4 qi purtau
pantofi frumos lustruili, cu vAful albastru.
Dorothy se gAndi ci birbaqii trebuie si lie cam tot atat
de b;trani ca unchiul Henry pentru ci doi din ei purtau
birbi, dar femeia era, fEri indoiali, mult mai bitrAni: faga
ii era zbArciti gi pirul il aveaaproape alb, iar umbletul ii era
foarte leapin.
CAnd se apropiari de casapeal cirei pragstetea Dorothy,
oamenii ace$tiase opriri qi quqotiri intre ei, de parci s-ar fi
temut sd meargi mii departe. Dar betanica inainti cAgiva
pali sprefetil; !i, dupi o pleciciune, ii spusecu un glasblAnd:
Fii bine,venite, nobili domnigi plini de vraji, in Jara
Altinezilor! I1i suntem adanc recunosc;to ci ai omorAt-o
pe ticdloasa de vrijitoare din Risirit qi ai scipat norodul
nostm de robie.
Dorothy asculti uimit; aceastacuvAntare.Oare ce voia
sAspun; b;tranica atunci cAnd o numea ,,dornnigi plini de
vraji" qi cdnd spuneaci a omorAt-ope ticiloasade vrijitoare
VRAJITORULDIN OZ 17

a Rfu;ritului?Dorothyerao feti{einocent6,nevinovad,care
fuseseadusi aici, la mii de kilometri depirtare de casi, de
un ciclonqi car'enu omor6.se niciodati niciun lel de vietate.
Dar pesemneci bibu{a alteptaun rispuns de la ea,aqa
ci Dorothygrii cu sfiali:
-Sunteti lbartebunA,dar trebuiesAfie o greqeah;ltiu ci
n.am omoretpe nimeni.
-Odcum, atuncicasata a lacut-o,rispunsebitrena, re-
zAnd.$i astainseamn6acelagilucru. $i continud,aritAnd
spreun coll al casei:Privegte,aici suntdoui picioare..,sub
bucataastade lemn.
Dorothyprivi intr-acolo.lntr-adevir,intr-un coll al casei
rimiseseri lipit€ doui picioareincilgacein pantofi de ar-
gint, cu vArfurileascugite.
-Vai, Doamne!srrigefetila, frimAntdndu-qirnAinil€de
spaimi. Pesemne cd a cizut casape vrijitoare. Ce ne facem
acum?
-Nu-i nimic de lEcut,spusebetranicafoartelinigtiti.
-Dar cine era?intrcbi Dorothy.
-A fostvr5jitoareaceaticAloasidin Ris6rit, dupi cum
gi-ammai spus.De ani de zile ii gineape rofl altineziiln
robie, ficAndu-i sclaviiei zi qi noapte.Acum sunt cu tolii
liberi qi if suntrecunoscetori pentrufapta ta.
Cine suntaltinezii?a mai intrebatDorothy.
- Poporuldin 1araasta,a Risiritului, undea domnitpana
acumvrijitoarea cearea.
Dumneataeqtio altinezi?
-Nu, rispunsebihena. Dar suntprietenalor, cu toatec6
trAiescin lara de la Miazinoapte.CAndaltineziiau vizut ci
vr;jitoarea e moarte,au trimis un sol la mine gi am venit
numaidecat.Suntvrijitoarea de Ia Miaz5noapte.
-O, strigi Dorothy,dumneataelti o vd.jitoareadevimt;?
L, FRANKBAUM

-Da, fireqte,rispunse bibuga. Dar sunt o vrijitoare buni,


!i poporul meu m;. iube$te.Nu sunt atat de puternic.i pe cat
a fost wijitoarea cea rea care a domnit aici, pentru ci altfel
aqfi eliberat singud acestpopor.
_Bine, dar eu qtiam ci toate vrijitoarele
sunt rcle, spuse
fetila, care era inci speriati ci se afla in fap unei vrijitoare
adevi.mte.
O, nu, greqeqti!Au fost numai patru vrijitoare in
Jara
Oz. Doui dintre ele, aceleacarc iocuiescin Miazinoapte
!i
in Miaz;;zl, sunt vr;jitoarc bLrne.$tiu c;. acest lucru este
adeveratpentru ce eu ins;mi sunt una dintre ele, gi de aceea
nu pot greli. Acelea care locuiau la Risirit !i la Apus erau
intr-adevir vri.jitoare rele; dar acum, daci tu ai omorat pe
una dintrc ele, nu mai eristi decAt o singuri vr;jitoare rea
in toati Tara O2... !i anume cea care locuieqtela Apus.
Dar, spuse Dorothy, dupi o scurt; chibzuire, mituqa
Em mi-a spusci toate vrijitoarele au murit de ani de zile.
Cine-i mituqa Em?
-E m;tu$a mea, care locuieqtein Kansas, de unde am
venit !i eu.
Vrijitoarea de la Miazinoapte p;ru ci st; o clipi pe
gAnduri, cu privirea alintiri in pimant. Apoi ridici privirea
qi spuse:
-Nu gtiu unde se afl; Kansasul, pentru c; nu am auzit
niciodati de acest {inut. Dar, spune-mi, rogu-te, Kansasul
esteo far; civilizate?
-O, da, rispunse Dorothy.
Atunci in{eleg. Cred ci in girile civilizate nu se gisesc
vrijitoare, nici vdjitori, nici scamatori,nici magicieni. Dar,
vezi, Jara Oz nu a fost niciodati civilizati, fiindce noi tr;im
despirligi de restul lumii, de aceeamai avem inci vrijitori gi
vrejitoare intre noi.
VP.AJITORUL
DiN OZ 19

_Dar cine sunt vr;jitorii?

-Oz insuqi este Marele Vrijitor, rispunse bibuta cu un


glas abia goptit gi plin de respect.E mai putemic decat tofi
ceilalli impreuni gi locuieqtein Oraqul Srnaraldelor.
Dorothy era cAt pe ce s; puni o noud intrebare, dar toc-
mai atunci altinezii, carc stituseri pane in clipa aceeaticuli
li nemilcali deoparteJscoaseriun stdgit, privind spre colgul
casei,unde cizuse picitoasa de vrijitoare.
-Ce s-a intAmplat? intrebi bibufa.
Privind intr-acolo, incepu si ridd. Picioarele vrijitoarei
moarte diSperuseri!i in urmi nu mai rimiseseri decAtpan-
tofii de argint.
Era atet de bitrani, ii explici vrijitoarea de la Miazi-
noapreferilei.incir picioarelei s-au u"carde soore.Astai-a
fost sferlitul. Darpantofii de argint sunt ai tii !i poli sn-ipor{i.
Intinse mAna qi lui pantohi, iar dupi. ce ii scuturi de
pra! ii dirui lui Dorothy.
Vrijitoarea de la Risirit a fost foarte mandd de pan-
tofii ei de argint, spuseun altinez, !i inc;1l6rile au o putere
pe care noi nu o cunoaltem.
Dorcthy se duse cu pantolii in casi gi ii aqezi pe masi.
Apoi ieqi din nou gi zise:
Mi gAndesc,ingrljoratd, cum si m; intorc la mituqa qi
la unchiul meu. Sunt incredinpti. ci ei m; caute. Puteti se
mA ajutali s; g;sescdrumul intr-acolo?
Altinezii qi vrijitoarea schimbari o privire, apoi diduri
din cap.
La Risirit, nu departe de aici, spuseunul, se afli un
pustiumare,pe carenul poatestr;.batenicio frin$ omeneasci.
-Acelali pustiu este$ilaMiazlzi. Eu am fost pe acolo qi
am vezut. Sudul estelara ouadlingilor, spusealtul.
20 L, f RANK BAUM

Mie mi s-auspus,grii al treilea b;rbat, cam aceleali


lucruri qi despreApus.Aceasti {ari unde triiesc winkiezii,
stipani$ de duticioasa wijitoare aApusului,carete-arface
sclavaei daci ai trecepe acolo,estedeciqi eaprimejdioasi.
-Miazinoapte estelara meade baltini, !i la capeteleei
se afli aceleaqimari pustiuri care inconjoari gi Jara Oz,
spusevrijitoarea, Mi tem, dragamea, ci vei h nevoiti sd
r6mAiaici qi si triiegti laolalti cu noi,
Dorothy izbucni intr-un hohot de plAns,cici se simgea
prea singuri printre oamenii aceltia strdini !i ciudali.
Lacrimileei ii migcaripe inimoSiialtinezi,careigi scoaseri
batisteleqi incepuri si plAngi 9i ei. Cet p velte pe betdna
vrijitoare, ea iqi scoasepilaria li, trecAndu-qi
borul ei pe Ia
nas,numira cu o vocegravi:,,Unul,doi, trei", in clipa
urmitoare, p6liria i se preficu lntr-o placi de ardeziepe
carescriacu creti (culitere mari):

DOI?OTI{Y
5A 5E DUCA
3N TARATMARALDEL0R.
Dupd ce ciriplaca,bdlranainrrebA.
-Te cheamd Dorothy, drigula mea?
-Da, respunsefetila, ltergendu-qilacrimile cu batista.
-Atunci rebuie si te duci in Oragul Smaraldelor.Poate
ce Oz va fi in stare sd te ajute.
-Unde se afli acestora!? intrebi Dorothy.
Se afli tocmai in mijlocul ISdi li este stipAnit de Oz,
Marele Vrajiror.dupi cum 1i-ammai po\rsril.
-E un om bun? intrebi fetifa, nifelu! speriate.
E un wijitor bun. Daci o fi birbat sau femeie, asta nu
pot si-{i spun, fiindci nu l-am vizut niciodati.
-Cum pot se ajung pAn5.acolo?
VRAJITORULDIN OZ 21

- Trebuies-oiei zdravin Ia picior.Ai un drum lung de ficut,


printr-o lari careuneoriestepl;cut;, alteoriestemohorAti
qi groaznic5.Oricum, mi voi foloside dibicia meavrijito-
reascipentru a te apira de orice riu saude supemre.
Dumneatanu m-ai putea insoli? se rugi fetila, care
incepuse.ivadi in batrinicao prietcna.
-Nu, astanu pot face,dar ili voi da sirutarea mea,
li
nimeninu va mai curezase pricinuiasca un neajunsunei
fiingecarea fostsE.rutate de vrdjitoarcade la Miazdnoapte,
Seapropiede DorothyDio siruti domolpe ftunte,Acolo
undebuzeleei o atinseri,remaseun semnluminos.pe care
DororhyaveasdJzdreascd abiamai tjrrziu.
- CaleaspreOra5ul Smaraldelorestepietruiti cu cir;-
mizi galbene,spusevrijitoarea, ala c4 nu te poli ritici,
CAndvei ajungela Oz, si nu te speriide el, ci spune-ipo-
vesteata gi roagi-l sdte ajute.Bun remas,dragameal
Cei trei altineziseincJinariin fala lui Dorothy$iii urard
drum bun.dupi caredispiruri prinrrecopaci.
Vrdjitoareaii fbcu semn din cap, prietenegte,apoi se
inrirLi derreiori injurul cilcaiuluisrdngEipieri.spremarca
surprinderea micului Toto, care litri tare in urma ei,
pentru ce fuseseprea speriatca sAme.aie cend b;.tranica
fusesede fa9i.
Insi Dorothy,care ltia ci avuseseride-afacecu o vri-
Jrtoare,sealteptasesi dispari in felul acestaDjnu era deloc

sb
uimiti,

Sfef30
CAPITOLUL
III
DOROTHY SALVEAZAO SPERIETOARE

CAnd Dorothy rimase singuri, simgici i se face


foame,
agaci re dusela dulap.igi rdiecdreralelii de pdine
;i le gnsq
c u unr . li d .i dur i lui Toro sii mdndnee lua n d
5i. o g ile a rad in
raft, cobori spre pArdiaqgi umplu gdleatacu
api limpede qi
strilucitoare.
Toto alergi printre copaci, litrand c;tre pisirile
. care
zburau printre ramuri. Dorcthy se duse siJ prindi
qi vizu
nilte ftucre pl;cute atemand pe crengr,
a$a ce lue $i ea
cAtera, gisind ci tocmai poamele ii lipsiseri
ca slli intre_
geasci gustarcade dimineali.
Apoi se inapoie in casi qj biuri, atdt ea, cat Toto,
. $i o in_
ghilituri bund de api proaspiti gi rece.Dupd
aceease prc_
gati pentru c;litoria spre Ora5ul Smaraldelor
Nu mai aveadecAtinci o rochie, care se intdmplase
si fie
curate !i atarna intr-un cui in spatelepatului.
Rochia era
din pAnzi cadrilati cu alb qi albastru cteoarece
!1r albastrul
esre o cutoare care rezisti la spilat, rochiga
era inci fru_
moasd. Fetila se spili cu griji, imbrici rochia
curati qi
ili puse boneta de soare pe cap. Lui un colulef,
pe care
il umplu cu pAine din dulap, gi puse deasupra
un Derr,,et alb.
Apoi se uiti injos, la picioarele ei, qi igi didu
seamacAt de
r e e hi qi de pu r r a teii eraugherulele.
VRAIITORULDIN OZ 23

-De buni seami ci nu sunt bune penhu o cilitorie atet


de lungi. Aqa-i, Toto? il intrebi fata pe cetel.
Toto o privi drept in fa1i, cu ochiqorii lui negri, qi didu
din coadi, ca si-i arate.cein{elegedesprece e vorba.
in clipa aceea,Dorothy ziri pe masi pantolii de argint
care apartinuser; vrijitoarei de la Reserit.
-Ce bine ar h daci mi s-ar potrivi pantofiil Ar fi tocmai
ce mi-ar trcbui pentru o cSlitorie atAtde lungi, findciaceqtia
nu se pot strica.
lqi descilgi ghetele vechi de piele gi incerci pantofri de
argintJ care i se potriveau de minune, de parci ar h fost
croili anume pentru ea. In sfdrqit,iqi anini coqulegulde brag.
-Haide, Toto, trebuie si mergempAni in Omlul Smaral-
delor qi si-l intrebim pe Marele Oz cum si facem ca si ne
putem inapoia in Kansas.
Trase uga,incuie qi puse cheia cu griji in buzunaml ro-
chipi. Qi asifel, cu Toto pigind bucurosin urma ei, Dorothy
purcesela drum,
La inceput vizu mai multe riscruci inaintea ei, dar, dup;
pulin timp, gisi poteca pietruiti cu ciri.mizi galbene.O lui
sprinteni inainte. Pantofii de argint sunau voios pe calda-
rAmul galben, soarele strelucea,pisirile ciripeau dulce, gi
Dorothy nici nu se simlea atat de r;u precum v-ali putea
inchipui ci ar trebui si se simti o feti{i aruncati din prc-
pria-i lari in mijlocul unui linut striin.
in timp ce mergea, fu mimti sAvadi cAt de frumos era
$nutul. Treceaupe lAngi garduri curate,vopsitein culoarea
albastri, !i, dincolo de ele, v;zu campuri imbelqugate de
grane qi de legume.Neindoios,altinezii erau gospodaribuni,
in stares; "roarareLollebogare.
Cirnd trec.a prin drcprul cjre unci ca.e.oameniiieleau
afari s-o priveasci qi se inclinau respectuoqiin fagaei qtiind
24 L. TRANK BAUM

cA ea e fata careo omorasepe vr5jitoareacearea {i ii slo-


bozisedin robie. Caselealtinezilorerau nigte locuinle cu
infigigareveche,deform; rotundi, cu acoperiqul cao cupold
mare.Toateerauvopsitein albastru,fiindci, in ginutulde la
Resirit, albastrulera culoareapreferati.
Spreseari, cAndDorothy se simf obositddupi o zi de
mers li se gAndeala un loc unde si-!i petreaci.noaptea,
ajuns€in dreptulunei casemai aritoasedecatcelelalte.in
fafa ei, pe o pajilte verde,dinluiau birba$ 9i femei.Cinci
viorilti micuf cantaucerputeaude tare,li norodulstrAnsln
jurul lor rAdea5i chiuia,in timp ce in apropiereera intinsi
o masi mare, incircate cu fructe gustoase, nuci, plicinte,
prijituri |i multe altebunitili.
Oameniio salutari pe Dorothycu prietenie,o poftiri la
cini qio rugardsi petreacinoapteacu ei, pentruci astaera
casaunuia dintre cci mai avu$ altinezi,9i prietenii lui se
adunas€re la omul acestaca si, sirbitorcasci eliberarealor
din robie.
Dorothysebucuri de masaimbelgugatiqi fu ospitati de
insugibogatulaltinez,al cirui numeera Boq.Apoi seagezi
pe o banci 9i privi la cei caredi.nluiau.
Cind Boqziiripantofiiei de arginr.grdi:
-Trebuie sdlii o marevrdjitoarel
De ce?intrcbi fata.
-Pentru ci porgipanto{ide argint qi ai omoret-ope vre-
jitoareacearea de Ia Risirit. in afari de asta,v;d culoarea
albi pe rochiata, qi numai vrijitoarelepoarti alb.
-Rochia mea are pitrilele albe Di p;trilele albastre,
spuseDorothy,netezindu-qi cu miinile cutelercchiei.
-E foartedrigu! din parteata ci porli rochia asta,zise
Boq.Culoareaalbastriesteculoareaaltinezilor,iar culoarea
VPWITORUL
DIN oZ 25

albe estea vrijitoarelor; in felul ista gtim cd egti o vrijitoare


care ne esteprieteni.
Dorothy nu ltia cum si rispundi Ia acestevorbe, pentru
ci toi pereau s-o creada vrijitoare, in timp ce ea qtia foafte
bine ci mr era decat o fetiF obi$nuiti, pe care un ciclon
o aduseseintr-o lari str;ini.
CAnd obosiprilind ia cei ce dinfuiau, Boq.o pofti in casi,
unde ii didu o odaie cu un pat mic. Aqternutul era qi el
albastru, qi Dorothy dorrni in el un somn addnc, pan; dimi-
neala, cu Toto incolicit pe un covora! albastrude lengi pat.
Dimineaga i5i lui mica gustare, privind la un copilaq
altinez care sejuca voios cu Toto; il tr;gea de coad5, striga
qi rAdea intr-un fel care o inveseleafoarte mult pe Dorothy.
Toro era.de alrfel. o , u riozitarepentru oamenii a' elria. Lare
nu mai vizuseri pAni atunci un cAine.
-Cam cat de departe de aici se afli Oraqul Smaraldeior?
il intrebi Dorothy pe Boq.
-Nu qtiu, rispunse acestagrav, deoarecen-am fost nicio-
dati acolo. E mai s;netos pentru popor si stea cat mai
departe de Oz, atAt timp cat n-are trebu cu el. Dar este
un drum lung qi o si-!i trebuiasci mai multe zile si ajungi
acolo. Jinutul de aici estebogat !i pbcut, dar vei {i nevoiti
sAtreci prin locuri aspreqi primejdioaseinainte de a ajunge
la slalqitul cilitoriei tale.
Vorbele acesteao cam inspiimAntari pe Dorothn insi
ltia c; numai Marcle Oz em in stare s-o ajute se seintoarce
in Kansas, aqa ci, plini de curaj, se hotiri si-qi continue
cilitoria. Iqi lui rimas-bun de la prieteni qi purcesedin nou
pe ciriruia cu c;rimizi galbene.Dupi ce mai umbli cAliva
kiJomerri.i5i ,,i.e ei ar fi bine.i la.a un mir popas.aqar-d
sec[1iri pe o uluci din marginea drumului gi se aqezi pe ea.
Dincolo de gard se intindea un ogor mare de grau !i, pulin
26 L, FRANK BAUM

mai depafte, z;ri o speieroarc de pisiri prolipiti sus


de tot, pe o prijini, pentru ca p;s;rile si nu seapropiede
gdul copt.
Dorothyiqi propti obrazulin palmeqi privi linti qi gAn-
ditoarela sperietoare. impiiatul aveaun cap mic, de sac,
umplut cu paie,pe careeraudesenaliochii,nasulqigura,ce
trebuiausi infbg\ezeun obmz. O pilxrie veche,luguiata,
albastri, careaparlinusecdndvaunui altinez,fuseseprogi-
pite pe acestcregtet.Restultrupului era imbricat in haine
albastreruzate qi pdlite de soar€,umplute qi ele cu paie.
in picioare,sperietoarea aveani$teghetevechi,cu virfuri
albastre,agacum purtau toli oameniidin linutul ista, giera
indlpti un cap deasupragrAului cu ajutorul unei prijini
inlipte in spate.
in timp ce Dorothy seuita Ia fala atdt de caraghiosvop"
siti, fu uimitd s-ovadi fEcAndu-icu ochiul.La inceputcrezu
ce e numai o pirere a ei, pentru ci acase,in Kansas,spe,
rietorilenu liceau a5aceva.Dar iati cr.omul de paie didu
apoi prietenosdin cap.Dorothy sdrijos de pe gard gi o lui
spreel, in timp ce Toto alergainjurul prijinii gi l6tra.
Bundziual ii spusesperietoarea cu voceriguqitA,
Tu ai vorbirlinrrebj feri1a,loarLcsurprin"d.
Da, fireqte,rispunsespedetoarea. Ce mai faci?
-Eu, mulgumesc, bine, rispunseDorothy,cuviincioasi.
Qi dumneata,ce mai faci?
-Nu misimtpreabine, r;spunseimp;iatul cu un zamber;
e foarte plicticossi stai cocolat in lan zi gi noapterca si
speriiciorile.
$i nu te poli dajos?intreb; Doroth).
Nu, pentrucipr;jina astae infipti in spatelemeu.Daci
ai fi buni si-mi scoliprijina, 1i-aqfr foarterecunoscitoare.
VRAJITORULDIN OZ 27

Dorothy\i ridici bralele qi trasesperietoareadin prijini.


Ii fu foarte uDors-o face, ceci momaia, imblicat; in straie
birbiteqti, era umplut; cu paie.
If mulpmesc din toati inima. Acum mi simt ca un

Dorothy era cam zipiciti, pentru c; i se pirea foarte


cudos si audi vorbind un om impiiat qi si-l vadi incli-
nindu-se qi pigind lingi ea.
Cine elti? intreb; sperietoareadupi ce se intinsese!i
ciscase,qi incotro te duci?
-Numele meu esteDorcthy. Arn pornit spreOraqul Sma-
raldelo4si-lrogpe Marele Oz si mi trimiti inapoi in Kansas.
Unde se alli Ora;ul Smaraldelor qi cine e Oz? intrebi
omul de paie.
- C um . nu q r iil i nrrebi Doroth)..urprinsa .
Nu, fireqte c; nu qtiu, nu qtiu nimic. Dupi cum vezi,
suntimpiiat, ala cen-am minte deloc,respunsesperietoarea
mahniti.
-O, imi pare grozav de riul
-Crezi ci, daci aqveni cu tine in Oralul Smaraldelor,si
mi rog de Oz, mi'ar da qi rnie pulin creier?
Asta nu aqputea si-gi spun, rispunse fata, dar, oricum,
daci vrei, poli si mi insoleqti.Chiar daci Oz n-o si-gi dea
n i c i u npi c d e cr eie r.lol n-o sa le.imli mai rau c a a c u m.
-Asta e adev;rat, spuse Sperie-Ciori. Cum vezi, urmi
el cu sinceritate,mie nu-mi pasi ci bralele qi picioarele imi
sunt umplute cu paie, pentru cA nu me dor cind mi lovesc.
Daci cineva m-ar cilca pe bddturi sau ar infige un ac
in bralele mele, n-aq simli nimic. Dar nu-mi place si mi
se zic: !,om firi minte", qi, dacd craniui meu e umplut
cu paie, in loc de creier, cum ai tuj inseamni ci nu pot si
$tiu nimic.
28 L TRANKBAUM

-Te inleleg, gr5i feti(a, care se simlea cu adevirat in-


tristate din pdcina lui. Daci vii cu mine, arn si-l rog gi eu pe
Oz si faci tot ce o putea pentru tine.
lgi mulgumesc,rispunse impiiatul, plin de recunogtinld.
O luari inapoi spre dmm, gi Dorothy il ajuti si sari
gardul, apoi porniri inainte, pe cirareapietruite cu c;rimizi
galbene.
La inceput, Iui Toto nu-i plicu noul tovarig de drum. il
tot adulmeca pe Sperie-Ciori, de parci ar fr binuit ci in
paiele lui se afli un cuib de qobolani, se purta neprietenos
cu el Dimaraia.
Nu-gi {ie frici de Toto, nu muqci niciodati, il liniqti
Dorothy.
Nu mi sperie,rispunse irnpiiatul, imi poate vetima cel
mult paiele.Lasi-mi pe mine si-gi duc cogulelul,eu nu obo-
sesc.S;-Ii spun un secret)continui. Existi un singur lucru
care m-ar putea speria,
Ce anume? intrebi Dorothy Fermierul altinez care
te-a !ntocmit?
-Nu, rispunse Sperie-Ciori... un chibrit aprins.
CAPITOLULIV
DRUMUL PRIN PADURE

DupI cAtevaore, drumul pe cirare incepu si fie anevoios


gi mersul le deveni din ce in ce mai greu, aqaci Sperie-Ciori
seimpiedica adeseade cirimizile carefie nu emu bine potri-
vite, fie lipseaucu totul,lSsAndgiuri. Toto sireape deasupra
lor, Dorothy le inconjura, dar bietul Sperie-Ciori, neavind
minte, o lua drept inainte gi cidea, lovindu-se de cirimizi.
Dar nu-l durea. Dorothy trebuia si-l ridice qi si-l aqezedin
nou in picioare, qi acestaradea, inveselitde pigania lui.
Fetmelepe ldngi care treceaunu mai erau arit de bine
ingrijite ca aceleadinainte, caselese impuginau gi gridinile
asemenea.$i, cu cat mergeau mai departe, cu atat linutul
deveneamai pustiu Dimai posomordt.
Cind ieqiluna, se aqezari Ia marginea drumuiui, lAngi un
mic pArAu. Dorothy scoasepulini pAine. ii intinse impd-
iatului o bucati, dar el i-o inapoie, zicindu-i:
-Mie nu-mi esteniciodati foame, qi am noroc ci e aqa.
Gura mea e numai desenate!i, daci mi-ag face o giurici in
ea, al putea manca, dar paiele cu care sunt umplut ar {alni
afari gi atunci mi-ar srica forma capului.
Dorothy recunoscu5i de asti dati ce era adeveratceeace
spuneasperietoarea,astfel ci didu numai din cap qi conti-
nui si imbuce.
30 L. ER.A.NK
BAUM

-Poveste$e-midespretine qi spune-micate cevadespre


fara ta de baqtini, o rugi Sperie-Cioripe fet\i dupi ce
aceastaisprivises; minance.
Fataii istorisitotul despreKansas,desprecAt de cenuqii
erau toatepe acolo,desprecind 5i cum o luaseciclonulgi
o adusese in ciudataTari. Oz. Sperie-Ciori,careascultase
cu luare-amrnte, spuse:
-Nu ingelegde ce i1i doregtiatAt de mulr si pirisegti
.
{inutul ;sta a$ade frumos ca s6 te inapoiezilntr_un ginut
uscatli cenuliu,pe careil numegtiKansas.
*Vorbelti aEapentru ci n-ai
minte,rdspunsefata,N_are
a facecAtdepustiupidecenugiueste
linutuiin caretdim noi,
oameniidin carne9i sdnge;mai degrabi am vreaselocuim
pe meleagurilenoastredecAtin oric€ alti
!are, oricat de
frumoas5ar fi ea.Nu seafle loc mai dragpe lume ca acase.
Sperie-Ciorioftd gi spuse:
-Firegte, eu nu pot lnlelegea9aceva,Dac6 capetele
|i
voastr€ar fi umplutecu paie,ca al m€u, poateci ali locui
cu tolii in linuturi frumoase,gi atunciKansasuln_armai fi
plin de locuitori. E un norocpentru Kansascd avef minte.
-In timp ce ne odihnim, nu vrei si-mi spui o poveste?
intrebi Dorothy.
Sperie-Cioriprivi Ia fetigi cu dojani, apoi rispunse:
-Via1a meaesteatdtde scurt;, incat nu
$tiunimic despre
nimeni.Am fostzimislit abia alaldieri. Ce s_aintAmplatin
lume inainte de a mi naqtemi-e cu totul necunoscut,Din
fericire,atuncicAndfermierulmi-a ficut capul,primul lucru
pe caremi l-a desenatau fosturechile,ala ci am putut auzi
ce seintAmpli. Cu el semai afla un altinez,qi intAiul lucru
pe carel-am auzit au fostvorbelefermierului:
Cum i9i plac urechileastea?
-Nu au ieqittocmaidrcpte,a rispunscelelalr.
VRAIITORULDIN OZ 31

-Nu facenimic, a spusfermierul,tot urechisunt(ceeace


em destulde adevirat).Acurn weau se-ifac ochii, a zis el
apoi. $i astfelmi-a desenatochiuldrept,De cum a ispr;vit,
m-am porrenit privind la fermier gi la tot ce mA inconjura
cu o mare curiozitate,cici era prima mea licerirc de viaF
pe lume.
E un ochi tare dr6gug,a fostdepirere celilalt, culoarea
albastri e tocmaiculoareanimedtdpentru ochi.
-Cred ci am s6-icroiescochir.rlceldlaltmai mare,a zis
fermierul. $i, cAndal doileaochi mi-a fost gata,am putut
vedeamult mai bine ca lnainte.Peurme mi-a licut nasulqi
gura,dar inci nu vorbeam,fiindci pe vremeaaceeanu $tiam
la ce e buni gura. M-am amuzatprivind cum imi croiau
trupul, bralele gi picioarele.$i cAnd,in sferDit,mi-au in!e-
penit capul, m-am simlit foarte mdndru, cici gAndeamci
arit ca oriceom obignuit.
-Prietenul Astao si speriecioriledestulde repede,a spus
fermierul,Arati lntocmaica un om.
-Pii bine,e un om, a ziscelilalt, li eu ln sineameagan.
deamla fel. Fermierulm-a luat subbra!, m-a trassprelanul
de grAu 5i m-a cocofatpe prdjina aceealnalti unde m-ai
g'sit tu. NumaidecAtdupAaceea,fermierul !i pri€tenullui
au plecatli m-au lisat singur.
Nu mi-a plicut ci m-au pirisit in felul ista, agaci am
incercats; me duc dupi ei, dar picioarelemelc nu puteau
atingepimantul gi am fost silit si rimAn infipt in prijina
aceea.Eram menit si duc o viafi singuratici,{iindci nu aveam
la cemi gAndi,fusesemdoar zimislit numaide cAtevaclipe.
Ciori gi altepisiri zbumupesteogorulde grAu,dar de cum
m; vedeau,se intorceau,crezAndci sunt un altinez.Asta
imiplicea gimificeasi mi simto liingi demareinsemnetate.
Dupi o vreme,o cioari bitrAni s-a apropiatde mine in
32 L, FRANKBAUM

zbor !i, dupi ce m-a privit cu de-am;nuntul, s-a coco{at pe


umirul meu !i a spus:,,Tarc m; mir cum !i-a inchipuit fer-
mierul ci o s; mi prosteasci pe mine in lelul ista, atar de
stAngaci!Orice cioard.isteali ar putea si vadi cA tu eqtiplin
doar cu paie." Apoi a seritjos, la picioarelemele, qi a mincat
grAu cAt i-a plicut. Celelalte pisiri, vizind ci nu li se in-
tAmpli niciun riu lAngi mine, s-au imbulzit Qiele se ciugu_
leasci grinele; aqaci, in scurt timp, se adunaseinjurul meu
un stol mare. VizAnd ce seintampli, m-am intdstat, fiindce
maam dat seamaci ru sunt, mai la urma urmei, bun nici
de sperietoare, dar cioara mi-a dat curaj, spunindu-mi:
,,Daci ai avea creier in capul tiu, ai fi la fel de bun la roate
ca once om qi poate chiar mai bun la treabi ca unii dintrc
ei. Creierul este singurul lucru de preg in lumea asta, Iie ci
e vorba de o cioari, fie cA e vorba de un om.',
Dupi plecareaciorilor m-am gAndit mult la acestevorbe
li m-am hotirat si fac totul spre a dobAndi pulin creier.
Spre norocul meu, ai trecut tu pe acolo, m-ai datjos qi, din
tot ce miai spus, sunt incredinfat ci Marele Oz imi va da
creier indati ce vom ajunge in Oragul Smaraldelor
-Aqa nidijduicsc gi eu, spuseDorothy serioasi, deoarece
ili dorelti atat de mult se-l ai.
-Da, de buni seami, imi dorcsc, rispunse Sperie-Ciori,
esteun siml;ment foarte chinuitor si te ltii prost.
-Bine... dar acum hai s-o luim din loc! zise fata gi_i
inmAni cogulelul.
Nu se vedeau deloc uluci in marginea drumului, qi pi-
mantul se ar;ta aspru gi nelucrat. Spre seareajunsed.intr_o
pddure mare, unde pomii crescuseri atat de inalf
!i de ,
incat crengile se impreunau deasupra potecii de cirimizi
galbene.Era cam intuneric sub bolta deasi, cici crengile nu
VRAJITORULDIN OZ 33

l6sau si se strecoarelumina zilei. Dar cilitorii nogtri nu se


opriri gi pitrunseri in pidure.
Daci drumul ista are un inceput, trebuie si aibi qi un
sflrqit, spuseimpiiatul; gi, cum Oraqul Smaraldelor se afli
in celilalt capit al drumului, noi rebuie si mergem pe unde
ne poarte cirarea.
_Oricine ar presupuneasta,ii rispunse fetiia.
-Negreqit, de aia o qtiu qi eu. Daci ar Ii fost nevoie de
minte pentru asta,n-ag h putut s-o spun.
Dupi vreun ceasde umblat se pomeniri orbeciind prin
intuneric. Dorothy nu mai vedea deloc, Toto insi putea
umbla, deoarececAinii vid, de obicei, foarte bine qi pe in-
tuneric. Cum Sperie-Ciori vedea la fel de bine ca ziua, fata
il lui de bra1, qi astfelizbutiri si-qi continue drumul.
Daci ziregti vreo casi sau vreun loc unde am putea si
ne adipostim pestenoapte, spune-mi, pentru ci nu-i plicut
si umbli prin intuneric.
Pulin dupi aceea,Sperie-Ciori rimase locului, griind:
La dreapta noastr; vid o colibi mici, {6cut; din butuci
qi din crici. Ne adipostim acolo?
-Da, de buni seame, rispunse fetifa. Sunt grozav de
obosit;.
Sperie-Ciori o duseprintre pomi pAni ajunseri la colibi.
Dorothy intd li gesi acolo, intr-un col!, un pat intocmit din
frunze uscate. Se culci indatS, cu Toto lAngi ea, gi cizu
numaidecat intr-un somn adinc qi plicut.
Sperie-Ciori, care nu em niciodati obosit, r;mase intr-alt
colgal colibei qi aqtepti cu r;bdarc pani se iviri zorile.
CAPITOLUT
V
ELIBERARIATAIETORULUIDE LEMNE

