PROPRIETATILE SI FUNCTIILE

SANGELUI

Nume Student : Costan Mihaela Adriana

Facultatea de Educatie Fizica si Sport
Specializare : EFS , AN II

PROPRIETATILE SI FUNCTIILE SANGELUI

Sangele este un lichid vital existent in corpul oamenilor precum si in cel al animalelor,
care hraneste toate organele si tesuturile corpului si elimina substanțele nefolositoare sau
reziduale din organism,de aici si denumirea de "raul vietii".
Sangele împreuna cu limfa si lichidul interstițial formeaza mediul intern al organismului.
El se caracterizeaza prin culoarea rosie,mirosul sau specific prin gustul sau sarat,printr-o slaba
reactie (Ph) alcalina, este vascos si iriga toate organele si țesuturile.

PROPRIETATILE SANGELUI

Greutatea specifica(densitatea) a sangelui este la femei de 1057 iar la barbati de 1061.

Densitatea separata a masei globulare este de 1097,iar a plasmei de 1027.La nou-nascut
valorile sunt ceva mai crescute decat la adult.Componentele sîngelui cu importanța cea
mai mare in determinarea valorii densitații sunt elementele figurate, eritrocitele in
special, proteinele plasmatice si apa.Variațiile fiziologice determinate de sex si varsta
(densitate mai mai mare la nou nascut si la barbat)se datoresc deci unui numar mai mare de
globule rosii.
Cresteri ale densitatii peste valorile normale se intîlnesc fiziologic la altitudine,in efort(datorita
splenocontractiei), deshidratari prin transpirație ,iar patologic, în diaree, voma, poliglobulii
primare sau secundare si soc. Scaderi fiziologice ale densitatii sîngelui se semnalizeaza la
gravide, dupa ingerari masive de lichide, iar patologice in anemii in hemoragii.
Vîscozitatea (in raport cu apa)variaza in mod normal între 3,5 si 5,4.
Vîscozitatea determina scurgerea laminara(in straturi)a sîngelui prin vase,cresterea vascozitatii
peste anumite valori este un factor de îngreunare a circulației.Variațiile greutații specifice și a
vascozitați sunt determinate de variația numarului de elemente figurate.
Factorii care determina vîscozitatea sîngelui sunt: hematocritul (dependent de elemente
figurate) si proteine plasmatice (in primul rînd fibrinogenul si imunoglobulinele Ig G si Ig
M).

Vîscozitatea sîngelui variaza in funcție de o serie de parametrii fizici :

- temperatura ; vîscozitatea variaza invers proportional cu temperatura ; ca urmare
vîscozitatea sîngelui in teritoriul cutanat expus la rece este mai mare decît in vasele
profunde ; simpla scufundare a bratului in apa la 4 grade Celsius crește valorile
vîscozitații regionale de trei ori ; creșterea temperaturii, dimpotriva, determina scaderea
vîscozitații sîngelui ;
- viteza de curgere a sîngelui - in condițiile vitezelor mari eritrocitele se dispun in
lungul axului central al sensului de curgere si forța de frecare interna este minimala.Odata
cu scaderea vitezei,tendința eritrocitelor de a ocupa axul curentului diminua,iar curgerea
elementelor figurante în ' suspensie' permite numeroase coliziuni intercelulare care cresc
frecarea interna deci,vascozitatea ;
Culoarea rosie a sîngelui se datoreaza hemoglobinei din eritrocite. Culorea sîngelui
poate varia în condiții fiziologice sau patologice. Sîngele recoltat din artere (sînge
arterial) este de culoare roșu deschis(datorita oxihemoglobinei) iar sîngele recoltat din
vene (sange venos) are culoare roșu închis (datorita hemoglobinei reduse)

FUNCTIILE SANGELUI

Transportul de gaze - sângele are rolul de a transporta gazele împlicate în procesul

