Dreptul în general

Definiția dreptului

În societatea omenească acțiunile omului sunt determinate de trebuințele sale. Aceste acțiuni,
individuale sau și comune ale unor indivizi din societate, trebuie însă limitate pentru că, în mod inerent,
interesele personale ale unuia vin deseori în conflict cu cele ale altuia, ceea ce ar putea dăuna însăși
existenței societății. Diversitatea și complexitatea relațiilor sociale fac necesară organizarea și
reglementarea raporturilor dintre oameni sau grupuri de oameni, pentru a face posibilă conviețuirea în
cadrul societății.

Dreptul unui om poate fi îngrădit și prin abuz, exercitat de o altă persoană sau grup de persoane.

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter
este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate.

Din punctul de vedere al științei Dreptului, prin această noțiune se înțelege atât dreptul pozitiv (ca parte
a dreptului obiectiv), cât și dreptul subiectiv.

Prin extensie, prin Drept se înțelege și știința - obiect de învățământ superior - care studiază aceste
reguli sub toate aspectele.

Norma de drept

Articol principal: Normă de drept.

Norma de drept este o regulă de conduită generală, impersonală și obligatorie, instituită sau sancționată
de autoritatea publică, aplicată din conștiința juridică a oamenilor și, în caz de abatere, prin
constrângerea asigurată de autoritatea publică.

Norma de drept sau norma juridică se caracterizează deci prin:

Generalitate, manifestată prin aceea că regula de conduită prescrisă este tipică, ea urmând să se aplice
ori de câte ori se ivesc condițiile prevăzute în ipoteza ei.

Impersonalitate, în sensul că se adresează unui număr nedeterminat de persoane.

Obligativitate, ceea ce înseamnă că norma juridică reprezintă o dispoziție care trebuie aplicată, la
nevoie, prin intervenția forței de constrângere a autorității publice.
Validitate, acesta însemnând, pe de o parte, existența ca atare a normei, iar pe de altă parte, legalitatea
actului de emitere a acestei norme. Cu alte cuvinte, norma trebuie să fie în vigoare și să existe un act
legal al emiterii ei.

Coercibilitate. Dacă, în principiu, norma este reprezentată de bună voie, prin esența sa însă ea este
coercibilă, în cazul în care nu se aplică, aplicarea ei putându-se realiza cu forța.

După caracterul conduitei prescrise, normele juridice se împart în:

Norme imperative sau categorice sunt normele de la dispoziția cărora nu se admite nici o derogare, sub
sancțiune.

Norme permisive sau dispozitive sunt normele care lasă subiectelor de drept latitudinea de a-și alege
comportarea în ipoteza dată.

Elementele normei juridice sunt:

Ipoteză

Dispoziție

Sancțiune

Izvoarele de drept

Principalul izvor formal de drept este actul normativ, adică actul autorității publice competente
cuprinzând norme juridice, reprezentat prin noțiunea de lege, ce constituie ansamblul de reguli a căror
aplicare este garantată de stat.

Legile sunt de trei categorii:

Constituționale, care reglementează cele mai importante relații sociale, constituind baza juridică a
celorlalte legi. Ele se referă la forma de guvernământ, definesc structurile și atribuțiile puterilor în stat,
formulează și proclamă drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor.

Organice, legi care reglementează organizarea și atribuțiile unor organe ale statului, sistemul electoral,
regimul proprietății, raporturile de muncă în general, organizarea administrativă a teritoriului.

Ordinare, legi adoptate în baza Constituției, reglementând cele mai variate relații sociale.

Drept public

Caracteristic dreptului public este raportul de subordonare dintre subiectele raportului juridic.
Drept penal - reglementează relațiile dintre individ și societate, individ ca membru al societății
organizate (în stat) și societatea în întregul ei (statul). Dreptul penal, prin Codul Penal și alte legi,
stabilește care din acțiunile sau inacțiunile oamenilor au caracter penal și, astfel, necesită o tragere la
răspundere a persoanei sau persoanelor care se fac vinovate.

Drept procesual penal - reglementează modul de desfășurare a proceselor cu caracter penal în instanță

Drept constituțional - reglementează organizarea etatică a statului

Drept administrativ- totalitate de norme juridice și principii de drept, care se referă la organizarea și
funcționarea administrației publice.

Drept financiar- reglementează politica financiar-fiscală a statului

Drept bancar- reglementează activitatea băncilor și a altor instituții de credit

Drept internațional public - reglementează raporturile juridice la nivel de stat

Drept privat

Raporturile de drept privat sunt caracterizate de o egalitate a subiectelor raportului juridic.

Drept civil- reglementează raporturile patrimoniale și nepatrimoniale în care părțile figurează ca

subiecte egale în drepturi, unele raporturi personale legate de individualitatea persoanei, precum și
condiția juridică a persoanelor fizice și a altor subiecte colective, în calitatea lor de participante la
raporturile juridice civile.

Drept procesual civil - reglementează modul de desfășurare a proceselor în instanță, altele decât cele cu
caracter penal.

Drept comercial- este definit ca fiind o ramură a dreptului privat, cuprinzând ansamblul reglementărilor
privind relațiile sociale cu caracter de comercialitate. Obiectul dreptului comercial este raportul juridic
comercial, adică o relație socială formată pe baza unei norme juridice comerciale și în care participanții
devin titulari de drepturi și obligații comerciale și a căror poziție juridică este egală.

Dreptul muncii- cuprinde normele juridice aplicabile relațiilor individuale și colective care se nasc între
patroni (persoane fizice sau persoane juridice) și salariații care prestează muncă sub autoritatea lor.
Izvorul acestor relații îl constituie contractul individual de muncă.

Dreptul familiei - cuprinde norme de reglementare a relațiilor sociale ce au la bază familia

Dreptul proprietății intelectuale - reglementează dreptul de autor și alte drepturi conexe, dreptul de
proprietate industrială, precum și alte relații sociale ce țin de domeniul proprietății intelectuale

Drept internațional privat - reglementează raporturile juridice dintre persoane fizice sau juridice ce au în
componență un element de extraneitate.

Dreptul comerțului internațional - reglementează raporturile juridice dintre comercianți cu caracter de

internaționalitate
Diferența între sistemul de drept romano-german și cel anglo-saxon

Sistemul de drept romano-german este diferit de cel anglo-saxon (american sau britanic) în sensul că
jurisprudența (hotărârile judecătorești) și doctrina (comentariile de specialitate) sunt considerate
izvoare indirecte de drept, adică nu au aplicabilitate directă, ci mediată, doar dacă judecătorul apreciază
că sunt utile cauzei, pe când legea este considerată izvor direct.

Alte ramuri ale Dreptului

Mai sunt de menționat:

Drept comunitar, reglementează problemele de drept înăuntrul Uniunii Europene.

Drept aero-spațial

Drept maritim

Drept ecleziastic

Drept canonic

Drept arhivistic

Ca obiecte de învățământ:

Drept roman

Istoria dreptului

Teoria Generală a Dreptului

Vezi și