Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova

Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă

Evaluarea igienică a factorilor mediului

ocupaţional şi a procesului de muncă.
Criteriile igienice de clasificare a condiţiilor
de muncă

Indicaţii metodice

Chişinău 2007
 Indicaţiile metodice în cauză au fost elaborate în baza Directivelor Uniunii
Europene nr.89/391/CEE din 12.06.1989 pentru promovarea îmbunătăţirii sănătăţii şi
securităţii la locul de muncă; nr.89/654/CEE din 30.11.1989 privind cerinţele minime
de sănătate şi securitate pentru locul de muncă; nr.98/24/CEE din 07.04.1998 cu privire
la protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor împotriva riscurilor legate de agenţi
chimici la locul de muncă; nr.2000/54/CE din 18.09.2000 privind protecţia lucrătorilor
contra riscurilor legate de expunerea la agenţii biologici la locul de muncă;
nr.2003/10/CE din 06.02.2003 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi fizici (zgomot);
nr.2001/45/CE din 27.06.2001 care amendează directiva Consiliului nr.89/655/CEE cu
privire la cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a
echipamentelor de lucru la locul de muncă; nr.2004/40/CEE din 29.04.2004 privind
cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri
generate de agenţi fizici (câmpuri electromagnetice); etc.; documentului Federaţiei Ruse
R 2.2.2006-05 „Руководство по гигиенической оценке факторов рабочей среды и
трудового процеса. Критерии и классификация условий труда‖ şi ajustate la
legislaţia naţională de către colaboratorii secţiei igiena muncii a CNŞPMP Victor
Băbălău – şef secţie igiena muncii, Larisa Migali – medic igienist igiena muncii

Recenzenţi:

Gheorghe Ostrofeţ – doctor hab.în medicină, profesor universitar, şef catedră igiena
generală a USMF „N.Testemiţanu‖

Victor Meşină – asistent universitar, catedra Igienă a USMF „N.Testemiţanu‖

2
 Indicaţiile metodice conţin noţiuni, termeni, criterii şi modalităţi de evaluare
igienică a condiţiilor de muncă, a gradului de efort şi suprasolicitări în timpul muncii.
Acestea, fiind punct de reper pentru estimarea clasei de nocivitate a mediului
ocupaţional şi gradului de oboseală în timpul muncii, pot servi ca bază pentru atestarea
locurilor de muncă şi elaborarea măsurilor profilactice şi nu numai.
Indicaţiile metodice în cauză vor servi ca ghid în activitatea medicilor igienişti,
specialiştilor în protecţia şi securitatea muncii, sindicatelor ramurale, în investigaţiile
ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor unităţi
economice. Totodată, aceste indicaţii metodice pot fi folosite ca material didactic pentru
studenţi, rezidenţi, cursanţi în procesul de perfecţionare şi reciclare.

Examinat şi aprobat la Consiliul de Experţi al Ministerului Sănătăţii al Republicii

Moldova

_____________________proces verbal nr.____________________

3
 Cuprins

1. Modalitatea de aplicare, generalităţi.................................................. 5

2. Referire la unele documente legislative şi normative........................ 7
3. Termeni şi noţiuni de bază................................................................. 7
4. Principiile generale de clasificare igienică a condiţiilor de muncă.... 9
5. Criteriile igienice de clasificare a condiţiilor de muncă la acţiunea
factorilor ocupaţionali şi ai procesului de muncă.............................. 11
5.1. Factori chimici.................................................................................. 11
5.2. Factori biologici................................................................................ 13
5.3. Aerosoli de acţiune preponderent fibrogenă...................................... 14
5.4. Factori fizici vibroacustici................................................................ 15
5.5. Condiţii microclimatice.................................................................... 18
5.6. Mediul de lumină.............................................................................. 23
5.7. Câmpurile şi radiaţiile electromagnetice nonionizante...................... 25
5.8. Activităţi profesionale cu surse de radiaţii ionizante......................... 28
5.9. Evaluarea condiţiilor de muncă în prezenţa aeroinilor...................... 28
5.10. Eforturile fizice şi suprasolicitările în timpul muncii........................ 28
5.11. Principii generale de evaluare igienică a condiţiilor de muncă......... 33
Anexa 1 Substanţe cu acţiune monodirecţionată cu efecte sumare.................. 37
Anexa 2 Lista substanţelor ce prezintă pericol de intoxicaţii acute................. 37
Anexa 3 Lista substanţelor, produselor industriale şi tehnologice cu efect
cancerigen pentru om......................................................................... 43
Anexa 4 Lista substanţelor ce periclitează sănătatea reproductivă a omului... 46
Anexa 5 Lista substanţelor cu acţiune alergenă............................................... 48
Anexa 6 Lista substanţelor pentru care va fi exclusă inhalarea sau contactul
cu tegumentele................................................................................... 57
Anexa 7 Protecţia prin timp la lucrări în condiţii nocive................................. 58
Anexa 8 Exigenţe generale faţă de organizarea controlului conţinutului de
substanţe nocive în aerul zonei ocupaţionale..................................... 62
Anexa 9 Exigenţe faţă de controlul poluării aerului zonei ocupaţionale cu
microorganisme.................................................................................. 75
Anexa 10 Metodele de prelucrare a rezultatelor măsurării factorilor acustici... 78
Anexa 11 Exigenţe igienice faţă de microclimatul încăperilor de producere
amenajate cu sisteme de încălzire prin lambriuri............................... 80
Anexa 12 Exemple de evaluare a condiţiilor de muncă după indicii
microclimatici.................................................................................... 81
Anexa 13 Criteriile igienice de evaluare şi clasificare a condiţiilor de muncă
cu sursele de iradiere ionizantă.......................................................... 86
Anexa 14 Metodele de determinare a gradului de efort în timpul muncii.......... 92
Anexa15 Metodele de evaluare a suprasolicitărilor în timpul muncii............... 98
Acte normative şi surse de literatură care pot fi consultate.................................. 111

4
 „APROB”
Medic şef sanitar de Stat al Republicii Moldova
____________________ Sergiu Raţă
„____”_______________2007 Nr.___________

„Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a

procesului de muncă. Criteriile igienice de clasificare
a condiţiilor de muncă”
Indicaţii metodice

1. Modalitatea de aplicare, generalităţi

Indicaţiile metodice în cauză includ criteriile igienice de evaluare ale condiţiilor de
muncă, a gradului de efort şi suprasolicitări în timpul muncii, în baza cărora a fost
elaborată clasificarea condiţiilor de muncă după gradul de nocivitate şi
periculozitate.
Documentul în cauză se aplică pentru evaluarea igienică a condiţiilor şi
particularităţilor muncii la locurile de muncă cu următoarele scopuri:
Controlul corespunderii condiţiilor de muncă a angajatului regulilor şi normativelor
igienice în vigoare şi obţinerea concluziei sanitaro-epidemiologice;
Specificarea priorităţilor la efectuarea măsurilor în asanarea condiţiilor de muncă,
evaluarea eficacităţii acestor măsuri;
Crearea bazei de date privind condiţiile de muncă la nivel de unitate economică
(întreprindere, raion, oraş, ramură, republică);
Atestarea locurilor de muncă conform condiţilor igienice, planificarea măsurilor de
protecţie a muncii în întreprindere (instituţie);
Perfectarea caracteristicii sanitaro-igienice a condiţiilor de muncă ale fiecărui
muncitor în parte;
Raportarea stării de sănătate a angajaţilor la condiţiile de muncă (în cazurile
examenelor medicale periodice sau la elaborarea paşaportului igienic al sectorului,
secţiei, întreprinderii);
Cercetarea cazurilor de maladii, intoxicaţii profesionale sau ale altor dereglări de
sănătate, cauzate de condiţiile nefavorabile de muncă.
Aplicarea acestui ghid trebuie privită în calitate de prima etapă în evaluarea
riscurilor profesionale (conform R 2.2.1766-03 „Ghid de evaluare a riscului pentru
sănătatea muncitorilor. Bazele organizator-metodice, principiile şi criteriile‖), Moscova,
2003.
Executarea lucrărilor în condiţiile nerespectării normativelor igienice este
considerată ca element de violare a prevederilor Legii Parlamentului Republicii
Moldova privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei nr.1513-XII din
16.06.93 şi serveşte drept reper pentru serviciile abilitate în protecţia drepturilor
consumatorilor şi sănătăţii populaţiei pentru sancţionarea legală a persoanelor vinovate
de condiţiile nocive şi periculoase de muncă, încălcările legislaţiei în vigoare.
Lucrul în condiţii ce nu corespund normativelor igienice contravine legislaţiei
Republicii Moldova – „Codului Muncii‖ nr.154-XV din 28.03.2003, „Legii
privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei‖ nr.1513-XII din
5
 16.06.1993, „Legii cu privire la protecţia muncii‖ nr.625-XII din 02.07.1991,
etc. Aceste contravenţe permit Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat sau
altor organe de control impunerea sancţiunilor şi pedepsirea persoanelor
vinovate de nerespectarea condiţiilor igienice admise.
În cazurile când angajatorul din motive argumentate (tehnologice sau de alt gen) nu
poate respecta în măsură deplină normativele igienice la locurile de muncă, el trebuie
(în baza art.10, p(2), litera e) al Codului Muncii al RM nr.154-XV), să asigure
inofensivitatea exercitării lucrărilor pentru sănătatea angajaţilor. Acest scop poate fi
atins prin realizarea unui complex de măsuri de protecţie - organizatorice, sanitaro-
igienice, de reducere a timpului de acţiune a factorilor nocivi asupra angajaţilor, prin
elaborarea regimurilor raţionale de muncă şi odihnă, aplicarea mijloacelor de protecţie
individuală şi altele. În asemenea cazuri angajaţii au dreptul la informaţie completă şi
veridică despre condiţiile de muncă, gradul de nocivitate a acestora, despre eventualele
repercusiuni asupra sănătăţii, mijloacele necesare de protecţie individuală şi despre
măsurile medico-profilactice.
Depăşirea normativelor igienice, cauzată de particularităţile anumitor profesii (spre
exemplu munca aviatorilor, marinarilor, scafandrilor, pompierilor, salvatorilor, etc.),
este reglementată prin acte departamentale, naţionale sau internaţionale, servesc drept
bază pentru aplicarea unor regimuri raţionale de muncă şi odihnă, pentru protecţia
socială a profesiilor respective. Condiţiile reale de muncă în branşele susnumite vor fi
evaluate conform ghidului în cauză.
Notă: În cazurile extremale (la lucrări de salvare, de stingere a incendiilor şi a.) din considerente de securitate
controlul factorilor ocupaţionali nu se efectuează.
Lucrările în condiţii periculoase de clasa 4 de nocivitate (extremale) sunt interzise,
cu excepţia lucrărilor de salvare, de lichidare a accidentelor, de executare a lucrărilor
urgente, de prevenire a situaţiilor extremale. În asemenea cazuri lucrările se vor face cu
aplicarea mijloacelor individuale de protecţie în anumite regimuri reglementate pentru
astfel de lucrări.
Timpul de contact al angajaţilor din unele profesii cu factorii nocivi (protecţia prin
timp) se stabileşte de către angajator cu acordul Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de
Stat teritorial. Protecţia sănătăţii angajaţilor prin timp reduce impactul factorilor nocivi
asupra sănătăţii, dar, de regulă, nu schimbă clasa condiţiilor de muncă.
Documentul în cauză este destinat:
Instituţiilor ce supraveghează respectarea regulilor şi normativelor igienice la
locurile de muncă, evaluează condiţiile igienice de muncă, exercită monitoringul social-
igienic.
Instituţiilor acreditate pentru efectuarea lucrărilor de evaluare a condiţiilor de muncă
(atestarea locurilor de muncă).
Instituţiilor medico-sanitare care acordă asistenţă medicală angajaţilor la
întreprinderi, centre de patologii profesionale, de medicină a muncii (sinestătătoare sau
pe lângă oficiul medicilor de familie).
Patronilor şi muncitorilor pentru informarea lor despre condiţiile de muncă la
locurile de muncă (la angajare şi în procesul de muncă).
Organelor de asigurare socială şi medicală, care stabilesc coeficientul de plată în
dependenţă de riscul profesional.
Pentru anumite genuri de activitate, profesii, lucrări, care au un specific pronunţat
(aviaţia civilă, flota maritimă, calea ferată, conducătorii auto, departamentul stării
6
excepţionale, pompierii, aplicarea în economie a substanţelor radioactive etc.) pot fi
elaborate regulamente igienice ramurale, acestea fiind în mod obligatoriu coordonate de
Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat al RM.