Cdnd Dorothy setrezi, soarelestr;lucea pdntre pomi, iar


Toto iegisede mult din colibi gi alerga dupi pisiri. Spe-
rie-Ciori stitea inci ribditor in collul seu !i o agtepta.
- Trebuie si mergem si ciutim api., ii spuseDorothy
La ce-gitrebuie api?
Ca si-mi spil fagade tot pmful pe care l-am adunat pe
drum gi si beau, ca si nu-mi rimini pAineauscati in get.
- Trebuie si fie un mare neajuns si {ii licut din carne,
spuseimpAiatul, cici trebuie si dormi, si minAnci, si bei.
Cu toate ci voi avegiminte, !i asta e de mare prcl, tot aveti
destuleincurcituri.
Pirisiri coliba qi o luari printre copaci pAni gisiri un
mic izvor cu ap6 limpede, unde Dorothy biu, se spili qi iqi
mdnci drobul de pAine.Vizu ci i seimpuginasemerindeadin
coqulel !i fu foarte recunoscAtoarelui Sperie-Ciori ci el nu
manca nimic; painea abia de le mai ajungea, ei qi lui Toto.
Dupi ce mAnci qi cind tocmai era gata si se indrepte
sprecd.riruia de cirimizi galbene,Dorothy seinfiori, auzind
un geam;t adinc ce venea din apropierc.
-Ce-o rnai fi gi asta?intrebt ea cu sliali.
-Nu pot si-mi inchipui ce-o li, da{ ne putem duce se
vedem, zise Sperie-Ciori.
V R A JIT OR U LD IN O Z 35

Tocmai atunci le ajunse la ureche alt geam;t, qi sunetul


pirea ci vine din spatelelor. Se intoarseri gi o luari inapoi
prin pidure. Ficuri cAlivapa6i,cAndDorothy z;ri cevacare
strilucea sub razele soarelui ce r;zbituser; printre pomi.
Alergi citre locul acela qi se opri deodati, scoland un
fipit
de uimire.
Unul dintre copacii cei mari fusesespintecatin pa e
liJ
rezemat de trunchi, stitea un om lEcut din tinichea, care
linea in mana ddicat; un topor. Capul qi brageleii erau
legatede trup, dar omul stitea remiqcat, ca !i cum nu s-ar h
putut clinti de acolo.
Dorothy il privi uluitS, qi la fel qi impiiatul, in timp ce Toto
lihi ascugitqi se repezi si mugtedintr-un picior de tinichea,
lovindu-sela dinf.
Dumneata te-ai viitat? il intrebi Dorothy.
-Da, rispunse Omul de Tinichea. Eu am gemut. Gem
aici de mai bine de un an qi nimeni nu m-a auzit pAni azi qi
n-a venit s;-mi dea o mAni de ajutor
-Ce pot sAfac pentm rine? inhebi Dorothy cu bhnde{e,
cici fusesemiqcati de vocea tristi. cu care vorbise Omul de
Tinichea.
-Adu un bidon cu ulei gi unge-mi incheieturile, rispunse
acesta.Au ruginit atat de tare, incAt nu le pot miqca; daci
sunt bine uns, am si-mi revin indati. Gise$ti bidonul cu ulei
pe polili, in coliba mea.
Dorothy fugi numaidecath colib; qiseintoarsecu bidonul.
Unde-$ sunt incheieturile?
-Unge-mi mai intAi ceafa,rispunse Omul de Tinichea.
Fata turne ulei qi, pentru ci ceafa Omului de Tinichea
era foarte ruginiti, Sperie-Ciori ii lui capul in rnAini gi il
miqci grijuliu dinr-o parte intr-alta, pani ce stipAnul lui
putu se-l intoarci singur.
36 I. FRANK BAUM

Acum, incheieturile bmlelor, serug; Omul de Tinichea.


Dorothy turni uleiul pesteincheieturi qi Sperie-Ciori in-
tinse !i r;suci bralele pdni scipari qi ele de rugini gi furi
ca nol,
Omul de Tinichea scoaseun oftat de mullumire gi, li.sAnd
jos toporul, il rezemi de un copac.
-E o mare ulurare, spuse el. Jineam toporul in sus de
cAnd am ruginit qi sunt foarte bucuross5-l pot pune, in s{hr-
!it, jos. Acum, hi buni qi unge-mi qi incheieturile picioare-
loq ;i atunci voi fi cu desivlrqire tealdr
Cei doi ii unseri gi picioarele, pdni putu sd le miqte in
voie. Omul de Tinichea nu mai conteneasAle mul{umeasc;
pentru sciparca lui qi pirea si fie un ins plin de cuviinli qi
foarle recunoscitor,
--Aq li putut si srauala de-a pururi dac; n-ati fi trecut voi
pe aici, ala c; mi-afi salvat viafa. Cum se lace ci vi afla1i
prin locurile acestea?
Suntem in drum spre Oraqul Smaraldelor Ne ducem Ia
Marele Oz gi am ficut un popas de o noapte in coliba ta.
Pentru ce vreli sAJ vedef pe Oz?
- Eu vreau si mi trimitiinapoi in Kansas,iar Sperie-Ciori
vrea si-i pund pugin creier in cap.
Omul de Tinichea piru ci rimAne o clipi pe gdnduri,
apoi grii:
-Credef cd.Oz ar putea si-mi dea qi mie o inimi?
De ce nu? Ar fr to1 atat de ugor ca qi si-i dea lui Spe-
rie-Ciori creier.
Foarte adev;rar, fu de pirere Omul de Tinichea. Aqa-
dar, dacS imi ingiduigi si mi alitur voui, aq veni gi eu in
Oraqul Smaraldelor,siJ rog pe Oz si mi ajute.
-Hai cu noi! zise Sperie-Ciori inirnos, iar Dorothy ad;u-
ga cd tovir;lia Omului de Tinichea i-ar face plicere.
VR AJ IT O RLUD IN OZ 37

Aga ci Omul de Tinichea iqi puse toporul pe umer !i str5-


b;tur; cu to{ii pidurea pAni ajunser; la c;mrca pietruiti
cu cirimizi galbene.
Omul de Tinichea o rugasepe Dorothy si puni bidonul
cu ulei in cogulepl ei pentru cd, spuneael:
-Daci mi apuci o ploaie, ruginescdin nou, si atunci am
mare nevoie de ulei.
intr-un fel, noul lor tovariq era qi un noroc, fiindci, dupi
oarecarevreme, trecuri printr-un loc unde arborii qi cricile
lor crescuseri atat de aproape de poteci., incit drumegii
noltri nu puteau rdzbate. Dar Omul de Tinichea gtia si
manuiascetoporul cu atatadibicie, incet despici tr-unchiurile
qi le croi poteci spre lumini.
MergAnd, Dorothy chibzuia atat de adenc, incAt nu bigi
de seami ci. Sperie-Ciori seimpiedicasecilcand intr-o grca-
pi qi se rostogolisein marginea drumului. Fu nevoit si ceari
iar ajutorul fetei.
De ce nu ocole5tigropile? intrebi Omul de Tinichea.
Nu prea qtiu multe, rispunse acestavoios, capul meu
esteumplut cu paieJprecum se vede, ii de aceeame duc la
Oz, siJ rog si-mi dea pufini minre.
A... aqa,inqeleg,spusetiietorul de lemne, dar, la urma
urmei, mintea nu-i chiar cel mai bun lucru din lume.
Dar tu ai cevaminte? intrebi Sperie-Ciori.
-Nu, rispunse Omul de Tinichea. Capul meu e gol cu
totul, dar am avut ii eu odat; creier, qi am a\,ut !i inim; !i,
deoarecele-am incercat pe amAndouS,a! dod acum mai
mult si am o inimi.
_ Curn aqa?
Am si-1i spun povesteamea gi atunci vei afla.
$i, in timp ce treceau prin pidure, tiietorul de lemne le
istorisi cele ce urmeazi:
38 L. TRANKBAUM

M-am ndscut ca fiu al unui tiietor de lemne ce dobora


copaci in pidure qi vindea lemnul ca si aibi cu ce trii. Cind
am crescut mai mare, m-am lecut qi eu tiietor de lemne
ii,
dupi moartea tat;lui meur am avut griji de bitAna mea
mam5. car rimp a rriit. Dupa ce a murir qi mama, m-am
gandit c;, in loc s; triiesc singur, ar h mai bine si mi insor
Triia pe vremea aceea o fati de altinez nespusde fru-
moasi, pe care am iubit-o din toate inima. Ea mi-a {egiduii
sa se m5rite cu mine de indati ce voi caltiga destui bani
pentru aputea cl6di pentru ea o casi mai buni. $i am purces
la lucru mai vArtos ca oricAnd. Dar fata locuia irnpreuni cu
o femeie bAtdni, care nu o lisa si se mi.rite pentru ci bi-
bula era lenegi.qi voia ca fata se r;mani cu ea, si-i giteasci
gi si-i strAngiin casi. De aceeabitrAna s-adus lavrijitoarea
cea rca de la Riserit qi i-a ligiduit doui oi gi o vaci daci ne
va impiedica si ne cisito m. Atunci vrr.jitoareacea rea mi-a
descintat toporul qi, intr-o buni zi, pe cAnd t;iam lemne,
toporul a alunecat deodati qi mi-a tiiat piciord stang.
In prima clipi mi s-a pirut ci a dat peste mine o mare
nenoroclreJpentru ce ltiam ci un tiietor de lemne gchiop
nu poate munci !i ca$tigaatAt de bine, aqacd m-am dus la un
tinichigiu se-mi intocmeasceun picior de tinichea. piciorul
acestaiqi ficea foarte bine treaba, qi eu munceam de zor ca
si mi pot insura cAt mai curAnd. Dar fapta mea a mAniat-o
pe vrijitoarea cea rea de la Risdrit, deoareceea ii figiduise
biftAnei ci eu n-am si pot si mi mai insor cu fata altinezi.
Intr-o zi, pe cand diam lemne, toporul mi-a alunecatdin
nou din mAni qi mi-a tiiat piciorul drept. M-am dus iar ia
tinichigiu gi acesrami-a ficut inci un picior de tinichea.
Dupi aceea,toporul descentatmi-a teiat bralele, unul dupi
ceHlalt, dar nimic nlr m-a putut descuraja:le-am inlocuit
cu altele de tinichea. Atunci vr;jitoarea cea rea a 1icut ca
VR-AJIToRUL
DtN oz 39

toporuls5-micadi in cap.Mi-am zis:,,Gata,pini aici mi-a


fost!"Dar s-aintlmplat catinichigiulsi treaci tocmaiarunci
pe acoloqi mi-a licut ul capde tinichea.
Am crezut,in sfArgit,ci o invinsesem pe vrijitoare, qiIu-
cramcu qimai multarAvni, dar habarn-aveamcAtde crudi
mi-era dugmanca.VrAjitoareas-agandit la un chip nou de
a-mi omo dmgosteace o purtam lrumoaseialtineze.A ff-
cut in a$afel ca toporul si alunecedin nou !i de data asta
si cadi pe rrupulmeu."pintecanduJ in doui buc5Ji.inci
o datea venittinichigiulsi mi ajuteqimi-a intocmitun trup
de tinichea,alipindu-ibrafele,picioareJe gicapulde tinichea
prin nilte incheieturi,a9aci puteam sd le miqc la fel ca
inainte.Dar... vai! acum nu mai aveaminim6, agaci pier-
dusem!i dragosteapentru fate !i nu-mi mai pisa dac6mi
insuramcu ea saunu, Crcd ci. mai locuielte!i acum cu fe-
meiaaceeabilrinS. a;reprdndu-mi si vin s-oiau.
Trupul meu striluceaacumagade frumosin soare,incat
cram mendru de el, gi nu-mi mai pisa daci-mi aluneci to-
porul, cici nu mi mai puteatiia, Mi piqtea o singuri pri-
mejdie- c;-mi vor rugini incheieturiie,Dar pdstrasemun
bidoncu uleiin colibameaqiaveamgriji si.mi le ungla timp.
Cu toate astealinh-o bune zi, am uitat s-o fac !i m-a
pdns tocmai atuncio ploaieca un porop.PAni si mi gAn-
desc eu bine, incheieturilemi-au ruginit. Astfel am losr
nevoitsi.zebovesc in p6durepAni a1ivenitvoi si-mi ajutali.
A lost un lucru greude indurat,dar in timpul acestuian cet
am stataici, am avut timp si mi gindescci pierdereacea
mai mare pe caream suferit-ovreodati a fost atunci cAnd
mi-am pierdut inima. in rdstimpulcat am iubit, am fost
omul cel mai fericit de pe pemanr.$ir cum cine n-areinimi
nu poate iubi, m-am hotiret se il rog pe Oz si-mi dea
40 L. TMNK BAUM

o inim6. Daci am s-o primesc,atunci mi intorc la fata


ahinezdgi mi insor cu ea.
$i Dorothy,qi Sperie.Ciorifur6 miqcalide povesteat;ie-
torului de lemne,aflAndastfelde ce iqi dorcaacestaatat
de
mult o noui inimd.
-Cu toateastearspuseSperie-Cion,eu am sa cer creier
in_locde inimd, pentru c; un prostn_argti ce poatefacecu
inima, chiar daci ar avea-o.
-Iar eu voi cere o inime. rdspunseOmd de Tinichea,
pentru cd minteanu facepe nimeni fericit, fericirea
Qi este
lucrul cel mai de preJpe lume,
Dorothy nu zise nimic, fiind prea uluiti ca sd-si dea
seamacaredin cei doi prieteniaveadreprate,de aceia ho_
teri ce,dacaseva pureainapoiavreodarain Kansas,n.avea
sdcontezeprea mult daci Omul de Tinichean_aveainimd.
iar Sperie-Ciorin-aveacreiersaudaci fiecareprimeaceea
ce igi dorea.
Cel mai mult o necijea faptul ci pAineaera pe sfbriite
, 0i
ci n-aveaalte merindepentru ea Toto, De fapt, nicitiie_
!i
torul de lemneqinici Sperie-Ciorinu mdncauvreodati.dar
Dororhy nu era Gcuri nici din rinichea.nici din paie nu
5i
putearrdiGra hran5

{b
CAPIToLUL
VI
LEULCEL LA$

In timpul acesta,Dorothy qi tovariqii ei stdb;teau p;.-


durea deasa.Drumul era tot pietruit cu cirimizi galbene,
dar ele erau acoperite de crengi uscategi de frunze veltede,
gi mersul le era tot mai anevoios.
Prin aceastiparte apidurii se aflau puline pisiri, fiindci
pisirilor le plac locudle mai deschise,mai insorite. Dar din
cAndin cdnd seauzeamerAitul adanc al unui animal silbatic
ascunsintre copaci.AcestesuneteIeceause bat; mai rcpede
inima fetilei, cici ea nu qtia cine le scoate;dar Toto !tia, $i
de aceea igi urma drumul stdns lipit de Dorothy gi nu
rispundea.ca de obicei,cu un ldrrat.
Cit o si mai dureze pAnd ie5im din pidure? il intrebi
Ietigape riietorul de lemne.iar acesrar;\punse:
Nu pot se-Jispun, n-am fost niciodate in Oralul Sma-
raldelor, dar tatil meu a fost, pe vremuri, cdnd era copil, gi
mi-a spusci a fhcut o cilitorie lungi, printr-un 1iautplin de
primejdii; cu toate ci, atunci cand te apropii de oraqulunde
locuiegte Oz, locurile sunt foafte frumoase. Mie nu mi-e
fric; at^t timp catambidonul cu ulei cu mine, pe Sperie-Ciori
nu-l poate r;ni nimic, iar tu, cat timp po4ipe frunte pecetea
sirutului vrijitoarei celei bune, n-ai de ce sAte temi, fiindci
semnul Astate apiri de orice riu.
42 L. FMNK BAUM

Dar Toto? grei fata, ingrijorate. Pe cigeluqulmeu cine


o sd-l apere?
Daci va fi in primejdie.il vom apira noi.
Nu isprivise bine vorba, ci se auzi un riget ingrozitor qi,
imediat dupe aceea,in drumul lor sdri un leu mare. Cu o
singuri lovituri de labi, il ficu pe Sperie-Ciori si se invAr-
teasca,asemeneaunei sfArleze,pAni la marginea drumului,
apoi se repezi la Omul de Tinichea cu ghearelelui asculite.
Dar, spre surprindereaLeului, atacul nu {icu nicio impresie
asupra tinicheleij cu toate ci tiietorul de lemne cizuse in
drum qi zicea liniqtit acolo.
Acum, cAnd iqi vizu duqmanul in fagi, micul Toto alerg;
letdnd spreleu, qi fiam deschisegura sA-lmuqte.Dar, in clipa
aceea,Dorothy, temandu-sece Toto va I omodt qi fir5 sa
,tini seami de primejdie, se repezi inaintea leului, ii trase
o palm; pestebot cat putu de tare qi-i st gi:
-Si nu indrizlepti d-l multi pe Totol Ar trebui si-li fie
ruqine, cogeamite dihanie ca tine, s5 te pui cu un s;rman
cilelul ca Toto!
Nu l-am muqcat, respunse Leul, frecAndu-qibotul cu
laba in locul unde fuseselovit.
-Nu, dar ai incercar s-o faci! se risti lata la el. Nu eqti
decat un mare la!.
-$tiu, spuseLeul, Iisind capul in jos, ruqinat. Am qtiut
dintotdeauna. Dar ce pot si fac?...
Chiar nu qtiu qi nu-mi pasi. Cind te gAndeqtici l-ai
lovit pe bietul Sperie-Ciori, care nu e decAtun om de paiel
Cum, e om de paie? intreb; Leul uimit, in timp ce
privea cum Dorothy il ridici pe Sperie-Ciori, lovinduJ uqor
.a .5-i dea lorma pc carc o ar useseinainre.
Firegteci e om de paie, se ofiri Dorothy, inci supirati.
VRAJITORULDIN OZ 43

De aceeas-a rostogolit aga de uqor, {icu Leul. Mi mi-


ram eu cdnd il priveam cum se rostogolelte.$i celilalt, e !i
acela de paie?
-Nu, rispunse fata. Acela e ficut din tinichea. $i il ajuti
pe tiietoi'ul de lemnesi se ridice in picioarc.
-Aha, de aceeaaproape c5 mi-am tocit ghearele!CAnd
am atins tinicheaua m-a trecut un fior rece pe spate. Ce-i
animalul ista mic pe care il iubeqti atdt de mult?
-E cilelulul meu, Toto.
E de tinichea sau e de paie? intrebi Leul.
-Nici una, nici alta, rispunse Dorothy. E un caine lbcut
din carne qi oase.
-Aha! Ce anirnal ciudat!... $i-mi pare grozav de mititel,
acum, cand stau !i mi uit la el. Nimeni nu s-ar gdndi
si multe o {epture atet de mirundce, in afari de un laq ca
mine, adbugi Leul, intristat.
Ce te face si fii laq? zise fetila, privind mirati la fiara
uriaqi.
Asta e un mister imi inchipui ci aqam-am n;scut; toate
celelalteanimale din pidure presupunci suntviteaz, pentru
ed leul e pretutindcnire' unoscurdrept regeleanimalelot.
Mi-am dat seamaci, de cAte ori rag mai tare, orice vietate
se inspiimAnti !i o Stergedin drumul meu. De cAte ori
am intahit \,Teunom, am fost grozav de speriat, dar em de
ajuns si udu o singud dati la el gi o lua la fugi. Daci
elefantii, tigrii pi urgii ar fi incercat vreodati si lupte cu
mine, eu a$fi fost cel care ar fi fugit primul. Aga sunt de lag!
Dar, de cum imi aud urletul, toli caud s; se ascundi din
calea mea, !i eu, bineinieles,ii las se plece.
Asta nu e drcpq regele fiarelor n-ar trebui se fie la$,
spuseSperie-Ciori.
44 L, FMNK BAUM

$tiu, dspunse Leui, qtergAndu-gio lacrimi cu vArful


cozii, asta esteqi marea mea durere qi imi face viaga nesu-
feritS. Dar, ori de cdte ori presimt o primejdie, inima incepe
si-mi bati cu mare repeziciune.
Poate ci suferi de o boali de inimi? spuse Omul de
Tinichea.
-Se poate li asta,r;spunse Leul.
In caz ci suferi, adiugi tiietorul de lemne, ar trebui s;
fii bur u ro.. cd, i a"tadovedelre, .i ai inima.in ce ma pri\ e!(e.
eu n-am inimi, ala c; nu pot sufe de o asemeneaboali.
Poate."pusr Leul. qindiror. daca n-aqarea inima. n-ag
purea {i nici lag.
Creier ai? intrebi Sperie-Ciori.
Ala cred, dar n-am putut niciodad sAme uit in;untru,
in cap, se vid.
Eu mi duc la Marele Oz si-l rog si-mi dea pulin creier,
cAci capul meu esteplin cu paie.
- $i eu mi duc si-l rog si-mi dea o inimi, spuser;ietorul
de lemne.
-$i eu vreau siJ rog si ne trimid, pc mine qi pe Toto,
inapoi in Kansas,il inform; Dorothy.
Credeli ci Oz ar putea si-mi dea qi mie curaj? intrebi
Leul cel Laq.
-La fel de uqor cum i-ar fi si-mi dea mie creier, zise
Spcrie-Ciori.
-Ori mie inim5, intri, in vorbi gi Omul de Tinichea.
Sau pe mine se m; trimiti inapoi in Kansas.
- Atu n ci. da cSn-ave1i nimic impotrira.m e rg)i e u ru ro i.
cici mi-e sili de viala asta leri curaj.
Eqti bine venit, pentru ci tu vei indepirta de noi cele-
Ialte frare silbatice. Cred ci acesteatrcbuie si. fie gi mai lage
ca tine, daci igi ingi.duie si le sperii atAt de ugor
VRiJLToFUL
DIN oZ 45

Suntintr-adevir laqe,dar astanu mi lacepe mine mai


viteaz.$i, atet timp cAtmi voi qti un la5,voi fi nenorocit.
$i, din nou, micul grup o porni la drum. Leul umbla cu
paqimari, al;turi de Dorothy.Toto nu incuviinli, la inceput,
noua tovArelie,pentru ci nu puteauita ci fusesecAt pe ce
si fre slirAmat in {ilcile mari ale Leului. Dupi o bucati
de vremeinsi, sesimli in largul siu gi,in scurttimp, cilelul
gi Leul cel Lagdeveniri cei mai buni pneteni.
In restul zilei nu se mai ivi nicio intAmplarecare si le
striceliniltea cilitoriei. Doar o dati numai, cdnd Omul de
Tinicheacdlcdun cdrXbu!ce setara de-alungul drumului
gi-l omori, ceeace-l ficu sA fie foarte nefericit,pentru ci
era totdeaunacu luare-amintesAnu loveascivreo insccti.
Virsi chiar lacrimi de supirare gi de pirere de rdu, care"i
curseraincetilor pe fali pestebalamalelein care li erau
prinsefilcile, fbcdnduJesi rugineasci!$i, cdnd Dorothy il
inl.rebiapoiceva,Omul de Tinicheanu putu deschidegura,
cici incheietu le obrazuluiii erauruginite.VdzAndasta,se
speriefoart€ tare li-i fecu semn lui Dorothy se-l ajutc sd
scapede necaz.Dorothy insi nuJ inlelegea.Leul era qi el
nedumerit)negtiindce \e.az aveadietorul de lemne,dar
Sperie-Cioriapuc5.bidonulcu ulei din cogulclullui Dorothy
!i unseincheieturilcfegeiOmului de Tinichea,Dupl cdteva
clipe,acestaputeasdvorbeascila fel de bine ca qi inainte.
-Asta o si-mi fie de inv6{etur; !i alii dati o semi uit pe
undecalc,cici, daci mai omor vleun ciribug sauvreo alti
gAnganie, voi pldngeiariqi, gi plAnsulimi va rugini din nou
incheieturile.
De aici inainte,Omul de Tinicheapiqi cu multi bigare
de seami, cu ochii alintili asupradrumului, !i, cend z;rea
vreo furnici micugi fudindu-se pe cirarej o ocoleaca si
nu-i faci vreun riu. $tia foartebine ci el nu are inimi, de
L, FMNK BAUM

aceea avea mare grij; si nu fie niciodati crud sau aspru


cu nimeni.
-Voi, oamenii care avegiinimi, spuseel, avegiceva care
vi indeamni si nu facegi rAuJ dar eu nu am inimi
9i de
aceeatrebuie sAfiu cu luare-aminte. Cdnd Oz o si-mi dea
$i mie o inimi, n-o si mai trebuiasci si fiu atat de grijuliu.
CAPITOTUL
VII
CALATORIASPREMARELE OZ

Drume{i furi silili si. poposeasci peste noapte sub un


copac mare din pidure, pentru ce nu era niciun silaq ome-
nesc prin apropiere. Copacul inchipuia un acoperimAnt
bun gi des,care aveasi-i fereasci de roui; Omul de Tinichea
sparsecu toporul un bral de lemne, iar Dorothy aprinse un
foc straqnic,care o inc;lzi qi o lacu s; nu se mai simd atet
de singuri. Ea qi 'foto mAncard restul de pdine ce il mai
aveau,Siacum nu ltia ce aveausAfaci la micul dejun.
Daci doreqti, spuse Leul, intru in pidure gi-gi omor
o ciuti. Poli s-o frigi pe loc, intrucat gusturile voasrresunt
lbarte ciudate qi vi place mai mult mAncareag;titi, Diastfel
veqiaveaun mic dejun excelent.
-O, nu, te rog, nu face una ca asta! se rugd Omul de
Tinichea. Fdrd indoialS ci am si plAng cAnd ai si omori
sirmana ciuti, gi incheieturile mele vor rugini din nou.
Dar Leul se duse in pidure gi igi Iicu rost de cini. Ce
mancasenu afli nimeniJpentru ce el nu pomeni nimic desprc
asta. Iar Sperie-Ciori gisi un copac plin de nuci gi umplu
coqul lui Dorothy cu ele, aqa cd fetila nu avea si sufere de
foame o bucati buni de timp. Dorothy se gAndi ci Spe-
de-Ciod este bun gi plin de griji lag de ea. dar rise din
toati inima de felul neindemAnaticin care bietul impaiat
48 L. fRANK BAUM

culegea nucile. M6inile sale ciptuqite cu paie erau atat de


stangace,!i nucile erau atAt de mici, incat scipa pe jos tot
atatea cate punea in coq. Dar lui Sperie-Ciori nu-i pisi
cAt ii lui si umple coqul, pentru ci asta ii didu prilejul si
steacat mai mult; vreme departe de foc, deoarecese temea
sa rru sari vreo scAnteiein paiele sale qi siJ aprind6. Aqa
cj rima"e la o oarecaredisranldde fl;cAri si nu se apropie
decAtatunci cAndDorotiy seculci, spre a o acoperi cu frun-
ze uscate.Ele ii ficuri culcugul mai moale gi mai cald, qi
fetigadormi zdravin pini dimineaga.
Cdnd se lumind de ziui, Dorothy iqi spili obrajii intr-un
pArAiagce clipocea incetilor li, pulin dupe aceea,cil;todi
porniri din nou spre Oragul Smaraldelor.
Aceastdzi avea sd fie grea qi plini de intampliri pentru
drumelii noltri. Dupi vreo ori de mers temeinic, ziriri in
Ia1alor o adAncituri mare care t;ia drumul qi, cet puteau
cuprinde cu ochii, impirgea pidurea in doud. Era un lan1
foarte lat, $i, dupi ce se c;t;rari sus,pe o muchie, qi priviri
inlduntrul lui, vizuri ci era foarte adanc, iar fundul era plin
de stinci mari qi ascu{ite.Povardlu le erau atat de rApoase,
incat niciunul dintre ei n-ar fi putut s; coboare. Pentru o cJipi,
toli a\,.ulasimlimantul cA se ispr;vise c;l5toria lor
Ce ne facem?intrebi Dorothy, dezn;d;jduiti.
-Habar nu am, spuseOmul de Tinichea, iar Leul igi scu-
tura coama zbarliti !i privi gAnditor.
Dar Sperie-Ciori intri in vorbi:
-Nu putem zbura, asta e neindoios, nici nu putem si
coborim in pr;pastia asta. De aceea,daci nu putem siri
peste ea, trebuie si rimanem unde suntem.
Cred ce eu aqputea si sar pesteea, spuseLeul cel Laq,
dupi ce misurase cu luare-aminte li$mea adAnciturii.
VR i J IT O R U LD IN OZ 49

Atunci e bine,rispunseSperie-Ciori,fiindci poti s; ne


duci in spateunul cateunul.
Bine,hai si incercim!Ecu Leul. Cinewea si freprimul?
Eu, rispunseSperie-Ciori,pentm cS,daci nu vei putea
sari pestepripastie, Dorothy va h omorAtdsau Omul de
Tinicheay2 605* Oreamulte cucuieacolo,jos, pe stAnci.
Dar, daci eu pic de pe spateletiu, n-o si aibi a;a de mare
insemnitate,pentru cd eu nu mi pot lovi in cidere,
-Dar eu md tem grozavse nu cad, spuseLeul cel Lag.
.
Insi altcevatot nu ne rimane de ficut; agaci urci-te pe
sparelemeu !i sefacemincercarea.
Sperie-Cioriseaburci pe spateleLeului, 9i frarapiqi pe
muchiapripastiei,undeseghemuijos
-De ce nu alergimai intAi, ca apoi si siri?
*Pentru ci noi. leii. nu sirim in felul dsta,
Apoi, printr-o siritufi. aranjate,Leul stribitu vazduhul
$i ajunsenevitimat de cealalti parte.
Prieteniisii, carepriveauspectacolul, furi incAntagiv6-
zdnd cAt de u$or lecuseLeul ispravaastagi, dupi ce Spe-
rie-Ciori sedddujosde pe spatelelui, Leul siri inapoipeste
prepastie.
Dorothy voia si fie ea urmitoarea,a5aci il lui pe Toto
in brale 5i seurci pe spateleLeului, linandu-secu manade
coamalui. In clipa urmitoare i sepiru ci zboari prin aer
gi,pani si segAndeascibine, seafla, neatinsi, de cealalti
palte a pripastiei.
Leul seintoarsepentru a rreia oari Diil lui pe Omul de
Tinichea.Apoi stituri locului cu togii,cAtevaclipe,ca si-i
dea timp prietenuluilor si. seodihneasci.;obosiseqi gAfAia
ca un caineh;,ituit.
De cealalteparte a pripastieigisiri o pidure foar.tedeas;,
intunecoasiqimohorAti.Dupi ce semai odihnipuginLeul,
50 T FRANKBAUM

purceserd iar pe cirarea cu cirimizi galbene li fiecare se


intreba in sinea lui daci vor sc;pa vreodat; de pidurile
stufoase;i daci vor md iegi cAndva la soare. Ca si le mi-
reasci parci supirarea, auziri indati un zgomot ciudat in
adAnculpidurii, 5i Leul le gopti ci in partea aceastaa (inu-
tului tr;iau kalidahii.
Ce sunt kalidahii? intrebe fetila.
-Sunt ni$te fiare monstruoase,cu trup de urs 5i cap de
tigru, rispunse Leul. Au ghearc atAt de lungi !i de asculite,
incat ar putea tot atat de uqor si mi sfdqiein doui. pe cAt ag
{i putut eu adineauri si-l omor pe Toto. Mi-e grozav de frici
de aceqtikalidahi.
Nu mi mir cl (i-e teami, zise Dorothy, trebuie si fie
nigtelighioane inspiimantetoare.
Leul era cAt pe ce si-i rispundd, cAnd,deodati, ajunseri
in la{a altei pripesdiJ dar aceastaera mult mai largi qi mai
adAnci, aqaci Leul igi didu numaidecAtseamace peste ea
nu va mai putea siri.
Ei, astfel, r;maser; cAtva timp pe gAnduri, pAni cdnd
Sperie-Ciori spuse:
Vid un copac marc ce cre$te aproape de rApi. Daci
omul din pidure l-ar tiia in ala fel incat s; cadi cu coroana
de cealalti parte a gangului, am pulca trcce uqor pesre
plapastie.
Asta e o idee de primi mAni, spuse Leul; s-ar purea
crede ci ai creier in cap in loc de paie.
Omul de Tinichea se altcrnu pe lucru, !i roporul ii era
atat de ascufit, incat intr-o clipi copacul fu aproape rctezat
de la ridicini. Atunci Leul se opinti pe picioarele sale pu-
ternice !i il impinse atat de tare, c; se risturni qi c;zu cu
un trosnet mare peste rApi, ajunglnd cu cricile de partea
cealalt5.
VRAJITORULDIN OZ

