Sunteți pe pagina 1din 7

REVELION ÎN DOI

COSTEL e îmbrăcat în pijamale, iar TANȚA poartă un șorț de bucătărie.


TANȚA: (cântă în timp ce așează farfuriile și tacâmurile pe masă).
COSTEL: (împodobește un brăduț pricăjit). - Bă Tanțo, bradu-i gata! L-am
împodobit! Ia uite-l!
TANȚA: - Care brad, Costele?
COSTEL: - Pă’ da ăsta ce-i, bă?
TANȚA: - Vai, păi ciulinele ăsta prăpădit îi brad, dragă? Parcă l-ai smuls direct
din Bărăgan! Că așa ceva crește și la noi pă maidan, la Cuca Măcăii, de-l duce
vântul rostogol ca pe o minge de fotbal! Că te-am rugat(începe să plângă), te-am
rugat să-mi aduci și mie un brad adevărat(își aranjează părul), care să-mi umple
casa cu mirosul lui de (se rujează) ozon natural... (plânge în hohote).
COSTEL: - Îhîhî... Plângi și tu, bă Tanțo, ca să n-adormi dea-n picioarelea... Păi,
tu știi ce-nseamnă s-aduc în casă un brad adevărat? Păi, mai întâi trebuie să stai la
coadă, acolo în piață ceasuri întregi și să fii atent să nu te fure ăia la metraj! P-ormă
ce te faci cu el după Revelion? Ce te faci? Că nu poți să-l pui pe foc că n-ai sobă!
Și nici după terasă nu poți să-l arunci că poate să cadă în capul unuia cu relații și
te-amendează, Doamne ferește! Îhîhî...
TANȚA: (toarnă vin în pahar).
COSTEL: - Și p-ormă dacă ia foc din te miri ce, ce faci? Ardem noi aici doi ca
niște produse lemnoase, cu toate bibilourile noastre, cu tot apartamentul nostru? Cu
tot blocul nostru? Ce dacă-i mic ca un ciuline? Uite așa te uiți la el de jos în sus așa
și-ți închipui că-i un brad de ăla mare de 10 m adus din inima Carpaților! Ce nici
măcar atâta imaginație n-ai și tu? Și pă unde mai pui că pot să-i dau și cu parfum
de lavandă, ia uite! (pulverizează spray asupra brăduțului). Ia uite ce plăcut

