UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA:STIINTE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL:ECONOMIE ,MARKETING SI TURISM

SUBIECTUL:

“F.M.I. CA COMPONENTA FUNDAMENTALA A ECONOMIEI

MONDIALE”

LUCRU INDIVIDUAL

conducator stiintific:Dragos Ungurean

autor:Plamadeala Cristina

Chisinau 2016

1
 Cuprins

1. F.M.I.-Fondul Monetar International...............4

1.1 Sistemul economiei mondiale...................................4

1.2 Scurt istoric a F.M.I...................................................4
1.3 Crearea F.M.I............................................................5
1.4 FuncţiileF.M.I...........................................................6
1.5 Organizarea F.M.I. şi resursele acestuia....................6
1.6 Mecanismele de finanţare ale FM.I..........................7

2.Rolul FMI în economia mondială.......................9

2.1 Rolul F.M.I.................................................................9
2.2 Activităţi legate de criza din Asia .............................10
2.3 Sprijinul acordat ţărilor postconflictuale....................12
2.4 Relaţiile între FMI şi alte organizaţii internaţionale..14
2.5 F.M.I. si Republica Moldova......................................16

3.Concluzie................................................................18
3.1 Necesitatea perfecţionării F.M.I..................................18

Surse bibliografice.............................................................20

2
 Introducere

Înca din sec. al XVIII-lea omeniea si-a pus problema gasirii unui instrument international de
relationare eficienta intre state din punct de vedere economic,acesta ar fi sistematizat tendintele
si capacitatile economice ale fiecarui stat. În acest proces de durată au fost implicate două
personalităţi marcante, John Maynard Keynes, de partea britanică, şi Harry Dexter White, de
partea americană.Idealul lor călăuzitor a fost construirea unui sistem care să împiedice reapariţia
unor recesiuni economice de proporţii, precum şi izbucnirea unui nou război mondial.
Astazi F.M.I. isi exercita functia de supraveghere a politicilor promovate de catre
membrii sai, in concordanta cu obligatiile acestora prevazute in statut, astfel reusind sa
asigura o cooperare continua , o stabilitate de lunga durata si o relatie de ajutor reciproc pe
plan economic.. Supravegherea politicilor financiar – valutare internationale a constituit
scopul initial al Fondului.
In continutul acestei functii este evidentiata obligatia membrilor de a colabora cu
Fondul si cu ceilalti membri pe probleme financiar valutare si de politica macroeconomica.
Astfel, Fondul exercita o supraveghere a politicilor cursurilor valutare practicate de membri si
adopta principii specifice pentru orientare tuturor membrilor cu privire la aceste politici.
In cadrul acestei lucrari imi propun drept scop de a cerceta modul de formare, activare si
cooperare cu alte institutii economice a F.M.I utilizind abordari metodologice comune si
universale ca: analiza, sinteza,inductia, deductia, metoda analogiei si experimentul economic.Voi
implimenta aceste metode in mod teoretic in functie de procesele obiective reale care au avut loc
pe parcursul perioadei de dezvoltare si evolutie. In continuare voi opta pentru a înscrie
apogeurile atinse pe parcursul perioadei de activitate si limitele gestiunii in dependenta de
factorii istorici ,politici, sociali si culturali.Conturarea traseului international presupune perioada
evolutiei sau stagnarii care aduce cu sine efecte atit negative cit si pozitive.existenta si
funtionarea F.M.I. in zilele noastre este o dovada a tendintei de cooperare transparenta, de
relationare eficienta, de monitorizare si interventie in caz de necesitate.

3
 1. F.M.I.-Fondul Monetar International

1.1 Economia mondiala

Economia mondială reprezintă un sistem alcătuit din componente fundamentale –

economiile naţionale, societăţile transnaţionale, organizaţiile economice interstatale şi
din elemente derivate, de conexiune – diviziunea mondială a muncii, relaţiile economice
internaţionale şi piaţa mondială.Principalii piloni ai economiei in perioada respectiva (Europa
şi America) erau „specializaţi” în producţia diferitelor mărfuri, astfel încât aproape toate mărfurile
europene erau noi pentru America şi reciproc, mărfurile americane erau noi pentru europeni.
Secolul XVI este secolul apariţiei pieţei mondiale.
începutul secolului XIX - prima revoluţie industrială.
Odată formate, economiile naţionale vor conferi cadrul propice pentru generalizarea revoluţiei
industriale, pentru un avânt al factorilor de producţie, care, însă, se va produce în mod neuniform.
„...lumea care va rezulta din prezenta rearanjare a valorilor, credinţelor, structurilor
economice şi sociale… va fi diferită de ceea ce şi-ar putea imagina oricine astăzi… Este cert că în
materie de politică am trecut de la cei patru sute de ani ai naţiunii-stat suveran, la un pluralism în
care statul-naţiune va fi mai degrabă una dintre unităţile de integrare politică, şi nu unica. Va fi o
componentă – deşi încă una cheie – a ceea ce eu numesc «politica post-capitalistă», un sistem în
care statele transnaţionale, regionale, statele-naţiuni şi structurile locale, chiar tribale, vor concura
şi vor coexista”.
În concluzie, putem afirma că economia mondială este un sistem complex, eterogen, ale cărui
componente fundamentale sunt economiile naţionale, societăţile transnaţionale, organizaţiile
economice internaţionale. Alături de aceste elemente fundamentale, sistemul economiei mondiale
cuprinde şi elemente derivate, de legătură: piaţa mondială, relaţiile economice internaţionale,
diviziunea internaţională a muncii, ordinea mondială.
Unul din componentele de baza al economiei mondiale care prezinta dinamica functionala,
stabilitate , independenta si strinsa cooperare pe plan international este Fondul Monetar
International.

1.2 Scurt istoric a F.M.I.

Fondul Monetar Internaţional a fost fondat ca parte integrantă a sistemului Bretton-Woods, fiind
instituţia responsabilă cu asigurarea condiţiilor monetare şi financiare propice unui sistem stabil
de schimburi comerciale. El reprezintă primul sistem monetar internaţional din istoria relaţiilor
internaţionale şi vizează un ansamblu de principii şi reglementări coerente, asumat de statele
semnatare, privind politicile ratei de schimb şi al cooperării monetare multilaterale Întemeiat
oficial în 1944 prin Articolele Acordului de la Bretton-Woods, sistemul a avut drept iniţiatori
Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie, cărora li s-au alăturat majoritatea aliaţilor din cel
de-al Doilea Război Mondial. În timp ce Acordurile reprezintă punctul de plecare oficial al
instituţiilor Bretton-Woods, planificarea lor a început, de fapt, la începutul anilor ‘40. În acest
proces de durată au fost implicate două personalităţi marcante, John Maynard Keynes, de partea
britanică, şi Harry Dexter White, de partea americană. Idealul lor călăuzitor a fost construirea
unui sistem care să împiedice reapariţia unor recesiuni economice de proporţii, precum şi
izbucnirea unui nou război mondial. Un spirit comun de liberalism a animat procesul de
planificare, iar multilateralismul a devenit soluţia comună pentru fondarea unei noi ordini
postbelice. Din punct de vedere politic, planurile prevedeau asigurarea păcii mondiale printr-o
instituţie globală care să fie o versiune îmbunătăţită a Ligii Naţiunilor. Din punct de vedere
economic, pacea şi prosperitatea urmau să fie sprijinite de comerţul liber între naţiuni. Astfel,