Abia trecuseri pe aceasti punte curioasi, cand un muget


ascu(it ii fAcu pe toli s; trcsar; qi, spre groaza 1or, zirir;
iegindu-le inainte doui liare uriale, cu trup de urs qi cap
de tigm.
-Altia sunt kalidahii, spuseLeul, incepAndsi tremure.
Repede.striqi Sperie-Ciori.sd o luim inapoil
Astfel ci Dorothy fiecu inapoi puntea, tinand pe Toto in
brale, urmat; de Omul de Tinichea qi apoi de Sperie-Ciori.
Leul, cu toate c6 era cuprins de team;, seintoarse citre kalidahi
qi scoaseun urlet atAt de furios, incAt Dorothy didu un lipit,
iar Sperie-Ciori cizu pe spate. O vreme, chiar lighioanele
cele s;lbatice se opriri locului qi priviri surprinse la Leu.
Dar, constatAndci sunt mai mari ca el gi gAndindu-seci
erau doi, iar Leul, unul singur,kalidahii se repezir; din nou
inainte, qi Leul trecu pestepunte, intorcandu-seapoi si vadi
ce vor face urmiritorii sii. Fira se zeboveascio clp;, lighi-
oanele silbatice {icuri qi ele primii pagi pe copacul c;zut,
iar Leul ii spuselui Dorothy:
Suntem pierduf, e$tia,la sigur,ne vor sihqiacu ghearele
lor asculite. Dar stati stranqi lAngi mine qi voi lupta cu ei
atat cat mi vor line puterile.
-Stali pulin! strige Sperie-Ciod.
Se gAndisetot timpul care ar fi lucrul cel mai nimerit de
ficut !i ii spuseacum omului dinpddure si taie cu desivArqire
copacul de la ridicini. Omul de Tinichea se puse din nou,
zorit, pe lucru, li, tocmai in clipa cand cei doi kalidahi erau
h jumetatea copaculuir acestacizu bubuind in pripastie,
triglnd dupi el flarele urate qi rele. Izbindu-se de v6rfu-
rile stencilor ascufite din fundul pripastiei, ele se {hcuri
budli-buci{i.
Hm! licu Leul cel Laq,respiranduqurat.Vid ci ne-a fost
herazit sAmai tdim, !i ziu ci imi pare bine, pentru ce trebuie
52 L. TRANK BAUM

si lie foarte neplScut s; !i se ia viafa. Acestelighioane m-au


speriat atat de cumplit, incAt inci simt cum imi bate inima.
Ah, ofti Omul de Tinichea, tare a! dori si am qi eu
o inim; care se badl
Pigania asta avu darul si-i ingrijoreze pe drumelii no$tri,
care vruri si iasi cAt mai repededin pidure, astfelcAo luari
la picior cAtputuri de iute. Dorothy, liind obositi, fu nevoiti
se seurce in spateleLeului. Sprebucuria 1o! cu cet inaintau,
cu atet copacii se r;reau $i, in dupi-amiaza aceleiagizile,
ajunseri in fala unui rAu larg ce curgea cu vuiet in fap lor.
De partea cealalti a apei se putea deosebicirarea de ciri-
mizi galbene care gerpuiaprintr-un linut frumos, cu pajigti
verzi, smillate cu flori strilucitoare, gi care era miginiti de
pomi pliDi de fructe. FuIi foarte mullumili vi_zandlinutul
acestaminunat in fala lor.
Cum trecem rAul? intrebi Dorothy.
O! Foarte ugor! zise Sperie-Ciori. Omul de Tinichea
trcbuie s; ne construiasci o plute, qi cu ea vom putea pluti
plni pe partea cealalti a rAului.
Omul din pidure iqi lui toporul qi tiie nigte copaci mai
mici, ca si intocmeasc; o pluti din lemnul 1or,qi, in timpul
ista, Sperie-Ciori gisi la rnalul apei un pom plin de fructe
r;co toare.Dorcthy, carc nu mincase toati ziua decit nuci,
se desihti mancAnd fructele coapte.
Chiar cAnd e;ti atlt de sirguincios la lucru cum era Omul
de I inichea.o plutd nu ,e consLruie!re prearepede.;i. cind
se l;si noaptea, trcaba nu era inc; gata. G;sir; un loc mai
lerit,lapoaleleunorcopaci,qidormir5acolopAnidimineaga.
$i Dorothy visi Oraqul Smaraldelor qi pe Marele Vrijitor
Oz, care aveas-o trimiti acasi.
CAPIToLUL
VIII
CAMPUL DE MACI UCIGATORI

Cdlitorii noqtri se sculari a doua zi dis-de-diminea!;, cu


puterile imprcspetate gi plini de nidejde. Dorcthy se osp;ti
ca o domnili., cu piersici qi prune luate din pomii ce cregteau
la malul apei. in spateie lor se afla pidurea intunecoas;,
pnn care trecuseri neved.mafi, iar in fal; se intindeau me-
leaguri zAmbitoare gi insorite ce pireau ci-i imbie spre
Oraqul Smaraldelor
La dreptvorbind, riul lat le t;ia caleasprelinutul frumos,
dar pluta e.a aproape terminat5 qi, dupi ce tiietorul de
lemne ii mai adiugi caliva butuci qi ii injepeni cu nigte cuie
din lemn, furi gata si porneasci. Dorothy se aqezi in mijio-
cul plutei, linAnduJ pe Toto in brage.CAnd Leul cel Laq pdqi
pe pluti,, aceastase clitine tare sub greutatealui, dar Spe-
rie-Ciori qi Omul de Tinichea se aqezari de partea cealalt;
qi-i restabiliri echilibml cu ajr.rtorulunor prijini lungi care
lbloseauqi Ia impins.
La inceput merser; bine, insi, cAnd ajunseri in mijlocul
raului, curentul puternic al apei ii tase la vale qi ii indep;fti
de calea pietruiti cu cirimizi galbene.Apa deveni atat de
adAnci, incAt pri-jinile nu-i mai puteau atinge fundul.
Asta e foarte riu, spuse Omul de Tinichea, hindci,
daci nu ajungem Ia gintanoastri, vom fi dugi de api in lara
T IRANK BAUM

vrejitoarei celei rele de la Apus, care ne va lermeca qi ne va


face robii ei.
-$i atunci nu mai capit crciet spuseSperie-Ciori.
-$i eu nu mai capit cumj, se v;iti Leul.
-$i eu nu mai capit inimi, spuseOmul de Tinichea.
Iar eu nu mi mai inapoiez niciodati. in Kansas, strigi
Dorothy.
Trebuie neapirat si ajungem in Oraqul Smaraldelor,
spuseSperie-Ciori qi impinse atet de vartos prijina lui lun-
gir incat.aceastase ingepeniin nimolul din fundul apei, qi,
inainte ca el s-o poati scoatesau s-o lase din mAini, pluta
fu tms; de curent, qi sirmanul Sperie-Ciori r;mase atarnat
de prdjini in mljlocul rAului.
Adio! strigi. el dupi ceilalgi, care emu foarte mahni{i
cil lisau acolo.
intr-adevir, Omul de Tinichea incepu si pldngi. Dar,
din fericire, amintindu-li ci ar putea si rugineasci, iqi qterse
lacrimile de $o4uleiul lui Dorothy.
Fdriindoiali, aceasti intAmplareera o nenorocirepentru
bietul Sperie-Ciori.,,Stauprost acum, mai prost decat atunci
cand m-am intelnit cu Dorothy", gindi el. ,,Atunci eram
infipt intr-o pr{in; in mijlocul unui lan de grdu, unde, ori-
cum, eramj cice, in stare si sperii micar ciorile. Dar, cu
siguranl5, o sperietoarc infipd intr-o prijini, in mljlocul
unui riu, nu e de niciun folos.'fare mi tem ci pAni Ia urmd
n-am si mai capit creierl"
Pluta se legina injosul apei. Leul spuse:
Totuli, trebuie sAfacem ceva ca s; ne salvim. Cred ci
aqputea sd inot pan5 la girm gi si tragpluta dupi mine. Voi
trebuie numai s; ve 1inegide vArful cozii mele.
Aga ci. siri in api, gi Omul de Tinichea ii apuci coada !i
o linu strans in mXini, iar Leul incepu s; inoate cu toati
VRAJITORULDIN OZ 55

puterca sprc mal. Era o treabe foarte obositoare,cu toate c;


Leul era foarte puternic, dar, incetul cu incetul, dnrmegii
furi scogi din vArtejul curentului. Atunci Dorothy apuci
prijina Omului de Tinichea gi didu qi ea un ajutor, impin-
gand pluta spre mal.
C6nd ajunseri la gi.rm gi piqiri pe iarba verde qi plicut6,
se simleau foarte obosi,tigi iqi dideau foarte bine seamaci
forgaapei ii dusesedeparte de c;rarca pietruiti cu cirimizi
galbenece mergea spre Oraqul Smaraldelor
-Ce ne facem acum? intrebi Omul de Tinichea, in timp
ce Leul se intindea pe iarbi pentlu ca soarele si-i usuce
blana udi.
Trebuie, intr-un fel sau altul, sAne intoarcem la drumul
cunoscut,
-Planul cel mai bun ar fi si o luim de-a lungul lirmului,
pAni ajungem din nou la cirarea noastri, fu de pirere Leul.
Aga c5, dupi. ce semai odihniripulin, o luari de-a lungul
firmului inverzit, inapoi spre drumul de la care ii abituse
reul. Era un linut incantitor, plin de flori, pomi fructiferi
gi raze strilucitoare de soarecarc-i inveseleau.Daci nu s-ar
{i simjit atat de intristali din pricina bietului Sperie-Ciori,
ar fi fost de-a dreptul fericigi.
Merseri asdel cat putur; de repede. Dorothy sc opri o
singur; dati si culeage o floare frurnoasi. Dupi o vreme,
O m u l d e lin ich ca slrigape nealreplale:
- Ia uitagi-vi!
Priviri cu tolii spre riu gi il vizuri pe Sperie-Ciori coco-
lat pe prejine in mijlocul apei. Era singur qi foarte trist.
Ce putem face ca si-l scipim? intrebi Dorothy.
Leul qi Omul de Tinichea clitinari amindoi din cap,
neqtiind ce si faci. Se alezari pe lirmul apei qi de acolo
56 L. f RANK BAUM

priviri amiragi la Sperie-Ciori,panAce o barze,ce zbura


pe lAngi ei, seopri qi-iintrebi:
Cine sunteliOiundev; ducefi?
Eu sunt Dorothy,iar ei sunt prieteoii mei, Omul de
Tinicheaqi Leul cel La5.Mergemin OragulSmaraldelor.
-Pii nu-i ista drumul,rdspunse barza,ri.sucindu-gi gAtul
gi
lung privind curiosspredAngii.
-$tiu, rispunseDorothy,dar noi l-am pierdut pe Spe-
rie-Ciori.qiacumne gandimcum sal recdparam.
- Unde-i?inrebi barza,
-Colo, in mijloculrAului,rispunsefetila.
Daci n-ar fi arir de maregi greu,vi l-agaducc.
-O, dar nu e greu deloc,o asiguri Dorothy,doar e um-
plut cu paie.$i, dacdni-l aduciinapoi,igi vom mulgumidin
toati inima.
-Bine, voi incerca,spusebarza,dar daci.o si mi separ6
prea greu.si 5ri1ici ii dau drumul in apd,
ZicAndacestea,pasi.reazbule pesteapi pdni. ajunsela
Sperie-Ciori,ce stacocolatpe prijina lui, 9i,cu gheareleei
mari, ll prinsede brage5i il sui sus,in vizduh, apoi o lu6 cu
el spre15rm,undeil a$teptauceilalli,
C6nd Sperie-Ciorisevizu din nou printre prieteniilui,
fu atAtde fericit,iocAtii imbriliqi pe toli. $i, cAndporniri.
din nou la drum, la fiece pas pe care il lEceale cAnta:
,,O-la-ri-o",atAtde veselsesimlea.
M; temeamci voi fi nevoit si rimAn de-apururi co-
colat deasupraapei, dar m-a sc;pat ddgula de barzi, gi,
daci vreodati voi aveacreier,voi qti s; o risplitesc precum
ise cuvine,I)rdndu-igi eu un serviciu prietenese.
- Foartebine, spuseb arza, care zbttra chiar deasupralor,
mie imi placeintotdeaunas; ajut pe cel careseafl; in ne-
voie;dar acumtrebuiesi vi pirisesc,pentruci puii mei mi
VRAJITORULDIN OZ 57

a!teaptein cuib.T.ag nAdejdecive!igisi Oralul Smaraldelor


!i ci Oz o si vi ajute.
-Mulpmim, zise Dorothy, qi barza se inilp in vizduh qi
curind nu se mai vizu.
iqi continuari drumul, ascultAndciipitul pis;.relelor cu
aripile smilluite in culori luminoase pi privind frumoasele
flori care erau acum atat de multe, incAt acopereau totul
ca un covor Se giseau in acestelocuri flori galbene,albe qi
albastre,pe lingi minunchiuri mari de maci roqii atAt de
stdlucitori, incat parci ii luau ochii lui Dorothy.
Nu-i aga ci sunt frumoase? intrebi fetila, respirAnd
ad6nc mireasmaflorilor
-Aqa mi se pare... rispunse Sperie-Ciori. Poareci, dace
a! avea creier)mi-ar plicea mai mult.
Ei, daci aqaveainimi, le-agiubi qi eu, adiug; Omul de
Tinichea.
-Mie intotdeauna mi-au plicut florile. Par atat de fragile
gide gingaqe.insi in pidure florile nu sunt atAtdeviu colorate.
In drumul lor se iveau, printre alte soiuri de flori, din ce
in ce mai muld maci rolii !i, la un moment dat, se gisird in
mijlocul unei pajilti intinse, plini numai de maci. Dupi
cum se !tie, atunci cand acesteflori cresc multe la un loc,
mireasmalor e atat de puternici gi de imbdtitoare, incat ori-
cine trece pe lAngd ei adoarme pe loc, gi, daci nu e grabnic
scos dintre flori, adoarme pentru totdeauna. Dar Dorothy
nu gtia lucrul ista, nici nu putea pleca din puzderia de flori
rciii ce r;s;reau pretutindeni, aqaci pleoapelei se irnpreu-
nari gi simli ci trebuie numaidecAtsi se culce gi si doarmi.
Omd de Tinichea insi nu o li.si si faci una ca asta.
-Trebuie si ne gribim, ca sd ajungemla ciriruia de ciri-
mizigalbene inainte si seinnopteze,o rugi el, qi Sperie-Ciori
fu de aceeagipirere.
58 T- FMNK BAUM

iqi continuari drumul, dar, de la o vreme, Dorothy nu


mai fu in starc si selini pe picioare. Ochii i seinchiseri firi
si vrea, uiti unde se afli qi cizu in mijlocul macilor, unde
adormi addnc.
Ce ne lacem acum? intrebi Omd de Tinichea.
Daci o lisim aici, moare negreqit,spuseLeul. in ce mi
p velte, abia de-mi mai pot gineochii deschiqi,iar cileluqul,
iatiJ, a qi adormit.
Intr-adevir, Toto cizuse lAngi mica lui stipdni. pe Spe-
rie-Ciori qi pe Omul de Tinichea, neliind ficuli din came
!i
oase,nu-i supera mireasmavi.timitoare a florilor
Alearg; iute inainte, spuse Sperie,Ciori cirre Leu, qi
caud sAieqi cat md repede din aceasti pajigte de flori uci-
gitoare. Noi o vom aducepe feti16.Daci gi tu ai cidea biruit
de somn, ai fi prea mare ca si te putem teri.
Leul se stridui s51i vini in fire gi o lui la fug6 atAt de
repede,incit pieri intr-o clip; din fata ochilor celor doi.
Hai si facem scaun din mAinile noastre,ca s-o ducem
mai uqor.
Il ridicari pc Toto qi il puseri in poala lui Dorothy, apoi
{icuri din mAinile lor impletite un scaun qi o aqezari pe
fati, adormitS, intre ei. Astfel merseri qi merseri, qi pirea
ci marele covor de flori ucigitoare din jurul lor nu se mai
sfer$elte. Urmare qerpuirea rAului qi ajunseri, in slbrgit,
ldngiprietenul lor, Leul, care zicea, dormind adnnc,printre
maci. Florile fuseseri atit de puternice, incit uriaga fiari
se lisase invinsi de mireasmalor qi cizuse cAnd nu mai avea
de iicut decat cAliva paqi pini la cimpul de iarbi verde
din apropiere.
Nu putem face nimic pentru elj spusemahnit Omul de
'Iinichea, pentru ci e prea greu ca si-lputem ridica. Trebuie
siJ lisim locului, si doarme pentru totdeauna, poate ci
!i
va visa ci qi-a gisit, in sf6rqit,curajul.
VR'ITORUL DIN OZ 59

-imi pare foarte riu, spuse Sperie-Ciori, Leul a fost un


tovareq prea bun pentru o vietate care se socoate h!4. Dar
s-o luim inainte.
Duseri fetila adormiti !i o atezad pe o pajigte lAngi rAu,
destul de departe de cimpul cu rraci, ca s-o fercasce si mai
respire mireasma otr;vitoa.re a florilor.
O intinseri biniqor jos, pe iarba moale, !i alteptare ca
adierea proaspiti a aerului s-o hezeasci din somn.
CAPITOLUL
IX
I{EGINA TOARECTLOR
DE CAMP

Cred c; nu suntem depa e de poteca pietruiti cu ceri-


mizi galbene, spuse Sperie-Ciori, care stitea lingi fetili,
pentru c; am ajuns aproape pani acolo de unde ne-a dus
curentd reului.
Omul de Tinichea era gata se dspundi, dar auzi un mi-
dit slab qi, cAnd intoarse capul (care i se miqca foarte bine
in balamale),vizu o fiari ciudati sirind prin iarbi qi I'enind
sprc ei. Era o pisici silbatici, mare qi galbeni. Omul din
pidure iqi didu seamaci pisica goneadupi un vAnat,fiind-
ci urechile ii erau lipite de cap qi avea gura larg deschisi,
aritAnd doui qiruri de dinf lioroqi, iar ochii ei rogii luceau
ca niqte globuri de foc. CAnd pisica se apropie, Omul de
Tinichea o vdzu ci gonea dupi un qoarecede cAmp, mic qi
cenuliu. $i, cu toate ci nu aveainim5, simgici era o cruzime
ca animalul silbatic si omoare o vierate atat de mici gi de
nevinovat;.
Ala ci ddici toporul !i, in ciipa cAnd pisica selbatici
trecu pe lingi el, ii didu o lovituri fulgeritoare, tiindu-i
capul, despi4induJ de trup gi licAnduJ si se priv;-leasci
la picioarele lui.
$oarecelede cAmp,cAnd sevizu scipat de dulmanul siu,
se opri din fugi qi, verrindspre Omul de Tinichea, ii spusecu
o voce mici gi ascugiti:
VIIAJITORULDIN OZ 61

i1i mul,tumesc! igi mulgumesc foartemult ci mi-ai scipat


viala.
-N-are nicio insemn;tate,te rog, rdspunseomul din pi-
dure.$tii, eu n-am inime, aqace suntfoartedornic si.-iajut
pe toli cei carc au nevoiede un prieten,chiar daci sein-
tdmpl6si fie vorba numai de un qoa.ece.
-Numai de un toarece?lstrigi micul animal mAniat.
Ei bine, afli ci eu sunto regin6- rcginatuturor toarecilor
de camp.
-Agaaalll spuseOmul de Tinicheagi ficu o pleciciune,
In clipaaceea,searitar; mai mulJiloareci,alergAndatAt
de repedepe cAtle ingiduiau piciorugele,9i,cAndo vi,zurd
pe reginalor, strigari.:
-O, Miria Ta, noi ne gAndeamci ai sdfii omorAti, cum
ai izbutit si scapide uriagapisici silbatici?
$i toqjgoareciiIbcuri o pleciciuneatAtde adAnciin fbp
micii Ior regine,incAtpirure si sepropteasciin cap.
-Omul ista curios,de tinichea,rispunseea, a omorAt
pisicasilbatic; gi mi-a scipat via1a.De aceeatrebuies6l
slujili toli !i si-i indeplinigiorice dorinli.
-Vom faceintocmai!slrigari toli $oareciiin cor,cu glasul
lor ascujit.
Deodati incepuri si lirgi, penhu ci Toto sesculasedin
somn5i,vizAnd liota de qoarcciinjurul lui, litrd de pldcere
qi siri tocmaiin mijlocul ior li plicuse totdeaunasAfug;-
reasci loarecii)acasi, in Kansas,!i nu vedeanimic riu in
treabaasta.
Dar Omul de Tinicheaprinsecilelul qi il linu stransin
brage,in timp ce strigacitre qoareci:
Venili inapoi,venigiinapoi,Toto nu vi faceniciun riu!
La vorbeleacestea, reginaqoarecilorscoasecapulde de-
desubtulunui smocde iarbi qi,cu glassfios,intebi:
62 L. FMNK BAUM

-E$ti sigul ca n-o si ne mu$te?


N-am si-J las eu, rispunse Omul de Tinichea, agaci nu
vd temeli.
Unul cAteunul, qoareciiveniri tArAq,qi Toto de asti date
nu mai litri, cu toate ci incerca si scapecu orice chip din
bralele omului din pidure, pe care l-ar h muqcat, daci
n-ar fi ltiut prea bine ci e de tinichea. in cele din urmi, unul
dintre goareciicei mari vorbi:
_Ce-am putea oare face ca s; te r;splitim ci ai
scipat
viala rcginei noastre?
Dupi cAtegtiu, nimic, rispunse Omul de Tinichea.
Insd Sperie-Ciori,care in timpul acestasestreduiasi gan-
deasci, dar nu izbuieaj pentru c; tigva sa era umpluta doar
cu paie, spuserepede:
-O, ba da, voi puteli sAl scipali pe p etenul nosru,
Leul cel Laq, care a adormit in cimpul de maci.
Un leul?! strigi mica regin;. P;i Asta o si ne inghiti
pe roFr
-O, nu, o incredingi Sperie-Ciori, acestleu e un lal.
Cu adevirat? intrebi qoarecele.
Aqa spune el insugi, rispunse Sperie-Ciori, qi n-ai fi in
stare si lac; vreun riu niciunuia dintre prietenii noqtd.
Dac;. vreli se m; ajutaf sil scipim, ve ligiduiesc ci leul se
va purta thlmos cu voi.
Foafte bine, spuseregina. Ne incredem in vorbele dumi-
tale. Dar ce trebuie se facem?
-Sunt mulli qoarecicare te socot cipetenia lor gi care ar
6 gata si-ti asculteporuncile?
Regina goarecilorrispunse:
-Sunt mii !i mii.
-Atunci cheami-i pe to{i incoace, cat pot ei de repede,
qi liecare si aduci o bucati mare de frAnghie.
V R A J IT OR UD
L IN O Z 63

Regina seintoarse citre Eoareciice asteptauSile spusese


plece numaidecit qi si aduc6 tot norodul loricesc.De indati
ce auziri poruncile, poareciialergari cAt puturi de repede,
fiecare in alti parte.
' Acum, spuseSperie-Ciori citre Omul de Tinichea, tu
trebuie se te duci colo sus,la malul riului, gi si intocmegti
din copaci un car cu care siJ tragem pe Leu.
Astfel ci Omul din pidure se apuci din nou de lucru qi
indati intocmi, din crengile de pe care cioplea crengulele
qi fi'unzele, un car Fixi. crengile una de alta cu cuie din
lemn !i f;cu patru roli din trunchiul unui copac mare. Lu-
crase atat de bine qi cu ateta grabi, incat, atunci cind ince-
pur6 si soseasceloarecii, carul era gata.
$oarecii sosiri cu miile, din toate p;rfle, loarcci mari,
qoareci mici qi qoareci mijlocii, 5i fiecare dintre ei aducea
o bucatd de lrdnghie in botic.
Cam in timpul ;sta se trezi qi Dorothy din somnul cel
lung, qi cAnd deschiseochii, fu foarte mirati si se vadi in-
L i n s ip e i ar b i 1 i i nju rul ei mii de loareci.careo p ri\ e a u . u
sfiali. Sperie-Ciori ii povestitoatit;rilenia qi,intorcAndu-se
spreiuna rcgin;, spuse:
Ingiduie-mi si te iniiliqez Miriei Sale.
Dorothy didu cu seriozitate din cap, qi regina o saluti
curtenitor Dup; aceea,deveni foarte p etenoasi cu fetila.
Sperie-Ciori qi tiietorul de lemne se aiternur; pe lucru.
Legari qoarccii de car, intrebuingAndfringhiile aduse de
aceqtia.Un capit al frenghiei era legat in jurul gatului fie-
cirui loarece, celSlalt era legat de car. Fireqte,carul era de
mii de ori mai mare decAtoricare dintre qoareciice trcbuiau
sil tragi, dar, cand toli loarccii furi inhimali, izbutir;
si-l milte cu destuli uquringi. Ba chiar qi Sperie-Ciori qi
Omul de Tinichea, aqezatiin cat fur; trali cu sprinteneali
L. FMNK EAUM

de ciiqorii acegtiamici qi caraghioqipini.la locul unde zicea


Leul adormit.
Dupi o munci foarte obositoare) cici Leul era greu,
izbutirS si-l urce in car.Apoiregina didu porunce norcdului
sau se porneasci grabnic, hindci se temea ci goarccii,st6nd
prea mult printre maci, vor adormi gi ei la rAndul lor.
La inceput, micile vietiqi, cu toate ce erau foarte nume-
roasejnu putur; trage carul incArcat cu asemeneagrcutate,
dar Omul de Tinichea qi Sperie-Ciori impinseri amAndoi
din spate,se opintiri, qi carul o porni. in scurt timp, Leul fu
scosafari din cAmpul de maci gi adus pe pajiqtile inverzite,
unde putea si respire aerul proaspit Si dulce, in locul miro-
sului otrivitor al florilor
Dorothy le ieli inainte gi le rr1ulpmi cilduros micuflor
goarecipentru ci. ii scipaseri tovarbqul de la moarte. il in-
drigise acum intr-atdt pe marele Leu, incAt em foarte bucu-
roase cA fusesesalvat.
Apoi qoarecii furi deshimagi de la car qi o luari prin
iarbi spre cuiburile lor, iar regina qoarecilor mai zibovi
puFn $i spuse:
-Daci mai aveli vreodati nevoie de noi, venili in cdrnp
!i strigafi-ne. V6 vom auzi qi vi vom veni in ajutor Vi las
cu bine.
$i, cu acestevorbe,regina seindepirti., in timp ce Dorothy
il fnea strAnspe Toto in bra1e,ca si- nu fugi dupi ea gi s-o
sperie.Dupi aceastase a$ezarAlang; Leu, aqteptAndsi se
trezeasci. Sperie-Ciori ii aduse lui Dorothy cateva fructe
dintr-un pomr pe care fata Ie mAnci cu pofti.
CAPITOLULX
poRTtLoR
PAzNrcuL

Trecu citiva r.remepani ce se deltepre Leul cel Laq,cici


zicuse cam multiqor printre maci, respirind rnireasma lor
otrdvitoare,dar, c6nd deschiseochii, se didujos din car qi se
simli foarte bucuros ci se mai alla in via1i.
-Am fugit cat am purut de repederspuseel, ciscAnd, dar
florile au fost prea tari pentru mine. Cum de m-agi scos
de acolo?
li povestiri. despre goarecii de cimp gi despre cum aceltia,
mirinimoqi, il scipaseri de la moarte. Inrl cel La5 rise, zicAnd:
Totdeaunam-am crezut foa-rtemare li tare; totugi,ni$te
flori micule au fost cet pe ce si mi omoare, iar nigte anirnale
micufe, precum qoarecii, mi-au scipat viala. Ce curioase
sunt toate astea!Dat dragi camarazi, ce ne facem acum?
- Trebuie si ne continuim drumul pind cAnd vom regisi
poteca de c;r;-rnizi galbene, spuse Dorothy, gi apoi o vom
porni inainte.spreOraqulSmaraldelor.
Simgindu-seinviorat gi din nou in puteri, Iful porni ahturi
de ei, pdqind veselprin iarba moale gi fragedi. Nu duri mult
qi ajunser; la cirarea de cirimizi galbene, 9i se indreptari
din nou spre Oragl Smaraldelo4unde locuia Marele Oz.
Calea era acum netedi $ bine pietruiti, iar locurile pe
unde treceaurfoarte frumoase, aga ci drumelii noltri emu
T. FRANKBAUIT

bucurogici lisaseri in urmi pidurea gi, odati cu ea, gi


primejdiilepecarele intahiseri in umbrareleeiiDrunecoase.
Din nou vizuri uluci rAnduitela margineadrumului, dar
acesteaerau acum vopsitein culoareaverde gi, cand se
apropiari de o casi mici, in careliri indoialScd locuiaun
fermier,observarici qi casaela zugreviti in verde.in tim-
pul dupi-amieziitrecuri pe lAngi multe casede felul acesta
gi uneori oameniiiegeauin uqi privind spremica ceati, de
parci ar fi vrut s6-iintrebeceva;dar niciunulnu seapropie
de drumef qi nici nu le spusevreun cuvant, din prjcina
Leului,dc caresetemcaugrozavOameniilntehi1i erautoli
imbricali in culoareaverdea smara.ldului giaveaupilirii cu
vArfulguguiat,ca aceleape carele purtar-raltinezii.
-Asta trebuiesAfie Tara Oz, spuseDorothy,5i,de buni
seame,ne apropiemde OragulSmaraldelor.
-Da, rispunseSperie-Ciori, aici totulesteverde,in vreme
ce la altineziculoareaprcferati era albastrul.Dar poporul
ista nu pares, fie atatde prietenosca altineziiqimi tem ci
nu vom Ii ln staresi gisim un adipostpenttu noapte.
-A9 dori si mai minAnc ti altcevadecAtfructe, zisc
Dorothy,li sunt incredinlatdci qi Toto e lihnit de foame.
Sdne oprim Ia prima casi qi si le vorbim locuitorilor.
Ala c;, atunci cand se apropiari de o gospodiriemai
aritoasir Dorothyavuindriznealasi bati la o uqi. O femeie
cr'pa u$a,numai atat cat sd poati aruncao privire afari,
ii spuse:
-Ce doregti,copilo,gi de ce te insolelteleul ista marc?
. Am vrea s; petrecemnoapteaasta cu voi, daci ne
ingiduili, bineingeles, rispunseDorothy,iar leul esteprie-
tenul qi tovar;lul meu qi pentru nimic in lume rru v-ar face
vreunreu.
E imblAnzit?lntrebi femeia,intredeschizAnd uqa.
VRAJITORULDIN OZ 67