2. Referire la unele documente legislative şi normative:

Codul Muncii al RM nr.154-XV din 28.03.2003.
Hotărârea Guvernului RM nr.168 din 05.04.1993 „Despre aprobarea Regulamentului
cu privire la modul de atestare a locurilor de muncă pentru confirmarea dreptului la
acordarea pensiilor în condiţii avantajoase‖.
Legea Parlamentului Republicii Moldova privind asigurarea sanitaro-epidemiologică
a populaţiei Nr.1513-XII din16.06.93.
Legea Parlamentului Republicii Moldova privind ocrotirea sînătăţii nr.411-XIII din
28.03.95.
Legea asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale nr.756-XIV din
24.12.99.
Regulamentul privind supravegherea Sanitaro-Epidemiologică de Stat în RM,
aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.423 din 03.05.2000.
Hotărîrea Guvernului RM nr.717 din 07.06.2002 „Despre aprobarea concepţiei
organizării şi funcţionării monitoringului socio-igienic în Republica Moldova şi
Regulamentului privind monitoringul socio-igienic în Republica Moldova‖.
Hotărîrea Guvernului RM nr.1335 din 10.10.2002 „Despre aprobarea
Regulamentului cu privire la evaluarea condiţiilor de muncă la locurile de muncă şi
modul de aplicare a listelor ramurale de lucrări pentru care pot fi stabilite sporuri de
compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile‖.
Hotărîrea Guvernului RM „Cu privire la aprobarea Listei-tip a lucrărilor şi locurilor
de muncă cu condiţii grele şi deosebit de grele, vătămătoare şi deosebit de vătămătoare
pentru care salariaţilor li se stabilesc sporuri de compensare‖ nr.1487 din 31.12.2004.

3. Termeni şi noţiuni de bază

Igiena muncii – ramură a medicinei profilactice care se ocupă de studierea
condiţiilor şi procesului de muncă, influenţa lor asupra sănătăţii şi stării funcţionale
ale organismului angajatului şi care elaborează baze ştiinţifice şi măsuri privind
profilaxia acţiunii nefavorabile a factorilor ocupaţionali şi procesului de muncă
asupra angajaţilor.
Loc de muncă – zona delimitată în spaţiu, în funcţie de sarcina de muncă, înzestrată
cu mijloace de muncă (utilaje, unelte, mijloace de transport, mobilier, etc.) şi obiecte
ale muncii necesare (materii prime, materiale, semifabricate, etc.), organizat în
vederea realizării unei operaţii, lucrări sau pentru îndeplinirea unei funcţii, de către
unul sau mai mulţi executanţi cu pregătire şi deprinderi necesare, în condiţii tehnice,
organizatorice şi de protecţie a muncii precizate.
Loc de muncă permanent – locul în care angajatul se află mai mult de 50% din ziua
de muncă sau mai mult de 2 ore încontinuu. Dacă lucrările se fac în mai multe locuri,
toate locurile se vor considera loc de muncă permanentă.
Condiţii de muncă – totalitatea factorilor de mediu ocupaţional şi procesului de
muncă ce pot influenţa capacitatea de muncă şi sănătatea angajatului.
7
Condiţii de muncă optime – condiţii la locul de muncă care asigură menţinerea
bunei capacităţi de muncă.
Condiţii inofensive de muncă – condiţii de muncă în care factorii profesionali nocivi
şi periculoşi sunt excluşi sau nivelurile acestora nu depăşesc normativele stabilite.
Condiţii de muncă nocive – condiţii de muncă în care sunt prezenţi anumiţi factori
nocivi ce pot avea acţiune nefavorabilă asupra angajatului şi/sau asupra urmaşilor
acestuia.
Capacitate de muncă – stare psihică emoţională şi fiziologică a organismului, care îi
permite omului să efectueze calitativ un anumit volum de lucru într-un anumit timp.
Factor ocupaţional nociv - factori de mediu sau proces de muncă, care în anumite
condiţii (de intensitate, durată) pot periclita sănătatea, în particular, pot cauza boli
profesionale, reduce capacitatea de muncă temporar sau de lungă durată, pot spori
incidenţa morbidităţii profesionale, generale sau infecţioase, pot avea impact asupra
sănătăţii urmaşilor.
La factorii nocivi de muncă se referă:
Factori chimici – substanţe chimice, amestecuri, inclusiv substanţe de origine
biologică (antibiotice, vitamine, hormoni, fermenţi, preparate proteice şi a) obţinute
prin sinteză chimică şi/sau pentru controlul cărora se aplică metode chimice de
investigaţii.
Factori fizici - temperatură, umiditate, mişcarea (mobilitatea) aerului, radiaţii
calorice; câmpuri şi radiaţii electromagnetice nonionizante: câmpuri electrostatice,
câmpuri magnetice, inclusiv geomagnetice, câmpuri electrice şi magnetice de
frecvenţă industrială (50Hz), radiaţii electromagnetice de frecvenţă radio, radiaţii
electromagnetice de diapazon optic, inclusiv radiaţii laser şi ultraviolete; radiaţii
ionizante; zgomot industrial, ultrasunet, infrasunet; vibraţii (locale şi generale);
aerosoli (pulberi) preponderent cu acţiune fibrolizantă; iluminare – naturală (optimă
sau insuficientă), artificială (insuficientă), luciul orbitor direct şi reflectat, pulsaţia
iluminării; iluminare excesivă, neuniformitate înaltă a luminii: particule ionizate ale
aerului – aeroioni.
Factori biologici – microorganisme producente (secretoare), celule şi spori vii din
preparate, microorganisme patogene.
Factori ai procesului de muncă.
Greutatea muncii – o particularitate a procesului de muncă ce determină
preponderent gradul de efort al aparatului locomotor şi al sistemelor funcţionale ale
organismului – cardiovascular, respirator şi a. Greutatea muncii se determină prin
încordarea fizică, dinamică, greutatea obiectului ridicat şi deplasat, prin numărul
total de mişcări stereotipe în timpul muncii, gradul de efort static, poziţia corpului în
timpul muncii – gradul de înclinare, deplasare în spaţiu.
Intensitatea muncii – particularitate a procesului de muncă prin care se reflectă
preponderent gradul de suprasolicitări ale sistemului nervos central, ale organelor
sensoriale, gradul de tensiune emoţională a angajatului. La acest grup de factori
de muncă se referă încordările intelectuale, sensoriale, emoţionale, gradul de
monotonie al lucrului, regimul de mucă.
Factor periculos de muncă - factor ocupaţional sau de muncă ce poate cauza
patologie acută, o deteriorare rapidă a sănătăţii, sau chiar decesul. Unii factori nocivi

8
 de muncă pot deveni periculoşi în dependenţă de doza, nivelul acestora, durata
acţiunii lor asupra organismului.
Boală profesională – boală acută sau cronică în etiologia căreia preponderent sunt
factorii nocivi şi nefavorabili ai mediului ocupaţional sau ai procesului de muncă şi
duc la o pierdere temporară sau permanentă a capacităţii de muncă.
Boală legată de profesiune - boala de etiologie multifactorială, la care factorii
determinanţi sunt de natură profesională.
Respectarea normativelor igienice nu exclude apariţia dereglărilor sănătăţii la
persoanele sensibile la factori nocivi din mediul de producere.
Normative igienice ale condiţiilor de muncă (concentraţia maximală admisibilă,
nivelul maximal admisibil) – nivelurile, dozele factorilor ocupaţionali, care
acţionând asupra angajatului zilnic (cu excepţia zilelor de odihnă) – 8 ore şi
săptămânal - 40 ore de lucru, nu vor deregla sănătatea, nu vor provoca boli pe
parcursul întregii activităţi profesionale, întregii vieţi a angajatului şi urmaşilor
acestuia. Respectarea normativelor igienice nu pot exclude deteriorarea sănătăţii la
persoanele sensibile.
Notă: Normativele igienice sunt elaborate pentru durata zilei de muncă de 8 ore. Dacă durata este mai mare, dar nu mai
mult de 40 ore pe săptămână, fiecare caz trebuie să fie coordonat cu serviciul sanitaro-epidemiologic de stat sau cu
serviciile abilitate în protecţia şi bunăstarea oamenilor, aici luându-se în consideraţie indicii de sănătate, condiţiile de
muncă şi respectarea obligatorie a normativelor igienice.
Criterii igienice de evaluare a condiţiilor de muncă – indicii după care poate fi
apreciat gradul de deviere a parametrilor mediului şi procesului de lucru de la
normativele igienice în vigoare.
Protecţia muncii – sistem de asigurare a vieţii şi sănătăţii angajatului în procesul de
muncă. Sistemul de protecţiue a muncii include măsuri juridice, organizator-tehnice,
sanitaro-igienice, curativ-profilactice, de reabilitare şi a.
Protecţia prin timp – diminuarea acţiunii nefavorabile a factorilor mediului
ocupaţional şi a procesului de muncă prin reducerea timpului de contact cu aceştia.
Protecţia prin timp se realizează prin întroducerea pauzelor reglementare, reducerea
zilei de lucru, mărirea perioadei de concediu, limitarea vechimii de muncă în condiţii
nefavorabile.