4
pilonul economic principal al noii ordini ar fi fost reprezentat de Organizaţia Internaţională a
Comerţului (ITO). Plecând de la lecţiile perioadei interbelice, politicile monetare şi ale ratei de
schimb au fost considerate instrumente necesare comerţului liber; ele nu puteau fi niciodată
considerate ca scop economic în sine (Helleiner, 1993). Pentru consacrarea acestei lecţii în
modul de funcţionare al economiei internaţionale s-a avut în vedere fondarea unei instituţii
financiare internaţionale care să monitorizeze politicile monetare şi de schimb ale statelor
membre.
Datorită diferenţei semnificative dintre poziţia internaţională (politică şi economică) a Marii
Britanii şi a SUA, la acea oră, cele două planuri iniţiale au evidenţiat câteva puncte de
dezacord. Keynes era preocupat în principal de asigurarea izolării economiilor naţionale în cazul
importului de tendinţe deflaţioniste şi de furnizarea de lichidităţi internaţionale pentru ţările cu
deficit, pe când White era interesat de convertibilitatea şi stabilitatea cursurilor şi de eliminarea
acordurilor bilaterale restrictive în privinţa comerţului liber. Totuşi, similitudinile au fost mult
mai importante. Ambii economişti au crezut ferm în importanţa unei ordini mondiale organizate
conform principiului “comerţului liber”, pentru asigurarea păcii şi prosperităţii internaţionale. Pe
plan naţional, ocuparea totală a forţei de muncă şi un puternic stat al bunăstării urma sa sprijine
astfel de ţeluri. Controlul capitalului, control direcţionat împotriva mişcărilor speculative şi ratele
stabile de schimb au fost percepute drept mijloacele necesare comerţului şi prin urmare, supuse
cerinţelor acestuia (Ruggie, 1982).
Acordurile fondatoare au păstrat spiritul acestei viziuni, deşi în negocierile politice dintre cele
două părţi s-au pierdut mai multe elemente importante (Gardner, 1969, capitolul VII). Propunerile
americane au avut câştig de cauză ţinând cont de circumstanţele economice şi politice care făceau
din SUA, la acea oră, cea mai importantă putere şi cel mai important creditor al lumii, deţinând
75% din rezervele monetare mondiale.

1.3 Crearea F.M.I.

Încă Crearea din timpul celui de-al doilea război mondial, au apărut preocupări pe plan
internaţional privind reorganizarea relaţiilor valutar-financiare internaţionale. În acest context, în
iulie 1944, a avut loc în S.U.A., în localitatea Bretton Woods, Conferinţa Monetară şi Financiară
la care au participat 44 de ţări.
Prin acordurile încheiate, Conferinţa monetară a prevăzut înfiinţarea a două organisme:
Fondul monetar Internaţional şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.
Rolul principal în cadrul sistemului monetar internaţional este deţinut de F.M.I., prevăzându-se că
o ţară nu poate deveni membru B.I.R.D. atâta timp cât nu este membru F.M.I..
Activitatea oficială a F.M.I. a început la 1 martie 1947. La 15 noiembrie 1947, F.M.I. a
obţinut statutul de instituţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite, după ce Adunarea
Generală a aprobat Acordul încheiat de ECOSOC cu F.M.I. prin consultări şi recomandări.
Obiectivele principale ale F.M.I. sunt:
. să promoveze cooperarea monetară internaţională prin intermediul unei instituţii
permanente, care să constituie un mecanism de consultare şi colaborare cu ţările membre în
probleme monetare internaţionale;
. să faciliteze expansiunea şi creşterea echilibrată a comerţului internaţional, aducându-şi
astfel contribuţia la promovarea şi menţinerea unui nivel ridicat de folosire a capacităţilor de
producţie în toate ţările membre, la sporirea resurselor productive şi la creşterea venitului lor
naţional;
. să promoveze stabilitatea cursurilor valutare şi evitarea devalorizărilor monetare ca mijloc
de concurenţă internaţională;

5
 . să contribuie la stabilirea unui sistem multilateral de plăţi în ceea ce priveşte tranzacţiile
curente dintre ţările membre şi la eliminarea restricţiilor valutare, care stânjenesc dezvoltarea
comerţului internaţional;
. să pună la dispoziţia ţărilor membre fonduri valutare sub formă de credite pe termen scurt
şi mijlociu, în vederea reducerii dezechilibrelor temporare din balanţele de plăţi externe ale ţărilor
membre.

1.4 Funcţiile F.M.I.

 supravegherea politicilor financiar valutare - funcţia iniţială a F.M.I., care presupune
consultări periodice între ţările membre şi specialiştii Fondului cu privire la situaţia balanţei de
plăţi, a sistemului monetar, preţuri, şomaj, strategii de dezvoltare, reformă, curs de schimb etc.
Fondul este obligat să supravegheze atât sistemul monetar internaţional în vederea asigurării
funcţionarii efective şi operativităţii acestuia, cât şi respectarea de către fiecare membru a
obligaţiilor ce îi revin din trei din principiile adoptate de către F.M.I., respectiv: obligaţia
membrilor de a se abţine de la manipularea ratelor de schimb, intervenţia pe propriile pieţe de
schimb pentru a contracara dezordinea monetară şi respectarea interesului celorlalte ţări, ale căror
monede pot fi afectate.
 asistenţa financiară - constă în acordarea dreptului unei ţări de a cumpăra moneda
proprie a altei ţări, cu obligaţia de a-şi răscumpăra moneda naţională într-un anumit interval de
timp. Dacă iniţial au beneficiat de asistenţă financiară ţările vest europene distruse de cel de-al
doilea război mondial, în prezent, cererile de asistenţă financiară vin în cvasi-majoritatea lor de la
ţările în dezvoltare.
 asistenţa tehnică se realizează prin:
 trimiterea gratuită de specialişti în domeniile specifice de expertiză ale F.M.I.
 pregătire şi formarea funcţionarilor publici, în acest scop funcţionează în cadrul
consultanţă pe probleme monetare şi financiare.

1.5 Organizarea F.M.I. şi resursele acestuia

F.M.I. este condus de următoarele 3 organisme:
1) Consiliul Guvernatorilor, este format din reprezentanţii ţărilor membre şi se reuneşte o
dată pe an, având rolul unei adunări generale a acţionarilor. Fiecare stat are câte un reprezentant,
însă acesta are un drept de vot a cărui importanţă diferă in funcţie de cota-parte subscrisă. Regula
este că fiecare ţară dispune de câte 250 de voturi la care se adaugă câte un vot pentru fiecare
100.000 dolari subscrişi.
În acest fel, numărul cel mai mare de voturi revine ţărilor cu cea mai mare cotă-parte de
capital subscris (S.U.A., Marea Britanie, Germania, Franţa, Japonia). Cum toate deciziile
importante trebuie luate cu o majoritate de 85% din voturi, S.U.A., care singure dispun de
aproape 20% din voturi, au de fapt un drept de veto.
2) Consiliul de administraţie este format din 21 de membri: 6 reprezentând ţările ale căror
cote-părţi sunt cele mai mari, sau care, fără să aibă o cotă-parte foarte mare, sunt creditori foarte
importanţi ai F.M.I. (Arabia saudită) şi 15 desemnaţi de celelalte ţări membre, grupate, in
principiu, pe zone geografice. În acest din urmă caz, unele grupuri lasă ţării celei mai importante
dreptul să numească un administrator care să le reprezinte, iar altele practică rotaţia.
3) Directorul general este, prin consens, un european şi conduce Fondul sub controlul
administratorilor. Sediul F.M.I. este la Washington, D.C.