-Da, imblAnzit,rispunsefata,!i pe deasupramai esteqi


lag,agaci seva speriamai tare el de voi decdtvoi de el,
-Bine, spusefemeia,dupi cemai chibzui,uitlndu-seinci
o dati, pe furi!, la Leu. Daci aqastaulucrurile,atunciputeli
intra, $i am sevi dau cAtecevade mancare!i un loc unde
si v; odihnii.
Intrard cu toJii in casaunde se mai aflau, in afar6 de
femeie,doi copii giun birbat, Bdrbatulserinise la un picior
$i zeceape un pat dintr-unco\ al odiii. Pilu foarteuimit la
vedereaacestuigrup curiosqi,ln timp ce femeiaselndelet-
niceacu rAnduireamesei,bdrbatulli intreb6t
- incotro mergegi?
-Spre OragulSmaraldelor, spuseDorothy,ca s6-lvedem
pe MareleOz.
-Aga, lEcu birbatul, dar sunteliincredinlali ci Marele
Oz vreagi el si vi vadi?
-De c€ nu?intrebi fata.
-Pdi fiindci sespunecd el nu lasi niciodati pe cinevasi
intre la dAnsul,Am fostln omlul Oz de mai multe ori, e un
loc minunatde frumos,dar nu mi s-aingiduit niciodati sdJ
vEdpe MareleOz ginici nu cunoscvreunmuriror carese-lfi
vezutpanx acum.
-Nu ieseniciodati la plimbare?intrcbi Sperie-Ciori,
-Niciodati! $adezi de zi in salarnarea tronuluidin pala-
tul siu, qi nici aceiacareil pS,zesc
nu-i vid niciodati faga,
-Dar cum arati? intrebi copila.
-Asta e greu de spus,zisebirbatul, ingAndurat.Oz este
un marevrdjitor gipoate,dacevrea,s; ia oricechip doreqte.
Aqac; unii spuncAamti ca o pas;re,alfi spunci arati ca
un elefant$ sunt$i al1iicarespunci areinlhgigare de pisici.
Unora li se intruchipeazdca o zAn^frumoasi sau ca un
spiriduq,sau in orice alti formi care-i placelui; dar cum
68 L RANK BAUM

arata adev;mtul Oz, atunci caDdestecu propriul chip, vezi,


asta nu o poate spuneniciun om.
Toate astea sunt foarte ciudate, spuse Dorothy, dar
trebuie totuqi si incercim, intr-un fel sau altul, sil vedem;
d e n u . a m fi cur cdliroriaa.radegeaba.
De ce vleli atet de mult Ei-l vedeli pe Oz cel cumplit?
Eu vleau sAl vid ca si-mi dea pugini minte, spuse
Sperie-Ciori neribditor
O-ho-ho! Oz ar putea foarte uqor si faci una ca astar
rispunse birbatul. Are, oricum, mult mai muld minte decat
ii trebuie.
Iar eu vreau si-l vid ca si-mi dea o inim6, se amesteci
Omul de Tinichea.
Asta nu o siJ supere,continue birbatul, pentru c; Oz
are o coleclie mare de inimi, de toate mirimile qi de toate
formele.
Iar eu vreau si-mi dea curaj, spuseLeul cel blAnd.
Oz p'astreazlin sala tronului un borcan mare plin cu
curaJ.spuseomul nostru.pe care l-a acoperircLrun ,3p2.
din aur, ca si nu se reve$e cumva in afari; sunt incredinlat
ci i1i va da bucurospuqin din el.
Iar eu vreau si mi trimiti inapoi in Kansas, spuse
Dorothy.
Unde esteKansasul?intrebi omul, plin de uimire.
Nu qtiu, rispunse Dorothy, indurerati, dar acolo se afli
casamea !i sunt incredinlati ci trebuie si existepe undeva.
-De buni seamd.Ei bine, Oz poate orice, aqaci bdnuiesc
ci va gisi gi Kansasul tiu. Dar mai intAi va trebui s;l vedefi,
qi astao s; fie o treabi greu de indeplinit, pentru ci Marclui
Vrijitor nu-i place sd vadi pe nimeni qi, de obicei, face cum
vrea el. Dar tu ce doreqti?il intrebi el pe Toto.
VRAJITORULDIN OZ 69

lbto didu numai din coadi, cici, foarte curios de spus,


c;telul nu ltia s; vorbeasc;.
i n c l i p a ace "afemeiale srrigi ci mancareeera g a t a .a la
cA se a$ezardimprcjurul mesei.Dorothy mAnc; nilte pesat
de gri! gustos,o po4ie de jumiri de oui 5i o felie de pAine
albd buni qi fu cat se poate de bucuroasi de aceastdmasi.
Leul mAnci pulin pisat de griq, dar nu-i prea plicu qi spuse
ci asemeneamancare e ficuti din oviz, iar ovizul e hrani
pentru cai, nu pentru lei. Sperie-Ciori qi Omul de Tinichea
nu mancari deloc. Toto gust; cete pulin din roate !i fu feri-
cit ci avea din nou mancare buna.
Femeiaii didu apoi lui Dorothy un pat unde si se culce.
Toto seculci lAngXea, in timp ce Leul pizea uqaoddii, ca si
nu-i tulbure nimeni somnul. Sperie-Ciori qi Omul de 'lini-
chea stdturi, liniqtid, toati noaptea, in cAte un coll; firelte
cd nu puteau dormi.
A doua zi de dimineafi, cum se inilti soarele,o porniri
Ia drum gi indati ziriri, tocmai in fala lor, o vdpaie verde
$i frumoas; pe cer
Asta trebuie si fre Oraqul Smaraldelor,spuseDorothy.
Pe misuri ce inaintau, vipaia verde se f:.cea din ce in ce
mai stralucitoare gi se pirea ci, in cele din urmi, se apro-
piau de sfArqitulcilitoriei lor. Cu toate asteaajunseri abia
dupi-masi la marele zid care inconjura oraqul. Zidul era
inalt, gros gi de culoare verde.
In mijlocul zidului, la capitul drumului pietruit cu cir;-
mizi galbene, se afla o poarte mare, impodobiti toati cu
smaraldeJcare scanteiauatat de tare in soare,incat le luau
vedereapan; ;i ochilor desenagiai lui Sperie-Ciori. intr-o
parte a po4ii se afla un clopolel. Dorothy trase de un carlg
si auziindati un sunetargintiu. Apoipoarta mare sedeschise
incet, scar{eind.Trecuri pragul qi se trezire intr-o inc;pere
70 I-, FMNK EAUM

inald qi boltit;, ai cirei pereli sclipeau,impodobili cu nenu-


mrrate smaralde.
in fa1alor stitea un birbat scund, cam de inillimea unui
altinez.
Era imbricat, din cap pAni in picioare, cu totul in verde,
chiar qi pielealui a\ea o nuanle verzuie.lnrr-o pane linea
o cutie marej verde,
CAndo vizu pe Dororhy cu tovariqii ei, birbatul ointrebi:
Ce ciutali in Oraqul Smaraldelor?
Am venit aici se il vedem pe Marele Oz, rispunse
Dorothy
B;rbatul lu atat de uimit de acestrispuns, incAt se aqezi
ca si poati chibzui.
Au trecut mulli ani de cAnd mi-a spus cineva ultima
oare c; vlea se-lvadi pe Oz, ziseel, clitinAnd uimit din cap.
Oz e puternic gi cumplit, !i, daci venili cu o cerere nefolo-
sitoarc sau neroade si superali inleleapta gAndirea Marelui
Vrdjitor, acesta ar putea se se manie !i si vi nimiceasci
intr-o clipite.
-Dar nu venim cu o cerere neroadi, nici nefolositoare,
rispunse Sperie-Ciori, ci plini de insemnitateJli ni s-a spus
ci Oz esteun vr;jitor bun.
Ala !i este,spuseomul verde,gi domneqtebine qi irrlelept
pesteOralul Smaraldelor Dar fali de cei care se apropie de
vrijitor numai din curiozitate, Oz este cumplit, gi pugini
sunt acei ce !i-au ing;.duit si ceari vreodati si-i vadi fap.
Sunt paznicul po4ilor gi, deoarecevoi imi ceregisiJ vede$
pe Marele Oz, sunt nevoit si vi conduc la palatul lui. Dar
mai iniai trebuie se vi puneli nigte ochelari.
De ce?intrebi Doroth;r
Pentru ci, dac; nu vi. punegiochelari, strilucirea Ora-
qului Smaraldelorvi va orbi. Chiar gi cei ce locuiescin orag
VRAJITORUIDIN OZ 7l

sunt nevoili sA poarte ochelari zi $i noapte. Toli ochelarii


sunt incuiali, fiindce aqaa dat porunci Oz la inceput, cAnd
a fost intemeiat oraqul,ginumai eu 1incheiacu caresi descui.
Birbatul deschisecutia cea mare gi Dorothy vizu ci era
plini cu ochelari de totfelul de mdrimi qi de forme. Togiinsi
aveausticla verde. Paznicul porlilor gisi o perechepotriviti
pentru Dorothy gi i-i puse pe nas. Doui panglicugedin aur,
ce treceauinjurul capului, erau legatela spate!i incuiate cu
o cheif;. pe care paznicul o purta pe un lintiqor aternat
de gat. Dupd ce ii furi aninagi, Dorothy n-ar mai h putut
si-i scoati chiar daci ar fi wut, dar fata nu voia una ca astaJ
pentru ce nu ginea si orbeasci din pricirra strilucirii prea
mari a Oraqului Smaraldelor
Omul verde Ie puse apoi ochelari qi lui Sperie-Ciori, tiie-
torului de lemne, Leului gi micului Toto; qi toli furi incuia{i
cu aceeaqicheili. Dupd aceea,paznicul po4ilor iqi puse qi
el ochelari gi le spusec;, e gata se le arate palatul. Luand
dintr-un cui o cheie mare, din aur, deschisealtd poarti qi
toati ceata il urm; pe strizile Oraqului Smaraldelor
CAPITOLUL
XI
Oz sI MINUNATULORASAL SMARALDELOR

Chiar qi cu ochii ocrotili de ochelarii verzi, Dorothy gi


prietenii ei erau orbili de strilucirea minunatului oraq. Sri-
zile erau mirginite de case frumoase, intocmite toate din
marmuri verde5i impodobite pretutindeni cu smaraldescAn-
teietoare. PeFau pe un caldardm din aceea5i marmuri
verde,qi,acoloundepietreledin caldarim seuneau,sevedeau
giruri de smaralde,alezate des, qi ele scinteiau in sclipirea
soarelui. Geamurile feresffelor erau din sticli verde. Chiar
gi cerul de deasupraoralului batea pulin in verzui, gi razele
soarelui erau verzi.
Pe strizi era mult norod: birbaf, femei gi copii ce se
plimbau agale,togi imbricagi in haine ve*i qi cu pielea ver-
zuie. Mullimea privea la Dorothy qi la ciudafi ei tovariqi cu
mirare, iar copiii, cdnd vedeau leul, o luau la fugi sau se
ascundeauin spatelemamelor Pe strizi se aflau multe pri-
vilii, qi Dorothy obseNi c; tot ce se vindea in magazineera
verde; erau in{elilate sprc vitnzate zahir candel verde qi
porumb verde, tot astfel li ghete verzi, haine verzi, pilirii
verzi. intr-un loc, un om viodea limonadi verde, gi, atunci
cAnd copiii o pliteau, Dorothy ziri ci scoteaudin buzunar
binuliverzi. Pirea ciin oraqnu seaflau cai saualte animale.
Bnrbalii \i duceau marfa in roabe mici, verzi, pe care le
VRAIITORULDIN OZ 73

impingeau cu mina. Fiecarepirea fericit, mullumit qi toate


infloreau in oralul acesta.
Paznicul po4ilor ii duse pe strdzi peni la o case mare,
care se gisea tocmai in mijlocul oragului.Era, de fapt, pala-
tul lui Oz, Marele Vrijitor in fagauqii pizea un ostagimbri-
cat in uniformi verde !i care purta o barbi lung:, tot verde.
Iati nigte striini, ii spusepaznicul ostaqului.Cer s;-l
vadi pe Marele Oz.
-IntrafiJ spuseostalul, 9i am si-i duc solia voastri.
Cei patru prieteni trecuri po4ile palatului qifuri ciliuzili
intr-o odaie mareJ cu un covor verde qi mobili frumr:asi,
verde, impodobiti cu smaralde.inainte de a intra, ostaqul
ii rug; pe toli s;-qi $tearyepicioarele pe o rogojini verde,
apoi le spusercspectuos:
-Lua4i loc, vi rog, in timp ce eu mi duc la uga silii tro-
nului spreaJ vesripeOz cd .unteli aici.
Aqteptari cAtvatimp pani si se inapoiezeostaqul.Cand,
in cele din urmi, acestase intoarse,Dorothy il intebi:
-L-ar ldzut pe Oz?
O, nu, rispunse ostaqul,nu l-am vazut niciodati, dar
i-am vorbit in timp ce el gedeain dosul paravanului siu qi
i-am transmis solia voastri. A spus ce vi oferi o audienf;,
daci dorili; dar fiecare dintre voi trebuie si intre singur
qi fiecare in alti zi; de aceea,pentru ci trebuie si rimXnef
in palat cAtevazile, am se pun s; vi se amte odeile voastre,
unde veli locui in acesttimp.
Mulgumesc,rispunse fetila, e foade ddguf din partea
lui Oz.
Ostagulsufli de asti dat; intr-un fluier verde qi de indati
intri in odaie o fati tAnirar imbr;cate intr-o rochie de ml-
taseverde. Avea pirul frumos buclat, verde, ochii tot verzi,
qi ficu o adAnci pleciciune inaintea lui Dorothy, rostind:
74 L. fRANK BAUM

-Urmeazi-mi gi am si-!i arit odaia ta.


Dorothy le spusela revedereprietenilor ei, il lui pe Toto
in bragegi o urmd pe fata verdel trecu prin lapte coridoare
qi urci trei rAnduri de sciri, pini. ajunse intr-o cameri ce se
afla in mijlocul palatului.
Era cea mai aritoasl odeiti din lume, cu un pat moale !i
pl5cut,cu cearqafuride mitase verdeqi o plapumi de catifea
verde. In mijlocul odiii susura o {antani micute, carc im-
priltia un fuior de parfum verde ce cedea inapoi intr-un
bazin de marmuri verde. Ferestrele erau impodobite cu flori
frumoase, verzi. Pe peretele odiii se mai alla un raft cu un
fel de cirli mici, verzi. Cind Dorothy avu rigaz si le deschi-
di, vizu ci erau impodobite cu poze verzi 5i incepu si ridi,
pentru cA deseneleemu nespusde camghioase.
_ Intr-un dulap at6rnau multe rochii verzi, croite din mi-
tase,satin !i catifea, li toate i se potriveau de minune.
Simte-te ca la tine acasi, rosti fata verde, qi, daci do-
re$ti ceva, sune din clopogel.Oz o si te cheme la el mdine
dimineali.
O lisi pe Dorothy singuri qi se dusela ceilalgi.$i pe aceq-
tia ii condusein odii, qi fiecare fu gizduit intr-o incipere
incantatoare a palatului. Aceasti purtare cur.tenitoare era
de prisos pentru Sperie-Ciori, care, atunci cend se vizu
singur in odaie, rimase prostelte loculi, tocmai in dreptul
u$ii, ca si altepte acolo pdni dimineala. Nu-i trecu prin cap
si se culce qi nici n-ar fi putut sa inchidi ochii, astfel ci
r:mase toat; noaptea privind fnti un piianjen mic ce igi
teseacasaintr-un ungher al odiii, de parci n-ar fi fost una
dintre cele mai frumoase inciperi din lume. Omul de Tini-
chea, prin puterea obilnuintei, se trinti in patul siu, ceci
ili mai amintea cum ficea atunci cand era din oasegi car-
ne. Dar, nehind in stare si doarmi, iqi petrecu noaptea
vnAltToRULDrNoz 75

miDcandu-liincheieturile in susgi injos, ca s; fie incredinlat


ci funclioneazi bine. Leul ar fr dorit mai degrabi un pat cu
frunze uscate,in pidure, gi nu-i plicea ci fuseseinchis intr-o
odaie.Dar, cum n-aveaprea multi minte ca sd senecijeasci
din pricina asta,siri in pat, seghemui ca o pisici qi, torcAnd,
adormi de indati.
A doua zi, dupi ce Dorothy igi biu cafeauacu lapte, fara
verde veni s-o ia qi o imbrici intr-una dintre rochiile cele
mai frumoase din dulap, ficuti din brocart verde; Dorothy
igi puse pe deasupraun qorlulel de mitase verde qi legi in
jurul gatului lui Toto o panglici verde. Apoi o porniri spre
sala tronului Marelui Oz.
intii ajunseri intr-o incipere mare, unde gisiri multe
doamne qi domni de la curte, to(i imbdcali in costume
bogate.Aceqti oameni n-aveau nimic de ficut decat sAvor-
beasci unul cu altul, dar veneau intotdeauna sA agteptein
liecare dirnineagi in preajma silii tronului, cu toate ci nu li
seingi.duiseniciodati siJ vadi pe Oz. CAnd intri Dorothy,
o priviri cu multi curiozitate,gi una dintre doamne ii qopti:
Vrei intr-adevir si vezi fagalui Oz cel cumplit?
Negreqit,spusefetila, daci el vrea si mi vadil
O, vrea si te vadi, rosti ostalul carc dusesesolia lor la
Marele Vrijito! cu toate ci nu-i placesi hevezur. Bineinjeles
c;, la inceput, a fost mAnios gi mi-a spussi vi t mit inapoi
de unde agivenit,dupi aceeainsi s-aimbunat qim-a intrebat
cum ar61i qi, cAnd i-am atras luarea-aminte ci porgi pantofi
de argint, astal-a interesatin chip deosebit.Apoi, cAndi-am
spus ci polIi pe ftunte !i un semn luminos, s-a hotirAt in
cele din urmi si vi primeasci.
in clipa aceeasuni un clopo1el,$i fata imbricat; in verde
ii spuselui Dorothy:
76 L. FRANKBAUM

Acesta e semnalul. Trebuie sI intri singuri in sala


ffonului.
ii deschiseo uqi rnici, gi Dorothy trecu pragul cu indriz-
neal;, pomenindu-seintr-un loc fermecitor. Em o incipere
mare, cu acoperigulinalt qi boltit. Perelii, tavanul $i dulu-
meauaerau acoperilicu smaraldemari. in mijloculacop.-
rigului lucea o lumini rnare, strdlucitoare ca soarele,care
ficea ca smaraldelesi sclipeasciintr-un chip neobiqnuit.
Dar ceeace o atrasecel mai mult fu marele tron de mar-
muri verde ce strijuia in mijlocul inciperii. Avea Ibrma
unui scaun !i str;lucea plin de pietre prelioase.In mijlocul
scaunului se afla un cap enorm, fEri un trup care si-l sus-
Iini, fid bmte sau picioare. Pe cap nu se vedea per, dar
aveaochi, nas qi gurd qi era mult mai mare decAtcapul celui
mai lalnic uriaq.
Cum Dorothy steteacu privirea alintiti, plini de uimire
qi de teami, ochii urialului seinvAr-tiri incet qi o priviri ascu-
it ii neciintit. Apoi gura se miqcd gi Dorothy auzi o voce
care grdia:
- Sunt Oz cel mare qi cumplit. Cine e$ti tu qi de ce mi
caugi?
Vocea nu era atat de lioroasi pe cat se altepra fetita se
iasi din acestcap mare, aqaci ea prinse curaj gi rispunse:
Sunt Dorothy cea neinsemnati qi smeriti gi am venit
la tine ca si mi aju1i.
Ochii o priviri cu luarc-aminte cAtevaclipe, apoi glasul
se auzi din noul
-De unde ai luat pantofi de aryint?
Ii am de la vr4itoarea cea rca de h Resirit. Casa mea
a cazut pesteea !i a omorit-o.
Cum ai dobendit semnul acela pe frunte? continu;
Marele Oz.
VRAJITORULDIN OZ 77

-L-am cep;tat pe locul unde m-a s;rutat vrijitoarea de


la MiazinoaptecAndgi-aluat rimas-bunde la mine gi m-a
trimis la tine, spusefata.
Ochii o priviri din nou cu petrundere,ca si-qideaseama
daci spunesaunu adevirul, apoi Oz intrebi:
-$i acum cevrei de la mine?
-Tdmite-mi inapoi in Kansas,undeseafl6 mitula mea
Em gi unchiul Henry,rispunseea cu hotildre gi seriozitate.
Mie nu-mi placelara voastri, cu toate ci esteagade fru-
moas6,!i apoi gtiu ci mituga Em tlebuie sAfie nespusdc
mAhnitddin cauzaabsenleimelelndelungate,
Ochii sclipiri de trei ori, apoi priviri spre tavan, spre
duSumea giseinvdrtiri lmprejur,atdtde ciudat,lncetpireau
ci vid fiecarecolligordin odaie.ln sfArgit,ajunseridin nou
la Dorothy.
-Dc cc a! faceastapentru tine?lntr€bi Oz.
-Pentru ci tu elti puternicr iar eu sunt siabA,pentru
ci tu egti Marele Vrijitor, iar eu nu sunt decAto copili
neputincioasd.
-Dar ai fost destulde puternicdpentru a o omo pe
vrijitoarea cearea de Ia Risiritl
-Asta s-aintamplatfer; voia mea,rispunseDorothy cu
simplitate.
-Bine, grii capul,i1i voi da rispunsulmeu. N-ai niciun
drept si a$tepfide la mine sA te tdmit inapoi in Kansas,
pind ee nu-mi laci qi tu in schimbun bine. in lara asra
oricine trebuies6 pllteasci pentru ceeace p melte, DacA
doregtica eu si intrebuinJez putereameavrijitoreasci spre
a te trimite acasi, tu trebuiesi faci md intei cevapentru
mine.Ajuti-mi $i te voi ajuta.
Ce trebuiesi fac?intrebefetila.
78 I. FRANK B,{UM

-Omoar-o pe tic;loasa de vrijitoare de la Apusl ris-


punse Oz.
-Dar nu pot! strigi Dorothy, foarte uimite de cererea
lui Oz.
Ai omorat-o pe \'-rijitoarea cea rea de la Risirit !i po4i
panto{ii de argint, care au o puterc nemirginiti. In lara asta
nu se mai afli decAto singuri vrijitoare ticiloasi gi, cAnd ai
s5-mi po{i spune ci e moart6, atunci am si te trimit inapoi
in Kansas in niciun caz inainte.
Fetila incepu si plAngi tare, atAt era de descurajatd;ochii
aceia clipir; din nou qi o priviri rugitori, de parci Marele
Vrijitor simlea ci Dorothy putea s;-1 ajute, daci voia.
N-am omorAt niciodad pe cineva de bun;voie, spuse
ea in hohote de plAns, gi, chiar daci ag fi de acord s-o fac,
cum s-o omor eu pe vrijitoarea cea rea?...Daci tu, care elti
mare qi cumplit, nu pogi s-o omori, cum te altepli s; fac eu
una ca asta?!
-Nu qtiu,grii capul, dar acestae rispunsul meu. $i, pAnd
nu moare vrijitoarea cea rea, n-ai si-{i revezi unchiul qi pe
mituqa Em. Aminteqte-fi ci vrijitoarea este rea inspii-
mantAtor de rea qi trebuie si fie ucisi! Acum, du-te !i si
nu ceri sd me vezi pand nu gi-ai indeplinit sarcina!
Dorothy pirisi indurerati sala trcnului gi se duse in
inciperea unde Leul, Sperie-Ciori gi Omul de Tinichea o
alteptau neribdetori si afle ce vorbise cu Oz.
Pentru mine nu mai e nicio nidejde, spusefetila intris-
Iari. Oz nu vrca sa ma tlimira a.asi pini n-o omor qi pe
vrijitoarea cea rea de la Apus. $i asta n-am s-o pot face
niciodat;.
Prietenii lui Dorothy se intdstar;, dar nu puteau s-o ajute
cu nimic. Dorothy se duse in odaia ei, se trenti pe pat Diin-
cercd s5 adoarmd.
VRA]ITORULDIN oz 79

A doua zi, ostaqulcu favorigiverzi veni la Sperie-Ciori gi


ii spuse:
-Vino cu mine, Oz a trimis dupi dumneata!
Sperie-Ciori il urmi qi fu introdus in salamare a tronului,
unde vizu o femeiefrumoasi ;ezAndpe tronul de smaralde.
Era imbricati in viluri de m;tase verde $i purta in jurul
buclelor verzi o coroani de nestemate-Din umeri ii creqteau
aripi in culori strilucitoare li atat emu de ulsoare,incat adiau
la cea mai mici respiralie care Ie atingea.
Dupi ce Sperie-Ciori fecu in lala acesreifiinre ftumoase
o plececiuneatat de indemenatice pe cat ii ingiduiau paiele
cu care era umplut, aceastail privi blind qi ii grii:
-Sunt Oz cel mare qi cumplit; cine eqti qi de ce ma caufi?
Sperie-Ciori, care se alteptase si vadi capul uriaq de
care ii vorbise Dorothy, era foarte incurcat, dar rispunse
curajos:
Sunt numai o biari sperietoare,umpluti cu paie. De
aceeanu am minte, $i am venit la tine ca si te rog si pui in
capul meu creier in loc de paie, si devin astfel $ cu un om
ca orice alt om dintre supuqiitii.
De ce si fac astapentru tine? intrebe ffptura din fagalui.
-Pentru ci tu elti inlelept !i puternic qi nimeni altul nu
me poale ajura.r5spun.eSperie-Ciori.
-Nu lac niciodati favoruri lEri obligalii, spuseOz, dar
igi lEgiduiesc urmitoarele. Dace ai s-o omori pentr! mine
pe vrijitoarea cea rea de la Apus, o si-f diruiesc multi
minte !i un creier atAt de bun, incdt I'ei fi cel mai ingelept
om din Jara Oz.
Eu credeam ci i-ai cerut lui Dorothy si o omoarc pe
wijitoare, spusemirat Sperie-Ciori.
Ala am !i ficut, insi nu-mi pase cine o omoari. DarJ
pe]1; nu va li omorad, nu iti indeplinescdorinta. Acum du,te
80 L, FRANK BAUM

!i nu me mai ciuta pani nu-!i vei me ta creierii pe care ii


dorelti atat de mult.
Sperie-Ciori seintoarsemAhnit Ia tovarigii sii qi le povesti
ceea ce ii ceruse Oz. Dorothy fu foarte mirati afldnd ci
Marele Oz nu-i mai apiruse ca un cap, cum il vizuse ea,
ci ca o {epturi frumoasi.
Totuna e, spuse Sperie-Ciori; partea mai importanti
e cA !i ea aveanevoie de o inirni, ca 5i Omul de Tinichea.
A doua zi dimineaga, ostalul cu favorigi verzi veni la
Omul de Tinichea qi spuse:
-Oz a trimis dupi dumneata, urmeazi-mi!
$i astfel, Omul de Tinichea sosiin sa-lamare a tronului.
Nu gtia daci il va gisi pe Oz preficut in cap sau in fipture
ftumoasi, dar niddjduia ci va {i femeie ,,pentru ce, ili spu-
nea elJ dace esteun capj sunt incredinfat ci n-o si-mi dea
inimd. deoareceun cap n-areinimd 1i nu poaresimli nimic
pentru mine. Dar. dacit e o femeielrumoa'i. md roi ruga
mult si-mi dea inimS qi, dupi cum se spune, femeile sunt
foarte inimoase."
Dar, cAnd intri in sala tronului, Omul de Tinichea nu
vdzu nici un cap, nici o femeie, pentru ci Oz se prelicuse
intr-o hari groaznici. Era mare aproape clt un elefant, gi
tronul verde nu pirea ci arputea suporta asemeneapovari.
Lighioana avea un cap de rinocer, doar ci nu cu doi, ci cu
cinci ochi. Avea gi cinci bragelungi ce-i creqteaudin trup !i
cinci picioare subgiri.Era in intregime acoperiti cu pir des
qi lAnosqi nimeni nu !i-ar fr putut inchipui un monstru mai
inspiimantitor. Era un noroc ci tiietorul de lemne n-avea
inimi, pentru ci i-ar fi bitutprea repedeqi tare de frici, dar
aqa,fiind numai de tinichea, el nu se sperie,cu toate c; era
foarte dezamigit de ceeace vedeain fagalui.
VRAJITORULDIN OZ 81

Eu sunt Oz cel mare qi cumplit, ricni fiara, cu un mu-


get. Tu cine elti de ce mi cauli?
Sunt un fost t;ietor de lemne, ficut din tinichea. De
aceean-am inimi qi nu pot iubi. Mi rog 1iesi-mi dai o ini-
mi, ca si hu qi eu ca toli oamenii.
De ce aqface una ca asta?inftebi lighioana.
Pentru ci te rog qi pentru ci. numai tu poli si-mi inde-
pliueqti rug;mintea.
Oz mArAi incet gi rispunse aqigos:
Daci i1i doreqti cu adevirat o inimi, trebuie si gi-o
cnqtigi.
Cum? intrebi dietorul de lemne.
-Ajut-o pe Dorothy s-o omoare pe vrijitoarea cea rea de
la Apus. CAnd vrijitoarea va fi repus;, vino la mine qi-givoi
da inima cea mai mare qi cea mai iubitoare din Oz.
Astfel, Omul de Tinichea fu nevoit si se intoarci gi el,
necijit, la prietenii lui gi si le povesteascadespre fiara pe
carc o vezuse.Toli furi uimigi de cate chipud poate se ia
Marele Vrijitor, qi Leul grii:
Daci $i cind am se me duc eu o si fie tot o fiari, am si
udu atat de tare, incat o si se sperieqi o si-mi indeplineasci
odce dodnlr. Daci va fi o femeie frumoasi, mi voi preface
ci sar Ia dansa qi astfel o voi sili si-mi indeplineascdcere-
rea. Iar dac; va fi marele cap, va fi in puterea mea, fiindci
am sel rostogoiescprin toati sala pAni va ligidui ci ne
di ceea ce dorim. Aqa ci frli voiogi, prieteni, totul o si
meargi strun;l
A doua zi de dimineali, ostalul cu favorili verzi il conduse
pe Leu in sala mare a tronului. De cum piqi pragul, Leul iqi
arunci privirea imprejur, dar, spre mirarca lui) vizu ci in
fala tronului se afla un glob de foc atet de dogoritor, incAt
abia putea si-lpriveasci. Primul lui gind fu ci Oz, printr-un
82 L. FRANK BAUM

accident,cezusein foc qi ardea; dar, cend incerc; si se apro-


pie, cildura fu atat de aprig;, ci ii pa i mustala, ala ci se
retrasetremurand qi rdmaseintr-un loc mai aproapede uqi.
O vocejoasi venind din globul de foc spuse:
Sunt Oz cel mare gi cumplit; tu cine eqti qi de ce mi
caugi?
$i Leul rispunse:
Sunt Leul cel Laq, care se sperie de oriqicine, gi vin la
tiDe sA te rog se-mi d;ruie$ti cumj, ca si pot deveni cu
a d e v Sr a(r eg e lean imalelot.ala.um ma num e . co a me n ii.
De ce li-aq da eu curaj? intrebi Oz.
-Pentru ci, dintre toli vd,jitodi, tu elti cel mai mare li
numai tu ai putea si'mi indeplinegti rugimintea, rispunse
Leul.
Globul de loc dogori un timp. apoi voce.rrdspun.e:
Adu-mi o dovadi ci vrijitoarea cea rea e moarte !i ili
voi da curaj, dar, atat dmp cat vdjitoarea tdieqter vei rd-
mane un leu lal.
Leul fu mAnios din cale afari de acestecuvinte) dar nu
putu rispunde nimic !i, in timp ce st;tea nem\cat, privind
fr-xla globul de foc, ciidura deveni atAt de nesuferiti, incAt
spili putina. Era bucuros si-qi reintAlneasci prietenii care
il aqteptau qi le povesti despre groaznica lui intilnire cu
vrijitorul.
-Ce si facem acum? inueb; Dorothy, tdste.
Un singur lucru ne rdmAne de ficut, rispunse Leul,
qi anume s5 ne ducem in Jara lVinkiezilor, ca s-o ciutim pe
vrijitoarea cea rea !i s-o omorAm.
Dar, daci n-o si izbutim, atunci ce ne facem?
- Arunci ctr nu o \tr am niriodaLicutaj. declaraLeul.
Iar eu nu o si am niciodati minte, spuseSperie-Ciori.
VRAJITORULDIN OZ 83