4. Principii generale de clasificare igienică a condiţiilor de muncă

Criteriile igienice se prezintă ca indici ce caracterizează gradul de deviere a

parametrilor mediului ocupaţional şi al procesului de muncă de la normativele
igienice în vigoare. Clasificarea condiţiilor de muncă se bazează pe principiul de
diferenţiere a acestor devieri de la norme cu excepţia activităţilor cu agenţi
patogeni, cu substanţe chimice, pătrunderea cărora în organism este exclusă prin
inhalaţie sau absorbţie prin tegumente (preparate citostatice, hormoni estrogeni,
analgezice narcotizante), care permit de a atribui condiţiile de muncă la anumite
clase de nocivitate, pentru pericolul potenţial.
Reieşind din măsura devierilor factorilor ocupaţionali şi de muncă reali de la
normativele igienice, condiţiile de muncă pot fi clasate în patru grupuri –
condiţii optime, admisibile, nocive şi periculoase.
Condiţii optime de muncă - (clasa I) – condiţiile, în care se menţine sănătatea şi
capacitatea înaltă de lucru a individului. În fond sunt stabiliţi parametrii optimi
9
pentru factorii microclimatici şi factorii legaţi de procesul de muncă. Pentru alte
grupuri de factori drept optimali se consideră lipsa sau nivelurile (concentraţiile)
reduse ale factorilor nocivi, care sunt inofensivi pentru sănătatea populaţiei.
Condiţii admisibile de muncă – (clasa II) – condiţii în care factorii mediului
ocupaţional şi de muncă nu depăşesc normativele admisibile pentru locurile de
muncă, iar modificările fiziologice din timpul muncii se restabilesc după pauzele
reglementare sau spre începutul unei noi zile de muncă (schimb). Totodată aceşti
factori nu vor afecta sănătatea angajatului nici în prezent, nici în viitor şi nici a
urmaşilor acestuia. Condiţiile admisibile convenţional pot fi referite la inofensive.
Condiţii de muncă nocive – (clasa III) - condiţii în care nivelul (concentraţiile)
factorilor nefavorabili îl depăşeşte pe cel admisibil şi exercită o acţiune nefavorabilă
asupra organismului angajatului şi urmaşilor săi.
La rândul său condiţiile nocive de muncă după nivelul de depăşire a
normativelor şi gradul de afectare a organismului angajaţilor* se împart în 4
grade de nocivitate:
grad I, clasa 3 (3.1) – condiţiile de muncă deviază de la normativele igienice în aşa
fel, că ele provoacă anumite modificări funcţionale în organism. Aceste modificări
funcţionale se pot restabili după o perioadă mai îndelungată decât spre începutul
zilei, turei de muncă sau după întreruperea contactului cu factorii nocivi. Expunerea
angajaţilor la condiţii de muncă de acest mod sporeşte riscul afectării sănătăţii.
grad II, clasa 3 (3.2) - nivelul factorilor nocivi provoacă modificări fiziologice
persistente. Aceste modificări la rîndul său condiţionează sporirea morbidităţii
generale cu incapacitate temporară de muncă şi în primul rînd a morbidităţii legate
de acţiunea factorilor nocivi asupra organismelor şi sistemelor mai sensibile la
aceste noxe. În alte cazuri noxele de gradul 2 clasa 3 condiţionează afecţiuni
profesionale uşoare sau cu evoluţie lentă fără pierderea capacităţii de muncă. Astfel
de patologii profesionale pot apărea după o expunere îndelungată – 15 şi mai mulţi
ani de lucru.
grad III, clasa 3 (3.3) - factorii nocivi prezintă un aşa nivel, că acţionînd asupra
organismului angajatului condiţionează apariţia patologiilor profesionale uşoare sau
de grad mediu cu pierderea capacităţii de muncă, duce la sporirea incidenţei de
afecţiuni cronice condiţionate profesional, inclusiv a morbidităţii generale cu
incapacitate temporară de muncă.

* În clasificarea de faţă se iau în consideraţie modificările de ordin calitativ, acestea la rândul său completându-se cu
indicii cantitativi pe parcursul acumulării informaţiei necesare.

grad IV, clasa 3 (3.4) - condiţii de muncă în urma cărora apar patologii
profesionale grave cu pierderea capacităţii generale de muncă sau sporesc
considerabil incidenţa bolilor cronice şi a morbidităţii generale cu incapacitate
temporară de muncă.
clasa IV – condiţii de muncă periculoase (extremale) – se caracterizează prin
niveluri ale factorilor mediului de muncă care, acţionând în timpul schimbului de
lucru (sau o parte a lui), crează pericol pentru viaţă, risc înalt pentru dezvoltarea
afecţiunilor profesionale acute, inclusiv forme grave.

10
 5. Criterii igienice de clasificare a condiţiilor de muncă
la acţiunea factorilor ocupaţionali şi a procesului de muncă

Factori chimici
Metodologia controlului conţinutului de substanţe nocive în aerul zonei ocupaţionale
după concentraţiile maxime şi medii pe tură este expusă în anexa 8 a ghidului în
cauză. Referirea la clasele de nocivitate a rezultatelor controlului factorilor chimici
se va efectua conform tab.1.
Gradul de nocivitate al substanţelor chimice cu una şi aceiaşi valoare de
reglementare se stabileşte prin compararea concentraţiilor reale cu CMA respective –
concentraţia maximă admisibilă (CMA max) sau concentraţia medie pe schimb
(CMAms). Dacă substanţa are două normative şi condiţiile de muncă trebuie evaluate
după ambii indici – maximal şi mediu pe schimb – clasa de nocivitate va fi stabilită
după indicele maxim.
Pentru substanţele care condiţionează declanşarea intoxicaţiilor acute sau au acţiune
iritantă (anexa 2) şi pentru alergeni (anexa 5), concentraţiile determinate se compară
cu CMA max, iar pentru cancerigeni (anexa 3) – cu CMAms. Dacă substanţele
respective au două normative, clasa de nocivitate se stabileşte atât după
concentraţiile medii pe schimb, cât şi după concentraţiile maxime. Ca reper de
comparaţie a concentraţiilor reale pot servi rândurile „Substanţele de clasa 1-4 de
nocivitate‖ ale tab.1.
Spre exemplu, depăşirea concentraţiei medii pe schimb a unei substanţe cu
acţiune cancerigenă se compară cu cea din rubrica „Cancerigene‖, iar dacă
această substanţă mai are şi CMAmax, atunci depăşirea concentraţiei se va face
după rubrica „Substanţe de clasa 1-4 de nocivitate‖ (CMA max). Pentru
substanţele de acţiune toxică acută şi alergenă ce au CMA max şi CMA ms
rezultatele reale medii pe schimb se compară cu indicii depăşirii CMA ms din
aceiaşi rubrică.
La prezenţa în aerul zonei ocupaţionale a câtorva substanţe cu acţiune similară
monodirecţionată şi cu efect de sumare (anexa 1) se determină suma concentraţiilor
reale ale substanţelor, acestea comparându-se cu CMA a fiecărei aparte. Rezultatul
obţinut nu trebuie să depăşească o unitate (limita admisibilă a combinaţiilor), ce
permite a atribui condiţiile de muncă la clasa admisibilă. Dacă rezultatul obţinut
depăşeşte o unitate, atunci clasa de nocivitate se determină după indicele de depăşire
(de câte ori) după aceiaşi rubrică a tab.1, ce corespunde anumitei acţiuni biologice
ale substanţelor combinate sau după primul rând al aceluiaşi tabel.
Notă: Efectul de potenţare, prezent la unele substanţe se depistează, de regulă, la concentraţi mari. În cazuri de
prezenţă a substanţelor în limitele CMA se observă efectul de sumare, astfel principiul atarei acţiuni fiind de bază la
evaluarea acestor combinaţii.
Tabelul 1
Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de conţinutul de substanţe nocive
(depăşirea CMA, ori) în aerul zonei ocupaţionale
Substanţe nocive Clasa de nocivitate
Admisibilă Nocivă Periculoase

2 3.1 3.2 3.3 3.4 4

Substanţe de clasa 1-4 de ≤CMAmax 1,1-3,0 3,1-10,0 10,1-15,0 15,1-20,0
nocivitate1 cu excepţia celor
expuse mai jos ≤CMAms 1,1-3,0 3,1-10,0 10,1-15,0 >15,0 >20,0

11
 ≤CMAmax 1,1-2,0 2,1-4,0 4,1-6,0 6,1-10,0 >10,0

acută2 clor,
Cu acţiune

amoniac
Substanţe cu efect acut-
Particularităţile de acţiune
≤CMAmax 1,1-2,0 2,1-5,0 5,1-10,0 10,1-50,0 >50,0

Cu acţiune
iritantă2
toxic

Cancerigene3, substanţe ≤CMAms 1,1-2,0 2,1-4,0 4,1-10,0 >10,0 -

cu pericol potenţial
pentru sănătatea
reproductivă a omului4
Alergene5 Acţiune ≤CMAmax - 1,1-3,0 3,1-15,0 15,1-20,0 >20,0
majoră
Acţiune ≤CMAmax 1,1-2,0 2,1-5,0 5,1-15,0 15,1-10,0 >20,0
moderată
Preparate
anticanceroase, hormoni

(estrogeni)6
Analgezice narcotizante6

1) Conform normativelor igienice NI 2.2.5.1313-03 „Concentraţiile maxim admisibile de substanţe nocive în
aerul zonei de muncă‖ şi suplimentelor la acestea.
2) Conform normativelor igienice NI 2.2.5.1313-03, NI 2.2.5.1314-03 „Nivelurile orientative de acţiune
inofensivă (NOAI) în aerul zonei de muncă‖, suplimentelor la ele şi partea 1,2 anexa 2 a documentului în cauză.
3) Conform normativelor igienice NI 1.1.725-98 „Lista produselor, substanţelor, proceselor industriale, factorilor
habituali şi naturali ce pot avea acţiune cancerigenă asupra omului‖ şi anexa 3, partea 1, 2 la documentul dat
(pulberele azbestogene se compară conform tab.3).
4) Conform normativelor igienice NI 2.2.0.555-96 „Exigenţe igienice faţă de condiţiile de muncă ale
femeielor‖, recomandărilor metodice nr.11-8/240-02 „Evaluarea igienică a factorilor nocivi şi a proceselor de muncă
ce prezintă pericol pentru funcţia reproductivă a omului‖. Detailed review document on classification systems for
reproductive toxicity in OECD member countries/OECD series on testing and assessment No 15. Paris: OECD. 1999
5) Conform NI 2.2.5.1313-03, suplimentelor la acestea şi anexei 5 la ghidul în cauză.
6) Substanţe la obţinerea sau aplicarea cărora se va exclude contactul lor cu organele respiratorii şi tegumentele
şi care necesită un control obligatoriu al prezenţei lor în aerul zonei ocupaţionale prin metode stabilite (conform
normativelor igienice NI 2.2.5.1313-03, suplimentelor anexa 6, partea 1,2 a acestui document.
(6)+ Indiferent de concentraţia substanţelor nocive în aer, condiţiile de muncă se referă la această clasă.
7) Depăşirea nivelului indicat poate cauza intoxicaţie acută gravă sau deces.
+ Indiferent de concentraţia substanţei nocive în aerul zonei ocupaţionale condiţiile de muncă se referă la această
clasă.

5.1.5 În cazurile când în aerul zonei ocupaţionale se conţin două sau mai multe
substanţe chimice, ce au acţiuni cu caracter divers, clasa şi gradul de nocivitate al
condiţiilor de muncă se stabileşte în felul următor:
- după substanţa ce prezintă cel mai înalt grad de pericol;
- dacă în aer sunt prezente mai multe substanţe nocive şi gradul lor corespunde
clasei 3.1 – aceste substanţe nu sporesc gradul de nocivitate al condiţiilor de
lucru;
- prezenţa a trei sau mai multe substanţe din clasa 3.2 automat majorează
gradul de pericol până la clasa 3.3;
- două şi mai multe substanţe nocive din clasa 3.3 prezente în aer sporesc
gradul de pericol până la clasa 3.4. Identic se modifică clasa 3.4 în clasa 4 –
condiţii de muncă periculoase (extremale).
5.1.6. Dacă o substanţă posedă mai multe acţiuni specifice asupra organismului
(alergică, cancerigenă şi a.) gradul de nocivitate profesională se estimează după cel
major.
12
5.1.7. La efectuarea lucrărilor cu substanţele care pătrund prin tegumente şi care au
normative stabilite – NMA (conform NI 2.2.5.583-96 „Nivelurile maxim admisibile
ale substanţelor nocive ce pătrund prin tegumente‖), clasa condiţiilor de muncă se
stabileşte conform tabelului 1 la rîndul „Substanţe nocive de clasa 1-4 de pericol‖.
5.1.8. Substanţele chimice ce au în calitate de normativ NOAI (conform NI
2.2.5.1314-03 „Nivelurile orientative de acţiune inofensivă (NOAI) a substanţelor
nocive din aerul zonei ocupaţionale‖) se estimează după tab.1, rândul „Substanţele
de gradul 1-4 de nocivitate‖.

Factorii biologici
Clasele condiţiilor de muncă la acţiunea factorilor biologici asupra organismului
lucrătorului se stabilesc după tab. 2.
Controlul factorilor biologici se face conform anexei 9 a ghidului în cauză şi
„Monitoringului microbiologic al mediului ocupaţional‖ (IM 4.2.734-99).