6
1.6 Mecanismele de finanţare ale F.M.I.

F.M.I. are ca scop să permită ţărilor membre să-şi remedieze dezechilibrele temporare (şi nu
fundamentale) ale balanţelor lor de plăţi, fără să recurgă la măsuri susceptibile să compromită
situaţia lor internă sau dezvoltarea schimburilor internaţionale.
Ţările membre ale FMI au următoarele drepturi:
-dreptul la vot şi la participare în adoptarea deciziilor
- dreptul de a efectua tranzacţii şi operaţii cu FMI
-dreptul de a cumpăra valută convertibilă sau Drepturi Speciale de Tragere (DST) din
resursele Fondului, în schimbul monedei naţionale, pe termen scurt sau mediu, în caz de nevoie
pentru echilibrarea balanţei de plăţi;
-dreptul de a primi alocaţii de DST
-dreptul de a deveni membu al Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Resursele F.M.I. sunt constituite, în principal, din contribuţii pe care trebuie să le verse
statelepentru a deveni membre ale organizaţiei. Aceste contribuţii se numesc "cote-părţi" .

Fig.1 Resursele contului general al F.M.I.(in miliarde DST)

Apr.
Resurse 1998 1999
2000

Resurse totale 165,1 214,2 214,4

Minus: resurse neutilizabile 111,5 119,3 106,2

Balanta: resurse utilizabile 53,6 94,9 108,2

A. resurse utilizabile neangajate nete 19,5 63,0 74,8

B. angajamente lichide 60,6 54,8 48,8

Rata lichiditatilor, A/B (in %) 32,2 115,0 153,1

Cotele-părţi au fost exprimate iniţial în dolari, iar în prezent sunt exprimate în D.S.T. Cota-parte a
fiecărei ţări este determinată de poziţia sa economică, comparativ cu cea a celorlalţi membri.
Pentru schimbarea cotelor se ia în considerare o varietate de factori economici, incluzând PIB–ul,
tranzacţiile de cont curent, rezerve oficiale. Când o ţară devine membră a FMI îi este repartizată o
cotă iniţială ce are acelaşi nivel cu cele ale ţărilor membre considerate de Fond a fi comparabile
ca mărime economică şi caracteristici cu aceasta. Aceste cote au fost în mai multe rânduri
revizuite. Ultima creştere de cote a avut loc în ianuarie 1999, creşterea generală cu 45%
reflectând schimbările în mărimea economiei mondiale, riscul ridicat de crize financiare şi rapida
liberalizare a comerţului şi fluxurilor de capital. Cu prilejul majorărilor de cote părţi se urmăreşte
şi menţinerea unui echilibru între diferitele grupe de ţări. Aşa se explică majorarea cotei Chinei în
2001, ca urmare suveranităţii asupra Hong Kong-ului, care a ajuns la acelaşi nivel ca şi Canada

7
 Cotele părţi reprezintă criteriul de stabilire a dreptului de vot in organele de conducere.
In cadrul repartitiei initiale a cotelor, ordinea descrescanda a fost urmatoarea:

Fig.1.2 Repartitia initiala a cotelor la F.M.I.

TARA MILIOANE USD PONDERE IN TOTAL

S.U.A. 2750 31,2

MAREA BRITANIE 1300 14,8

U.R.S.S. 1200 13,6

CHINA 550 6,3

FRANTA 450 5,1

INDIA 400 4,5

CANADA 300 3,4

… … …
Astfel putem deduce carui stat îi apartine ponderea superioara in cadrul sistemului.
.
Politica tranşelor de credit cuprinde, în principal, următoarele facilităţi:
 aranjamente de tip stand-by (credit confirmat), care constau în deschiderea unor linii de
credit pe termen mediu în favoarea ţărilor aflate în dificultate pe baza unor programe de reformă
economică. Condiţiile de creditare, favorabile de regulă, prevăd perioade de rambursare de 3-5
ani cu posibilităţi de extindere până la 10 ani, dobânzi standard ale F.M.I. (în jur de 5%),
comisioane de serviciu (0,5% din suma disponibilizată), şi comisioane stand-by, care, de obicei,
se compensează cu cele de serviciu,
 facilităţi de transformare sistemică, introduse în 1993, în scopul de a asigura o sporire a
posibilităţilor de asistenţă financiară în favoarea ţărilor membre care se confruntă cu dificultăţi
severe datorită tranziţiei la sistemul economiei de piaţă; pentru a obţine accesul la aceste facilităţi,
ţările solicitante trebuie să însoţească cererea de un document care să descrie obiectivele de
politică economică, să cuprindă estimări macroeconomice, măsuri structurale, fiscale, monetare şi
valutare ce urmează a fi aplicate în perioada acoperită de această facilitate,
 facilitatea de ajustare structurală extinsă (1987) oferită, de regulă, celor mai sărace ţări, în
condiţii de extindere pe 3 ani, cu returnare după 5 -10 ani şi dobândă de 0,5%.
 finanţarea stocurilor tampon (1964) care permite ţărilor în curs de dezvoltare care
stochează produse primare în scopul reducerii ofertei de pe pieţele internaţionale să angajeze o
tranşă suplimentară de credite de până la 25% din cotele lor părţi, cu condiţia ca aceste stocuri
"tampon" să fie constituite conform principiilor stabilite de o.n.u., care trebuie să guverneze
relaţiile intergurvernamentale,
 finanţarea extinsă (1974), creată în scopul ajutorării ţărilor care se confruntă cu grave
dezechilibre ale balanţei de plăţi ca urmare a unei structuri defectuoase a producţiei, comerţului
sau preţurilor, precum şi a ţărilor a căror economie se dezvoltă lent sau a căror situaţie a balanţei
de plăţi împiedică promovarea unor politici active de stimulare a dezvoltării.