Iar eu nu am si dobAndescniciodad. inimi, infit in


vorbi Omd de Tinichea.
Iar sirmana de mine n-am si mi pot intoarce niciodati
la mituga Em qi launchiul Henry, seviiti Dorothy, incepAnd
sAplangi.
-Fii cu bigare de seami, strigi fata verde, lacrimile o s;
cade pe rcchia verde de mitase qi o s-o piteze.
Dorothy iqi qterseochii qi spuse:
Cred ci trebuie sd incercim; dar gtiu bine c; nu doresc
sA omor pe nimeni, nici chiar cu prepl de-a o revedeape
mituga Em.
Merg 5i eu cu tine, zise Leul; sunt insi prea la! si omor
o vrijitoare.
Merg qi eu, adiugi Sperie-CioriJdar nu-ti voi putea fi
de mare folos, cici sunt un prost.
Eu nu am inimi nici cat si lac r;u unei vrijitoare, zise
tiietoml de.lemne, dar, daci voi vi duceli, bineinleles ce
vin ii eu.
Astfel ci hotireri s; porneasc; a doua zi de dimineali.
Omul de Tinichea iqi asculi toporul pe o piatr; de moar;
verde qi-giunse toate incheieturile cu griji. Sperie-Ciori se
umplu el insugi cu paie proaspete,iar Dorotiy ii aqternu
vopseanoui la ochi, ca si vade mai bine. Fata verde, care
fusesefoarte buni cu drumelii, ii umplu iui Dorothy cogu-
lelul cu merinde gi atarne de gatul lui Toto un clopogelpe o
panglici verde.
Se duseri devreme la culcare gi dormiri bine pani ce se
cripi de ziui, cind furX deqteptalide cucurigul umri cocog
verde qi de cotcodicitul unei giini ce ouaseun ou verde.
CAPITOIUL
XII
IN CAUT A R EV
AR A J I T O A R ECEL
I EIRT L E

Ostaqul cu favorili verzi ii ciliuzi pe strizile Oragului


SmaraldelorpAni ce ajunseri la inciperea unde locuiapazni-
cul po4ilor Acesta le descuielacitele ochelarilor,pe care ii
puseinapoiin ruria lui mare.apoidcschise respe.ruoqpoafla
pdetenilor noqtri.
-Care e drumul ce duce lavr;jitoarea cea rea de laApus?
intrebari ei in cor.
- Nu existi drum intr-acolo, raspunsepaznicul po4ilor,
nimeni nu-gi doreqtevreodati si meargi in direclia aceea.
Atunci cum putem s-o g;sim? inheb; fara.
Asta va fi uqor, rispunse el, cici, daci vrijitoarea afli
ci sunteli in Jara Winkiezilor, va 5ti si vi giseasce!i si v;
laci robii ei.
-Poate ci nu va izbuti, spuseSperie-Ciori, pentru ci noi
socotim cA o vom ripune,
A, asta e cu totul altceva, rispunse paznicul po4ilor,
pAni acum nimeni n-a putut s-o r;puni, ala c; am crezut,
bineinleles,ci o si ajungeli sclavii ei, cum s-a intampht li
cu ceilalgi.Dar, bigaf de seami, wijitoarea aceeaesterca
qi Iioroasi qi n-o si vi ingiduie s-o ripunegi. Luali-o spre
Apus.pe unde apunesoarele.1i o vegigi'i.
Prietenii no!fii ii mulpmiri, iqi luari rdmas-bun qi pur-
cesere spre Apus, trecand peste campuri de iarbi moale,
VRAJITORULDIN OZ 85

prcsirati ici-colo cu bAnutei ,sicalce. Dorothy purta inci


rochia strAveziede mitase pe care o imbricase la palat, dar
acum) spre mirarea ei, rcchia nu mai era verde, ci albi, qi
panglica dinjurul gAtului lui Toto era qi ea albi ca rochia.
In curAnd, lisari departe Oraqul Smaraldelor Pe misuri
ce inaintau, pimentul devenea mai aspru qi mai deluros.
In ginutul acestade la Apus nu se aflau ferme, nici locuinle,
li pimantul era nelucrat.
Dupi-masi soareiele bitu in fagi, cici in 1inut nu erau
pomi care si face umbri, ata ci, inainte si cad; noaptea,
Dorothy, Toto li Leul, fiind obosiqi,se cuicari pe pimAnt, in
iarbi, qi adormiri. Omul de Tinichea qi Sperie-Cio st;turi
de vcghe in preajma lor
Vri.jitoarea cea rea de Ia Apus nu aveadecit un ochi, dar
acestaera puternic, intocmai ca un telescop,qi cu el putea
privi odunde. Aqa ci, stAnd in uga castelului ei, arunci o
ciutitud li o vizu pe Dorothy adormiti qi alituri pe prie-
tenii ei. Se aflau la mare depirtare, dar vrijitoarea cea rea
se mAnie ci-i vedeain lara ei !i sufli intr-un fluier de argint
ce-i aterna la get.
Numaidecit veni in fugi spre ea o haitd de lupi mari;
aveaupicioarelungi. ochi fioroqiqi dinli a.cu1i1i.
Duceli-vi la striinii aceia, spusevri.jitoarea, qi facelii
buc;li!
Nu wei sd 1i-i faci robi? intrebi cipetenia lupilor
-Nu, rispunse ea. E unul de tinichea,unul din paie, o fati
gi un leu. Niciunul nu e bun de lucru, aga ci putef se-i
sfarteca{i,
Foarte bine, spuse lupul cel mare !i o lu6 Ia goani,
urmat de ceilalF.
Noroc ci Sperie-Ciori qi Omul de Tinichea erau cu des6-
vArqiretreji, agaci ii auziri venind pe lupi.
86 L. FRANK BAUM

-Acum e rXndul meu si lupt, spusetiietorul de lemne.


Treci in spatele meu qi ii voi intAmpina cum se cu\.1ne.
Apuca toporul, pe care il ascugisefoarte tare, $i, atunci
cAnd cipetenia lupilor se apropie, Omul de Tinichea ridici
bratul !i lds5 si cadi secureape capul lupului, despi4indu-i
capul de trup. Lupul muri imediat. De indati ce tiietorul de
lemne ridici toporul, se apropie alt lup qi cizu qi acestasub
ascufqul lamei. Erau cu totul patruzeci de lupi, qi de patru-
zeci de ori tiiqul se idici !i-i spinteceunul dupd altul, aqa
ci, la sfirgit, zi.ceau toli morli intr-o grimadi in fala Omu-
Iui de Tinichea.
Acesta i$i lep;di toporul qi se agezi l6ngi Sperie-Ciori,
care-i zise:
A fost o lupti frumoasi, prietene.
Aqteptad pane a doua zi dimineali, cand se trezi Dorothy,
care fu grozav de speriate vizand marea grimadi de lupi
ucigi. Omul de Tinichea ii povesti cele intamplate. Dorothy
ii mulgumi ci ii scipase qi se agezari si imbuce ceva. Apoi
o porniri din nou la drum.
Vrijitoarea cea rea veni la uqa castelului qi privi din nou
afari, cu singurul ei ochi care putea vedea h;t, departe.
Vizu lupii zicind mo4i 9i pe striini continuandu-$i cel;to a
prin {ala. Asta o licu gi mai mAnioasi ca inainte. Sufli de
doui ori in fluierul de argint.
Un c6rd mare de corbi silbatici se apropie in zbor Erau
atat de mulli, ci intunecau cerul, !i viijitoarea cea rea grii
cetre cipetenia corbilor:
Zburali numaidec6t la striinii aceia, scoatelile ochii !i
sflgiagi-i apoi in buc{i!
Corbii silbatici zburari inrr-un stol mare cdtre Dorothy
qi tovariqii ei. Cind fetila ii vizu, se inspiimdnti, dar Spe-
rie-Ciori ii liniqti:
VRAJITORULDIN OZ

Asta e bitilia mea, aqacd ve slAtuiescs; vi culcalijos,


linqi mine. si n-o sd vi.e inramplenimic rdu.
Se trantid la piment, iar Sperie-Ciori rimase in picioare
qi intinse bralele. Cind il vizuri, corbii se speriard de el gi
nu indrizniri si se apropie. Dar cipetenia corbilor rosti:
_Asta e numai un impiiat, am s;-i scot ochii.
Zic6.ndastfel,zburi spre Sperie-Ciori, care il gi prinse de
cap !i ii risuci gatd pAni ce rnuri. Apoi alt corb zbur; spre
sperietoare,gi ea ii risuci !i lui gatul. Erau patruzeci de
corbi mari qi de patruzeci de ori Sperie-Ciori le risuci, unul
cAte unul, giturile, pAni ce, la sfirqit, tof ziceau mo4i pe
p;mant. Apoi le strigi tovari,silorsdi si seridice qi purceserS
mai vartos la drum.
CAnd wijitoarea cea rca pdvi iariqi afari li vizu tofi
corbii mo4i, fu cuprinse de o fuie cumpliti qi sufle de trei
ori in fluierul de argint.
Deodat; se auzi un bAzAit nemaipomenit qi un roi de
albine negre veni in zbor spre vrijitoare.
Duceli-vd la acelti striini qi inlepagi-i pini vor muril
Ie porunci ea. $i albinele se intoarser; qi o porniri citre
Dorothy qi tovariqii ei.
Omul de Tinichea le vizu venind, qi Sperie-Ciori hotiri
ce mXsuri trebuie si ia:
Scoatepaiele din mine qi imprigtie-le pestefetili, ciine
gi Leu, spuseel citre Omul de Tinichea. Astfel albinele n-au
si-i poate inlepa.
Tiietorul de lemne lecu intocmai. Dorothy seculci lAngi
Leu, ginAnduJ pe Toto in bra1e, !i paiele ii acopereau in
intregime,
Albinele sosiri qi nu-l gdsiri decat pe Omul de Tinichea
ca sil inlepe. Zburare sprc acesta!i-gi rupseri aceleizbin-
du-sede el, thri s5-i poati pricinui vreun riu. $i, deoarece
88 I]. FRANK BAUM

albinele mor cAnd acele lor se rup, acestafu sfdrqitul albi-


nelor negre, carc ziceau acum impriqtiate, ca nigte mici
grimezi de cirbuni, injurul Omului de Tinichea.
Apoi Dorothy qi Leul se ridicari, qi fata il ajuti pe Omul
de Tinichea si. vire la loc paiele in Sperie-Ciori, iar acesta
redevenicel dinainte. $i astfelo intinseri voinicelte la drum.
Vrijitoarea cea rea se infurie aqa de tare cend vezu !i
albinele negre zicAnd la pimAnt, ca ni$te mici grimezi
de cirbune, incat bitu din picior, iqi smulsepirul din cap
qi scrAqnidin dingi. Chemi apoi o duzini de robi winkiezi qi
Ie didu sulile asculite,poruncinduJe s; se duci. qi s6-i omoa-
re pe cil;torii streini.
Winkiezii nu erau un popor de viteji, dar erau nevoili se
ascultede porunca vrdjitoarei, aqacd o pornir; inainte peni
se apropiari de Dorothy. Atunci Leul scoaseun urlet grozav
gi siri intre ei. Bielii winkiezi se speriari aqa de riu, incAt
o luari inapoi, fugind de rupeau pimantul.
CAnd se inapoiari la castel,vr;jitoarea ii bitu ingrozitor
cu o curea. Dupi aceease aqezi pentru a chibzui ce si mai
l.aci. Nu putea inlelege de ce toate planurile de a-i ripune
pe c6l;toii striini nu-i izbutiseri. Dar era o vrijitoare pe
cAI de rea. pe alir de puternicA.aqaci in curand pricepu
ce misuri trebuie si ia.
in dulapul ei se afla o boneti de aur mirginiti de un qir
de diamante qi rubine. Aceasti boneti de aur avea o vraje:
oricine o stipinea putea si cheme de trci ori maimu{ele
ina pate, care ascultau de orice porunci. Dar nicio fiinp
nu putea porunci de mai mult de trei ori acestorlighioane
ciudate. Vrijitoarea cea rea se folosisede doui. ori de vraja
bonetei: o dat5, atunci cind ii robisepe winkiezi qi se lEcuse
stipani peste lara lor Atunci o ajutaseri maimugeleinari-
pate. A doua oar; Ie folosiseatunci cAnd luptase impotriva
VRAJITORULDIN OZ 89

Marelui Oz, dAnduJ afari din Jara de Ia Risirit. Acum nu


mai putea folosi decit o singurA dati boneta de aur De
aceea n-o intrebuinlase pAni nu epuizasecelelalte puteri.
Dar, fiindci igi pierduse lupii fiorogi, corbii qi albinele, iar
sclaviiii fuseseri speriaf de Leu, iqi zisecinu-i mai rimAnea
decAtacestultim mijloc de a-i ripune pe Dorothy qi pe tova-
riqii ei.
Lu6 bonetade aur din dulap ri Si-opusepe r-ap.apoi se
invafti pe piciorul steng qi spuseincet:
-Ep-pe, pep-pe, tak-ke! Dupi aceea sritu in piciorul
drcpt !i spuse:Hil-lo, hol-lo, hel-lo! Dupi aceea, infepe-
nindu-se pe ambele picioare, strigi cu o voce puternice:
Z|z-zy, zttz-zy, zlkl
in clipa urmitoare, descAnteculincepu si-qi faci efectul.
Cerul se intuneci gi se auziri un huruit in aer, ca vajaitul
a mii de aripi, o mare giligie gi rAsete.Soareleiegi din nou
pe cerul o clipi intunecat, qi atunci wijitoarea cea rea putu
fi vizuti imprejmuiti de o droaie de maimule, liecare cu
o perechede aripi uriaqeqi puternice aninate de umeri.
O maimuld mai mare decat celelalte,care pirea si fre
.;pcrenia lor. veni in zbor lanqavrijiroare qi .puse:
Ne-ai chemat pentru a treia gi ultima oari. Ce po-
runcelti?
Ducegi-vi la striinii care sunt ince in Jara mea $i
ripuneli-i pe toli, in afard de Leu. Aduceli lighioana astala
mine, pentru c; vreau s-o inham ca pe un cal gi s-o pun
Ia lucru.
Poruncile taie vor fi ascultate, spuse cipetenia mai-
mulelor Apoi maimugeleinaripate zburari,, cu mare gilSgie
gi larmi, spre locul unde se aflau Dorothy !i prietenii ei.
Citeva il apucari pe Omd de Tinichea qi-l putari prin
aer pani se vizuri deasupraunui linut acoperit de stAnci
90 I-, IRANK BAUM

asculite. Acolo ii diduri dmmul bierului taietor de lemne)


care cizu de Ia o mare inAllime pe stanci, unde rimase atAt
de zdrobit qi plin de cucuie, incAt nu mai putea nici s; se
miqte,nici sd se vaite.
Alte maimuje il apucare pe Sperie-Ciori gi, cu degetele
lor lungi, ii scoaser; toate paiele din cap qi din haine. Din
pilirie, din ghete qi din haine thcuri o mici legituri, pe
care o aruncari in vArful unui copac inalt.
Cele care mai rimaseri, trei perechi de maimule ven-
joase, il legari pe Leu cu nigte frdnghii qi risuciri cXteva
gheme de sArmi in jurul capului qi picioarelor lui, pdni
cand nu mai fu in stare si muqte, si zgArie,ba nici micar
si se zbati. Apoi il ridicari. gi zburari cu el la castelulvriji-
toarei, unde il inchiseri intr-o curte mici, imprejmuiti cu
ur gard de fier, ca si nu poat; fugi.
Lui Dorothy insi nu-i ficuri niciun riu. Fata st;tea cu
Toto in brale qi privea la pigania tristi a tovar6qilor sii,
gAndindu-seci in curdnd va veni gi rAndul ei. Cipetenia
maimufelor inaripate zburi spre Dorothy cu bralele lungi qi
percase intinse inainte qi cu fa{a-i ur^te rinjind groaznic.
Da4 vizAnd semnul lisat pe frunte de sirutul vrijitoarei
celei bune, se opri deodad qi le spuse celorlalte rnaimule
sd nu se atingi de fbtili.
-N-avem voie s; facem vreun riu acesteifetife, ceci e
ocrotit; de puterea Binelui, !i aceastaestemai mare decAt
puterea R;ului. Tot ce putem face estes-o ducem la castelul
vr;jitoarei celei rele qi s-o les;m acoio.
Astlel ci o ridicari cu griji pe Dorothy
5i o duseri la
castel,unde o agezariin fala ugii delaintrare. Apoi cipetenia
maimulelor spusevri.jitoarei:
Te-am ascultatatAtpe cat ne-a stat in putinli. Omul de
Tinichea qi Sperie-Ciori sunt omorAli, iar Leul se afld legat
VRAJITORULDIN OZ 91

in curtea ta. De fetiF nu cutezim s; ne atingem, nici de


cainelepe care il Fne in bm!e. Putereata pesteceatanoastr;
a incetat, gi tu n-ai si ne mai vezi niciodati..
Apoi toate maimulele inaripate se ridicar:a\n aer,findtd
qi pilivrigind, qi in curAnd pieriri.
Vr;jitoarea cea rea fu in acela$ timp uimiti gi necijiti
cAnd vizu semnul de pe fruntea lui Dorothy, pentru ci ltia
prea birre ce nici maimuleleinaripareqi nici ea nu a!eau
voie si faci. vreun riu fetilei. Privi Ia picioarele lui Dorothy
gi, vizAnd pantofri de argint, incepu si tremure de teami,
qtiind ce vraji puternicd aveau.La inceput fu ispititi si fugi
din fala copileir dar, privind in ochii ei, ili didu seamacat
de nevinovat ii era sufletul !i ce fetiJa nu itia ce putere
minunati ii dddeaupantofii de argint. AF ci vrijitoarea igi
zisein sineaei: ,,Mai pot ince s; o fac roaba mea, pentru ci
nu ltie cum si-!i intrebuin{eze puterea"j apoi ii spuse lui
Dorothy cu asprime:
-Vno cu mine li ia seama si faci tot ce if poruncesc,
ceci de nu, s{erqesccu tine ala cum am ficut cu Omul de
Tinichea qi cu Sperie-Ciori.
Dorothy o urmi prin multe li frumoase odii, pAni ce
ajunsere la bucitirie, unde vrijitoarea ii porunci s; curcle
oalele qi cratigele,si miture duqumeaua qi $ alale focu
cu lemne.
Dorothy, supusi, se apuci de lucru, gAndindu-sesi-gi
vadi de treabi cu rAvni. gi mulgumiti ci vrijitoarea cea rea
se hoterases;-i crute viafa.
Vrijitoarea o lisi si munceasci qi se dusein cuftea unde
se afla Leul, ca sil inhame ca pe un cal. I-ar fr ficut plicere
si-l sileasc; si-i tragi trisun cend ieqeala plimbare. Dar, de
cum deschise poarta,Leul scoaseun riget ingrozitor gi sezburli
92 L TRANI BAUM

la ea atdt de fioros, incat vr;jitoarea se sperie,fugi afari din


curte qi inchise din nou poarta.
-Daci nu pot si te inham la cdru1;, spusevrijitoarea
citre Leu, vorbindu-i printre gratii, pot si te fac s; moli de
foame. Nu vei cipita nimic de mancare pini nu vei face
intocmai cum i1i cer eu.
De aici inainte nu-i mai duse merinde, ci in fiecare zi
venea la gratii !i intrcba:
Eqti gata si te laqi inhimat ca un cal?
Iar Leul rispundea:
Nu! Daci intri, te mugc.
Pricina pentru care Leul ii putea fine piept era ci in
liecare noapte, cAnd dormca vr;jitoareal Dorothy ii aducea
hrani luati din dulap. Dupi ce mAnca, Leul se trAnteajos,
pe patul lui de paie, iar fetila se culca lingi prietenul ei
qi punea capul pe coama lui moale gi zbArliti. Stand a!a,
vorbeau desprenecazurilelor gi ficeau pianuri cum si eva-
deze. Dar nu puteau gisi niciun mljloc de scipare, pentru
ci erau tot rimpul pizili de winkiezii galbeni, robii wijitoa-
rei, care se temeau prea tare de aceastaca si n-o asculte.
Fata trebuia sd munceasci dirr greu in timpul zilei, qi vri-
jitoarea o ameninla adeseaci o va lovi cu umbrela vechepe
care o purta totdeauna asupra ei. Dar, de fapt, nu cuteza
sd se ating; de Dorothy din pricina semnului de pe frunte.
Fetila nu ltia astaDisetemea tare pentnr sine li pentru Toto.
O datiwijitoarea il lovi pe'foto cu umbrela, qi viteazulc6(e-
luq, drept dzbunare, aiergi la ea qi o muqc6de picior. Vriji-
toarca nu sangeri. cAnd fu muqcati, cici era atdt de rea,
incAt sAngelese uscasede multi vreme in trupul ei.
Vap lui Dorothy deveni din ce in ce mai tristi, liindci
fetilaiqi didu seamac;iivafi cumplit de greu si seinapoieze
in Kansas, la mituqa Em. Clteodati plingea arnarnic ore
VRAJITORULDIN OZ 93

intregi, cu Toto in bra1e. Cdgelul scAnceaca si-i arate ci


simte qi el durerea micii sale stipAne. La drept vorbind, Iui
Toto nu-i pisa dac6 este in Kansas sau in Jara Oz, atAt
timp cAt Dorothy era cu ell dar ltia ce fet\a e nefericiti,
;i aceastail ficea si fie qi el nefericit.
Vrijitoarea cea rea aveaun chef grozav si puni mana pe
pantolii pe care copila ii purta tot timpul in picioare. Albi-
nele, corbii gi lupii ziceau grimezi qi se uscau,qi ea folosise
toati puterca pe care o avea asupra bonetei de aur Dar,
daci ar fi cipitat pantofii de argint, acellia i-ar Ii adus mai
multi. putere decat aveaula un loc toate lucrurile pe care le
pierduse. O pizea deci pe Dorot\ cu striqnicie, si vadi
daci igi descalli vreodati pantofii, gdndindu-se si incerce
si-i fure. Dar copila era atat de mandd de frumoqii ei pan-
toli, ci nu-i scoteadecetnoaptea,cend se culca,qi cAndlicea
baie. Vrdjitoarea era prea inspiimanhti de intuneric ca si
cuteze s; intre noaptea in odaia lui Dorothy gi s5-i fure
panto{ii. Iar groaza de api ii era inci mai mare decat frica
de intunedc, aqa ci nu se apropia niciodati de Dorothy
cand fetiia se spila. lntr-adeviq bitrana \Tajitoare nu se
atingca niciodati de api qi nici nu lisa apa sd o atingi catuli
de putin.
Dar fiinla aceastarea era foarte viclean; qi pane la urm;
g;si uD liredic pdn care reugi si capete ceeace dorca. Puse
un drug de fier in mijlocul duqumeleidin buci.tdrie qi apoi,
prin meqtequgul ei vrijitoresc, ficu fierul invizibil pentru ochii
omenelti. Ala c;, atunci cend Dorothy trecu prin bucitdrie,
nefiind in stare siJ vadi, se impiedici de drug gi cizu de-a
Iungul duqumelei.Nu se lovi prea tare, dar, in cidere, unul
din pantolii de argint ii scepe qi, pAni siJ ridice ea, vriji-
toarea il inhili gi-qipuse in el piciorul sfrijit.
94 I RANt. BAUM

Femeiacea riutecioasi era foarte mulgumid ci ii izbutise


qiredicul,intrucit, dacd aveaunul dintre pantofr, aveajuma-
tate din vraja lor, !i Dorcthy nu mai putea s-o intrebuinleze
impotrira ei, chiar daci ar fi gtiut cum s-o face.
Fetila, vizAnd ci iqi pierduseunul din frumolii ei pantofi,
se mAnie qi-i strigi vrijitoarei:
- Di.-mi inapoi pantoful!
Nu weau, fiindci acum estepantoful meu, !i nu al teu.
E$ti o fiinld. rea, stdgi Dorothy N-ai niciun drept si-mi
iei pantoful!
Cu tbate asteaam sel pestrez,zisevrijito area,fi,ziLrrd.
$i intr-o buni zi am si $-l iau qi pe celilatt.
Asta o infurie pe Dorothy aqa de tare, incAt apuci o gi-
leati cu api, ce se afla in apropierea ei, qi-o turni. peste
vrijitoare, udAnd-o din cap pAni in picroare.
In aceeagiclipi, femeia cea rea scoaseun lipit de spaimi,
qi, cAnd Dorothy privi la ea, vizu, cu uluire, ci. vrijitoarea
incepu.esi se miclorezc!i ie se chir(eas.a.
Uiti-te ce-ai lbcut! dp5 aceasta.intr-o clipi am si mi
topesc.
-imi pare, intr-adevir, foarte riu, zise Dorothy, care era
sincer ingroziti vizAnd cum vrijitoarea se topea ca zahirul
ars in Iala ochilor ei.
-Tu n-ai qtiut ci apa imi va aduce riroartea?intrebi vri-
jitoarea, bocindu-sedeznddijduiti, cu o voce stinsi.
De buni seami ce nu! r5spunseDorothy. De unde si
fi ltiut?
-Ei bine, in cinci minute voi fi toat; topi6, qi tu vei ri-
mane sdpana castelului. Am fost rea in zilele mele, dar
niciodatd n-am crezut ci o fetigi ca tine va fi in stare s; m;
invingi !i si pun; capit faptelor mele rele. Privelte...
M-am dusl
VRAJITORULDIN OZ 95

In aceeaqiclipi, vrijitoarea se prelicu intr-o masi in-


forme, neagr;, topite qi incepu si seimpriqtie pe dugumelele
din bucitirie. Vizind-o ci. se topeqte intr-adevir pAni nu
mai rimdsese nimic din ea, Dorothy azvirli inci o gileati
de apd peste mormalul acela, apoi cu o mituri il scoase
pe u$Aafard.
Dupi aceea igi lui pantoful de argint (singurul lucru 16-
mas de la bitrdna wijitoar4, il speE, il qtersecu o carpi
gi il puse din nou in picior. Apoi, in s{6rqit liberi si faci
orice voia, alergi in curte si-i povesteasci Leului ci s-a
s{e$it cu wijitoarea cea rea de la Apus $i ci nu mai sunt
pdzonieri intr-o tali ciudati.
CAPITOTUL
XIII
ELIBERAREA

Leul cel Lag fu incAntat cAnd afli ci vrijitoarea se topise


din cauza unei gileli de api, qi Dorothy ii descuieindati
poarta inchisorii, punindu-l in libertate. Intrari amandoi in
castel,gi primul lucru pe care il {icu Dorothy fu s6-i cheme
pe togi winkiezii qi s; le spuni ci, de aici inainte, nu mai
sunt robi.
Winkiezii cei galbeni furi foarte bucuroqi,frindci fuseseri
nevoili se munceasci din greu de-a lungul anilor pentru vr;-
jitoarea cea rea, qi aceastase purtase cu multi cruzime fagi
de dAnqii. Ficuri din ziua aceasta o sirbitoare atunci li
totdeauna gi-li petrccure timpul veselindu-segi dinluind.
-Daci Sperie-Ciori qi Omul de Tinichea ar Ii qi ei cu noi,
ag fi foarte fericit, spuseLeul.
-Nu crezi cd i-am putea scepa?intrebA fata, ingrljorata
qi ea de soarta prietenilor sii.
-Putem incerca, r;spunse Leul.
Aqa ci ii chemari pe winkiezii cei galbeni !i ii intrebad.
daci vor si-i ajute si-!i scapep etenii. $i winkiezii spuseri
c; arfi incantafi si fac; tot ce Ie sti in puterc pentnr a o selwi
pe Dorothy, care ii scipasede robie. Aqa ci aleseri un numir
de winLiezi ce pireau mai destoinici qi o porniri la treabi..
Cel6torir;ozilijum;tatepaneajunsedlacampiastancoas5
VR,{JITORUL
DIN oZ

unde zicea Omul de Tinichea, zdrcbit qi plin de cucuie.


Toporul lui seafla alituri, dar lama ii era rtginiti, iar coada,
ruptd in bucifele.
Winkiezii il ridicari cu duio$ie in brale ca s5-1 duci
la castelul galben. Dorothy virsi multe lacrimi, vizAnd in
ce hal ajunsesevechiul ei prieten, iar Leul il privi grav qi cu
pirere de riu. Cind ajunseri la castelr Dorothy le spuse
winkiezilor:
-Aveli printre oamenii vogtri vreun tinichigiu?
-Da, da, rispunseri aceqtia,sunt printre noi ca$va tini-
chigii foarte buni.
-Atunci aducegi-iincoace!
$i, cAnd sosiri tinichigiii, cu sculelelor aqezatein coquri,
Iata intreb;:
Putegi voi si indreptali acesrecucuie ale Omului de
Tinichea.(e-[ nerezili.aducdnduJla forma pe care o avea
inainte, 9i siJ lipiEipe unde estespart?
Tinichigiii priviri cu luare-aminte la Omul de Tinichea
li spuserec; socoteauci pot si-l dreagi, ca se fie la fel ca
inainte. Astfel c; se a$ternuri pe treabe intr-una dintre in-
ciperile galbene ale castelului. Muncir; ffei zile gi patru
nopli, ciocenind, risucind, indoind, lipind, lustruind qi bi-
tind in picioare Ia trupul qi capul Omului de Tinichea, pAni
il aduseri Ia inli.giqareasa de mai inainte gi vizuri- ci in-
cheieturile ii lucmu tot a|a de bine ca la inceput. Ca s5
spunem drept, avea cAteva peticeJ dar tinichigiii lucrari
totuqi bine. CAt despreOmul de Tinichea, acestanu era un
ingAmfat, agaci pugin ii pisa de peticele de pe el.
Cdnd, in s{brgit, fu gata li intri in odaia lui Dorothy
ca si-i mullumeasci pentru sciparea lui, em atat de fe cit,
ci vi.rsi lacrimi de bucu e, !i Dorcthy trebui si i-o qteargi
pe {iecare cu lorlulelul ei, ca nu cumva si-i rugineascdiar
98 L. FRANKBAUM

incheietuile. qi hcrimile fetilei cideau din belgug,dar aces-


tea nu trebuiri gterse.Car desprc Leu, el se ltergea atat de
des la ochi cu virful cozii, incit o udi complet gi fu nevoit
si se duc; in curte si qi-o usuce la soare.
-Daci qi Sperie-Ciori ar fi cu noi, aqfi deplin mulgumit,
grii Omul de Tinichea, dupi ce Dorothy ii istodsise tot ce
se intemphse intre timp.
- Trebuie si incercim si-l gisim, spusefata.
Chemi winliezii in ajutor, qi acegtiaumblari doui zile
in qir pini ajunseri la copacul cel mar€ in ale cirui crici
maimuleleinaripatezvirliseri hainelesperieroarei.
Era un arborc tare inalt, 9i trunchiul lui era a$a de neted,
cd nimeni nu seputea cilira pe el- Atunci Omul de Tinichea
spusenumaidecat:
AIn s;l dobor Ia pirnant, !i astfel vom putea lua hainele
lui Soerie-Ciori.
In timp ce tinichigiii munciser5 si-l dreagi pe tiietorul
de lemne, alf winkiezi, care erau giuvaiergii pricepuli, in-
tocmiseri o coadi din aur curat !i inlepeniserd toporul
in ea. Allii lustruiseri limba toporului atat de bine, pdni ii
scoseseritoati rugina, $i acum strilucea ca argintul.
Dupi cum figiduise, Omul de Tinichea se gi apuci si
taie copacul; in scurt timp, acestacizu cu un trosnet mare,
gi hainele lui Sperie-Ciori alunecari dintre crici gi se rosto-
goliri la pimint. Dorothy le ridici gi le didu winkiezilor
si le duci la castel,unde furi umplute cu parc proasp€re!l
curate, $i iati-l din nou pe prietenul Sperie-Ciori la fel ca
$i inainte, multumind de mii de ori ci a fost scipat.
Acum, ci se aflau din nou cu tolii laolalti, petrecuri
cateva zile fericite in castelul galben, unde gisiri tot ce le
trebuia ca si se simt; bine. Dar, intr-o buni zi, fata isi aduse
aminte de mituqa Em gi spuse:
VRAJITORULDIN OZ 99

Trebuie si ne inapoiem Ia Oz qi si-i cerem vrijitorului


si-qi lini {igiduiala.
Da, spuse Omul de Tinichea, !i, in sfa4it, atunci imi
voi cipita !i eu inima.
$i eu creierul.adiugd Sperie-Ciori.
-Qi eu curajul, spuseLeul gAnditor.
$i eu mi voi intoarce in Kansas,strigi Dorothy, bitand
din palme. Haideli s-o pornim chiar de mAine spre Oraqul
Smaraldelor!
$i aqa rimase. A doua zi ii adunari pe toli winkiezii
laolalti, ca si-gi ia rimas-bun de la ei. Winkiezilor le pirea
tare reu c; plecau. il indr;giser; aqa de mult pe Omul de
Tinichea, incAt il rugari sd rimAni cu ei !i si domneasci
peste Jara galbeni a Apusului. Cum insi prietenii no5tri
erau nevoili si plece, winkiezii le diruiri lui Toto qi Leutui
cate o zgardi de aur, iar lui Dorothy, o brilad frumoasi,
impodobiti cu diamante. Sperie-Ciori primi un baston cu
miciulic de aur. in cares; se poalS.prijini ca si nu se mai
impiedice, iar Omului de Tinichea ii diduri un bidon de
argint, incrustat cu aur qi impodobit cu pietre prejioase.
Fiecaredintre cilitori spusecetevacuvinte de mulpmire,
apoi diduri mina cu togi winkiezii pini simliri ci-i dor
bralele.
Dorothy se duse la dulapul vri-jitoarei ca s6-!i umple
coqulepl cu merinde pentru c;l;torie, Si acolo didu peste
boneta de aur. O incerci pe cap !i g;si ci o prinde de mi-
nune. Nu ltia nimic despre vraja din stipinirea ei, dar
vizind cAt e de frumoasi, se gandi s-o poarte qi si-qi duci
boneta veche in coD.
Apoi, pregitid pentru drum, o porniri cu tolii sprc
Oraqul Smaraldelor,urmagide strigitele de ,,Ura!Ura!Ura!,,
ale winkiezilor gi de uririle lor de bine
CAPITOLUL
XIV
MATMUTEtE
iNrRrpnrr

