-Seria hărţii, ca element principal pentru identificarea unei anumite hărţi, din cele de ordinul sutelor sau chiar a miilor, care pot fi la bord, este menţionată sub forma unui număr în colţul din stânga sus şi dreapta jos; -Titlul hărţii este trecut într-un loc convenabil astfel ca să nu acopere o suprafaţă cu un conţinut important pentru navigaţie; -Titlul indică zona geografică pe care harta o reprezintă; -Seria şi titlul hărţii sunt redate şi pe versoul hărţii, astfel ca să poată fi uşor identificate când sunt în mape; -Data publicării este indicată pe marginea inferioară, la mijloc; -Data tipăririi este menţionată în colţul din dreapta sus; -Dimensiunile hărţii sunt indicate în inci, în colţul din dreapta jos. Aceste valori indică dimensiunile hărţii între limitele interioare ale scărilor grafice ale latitudinilor şi longitudinilor şi servesc pentru a verifica eventualele deformaţii; operaţiunea se face când harta este uscată; -Scara grafică a latitudinilor (crescânde) delimitează suprafaţa reprezentată, spre est şi vest; scara grafică a longitudinilor delimitează suprafaţa hărţii spre nord şi sud; -Reţeaua cartografică este reprezentată prin meridianele şi paralele trasate din grad în grad, multiplii sau subdiviziuni ale acestuia, funcţie de asemenea de scara numerică a hărţii şi extinderea zonei reprezentate; -Scara numerică a hărţii (natural scale) este indicată sub titlul hărţii, alături de paralelul de referinţă, prin latitudinea acestuia; -Pe o serie de hărţi la scară mare, în partea de jos este redată şi scara grafică a hărţii la unele dublând scara latitudinilor crescânde, la altele substituind această scală; -Simbolurile şi abreviaţiile folosite pe hărţile engleze sunt indicate în harta 5011 (˝Explanation of symbol and abreviations used on Admiralty charts˝). Această hartă trebuie afişată la comandă în camera hărţilor, astfel ca să fie permanent la îndemâna ofiţerului de cart pentru studiu şi confruntare, atunci când situaţia impune; -Linia coastei este reprezentată pe hartă în mod diferit funcţie de caracteristicile pe care le prezintă; -Topografia coastei este reprezentată pe hartă cu elementele ei constitutive naturale sau artificiale; prezintă un interes deosebit pentru recunoaşterea zonei prin observare, de la larg, atunci când se navigă de-a lungul unor coaste necunoscute; -Pericolele de navigaţie, din apropierea coastei, ca recifuri de corali, stânci, epave, etc., sunt reprezentate printr-o serie de simboluri şi abreviaţii; -Sondajele sunt indicate obişnuit în braţe sau picioare; -Unitatea de măsură în care sunt exprimate adâncimile este indicată sub titlul hărţii; -În zonele cu maree, nivelul de referinţă al sondajelor (˝nivelul zero hartă˝) este nivelul apei joase la sizigii, indicând că indiferent de stadiul mareei, apa nu poate fi mai puţin adâncă decât cea menţionată în hartă; -Liniile de pe hartă care unesc punctele de egală adâncime se numesc linii batimetrice sau izobate. Indicarea de sondaje numeroase în hartă arată că ridicarea care a stat la baza întocmirii hărţii s-a făcut printr-un studiu atent. Dimpotrivă, sondaje puţine conţinute în hartă pot constitui un indiciu că studiul zonei respective s-a făcut superficial; excepţii de la o asemenea interpretare o pot constitui zonele cu adâncimi evident mari. De aceea „saţiilor albe” de pe hartă li se pot da următoarele interpretări: - dacă adâncimile din jur sunt mari şi nu sunt pericole de navigaţie, se acceptă că şi în zona spaţiilor albe adâncimile sunt de asemenea mari; - dacă adâncimile din jur sunt variabile sau în apropiere se găsesc pericole de navigaţie, este recomandat a se evita trecerea prin spaţiile albe. Dacă totuşi trecerea este impusă, este necesar a se lua toate măsurile de siguranţă posibile, funcţie de condiţiile de navigaţie. -Adâncimile minime la care se navigă de-a lungul coastei sunt determinate de profilul fundului mării din zonă, de pescajul navei şi de condiţiile de navigaţie; -Înălţimile reperelor de navigaţie, a elementelor topografice etc., se exprimă în picioare deasupra nivelului mediu al apei înalte la sizigii.