8
 2.Rolul FMI în economia mondială
2.1 Rolul F.M.I.
Începând din anul 1962, FMI asigură asistenţă de urgenţă ţărilor membre care au suferit
dezastre naturale. Finanţarea Fondului ajută la compensarea deficiturilor din export şi la evitarea
golirii rezervelor externe ale ţării.
Rolul pe care-l joacă F.M.I. în susţinerea procesului dezvoltării derivă din funcţiile pe care
acesta le are. Această instituţie este principalul for pentru coordonarea şi supravegherea politicilor
monetare şi fiscale naţionale. Totodată, F.M.I. s-a implicat activ şi în procesele de reformă din
ţările aflate în tranziţie.
Cu toate eforturile depuse în plan internaţional pentru creşterea rolului asistenţei financiare
oficiale, acordată pe cale multilaterală, ponderea acesteia în totalul sumelor transferate către ţările
în dezvoltare nu reprezintă decât 20%, dintre care doar 14% sunt acordate în condiţii de favoare.
Cum resursele Fondului Monetar Internaţional sunt limitate, practic, la cotele părţi ale
membrilor, împrumuturile fiind proporţionale cu aceste cote părţi, creditele F.M.I. deţin doar
3,5% din totalul asistenţei financiare externe către ţările în dezvoltare.
În ceea ce priveşte rolul F.M.I. de-a lungul existenţei sale în procesul dezvoltării, aşa cum
aprecia şi fostul Directorul General al Fondului, domnul Michel Camdessus, acesta a crescut şi s-
a schimbat foarte mult, ca urmare a faptului că a trebuit să se adapteze unei economii mondiale
aflată într-o dinamică continuă. Fondul trebuie să-şi revitalizeze şi să-şi adapteze funcţiile de
supraveghere. Volatilitatea, speculaţiile care au zguduit sistemul monetar internaţional în ultima
perioadă trebuie stopate. Guvernele trebuie să recunoască faptul că este în interesul lor să-şi
concentreze acţiunile, atât pe plan naţional, cât şi internaţional, pentru a recâştiga stabilitatea
monetară.
Fondul Monetar Internaţional a jucat un rol fundamental în soluţionarea problemelor ajustării
balanţelor de plăţi ale ţărilor membre, în special ale celor în dezvoltare. Această instituţie este
principalul for pentru coordonarea şi supravegherea politicilor monetare şi fiscale naţionale.
Totodată, rolul Fondului sporeşte în noile condiţii ale tranziţiei economiilor din Europa
Răsăriteană. Finanţările acordate de F.M.I. sunt importante prin ele însele, dar, în acelaşi timp, şi
prin rolul lor de catalizator pentru alte forme de finanţare. Rolul Fondului este de a pune în
aplicare programe credibile, de a asigura creşterea economică, o creştere economică reală,
durabilă, respectiv o combatere a şomajului, inflaţiei, a îndatorării excesive.
Contextul actual în care Fondul acţionează este dominat de o continuă schimbare, în special
sub impulsul procesului de globalizare. În anii ’90 s-au „succedat” crize fără precedent care au
pus F.M.I. în faţa celor mai mari provocări întâlnite de la trecerea la cursurile flotante.
Concluzia care se poate formula este ca incepand de la prabusirea sistemului de la Bretton
Woods, au fost promovate o multitudine de facilitati de creditare. Instrumentele de finantare
create s-au departat de sarcina initiala a Fondului, aceea de protejare a circulatiei bunurilor si
capitalului impotriva fluctuatiei cursului de schimb, creditul maxim disponibil teoretic pentru
tarile membre a crescut la 480% din cota de participare.
Avantajele tarilor care contracteaza imprumuturi la F.M.I. sunt semnificative:
· primul avantaj il constituie nivelul dobanzii percepute de F.M.I.;
· al doilea avantaj rezida in faptul ca acordarea unui imprumut de catre
Fond este considerata de catre piata financiara internationala ca o confirmare a
incapacitatii.

9
 Pe langa aceste avantaje, trebuie evidentiat ca programele de ajustare ale F.M.I. au
propriile lor costuri. Din acest motiv programele convenite cu Fondul sunt adesea criticate,
mai ale atunci cand au efecte negative asupra populatiei sarace.

2.2.Activităţi legate de criza din Asia

În anul 1990 au fost efectuate cele mai semnificative schimbări în istoria FMI. Acestea au
fost legate de procesul de integrare a pieţelor de mărfuri, servicii şi capital. O parte importantă în
activitatea FMI deţine acordarea împrumuturilor în domeniul bancar şi supravegherea sistemului
monetar internaţional.
Între ţările care au beneficiat de ajutorul financiar al FMI în anii '90 au fost ţările din Europa
Centrală şi regiunea Baltică, Rusia şi alte ţări din fosta Uniune Sovietică pentru înlesnirea trecerii
lor dificile din economia planificată la economia de piaţă. Multe eforturi au fost depuse în formarea
structurilor financiare şi economice, foarte importante pentru funcţionarea economiei de piaţă.
O parte importantă în activitatea FMI ocupă colaborarea strînsă cu Banca Mondială în
vederea sprijinirii celor mai sărace ţări din lume.
În criza financiară la mijlocul acestei decade în Mexico FMI a aprobat pe data de 1.02.1995
cel mai mare pachet financiar pentru o ţară membră a FMI în valoare de $17,8 billion. Acest ajutor
avea scopul să stsbilizeze situatia financiară şi să oprească ieşirile masive de capital din Mexic.
Criza financiară din Asia din anul 1998 a fost evenimentul financiar a anului. Cel mai mult
afectate au fost Indonesia, Coreea si Tailanda.
Printre cauzele principale pentru această criză putem să considerăm împrumuturile externe
făcute de aceste ţări în exces, cu scădente scurte. Pe de altă parte regurile bancare inadecvate şi
intervenţia sa nereuşita n-au putut să contribuie la stabilizarea situaţiei economice. Întărzierea
semnificativă în adaptării măsurilor corespunzătoare în rezolvarea acestor dificultăţi a aprofundat
criza financiară şi a afectat şi alte ţări din această regiune.
FMI a ajutat cele trei ţări cel mai mult afectate - Indonesia, Coreea si Tailanda - aranjănd
programe pentru reforme economice, care ar treebui să ajute refacerii situaţiei financiare. Coreea a
beneficiat de ajutor financiar la valoare totală de $ 11,2 billion şi Tailanda $ 4,0 billion.
Au fost intensificate consultaţiile cu celelalte ţări membre pentru a fi luate măsuri, care să
nu mai permit în viitor afectarea altor ţări din această regiune. Au fost aplicate proceduri accelerate
organizate sub numele de Mecanism Urgent de Finanţare. Astfel FMI a elaborat programe, care au
fost adăugate la programele deja existente şi care au avut drept scop să adapteze FMI către
cerinţele acestei perioade. De asemenea a fost creată facilitatea de Rezerve suplimentare pentru a
ajuta ţările afectate prin acordarea împrumuturilor pe termen scurt, necesare pentru recuperarea
încrederii pierdute a investitorilor. FMI a colaborat cu alte instituţii internaţionale financiare, de
exemplu cu Banca Mondială şi Banca da Dezvoltare din Asia pentru a mări suportul financiar pentru
programele de reforme economice.
Principalele concluzii făcute de funcţionării FMI sunt patru şi se referă la necesitatea punerii
la dispoziţie la FMI a unei informaţii, cât se poate mai concrete, de către ţările membre. Pe de altă