Dupi cum vi amintigi, nu existaniciun drum, nici micar


o poteci intre castehilvrijitoarei celei rele qi Oraqul Smaral-
delor CAnd cei patru drxmeli plecaseri in ciutarea vr;ji-
toarei, aceastaii vizuse venind !i trimisese pe maimuiele
inaripate si ii aduc5. Era de asti dati mult mai greu si
gaseascd un drum printre cAmpurilepline de bimrlei qi calce.
Ceea ce ltiau em numai ci trebuie sd o lini drept, tot spre
dsirit, adici spre locul de unde se vedea riiirind soarele.
Aga ci o porniri pe drumul potrivit. Dar la amiazi, ciLttd
soarele era deasupra lor, nu mai puture deosebi care era
risiritul gi care, apusul gi, din pricina asta, se pierduri pe
cAmpiile intinse. Merseri totuqi mai departe qi, cind cizu
noaptea, luna ieqi strilucitoare pe cet aF ci se culcari
printre florile rogii, frumos mircsitoare !i dormid tof pane
dimineala in afari de Sperie-Ciori qi de Omul de Tinichea.
A doua zi dimineafa, soareleera ascunssub un nor, dar
ei purceseri la drum, ca $i cum ar ft fost incredinpqi ci o iau
pe drumul cel bun.
Daci mergem intruna, spuseDorothyrvom ajungeodati
li odad la dnt;, sunt sigurd de asta.
Dar trecuri zile qi zile, qi nu vedeau in lala lor decat
cimpul. Sperie-Cioriin.Fpu se mormdie:
VRAJITORULDIN OZ 101

-De buni seami ci ne-amdtecit, !i, daci nu regisim


drumul bun ca si ajungemla Oragul Smaraldelor,nu mai
dobirrdesceu mintea.
-Nici eu inima, adiugi Omul de Tinichea.Mi separeci
abiamaipot aqteptasim;v;d la Oz,li tfebuiesi rccunoaStefi
ci drumul estaestecam lung.
Iar eu, zise Leul cu un scAncet,nu mai am curaj si
umblu intruna fErdsi ajungniciieri.
De asti dati, Dorothyiqi pierducurajul.Seagezdin iarbi
!i pdvi spretovaritii ei de suferingi,Aceqtiaseagezarigi o
privird li ei la rdndul lor. $i Toto simleac5, pentru prima
dati, era preaobositca si alergedupdun fluturecaresetot
roteape langi capullui; a5acd scoase limba, gafei$i seuiti
la Dorothy de parci ar {i vrut s-o intrebe ce au de fhcut
mai intAi.
-Ce-ar fi s6-i chemim pe loarecii de cAmp in ajutor?
fu de pirere Dorothy.S-ar putea ca ei sd gtieincotro s.o
apuctm.
-Fird indoiali ci ar putea, spuseSperie-Cio . De ce
oarenu ne-amgAnditpeni acumla ei?
Dorothy sufli in micul fluier pe careil purta atAmatde
gAt din ziua in care i-l dddusereginaloarecilor,ln cercva
clipe,auziri tropiitul miculelorpicioareqi nenumirali !oa-
reci cenugiialergari spreea.Printreaceltiaseafla gi regina
1or,careintrebi cu un glaspiligiiat:
-Ce putemfacepentrupdeteniinoltri?
-Am grelit drumul,spuseDorothy,ne puteii spuneunde
seafli OragulSmaraldelor?
-Binein{eles,rispunseregina,inse esteun drum foarte
lung,pentruci agimersdepirtAndu-virnereude el. Dar de
ce nu folosegtifarmecul bonetei qi nu chemi maimutele
102 T- FRANK BAUM

inaripate in ajutor? Ele o si vi duci in Oragul Smaraldelor


in mai pulin de un ceas.
N-am ltiut ci boneta mea e dAt;toare de puteri, spuse
fata, uimitd. Dar ce trebuie sAfac?
-Sd scris in;untrul ei, o limuri regina qoarecilor Dar,
daci vei chema maimulele inaripate, noi trebuie si fugim,
pentru ci ace.teafat o multime de pozne;i o sA se amuze
chinuindu-ne.
N-au si md loveascS?intrebi fata ingrijorati.
O, nu, maimulele trebuie sd ascultede purtitoarea bo-
netei de aur Adio!
$i regina fugi in goand,urmati de togi qoareciice gribeau
pc urmeieei.
Dororhy prir i inaunlrul boncreide aur 5i vdzu scrisepe
ci.ptuqeali cAtevacuvinte. Acestea,gandi ea, trebuie si fie
\,Taja,aDaci citi cu luare-aminted puseboneta la locr pe cap.
-Ep-pe, pep-pe, tak-kel spuseea, stind in piciorul stAng
Ce-ai spus?intrebi Sperie-Ciori, care nu ingelegeace
spune feti(a.
-Hil-lo, hol-lo, hel-lo! continui Dorothy, stand aclrm pe
picioml drept.
-Hello! o imiti Omul de Tinichea, linigtit.
-Zlz-zy, zttz, zy, zik! zise Dorothy, care stitea inlepeniti
acum pe amindoui picioarele.
Cum rermind rojlirFa descanlecului, se auzire o mare
pilivrigeali qi o fAllbire de aripi, qi cArdul maimulelor
inaipate se ivi in faga lor Cipetenia se incfni in fala lui
Dorothy !i intiebi:
-_Carei1i esteporunca?
Dorim si ne ducem in Oraqul Smaraldelor$i am riticit
drumul.
O si vi ducem noi, r;spunse cipetenia.
V&\JITORUL DIN OZ 103

$i, cum sfArqi de vorbit, doui maimuge o prinseri pe


Dorothy in brale qi zburari cu ea. Altele ii luari pe Spe-
rie-Ciori, pe Omul de Tinichea gi pe Leu, iar o maimule
mici il apuci pe Toto qi zburi dupi celelalte,cu toate ci
Toto incerci s-o muqte.
Sperie-Ciori qi Omul de Tinichea furi mai intAi speriaqi,
pentru ce inci ili aminteau ce r;u se purtaseri maimufele
cu ei, dar, dAndu-giseamaci de data aceastan-aveaugan-
duri rele, c5.litoriri prin vizduh foarte voioqi, uitAndu-se
cu plicere la pddurile qi gridinilc de sub ei.
Dorothy se trezi c;litorind foarte comfortabil intre doui
cele mai mari maimufe, dintre carc una era chiar cipetenia
cirdului. intocmiseri un scaun din mAinile lor impletite
qi aveaugriji si n-o loveasci.
-De ce sunteli nevoite si. ascultagide vraja bonetei de
aur? intreb; ea.
. Asta e o povestelungi, rispunse cipetenra, rdziLnd,da4
cum averno cilitorie lungi inaintea noastri, o si am timpul
trebuincios s; !i'o istorisesctoari, dac; dorelti a|a de mult.
Aq fi bucuroasi s-o aud, rispunse Dorothy.
$i cipetenia maimulelor incepu:
Noi am fost pe vremuri un popor liber, ce triia fericit in
pedurca mar€Jzburand din copac in copac, hrinindu-ne cu
nuci qi fructe gi licind numai ceea ce ne plScea, firi si
avem un stipan peste noi. Poate ci unele dintre noi erau
prea poznaler zburAndjos, ca si tragi de coadi animalele
ce nu aveauaripi, gonind pisirile sauaruncAndcu nuci dupi
oamenii ce se plimbau prin pddure. Dar triiam {iri griji qi
Iericite, ficeam mult haz gi ne bucuram de fiecare clipl a
zilei. Asta s-a intemplat cu mulli ani in urmi., inainte ca Oz
si fi coborAt din cer spre a carmui aceast; Iar6.
104 L. FRANKBAUM

Pe atunci triia in ginuturile acestea,mai departe insi,


spre miazinoapte, o domnili frumoasi, care era in acelaqi
timp o vrijitoarecu puterimari.Tor me!letugulei !.,r.ejiloresc
era lblosit pentru a veni in ajutorul norodului qi n-a lovit
niciodati pe cel care era om de treabi. Se numea pdnlesa
Gayelette!i locuia intr-un palat frumos, intocmit din pitrate
mari de rubine. Toati lumea o iubea, dar durerea ei cea
mare era cA nu gisea pe cineva pe care s5-l iubeasci.,la
rAndul ei, deoareceto$ birbalii erau fie prea proqti, fie prea
urafi ca se sepoatd misura cu domnila, atAtera de frumoas;
gi de ingeleapti. In sfArqit,a gisit totugi un b;iat care era
minunat imbrdcat li foartedelteptpentnr varstalui. Gayelette
$i-a pus in gAnd si faci din el, atunci cAnd va mai creqte,
sopl ei. Aga ci l-a luat la palat qi gi-a folosit toat; iscusinla
vrijitoreasci spre al face puternic, bun qi iubitor, aga cum
orice limeie qi-ar dori si fie soF ei. CAnd a ajuns mare,
Quelala cici aqasenumea tanirul - era cel mai bun gi mai
inJelept b;rbat din gardgi frumusegealui era atat de marc,
incdt Gayelettel-a indrigit nespusqi se zorea sd pregiteasci
totul pentru nunta lor.
Pe vremea aceea,bunicul meu era cipetenia maimulelor
inaripate, care triiau in pd.dureadin apropierea palatului
lui Gayelette,!i batdnului ii plicea mai mult o glumi buni
decdt bucatele alese.intr-o zi, tocmai in ajunul nungii, bu-
nicul meu gi-a luat zborul cu droaia lui, cAnd I-a vizut pe
Quelala plimbAndu-se pe marginea rAului. Era imbricat
intr-un costumbogat,croit din mitase roz qi catifeapurpurie,
iar bunicul gi-a zis ci ar wea s; vade ce e in stare si faci
Quelala. A dat porunci droaiei iui, !i aceastaa zburat jos,
l-a apucat pe Quelala in brage qi I-a tras pAni deasupra
rAului, iar acolo i-a dat drumul in ap;.
VMJITORUL DIN OZ 10s
-inoati, frumosule, a stigat bunicul, !i vezi dace apa nu
fr-a pitat cumva hainele!
Quelala era prea istegca si nu inoate qi nici norocul nu_l
pirisise. A rAscAnd a ajuns la suprafala apei {i a inotat spre
mal. Dar, cAnd Gayelettea venit alergAndspre el, i-a vizut
hainele de catilea gi mitase cu totul mototolite gi murdare.
Domniga a fost foarte mAnioasi gi, bineinleles, a qtiut
cine ficuse pozna, ala incat a chemat toate maimulele inari-
pate inaintea ei qi le-a spus ci le va lega aripile ci le va
5i
face ceea ce acesteaii f;cusbr; lui Quelala: le va arunca in
rAu. Dar bunicul s-a rugat mult de ea si n-o faci, qtiind ci
maimulele s-ar ineca daci ar: fi aruncate in rAu cu aripile
legate. Q;relala a pus gi el un cuvAnt bun, ala ce Gayelette,
pAni la urmi, le-a crulai, cu condigiaca maimulele inari-
pate s; fie osindite de aici inainte si asculte de trci ori
poruncile celui ce are in stipAnirea lui boneta de aur Boneta
fusesegesuti ca dar de nunt;. pentru quelala qi se spuneaci
o costasepe Gayelettejumitate din regat. Firegteci bunicul
qi celelaltemaimule au primit indati aceasti condigie,gi de
atunci suntemincd li asrizi de trei ori robii celui ce st;paneqte
boneta de aur, oricine ar fr acesta.
-$i ce s-amai intAmplat cu maimulele inadpate? intrebi
Dorothy, ci.reia ii plicuse povestea.
-Quelala, fiind primul posesoral bonetei de aur, a fost qi
cel dintAi care ne-a poruncit. Pentru ce mireasalui nu putea
suferi si ne vadi in fala ochilot ne-a chemarintr-o zi, dupi
ce se insurasecu ea, in pidure qi ne-a poruncit se dmanem
acolo, pentru ca Gayelettesi nu vad; niciodati o maimuli
inaripati, ceeace noi am 15cutbucurogi,i'ntrucetne temeam
de domnili.
Asta e tot ce am avut de facut pani ce boneta de aur
a cdzut in miinile vrijitoarei celei rele de la Apus, care ne-a
106 L, FRANKBAUM

lolositsprea-i robi pe winkieziti. alra dala. cd .il alungim


pe Oz din Jara de la Risirit. Acum boneta de aur e a ra qi
ai dreptul si ne poruncelti de trei ori.
Cind regele maimulelor igi termini povestea,privind in
jos, Dorothy vizu zidurile verzi ale Oragului Smaraldelor
Se miri cAt de repedezburaseri maimulele, dar se gi bucuri
ca se terminase c;litoda lor. Ciudatele fiin1e puseri cu
bigare de seami dlitorii chiar in fagapo4ilor. Cipetenia
fZcu o pleciciune addnci inaintea lui Dorothy, apoi zburi
voios, urmat de intreaga ceati.
-A fbst o cil;torie stralnice!
Da, gi un mijloc rapid de a scipa de necazuri, :idiug5.
Leul; ce fericire c; ai luat de la vri.jitoarea cea rea boneta
astaminunat;!
CAPIToLULXV
ACUAADESCOPERIM
CINE ESTEOZ CEL CUMPLIT

Cei patru cilitori, ajungi la marea poarti a Oralului


Smaraldeloq traseri de clopo1el.Uqa fu deschisi de acelaqi
paznic al po4ilor pe care il intAlnised !i inainte.
Ce, v-aji inapoiat? intrcbi el mimt.
Pii, nu ne vezi? rispunse Sperie-Ciori.
-Bine, dar gtiam ci v-a1i dus s-o vizitali pe vrijitoarea
cea rea a Apr.rsului.
-Arrr vizitat-o, spuseSperie-Ciori.
$i v-a lisat se plecali? intrebi omul, nespusde uimit.
N-a avut incorro.pentnr ci s-aropir.
-S-a topit!?! Dar bine, asta e o veste grozav6! $i cine a
ripus-o?
-Asta a ficut-o Dorothy, zise Leul, senos.
Extraordinarl exclami omul, Iicind o adAnci plecdciu-
ne in fala ei. Apoi ii ciliuzi in inciperea cea mic;, descuie
cutia in care se aflau ochelarii qi Ie anini cAte o pereche la
ochi, aga cum licuse gi prima dati. Dupi aceea trecuri
pragul po4ii qi intrari in Oraqul Smaraldelor $i, cdnd
norodul afl;. de la pazni,ul po4ilor. c; ei sunr cei .are o
ripuseser; pe vrijitoarea cea rea a Apusului, mulgimea
se linu scai dup; denqii, pAni la palatul lui Oz.
108 L. FRANKBAUM

Tot ostaqulcu favoriti verzi era de gardi in fap uqii, dar


ii les;. numaidecet si intre, gi furi din nou inui.mpinagide
fata aceeafrumoasi, verde,care ii ciliuzi pe fiecarein odaia
in care mai fuseseri gizduili, ca s; altepte acolo pini ce
Marele Oz avea s;-i primeasci. Ostagul duse vestea de-a
dreptul lui Oz, cum ci Dorothy qi ceilald drumeti se ina-
poiasere dupe ce o ripuseseri pe vrijitoarea cea rea de la
Apus, dar Oz nu didu niciun rispuns. Prietenii noltri
crezuri ci Marele Vrijitor ii va chema indati, dar nu se
intAmpli aqa.Nu primiri de la Oz niciun cuvant,nici a doua,
nici a treia zi, nici a patra. Alteptarea aceastaera obositoare
qi, pAnd la urmi, cilitorii se supirari ci. Oz se purta cu
ei atAt de urAt dupi ce ii lhcuse si indure primejdii grele qi
chiar robia.
Aqa ci Sperie-Ciori o rugi in cele din urmi pe fata verde
sa duci o noui solie,trimilAndu-i lui Oz vorbi ci, daci nu-i
primeqte indati, vor chema maimugeleinaripate in ajutor li
vor alla astfeldaci vrijitorul are de gAndsi-qi giniligiduiala.
CAnd vrijitorul primi aceastavestefu atat de insp5imentat,
incat le timise vorbi si vini a doua zi de dimineagi, la
ceasulnou; !i patru minute. Se mai intAlniseo dati cu mai-
mulele in Jara de la Apus gi nu mai voia si dea ochii cu ele.
Cei patm drumeli petrecuri o noapte de nesomn,fiecare
gAndindu-sela darul pe care Oz {igiduise si i-lfaci. intr-un
tArziu, Dorothy adormi qi visi ci se afla in Kansas, unde
mituga Em ii spunea cAt de mulpmiti e ci o vede din
nou acasi.
A doua zi de dimineali, la ceasui noui hx, ostaqul cu
favorigiverzi veni si-i ia $i, patru minute mai tarziu, intrara
cu lofii in sala tronului. fiecare dinrre prierenii nolrri se
altepta s:-l giseasci pe marele Oz intruchipat ala cum
VRAJITORULDIN OZ 109

il vizuse inainte qi to(i fur6 foarte mirali cdnd, privind in


jur, nu ziriri pe nimeni in incipere.
Rimiseseri aproape de uqi, strAnsal;tumli. Liniltea ii
inciperea goali erau mai inspiimAntitoare decat orice infi-
fqare ar fi luat Oz.
Deodati auziri o voce ce pirea ci vine de undeva din
marea cupoli qi care rosti solemn:
-Eu sunt Oz cel mare qi cumplit. De ce mi ciutafi?
Prietenii priviri din nou in frecareungher al odiii qi, cum
nu vizuri pe nimeni, Dorothy intrebe:
Unde e5ti?
Eu sunt pretutindeni, rispunse vocea.Dar pentru ochii
muritodlor sunt nevizut. Acum mi voi aleza pe trcn ca si
pot srade \orba cu voi. $i. intr-ade\er.!ocea p;rea ce vine
de asti dati de-a dreptul din tron, aqaincAt cei patru cilitori
se inqirari in fala trcnului, iar Dorothy rosti respicat:
Am venit si-ji cercm si-1i $i ligiduiala, Oz.
-Care {Egiduiali? intrebi Oz.
Mi-ai figiduit ci, daci o voi ripune pe vrijitoarea cea
rea, mA vei t mite inapoi in Kansas,rosti fata.
$i mie mi-ai {egeduit c;-mi dai minte, interveni Spe-
rie-Ciori.
Iar mie mi-ai ligiduit ci-mi dai inimi, cem Omul de
Tinichea.
Iar rnie, strigi Leul cel La5, ci-mi dai curaj.
Vrijitoarea cea rea este intr-adevir ripuse? intrebi
v o c e a r. _ a r e
l ui D or o th) i\e paru.a rremuri.
Da, rispunse fata, s-a topit intr-o g;leatx de ap;.
-Extraordinar! exclami vocea,pe nealteptate.Bine. Ve-
nigi mAine,pentru ci am nevoie de timp si chibzuiesc.
-Ai avut pAni acum destul timp de chibzuit, zisemAnios
Omul de Tinichea.
110 L, TRANK BAUM

-Nu aqteptim nicio zi mai mult, declari Sperie-Ciori.


Trebuie se-f lii ligiduiala fa!; de noi, se rugi Dorothy.
Iar Leul, socotind ci ar fi bine si-l sperie nipluq pe vr6-
jitot scoaseun reget puternic, atat de fioros !i de insp;iman-
r ; l o r . i nca rTo r o s;ri \periatintr-oparre.ln lu i. d id u
'p a ima
pesteparavanulallat intr-un col!. Acestac;zu cu o pocnituri,
!i cei de fa{i priviri cu tofii'intr-acolo. Mare le fu mirarea
de ceeace le vizuri ochii. Pentru ci in fa{a lor stitea, tocmai
in locul in care alunecaseparavanul, un orn mic qi bitrdn,
cu capul chel ti fala zbArciti. Pirea sd fie la fel de uimit ca
qi vizitatorii s;i. Omd de Tinichea ridicd toporul qi serepezi
inaintea omulelului, strigAnd:
Cine elti tu?
Sunt Oz cei mare qi cumplit, spuseomulepl, cu un glas
tremuretor.Dar nu mi lovi, te rog Am si fac tot ce-mi cerefi.
Priereniinoltri privirdL cu uluire qi descuraj,re:
-Eu am crezut ci Oz are un cap mare, rosti Dorothy.
qi eu am crezut ci Oz e o femeie frumoas5, spuse
Sperie-Ciori.
Iar eu am crezut ci Oz e o fiari cumpliti, grii Omul de
Tinichea.
Iar eu am crczut ci Oz esteun glob de foc!
Nu a1i greqit niciunul, spuse omulegul,blajin. Totul a
fost numai o prcficitorie,
O prefic5to e?stdgi Dorcth)r.Nu elti Marcle Vrijitor?
Md incet, draga mea, spuseOz, nu vorbi aqa de tare,
cici s-ar putea sd te audi cineva !i voi fi nimicit. Togi mi
cred un mare vrijitor
$i nu eqti?intrebi ea.
-Nu, cAtugide puginJsunt doar un om ca toti oamenii.
-Egti mai mult decAt atAt, spuse Sperie-Ciori, supirat.
Eqti un mincinos.
VRAJITORULDIN OZ 111

Intocmai, recunoscu omulelul, ftecandu-li mAinile, de


parc; i-ar fi placurcu\intul dsra..unr un mincinos.
-Dar asta e groaznic, spuseOmul de Tinichea. Eu cum
am si-mi mai capit inima?
-Qi eu curajul? intrebi Leul.
$i eu creierii? se tingui Sperie-Ciori, qterg6ndu-qilacri-
mile cu mdneca.
Dragii mei prieteni, spuseOz, vi rog si nu mai vorbili
desprelucruriie astealiri insemnitate. Gindili-vi la mine,
in ce incurcituri groaznici mi a[lu. Dac; sunt descoperit?
-Nu mai qtiu qi algiici egtiun mincinos?intreba Dorcthy.
Nimeni, in afari de voi qi eu. Am ingelat cu atAta
stdruinli li tiretenie, incat am crezut ce nu voi 6 vreodati
descoperit.A fost o mare greleal; din partea mea ci v-am
lisat sd intmli pdma dati in salamare a tronului. De obicei,
nu-mi vid niciodatd supugii,gi, astfel,aceqtiacrcd ci sunt o
IiinF grozavi.
Bine, dar nu in{eleg, zise Dorothy nedumeritb, cum s-a
intAmplat ci mie mi-ai apirut ca un cap mare?
E unul dintre qiredicurile mele, rispunse Oz. Lua!-o,
vi rog, pe partea asta, qi am si vi limuresc totul.
Ii condusespre o odiigi in partea dinapoi a silii. Acolo Ie
ariti cu degetul, intr-un col!, capul cel mare, ficut din
hArtie presati qi desenatcu multi pricepere.
-Atirnam asta de tavan cu o sarmej ii limuri Oz. Sti-
team in dosul paravanului qi trigeam de o sfoari ca si fac se
se milte ochii qi si se deschidi gura.
Dar cu voceace e?
O, suntventriloc, ii limuri omulegul,gipot sdrispdndesc
sunetulvocii mele unde voiesc,agaci tu, Dorothy, ai crezut
ci vine din cap. Aici se afli qi celelaltelucnrri cu care v-am
amiglt.
lt2 t RANK BAUM

ii ariti lui Sperie-Ciori rcchia qi mascape care le purtase


cAndsepre{icusein femeia ceafrumoasi. Omul de Tinichea
vizu ci fiara cea groaznici nu era decAto mullime de bli-
nud cusutelaolalti !i sus{inutecu nilte vergeledejaluzele.
Iar cat privelte globul de foc, vrijitorul il atArnasegi pe
el de tavan, !i acestanu era altcevadecAtun ghem de bum-
bac care, imbibat cu ulei, lua foc qi ardea cu flaciri mare.
-Zdu, spuseSperie-Ciori, ar trebui si-li fie ru$ine ce elti
aqade prefi,cut.
-Da, mi-e ruqine,rispunse omulelul nostru cu perere de
r;u, dar a fost singurul lucru pe care am putut s;-l fac. Luafi
loc, vi rog, aici sunt o mullime de scaune,1i am si vi spun
toati. povesteavielii mele.
Se aqezar6,gi Oz incepu a povesticele de maijos:
M-am niscut in Omaha...
- P;-i, asta nu e departe de Kansas! strige Dorothy.
Da, dar e departe de ginutul acesta,adiug; el, dAnd din
cap cu mahnire. CAnd am crescut mare, m-am ffcut ven-
triloc, ala am lost invipt de un dascil priceput. Pot si imit
orice fel de pasire sau de animal. $i Oz rnieuni deodati ca
o pisiculi, iar Toto ciuli urechile qi se uiti imprejur, si vadi
de unde vine sunetul.Dupi un timp, continud Oz, am obosit
s; lac meseriaasta!i m-am {Ecut balonist.
Ce inseamnaasta?intrcbi Dorothy.
-Un om care, in zilele de bAlci, se suie intr-un balon, ca
si adune o mulgime de lume in jurul lui 5i apoi sd-i faci
pe oameni si pliteasci intrarea la circ, limuri el.
-A, rosti Dorothy, ingeleg
Ei bine, intr-o buni zi, m-am ridicat cu balonul gi, in
timp ce mi inilpm, fringhiile s-au risucit intrc ele, incat
n-am mai putut si cobor. Balonul s-a ridicat sus, pAni la
nori, pend ce a dat de un curent de aer care l-a tras kilometri
VRAIITORULDIN OZ 113

!i kilometri mai departe. Am cilitorit o zi ;i o noapte prin


aer qi, in dimineala zilei uimitoare, m-arn trezit ci balonul
plutelte pesteun linut ciudat de frumos.
incetul cu incetul s-a lisat in jos qi, in cidere, nu m-am
lovit deloc. Dar la coborarem-am trezit deodati in mljlocul
unui popor curios, care, cand m-a v;zut sosind dintre nori,
s-a gendit ci sunt un mare vri.jitor. Bineinlelesci i-am Esat
si stiruie in credinp asta,pentru ce emu grozav de speriagi
de ivirea mea gi figiduiau s; fac; tot ce am si le cer
Ca si-mi fac o plicere qi ca si-i dau de lucru acestui
popor cumsecade,am poruncit oamenilor si intocmeasc;
oraqulqipalatul meu, !i ei au ficut-o temeinic ai de bunivoie.
Apoi, pentru cd finutul em verde !i frumos, m-am gAndit
si-l numesc Oragul Smaraldelor.Ca si fac se se potriveasc;
numele ;sta mai bine, am aninat ochelari verzi pe ochii
tuturor locuitorilor, in a$a fel incat tot ce vid aceltia sXfie
de culoare verde,
-Dar cum, pe aici nu-s toate verzi? inuebi Dorothy.
Nu sunt mai verzi ca in orice a1toraq. Dar, daci porji
ochelari verzi, firclte c; le vezi pe toate verzi. Ora5ul Sma-
raldelor a fost zidit cu mul1i ani in urmi. Fiindci, pe vremea
cind m-a adus balonul aici, eram un birbat taner !i acum
sunt un om foarte betran. Dar poporul meu a purtat tot
timpul ochelari verzi, incat cei mai mulgi dintre ei cred,
intr-adev;r, c; acestae un Orag al Smaraldelor $i, Ia drept
vorbind, e un linut frumos, in care prisosescnestematele!i
metalele prelioase qi toate lucrurile bune de care ai nevoie
ca si te simti fericit.
Am fost bun cu poporul meu, gi acestami iubeqte,dar, de
cand s-a cl;.dit acest palat, rn-am inchis inliuntrul lui qi
n-am mai vizut pe niciunul dintre supuqiimei. Una dintre
temeile mele cele mai mari erau vrijitoarele, pentru ciJ
r14 I, FRANK BAUM

in timp ce eu nu aveam nicio putere vdjitoreasc;, mi-am


dat seamaci. vrijitoarele adevemte puteau face isprivi de
toati spaima. Erau patru vrijitoare in aceasri !ar; $i sti-
pAneau popoarele de la Miazinoapte, Miaz;zi, Reserit !i
Apus. Din fericire, vrijitoarele de la Miazizi !i Miaz;noapte
crau bune $i ltiam ce n-o si-mi pricinuiasci niciun riu; dar
wijitoarele de la Risirit !i Apus erau grozav de r;ut;cioase
qi, daci n-ar {i fost incredinjate c; sunt mai puternic decit
ele, de buni seam; ci m-ar {i ripus. Din pdcina asta am
trdit mulli ani cu teame de moarte; asace vi puteli inchipui
ce bucurosam fostcAnd am auzit ci a ci.zut casata, Dorothy,
pe vrijitoarea cea rea de la Risidt.
CAnd a1i venit la mine eram gata se vi figiduiesc orice
daci a1ifi lbst in stare s-o ripuneli qi pe cealalli vrijitoare,
dar acum. dupd ce a(i ucis-o.md ruiineTsii spun cA nu-mi
pot line ftgiduiala.
Socot ci eqti un om foarte riu.
O, nu, draga mea, sunt un om foarte bun, dar sunt un
vrijitor foarte prost, asta trebuie s-o recunosc.
-Nu poli si-mi dai creier? intrebi Sperie-Ciori.
N-ai nevoie de ei. Ai invilat in hecare zi clte ceva. Un
prunc are creier,dar nu ltie prea multe. Experienja estesin-
gurul lucru prin care dobandelti cunolrinle !i, cu cat tdielti
mai multpe pdmant, cu atat fii incredinlat ci vei cipita mai
multi experienli.
-Asta poate s; fie adevirat, spuseSperie-Cio , dar, atat
timp r ar nu-mi dai rreier.voi fi nenorocit.
Falsul vrijitor il privi cu luare-aminte.
Bine, zise el, oftind. Dupi cum !i-am spusj nu sunr
un mare vrijitor, dar, daci vii mdine dimineafi la mine, am
si-1i umplu capul cu creieri. Nu pot si-1i spun insi cum s;-i
foloselti. Asta va fi treaba ta.
VRAJITORULDIN OZ

q id mulfumesc, igi mullumesc! strigi de doui ori


Sperie-Ciori. Voi gisi mljlocul si-i inrrebuinJez, nu avea
nicio g{;.
-Dar ce se intAmpli cu curajul meu? intrebi Leul ingri-
jomt.
-Tu ai mult curaj, sunt incredinlat qi de asta, rispunse
Oz, tot ce ili trebuie esteincredereain tine insugi.Nu existi
vietatecaresi nu simti teamiinfaF primejdiilor. Adevi.ratul
curaj esteacela care te impinge si faci fali primejdiei chiar
ii atunci cand eqti inspiimantat. $i acest soi de curaj il ai,
Leule, intr-o mare mesuri.
-Poate cA il am, dar cu toate astea mi-e frici, rispunse
Leul, gi voi h nenorocit pini nu voi avea acei fel de curaj
care m-ar lace s; uit ci mi-e teami.
Foarte bine, i1i voi insufla mAine acestfel de curaj, ris-
punseOz.
$i cu inima meacum rimAne?intrebi Omul de Tinichea.
-Eh, !n pivinla asta, rispunse Oz, cred ci gregeqtice-
rand o inimi. Ea ii face pe mul{i oameni nenorocifi. Dac;
i-ai da seamade acestlucru, ai lri !i cat de fericit eqti c6 nu
ai inimi.
Asta e numai o pdrere, spuseOmul de Tinichea. in ce
me pdvelteJ eu sunt gata s; sufir toate nenorocirileJfir;
cArtire, daci-mi dai o inim;.
Foarte bine, d.spunseOz, blajin. Vino mAine la mine gi
vei avea inim;. M-am jucat atA;ia ani de-a vri_jitorul incAt
pot .i mai conrinuipulin jocul.
$i acum, zise Dorothy, cum mi intorc eu in Kansas?
-La acest lucru trebuie se ne mai gAndin, rispunse
omulelul. Di-mi doui sau trei zile de chibzuiali qi voi in-
cerca si gisesc un mijloc de a trece peste pustiul ista. ln
acestristimp veli fi oaspelii mei. Deoarecelocuili in palatul
116 L FRANK BAUM

meu, oamenii mei vi vor sluji Sivor ascultade cea mai mici
dodn!;. a voastri; ulr singur lucru vi ceq ca r;splati pentru
ajutorul meu... aqa currr r,'a fi eL si pxstrati secret faptul c;
sunt un inseletor.
Togi furi de pirere si nu spuni niminui nirnic despre
ceea ce qtiau gi se inapoiari in odiile lor foarte veseli. Chiar
gi Dorothy nidi.jduia c.i acum ,,marele gi cumplitul !adatan,,,
cum ii spunea in gind, r:a gisi un mijloc s-o trimit; inapoi
in Kansas, gi, daci avea s-o faci, era gata si-i ierte orice.
CAPITOLULXVI
ME$TE$UGULVRAJITORESC
AL MARELUT
IN$ELATOR