Tabelul 2
Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de conţinutul de substanţe biologice în
aerul zonei de muncă (depăşirea CMA, ori)
Substanţe nocive Clasa condiţiilor de muncă
Admisibilă Nocivă Periculoase
2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
Microorganisme producente, preparate ce ≤CMA 1,1-10,0 10,1-100,0 >100
conţin bacterii vii şi spori de bacterii*
Infecţii extrem de +
Microorg

patogene

contagioase
anisme

Agenţi patogeni ai altor + +

**

boli contagioase
* Conform normativelor igienice NI 2.2.6.709-98 „Concentraţiile maxim admisibile (CMA) ale
microorganismelor–producente, preparatelor bacteriene şi componenţilor acestora în aerul zonei de
muncă‖ şi suplimentelor la acestea.
** Condiţiile de muncă ale unor categorii de angajaţi se referă la o anumită clasă de nocivitate
conform p.5.2.3. (fără efectuarea determinărilor).

Condiţiile de muncă ale lucrătorilor medicali din unităţi specializate (infecţioase,

ftiziatrie, etc.), unităţile şi subdiviziunile veterinare specializate pentru animale
bolnave pot fi referite la următoarele clase de nocivitate:
- clasa IV – condiţii periculoase (extremale), dacă angajaţii contactează nemijlocit
cu agenţii infecţiilor extrem de contagioase;
- clasa 3.3 – condiţii, în care angajaţii contactează cu agenţii altor boli contagioase,
lucrătorii secţiilor morfopatologice, morgelor;
- clasa 3.2 – condiţiile de muncă ale lucrătorilor din industria pielăritului, de
prelucrare a cărnii, instalatorilor de tehnică sanitară, care deservesc reţelele de
canalizare.

Aerosoli de acţiune preponderent fibrogenă (AAPF)

Clasa condiţiilor de muncă şi gradul de nocivitate la contactul profesional cu aerosoli
de acţiune preponderent fibrogenă (AAPF) se determină în dependenţă de
concentraţiile medii pe scimb reale ale AAPF şi gradul de depăşire al acestora a
CMAmedii pe schimb (ms) (tab.3).
13
 Tabelul 3
Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de conţinutul aerosolilor de acţiune
preponderent fibrogenă (AAPF), pulberilor de fibre naturale şi artificiale şi de
încărcătură de pulberi asupra sistemului respirator (multiplul de depăşire a CMA
şi ÎP)
Aerosoli Clasa condiţiilor de muncă
Admisib Nocivă Periculoasă ***
ilă
2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
Pulberi vădit- şi ≤CMA 1,1-2,0 2,1-4,0 4,1-10,0 >10,0 -
moderat fibrogene* -
naturale (azbest,
≤CMA
ceolite) şi artificiale
(sticlă, ceramică,
carbonice etc.)
AAPF de acţiune ≤CMA 1,1-3,0 3,1-6,0 6,1-10,0 >10,0
minoră**
≤ÎPC

* Pulberi vădit- şi moderat fibrogene (CMA≤2 mg/m3).

** Pulberi de acţiune fibrogenă minoră (CMA>2 mg/m3).
***Pulberile organice în concentraţii ce depăşesc 200-400 mg/m3 prezintă pericol de incendii şi
explozii.

Drept indice de bază de evaluare a acţiunii AAPF asupra organelor respiratorii se ia

încărcătura de pulberi pentru toată perioada reală sau preconizată de contact cu acest
factor. Dacă concentraţia de aerosoli fibrogeni depăşeşte CMA, calcularea
încărcăturii de pulberi e obligatorie.
Încărcătură de pulberi (ÎP) asupra organelor respiratorii ale muncitorului este
concentraţia sumară reală sau preconizată a dozei de expoziţie de pulberi pe care
muncitorul o inhalează în toată perioada reală sau preconizată al contactului
profesional cu acest factor.
5.3.3. Încărcătura de pulberi asupra aparatului respirator al muncitorului (sau a
grupului de muncitori care lucrează în condiţii similare) se calculează reieşind din
concentraţiile medii pe schimb ale AAPF în aerul zonei de lucru, volumul
respirator (acesta depinde de gradul de efort fizic) şi durata contactului cu
pulberii:
ÎP = K x N x T x Q; unde
K – concentraţia medie reală a pulberilor în aerul zonei de respiraţie pe parcursul
schimbului de lucru.
N - numărul de ture în anul de calcul.
T – numărul anilor de contact cu pulberi preponderent fibrogeni.
Q – volumul respirator mediu pe schimb, m3.

Notă: La calcularea încărcăturilor de pulberi se recomandă aplicarea indicilor medii ai volumului respirator,
acesta fiind în dependenţă de gradul de efort fizic, care corespunde categoriilor de lucrări.
Volumul respirator:
- În lucrul uşor, categoria 1a-1b volumul respirator va fi de 4m3 pe schimb;
- Pentru lucrările de gradul 1b-2b - 7m3;
- Pentru lucrările cu efort mare, categoria 3 – 10m3.
14
 5.3.4. Cifra încărcăturii reale de pulberi se compară cu cea de control (ÎPC),
aceasta din urmă fiind încărcătura ce se crează în cazul respectării CMA medii pe
schimb pe parcursul întregii activităţi profesionale de contact cu pulberii.
Notă: Încărcătura de pulberi de control (ÎPC) pentru aerosolii vădit- şi moderat fibrogeni calculată din CMA 2 mg/m3,
25 ani vechime în muncă cu 250 ture de lucru pe an constituie 120 g. Pentru pulberile slab fibrogene acest indice este
egal cu 600 g (calculat din CMA 10 mg/m3, 25 ani vechime în muncă şi 250 ture pe an); ÎPC pentru pulberile de
azbest constituie 60 mg/m3, 25 ani vechime în muncă cu 250 ture de lucru pe an; Încărcătura de pulberi de control
poate fi calculată atât pentru fiecare muncitor în parte cât şi pentru un grup de muncitori, care activează în condiţii
similare.
5.3.5. Dacă ÎP reală corespunde ÎPC clasa de muncă poate fi considerată ca
admisibilă şi acest indice confirmă inofensivitatea lucrărilor în asemenea condiţii.
5.3.6. Depăşirea ÎP reale a celor de control ( de câte ori) denotă clasa de nocivitate
după acest factor (tab.3).
5.3.7. La depăşirea încărcăturilor de pulberi de control se recomandă aplicarea
protecţiei „prin timp‖ (capitolul 2, anexa 7).

Factori fizici vibroacustici

Clasele condiţiilor de muncă în caz de acţiune asupra angajaţilor a zgomotului,
vibraţiilor, infra- şi ultrasunetelor în dependenţă de valoarea depăşirii normativelor
în vigoare sunt prezentate în tabelul 4.
Gradul de nocivitate şi pericol al condiţiilor de muncă la acţiunea factorilor
vibrioacustici se stabileşte în dependenţă de caracteristicele de acţiune în timp a
acestora – (zgomot permanent, intermitent, vibraţii şi a.).
Determinarea clasei condiţiilor de muncă cu zgomot industrial.
Nivelurile maxim admisibele ale zgomotului la locurile de muncă sunt stabilite în
raport cu gradul de efort şi suprasolicitări în procesul de lucru, (conform tab. 1 din
NS 2.2.4/2.1.8.562-96 „Zgomotul la la locurile de lucru, în încăperile locative şi
publice, pe teritoriile zonei locative‖). La determinarea NMA de zgomot la un loc de
muncă concret se va stabili gradul de efort şi încordare a muncii efectuate (conform
cap. 5.10 şi anexelor 10; 14 a îndrumarului în cauză).
Notă: În tabelul 4 (NS 2.2.4/2.1.8.562-96) sunt prezentate NMA ale zgomotului în condiţii de muncă dintre cele mai
tipice, acestea fiind elaborate în baza categoriilor de efort şi suprasolicitări în procesul de muncă.
Evaluarea condiţiilor de muncă cu zgomot permanent se va face în baza măsurărilor
nivelului zgomotului în dBA la scara „A‖ a sonometrului în regimul „încet‖.
Notă: Zgomot permanent – zgomot, intensitatea sunetului căruia în timpul turei se schimbă în diapazon mai mic de 5
dBA la măsurare cu sonometru în regim „încet‖.
Tabelul 4
Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de intensitatea zgomotului, vibraţiilor
locale şi generale, infra- şi ultrasunetelor la locurile de muncă

Factorii, unităţile de măsură Clasele condiţiilor de muncă

Admisibilă Nocivă Periculoasă
(extremală)
2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
Depăşiri NMA, până la
Zgomot, nivelul echivalent, dBA ≤NMA1 5 15 25 35 >35
Vibraţia locală, nivelul ≤NMA2 3 6 9 12 >12
echivalent corectat al vitezei de
vibraţii, dB
Vibraţia generală, nivelul ≤NMA2 6/2 12/9 18/6 24/8 >24/8
echivalent corectat al vitezei de
15
 vibraţii, dB
Infrasunete. Nivelul general al ≤NMA3 5 10 15 20 >20
presiunii acustice, dB Lin
Ultrasunete propagate aerian. ≤NMA4 10 20 30 40 >40
Nivelurile presiunii sonore la1/3
din frecvenţele diapazoanelor de
octave, dB
Ultrasunete de contact, nivelul ≤NMA4 5 10 15 20 >20
vitezei de vibraţii, dB
1) Conform normativelor igienice NI 2.2.4/2.1.8.562-96 „Zgomotul la locurile de muncă, în încăperile
locative, publice, pe teritoriile zonei locative‖
2) Conform normativelor igienice NI 2.2.4/2.1.8.566-96 „Vibraţiile la locurile de muncă, vibraţiile în
încăperile locative şi publice‖
3) Conform normativelor şi regulilor igienice NRI 2.2.4/2.1.8.583-96 „Infrasunetele la locurile de
muncă, în încăperile locative şi publice, pe teritoriile zonei locative‖
4) Conform normativelor şi regulilor igienice NRI 2.2.4/2.1.8.582-96 „Exigenţe igienice în timpul
lucrărilor cu surse de ultrasunete aeriene şi de contact aplicate în industrie, medicină şi de uz casnic‖
La acţiunea asupra muncitorilor a zgomotului intermitent evaluarea acestuia se va
face după indicii măsurării nivelului echivalent al zgomotului în decursul turei cu
ajutorul sonometrului integrator. Dacă nu dispunem de sonometu integrator,
nivelul echivalent al zgomotului poate fi calculat conform datelor cap.2, anexa 10 al
îndrumarului prezent.
Notă: Zgomot intermitent – zgomot, intensitatea căruia pe parcursul turei de lucru se schimbă în diapazon mai mare de
5dBA la măsurarea cu sonometrul în regim „încet‖.
La acţiunea asupra muncitorilor a zgomotului de diferite caracteristici în timp
(permanent, intermitent-oscilator, întrerupt, impulsiv) şi de spectru (ton) în diverse
combinaţii se măsoară sau se calculează nivelul echivalent de zgomot. În asemenea
cazuri pentru a obţine nişte indici comparabil cu nivelurile echivalente de zgomot
tonal sau impulsiv măsurate sau calculate nivelul se majorează cu 5 dBA. Nivelul
obţinut poate fi comparat cu NMA fără corecţia de dimunuare indicată în N.S.
2.2.4/221.8.562-96.
Determinarea gradului de nocivitate la acţiunea vibraţiilor industriale.
Evaluarea igienică a acţiunii vibraţiilor permanente (generale, locale) asupra
organismului angajaţilor se efectuează conform N.S. 2.2.4/221.8.562-96 „Vibraţiile
industriale, vibraţiile în încăperile locative şi publice‖ prin metoda de estimare
integrală a nivelului echivalent (al energiei) al parametrului normat. În asemenea
cazuri se măsoară sau se calculează nivelul echivalent corectat al vitezei de vibraţii
în dB (vezi anexa la NS 2.2.4/2.1.8.566-96).
Notă: Vibraţii permanente – vibraţiile, parametrii normaţi ai cărora se schimbă nu mai mult de 2 ori (6 dB).
5.4.4.2. Aprecierea igienică a vibraţiilor intermitente (generale, locale) în timpul
supravegherii se face conform NI 2.2.4/2.1.8-566-96 prin metoda de estimare
integrală după nivelul echivalent (al energiei) al parametrilor vibraţiei normate. În
asemenea cazuri pentru estimarea condiţiilor de muncă se determină sau se
calculează nivelul echivalent de corecţie a vitezei sau acceleraţiei vibraţiei (conform
anexei la NI 2.2.4/2.1.8.566-96).
Notă: Vibraţii intermitente – vibraţiile, parametrii normaţi ai cărora se schimbă mai mult de 2 ori (6 dB) în timpul
supravegherii.
5.4.4.3. La acţiunea vibraţiilor permanente, intermitente (generale, locale) în
timpul întregii zile de lucru condiţiile de muncă se estimează prin
determinarea sau calcularea nivelului echivalent de corecţie al vitezei de