respirației. De la nivelul plamânilor sângele se încarca cu oxigen (O2), pe care îl
transporta prin vasele de sânge la organe și țesuturi. Aici are loc schimbul de gaze între
tesuturi și sânge, oxigenul fiind transferat catre țesuturi, iar dioxidul de carbon (CO2),
rezultat din procesele de ardere, trece în sânge, urmând a fi transportat la plamâni, unde
va avea loc un nou schimb de gaze.
Transportul de nutrienti, apa și produsii de catabolism - aceasta funcție a sângelui
este de o importanța majora, îndeplinind doua necesitați ale organismelor vii: nutriția și
excreția. De la nivelul zonei de absorție a tractului digestiv, sângele se încarca cu
nutrienți (ex: proteine, lipide, glucide, vitamine, minerale etc.) și apa, pe care îi transporta
cu ajutorul sistemului circulator, la organe și țesuturi.
Odata ajunși aici, nutrienții și apa sunt transferați țesuturilor, iar produșii reziduali rezultați din
degradarea acestora, trec din țesuturi în sânge, prin intermediul caruia sunt transportați la
rinichi, de unde vor fi preluați de celulele specializate în filtrare.
Transportul de molecule în curs de maturare - sângele are rolul de a transporta
substanțele în curs de maturare, de la un organ la altul, unde sufera modificari, pentru a
putea fi folosite în procesele fiziologice. De exemplu parcursul vitaminei D, care este
produsa în forma inactiva în celulele tegumentare, de unde este preluata de sânge și
transportata la ficat, iar apoi la rinichi pentru a putea fi transformata în vitamina D activa.
De aici vitamina D activa este transportata de sânge în intestinul subtire unde ajuta la
absorția calciului.
Transportul moleculelor cu rol în reglarea proceselor vitale - majoritatea proceselor
din corpul uman sunt reglate pe cale umorala, de catre hormoni. Pentru a ajunge de la
organele, care îi produc, pâna la organele ținta, hormonii sunt transportați prin vasele
sanguine, de catre sânge.
Reglarea pH-ului și menținerea presiunii osmotice a mediului intern -sângele conține
substanțe care ajuta la menținerea pH-ului în limitele lui normale (7,35-7,40), precum și
substanțe care ajuta la menținerea în limite normale a presiunii osmotice a mediului
intern.
Mentinerea temperaturii constante a corpului - sângele este implicat și în procesele de
termoreglare din organism. Atunci când temperatura interna a corpului crește, sângele
preia o parte din energia termica și o transporta la periferie, unde caldura este eliminata în
mediul extern, iar în situațiile în care organismul risca sa se raceasca prea mult, prin
vasoconstricție tegumentara, sângele ajunge din ce în ce mai puțin în teritoriile periferice
ale corpului pentru a evita pierderea suplimentara a caldurii.

Protecție împotriva substanțelor straine și agenților patogeni - unele celule sanguine

(leucocitele), precum și o serie de compusi biochimici din sânge (anticorpii) constituie o
importanța parte a sistemului imunitar, protejând organismul împotriva elementelor
straine, precum microorganismele si toxinele.
Formarea de coaguli - sângele are proprietatea de a se coagula în locul unde un vas este
lezat, astfel prevenindu-se o eventuala pierdere excesiva de sânge. Deasemenea, procesul
de coagulare este primul pas din fenomenul de refacere al tesutului.
 Componentele sangelui

Sângele tratat cu oxalat de sodiu 1% nu mai coaguleaza.

Prin centrifugarea unei eprubete cu sânge incoagulabil timp de 15 la 3 000 t/minut se
produce separarea sângelui în doua componente".
Elementele figurate ale sângelui, situate la fundul eprubetei, se prezinta ca un lichid
foarte vâscos, de culoare rosie-închisa; Plasma sangvina, situata deasupra, este un lichid
mai putin vâscos, transparent, de culoare galben-citrin.
Elementele figurate ale sângelui reprezinta 45% din volumul sangvin. Aceasta valoare
poarta numele de hematocrit sau volum globular procentual. Hematocritul variaza cu
sexul (mai mic la femei), cu vârsta (scade cu vârsta) sau în functie de factori de mediu
ambiant (caldura provocând transpiratie duce la scaderea apei din sânge si cresterea
valorilor hematocritu-lui) etc. Prin examenul microscopic al sângelui se observa trei
tipuri de elemente figurate:
- globulele rosii (hematii sau eritrocite);
- globulele albe (leucocitele)
- plachetele sangvine (trombocitele).
Pentru a studia elementele figurate se face un frotiu de sânge proaspat. Se dezinfecteaza
cu alcool pulpa degetului aratator si se înteapa cu un ac sterilizat. În momentul când apare
o picatura de sânge, aceasta se aplica pe o lama si se întinde în strat subtire cu o lamela de
sticla. Dupa uscare, frotiul se examineaza la microscop. Frotiul poate fi conservat prin
fixare în amestec de alcool-eter, în parti egale.

ERITROCITELE (hematiile- globulele rosii) sunt celule fara nucleu, bogate în

hemoglobina, un pigment de culoare rosie, cu rol în transportul 02 si C02.
Numarul lor este considerabil : un mm3 de sânge contine 4 500 000 hematii la femeie si 5
000 000 la barbat. La copilul mic numarul eritrocitelor este si mai mare (5 500 000-6 000
000/mm3), iar la locuitorii podisurilor înalte se înregistreaza cifre de 8 000 000 globule
rosii la 1 mm3. Numarul hematiilor poate creste temporar prin golirea rezervelor de sânge
(mai bogate în hematii ca sângele circulant). Cresteri de lunga durata sunt poliglobulia de
altitudine si poliglobulia unor bolnavi de plamâni sau cu defecte congenitale ale inimii.
Scaderea numarului este consecinta unei distrugeri exagerate sau a unei eritropoieze
deficitare. Forma si structura hematiilor reprezinta adaptari morfologice la functia de
transport a gazelor.
Privite din fata, hematiile apar ca discuri rotunde sau usor ovalare cu
centrul, de culoare mai deschisa si periferia mai intens colorata galben-auriu.

Acest aspect se datoreste variatiei grosimii hematiei care la centru masoara 1,5 iar la periferie,
2,5 µ. Lipsa nucleului permite o mai mare încarcare cu Hb. In structura hematiei se
distinge o membrana lipoproteica. In interiorul hematiei se afla o cantitate mare de
hemoglobina(Hb). Hematia nu contine organite celulare, nu este capabila de sinteza proteica iar
metabolismul sau este foarte redus, si, ca atare, hematia consuma
foarte putin oxigen.