A doua zi de dimineagi,Speric-Ciorile spuseprieteni-


lor s6i:
-Felicitali.md, mi duc la Oz sd-mideaminte.Cdnd am
si mi inrorc,voi fi la fel ca roli oamenii,
-Mie mi-ai plicut agacum erai,ziseDorothy.
-E foartefrumosdin parteata sAiubelti o sperictoare, ii
rdspunse ei, dar de buni seamici ai sdai o pirere mai buni
despremine cdnd ai si auzi gAndurileminunatepe care
noul meu creierle va da la ivea16. Apoi le spusela revedere
cu o voceveseliqi o lui spresalaronului, undebitu la ugd.
-Intri! ziseOz.
Sperie-Cioriintri qi il gisi pe omulelulnostrulezandla
fereasri, adAncitin gAnduri.
-Am venit si-mi dai creier, spuseSperie-Ciori,cam
stingherit.
O, da, da...Ia loc in acestscaun,te rog Trebuiesi mi
iergidaci am si-1iscotcapul,dar suntnevoits-ofac,pentru
ci numai astfelpot pune creieriiin locul undetrebuie.
-Foarte bine,spuseSperie-Ciori.Fd cesocotelticd e bine.
Scoate-micapul,fiindci mi-l vei lnlocui cu unul mai bun.
Vrdjitorul ii scoasecipilAna qi o goli de paie.Apoi intri
intr-o odrit; dosnice,lui o mdsuri de tirale, amestecend-o
118 L. FRANK BAUM

cu fbarle multe cuie qi ace.Bdtu bine acestamestec!i umplu


cu el partea de sus a capului; restul i-l umplu iar cu paie.
Dupi ce fixi capul pe trupul lui Sperie-Ciori, ii zise:
-De acum inainte vei fi un om mare, frindci f-am intro-
dus o mullime de creier
Sperie-Ciori era deopotrivi satislacut!i mandru cA i se
implinise doringa arzatoare.Mullumindu-i cilduros lui Oz,
se intoarse la prietenii sii. Dorothy se uiti la sperietoare,
foade mirati. Capul ii era umflat in partea de sus, acolo
unde aveacreler,
Cum te simli acurn?intrebe fata.
-Ma simt foarte inlelept, r;spunse acestaserios,iar cAnd
am sd incep si-mi folosescmintea, am si ltiu de toate.
-Dar ce sunt acele qi cuiele care se vid iegind afari din
capul tru? intrcbi tiietorul de lemne.
Asta inseamnec; mintea lui esteasculid, fu de pirere
Leul.
Bine, acum mi duc qi eu la Oz, si-mi dea inimi, spuse
Omul de Tinichea, gi o lud spre sala tronului, unde bitu
la ugi.
Intri! spuseOz, qi tiietorul de lemne intri qi zise:
-Am venit si-mi dai inimi.
Foarte bine, rispunse omulelul nostru, dar am si fiu
nevoit se-ji tai o bucati de piept, ca si pot agezainima la
locul ei. Nu cred ci o se te doad.
O, nu! rispunse Omul de Tinichea. N-am si simt deloc.
Oz lui o perechede foarfeci gi tiie o gauri mici li p;trat;
inpartea stAngi apieptului Omului de Tinichea. Apoi scoase
dintr-un scrin o inimi micu15,croiti din mitase qi umpluti
|-u rumegu$.
Nu-i agaci-i driguli? intrebi el.
VRAJITORULDIN OZ 119

Este, intr-adev;-r, recunoscu teietorul de lemne, tare


bucuros. Dar esteo inimi plini de bunitate?
O, da, rispunse Oz.
A4ezi inima in pieptul Omului din pidure qi apoi pusela
loc petr;'elul de tinichea, lipinduJ frumos acolo de unde
il tiiase.
O ficurim gi pe asta, zise satis{icut. Acum ai o inimi
de care poli fi mindru. imi pare riu ci am fost nevoit se-Ji
pun un petic pe piept, dar n-am a\,'utincotro.
Nu face nimic, exclami fericitul Om de Tinichea. i1i
sunt foafie recuroscitor $i n-am si uit niciodad fapta dumi-
tale frumoase.
Si nu mai rorbim de asta!ziseOz.
Omul de Tinichea se inapoie la prietenii sii, care il feli-
citari pentru norocul lui.
De asti dati fu iandul Leului si o ia spre sa.latronului
1i si bati la uq6.
-Intril ziseOz.
Am venit si-mi dai curaj, anungi Leul, intrAnd in odaie.
Foarte bine, Ii-l voi da.
Omulelul nostru se duse la un dulap gi, intinzandu-se
pini la un raft inalt, lui de acolo o sticli verde, pitmti, al
cirei conlinut il virsi intr-un castron verde-auriu qi-l puse
in fap Leului celui La1, care stiembi din nas de parci nu-i
plicea biutura.
Vrejitorul ii zise:
-Bea.
Ce-i asta?intrebi Leul.
-Pii, rispunse Oz, cind va fi in tine, licoarca asta se
va numi cumj. Dupi cum gtigi,curajul se afli intotdeauna
iniuntrul corpului vietilii, aga ci nu poate fi numit curaj
pan; ce nu-l inghili. De aceea,ili spun, bea cit poli de repede.
120 L FRANK BAUM

Leul nu se mai codi 9i biu pini ce goJi tot castronul.


Cum te simli acum? intrebi Oz.
-Plin de curaj, rispunse kul, care se intoarse fericit la
prietenii sii si. le vorbeasci despre marele siu noroc.
CAnd Oz rimase singur, zimbi de succesul pe care il
avuseseIa Sperie-Ciori, la Omul de Tinichea $ la Leu, dAn-
du-le tocmai ceea ce credeau cX dor€sc. ..Cum si nu fiu
inqelStor, iqi zise el, daci iofi mi silesc si fac lucruri despre
care oicine ltie ci uu se pot face?!A fost foarte uqor si-i
l-ericescpe Sperie-Ciori, pe Omul de Tinichea qi pe Leu,
pentru ci ace$tia li-au inchipuit ci pot face orice pentru ei,
Dar imi va trebui mult mai multi imaginalie ca s; o pot
trimite pe Dorcthy inapoi, in Kansas, qi nu qtiu, drept si
spun, cum s-ar putea face una ca asta."
CAPITOLUI-
XVII
CUM A FOST LANSATBALONUL

Trei zile Dorothy nu mai auzi nimic despre Oz. Zilele


acesteafur; triste pentru fetili, cu toate ci prietenii ei erau
bucurogi gi mulgumili. Sperie-Ciori le povesteaca in capul
lui urnblau gAnduri rninunate, dar nu voia si spuni ce gAn-
duri anume emu, fiind incredin{at ci nimeni in afari de el
nu poate si le inleleagi. CAnd Omd de Tinichea seplimba,
sim{eaci i se miqci qi ii suni. inima in piept. $i ii povestilui
Dorothy ci bigase de seame c;. inima asta e mai duioase
decAt cea pe care a ar,-ut-ocAnd era din carne gi oase.Leul
spunea qi el ci nu se mai sperie de nimeni pe pdmAnt qi ci
arluptavoios cu o armate intrcag; de oameni saucu o duzini
de kalidahi.
Deci to{i erau satisficuf, numai Dororhy nu. $i fata dorea
acum mai mult ca oricdnd si se inapoiezein Kansas-
In ziua apatra, spre marea ei bucurie, Oz o chemi. CAnd
intri in sala trcnului, ii spusel
Ia loc, draga mea. Socot ci am gisit mijlocul si te scot
din lara asta.
$i... inapoi in Kansas?intrebi fata cu avint.
Hm! Nu sunt sigur de Kansas, rispunse Oz, pentru ci
n-am nici cea mai mici idee unde se afli Kansasul, dar
primul lucru ce trebuie lecut estesA trecem peste pustiu qi
apoi va fi mai ugor si giseqti drumul spre casata.
122 L, FMNK BAUM

-Cum pot trece pestepustiu? intreb; Dorothy.


Iati, ili voi spune ce gAndesc,zise omuleful. Vezi ru,
cind am venit in linutul ista, am venit cu un balon. $i tu ai
venit pin vizduh, purtati fiind de un ciclon. De aceeacred
ci mijlocul cel mai bun de a trece peste acestpustiu e tot
prin vizduh, Acum, si fac un ciclon nu mi-e cu putinfi, dar
m-am gAndit mult la lucrul ista qi pot si construiescpentru
drum un balon.
i n r c le l.'i nr r ebiDororhy.
Un balon se face din mitase gi esteacoperit cu clei, ca
sA se pestrezein el gazele.Am destuli m;tase in palat, aqa
ci putem construi balonul, darin tot Ii[utul estanu seg;sesc
gazelecu carc si umplem balonul ca si-l facem se zboare.
Daci n-o sd zboare,fu de pirere Dorothy, atunci nu ne
e de niciun folos.
Adev;rat, respunse Oz. Dar mai este ua mijloc si-l
facern si zboare, qi anume s6-l umplem cu aer cald. Aerul
cald nu e la fel de bun cum sunt gazele,cici, daci se r5ceqte
in balon, atunci acesta cade !i ne putem trezi pirisili
in pustiu.
Cum,,ne" putem trezi?intrebifetiga. Mergi!i dumneata
cu mine?
-Dar bineingeles,rispunse Oz. Am obosit sA tot in$el
lumea. Daci aq iegi din palatul ista, poporul meu ar desco-
peri indati ci nu sunt vri.jitor gi s-ar supira ci l-am amigit,
de aceeasunt silit si stautot timpul inchis in acesteincape ,
qi astam-a plictisit grozav Aqa ci mai bine m-ag inapoia in
Kansa., u rine,ca sd intru intr-un circ
-Am si fiu foarte incentate de tovidqia dumitale.
Mullumesc, rispunse Oz. $i acum, daci vrei se mX
ajugi si cos mitasea, vom incepe numaidecit si lucrim la
balonul nostru.
VRAITTORULDIN OZ

Dorothy lui. ac qi ag. in vreme ce Oz tiia leqii de m;tase,


fata Ie cosea,innidindu-le fiumos laolalti. Mai intdi venea
o faqie de mitase de culoare verde deschis, apoi una de
culoare verde ca smaraldul, pentru ci Oz nizuia se fac; un
balon intocmit din diferitele nuanp ale aceleiaqiculori.
Trei zile cusu ea laolaltS fh4iile gi, cind furi gata, se
vizurd in faqaunui sacmare, de m;tase verde,lung de peste
douizeci de picioare. Apoi Oz vopsi sacul pe diniuntru cu
un strat subfire de clei, ca siJ faci impermeabil, dupi care
anunle c; balonul e gata.
Dar acum ne fiebuie !i un co!, in care si cilitorim.
Aqa cA trimise pe ostaqulcu favorigiverzi si aduci un coq
mare, pe care il legi cu multe fringhii de fundul balonului.
CAnd totul fu gata, Oz trimise vorbi poporului pe care il
carmuia c; va pleca si viziteze pe un mare frate vrijito4
ce triia in impiriqia norilor Aceasti veste se rispAndi ca
lirlgerul in orag,gilocuitodi venir; si vad; cutolii minun;lia.
Oz poruncise ca balonul si {ie fias in fafa palatului, !i
mul{imea stitea uluiti imprejur. Omul de Tinichea tiiase
o mare grdmadi de lemne din care licu un foc mare, gi Oz
linea cap;tul balonului peste foc, in ala fel ca aerul cald ce
se r i d i ca sa in tr e i n.acul de mdlasc.incerul c u in re ru l,
balonul seumfli qi seridici in aerpAni cind doar coqulmai
atingea pimantul.
Oz intri apoi in col li spusecu voce tare citre norodul
adunat:
Plec acum s; fac o vizitS. In timpul cit lipsesc,Spe-
rie-Ciori va domni pestevoi. Vi poruncescsil asculta{ica
qi cum a5fi eu in persoani.
in timpul acesta,balonul stitea cu fianghiile care il mai
Jineau inc; de pemant intinse, c;ci aerul diniuntru, fiind
124 L. FRANKBAUM

fierbinte, il Iicea mult mai ulor decet aerul din afarir qi acesta
il impingea in sus.
-Vino, Dorothy, strige b;tdnul, gribeqte-te, balonul iqi
ia zborull
-Nu-l gisesc niciieri pe Toto, rispunse Dorothy, care nu
voia si-gi piriseasci astfel c;teluqul. Toto se furigaseprin
mulfme, luAndu-sedupi o pisicu15.Dorothy il g;si, in s{er-
Dit,il lu; in brafe !i fugi spre balon. O mai despirgeaude el
cAliva paqi, Oz stitea cu bralele intinse ca s-o ajute si intre
in coq,cind deodati, cracl frdnghiile se smuciri, qi balonul
se inilp in vizduh liri ea.
intoarce-telsrrigi Dorothy.Vre"ru merg;i eu cu dne.
"A
Nu pot s; me mai intorc, draga mea, strig; Oz din cogul
sdu.Rimas-bun!
-Rimas-bun! strige roat; lumea, qi ochii tuturor erau
indreptali in sus,unde vrijitorul cilitorea in balon, ridicdn-
du-se spre cer
Asta a fost ultima dati cAnd il mai vizuri pe Oz, mirru-
natul vrijitor Poate ci a ajuns in Omaha sinitos qi se afli
acum acolo. Dar norodul lui ili amintelte cu drag de dAnsul
!i vorbeqteastfeldespreel:
Oz ne-a fost totdeaunap eten. Cat timp a fost mai-ma-
rele nostru, a cledit pentru noi oraqul acesta frumos al
Smaraldelor qi acum, cAnd a plecat, a l;sat pe aceasti spe-
detoare infeleapti si ne sripaneasce.
$i multe zile inci de aici inainte furi mAhnigi de lipsa
minunatului vrijitor qi nimic nu-i putea mingdia de pier-
derea suferiti.
CAPIToLUT
XVI II
SPREMIAZAZI

Dorothy plAnseamarnic cAnd vizu ci qi de data astai


sd
niruise nidejdea de a seinapoia acasi, in Kansas.Dar cAnd
iqi lEcu mai bine socoteala,fu bucuroasi ci nu se inillase in
aer intr-un balon. Ii pirea insi rdu de pierderea lui Oz qi,
de asemenea. lc pereardu ;i rovardgilor ei.
Omul de Tinichea se apropie qi zise:
mrrturisesc ci m-aq simginerecunoscitor daci n_aq
. ..-Id
jeli pe omul care mi-a dat o inimi atat de r_luioasi.
Aq vrea
si plAng qi eu c; a plecat Oz, daci tu ai vrea sd fii buni
sd-mi qtergilacrimile, ca si nu ruginesc.
-Cu plicere, rispunse Dorothy. adusenumaidecAt
$i un
prosop.Omul de TinicheaplAnsecAtevaminute qi fata_iqter-
se,cu b5gare de seam;, lacrimile cu
ltergarul. CAnd isprivi
de plAns,Omul de Tinicheaii mulqumi,qi apoi iqi unseinche_
ieturile cu ulei din bidonul prelios, impodobit cu nesremate.
Sperie-Ciori era acum mai-marele Oraqului Smaraldelor.
$i, cu toate ci nu era wijitor, poporul era m6.ndru de
cirmuitorul siu. ,,Pentruc6, spuneamulfmea, nu existi alt
ora5in lume care si fie cArmuit de un impiiat.,,
doua zi dimineaga,dupi ce balonul se ridicase cu Oz,
.A
cei patru cilitod se intAlniri in sala tronului. Sperie_Ciori
ledea pe tronul cel mare, !i ceilalgi stiteau, respectuoqi,in
fagalui.
126 T. ERANKBAUM

Nu suntem atat de nefericiji, spuse noul cirmuitor,


p e n tr u ,; a ce \l P alaral S maraldelorne ap a q in e q i p u re m
faceceeace ne place.Cand mi-aducaminte c) pin.i nu de
mult am stat cocolat intr-o prijini, pe cAmpul unui fermier,
li acum sunt conducitorul acestui frumos oraq, sunt foarte
mulgumit cu soarta mea,
$i eu, spuseOmul de Tinichea, sunt incantat de noua
mea inirni qi ziu ci 6sta a fost singurul lucru pe care mi
l-am dorit.
-Dinspre partea mea, sunt mulJumit si ltiu ci sunt la fel
de curajos ca orice alt; fiari care tdielte, daci nu gi mai
curajos, spuseLeul cu modestie.
Daci Dorothy ar fi mulpmiti si locuiasci aici, in Ora-
gul Smaraldelor,am putea fr toJi laolalti fericili, il completi
Sperie-Ciori.
-Dar eu nu vreau si locuiescaicil strigi Dorothy Vreau
si. mi inapoiez in Kansas qi si stau acolo cu mituqa mea.
Bine, atunci ce putem face?intrebi Omul de Tinichea.
Sperie-Ciori lui hotirirea sd gAndeasci,qi se gi.ndi atAt
de vArtos,incAt cuiele $i aceleincepur; s;-i iasi qi mai mult
afard din cap. il cele din urmi spuse:
-De ce nu chemi maimugeleinaripate, si le ceri si te
trcaca pestepustiu?
-Nu m-am gAndit pAni acum Ia una ca asta, e tocmai
ceeace trebuie si. fac. Mi duc si iau boneta de aur.
CAnd o aduse in sala tronului, rosti cuvintele ltiute qi
numaidecat ceata maimulelor inaripate intr, pe fereastra
deschisA!i se opri in fala ei.
Asta e a doua oari cand ne chemiJ spuse cipetenia
maimulelor, plecAndu-sein fala fetifei. Ce dorinla ai?
Doresc si zbori cu mine in Kansas) o rugi Dorothy.
Cipetenia maimugelorclitini capul.
VRAJITORULDIN OZ 127

Asta nu putem face, spuseea. Aparlinem numai acestui


linut qi nu-l putem p;risi. PAni acum n-au existat inci in
Kansas maimuge inaripate, qi socot cA nici nu o sA existe
vreodati. Te vom sluji bucuroqi dupi putinJelenoastre)dar
nu putem stribate pustiul. Rimas-bunI
FicAnd din nou o pleciciune, cipetenia maimugelor iqi
intinse aripile 5i zburi pe fereastri, urmati de toati droaia.
Dorothy era gata si inceapi si plAngi de deznidejde.
Am risipit I6ri niciun folos puterea bonetei de aur,
se viiti ea, cici maimulele inadpate nu mi pot ajuta.
Asta esteprca de tot, ficu inimosul om din pidure.
Sperie-Ciori se gAndi iar, gi capul i se umfle atat de in-
grozitor, incAt Dorothy se temu ci va plesni.
Si-l chemim pe ostagulcu favorili verzi qi si-i cerem gi
lui sfatul, iqi didu cu pirerea Sperie-Ciori.
Ostaqulfu chemat qiintri cu sfialdin salatronului, pentru
ci, pe vremeacAt domniseOz, lui nu i sepermiseses; treaci
mai depa e de uqi.
-Aceasd fetip, spuse Sperie-Ciori cetre osta!, vrea sA
saebati pustiul. Cum poate si faci asta?
Asta nu pot si spun, rispunse ostagul,hindci nimeni
n-a str;bitut inc; pustiul, in afare de Oz.
Nu existi nimeni care ar putea sA mi ajute? intrebi
Dorothy
Poate Glinda, ii rispunse ostaqul.
-Cine esteGlinda? se informi Sperie-Ciori.
Vrijitoarea de la Miazizi. E cea mai puternici dintre
toate \'Tejitoarelegi domneStepeste Quadlingi. in afari de
aceasta,castelul ei se afli la marginea pustiului, aga ci ea
ltie cum poate sd-l stribati.
- Glinda esteo vrijitoare buni, nu-i aga?intrebi copila.
128 I. FILANK BAUM

- Quadlingii spun ci estebuni, zise ostalul.


Am auzit c;
Glinda esteo femeiefrumoasi, care gtiesi sepistreze
mereu
tendr;, in ciuda anilor mulli pe carc i_a tr5it.
Cum pot si ajung la castelulGlindei? intrebi Dorothy
drept spremiazizi, lispunse ostaqul,dar sespune
- .Mergi e piin de primejdii
c;.drumul pentru c;letori. in p;duri
trdiescfiare silbatice qi un neam de oameni ciudagi,
care nu
ingiduie striinilor si rreaceprin lor. IatA pricina
lara pentm
careniciodatiun Quadling nu avenitin Ora;ul Smaraldelor.
Cind osralulii pErdsi.Sperie-Ciori.pu.e:
Pare+e ci, in ciuda primejdiilor, cel mai bun lucru
pe
care il are de ficut Dorothy e si plecespre
lara de la Miazi_
zi qi si o roage pe Glinda s-o ajute, pentru ca _
!i asta e
neindoios -, dac; Dorothy rimAne aici, nu va ajunge
nicio_
dati in Kansas.
Dupi cum se vede, te-ai gAndit iaq spuse Omul
__ de
Tinichea.
Asta am qi ficut!
-O insolescpe Dorothy, gdi Leul, pentru
ce sunt obosit
dc oralul vosrruti am chet de pdduri qi de liberrare.
Sunrcu
adev;rato fidr; s6lbaricd.ln afardde a.ra. Dororhy
va avea
nevoie de cineva care s-o ocroteasc; in c;litoria
ei.
-Asta e adevirat, fu de pirere gi Omd
_ de Tinichea.
mcu ar pureas-o slujeasci.aSacd si eu d! vrea
.loporul s_o
I n s o l c q'r n d lu m u l , drre de Ia Miazazr.
Tara
CAnd o pornim? intrebi Sperie-Cron.
-Vii li tu? intrcbara cu to1ii, miragi.
-Fireqte. Daci n-ar fi fost Dorothy, n-aq fi
avut niciodate
creier, Pdetena noastri m-a dat jos de pe prijini qi m_a
adus in Oraqul Smaraldelor Deci ei ii datorez
norocul meu
qtnu o voi pirisi pAni ce nuva ajungeacasila
ea, in Kansas.
VR^JITORULDIN OZ 129

-Vi rnulgumesc, spuse Dorotly, plini de recunogtinli.


Sunteli toli foarte buni cu mine. Aq dori s-o pornim cAt mai
curand.
-Vom plecamiine dimineali, r5spunseSperie-Ciori.$i
acum si ne pregitim de drum, pentru ci va fr o cilitorie
lungi.
CAPITOIULXIX
ATACAITDE COPACITLUPTATOzu

In dirnineagaurmitoare, Dorothy o siruti pe fata verde


gi frumoasi, apoi didu mana cu ostalul cu favorigi verzi,
care ii intovirigi pAni la poarta oraqului. CAnd paznicul
porlilor ii vizu din nou) fu mirat c; suntin stares;piriseasc;
un ora! atet de frumos spre a porni in intAmpinarea unor
noi necazuri.Dar le descuieqi de asti dati. ochelarii, pe care
ii puse in cutia verde, !i le uri drum bun.
_Dumneavoastri sunteli acum cermuitorul nostru!
spuse
el citre Spe e-Ciori, aqa ci trebuie si vi inapoiali cdt mai
rcpede cu purinle.
Firegte ci aqa am s; fac, daci voi fi in stare, r5spunse
Sperie-Ciori, dar trebuie mai intai si o ajut pe Dorothy si
ajungi acasd.
CAnd Dorothy igi lui rimas-bun de la paznicul cel cum-
secade,ii spuse:
-Voi toli din oragul acestaminunat v-a1i purtat frumos
qi ali fost buri cu mine. Nici nu pot si-1i spun ce recunosci-
toare ili sunt.
O, nu-1i face griji, draga mea, rSspunseacesta.Am fi
dorit se te p;stdm aici, dar, daci tu vrei si pleci spre a te
inapoia in Kansas,gi-ourez din toateinima !i suntincredinlat
ci vei gisi drumul.
VRAJITORULDIN OZ 131

Apoi deschise poarta zidului din afari, trecuri ruspatru


gi apoi purceseri la drum.
Soarele strilucea cind prietenii noqtri iqi intoarseri faga
spre Tam de Miazizi. Erau toli veseli, ddeau 9i piliwigeau
impreuni. Dorothy em din nou plini de nidejdea ci va
ajunge acasi. Iar Sperie-Ciori si Omul de Tinichea erau
bucuroqici ii pot fi de folos.CAtdespreLeu, acestaadulmeca
aerul proaspi.t cu nesag qi-gi mijca coada ittr-o parte qi
intr-alta de bucurie ci se alla din nou in cnmp, in timp ce
Toto alerga in jurul lor, gonind dupi molii 9i dupi fluturi,
qi litra voios tot timpul.
Viala de orag nu mi se pare potriviti deloc 9i nu-mi
priegte,grii Leul, in timp ce mergeau cu pas sprinten. Am
sl5bit mult in timpul cat am locuit acolo !i acum sunt nerib-
ditor sAaret !i celorlalte fiare cit de curajos m-am {ecut.
In clipa asta, grupul se intoarse si mai arunce o ultimi
privire spre Oraqul Smaraldelor. Tot ce puturi \,edea em
o mullime de turnuri qi clopotnile, in dosul zidurilor verzi,
li deasupra tuturor striluceau virfurile qi cupola palatului
lui Oz.
-La urma urmei, Oz nici nu era un r,.rijitor atet de prcst)
spuseOmul de Tinichea, simgindcum ii suni inima in piept.
-S-a priceput cum si-mi dea creier, gi incd din cel bun,
spuseSperie-Ciori.
-Daci Oz ar fr luat gi el o porlie din acelagi curaj din
care mi-a dat mie, adiugi Leul, ar fi fost un birbat viteaz.
Dorothy nu spusenimic. Oz nu-gi linuse {hgiduiala fa$
de ea, dar {icuse tot ce putuse pentru ea, aqaci il iertd. Era
un om bun, chiar daci nu era un wijitor bun.
Prima zi a drumului ii purti prin cimpuri verzi cu flori
pline de strilucire, ce se intindeau pretutindeni imprc-
juml Oraqului Smaraldelor.Dormiri noaptea astain iarbi,
132 L. FMNK BAUM

liri alt acoperlmint decat a$ternutul stelelor, gi se odihniri


foarte bine.
In zori, igi continuar5 ceEtoria pan; ce ajunseri intr-o
pidure deasi. Nu era drum b;t;torit ca s-o poli ocoli, de-
oarece codrul pirea ci se intinde gi la dreapta, qi la stanga,
atat cat puteai cuprinde cu privirea, 9i, in afari de asta, nu
cutezau s; schimbe direcgia de teami se nu se r;ticeasc6.
Astfel incit ciutari poteci pe care em mai u$or s;. stribati
prin pidure.
Sperie-Ciori, care mergea inaintea lor, descoperi, in sfAr-
!rt, un copac mare, cu crengi atit de mari, incAt pe sub ele
puteau trece tofi linigtili. O lui inainte spre copac, darr toc-
mai cAnd ajunse sub prirnele crecir acestease indoiri qi-l
incoliciri gi, in clipa urmitoare, fu ridicat de pe pimant
ii zburi valv6nej irapoi la rovariqii sbi.
Lovitura nu-l duru, dar il uimi, 9i cind Dorothy il ridici
de pejos, privi injur buinicit.
Iati un alt loc gol printre copaci, strig6 Leul.
Lisagi-mi intii pe mine si incerc, spuseSperie-Ciori,
pentlu ca pe mine n-o si mi doari daci voi fi aruncat in aer.
In timp ce vorbea, o lui spre alt copac, dar crecile aces-
tuia ll apucari imcdiar qi-l aruncari inapoi.
-Asta e foarte ciudat! exclami Dorothy Ce ne facem?
Se pare ci arborii gi-aupus in g6.ndsi nu ne lase si trecem.
Ia sd incerc eu, spuseOmul de Tinichea, ridicAnd to-
porul qi punindu-l pe umir.
O lui spreprimut pom, cel careil zgilliise pe Sperie-Ciori.
Cdnd o craci mare se aplecesi-l apuce, Omul de Tinichea
o lovi cu atita mAnie, incat o spinteci in doue.
Copacul incepu s5-!i scuture crengile de parci suferea,
9i Omul de Tinichea trecu neatins sub porn_
-Haide$, strigi spre ceilalli, grnbigi-vn!
VPWITORULDIN oZ 133

O luari inaitte {i ajunser; sub pom {Are nicio supirare,


in afari de Toto, care fu prins de o craci mici qi ala de tarc,
incit incepu si. urle. Dar Omul de Tinichea t5ie cu topoml
cmca !i-l sc5pi qi pe Toto.
Ceilalgicopaci ai pidurii nu seimpotrivid la trecerealor,
aqa ci iqi spuseri ci numai primul qir al copacilor putea
si-gi indoaie cricile qi ci, pesemne)aceltia alcituiau un fel
de paznici ai pidurii li aveauputerea minunate de-a impie-
dica strdinii se o stribat6.
Cei paru cileto trecur; cu ulurinle pdntre copaci,
pAni ce ajunseri la capitul pidurii. Aici, spre mirarea lor,
se gisiri in fagaunui zid inalt, ce pirea ficut din porlelan
alb. Era neted ca o farfurie qi mai inalt decAtcapetelelor
Ce ne facem acum? intrebi Dorothy.
Voi construi o scari, spuseOmul de Tinichea, pentru
c5, de buni seam6,trebuie si ne urcim pe zid pi siJ sirim
pentru a ajunge dincolo.
CAPIToLULXX

TARAGINGAIA DE PORIELAN

in timp ce Omul de Tinichea construia scaradin lemnele


pe carele gisise inpi.dure, Dorothy seculci gi dormi, pentru
c; em obositi de plimbarea lungi ce o fdcuse.Leul se in-
covrigi qi el ca si doarmi, iar Toto se incolici lAngi prie-
tenul seu.
Sperie-Ciori privea la omul din pidure, in timp ce acesta
lucra, qi spuse:
-Tu poti inlelege de ce se afli zidul ista aici qi din ce
anume-i ldcut?
Odihneqte-1i creierii gi nici nu te neciji din pricina
zidului, grii tiietorul de lemnej cand ne vom cil;ra sus,
o si vedem ce se afli de cealald parte a lui.
Dup; catva timp scarafu gata. Pirea cam grosolanaldar
Omul de Tinichea era incredingatc5, fiind destulde trainici,
ii va fine pe toli. Sperie-Ciori ii deqtepti pe Dorothy, pe Leu
qi pe Toto qi ii informi ci scara e gata. Sperie-Ciori fu pri-
mul care se urci pe scari, dar era atat de neindemAnadc,
incAt Dorothy se gr;bi sil urmeze, ca si-l fereasci si nu
cadi. Cdnd Sperie-Ciori ajunsecu capul pestepartea de sus
a zidului, strigS:
Aoleu!
-Ia-o inainte, il indemni Dorothy
VRAJITORULDIN OZ 135

Sperie-Ciori mai sui o treapte qi se aleze pe creastazidu-


lui. Dorothy se ridici gi ea si priveasci peste zid !i stdg6:
Aoleu! intocmai cum strigasepi Sperie-Ciori.
Apoi se urci Toto pe scari qi incepu indatd si latre, dar
Dorothy il ficu se tace.
Acum era rAndul Leului si urce scara,!i dupi acesta,la
sfbrgit,veni la rAnd Omul de Tinichea, iar amendoi strigari
la rindul lor,,aoleu!" de cum priviri peste zid. Se aqezari
cu tofii in lir pe streaqinazidului uitAndu-sein jos, li se
"si,
infiliq; o priveli$te ciudati.
in fagalor seafla o intindere mare ca o pardoseali netedi,
str;lucitoare gi albi. Pe aceasti indnderc netedi erau im-
praltiate multe case ficute pe de-a-nhegul din po4elan qi
pictate in culorile cele mai vii. Caseleerau foarte mici, cea
mai marc dintre cisule nu ajungea decat pan; la mijlocul
lu i D o r o r h l. Se m ai qiseau acolo pi miri lo p ro a n e im-
pr e i m ui tecu ulu ci din porlelanii vaci.oi. cai. p o rc i 1 i p u i.
toate intocmite din po4elan !i carc stiteau in grupuri.
Dar cei mai ciudaf erau oamenii carc tr;iau in tara asta
ciudati. Giseai aici mulgitoare 5i pistorige cu laibira5e viu
colorate qi cu rochiile smilgatecu piciple aurii, domnigecu
veqmintestrilucitoare de argint, aur 5i purpuri, ciobani ce
purtau pantaloni scurli, virgagi cu roz, galben gi albastru gi
cu pantolii impodobili cu Lararamede aur. cl;ilori cu co-
roane pline de nestemate, purtend pelerine de hermini
qi pieptare de satin. Mai erau acolo misc;rici caraghioqi,in
rochii largi, increlite, cu pete roqii pe obraji gi cu pdlirii
inalte, luguiate pe cap. $i inc; !i mai ciudat era ci toli oame-
nii aceltia erau ficuli din po4elan, pAni qi hainele lor erau
atet de mici, incAt cel mai inalt dintre ei nu-i ajungea.lui
Dorothy nici pAni la genunchi.
136 L. FMNK BAUM