10
parte cu o mai mare atenţie trebuie să fie analizate rezultatele macroeconomice ale ţărilor pe
termen scurt. Un rol crucial joacă existenţa unei transparenţe în privinţa programelor, care se
aplică pentru ieşirea din criză. Nu pe ultimul loc ca importanţă este faptul că ţările membre trebuie
să binevoiască să ia în considerare sfaturile politice de la FMI. Pentru a colabora mai străns cu ţările
afectate de criza din Asia şi din cauza rolului important, pe care aceste ţări îl au în economia
mondială FMI a deschis un nou office pentru Asia şi Pacific în Tokyo. Directorul acestui office este
Kunio Saito. Între scopurile principale sunt păstrarea unui dialog permanent cu politicienii din Asia
si supravegherea pieţei financiare în această regiune.
În luna iulie 1998, după dificultăţiile financiare serioase, Rusia a primit un împrumut de
$11.2 billion, care va avea drept scop să suplimenteze cele $ 9.2 billion primite în luna martie 1996.
A 50-a anivarsare a FMI în anul 1994 a creat ocazia pentru efectuarea unui număr mare de
întălniri si discutii privind activitatea fondului în viitor.
Schimbările în mediu economic international impun într-un fel si reevaluare a rolului FMI si
eventual efectuarea unor schimbări în rolul său în economia mondială. Folosirea largă a ratelor de
schimb flexibile a dezavantajat tările industriale si ele au beneficiat mult mai putinde ajutor
financiar din partea FMI, aşa cum a fost prevăzut în Bretton Woods. Mai mult decât aceasta, multe
ţări membre n-au avut aces la fluxurile de capital privat, mai ales în perioade de dificultăţi
economice şi numărul acestor ţări a crescut mult, afectând şi ţările în traziţie. Aceste ţări se bazează
pe asistenţa financiară din partea FMI în resolvarea problemelor financiare legate de balanţa de
plăţi.
În viitor descentralizarea în sistemul valutar al ţărilor industrializate va continua. De aceea
va fi necesară o reevaluare a rolului FMI privind supravegherea şi finanţarea ţărilor membre. De
exemplu a fost făcută o propunere în sensul că valutele mai puternice să fie legate şi fixate întru-n
sistem. Comisia din Bretton Woods a propus FMI să preia de la Grupul Celor 7 responsabilitatea de
a efectua politica de coordonare, care să aibă ca scop reducerea instabilităţii ratei de schimb şi
eventual trecerea la un sistem mult mai flexibil.
Cu totul altă direcţie a fost propusă de la ceilalţi funcţionari FMI să abandoneze rolul său în
domeniul financiar şi să concentreze activitatea sa asupra disciplinei comerciale, exercitată de
fluxurile de capital privat, scopul fiind corectarea neadaptibilităţii bilanţelor de plăţi ale ţărilor
membre. Astfel FMI poate să devină un fel de agenţie de evaluare pentru politiciile economice de
stat ale ţărilor membre. Mai mult decât aceasta a fost propus în acest context FMI să joace un rol
central în coordonarea restructurării datoriilor statelor, ca un fel de curte de faliment.
Toate aceste propuneri deocamdată n-au găsit o acceptare mai largă. În momentul în care
FMI va acţiona ca o agenţie de evaluare, atunci relaţiile între FMI şi ţările membre se vor schimba
substanţial.
În prezent rolul FMI este de a facilita relaţiile dintre debitor si creditor. Probabil
schimbările, care se vor efectua nu mai vor fi cu rolul financiar, pe care l-are FMI şi în natura
politicii de supraveghere a Sistemului Monetar International.

11
2.3.Sprijinul acordat ţărilor postconflictuale

În anii recenţi, pe plan mondial s-a manifestat în creştere numarul ţărilor în care există
instabilitate politica, convulsii sociale sau conflicte armate internaţionale. Pentru a sprjini
preîntămpinarea intr-un moment iniţial necesităţiile speciale în astfel de ţări, în anul 1995 FMI a
întărit politica sa financiară prin întroducerea Asistenţei de Urgenţă pentru ţările postconflictuale.
Din această cauză, şase ţări- Albania, Bosnia şi Herzegovina, Republica Congo, Ruanda, Sierra Leone,
şi Tajikistan au beneficiat de această asistenţă. În procesul de intrajutoare al acestor ţări pentru
restabilirea stabilităţii macroeconomice, FMI lucrează în colaborare cu alte organizaţii
internaţionale şi creditori bilaterali .
În anii ‘70, ’80, şi începutul anilor ’90, FMI a ajutat un numar mare de ţări postconflictuale -
cum ar fi Bangladesh, Cambodgia, Chad, El Salvador, Etiopia, Georgia, Haiti, Jordan, şi Nicaragua-
printr-o varietate mare de facilităţi acordate de FMI. Pentru a întări aceste eforturi, în luna
octombrie 1995 Bordul Executiv a stabilit ca atat timp căt sunt disponibile instrumentele
financiare ale FMI şi sunt adecvate pentru a face faţă situaţiilor postconflictuale, sprijinul FMi se
poate dovedi benefic.
În anul 1995, la întalnirea la Halifax, reprezentanţilor grupului celor 7 au invitat instituţiile
înfiinţate în Bretton Woods şi Organizaţia Naţiunilor Unite să stabileasca procedurile de
coordonare, aplicate în funcţie de necesităţiile de resurse, în scopul de a facilita o tranziţie lina în
faza de rehabilitare a crizei, şi pentru coordonarea activităţii de cooperare mai efectiva cu
creditorii.
Pentru a primi asistenţă postconflictuală, trebuie sa se stabilezeze o balanţă de urgentă a
plăţilor necesare pentru a ajuta refacerea rezervei şi întâlni plăţile curente, inclusiv serviciul
datoriei catre instituţiile multilaterale, şi rolul pe care îl joaca FMI în catalizarea sprijinului de alte
surse oficiale. De asemenea este important să se determine capacitatea administrativa şi
instituţionala a statului care a fost întrerupta la punctul în care ţările membre sunt momental
incapabile să se dezvolte şi să implementeze un program economic multilateral care poate fi
sprijinit sub aranjamentului FMI. Totuşi acolo unde există capacitatea suficienta pentru
planificarea şi implementarea politicii, şi se demonstrează angajament ferm de catre autoritaţile
care vor garanta că resursele FMI vor fi protejate şi folosite adecvat.
Ca urmare, Consiliul Executiv a hotarat să extindă politica sa existentă asupra asistenţei de
urgenţă - care pănă la acest moment a fost acordată pentru a acoperi numai calamităţile naturale .
Elementele necesare pentru întrebuinţare a asistenţei de urgenţă includ o declarare clară a situaţiei
economice; quantificare a cadrului macroeconomic, pozitia autorităţilor şi intenţia lor de a apela
căt mai repede la forma tradiţionala de finanţare a FMI (cum ar fi a acordurile stand-by sau ESAF
aranjament).
FMI intervine pentru a sprjini preîntâmpinarea necesităţiilor speciale ale ţărilor
postconflictuale şi aceasta este ca o parte din efortul coordonat internaţional depus de diferite