16
 vibraţie sau vibroacceleraţiei, aici luându-se în consideraţie durata acţiunii
vibraţiilor (vezi anexa la NI 2.2.4/2.1.8.566-96).
Notă: Lucrările în condiţii de vibraţii locale de un nivel integral ce depăşesc NI 2.2.4/2.1.8.566-96 mai mult de 12 dB
(de 4 ori) nu se admit.
5.4.4.4. La lucrările cu vibraţii locale în combinaţie cu răcirea mâinilor (lucrări în
condiţii microclimatice de răcire de clasa 3.2) clasa de nocivitate a
condiţiilor de muncă se ia cu un grad mai mare.
5.4.5. Condiţii de muncă la acţiunea infrasunetelor.
5.4.5.1. Conform NI 2.2.4/2.1.8.583-96 „Infrasunetele la locurile de muncă, în
încăperile locative, publice şi pe teritoriul zonei locative‖ limitele maximal
admisibile ale infrasunetelor sunt diferenţiate în dependenţă de specificul
lucrului – gradul de efort fizic sau de suprasolicitări intelectuale şi
emoţionale. Deaceea estimarea acţiunii infrasunetelor se începe cu
aprecierea gradului de efort şi suprasolicitări (conform cap.5.10 şi anexelor
10; 14 a ghidului prezent), fapt ce va permite stabilirea unui normativ
pentru fiecare loc de muncă concret.
5.4.5.2. Evaluarea condiţiilor de muncă la acţiunea permanentă a infrasunetelor
asupra organismului se efectuează în baza determinării nivelului de
presiune sonoră după scara „liniară‖ în dBLin (cu condiţia că diferenţa
dintre nivelurile infrasunetelor determinate pe scara „liniară‖ şi scara „A‖
cu sonometrul în regim „lent‖ va fi nu mai mică de 10 dB).
Notă: Infrasunete permanente – infrasunete nivelul presiunii sonore al cărora se schimbă nu mai mult de 2 ori (mai
puţin de 6 dB) în perioada determinărilor cu sonometrul la scara „liniară‖ în regim „lent‖.
5.4.5.3. Evaluarea condiţiilor de muncă la acţiunea infrasunetelor intermitente se
efectuează în baza determinării sau calculării nivelului presiunii acustice
echivalente (după energie) generale (liniare) în dBLin (vezi anexa 10,
capitolul 3).
Notă: Infrasunete intermitente – infrasunetele nivelul presiunii acustice al cărora se schimbă mai mult de 2 ori (mai
mult de 6 dB) în timpul măsurărilor la scara sonometrului „liniară‖ în regim „lent‖.
5.4.5.4. La acţiunea asupra lucrătorilor a infrasunetelor permanente sau
intermitente pe parcursul turei de lucru sau zilei estimarea condiţiilor de
muncă se face în baza măsurărilor sau calculelor nivelului general de
presiune sonoră (dBLin echiv), aici luându-se în consideraţie durata de acţiune
a infrasunetului.
5.4.6. Clasa condiţiilor de muncă la acţiunea ultrasunetului.
5.4.6.1. Evaluarea condiţiilor de muncă la acţiunea ultrasunetului transmis pe cale
aeriană cu frecvenţa de 20,0-100,0 kHz se efectuaeză în baza măsurării
presiunii acustice de frecvenţă de lucru a surselor de ultrasunete.
5.4.6.2. Evaluarea condiţiilor de muncă cu ultrasunete de contact (cu frecvenţa de
20,0kHz -100,0 MHz) se efectuaeză după indicii de vârf ai presiunii
sonore (m/sec) sau ai nivelului logaritmic (dB) de frecvenţă de lucru a
sursei de ultrasunete.
Notă: La acţiunea concomitentă a ultrasunetelor aeriene şi de contact nivelul maximal admisibil va fi cu 5 dB mai mic
decât cel indicat în RNS 2.2.4/2.1.8.582-96.

5.5. Condiţii microclimatice

5.5.1. Evaluarea condiţiilor microclimatice se face în baza determinării parametrilor
acestora – temperatură, umiditate, viteză de mişcare a aerului, radiaţii calorice în toate

17
 locurile de aflare a angajaţilor pe parcursul turei de lucru. Rezultatele măsurărilor se
compară cu normativele RşiNS 2.2.4.548-96.
5.5.2. Dacă indicii determinaţi corespund RşiNS 2.2.4.548-96 „Factorii fizici ai
mediului ocupaţional. Exigenţe igienice faţă de microclimatul locurilor de muncă‖
condiţiile de lucru după parametrii microclimatici pot fi clasificate ca optime (clasa 1)
sau admisibile (clasa 2). În caz de necorespundere condiţiile de muncă pot fi atribuite
la clasele nocive de răcire sau de supraîncălzire a organismului angajaţilor.
5.5.3. Aprecierea igienică a microclimatului de încălzire
Microclimat de încălzire – totalitatea de factori termici – temperatură, umiditate, viteză
a curenţilor de aer, umiditate relativă, radiaţii termice, care, acţionând asupra
organismului, produc un dezechilibru între procesele de termoreglare şi factorii de
mediu. Acest dezechilibru se manifestă printr-o acumulare de căldură în organism mai
mare decât cea admisibilă (>0,87 kJ/kg) şi/ sau prin sporirea termolizei prin evaporare
(> 30%), în structura generală a echilibrului termic, ceea ce duce la dereglarea
metabolismului termic, la apariţia discomfortului general sau local (călduţ, cald,
fierbinte).
5.5.3.1. Evaluarea acţiunii condiţiilor microclimatice de încălzire în încăperi
(indiferent de sezon) sau în aer liber în perioada caldă a anului se va face după
indicile de încărcătură termică a mediului (ÎTM). Indicele ÎTM este un indice
empiric integral (exprimat în 0C), care denotă acţiunea integrală concomitentă
a temperaturii, mişcării, umidităţii aerului şi radiaţiilor termice asupra
proceselor de termoreglare ale organismului.
Notă: În tab.5 sunt prezentaţi indicii ÎTM pentru un angajat îmbrăcat în haine de vară, cu un coeficient de termoizolare de
0,5-0,8klo (1 klo = 0,155 0C m2/Wt).

Tabelul 5
0
Clasele condiţiilor de muncă după indicele ÎTM ( C) ale încăperilor industriale cu
microclimat de încălzire (indiferent de anotimp) şi pentru lucrări la aer liber în
perioada caldă a anului (limitele maxime)

Categoriile de Clasele condiţiilor de muncă Periculoase

lucrări* (extremale)
Admisibil Nocive
2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
1a 26,4 26,6 27,4 28,6 31,0 >31,0

1b 25,8 26,1 26,9 27,9 30,3 >30,3

II a 25,1 25,5 26,2 27,3 29,9 >29,9

II b 23,9 24,2 25,0 26,4 29,1 >29,1
III 21,8 22,0 23,4 25,7 27,9 >27,9
*Conform anexei 1 la RNS 2.2.4.548-96 „Exigenţe igienice faţă de microclimatul încăperilor
industriale‖.

5.5.3.2. Dacă temperatura aerului şi/sau radiaţiile termice nu depăşesc limitele maxime
(conform RşiNI 2.2.4.548-96), condiţiile microclimatice pot fi estimate sau
după indici aparte (tab.6) sau după indicele ÎTM (tab.5).

18
5.5.3.3. În cazurile când temperatura aerului şi/sau radiaţiile calorice la locurile de
muncă depăşesc limita maximă admisibilă indicată în RşiNI 2.2.4.548-96
evaluarea condiţiilor microclimatice se va face după ÎTM (tab.5).
5.5.3.4. Pentru lucrările la aer liber la temperatura de până la 250C microclimatul se
estimează ca admisibil (clasa 2). În cazurile când temperatura depăşeşte
această valoare, clasa condiţiilor de muncă se stabileşte după indicele ÎTM
(tab.5), care se recomandă a fi determinat în miez de zi în lipsa norilor.
5.5.3.5. Întru prevenirea acţiunii nefavorabile a anumitor componenţi microclimatici
asupra organismului, concomitent cu temperatura se va determina umiditatea
aerului, viteza de mişcare şi intensitatea radiaţiilor termice (tab.6).

Tabelul 6
Clasele condiţiilor de muncă după indicii microclimatici
ai încăperilor de lucru
Indicii Clasa condiţiilor de muncă*
Optimă Admisibilă Nocivă Periculoasă
(extremală)
1 2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
Temperatura Conform Conform Temperatura aerului la locurile de muncă cu
aerului 0C RNI** RNI** condiţii de răcire este prezentată în tab.7.
În condiţiile de încălzire temperatura aerului este
luată în vedere în indicele ÎTM, folosit pentru
estimare
Viteza mişcării Conform Conform >0,6 referitor
aerului, m/sec RNI** RNI** la
microclimatul
de încălzire
Referitor la microclimatul de răcire se face rectificarea
temperaturii în dependenţă de vânt (tab.7)
Umiditatea Conform Conform 14-10 <10
aerului,% RNI** RNI**
0
ÎTM–index, C Conform
RNI** Conform tabelului 5
Radiaţii calorice:
intensitatea, 140 1500 2000 2500 2800 >2800
Wt/m 2 ***
Doza de
expunere, 500**** 1500 2600 3800 4800 >4800
Wt/oră****
*indiferent de anotimp;
**RşiNI 2.2.4.548-96 „Exigenţe faţă de microclimatul încăperilor industriale‖;
***limita maximă;
****indicele calculat după formula DE=IrtSt, unde Irt – intensitatea radiaţiei termice,
Wt/m2; S – suprafaţa corpului supusă radiaţiei termice, m2; t – durata radiaţiei în decursul
turei, ore.

Notă: Gradaţia condiţiilor de muncă e stabilită pentru un microclimat relativ uniform. Coeficienţii de rectificare la lucrări
în condiţii schimbătoare (trecere de la cald la frig şi vice-versa), rezistenţa termică a organismului în dependenţă de sex,
vârstă pot fi stabiliţi numai după efectuarea investigaţiilor medicale suplimentare (determinarea indicilor fiziologici ai
stării termice a organismului).