1
mirose! Parcă a făcut o frecție la frizer! (O invită și pe Tanța să miroasă
brăduțul). Ia bagă și tu, nasu’! (Inspiră și el foarte încântat). Bă, ce miroase! Bă,
ce miroase!
TANȚA: - Știi ce? Măcar pune-i o lumânare în frunte! Așa, ca s-apară și el mai cu
moț!
COSTEL (iritat): - Lumânare? Pe lipsa asta de penurie și energie? Nu ți-e rușine?
Lasă-l așa mai sobru și mai economicos! (Se uită la ceasul de la mână). Hâiii!
Uite-i 08.00! Adu mâncarea că începe Revelionul!
TANȚA: (surprinsă) - E 08.00? Vai, cum Costele, nu te-mbraci și tu? Faci
Revelionul în pijama, dragă?
COSTEL: - Da, ce-ai mă, Tanțo, cu pijamaua mea? E călcată? E curată? Ce-are?
Pune-ți și tu capotu’! Să vezi ce elegant și intimist o să ne simțim noi! (O ia în
brațe pe Tanța). Că ți-am spus că anul ăsta vreau să fac Revelionu’ acasă, singur,
maximum tu!
TANȚA: - Bine, Costele, din partea mea poți să stai și în costumul de baie a lui
Adam! Că nu haina face petrecerea, ci omul!
COSTEL: (bea un pahar cu vin).
TANȚA: - Totul este să ne simțim bine și să ne distrăm din punct de vedere
sufletesc și educativ! Nu ca anu’ trecut, când mai dus la Bufetu’ Cireșica, unde
dacă, vrei să știi, nu mi-a plăcut nici meniul, care era prea gras, nici solista, dragă,
care era și ea grasă și care mai mult cânta cu trupul decât cu vocea! Ce să mai
vorbim?
COSTEL: - Bă, Tanțo, eu te rog să nu insulți un local cu care eu am relații
reciproc avantajoase, să știi, responsabil fiind vărul meu... Mă simt ca la mama
mea acasă, deși sunt orfan din naștere! Adică nut e-ai simțit tu corespunzător acolo
în separeul ăla intim de 70 de persoane? Unde erau toți băieții mei de la Bobocu,
toți băieți de comitet, distractivi, umoriști! Bă, ce umoriști erau! Bă, ce umoriști!
2
TANȚA: - Da, Costele, mai ales individul acela, care zicea că ți-e șef adjunct și
care ți-a tăiat cravata în două cu foarfeca, în spirit de glumă și tu râdeai și te
prăvăleai pe sub masă de servil și nedemn ce erai ca subordonat!
COSTEL: - Lasă, bă, Tanțo, că și eu i-am pus în buzunarul de la palton, muștar și
piftie și i-am tăiat mânecile de la haină de râdea șeful ăl plin... Bă, ce mai râdea!
Bă, ce mai râdea!
TANȚA: - Care șef, Costele? Ăla care a întins o ață invizibilă, când s-a jucat
perinița, de am căzut toți subordonații și familiștii, grămadă de l-a luat pe unul la
salvare cu o mână ruptă și cu dinții în cealaltă?
COSTEL: - Da, mă, Tanțo, da’ și noi am profitat de ocazie și am mers cu salvarea
gratis acasă, că avea drum spre noi. (Se șterge la gură cu un prosop). Ia, adu, adu
și tu, sarmalele alea, că tot ești în picioare!
COSTEL: (golește un pahar cu vin).
TANȚA: (aduce sarmalele și le pune pe masă). Vai! Sau atunci, în anul acela,
când ai avut tu chef să facem Revelionu’ în Munții Bucegi! Direct în mustul
zăpezii și al naturii!
COSTEL: (mâncând sarmale). - Și ce? Nu ți-a fost favorabil?
TANȚA: - Ei, cum o să fie favorabil mă, Costele, mă, că mă și enervezi, zău așa!
Când tocmai am ajuns la jumătatea drumului, în plină pădure seculară, tu ai uitat
numele cabanei la care trebuia să mergem!
COSTEL: - Păi, da, am uitat, da uite acum îmi aduc aminte! Îmi aduc aminte că
atunci am avut un lapsus momental de memorie! Și ce-i cu asta? (Mușcă dintr-o
felie de pâine).
TANȚA: - Tu nu știi că ne-a prins noaptea acolo, dragă, de a trebuit să dormim
într-o peșteră naturală cu o fiară sălbatică, colegi de culcuș? Vai, (își pune mâna la
gură) dacă mă sfâșia fiara, Costele, (își împreunează palmele) și rămâneai fără
mine?
3
COSTEL: - Aoleo! Care fiară, mă, Tanțo, (se șterge la gură) că nu era decât un
amărât de urs, care-și făcea somnul lui hibernal de iarnă! Că dacă rupeai și blana
de pe el, nu simțea nimic! Bă, ce dormea ăla! Bă, ce mai dormea!
TANȚA: - Da, dragă, da unde ai mai pomenit tu familie să facă Revelionul în
peșteră? Nu, tu muzică, nu, tu dans, nu, tu sarmale! Doar umezeală și vai, țurțuri
d’ăia din belșug!
COSTEL: - Îhîhî! (cu paharul de vin în mână) Că parcă când am fost la tine la
Cuca Măcăii, a fost mai bine!
TANȚA: - Da? Da’ de ce n-a fost bine, Costele?
COSTEL: - Pentru că eu mă dusesem acolo să mă relaxez cât mai intelectual cu
putință și ăia m-a pus să tai porcul!
TANȚA: - D-aia te-a pus, dragă, că te credeau specialist! Și când colo tu m-ai
făcut de rușinea familiei, că nu te pricepeai! Și a fugit porcul cu cuțitul în gât de l-