12
agenţi multilaterali şi donatori bilaterali luând rolul principal în coordonarea şi mobilizarea
asistenţei.
Rolul cheie al FMI în ţările postconflictuale este sa ajute restabilirea stabilităţii
macroeconomice. Aceasta este realizat în faza iniţiala prin intermediul asistenţei tehnice şi sfaturile
politice pentru ajutarea refacerii administrative şi instituţionale şi pentru a crea capacitatea
necesara pentru a pune un program economic multilateral corespunzător. Odata ce situaţia
economică a fost stabilizata, FMI poate face disponibila asistenta financiară care joaca deseori
rolul cheie în catalizarea sprijinului de alţi creditori şi donatori.
Asistenţa tehnică a FMI se focalizeaza pe capacitatea de reconstruire -de exemplu,
înfiinţarea şi reorganizarea instituţiilor monetare şi de shimb valutar pentru a putea ţara respectiva
să efectueze rambursările legate de creditele luate şi operaţiunile de schimb valutar străine şi să
asigure întrebuinţarea efectiva a resurselor existente ţării respective.
Astfel de asistenta mai poate fi acordată şi de alte instituţii cum ar fi UNDP, Banca Mondiala,
Uniunea Europeana, şi donatori bilaterali şi multilaterali .
Sfaturile politice date de către FMI acopera toata gama ale politicii macroeconomice şi de
asemenea asigura şi necesarul de măsuri structurale. Acordarea asistenţei financiare depinde de
factorii specifici ai statelor, cum ar fi cât de repede este clarificata situaţia politică, capacitatea
membrilor să formuleze şi să implementeaze programele economice, timpul necesar pentru
mobilizarea sprijinul donorilor şi dacă e important, aprecierea datoriilor către instituţiile
multilaterale.
Asistenţa postconflictuala de urgenţă a devenit disponibila în anul 1995 şi astfel şase ţări au
fost alese pentru a primi acest ajutor. Pe 20 decembrie 1995, Bosnia şi Herzegovina care au
moştenit calitatea de membru ale fostei Republice Socialiste Federale Yugoslaviei au intrat în FMI.
La acelasi zi, a fost acordată suma de $45 millioane pentru redresarea politica şi reintegrarea
economica, refacerea ale infrastructurii, şi crearea noilor structuri economice pentru trecerea la
economiei de piaţă.
Asistenta de urgenţă pentru Rwanda, care a fost acordată, a fost in jur de $20 milioane
pentru sprijinirea programului economic al guvernului pentru anul 1997 şi al programului de
asistenţa tehnică coordonat de FMI. Acest ajutor a fost acordat din cauza imposibilităţii Băncii
Nationale ale Ruandei de a efectua funcţiile sale principale şi pentru consolidarea bugetului şi
veniturile administrative. Asistenţa a fost folosita pentru restaurarea autoritaţilor administrative
civile.
Asistenţa Postconflictuala de urgenţă

Cantitate
Suma aprobata
Ţara Data (milioane de
(% din cota)
DST)
Albania Nov., 1997 8.8 25.0
Bosnia si Herzegovina Dec., 1995 30.3 25.0
Rep. Congo Iulie, 1998 7.2 12.5

13
 Aprilie, 1997 8.9 15.0
Ruanda
Dec., 1997 6.0 10.0
Sierra Leone Nov., 1998 11.6 15.0
Dec., 1997 7.5 12.5
Tajikistan
Martie, 1998 7.5 12.5

În Albania, cu asistenţa de urgenţă a fost sprijinita programa guvernului cu $12 milioane

pentru a putea fi redusă inflaţia severă şi restartarea creşterii economice.
Asistenţa tehnica a fost acordată de câtre donatori multilaterali inclusiv FMI, pentru a putea
fi redresate veniturile care, împreunã cu măsurile de revenire puternice, a reuşit să pună deficitul
budgetului pe cale stabilă. Reformele structurale includ măsuri pentru a opri activitatea
companiilor piramidale, restructurarea băncilor de stat şi de a dezvolta mai bine administraţia
publică.
Asistenţa de urgenţă acordată pentru Tajikistan este în jur de $20 milioane şi a fost folosita
pentru sprijinirea programei economice a guvernului pentru anii 1997-98. Din această cauza
policile fiscale şi monetare au început să lucreze semnificativ, ducând la reducerea inflaţiei, la
stabilizarea ratei de schimb valutar. Siguranţa socială a început să fie mult mai puternică şi au fost
facute paşi importante pentru iniţierea reformei sistemului bancar.
Asistenţa de urgenţă la valoare de $10 milioane a fost folosita în Republica Congo pentru
sprijinirea programei economice a guvernului pentru anul 1998 cu scop de a recupera condiţiilor
normale economice ducînd la stabilitatea macroeconomica, refacerea infrastructurii capitalei
Brazzaville, reorganizarea administraţiei centrale, refacerea capacităţii instituţiilor şi recuperarea
sigutanţei sociale.
Asistenţa de urgenţă pentru Sierra Leone la valoare de $16 milioane a fost folosita pentru
sprijinirea programei economice a guvernului pentru anii 1998/99 , care are ca scop accelerarea
creşterii economice, reducînd problemele financiare şi normalizînd relaţiile cu creditorii externi .

2. 4 Relaţiile între FMI şi alte organizaţii internaţionale

În anii 1997/98 relaţiile între FMI şi Banca Mondială , Naţiunile Unite şi Organizatia
Mondială de Comerţ au continuat să se dezvolte ca răspuns a schimbărilor care se efectuează în
domeniul economic mondial.
Criza financiară din Asia a arătat necesitatea pentru o colaborare mai strânsă dintre FMI
şi Banca Mondială mai special în sectorul financiar şi social. În anul 1997 a fost semnat un acord
între Directorul General al FMI şi Preşedintele Băncii Mondiale. Scopul semnării acestui acord a
fost legat de adoptarea unor măsuri mai efective pentru rezolvarea problemelor care provin din
datoriile financiare ale statelor. Acordul acoperă o gamă largă în sectorul financiar incluzînd