19
5.5.3.6. La radiaţiile termice ale organismului pe o suprafaţă mai mare de 25% cu
puterea şi doza termică mai mare de 140 Wt/m2 şi respectiv 500 Wt/oră
condiţiile termice se referă la clasa „periculoasă‖, chiar dacă încărcătura
termică a mediului se află în limitele admisibile (conform tab.6). În asemenea
cazuri din tab.5 sau tab.6 se ia cel mai reprezentativ indice al ÎTM sau al
radiaţiei termice.
Notă: La determinarea suprafeţei iradiate a corpului se vor lua în calcul procentajul specific părţilor corpului: gâtul şi capul
– 9%, cutia toracică şi abdomenul – 16%, spatele 18% mâinile – 18%, picioarele – 39%.
La intensitatea radiaţiilor termice mai mare de 100 Wt/m2 se vor folosi mijloace de protecţie individuale, incliusiv pentru
faţă şi ochi. Indicii radiaţiilor infraroşii, prezentaţi în tab. 6, prevăd reglementarea obligatorie a duratei radiaţiei continue şi
pauzele (conform p. 1.2 anexa 7).

5.5.3.7. Evaluarea condiţilor microclimatice la folosirea echipamentuluiu de protecţie

special (spre exemplu - lucrătorilor ce activează în condiţii de încălzire sau
extremale – la efectuarea lucrărilor de reparaţie – în echipament izolant) se va
face după indicii fiziologici ai stării termice a organismului conform STAS
12.4.176-89 „Haine speciale de protecţie contra radiaţiilor termice, exigenţe
faţă de calităţile de protecţie, metodele de determinare a stării termice a
organismului‖ şi indicaţiilor metodice 4.3.1896-04 „Evoluarea stării termice a
organismului uman cu scopul de argumentare a exigenţelor igienice faţă de
microclimatul la locurile de muncă şi măsurile de profilaxie a hipotermiilor şi
supraîncălzirilor‖.
5.5.3.8. Dacă angajatul lucrează şi în încăperi, şi la aer liber în perioada caldă a anului,
se determină ÎTM pentru ambele situaţii, apoi se calculează ÎTM medie pe
schimb (aici se ia în consideraţie timpul de aflare în încăperi şi la aer liber) şi
se stabileşte clasa condiţiilor de muncă (tab.5).
5.5.3.9. Dacă angajatul în timpul lucrului se află în câteva locuri, atunci ÎTM se
calculează luându-se în consideraţie timpul de aflare în fiecare loc. După ÎTM
medie şi categoria de lucrări se stabileşte clasa condiţiilor de muncă (tab.5).
Totodată se iau în calcul şi alţi indici microclimatici (viteza curenţilor de aer,
umiditatea, intensitatea radiaţiilor termice). Estimarea finală se face după
indicele cel mai nociv (tab.6).
5.5.4. Aprecierea microclimatului de răcire
Microclimat de răcire – combinaţia parametrilor microclimatici la care procesele de
termoreglare ale organismului se deteriorează cu apariţia deficitului de căldură (local
sau general - >0,87kJ/1kg) ca rezultat al scăderii temperaturii atât a ţesuturilor
superficiale, cât şi a ţesuturilor profunde interioare.
5.5.4.1. Aprecierea microclimatului în încăperi reci
5.5.4.1.1. Dacă în încăperi temperatura aerului la locurile de muncă este mai joasă decât
cea admisibilă (R şi NI 2.2.4.548-96), condiţiile de muncă vor fi considerate nocive.
Clasa de nocivitate se stabileşte după indicii medii pe schimb ai temperaturii aerului din
tab.7. În tabel e prezentată temperatura aerului referită la viteza optimă de mişcare
(după RşiNI 2.2.4.548-96). La mărirea vitezei de mişcare a aerului cu 0,1 m/sec
temperatura indicată în tab.7 trebuie majorată cu 0,20C.
Notă: Clasa condiţiilor de muncă în încăperile cu microclimat de răcire sunt stabilite pentru angajaţii îmbrăcaţi în haine
obişnuite cu coeficientul de termoizolare 1 Clo.

Tabelul 7
20
 Clasele condiţiilor de muncă după indicii de temperatură a aerului
(0C, limita de jos) în încăperi cu condiţii de răcire
Categoriile Cheltuielile Clasele condiţiilor de muncă
de lucrări* de enrgie Optime Admisibile Nocive** Periculoase
Wt/m2 Grad Grad Grad Grad (extremale)
1 2 3 4
1 2 3,1 3,2 3,3 3,4 4
1a 68(58-77) după RNI* după RNI* 18 16 14 12
1b 88(78-97) după RNI* după RNI* 17 15 13 11
II a 113(98-129) după RNI* după RNI* 14 12 10 8
II b 145(130- după RNI* după RNI* 13 11 9 7
160)
III 177(161- după RNI* după RNI* 12 10 8 6
193)
*Conform RNI 2.2.4.548-96 „Exigenţe igienice faţă de microclimatul încăperilor industriale‖ sau
după formulă (vezi tab.5).
**E prezentată limita de jos a temperaturii aerului, 0C.

5.5.4.1.2. La lucrări în microclimat de răcire clasa condiţiilor de muncă poate fi

diminuată (dar nu mai jos de 3.1) cu condiţia respectării regimului de muncă
şi odihnă şi asigurarea angajaţilor cu haine termoizolante. Aceasta se va face
în concordanţă cu CMP.
5.5.4.1.3. Pentru cei ce activează în încăperile reci cu surse de radiaţii calorice clasa
condiţiilor de muncă se stabileşte după indicile „radiaţiile termice‖ din tab.6
dacă intensitatea acestora e mai mare de 140 Wt/m2.
5.5.4.2. Aprecierea microclimatului în perioada rece a anului la lucrări în aer
liber şi în încăperi neîncălzite.
Notă: La încăperile neîncălzite se referă acele încăperi care nu sunt dotate cu instalaţii termice sau în care temperaturile
joase se menţin din considerente tehnologice.
5.5.4.2.1. Clasa condiţiilor de muncă a lucrărilor la aer liber în perioada rece a anului se
determină după tab.8,9 în care sunt prezentate temperaturile medii pe schimb
(0C), aici fiind luate în consideraţie şi vitezele curenţilor de aer.
Notă: informaţia despre condiţiile meteo poate fi obţinută de la Serviciul Hidrometeorologic de Stat.

Tabelul 8
Clasele condiţiilor de muncă după indicii temperaturii aerului 0C
(zona de jos) pentru lucrări la aer liber în dependenţă de categoriile de efort fizic

Regiunea Categoriile Clasele condiţiilor de muncă

termică de efort fizic admisibilă nocive Periculoasă
2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
Ib +7,0/+5,3 +5,7/+3,5 +3,5/+0,6 +1,2/-2,1 -1,7/-5,9 < -1,7/< -5,9
III IIa -4,5 -5,9 -8,4 -11,0 -13,6 < - 13,6
IIb -5,5 -8,1 -11,4 -14,0 17,6 < - 17,6
La numitor – temperatura aerului nu prevede pauze reglementate pentru încălzirea angajaţilor; la numărător
– lucrul cu pauze reglementate pentru încălzire peste fiecare 2 ore de lucru la aer liber.

21
5.5.4.3. Temperaturile aerului sunt prezentate pentru persoanele cu mijloace de
protecţie termoizolante (conform STAS 29335-92 „Costume bărbăteşti pentru
protecţie de temperaturi joase. Condiţii tehnice‖).
Dacă angajaţii sunt asiguraţi cu haine mai calde decît prevăd normativele în
vigoare, atunci clasa condiţiilor de muncă se determină după temperatura aerului, aici
luîndu-se în consideraţie şi gradul de termoizolare a hainelor de protecţie. Gradul de
protecţie termică se calculează conform „Indicaţiilor metodice pentru calcularea
capacităţii de termoizolare a completelor de protecţie (individuală) pentru lucrări în
condiţii de răcire‖ (11-0/279-09 din 25.10.2001).
5.5.4.3.1. Clasele de nocivitate pentru lucrări în încăperi neîncălzite în dependenţă de
gradul de efort fizic sunt prezentate în tabelul 9.
Temperaturile aerului deasemenea sunt indicate în dependenţă de prezenţa sau
absenţa pauzelor reglementate pentru încălzire.
Notă: Paralel cu dotarea angajaţilor cu haine termoizolante trebuie reglementată durata lucrului în condiţii nefavorabile,
regimul general de muncă şi odihnă (conform actelor normative în vigoare). În caz de necorespundere a capacităţii de
termoizolare a hainelor sau a gradului de efort fizic normativelor în vigoare, evaluarea condiţiilor de muncă o va face
specialiştii din igiena muncii, aici luându-se în consideraţie valoarea de termoizolare a hainelor purtate.

Tabelul 9
0
Clasele condiţiilor de muncă după indicele temperaturii aerului C (zona limită minus)
pentru încăperi neîncălzite în dependenţă de categoriile de efort fizic

Regiunea Categoriile Clasele condiţiilor de muncă

termică de efort fizic admisibilă nocive Periculoasă
2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
Ib +4,4/+1,5 +3,2/-0,4 +1,4/-3,7 -0,84/- -3,6/- < -3,6/< -
III 6,5 10,5 10,5
IIa -8,4 -9,8 -12,0 -14,0 -16,7 <-16,7
IIb -11,4 -13,8 -17,0 -19,6 -23,6 <-23,6
La numitor – temperatura aerului nu prevede pauzele reglementare pentru încălzirea angajaţilor; la
numărător – lucrul cu pauze reglementare pentru încălzire peste fiecare 2 ore de lucru.

5.5.4.4. Aprecierea condiţiilor microclimatice la lucrări în aer liber şi încăperi sau în

alte condiţii neordinare.
Cînd lucrările se efectuează în diverse condiţii nestandarte – la aer liber apoi în
încăperi în condiţii de încălzire sau răcire cu durate diferite şi cu eforturi fizice de
diferit grad – estimarea acestor condiţii se va face separat.
Dacă muncitorul se află în decursul zilei la diferite locuri de muncă şi este supus
acţiunii diferitor condiţii microclimatice, clasa condiţiilor de muncă se va stabili
pentru fiecare nivel, dar drept clasă finală se vor lua condiţiile mai severe dacă
muncitorul se află acolo egal sau mai mult de 50% din durata zilei de muncă.
În alte cazuri clasa condiţiilor de muncă se determină după media aritmetică, aici
luîndu-se în consideraţie durata de aflare la fiecare loc de muncă ( exemplu de calcul
e prezentat în anexa 12).

5.6. Mediul de lumină

22
5.6.1. Evaluarea condiţiilor de muncă la capitolul „Iluminarea‖ se face după indicii
iluminării naturale şi artificiale prezentaţi în tabelul 10 şi conform indicaţiilor
metodice „Evaluarea iluminării locurilor de lucru‖.
5.6.2. Iluminarea naturală se apreciază după coeficientul de iluminare naturală
(CIN). Dacă locul de muncă e situat în zone cu diferite condiţii de iluminare
naturală, inclusiv şi în afară, clasa condiţiilor de muncă se stabileşte în
dependenţă de timpul de aflare în fiecare zonă şi conform indicaţiilor metodice
„Evaluarea iluminării locurilor de muncă‖.
5.6.3. Iluminarea artificială se apreciază după un şir de indici – intensitatea luminii,
strălucirea directă, coeficientul de pulsare a luminii, etc. După estimarea clasei
condiţiilor de muncă se face generalizarea, aici clasa fiind stabilită după
indicele cu cea mai mare deviere de la normă.
5.6.4. La efectuarea lucrărilor de diferit grad de precizie sau la locurile de muncă în
diferite zone de luminozitate (în încăperi, la aer liber, etc.) condiţiile de
iluminare se vor estima după timpul efectuării lucrărilor de precizie sau
timpul de aflare în aceste zone. Iniţial se va stabili clasa condiţiilor de muncă
în dependenţă de perioada de acţiune a fiecărui indice de lumină, apoi clasa
finală a condiţiilor „iluminare artificială‖ se vor determina conform metodei
din indicaţiile „Evaluarea iluminării locurilor de muncă‖.