au fugărit toată localitatea și cu pompierii voluntari!
COSTEL: - Bă, Tanţo, bă, eu sunt specialist în taurine, nu în porcine şi de aici
confuzia! (Se şterge la gură). Plus că... Ia stai jos, aici, ia stai jos!
TANȚA: (se aşează pe scaun) - Îîîî!
COSTEL: - Am să spun acum ceva, dar nu trebuie să se audă la unitate! Ai auzit?
TANȚA: Ei, dar ce... Nu!
COSTEL: - Auzi, bă, Tanţo, eu îs milos cu animalele, ceva de speriat! Sunt mai
milos ca intelectualii, bă!
TANȚA: - Hai, lasă-mă!
COSTEL: - Pe cât sunt de fiară acasă, pe-atât sunt de miel blând la serviciu!
- Aşa? Vai!
COSTEL: (se uită speriat în toate părţile) - Odată...(se apropie de urechea
Tanţei şi îi vorbeşte în şoaptă) am plâns ca un copil de lapte din cauza unui bou!
Mă Tanţo era ca un tablou de-al lui Grigorescu, ăla ce-i pus pe bancnota de 10 lei!
4
Am plâns de frumos şi de plăvan ce era! Numai că nu-mi vorbea din privirea lui
blândă şi impresionistă! (Plâng amândoi şi îşi şterg lacrimile COSTEL cu
prosopul , iar TANȚA cu şorţul).
Am plâns din cauza unui bou! Ia adu şi tu friptura aia de vacă că mi-e foame!
(Aruncă şervetul pe masă).
TANȚA: (continuă să plângă) - Mai nenorocit cu chestia asta! (Îl ia în braţe şi-l
pupă pe obraz. Se ridică, îi ia farfuria goală din faţă şi se îndreaptă spre
bucătărie).
COSTEL: ( mai goleşte un pahar cu vin, îşi şterge buzele, apoi îşi aranjează
părul).
TANȚA: (aduce friptura pe care o pune pe masă) - Ia poftim, dragă!
COSTEL: (taie din friptură cu cuţitul şi începe să înfulece).
TANȚA: - Vai! Observ că de mâncat ai mâncat singur, dragă! De parcă ai fi în
misiune pe diurna armatei! (Îşi scoate şorţul). Da’ cu mine nu ciocneşti un pahar
de vin?
COSTEL: (îşi mai toarnă pentru el un pahar cu vin).
TANȚA: (se aşează pe scaun) - Că poate mi-ar face şi mie plăcere să stau de
vorbă toată noaptea. Să dansăm şi noi diferite dansuri! (Începe să mimeze un dans
de pe scaun). Să-mi aduc şi eu aminte diferite amintiri... De ezemplu cum ne-am
cunoscut noi la cules de sunătoare şi muşeţel! (Începe să plângă în timp ce
COSTEL mai savurează un pahar cu vin.) Şi să vărs şi eu pe faţa asta de masă o
lacrimă de duioşie şi drag!
COSTEL: (îşi termină paharul cu vin) - Bă, Tanţo, eu ca coleg de viaţă şi de
căsnicie ce-ţi sunt îţi dau voie să te simţi cât mai festiv sufleteşte că nu mă
deranjezi! (Trânteşte prosopul pe masă şi se ridică). Io mă duc şi mă culc!
TANȚA: (se ridică şi ea şi se duce după COSTEL) - Vai, da’ cum, Costele, te
culci deja la ora asta? E 09.00! N-a început nici programul la televizor! Te rog să...
5
COSTEL: - Bă Tanţo! Am mâncat? Am băut? M-am distrat? Bă, ce m-am distrat!
Sun obosit! Mă duc să mă culc! Azi am avut servici! M-am întâlnit cu băieţii la
moş Gheaţă! Ce? Îs ostenit! Şi p-ormă ce să văz la televizor? Ce să văz? Bănică,
Bibănică, Minune, Puştiu, Vijelie, Salam... Ce ăia e artişti? Noi sântem cei mai
mari artişti! I-auzi! (Începe să fredoneze o melodie). Lansează-te şi tu, dragă, că e
promoţie! Hai, ce aştepţi? Fermier caut mireasă?
TANȚA: ( fredonează şi ea o melodie).
COSTEL: - Noi sântem cei mai simpatici! Dacă ne dădea pe noi, mai rămâneam!
Da’ aşa... Noapte bună! (Se bagă în pat).
TANȚA: (oftează și se așeză la masă) - Vai de mine! Vai de viața mea! Nu spui
nici măcar La mulți ani, măi, Costele, măi!
COSTEL: - Las’ că-ți spun după ce speli vasele!
TANȚA: - Ăăăă!
COSTEL: - Sau dacă adorm, mâine dimineață că n-au intrat revelioanele în sac!
Bă, Tanțo, cine o fi inventat Revelionul ăsta?
TANȚA: (mușcă dintr-o felie de pâine) - Nu știu Costele, da’, în orice caz, e ceva
foarte străvechi! Poate provine chiar de pe vremea lui Fred și Barney(chicotind),
americanii ăia care trăiau în epoca de piatră!
COSTEL: (cu ochii închiși) - Din partea mea poate să provină și de la
Neardenthal, că nu mă deranjează! (Se aud zgomote de petrecere, muzică,
artificii). Da’ de ce l-au pus noaptea, bă, Tanțo, bă? Trebuia să-l pună ziua, să nu
răpească omului somnul și odihna! (Zgomotul devine din ce în ce mai puternic).
TANȚA: (se lamentează și plânge) - Sigur că da! Se distrează lumea, se
distrează! Numai eu stau acasă!
COSTEL: (se ridică brusc din pat, ia telefonul și sună) - Bă, ia mai terminați cu
revelioanele și cu chestiile astea că vă reclam la Poliție, de vă amendează de nu vă

6
vedeți! Auzi? (Trântește telefonul și se bagă din nou în pat). Bă, ce oameni! Bă,
ce oameni!