Nimeni din muliimea asta nu-i v;zu pe cilitorii nolri,


in afare de un cifeluq de porgelan,cu un cap mare, care se
apropie de zid gi ii litri cu o i'oce subliric5, iar dup5 aceea
o lud Ia fugi.
Cum si ne cobor6rn? intrebi DorotlSr
Cum scara em prea grea ca s-o a;eze de cealalti parte
a zidului, Sperie-Ciori se aruncijos, gi ceilalf siriri pe el,
ca se nu-!i loveasci picioarele de pardosea.ladin porgelan.
Bineinlelesci iqi diduri silin-tasi nu pice pe capul lui, ca sd
nu le intrc cuiele in picioare. Cind se aflari to1i.jos,il ridi-
cari pe Sperie-Ciori, al cirui trup era cu totul amo{it,
5i bituri ugor paiele, ca si se aqezela loc.
- Trebuie si stribatem locul acestaciudar cu chibzuiali,
ca sAajungem de cealalti parte, pentru ci ar fi o gregeali de
neie at s-o apucdm pe alt drum decet acela spre miazizi.
Incepuri si strdbati garapoporului dinporgelan, gi prima
fiin1i pe care o intAlniri fu o mulgitoare din po4elan, cu
vaca ei din po4elan- Cum cei parru inairtau, \,?ca d;du o
lovituri cu piciorul gi risturni sciunelul, gileara qi pe mul-
gitoare. Toli c;zuri cu giligie mare pe pardoseala din
po4elan.
Dorothy fu mAhniti vizdnd ci vaca gi-a rupt piciorul
steng,ce gileata era sparti in buciti, iar biata mulgitoare
aveao plesnituri la cotul stang.
Iati! strigi mulgitoarea, manioasi, uitali-vi ce aIi lecut.
Vaca mea gi-a rupt piciorul gi trebuie si mi duc cu ea la
meqte! ca seJ lpeasci cu clei. Cine v-apus si treceli pe aici
gi si-mi speriali vaca?
_Imi pare foade r;u, rispunse Dorothy, te rog si ne ierli.
Dar frumoasa mulgitoare era prea supirati ca si ris-
pundi ceva. Ridici piciorul spart, imbufnate, !i mAn;.
vaca. Bietul animal ichiopita. La plecare,mulgitoarea mai
VRAJITORULDIN OZ 't37

arunca peste um;r nilte p viri pline de mustrare acestor


stdini neindemanatici.
Dorothy era foarte nec;jit; de aceasd intamplare.
_Trebuie si umblim cu luare-aminte prin locurile astea,
spuse.inimosulom din pidure, de nu, vom face striciciuni
acestoroameni mici !i pliculi.
Ceva mai incolo, Dorothy intahi o domniti tenir;,
imbricati nespusde frumos. La vederea striinilor se opri
locului, apoi o lui ia fugi.
Dorothy, dorind s-o vadi mai bine, alergi dupi ea, dar
fata de porlelan st gi:
-Nu md fugiri! Nu mi fugiri!
Avea o voce mici qi atAt de speriati, incat Dorcthy se
opri li o intreb;:
De ce si nu te fugircsc?
Pentru ci, rispunse domniga, ri.mdnind un pic locu-
lui, la o oarecare depirtare, daci fug, aq putea si cad qi
si mi sparg
Dar nu pogi fi reparati? intrebi lata.
Ba da; o, ba da, dar nu md elti atat de dr;gup dup; ce
ai lbst lipiti, rispunse domnifa.
Cred qi eu cd nu, incuviinp Dorothy.
Iat;, aici se a{14mister Joke! unul dintre misciricii
noqtriJcare tot timpul incearc; si stea in cap. S-a spart de
a t ; r e ao ri. in ..r e l i oiLin !reo 5urade locuri 1i n u ma i p a re
deloc atdg;tor IatiJ ci vine qi o si vezi qi ru.
intr-adevi.r, un miscirici mic qi simpatic le venea in
intAmpinare, qi Dorothy putu obserwaci, in ciuda veqmAn-
tului siu frumos, roqu, galben !i verde, era plin de cripdturi,
semn ce fuseselipit in multe locuri.
Misciriciul bigi mAinile in buzunar gi, dupi ce igi umfli
obrajii, didu din cap qi apoi reciti cu neobrizare:
138 I, FRANKBAUM

Frumoasa meadomnild,
decete4diesti
la bi.tulJoker,
Jetild!
J\U A.<tru e|q
apdpu;d n\emeni.td.,
dulceli tnlepenitd,
pltatd. a&m din rai,
parcd ai tnghilit un fitrai!?

-Stai locului, domnule, spusedomnila, nu vezi ci aceqtia


sunt streini !i trebuie si fii cuviincios cu ei?
Bine, daci e vorba pe-aqa,se presupunemce astae cu-
!iin(e. spusemdscariciulpi se aleziide indardin cap.
-Nu vi supirali pe mister Joker, ii spuse domnifa lui
Dorothy Capul lui e tarc cr;pat, qi asta l-a cam smintit.
N-am nimic impotriva lui, spuse Dorothy. Dar tu elti
a|a de frumoas;, incet sunt incrcdinlati ce a! putea s; te
iubesc foarte mult. Nu vrei si mi lagi si te iau cu mine in
Kansas gi si te a$ez pe prichiciul sobei, la mituqa Em?
AS putea se te iau cu mine in cog.
Asta m-ar nenorociJrispunse domnigade porgelan.Vezi
dumneata, aici, in Jara noastr;, tr;im liniDti{i, putem vorbi
!i ne putem milca ala cum ne place noui, dar, daci unul
dintre noi esteluat din acestelocuri, incheieturile ii infepe-
resc qi altcevanu mai poate s; facd decat si steadrept li s;
arate frumos, BineinlelescA numai astase aiteapt; de la noi
cand suntem alezali pe pdchiciuri de sobe, in cabinete de
doctori sau avocali !i pe meselesalonului) dar, pentrrr noi,
riala e mulr mai placuriiin tara noa\1r6.
Pentru nimic in lume n-ag vrea si te nenorocesc,zise
Dorothy, aqaci i1i spun rimas-bun.
-Rimas-bun, rispunse domniga.
VRAJITORULDIN OZ 139

Umblari cu luare-aminte prin gara de porgelan.Micile


animale qi oamenii fugeau din calea1or,temAndu-secd stri_
inii i-arputea lovi gi sfirama. Dupi un ceasde mers, ajunseri
in cealalti.parte a ferii, la un nou zid de porgelan.
Nu era atat de inalt ca prir4ul qi izbutid siJ treaci, ur-
cAndu-seunul dupi altul pe spateleLeului.
Apoi Leul iqi aduni picioarele sub el qi siri zidul. Dar, in
salt, resturn; cu coada o bisericugi din porplan qi o sfirami
in bucefi.
Asta e prea de tot! spuseDorcthy, dar zAu c; suntem
fericili ci n-am {i.cut mai multi pagub; acestui mic popor
decat piciorul rupt al vacii qi bisericugasfirdmati. Sunt atAt
de gingagi!
Adev;mt cA sunt, spuseSperie-Ciori, dar eu suntfoarte
mullumit ce sunt lecut din paie gi nu potfi aqade u$orstricat.
CAPIToLUL
XXI
LEULDEVINEREGELE
ANIMALELoR

Dupi ce trecuri zidul de porgelan,se gisiri intr-un


linut
neprietenos, plin de mlaqtini, acopeit cu iarbi multi qi
inalt;. Mersul em anevoios,pentru c; picau adeseain gro-
pile pline de noroi ce nu se vedeau,dat fiind ci le ascundea
iarba deasi..Oricum, cAutandcu luare-amintedrumul, ajun-
seri cu bine pe pimAnt uscat. Dar aici regiunea pirea mai
selbatici decat oriunde. $i dupi un drum lung obositor
!i
prin miriciniguri, intrari intr-o alti pidure, unde copacii
erau mai inal,tiqi mai b;trani decet v;zuseri vreodati.
Pidurea e fermecitoare, grii Leul, privind imprejurul
lui cu plicere. N-am vizut niciodati un loc mai ftumos.
imi pare cam intunecos,spuseSperie-Ciori.
-Nicidecum, rispunse Leul, mi-ar plicea si locuiescaici
bata viala. Ia uiti-te ce moi se simt frunzele uscate sub
cilcitura piciorului meu qi ce verde estemuqchiul ce se urci
pe copacii 64tia bi.trani. De buni seami ci orice fiari qi-ar
dori un silaq atit de plicut.
Poatece se aflA !i acum fiare silbatice prin pddure, zise
Dorothy.
-Cred c; sunt, r;spunse Leul, dar nu v;d niciuna prim-
prejur
Merseri prin pidure pAnd ce se fi.cu prea intuneric ca
si. mai poati inainta. Dorothy, Toto gi Leul se a5ezari jos,
vR4 TTORUL
DrN OZ t41

sA doarm;, in timp ce tiietorul de lemne qi Sperie-Ciori


ii vegheauca de obicei.
Cdnd seiviri zorile,o porniri iar la drum. Nu ajunseri
departe,cAndauziri un hArditslab,ca mAraitulmai multor
fiare.Toto scheuniincetiqor,dar ceilalginu emu speriatiqi
iqi urmari drumulpe potecabititoriti, pandajunserila un
lumini; unde erau adunatesutede fiare de toate soiurile.
Se aflau aici tigri, elefangi,urqi, lupi, vulpi gi alte multe
soiuridejivine.In prima clipi, DorothyseinspiimAntd,dar
Leul o Iimuri cA animalele$neauo adunareli, dupi mA-
raitul lor, ili didea seamacA av€auo rnar€sup;rarc.
De cum vorbi, mai multe dinte lighioaneil vizuri qi
lndata toati adunareaticu, de parci Leul aveao puterc
nemaipomenitiasuplalor. Cel mai mare dintre tigri veni
spreel, fi.cu o pleciciunegi rosti:
-Fii binevenit,o, rege al animalelorlAi sositla timpul
pot vit ca si.lupf impotrivaduqmanuluinostrucomun!i sA
aducidin nou paceatuturor animaleloracesteipiduri.
-Care e supirareavoastri?intrebi Leul, Iiniqtit.
-Suntem cu tolii ameninfafi,dspunsetigrul, de un vrij-
mal fioros,carc a sositacum, ln ultimul timp, in pddurea
asta.E un monstruinspdimantdtor. Ca un piianjen mare,
cu un trup grosde elefantqi cu picioarelungi cit un trunchi
de copac.Monstrul are opt picioare,din acelealungi, gi,
candsestrecoar;prin padurc,apuci un animalcu un picior
gi,aducAnduJla guri, il inghitea5acum ar inghili un piian-
jen o musci. Niciunul dintre noi nu e sigurde viata lui atat
timp cat triielte pe aici acestmonstru. De aceeane-am
adunataici,si hoteramcum si ne apirim via1a,cAndte-am
vdzutpe tine venindincoace.
Leul segAndio clipi.
-Mai sunt!i alfi lei prin pidure? intrebi el.
142 L, FRANK BAUM

Nu. Au fost,dar monstrul i-a mancatpe to1i.$i, in afari


de asta)nici nu erau agade mari qi de viteji ca tine.
Daci il ripun pe vrijmalul vostru, ve veli supune mie
qi mi veji ascultaca pe regelepidurii? intrebi Leul.
-O vom face bucuros, rispunse tigrul, gi toate celelalte
fiare consimliri cu un riget puternic, care voia si insemne:
,,Ne vom supune!"
Unde se afl; acum piianjenul cel mare? intrebi Leul.
-Colo, printre stejari,spuse tigrul, ar;tand cu labadinainte.
-Ai griji de prietenii mei, spuseLeul gi o porni de indati
si se ia la lupti cu monstrul.
Iqi lui rimas-bun de la prieteni qi pleci, mAndru, spre
bitilia cu duqmanul.
Marele piianjen zicea, adormit) clnd il gisi Leul. Avea
o infitiqare atat de urAti, incAt vrijmaqul lui intoarse capul,
cu si16.Picioareleii erau intocmai aqade lungi cum spusese
tigrul, qi trupul ii era acope t de un p;r negru. Avea o guri
mare, cu lrn qir de dingi ascufiti, dar capul ii era legat de
trup printr-un get atat de subgireca mijlocul unei viespi.
Gatul Ssta lacu pe Leu si-gi dea seamacare era mijlocul
cel mai bun de al ataca. $i, pentrh ce $tia ci era u$or se-l
atace in timp ce dormea, fecu un salt mare qi siri tocmai pe
spatele monstrului apoi, cu o singuri lovituri a labei sale
grelei inarmate cu gheare asculite, despirli capul piianje-
nului de trup. Sirind apoi jos, agtepri pana ce picioarcle
lungi nu se mai zbituri, ca si se incredingezeci e mort de-a
binelea. Dupi care se inapoie in luminiq, lrnde il alteptau
fiarele pidurii, qi rosti mlndru:
De aici inainte, nu mai aveli de ce s; ve terneli de duq-
manul vostru.
Atunci fiarele se aplecari in fala Leului ca in fagaregelui
lor, li acestale figidui ci seva inapoia qi va domni pestetoli
de indati ce Dorothy va porni, sinitoasi, in drumul ei spre
Kansas,
CAPIToLULXX

TARAQUADLINGITOR

Cei patru drumeli trecurd cu bine restul pidurii qi, cdnd


ie5iri din intunecimea frunziqului, ziriri in fata lor un deal
abrupt, acoperit de suspAnijos de stAncr.
_O si lie un urcuqcam anevoios,spuseSperie-Ciori,
dar,
cu toate acestea,trebuie si trecem dealui.
Ala ca o iua inainte.li ceilalliil urmarA.Ajunser; la pri-
ma stanc; !i deodad auziri o voce aspri ce striga:
-Lua1i-o inapoi!
-Cine elti? intrebi Sperie-Ciori.
PestestAnci se ivi un cap qi acelaqiglas spuse:
Dealul acestane aparqinenoui qi nu ingiduim niminui
sAtreace peste coline.
Dar noi trebuie si trecem, spuseSperie-Ciori. Suntem
in drum spre lara Quadlingilor
Insi nu veli trece! rispunse vocea, Didin spatelestancii
p;!i berbatul cel mai ciudat din cali vizuseri cilStorii noqtri
pand acum.
Era mic de sraruri.ddr aved.apuLmare li ereoi.sprijinir
pe un gAt gros qi p)in de zbircituri. Dar n-avea brale deloc,
qi Sperie-Ciori, vizAnduJ asdel, nu se mai temu c; fiinfa
aceastanevolniceil va impiedica si urce dealul, agaci spuse:
-Imi pare riu ci nu pot face precum doreqti, dar, fie ci
i1i place, fie ci nu, noi trebuie s; trecem pestedealul t;u. $i
o porni cu indrizneali inainte.
t4'4 T FRANI\ BAUM

insi capul bdrbatului se repezi inainte cu iufeala fulg€-


rului, gAtul lui se intinse pini ce partea luguiati a capului
siu il lovipe Sperie-Ciori !i il {ecu s5 serostogoleasciIa poa-
lele dealului. La fel de repedepe cet laqnise,capul seintoarse
la locul siu, gi bdrbatul rase cu cruzime, spunAnd:
Nu-i agade ugor cum igi inchipuil
Din celelaltestinci se ridici un cor de rAsetefurtunoase,
qi Dorothy v5zu sure de capete-ciocane,{iri brage,ieqind
unul cAteunul din spatelefrecirei stAncr.
Leul se mAnie grozav de rasetul iscat de p;1ania lui Spe-
rie-Ciori gi, scoland un riget cumplit, care risuni ca un
trdsnet, se azvarl inainte, pe deal.
Din nou lAqni un cap, qi Leul cel mare se rostogoli ca un
tivilug pe povam\ injos, de parci ar Ii fost lovit de un obuz.
Dorothy cobori dealul ca si-l ridice pe Sperie-Ciori. Leul
se ridici singur, veni spre eal cu trupul plin de vAnitii
dureroase,gi zise:
N-are niciun rost si luptim cu nilte oameni cu capete
impuqcitoare. Nimeni nu li se poate impotrivi.
Atunci ce e de thcut? intrcbi ea.
CheamiJe pe maimulele inaripate, o sfitui tiietorul de
lemne. Mai ai drcptul si Ie porunceqti o dati.
-Foarte bine, rispunse fata Ei,punandu-ii boneta de aur
pe cap, rosti cuvintelc pline de putere.N{aimugelesegribiri,
ca toideauna, si vini cAt ai clipi din ochi,
Care-i porunca? intrebi cepeteniamaimugelor,EcAnd
o pleciciune.
Ducegi-nepestemungi, in Jara Quadlingilor
- Sefacelzisecipetenia, qi maimulele inaripate ii apucari
pe cei patru cilitori qi pe Toto in bragelelor qi porniri in
zbor CAnd trecuri peste deal, capetele-ciocanurlari de
necaz !i-li repeziri in aer crcqtetele,dar nu puturi ajunge
VRAJITORULDIN OZ 145

maimuteleiraripate care ii duceaupe Dorothy !i pe tovar5qii


ei pe deasupraca si-i lasein frumoasa Jari a Quadlingilor.
-Asta a fost ultima dati cAnd m-ai putut chema, spuse
cipetenia maimulelor, agaci ili zic rimas-bun qi noroc bun!
-Adio, qi vi mullumesc foa.te mult, rispunse fata. Iar
maimuEelese ridicari in aer qi, cat ai clipi din ochi, nu se
mai vizuri.
Jara Quadlirrgilor pirea bogati gi frumoasi. CAmpiile
cu grine coapteseintindeau una dupi alta cAtvedeaicu ochii
,si,printre ele, lerpuiau poteci frumos pietruite qi pAriiage
siltdrep, deasupracirora se arcuiau punli trainice. Ulucile,
casele,punlile, toate erau vopsiteintr-o culoare roqu-aprins,
Ia lel cum fuseseri vopsite in albastru in Jara Altinezilor qi
in galben in Jara \{'inkiezilor. Quadlingii inqigi erau nigte
oameni scurli qi graqi, cu o inldliqare de birbagi rotunjori,
cumsecade.Erau toli imbricati in roqu, ceeace arlta loarte
frumos pe ldngi birbile lor verzi ;i grAul galben.
Maimulele ii lisarijos in apropierea unei ferme, qi cili-
torii noqtri bituri la u$a fermierului. Nevastafermierului Ie
deschiseqi, cand Dorothy ii ceru ceva de mancarc, femeia
le didu un prAnz imbelqugatcompus din trei feluri de priji-
turi gi patru feluri de bucate, iar lui Toto, o strachini plini
cu lapte.
CAt de departe de aici se afli castelulGlindei?
Nu eun drum lung, rispunsenevastafermierului. Luali-o
spre miazizi gi veli ajunge curAnd acolo.
Mulpmind bunei femei, o porniri luspatru, cu putedle
imprcspitate. Trecura pe lAngi cAmpuri qi pestepun{i, peni
vizurd in fagalor un castelfrumos. in lala porlii se allau t.ei
fete tinere, imbricate in uniformi militari birbdteasci,
rogie,impodobiti cu galoanede aur CAnd Dorothv se apro-
pie, una dintre ele spuse:
146 I-. FRANK BAUM

- De ce ai venit in J ara de la MiazLzi?


S-o vidpe vrijitoarea buni, care domnelte aici. Vrei si
mi duci la ea?
Spune-mi mai intAi numele tiu qi o voi intreba pe
Glinda daci vrea si te primeasci.
Spuseri cine sunt, qi fata-osta!intre in castel.Dupi citeva
clipe se inapoie ca s5.lespuni ci Dorothy 6i cei ce o insoleau
erau poftili si inre numaidecat.
CAPITOLUL
XXIII
GLTNDAiNDEPLTNEgTE
DORTNTALUr DOROTHY

Inainte de a intra Ia Glinda, furi poftigi intr-o odaie a


castelului, unde Dorothy igi spili fala qi-gipieptini pirul,
Leul igi scuturi praful din coami, Sperie-Ciori i5i potrivi
singur paiele, iar tiietorul de lemne iqi lustmi tinicheaua
gi iqi unse cu ulei incheieturile.
CAnd furi gata, o urmari pe fata-ostaq.Aceastaii ciliuzi
pini la o incipere mare, urde \,.r;jitoarca Glinda qedeape
un tron de rubine.
Vrijitoarea era fiumoase !i taniri. Pirul ro;cat ii cidea
in bucle lungi pe umerii zvelli. Rochia ii era albi, iar ochii,
albaqtri. Privi cu drigiligenie la fetili.
Ce pot si fac pentru tine, copila mea?
Dorothy istorisi vri.jitoarei toate piFniile ei: cum fusese
dusi de ciclon in lara lui Oz, cum iqi gisise tovadlii de
drum qi ce avenruriuimitoarerrdjser6impreund.
Dorinla mea cea mai mare este acumj adiugi fata,
si mi inapoiez in Kansas, pentru ci mituqa Em va crede,
negrelitJ cA mi s-a intamplat ceva riu de tot !i va incepe si
poarte doliu. iar unchiul Henry n-are cu ce sr-i cumpere
rochie neagri decdt dac; recolta de anul estava fi mai buna
decet cea de anul trecut.
148 T. FRANK BAUM

Glinda se apleci si sirute fala ridicat; a fetilei.


BinecuvXntati si fre draga ta inimioari! spuseGlinda.
Sunt incredinlad ci ili pot spune cum si te inapoiezi in
Kansas. Apoi adiugi: Dar, pentru asta, trebuie si-mi dai
boneta de aur.
Cu plicere, rosti Dorothy. De a.ltfel, nici nu o mai pot
folosi. Dumneata insi poli si le mai poruncegti de trei ori
maimulelor inaripate.
-Qi cred ci le voi folosi intocmai de trei ori, rispunse
Glinda, zimbind.
Dorothy ii didu boneta de au4 gi Glinda il intrebi. pe
Sperie-Ciori:
Ce ai de g6.ndsi faci dupi ce ne piriseqte Dorothy?
-M-aq intoarce in Oraqul Smaraldelor,pentru c; Oz m-a
{icut carmuitorul lui !i poporul mi iubelte. Singurul lucrr
care me neliniltette e cum si trec peste muntele cape-
telor-ciocane.
Prin intermediul bonetei de au4 voi porunci maimulelor
inaripate sA vini si te duci pan; la por[ile Oraqului Sma-
ra-ldelor, pentru ci ar fi o ru$ne si viduvim poporul de un
carmuitor atat de minunat.
Sunt intr-adevir minunat?
Eqti un c1rmuitor neob\nuit, rispunse Glinda qi, intor-
cAndu-sespre Omul de Tinichea, il intrebi.: Dar tu ce ai de
gind si laci cind Dorothy va pirisi aceastelare:
Acesta se rezemi in topor, chibzui o clipi qi rispunse:
-Winkiezii au fost foarte buni cu mine !i !i-au dorit s; le
Iiu cArmuitor dupi moartea vrijitoarei cele rele. $i eu ii
iubescpe winkiezi gi, daci aqputea si ajung din nou in gara
de la Apus, nimic nu mi-ar plicea mai mult decit si ii cArmu-
iesc de-a pururi.
VRAJITORULDIN OZ 149

-A doua mea porunce pentru maimulele inaripate va fi


se te duci pe tine, tea{ir, in Jara Winkiezilor Creierii tii
nu par atat de mari la vedere ca ai lui Sperie-Ciori, dar tu
stri.lucestiintr-adev;r mai mult ca sperietoarea mai ales
cand elti lustruit , Di sunt incredintati ci vei cirmui bine
li cu inlelepciune pestewinkiezi.
-Dup; ce Dorothy o si plece acasi, tu ce ai de gind si
faci? il intrebi ea pe Leu.
Pestemuntele capetelor-ciocanese afle o pidure ma-re
!i bitran;. Fiarele carevieluiescacolo m-au alesmai-marele
lor, numai de a! putea ajunge acolo, qi atunci mi-a! petrece
restul zilelor fericit.
Cea de-a treia porunci a mea citre maimulele inaripate
va fi si te ducd, Leule, in pidurea pe care o doreqti.Dupi ce
voi folosi pentru a treia oari puterile acesteibonete de aur,
o voi inmAna cipeteniei mairnugelorqi astfel le voi elibera.
Tiietorul de lemne, Sperie-Ciori qi Leul mulgumiri vriji-
toarci pentru bunitatea ei, iar Dorothy spusedeodati:
Eqti, intr-adeviq la fel de buni pe cit eqti de frumoas;,
dar mie inci nu mi-ai spus cum pot si mi inapoiez in
Kansas.
-Pantofii tbi de aryint te vor pufta pestepustiu, respunse
Glinda. Daci ai Ii cunoscut puterea lor, ai fi putut si pleci
intr-acolo din prima zi cand ai sositin tinutul ;sta.
Dar atunci eu n-aq mai fi avut crcierii mei minunali,
strigi Sperie-Ciori, $i mi-ai fr petrecut toati viaga in lanul
de grAu al fermierului.
-Iar eu n-aq {i cipitat inima mea duioasi, spuseOmul
de Tinichea, a! fi r;mas acolo, ruginit, in pidure, pAni la
sflrqitul veacurilor
$i eu ag fr fost de-a pururi un laq, spuseLeul, gi nicio
fiari din pidure nu m-ar fi intampinat cu un cuvAnt bun.
150 L, FMNK BAUM

-Astea toate sunt adevirate, consimti Dorothy, !i sunt


bucuroasi ci le-am putut fi de folos bunilor mei prieteni.
Dar acum ci fiecare are ceea ce qi-a dorit cel mai mult $i
fiecare e mulprmit, avand !i cate un linut de stipanit, socot
ci ar fi timpul potrivit si plec in Kansas.
Pantofii de argint, spusevrdjitoarca cea bune, au puteri
nelimitate, qi una dintre ele e ci te pot duce din trei pali in
orice parte a lumii. $i fiecare pas va fi licut cAt ai clipi din
ochi. Ce ai tu de ficut e doar si.loveqtide trei ori din ci-lcAie
qi si polunceqti pantofilor incotro vrei si te duci.
-Daci e aga,spusefata, bucuroasi, atunci le voi spune
indati si mi duci in Kansas.
igi petrecu bralele pe dup; gatul Leului qi, sirutAnduJ,
il lovi uqor qi cu duioqie pe cap. Apoi il siruti pe tiietorul
de lemne, care ple]lgea intr-un lel cam primejdios pentru
incheieturile lui. imbrifgi apoi trupul moale gi impiiat al
lui Sperie-Ciori, ii strAnsein bra1e,fxrd se serute insi fa{a
lui desenati, qi, licind aceasta,iqi didu seamaci plAnge gi
ea la despirlirea dureroasi de tovari5ii ace$tiadmgi.
Glinda cea buni cobori de pe tronul impodobit cu rubine
ca si-i dea fetilei o sd.rutarede rimas-bun. Dorothy ii mul-
tumi pentru bun;tatea pe care le-o aretase ei qi prieteni-
lor sii.
il lui apoi pe Toio cu blAndegein braqe qi dupi ce mai
rosti un ultim rimas-bun, iqi lovi de ei ori cilcAiele pan-
tofilor unul de altul !i strigi:
-Duceli-mi acasi, la mituga Em!
in aceeaqi clipi fu invArtitd repede prin aer, atat de
repede,incit tot ce putuvedeasau simli fu fluieratul vAntului
ce-i trecu pe la urcchi. Pantofri de argint licuri numai ffei
paqi, qi Dorothy se opd atat de brusc, incAt se rostogoli de
cAtevaori prin iarbi pAni si-qi dea seamaunde se afl;.
VRAJITORULDIN OZ 151

Apoi, in sferqit, se ridice $i pivi in jurul ei. De uimire,


exclami:
Ce minunel
Penffu ce st;tea pe marginea cAmpiei din Kansas gi
tocmai in fala ei se ridica noua fermi a unchiului Henry,
construiti dupi ce ciclonul o nimicise pe cea veche.Unchiul
Henry mulgea vacile in cuftea fermei, qi Toto, sirind din
bralele fetei, alergi fericit spre qopron.
CAnd se ridici, Dorothy obsewi ci era numai in ciorapi,
pentru ci pantofii de argint ii cizuseri in timpul zborului
pin dzduh !i rem;seseri pierdu$ pentru totdeauna, in pustiu.
CAPITOTUL
XXlV
DIN NoU ACASA

Mituga Em tocmai ietise din casi pentru a stropi niqte


srraruri de varzi cind. ridic5ndu-1iprivirea. o r,azu pe
Dorothy alergAndspre ea.
-Copila raea dragi, exclami ea, strAngAndfetila in bra-
geleei qi acoperindu-i fala cu seruteri. Unde ai fost pAni
acum? De unde vii?
Din Jara lui Oz, rispunseDorothy cu seiozitate,!i uite-l
qi pe Toto! Vai, mitugi Em, sunt atdt de fericiti ci sunt din
nou acas;!

sb
d [uSrref50
CUPRINS

Tabeluanolagi 5
9
Capitolul I. Ciclonul 1i
Capitolul IL Sfatulcu altinezii. 15
Capitolul ltr. Dorothy salveazxo sperietoarc 22
C a p i t ol uJ
IV Dr u m u lprLrpbdure.......... 29
Capitolul V Eliberarcatiietorului de lemne 3+
Capitolul \rI. Leul cel La! 4l
Capitolul \/IL CSlitoria spreMareJeOz. 47
CapitoluJ
Vllt. Cimpuldema.i u.ig;rori 53
CapitolutXJX. Reginagoarecilord€ cAmp. . . . . . . . . . . . . . 60
CapitolulX. PaznicuJ
porqiJor
..... 65
Capitolul XL Oz ti minunatul OraEal Smara.ldelor. . . . . . . 72
Ua Pl ro l u l I n ! aut a re aw i l i ro d re i c e l e i rF l e . . . . . . .... B4
^ll.
C a p i t o hXI .Elib e ra-rea................. 96
CapitoJul
XtV Maimulele
inaripare r00
CapitolulXV Acum descoperimcine esteOz cel cumplit . . . 107
OapitolulX\4. Meqtelugulwejiroresca.lrna.eluiingehtor. . . n7
CapitolulXYII. Cuma tosrIansar balonul r2l
C a p i l o l ui
XVIU . Sp r FMiat)zi. ............... ...... t25
Capitolul XIX. Atacali d€ copaciiluptdtori 130
Capitolul XX. Taxa gingaqi de po4elan. . . . . . 134
Capitolul XXI. Leul devineregeleanimalelor 140
XXII. Taraqladlingilor... .. . . . .. .. . . . .. .. .
Capitolul 143
Capitold >O<III. Glinda indeplinegtedorinla lui Dorothy. , . t47
C a p i to luXXIV
t Din nouacar;..... .. .. ..... .. . . . . . . . 152
.,La lel r:a Rob;n Tlood, Alice sat Wnrn;e the Pooh, eroii lLri
Baum Sperie-Ciori, Leul ccl Las, 'Inietorul de Lemne, Marele
0/ sru \,ijiroarFa de Ja \tirzanoaIre. prerrrm .i miculr
Dorothy oi cnleluqul ci Toto au devenit eroi de legendd in
mintea copiilor noftri, ca si a rloastr! sau a pirintilor nostri."
Marina Warner

,,Bibliotcca pentru toti coPiii" cupri de cele nui prctuite


opere ale scriitorilor clasici ai literaturii romane
qi universale. Cirtile dc ncuitat ale copilSriei sunL
disponibile asrdziarit in forma lor clasir-d,de text
tipnrit, eat si in formatelc moder.neale secolului XXI:
audioh^ol ri e-hool.

PrimacolecliedisponibilA
in lrei fonnafe:
I tcaRrE" {ot auDroBoo(.tttltE-BccK

in acecasi coleeLie:
dlphonse Daudet, ?artarin d)n Tlarascon

dE
**
HKEN
uFloaded
byStef3o