Tabelul 10
Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de parametrii
mediului de lumină
Factorul, indicele Clasa condiţiilor de muncă
Admisibilă Nocivă

2 3.1 3.2
Iluminatul natural
coeficientul iluminatului 0,5 0,1-0,5 <0,1
natural (CIN,%)

Iluminatul artificial
I-III, A, E* 0,5En≤-<En <0,5 En
Iluminatul suprafeţei de B1
lucru (E,lx) pentru grade IV-XIV, En* <En
de încordare vizuală: B2,
C,D,E,J.I
Strălucire directă** absenţă prezenţă

Coeficientul de pulsare a luminii Kpl Kpl

(Cl,%)
*Indicii normaţi: iluminarea – En, coeficientul de pulsare a luminii – Kpl conform NcşiR 23-
05-95, RNS 2.2.1/2.1.1.1278-03, care reglementează iluminarea.
**Controlul strălucirii directe se face vizual. Dacă în câmpul de vedere al angajaţilor se află
surse orbitoare de lumină sau vizualitatea obiectelor se înrăutăţeşte şi apar acuze de
discomfort vizual, atunci clasa condiţiilor de muncă va fi atribuită la 3.1.

23
5.6.5. Indicii suplimentari de apreciere a mediului de lumină reglementaţi de NCşiR
2.2.2/2.4.1340-03 sunt prezentaţi în tab.11.

Tabelul 11
Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de parametrii suplimentari reglementaţi
de NCşiR 2.2.2/2.4.1340-03
Factorul, indicele Clasa condiţiilor de muncă
admisibilă nocivă
1 2
Netitatea (Lkd/m ) Ln >Ln
2
Străşucirea reflectată absentă prezentă
Iluminarea ecranelor monitoarelor Cn >Cn
MEC, lx
Neuniformitatea netităţii în cîmpul de ≤300 >300
3
vizualizare a beneficiarilor MEC
Parametrii vizuali la ecranele MEC4
Netitatea cîmpului alb (Le cd/m2) 35 < 35
Neuniformitatea netităţii cîmpului de +20 >20
lucru, (..Le, %)
Contrastul pentru ecranele 3 <3
monocromatice (Ke, un rel)
Instabilitatea imaginii - tremorul sau Nu se fixează se fixează vizual
sclipirea semnelor vizual
1) „Netitatea‖ se determină numai în cazul cînd e necesară restricţia acesteia, de exemplu – restricţia
iluminării locale a suprafeţelor de lucru; limitarea netităţii suprafeţelor luminiscente aflate în cîmpul de
vizualizare a angajatului (la controlul
calităţii articolellor la lumină, etc.)
2) „Netitatea reflectată‖ se determină atunci cînd e nevoie de o distincţie a obiectelor pe suprsfeţe cu
reflecţie directă şi mixtă (metale, mase plastice, sticlă, hârtie, etc). Strălucirea reflectată se determină
vizual. În caz de acţiune orbitoare a sclipicilor, reducerea vizibilităţii obiectelor sau prezentarea acuzelor
de discomfort vizual din partea angajaţilor, acest indice va fi atribuit la clasa 3.1 de nocivitate.
3) „Neuniformitatea repartizării netităţii‖ în câmpul de vizualizare a utilizatorilor calculatoarelor MEC se
face la locurile de lucru confrom RNS 2.2.2./2.4.1340-03. Clasa şi gradul de nocivitate al acestui indice
se stabileşte numai pentru categoria III de lucru conform clasificării prezentate în RNS 2.2.2/2.4.1340-03.
4) Controlul parametrilor vizuali ai locurilor de lucru la MEC se face numai în caz de necesitate, la
prezentarea acuzelor subiective. Atunci se fac investigaţii instrumentale şi se apreciază clasa de nocivitate.
Controlul parametrilor vizuali se efectuează conform indicaţiilor metodice „Aprecierea iluminării la
locurile de muncă‖.

5.6.6. Aprecierea generală a condiţiilor de muncă după factorul „iluminare‖ se va

face luându-se în consideraţie posibilitatea recuperării absenţei sau
insuficienţei iluminării naturale prin iluminare artificială optimă şi, la
necesitate, prin recuperarea insuficienţei de radiaţii ultraviolete (conform
tab.12).

Tabelul 12
Aprecierea condiţiilor de muncă după factorul „Iluminare‖

Aprecierea iluminării Aprecierea iluminării Sanarea profilactică Aprecierea generală a

naturale artificiale* cu RUV iluminării

24
 2 - 2
2 3.1 - 3.1
3.2 - 3.2
2** - 2
3.1 3.1 - 3.1
3.2 - 3.2
2** Se face 3.1
3.2 Nu se face 3.1
3.1 Se face 3.1
Nu se face 3.2
3.2 Se face 3.2
Nu se face 3.2
*Clasa condiţiilor de muncă se apreciază conform normativelor.
**Luându-se în consideraţie normativele de mărire a intensităţii luminii de la surse artificiale în
caz de insuficienţă sau lipsă a luminii naturale.
5.7. Câmpurile şi radiaţiile electromagnetice nonionizante

5.7.1. Atribuirea condiţiilor de muncă la o clasă sau alta de nocivitate în caz de

acţiune a radiaţilor şi câmpurilor electromagnetice nonionizante se va face
conform tabelului 13.
Tabelul 13
Clasele condiţiilor de muncă la acţiunea radiaţiilor electromagnetice nonionizante
(câmpuri şi radiaţii electromagnetice)
Factorii Clasele condiţiilor de muncă
Optime Admisibile Nocive Periculoase
Grad (extrem)
Grad 1 Grad 2 Grad 4
3
1 2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
Depăşirea NMA (ori)
Câmp
2
Fon NAT 5 >5 - - -
geomagnetic natural
Câmp Fon NMA1 3 5 - - -
electrostatic3 natural
Câmp magnetic Fon NMA 5 10 - - -
permanent 4 natural
Câmpuri electrice Fon NMA1 5 10 >10 - >40*
de frecvenţă natural
industrială (50
Hz)5
Câmpuri Fon NMA1 5 10 >10 - -
magnetice de natural
frecvenţă
industrială (50
Hz)6
Iradieri NMA >NMA - - - -
electromagnetice
produse de
calculatoare7
Iradieri
electromagnetice
de frecvenţe
radio8
25
 0,01-0,03 MHz Fon NMA 5 10 >10 - -
natural
0,03-3,0 MHz Fon NMA 5 10 >10 - -
natural
3,0-30,0 MHz Fon NMA 3 5 10 >10 -
natural
30,0-300,0 MHz Fon NMA 3 5 10 >10 >100*
natural
300,0MHz- Fon NMA 3 5 10 >10 >100*
300,0 HHz natural
Impuls - NMA 5 >5 >50**
electromagnetic
cu bandă lată10
1) NMA ale radiaţiilor electromagnetice cu care se compară indicii măsuraţi, se stabilesc în dependenţă de
perioada de timp în care se contactează cu aceste noxe.
2) Conform RNS 2.2.4.1191-03 „Câmpuri electromagnetice în condiţii industriale‖.
3) Conform RNS 2.2.4.1191-03 „Câmpurile electrostatice. Nivelurile admisibile la locurile de muncă şi
exigenţe faţă de controlul acestora‖ şi STAS 12.1.045-84 „SSM. Câmpuri electrostatice în condiţii
industriale‖.
4) Conform RNS 2.2.4.1191-03 „Câmpuri electromagnetice în condiţii industriale‖.
5) Conform RNS 2.2.4.1191-03 „Câmpuri electromagnetice în condiţii industriale‖ şi STAS 12.1.002-84
SSM „Câmpuri electrice de frecvenţe industriale. Intensităţile admisibile normate şi controlul acestora la
locurile de lucru‖.
6) Conform Normativelor şi regulilor sanitare RNS 2.2.4.1191-03 „Câmpuri electromagnetice în condiţii
industriale‖.
7) Conform RNS 2.2.2/2.4.1340-03 „Exigenţe igienice faţă de condiţiile de muncă, organizarea regimului
de muncă şi odihnă al personalului ce lucrează cu terminale video şi maşini electronice de calcul‖.
8) Conform RNS 2.2.4/1191-03 „ Câmpuri magnetice în condiţii industriale‖, STAS 12.1.006-84 SSIM
„Câmpuri electromagnetice de frecvenţă radio. Niveluri admisibile la locurile de muncă, exigenţe faţă de
control‖, „Modificări nr.1 STAS 12.1.006-84‖, RNS 2.1.8/22.4.1190-03 „Exigenţe igienice faţă de
amplasarea şi exploatarea mijloacelor radiomobile terestre‖
9) NMA a energiei de expoziţie a generatoarelor de câmpuri electromagnetice.
10) Conform RNS 2.2.4.1.329-03 „Exigenţe faţă de protecţia personalului supus acţiunii câmpurilor
electromagnetice de impuls‖.
Notă.
*Depăşirea NMA maximă în caz de acţiune de scurtă durată.
**Depăşirea NMA a tensiunii câmpului electric pentru numărul de impulsuri electromagnetice nu mai
mult de 5 pe parcursul zilei de muncă.

5.7.2. Condiţiile de muncă cu radiaţii şi câmpuri electromagnetice se referă la clasa 3

de nocivitate, dacă depăşirile NMA sunt stabilite pentru anumite perioade de
timp de acţiune (la energia normată de expoziţie); la clasa a 4 de nocivitate –
câmpurile electrice de 50 Hz şi câmpurile electromagnetice în frecvenţele de
la 30 MHz până la 300 GHz la depăşirea NMA până la limitele indicate în
tab.14, inclusiv pentru impulsurile electromagnetice de bandă lată la depăşirea
NMA a câmpului electric de 50 ori şi mai mult (impulsurile electromagnetice
– nu mai mult de 5 în perioada zilei de muncă).
5.7.3. Dacă asupra angajaţilor acţionează radiaţii şi câmpuri electromagnetice
nonionizante de la mai multe surse, pentru care sunt stabilite diferite NMA
(tab.13), clasa generală a condiţiilor de muncă se estimează după cel mai înalt
grad de nocivitate. Dacă depăşirea NMA e stabilită pentru două şi mai multe
frecvenţe normate – clasa de nocivitate se măreşte cu un grad.
5.7.4. Gradarea condiţiilor de muncă la acţiunea radiaţiilor electromagnetice de
diapazon optic (laser, ultraviolete) este prezentată în tab.14.
26
 Tabelul 14
Clasele condiţiilor de muncă la acţiunea radiaţiilor electromagnetice de diapazon
optic (laser, ultraviolete)
Factorul Clasele condiţiilor de muncă
Admisibile Nocive Periculoase
(extrem)
2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
1
Radiaţii laser *NMA1 >NMA1
*NMA2 >NMA2 ≤10 <102 <103 >103
NMA2 NMA2 NMA2 NMA2
Radiaţii Surse Doza Doza
UV industriale admisibilă de admisibilă
2
(RUV) de RUV-A, radiaţii DAR de radiaţii
>DAR2
RUV-B,
RUV-C,
Wt/m2
Surse RUV 9-454
de aplicare
în
profilaxie
(RUV-A)
(m/Wt/m2)3
1) Conform RNS 5804-91, ―Normative şi reguli de construcţie şi aplicare a instalaţiilor laser‖ (NMA1-pentru
acţiune permanentă, NMA2- pentru acţiune de o singură dată).
2) Conform ―Normativelor igienice pentru radiaţii ultraviolete în încăperile industriale‖ (nr. 4557-88). La depăşirea
dozei admisibile de radiaţii (DAR) lucrările vor fi efectuate cu folosirea mijloacelor individuale sau colective de
protecţie.
3) Conform indicaţiilor metodice ―Aplicarea radiaţiilor ultraviolete cu scop profilactic (surse artificiale de RUV)‖,
(nr.5046-89).
4) În caz de nerespectare a exigenţelor normative sursa de RUV profilactice poate fi deconectată din cauza
ineficienţei acesteia (radiaţiile ultraviolete reale – mai mici de 9 mWt/m2) sau din cauza că poate prezenta pericol
(iradierea reală mai mare de 45 Wt/m2). La evaluarea condiţiilor de lumină această sursă se va considera nulă.

