Acesta lucrare este compusa din 5 puncte si anume

Declarațiile martorului ca mijloc de probă în procesul penal,

Cazurile speciale de audiere a martorului minor,
Specificul audierii minorilor,
Pregătirea în vederea audierii minorilor,
Participarea apărătorului, pedagogului sau psihologului și al reprezentantului legal la audierea
minorului.
Daca succint citeva cuvinte pentru fiecare subiect
Declarațiile martorului constituie mijlocul de probă cel mai frecvent folosit în procesul penal.
Prin declarațiile martorului se înțeleg relatările făcute în fața organelor judiciare de către
persoanele care au cunoștințe de natură să servească la aflarea adevărului într-un proces penal.
Pentru ca o persoană să dobândească calitatea procesuală de martor, trebuie să fie întrunite
cumulativ următoarele condiții:

● existența unui proces penal în curs de desfășurare în fața organelor judiciare;

● existența unei persoane fizice care are cunoștință despre fapte și împrejurări menite să
contribuie la aflarea adevărului în procesul penal respectiv;

● persoana fizică să fie ascultată de către organele judiciare cu privire la faptele și împrejurările
pe care le cunoaște.
La al doilea subiesct as putea spune În conformitate cu prevederile art. 101 C.P.P., audierea
martorului minor în vârstă de până la 14 ani în cauzele penale privind infracțiunile cu caracter
sexual, privind traficul de copii sau violența în familie în condițiile art. 109 alin. (5) C.P.P., se va
efectua de către judecătorul de instrucție în spații special amenajate, dotate cu mijloace de
înregistrare audio-video, prin intermediul unui psihopedagog
Martorul minor și psihopedagogul se află într-o cameră separată de judecătorul de instrucție și
celelalte părți care participă la această acțiune procesuală. Bănuitul, învinuitul, apărătorul
acestora, partea vătămată și procurorul adresează întrebările judecătorului de instrucție, care, prin
intermediul mijloacelor audio-video, le transmite psihopedagogului.

Legea procesual-penală în vigoare nu stabilește vârsta minimă potrivit căreia minorii pot fi
ascultați ca martori. Minorii sub 14 ani nu poartă răspundere penală pentru mărturii mincinoase,
însă înainte de a fi ascultați asupra problemelor de fond a cauzei, într-o forma accesibilă vor fi
avizați asupra necesitații de a depune mărturii numai despre ceea ce le este cunoscut.
Chemarea la audiere a minorului se face prin părinții acestuia sau prin alți reprezentanți legali,
iar în cazul în care se găsește într-o instituție specială pentru minori – prin administrația acestei
instituții. Audierea martorului minor presupune un proces din mai multe etape: planificarea,
conducerea, finalizarea și evaluarea audierii. La audierea minorilor, vom ajusta locul și timpul
desfășurării audierii la particularitățile de vârstă și la manifestarea traumei suportate de copil.
Activitățile pregătitoare în vederea ascultării martorilor sunt:

● studierea cauzei penale;

● cunoașterea persoanelor care urmează a fi ascultate;

● alcătuirea planului de ascultare;

● asigurarea prezenței martorilor;

● asigurarea prezenței pedagogului sau psihologului;

● asigurarea prezenței reprezentantului legal;

● acumularea informației cu privire la personalitatea minorului;

● petrecerea discuțiilor cu participanții la audiere;

● stabilirea locului audierii;

● determinarea zilei și timpului audierii;

● asigurarea condițiilor în care se va desfășura ascultarea;

● pregătirea mijloacelor pentru fixarea declarațiilor.

Daca sa vb despre Stabilirea locului audierii.

La determinarea locului audierii martorului minor, a părții vătămate minore trebuie de reieșit din
faptul că minorul cu vârsta de 14 - 18 ani poate fi audiat la sediul organului de urmărire penală,
în biroul de serviciu, dat fiind că atmosfera de lucru, combinată cu explicațiile procurorului de a
relata tot ce cunoaște privitor la cauză, subliniază importanța celor petrecute și motivează
minorul pentru prezentarea declarațiilor complete și veridice. Pentru audierea martorilor și
părților vătămate în vârstă de până la 14 ani trebuie ales un alt loc care este mai familiar,
exemplu, școală, casă, instituția educațională preșcolară. Uneori este indicat de a efectua
audierea la locul în care minorul a urmărit evenimentul.
Audierea martorului sau a părții vătămate minore trebuie efectuată cât mai rapid după perceperea
de către ei a circumstanțelor legate de faptul infracțiunii.
Timpul pentru audierea minorului trebuie planificat luându-se în considerație prescripțiile art.
479 și 481 C.P.P, potrivit cărora audierea minorului nu poate dura mai mult de 2 ore fără
întrerupere, iar în total nu poate depăși 4 ore pe zi.
Acumularea informației cu privire la personalitatea minorului.