14
diagnostica, sfaturi politice, asistenţa tehnică şi proceduri operaţionale în situaţii de criză. În
particular acest acord clarifică rolul pe care îl joacă fiecare din cele două instituţii.
În timp ce Banca Mondială se ocupă cu problemele din sistemul financiar în ţările în curs
de dezvoltare, FMI supraveghează aspectele macroeconomice ale sistemului financiar şi pieţele
în toate ţările membre.
Sfaturile politice pe care le dă FMI sunt legate şi de impactul social pe care îl provoacă
ele de protecţia mai bună a celor mai vulnerabile grupe din societate. FMI apelează şi pentru o
colaborare mai strânsă cu Organizaţia Agriculturală şi de Hrană şi UNICEF.
În timpul anului financiar FMI a continuat să lucreze foarte strâns cu Banca Mondială
iniţiativa HIPC pentru cele mai îndatorate ţări. Unul din principiile din această iniţiativă este că
asistenţa pe care o acordă ţările trebuie să fie coordonată între toate ţările – creditori cu cotă de
participare egală. FMI şi Banca Mondială au iniţiat un proces de consultaţii cu alţi creditori
pentru a se asigura că această iniţiativă va reflecta răspunsul cel mai potrivit al comunităţii
internaţionale. Directorul General şi Preşedintele Băncii Mondiale au trimis o scrisoare până la
creditorii multilaterali şi bilaterali cu scopul de a informa despre deciziile adoptate de FMI şi
Banca Mondială.
Relaţiile între FMI şi ONU s-au dezvoltat la nivel instituţional şi la nivel local.
Colaborarea la nivel instituţional este efectuată prin oficiul FMI în New York. A crescut numărul
de funcţionari din FMI care participă la conferinţe şi întâlniri organizate de către comisarii de la
ONU. De asemenea a crescut şi volumul informaţiei care se schimbă între cele două organizaţii.
Există o colaborare mai strânsă în domeniul statistic şi în cazul situaţiilor postconflictuale. În
plus oficiul FMI din Geneva lucrează în colaborare cu UNCTAD.
În luna aprilie anului 1998 Consiliul Economic şi Social al ONU (ECOSOC) a organizat
o întălnire la nivel înalt la tema “ Integrarea globală financiară şi rezulatele recente “. Acest
forum a fost onorat de câtre Directorul General al FMI.
La nivel de ţară funcţionarii FMI continuă să colaboreze cu funcţionarii de la ONU să
schimbe diferite puncte de vedere asupra dezvoltării economice, să stea în contact permanent şi
să participe la întălnirile locale. Colaborarea cu reprezentanţii ONU sunt foarte intensive în ţări
în care ONU şi FMI au luat parte împreună în proiecte de asistenţă tehnică.
Relaţiile între FMI şi Organizaţia Mondială a Comerţului au fost reglamentate prin acordul de
cooperare care a intrat în vigoare în luna decembrie anului 1996. Acest document conţine
precizări referitoare la consultaţiile instituţionale şi schimbul de informaţie. Grupurile de lucru
au studiat foarte activ toate iniţiativele în acest sens. Un alt aspect din cooperarea între FMI şi
OMC este legat de participarea celor două organizaţii la iniţiativa de integrare a ţărilor în curs de
dezvoltare. Această dorinţă a fost exprimată şi prin declaraţia făcută în anul 1996 la conferinţa a
OMC în Singapure. La următoarea întâlnire în luna octombrie a anului 1997 a fost negociată şi
acordarea asistenţei tehnice pentru ţările care au nevoie de ajutor tehnic. De asemenea FMI este
una din cele şase organizatii internaţionale care şi-au asumat responsibilitatea de a asigura

15
asistenţa tehnică pentru 27 ţări până la sfîrşitul acestui an financiar. Recomandările făcute de
FMI în sfera politică şi asistenţele în domeniul fiscal şi statistic sunt reconoscute ca un suport
important pentru instalarea celor mai favorabile condiţii macroeconomice care va ajuta ţările
respective de a participa mai efectiv în sistemul comercial global.
Colaborare între FMI şi Organizaţia Mondială a Muncii au fost intensificate în anul acesta mai
ales în contextul crizei financiare din Azia. În cursul acestui an funcţionarii de la FMI au
participat la Conferinţa Rigională din Azia care a fost sponsorizată de Organizaţia Mondială a
Muncii şi care a avut loc în Bangkok în perioada 9-11 decembrie . Atenţia prticipanţilor a fost
atrasă de problemele legate de dezvoltarea resurselor umane în această regiune. Funcţionarii de
la FMI deasemenea au participat la întălnirea la nivel înalt la Bangkok în perioada 22 – 24 aprilie
în anul 1998 cu tema principală “Reflectările sociale ale crizei din Azia “.
Activităţiile care desfăşoară FMI împreună cu alte organizaţii internaţionale sunt
coordonate de la centralele FMI situate în Paris şi în Tokyo.
FMI lucrează în strănsă cooperare cu astfel bănci de dezvoltare cum sunt Bancă Asiatică
pentru Dezvoltare, Bancă Europeană pentru Reconsrucţie şi Dezvoltare. În acest sens Consiliul
Executiv al FMI a aprobat pe 24 iulie 1997 propunerea pentru participarea reprezentanţiilor
acestor instituţii la discuţiile legate de iniţiativa HIPC. Colaborarea cu aceste bănci multilaterale
pentru dezvoltare include consultaţii asupra programelor pentru ajustări structurale, care include
finanţarea acestor pragrame, acordarea asistenţei tehnice, schimbări de informaţii, vizitele
funcţionarilor, întălniri şi conferinţe. Funcţionarii din FMI vizitează regular seminarile şi
forumurile sponsorizate de le alte organizaţii regionale, sociale şi financiare în Africa, Azia şi
Pacificul, America Latină şi Caraibii.
Aceste activităţi care desfăşoară FMI cu alte organizaţii internaţionale au scopul principal
de a sprijini ţările în cauză pentru a preîntămpina problemele sale financiare şi nu numai, dar
aceste ţări au nevoie de investiţii directe care să stimuleze anumite sectoare din economia lor.
Asistenţele tehnice acordate de FMI şi alte organizaţii internaţionale numai ameliorează
problemele economice, dar nu le rezolva complet.

2.5 F.M.I. si Republica Moldova

Republica Moldova a acceptat Statutul FMI prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1107 din 28 iulie
1992, iar la 12 august 1992 a devenit membru al FMI. BNM, în calitatea sa de agenţie fiscală a
Republicii Moldova în cadrul FMI, este împuternicită să efectueze, în numele Republicii
Moldova, toate operaţiunile şi tranzacţiile autorizate conform Statutului FMI.
În cadrul FMI, Republica Moldova face parte din grupa de ţări (constituenţă) care
include:Armenia, Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Cipru, Croația, Georgia, Israel,
Luxemburg, Republica Macedonia, Muntenegru, Olanda, România şi Ucraina.

16
Poziția de guvernator al Republicii Moldova în cadrul Consiliului de Guvernatori al FMI este
deținută de către dl Sergiu Cioclea, Guvernatorul BNM, iar cea de guvernator supleant – de către
dl Marin Moloșag, consilierul Guvernatorului BNM.
Cota actuală a Republicii Moldova la FMI constituie 172.5 milioane Drepturi Speciale de
Tragere (DST), ceea ce reprezintă 0.04 la sută din capitalul FMI. Această cotă a intrat în vigoare
la 17 februarie 2016 după ce Republica Moldova și-a majorat cota sa anterioară de 123.2
milioane DST. Majorarea respectivă s-a produs în contextul a 2 reforme importante inițiate de
FMI în anul 2010 – Cea de-a Paisprezecea Revizuire Generală a Cotelor și Reforma Consiliului
Executiv al FMI. În rezultatul implementării reformelor menționate, capitalul FMI a fost dublat
(de la 238.5 miliarde DST la 477 miliarde DST), cotele țărilor membre au fost ajustate pentru a
reflecta mai exact poziția acestora în economia globală, iar Consiliul Executiv al FMI a devenit
mai reprezentativ. Țara noastră și-a exprimat susținerea pentru aceste reforme prin
adoptarea Legii nr. 109 din 11 mai 2012 cu privire la majorarea sumei de subscripție a Republicii
Moldova la Fondul Monetar International și a Legii nr. 118 din 24 mai 2012 pentru acceptarea
Amendamentului la Statutul Fondului Monetar International privind reforma Consiliului
Executiv.
Anual FMI acordă Republicii Moldova consultări în domeniul politicii economice şi financiare,
conform prevederilor Articolului IV al Statutului FMI, care reglementează relaţiile de cooperare
dintre ţările membre şi FMI.
În cadrul politicilor de evaluare a gradului de adoptare a standardelor internaţionale în domeniile
relevante pentru activitatea FMI, Republica Moldova a participat la diverse programe, inclusiv:
Programul FMI şi al Băncii Mondiale (din 2004) de evaluare a sectorului financiar (Financial
Sector Assessment Program - FSAP), fiind actualizat în 2007 și în 2014.
ROSC - Data Module (raportul privind respectarea standardelor şi codurilor), prin care experţii
FMI au realizat în iulie 2005 o evaluare a calităţii statisticilor macroeconomice elaborate în
Republica Moldova.FMI a acordat Republicii Moldova asistenţă tehnică într-un şir de sectoare,
inclusiv în cel al politicii monetare/organizării băncii centrale, sistemului de raportare monetară,
supravegherii bancare etc.

