Valenţele reflecţiei personale din perspectiva debutanţilor şi a (auto)formării acestora

 Reprezintă o dovadă a spiritului activ care caracterizează debutantul, a faptului că acesta

îşi pune întrebări, se autochestionează şi se dovedeşte interesat de o (auto)formare de
calitate, bazate pe căutare şi cercetare reflexivă.
 Permite un activism individual, graţie comunicării debutantului cu sinele, comunicare
bazată pe limbajul intern.
 Operarea în plan intern (interiorizat) cu idei, probleme, evenimente etc. conduce la
dezvoltarea strategiilor reflexive şi a gândirii reflexive, teoretice, la dezvoltarea gândirii
independente şi evaluative.
 Este strâns corelată cu introspecţia, cu dialogul intern, cu interogaţiile şi introspecţiile
proprii, cu comunicarea cu sinele şi cu propria lume interioară, permite investigarea
propriilor stări interioare, sentimente, motivaţii, trăiri afective etc. Practic, ea presupune
autoobservare, autoapreciere, autocunoaştere, autoanaliză, autochestionare,
automonitorizare, autoevaluare, autocritică, autoplanificare etc.
 Îi ajută pe debutanţi să îşi dezvolte capacităţile de reflecţie metacognitivă şi să îşi
formeze şi dezvolte strategii metacognitive flexibile, iar, pe de altă parte, capacitatea de a
gândi despre propria gândire duce la dezvoltarea capacităţii de a reflecta şi de a-şi evalua
ideile personale şi articulaţiile gândirii.
 Contribuie în măsură decisivă la dezvoltarea inteligenţei reflexive, a inteligenţei
intrapersonale, de care este strâns legată.
 Contribuie în bună măsură la dezvoltarea spiritului critic, întrucât presupune utilizarea
operaţiilor gândirii într-o manieră critică şi constructivă (reflecţie critică şi constructivă).
 Practica reflexivă este, în esenţă, euristică, creativă şi dezvoltă competenţele profesionale
şi transversale ale debutantului, identitatea profesională şi autonomia acestuia.
 Reflecţia didactică personală a debutantului constituie un valoros punct de plecare pentru
reflecţia colectivă, pentru discuţiile dintre cadrele didactice din şcoală şi pentru
experienţele profesionale construite împreună, prin cooperare.

Pedagogia reflecţiei personale. Aplicaţii în mentorat

În managementul procesului de inserţie profesională, în funcţie de variabilele situaţiilor

concrete şi de relaţiile de mentorat, diferitele tipuri de reflecţii se pot îmbina, astfel încât să se
asigure atingerea obiectivelor operaţionale.
Reflecţia personală a debutanţilor este valorificabilă atât în secvenţele de predare şi
învăţare, cât şi în cele de evaluare, cu atât mai mult cu cât procesele de predare, învăţare şi
evaluare se întrepătrund organic în instruirea modernă.
Este nevoie să se construiască situaţii profesionalee diverse, susceptibile de a-i oferi
debutantului ocazii prielnice duverse pentru a-şi exersa reflecţia personală, care va tinde
astfel să devină o practică obişnuită, nu numai în contextele formale, ci şi în cele nonformale
şi informale.
Această cerinţă poate fi satisfăcută cu aportul multora din metodele didactice cu care reflecţia
personală se poate îmbina, fie deţinând statutul de metodă didactică, fie pe cel de procedeu
didactic. Amintim, în acest sens, conversaţia euristică, învăţarea prin cooperare, învăţarea

Fişă: Material informaţional – tehnică reflecţie personală, modul III, Program formare – Mentorat. Strategii şi inovare
prin descoperire, învăţarea prin problematizare, experimentul, metodele de activitate
independentă ş.a.
Reflecţia personală se prelungeşte în activităţi de transpunere în cuvinte, în limbaj extern, a
demersurilor, a strategiilor reflexive şi a operaţiilor gândirii exersate de către debutant.
Astfel, acesta va dobândi obişnuinţa de a-şi chestiona reflexiv propriile experienţe şi căi de
(auto)formare, de a adopta o atitudine critică în profesionalizarea pentru cariera didactică.
Reflexivitatea prospectivă este formativă, de aceea mentorul va îndemna şi încuraja
debutantul, în mod direct şi în manieră explicită, să reflecteze în procesul (auto)formării sale
– asupra unor idei, opinii, asupra consecinţelor unor legi, asupra implicaţiilor unor fenomene,
asupra unor cazuri, situaţii particulare, evenimente, asupra posibilităţilor de autoevaluare sau
evaluare a activităţii ş.a.m.d. şi va viza formarea disponibilităţii lor pentru reflecţie, a
obişnuinţei lor şi a nevoii lor de a reflecta interior.
Indiferent dacă iniţiativa de reflecţie personală aparţine debutanţilor înşişi sau mentorului,
este necesară o raportare permanentă la obiectivele activităţilor de mentorat, funcţie de care
ei îşi autoanalizează şi autoevaluează demersurile şi activitatea în ansamblul său,
ameliorându-le.
Introducerea reflexivităţii în stagiile de practică pedagogică se poate realiza în modalităţi
multiple, prin strategii şi instrumente de reflecţie cognitivă şi metacognitivă:
 ghiduri de autoreflecţie,
 jurnale de autoreflecţie
 jurnale de reflecţie,
 portofolii de învăţare,
 fişe de observaţii,
 fişe de idei,
 fişe de reflecţie,
 fişe de autoevaluare.

Fişă: Material informaţional – tehnică reflecţie personală, modul III, Program formare – Mentorat. Strategii şi inovare