Conform dispozițiilor art. 60, 90, 91, 479, 481 C.P.P., audierea minorului se efectuează cu
participarea apărătorului, pedagogului sau psihologului și a reprezentantului legal. Toți
participanții sunt în drept, cu consimțământul persoanei, care efectuează audierea, de a adresa
întrebări minorului, iar la finele audierii să ia cunoștință de procesul-verbal al audierii și să facă
observații în scris referitor la plenitudinea și corectitudinea înscrierii lor
Întocmirea planului discuției cu minorul audiat în faza de pregătire a audierii
Întocmirea planului audierii minorului
Pregătirea mijloacelor pentru fixarea declarațiilor.
Mijloacele pentru fixarea declarațiilor trebuie să fie pregătite până la începerea audierii ca să nu
se ajungă în situația când va fi necesară intervenția respectivă în procesul audierii.
Participarea apărătorului, pedagogului sau psihologului și al reprezentantului legal la audierea
minorului

Participarea apărătorului creează un șir de condiții necesare excluderii cazurilor de atragere

neîntemeiată a copilului la răspundere penală sau de condamnare neargumentată a acestuia.

Alin. (2) art. 479 C.P.P. al R. Moldova prevede că, la audierea bănuitului, învinuitului,
inculpatului minor, participarea apărătorului și a pedagogului sau a psihologului este obligatorie.

Participarea pedagogului sau a psihologului este necesară atunci când:

● bănuitul, învinuitul minor nu are vârsta de 18 ani;
● el are această vârstă, dar este limitat în capacitate de exercițiu;
● minorul este incapabil din punct de vedere psihic.
Există cazuri când participarea pedagogului sau psihologului este imposibilă din cauza prezenței
anumitor circumstanțe, cum ar fi:
a) pedagogul sau psihologul se află în conflict cu minorul sau cu familia acestuia;
b) pedagogul sau psihologul trebuie, potrivit specificului activității sale, să presteze o muncă de
educare sau de instruire a minorilor de aceeași vârstă ca și cel audiat;
c) nu se admite atragerea în calitate de pedagog a persoanelor care au studii în pedagogie, dar nu
activează în domeniu;
d) este inadmisibilă participarea în calitate de pedagog sau psiholog a reprezentantului organului
de urmărire penală sau a unei persoane care lucrează în sistemul organelor de urmărire penală
sau în cel judecătoresc, cu toate că are studii pedagogice sau psihologice.
La efectuarea unei audieri suplimentare sau repetate este necesar să se asigure participarea
aceluiași pedagog sau psiholog care a asistat la audierea inițială..

Actualmente societatea presuspune a atenție mai deosebită asupra minorilor, din motiv că se
conștientizează ca starea minorului depinde de careva tulburări care le poate suferi și care poate
influența la viitorul său.
Ceea ce se poate de menționat este faptul că martorul per ansamblu joacă un rol important în
stabilirea adevărului si rezolvării prcesului penal. Martorul în unele cazuri este figura principală
sau în mina avocatului sau a procurului, ceea ce înseamnă ca procedura de audiere ar trebui sa
întrunească toate condițiile ca să fie intrunită condiția generală și anume a legalității.
Referindu-mă la martorii minori poate fi evidențiată ideea că minorul odată ce a fost martor a
unei infracțiuni, el a fost stresat psihologic și procedura de audiere este una mai delicată și
necesită o atenție mai mare cît și o implicare mai complexă.
Concluzionînd această abordare pot concluziona că cel care audiază minorul dacă nu poate
stabili contact sau altfel spus limba comună cu minorul asta afirmînd-o din experiență proprie,
devine dificil ca audiat minorul și mai mult să obținem o relatare clară și detailată a celor
întîmplate, ceea ce subliniază vocația de psiholog a celui care audiază, deaorece este foarte
obscură probabilitarea ca minorul să se închidă în sine și să refuze să fie audiat ceea ce ar
presupune că este pericol de nedescoperire a adevarului dacă unicul mijloc de probă poate fi
marturiile martorului.
În finalizarea celor relatate în această lucrare pot afirma cu exactitate ca aflarea adevărului este
principalul scop al justiției și el trebui îndeplinit cu respectarea legalității precedurii și cu
acuratețe în ceea ce privește minorii ca după cum deja sa dovedit un psiholog bun poate afla
multe de la un copil, și ca o propunere ar fi ca cei care ar urma să audieze minorii să treacă niște
cursuri de psihologie pentru a se dezvolta abilitatea de comunicare cu minorul.