ROLUL HEMATIILOR
Hematiile joaca doua roluri esentiale pentru organism: în transportul 02 si C02 si în
mentinerea echilibrului acido-bazic.

LEUCOCITELE
Globulele albe sunt elemente figurate ale sîngelui ce poseda nucleu.Numarul lor este in
medie 5000/mm3. Aceasta valoare poate varia in condiții fiziologice si
patologice.Creșterea numarului se numește leucocitoza,iar scaderea se numește
leucopenie.Numarul leucocitelor poate varia in condiții normale cu 1-3mii de elemente pe
mm3.Astfel,la un copil se intîlnesc 8-9 mii leucocite pe mm3,iar la batrîni se intîlnesc 3-5
mii leucocite pe mm3.In efort fizic avem leucocitoza,iar dupa un repaus
prelungit,leucopenie.
Eozinofilele au rol in reacțiile alergice.Granulațiile lor conțin histamina.Numarul lor
crește în bolile parazitare si alergice.
Bazofilele au rol in coagularea sîngelui, prin intermediul unei substanțe anticoagulante
numita heparina, conținuta în granulații. Tot datorita heparinei, leucocitele bazofile au rol
în metabolismul lipidelor, heparina favorizînd dizolvarea chilomicronilor și dispersia lor
in particule fine, ce pot fi mai ușor utilizate de catre țesuturi.
Monocitele sunt leucocite capabile de fagocitoza, atît direct, cît și în urma transformarii
lor în microfage, proces ce are loc dupa iesirea monocitelor din vase în țesuturi.
Monocitele și macrofagele formeaza un singur sistem celular care fagociteaza atît
microbi, cît și, mai ales, resturile celulare (leucocite, hematii, etc) și prin aceasta contribuie la
curațirea și vindecarea focarului inflamator
Limfocitele au rol considerabil în reacția de aparare specifica.

TROMBOCITE
– cele mai mici elemente solide ale sîngelui, au rolul important de a
produce coagularea (inchegarea) sîngelui. In caz de hemoragie, prin leziuni ale vaselor
sanguine, trombocitele se aduna în gramezi și contribuie, pe langa alte mecanisme la
formarea cheagului și închiderea ranii și deci la oprirea hemoragiei.
Valori normale
150 000-300 000/mm cubi.
Scaderi patologice
Scaderea trombocitelor sub 80 000- 100 000 pe 1 mm cub predispune la sîngerearea
vaselor sanguine, chiar dupa leziuni foarte mici.De aceea, înainte de orice operație, se
recomanda numaratoarea trombocitelor.

Creșteri patologice
Cresterea numarului de trombocite peste 400 000 poate predispune coagularea accentuata
a sîngelui chiar în interiorul corpului, impiedicînd circulația în vase, cu producerea de
cheaguri, infarcte, tromboflebite, accidente vasculare cerebrale, etc.

Plasma
Dupa îndepartarea elementelor figurate ale sângelui, ramâne un lichid vâscos, galbui,
numit plasma. Plasma reprezinta 55% din volumul sângelui. Plasma sangvina contine apa
(in proportie de peste 90%) în care sunt dizolvate substanțe anorganice (în special ioni) și
substanțe organice (proteine, substanțe nutritive, produși de metabolism, hormoni, etc).
Plasma sangvina din care au fost îndepartate proteinele de coagulare reprezinta serul.
Proprietatile plasmei sunt similare cu ale sângelui, difera doar valorile si culoarea
(plasma este incolora). Plasma este formata din: apa (90%), care vehiculeaza celelalte
componente și mijlocește schimburile de substanțe și reacții chimice; proteine (6,5 -8
g\100 ml)cu rol in asigurarea presiunii coloidosmotice, în transportul unor substanțe
,apararea inimii ,cuagularea , precum și produși lor de degradare (uree, acid uric ,
creatinina); lipide (400-800mg\100ml); glucoza(în jur de 200mg\100ml); saruri minerale
(ai caror ioni au fiecare funcții specifice); alte substanțe (bilirubina, hormoni,vitamine,enzime)

Funcțiile plasmei
Rolul proteinelor plasmatice
Albuminele rol de transport al unor substante minerale (Cu, Ca, Fe), hormoni, pigmenti
biliari, precum si rol în presiunea coloid-osmotica a sângelui. Scaderea albuminelor
compromite schimburile de la nivelul capilarelor.
Globulinele au rol în transportul substantelor prin sânge, în coagularea acestuia si
contribuie, alaturi de albumine, la presiunea omotica. Gamaglobulinele, numite si
imunoglobuline (Ig), sunt suportul chimic al anticorpilor.
Fibrinogenul are rol in coagularea sângelui, prin trecerea sa din starea solubila într-o
retea insolubila numita cheag de fibrina.
 BIBLIOGRAFIE :

 http://www.ipedia.ro/sangele-85/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/S%C3%A2nge