17
 3.Concluzie
Concluzia care se poate formula este ca incepand de la prabusirea sistemului de la Bretton
Woods, au fost promovate o multitudine de facilitati de creditare. Instrumentele de finantare
create s-au departat de sarcina initiala a Fondului, aceea de protejare a circulatiei bunurilor si
capitalului impotriva fluctuatiei cursului de schimb, creditul maxim disponibil teoretic pentru
tarile membre a crescut la 480% din cota de participare.
Avantajele tarilor care contracteaza imprumuturi la F.M.I. sunt semnificative:
· primul avantaj il constituie nivelul dobanzii percepute de F.M.I.;
· al doilea avantaj rezida in faptul ca acordarea unui imprumut de
catrefond este considerata de catre piata financiara internationala ca o confirmare a
bonitatii tarii respective, ceea ce echivaleaza cu atragerea de noi imprumuturi de pe
aceasta piata.
Pe langa aceste avantaje, trebuie evidentiat ca programele de ajustare ale F.M.I. au
propriile lor costuri. Din acest motiv programele convenite cu Fondul sunt adesea criticate,
mai ale atunci cand au efecte negative asupra populatiei sarace.

3.1 Necesitatea perfecţionării F.M.I.

După o jumătate de secol de existenţă, F.M.I. se află în faţa unor noi provocări. Criticile
exprimate la adresa Fondului nu s-au împuţinat, din contră, tot mai multe voci consideră această
instituţie una perimată sau subordonată intereselor ţărilor dezvoltate, mai ales intereselor S.U.A.
Printre recomandarile cele mai des întâlnite adresate F.M.I. se pot aminti:

 Fondul a dobândit o putere mult prea mare, ce riscă să scape de sub control, deaceea
este recomandat de a egala raportul de forte. Acest lucru este argumentat mai ales prin prisma
faptului că F.M.I. a pompat peste 110 miliarde dolari în criza asiatică, îndatorând aceste ţări cu
scopul de a salva băncile internaţionale care au garantat creditele plasate în economiile acestor
ţări. Este ştiut faptul că Asia de sud-est a reprezentat un adevărat magnet pentru investiţiile
internaţionale, fiind cunoscută drept cea mai dinamică regiune a globului. În plus, sunt foarte
multe voci care consideră că nu este firesc ca un grup de câteva mii de specialişti să dicteze
condiţiile de viaţă pentru o populaţie de peste 1,4 miliarde de oameni din ţările în dezvoltare.
 De a echilibra gradul de transparenţă, faptul că operaţiunile pe care le derulează nu sunt
cunoscute, oferindu-se opiniei publice doar informaţii sumare. Tot în cazul crizei asiatice, Fondul
a criticat politica macroeconomică dusă de guvernele acestor ţări, după ce tot Fondul lăudase
succesele acestei politici. Ca o recunoaştere a acestei situaţii, Fondul a acceptat constituirea unui
grup de experţi din afara instituţiei, care să-i monitorizeze activitatea şi care a prezentat un prim
raport la reuniunea anuală ce a avut loc la Praga, în 2000
 De modificare si reorganizare a politicii acestuia în ţările sărace şi în cele aflate în
procesul de tranziţie de la economia planificată la cea de piaţă. Nu de puţine ori, Fondul este
acuzat că nu ţine cont de condiţiile concrete din aceste ţări şi condiţiile impuse nu fac altceva
decât să înrăutăţească lucrurile. De altfel, un specialist american în problemele ţărilor în
dezvoltare, John Cavanagh aprecia că în multe privinţe, F.M.I. este ca un medic din evul Mediu,
pentru care nu are importanţă de ce suferă pacientul, tratamentul fiind acelaşi. Pe termen scurt,
ţările reuşesc să-şi atenueze dezechilibrul balanţei de plăţi, dar pe termen lung, efectele asupra
sănătăţii economiei ţărilor în dezvoltare este dezastruos

18
  De hotarire a directiilor oportune de viitor: comunism sau capitalism .Ineditul situaţiei şi
dimensiunea nebănuită a procesului a adus de multe ori F.M.I. şi alte instituţii în situaţia de a nu
face faţă problemelor respective. Liberalizarea comerţului, a preţurilor, a cursului de schimb au
condus la scăderea producţiei, creşterea dramatică a şomajului, a deficitului balanţei de plăţi,
erodarea puterii de cumpărare, toate acestea constituind fenomene preponderente în ţările aflate în
tranziţie. Aplicarea unei reţete unice în materie de tranziţie nu a condus la o creştere economică în
ţările respective.
 De a-si mari capacitatea in calitate de institutie centrala a Sistemului Monetar
Internaţional pentru a face faţă unei crize declanşate în interiorul sistemului. Tot mai multe voci
susţin că o criză în S.U.A. sau în Japonia ar echivala cu un colaps al întregului sistem financiar
internaţional. Este, într-adevăr, un scenariu catastrofic, dar, pe de altă parte, crizele din Mexic,
Asia de Sud-Est şi Argentina au arătat o vulnerabilitate deosebită a sistemului.
 F.M.I. trebuie sa se impuna intensiv in procesul de globalizare.Întărirea supravegherii
sistemului monetar internaţional reprezintă una din provocările fundamentale care stau în faţa
acestei instituţii.

FMI are ca scop principal promovarea cooperării monetare internaționale, garantarea

stabilității financiare, facilitarea comerțului internațional, contribuirea la un nivel înalt de
ocupare a forței de muncă, la stabilitate economică și combaterea sărăciei insa luind in
considerare etapele enumerate mai sus, acesta mai are mult de lucru la nivel de organizare si
relationare pe plan economic.
Idealul lor călăuzitor a fost construirea unui sistem care să împiedice reapariţia unor recesiuni
economice de proporţii, precum şi izbucnirea unor divergente de talie interationala care a ajuns
astazi la nivel destul de promitator insa cu unele lacune evidenteAcest spirit comun
de liberalism a animat procesul de planificare, iar multilateralismul a devenit soluţia comună
pentru fondarea unei noi ordini postbelice cu tendinte in aceasta directie. Din punct de vedere
economic la momentul actual aceasta organizatie a reusit sa-si atinga scopurile si obiectivele
propuse la momentul fondarii, tinind cont de faptul ca societatea actuala se afla intr-o permanenta
schimbare si evolutie.

19
 Surse bibliografice

 https://bogdanmandru.wordpress.com/

 http://www.referatele.com/

 http://www.noi.md/

 https://ro.wikipedia.org

 http://www.dntb.ro/

 http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/

20