5.8. Activităţi profesionale cu surse de radiaţii ionizante

Evaluarea igienică a factorului de radiaţii ionizante se deosebeşte net de

evaluarea altor factori ocupaţionali, deaceea aprecierea şi clasificarea condiţiilor de
muncă cu surse tehnogene de radiaţii ionizante e prezentată aparte, în anexa 13.

5.9. Evaluarea condiţiilor de muncă în prezenţa aeroionilor.

Compoziţia ionică a aerului nu este un indice obligatoriu. Nivelul de ionizare al

aerului se măsoară în încăperile industriale unde aerul se curăţă în mod special conform
regulamentelor tehnice programate, şi anume: în încăperi cu surse de aeroionizare
(instalaţii UV), la locurile de muncă ale operatorilor terminalelor video, la locurile
constante de muncă ale personalului de la substaţiile electrice cu generatoare de curent
de voltaj înalt şi de la liniile de transmisie de acelaşi gen. Estimarea factorului
(aeroionilor) se efectuează conform RNS 2.2.4.1294-03 „Normativelor igienice de
27
ionizare admisibilă a aerului încăperilor industriale şi publice‖ şi Indicaţiilor metodice
4.3.1675-03 „Exigenţe igienice faţă de controlul aeroionilor în încăperile industriale şi
publice‖. În caz dacă ionizarea depăşeşte normele maximal admisibile, sau numărul de
ioni e mai mic decît cel necesar, sau nu se respectă polaritatea ionilor, condiţiile de
muncă la acest indice vor fi atribuite la clasa 3.1 de nocivitate.

5.10. Eforturile fizice şi suprasolicitările în timpul muncii

5.10.1. Criteriile şi clasificarea proceselor de muncă după gradul de efort fizic şi
suprasolicitări sunt prezentate în tabelele 15 şi 16 respectiv.
5.10.2. Evaluarea eforturilor fizice se efectuează conform tuturor indicilor prezentaţi în
tabelul 15. Iniţial se stabileşte gradul de nocivitate a fiecărui factor aparte, iar clasa
generală se stabileşte după indicile cel mai nefavorabil. Dacă unul sau doi indici
prezintă gradul de nocivitate 3.1 şi 3.2, atunci clasa se măreşte cu un grad, în cazul de
faţă va fi respectiv 3.2 şi 3.3, deci, în genere, clasa de nocivitate după indicii fiziologici
de efort fizic va fi 3.3 (vezi „Metodele de apreciere a eforturilor în procesul de muncă‖
– anexa 14).
5.10.3. Suprasolicitările organismului în timpul muncii se estimează conform
indicaţiilor „Metode de evaluare a suprasolicitărilor în timpul muncii‖ (anexa 15). Cel
mai înalt grad de suprasolicitări se consideră gradul 3.3.

Tabelul 15
Clasele condiţiilor de muncă după gradele de efort fizic
Indicii eforturilor fizice Clasele condiţiilor de muncă
Optime Admisibile Nocive
Grad I GradII
1 2 3.1. 3.2.

1 Munca fizică activă (unităţi de lucrări mecanice pe parcursul turei, kg/m)

1.1 la eforturi fizice locale
(preponderent a
muşchilor plexului
brahial şi mîinilor),
deplasarea greutăţilor la
distanţa de 1m
bărbaţi Până la 2500 Până la 5000 Până la 7000 >7000
femei până la 1500 Până la 3000 Până la 4000 >4000

1.2 .La eforturi fizice ale

întregului corp (mîini,
spate, picioare)
1.2.1 La deplasarea
greutăţilor de la 1 la 5
m
bărbaţi Până la 12500 Până la 25000 Până la 35000 >35000
femei Până la 7500 Pânăla 15000
Până la 25000 >25000
1.2.2 La deplasarea
greutăţilor mai mult de
5m
bărbaţi Până la 24000 Până la 46000 Până la 70000 >70000
Până la 14000 Pânăla 28000 Pânăla 40000 >40000
femei

28
 2. Greutatea încărcăturilor transportate manual (kg)
2.1. Ridicarea şi deplasarea
(o singură dată) a
greutăţilor, alternativ cu
alte lucrări (până la 2
ori pe oră)
bărbaţi Până la 15 Până la 30 Până la 35 >35
femei Până la 5 Pânăla 10 Pânăla 12 >12

2.2. Ridicarea şi deplasarea

greutăţilor permanent,
pe parcursul întregei
mai mult
ture de lucru
de 20
bărbaţi Până la 5 Până la 15 Până la 20
mai mult
femei Până la 3 Până la 7 Pânăla 10
de 10
2.3. Greutatea totală ridicată
şi deplasată în fiecare
oră a turei
2.3.1 De pe suprafaţa de
lucru
bărbaţi Până la 250 Până la 870 până la1500 >1500
femei Până la 100 Pânăla 350 Pânăla 700 >700
2.3.2 De pe podea (de jos)
bărbaţi Până la100 Până la 435 până la 600 >600
femei Până la 50 Pânăla 175 până la 350 >350
3. Mişcări stereotip în timpul muncii (număr în schimb)
3.1. La eforturi locale
(încordarea muşchilor până la până la până la 60000 >60000
mîinilor şi degetelor) 20000 40000
3.2. La eforturi regionale Până la până la până la 30000
(încordarea muşchilor 10000 20000 >30000
plexului brahial şi ai
mîinilor)
4. Încordări statistice – eforturi la menţinerea greutăţii, (1cg/s)

4.1. Cu o mînă: până la până la până la 70000 >70000

bărbaţi 18000 36000 până la 42000 >42000
femei până la până la
11000 22000
4.2. Cu două mîini: până la până la până la 140000 >140000
Bărbaţi 36000 70000 până la 84000 > 84000
femei până la până la
22000 42000
4.3. Cu implicarea până la până la până la 200000 >200000
muşchilor trunchiului şi 43000 100000 până la 120000 > 120000
picioarelor până la până la
bărbaţi 26000 60000
femei
5. Poziţia în timpul muncii

29
5. Poziţia în timpul Poziţie liberă, În timpul Aflare periodică Aflare
muncii comodă cu tranşei aflare până la 50% din periodică-
posibilitate în poziţie schimb în poziţie mai mult
de trecere de incomodă, incomodă sau de 50% din
până la 25%
la o poziţie la fixată, poziţie schimb în
(mişcări
alta (şezîndă, rotative ale forţată în timpul poziţie
ortostatică). trunchiului, muncii (în incomodă
Aflarea în poziţie genunchi, în sau fixată;
poziţie incomodă a pirostrii, etc) poziţie
ortostatică membrelor); până la 25% din forţată (în
până la 40% Poziţie fixată- tranşă. Aflare în genunchi,
din schimb neputinţa de a poziţie ortostatică în pirostrii)
schimba până la 80% din mai mult
poziţia durata de 25% din
corpului sau
schimbului. schimb.
membrelor.
Poziţie Poziţie
ortostatică mai ortostatică
mult de 60% mai mult
din tranşa de de 80% din
lucru. tranşă.

6.Aplecări ale trunchiului

6. Aplecări ale Până la 50 51-100 101-300 Mai mult
trunchiului (mai de 300
mult de 300), de
câte ori pe scimb
7.Deplasarea în spaţiu legată de procesul tehnologic,km
7.1. Orizontal Până la 4 Până la 8 Până la 12 Mai mult
de 12
7.2. Vertical Până la 1 Până la 2,5 Până la 5 Mai mult
de 5

Tabelul 16
Clasele condiţiilor de muncă după gradul de încordare în procesul de lucru

Indicii de încordări în Clasele condiţiilor de muncă

procesul de lucru Optime Admisibile Nocive
Încordări Încordări Lucru încordat
uşoare medii Grad I GradII
1 2 3.1. 3.2.
1 2 3 4 5
1. Suprasolicitări intelectuale

30
1.1.Conţinutul lucrului Nu trebuie Rezolvarea unor Rezolvarea Lucrul
să se ia probleme simple problemelor creativ ce
decizii de instructaj profesionale necesită
complicate de responsabilit
selectare a ate, funcţii
algoritmilor de
cunoscuţi conducere,
soluţionarea
problemelor
complicate
1.2.Perceperea Perceperea Perceperea Perceperea Perceperea
semnalelor semnalelor cu semnalelor cu semnalelor
semnalelor (informaţiei), fără a corecţii prelucrarea lor cu evaluarea
evaluarea lor necesita ulterioare, ulterioară. complexă a
corecţii în acţiuni şi Aprecierea acestora.
acţiune operaţiuni rezultatelor Evaluarea
obţinute complexă a
întregului
proces
tehnologic
1.3.Repartizarea Prelucrarea Prelucrarea datelor, Controlul,
datelor, controlul lucrările
funcţiilor în dependenţă rezolvarea îndeplinirii prealabile
de gradul de complicaţie problemelor de lucrărilor pentru
serviciu, repartizarea
a problemei. Îndeplinirea controlul lucrărilor
lucrărilor rezultatelor altor
persoane
1.4. Specificul lucrului Lucrul după Lucrul după un Lucrări în regim Lucrări în
un plan grafic stabilit cu intens de criză de regim de
individual eventuale timp criză de timp
corecţii pe cu informaţii
parcurs de
responsabilit
ate mare de
rezultatul
final
2. Încărcături sensoriale
2.1. Durata observaţiilor Până la 25 26-50 51-75 >75
concentrate (% din ziua de
lucru)
2.2. Frecvenţa semnalelor Până la 75 76-175 176-300 >300
percepute (optice, acustice) şi a
celor comunicate în decurs de 1
oră
2.3. Numărul de obiective Până la 5 6-10 11-25 >25
observate concomitent
2.4. Mărimea obiectului în Mai mare de 5 – 1,1 mm mai 1-0,3 mm mai mult Mai mic de
lucru mm (distanţa de la ochi la 5 mm – mult de 50%, de 50%, 0,3 mm –
obiectul vizat nu mai mare de 100% 1 – 0,3 mm până mai mic de 0,3 mm mai mult de
0,5 m) în timpul de observaţie la 50%, – 25-50% 50%
mai mic de 0,3
concentrată (% zilei de lucru)
mm – până la
25%
2.5. Lucrări cu aparate optice Până la 25 26-50 51-75 >75
(microscoape, lupe, etc.) în
timpul de observaţie
concentrată (% zilei de lucru)
2.6. Observaţiile ecranelor
display (ore în schimb)
-cu informaţie litero-numerice; Până la 2 2-3 3-4 Mai mult de
4

31
-cu informaţii grafice Până la 3 3-5 5-6 Mai mult de
6
2.7. Suprasolicitări ale Claritatea Claritatea Claritatea vorbirii Claritatea
aparatului auditiv (necesitatea vorbirii şi vorbirii şi şi semnalelor 70- vorbirii şi
perceperii vocilor sau a semnalelor semnalelor 90- 50%. Bruiaje pe semnalelor
semnalelor sonore diferenţiate) 100-90%. 70%. Bruiaje în fundalul cărora mai mică de
Bruiajele aria cărora vocea vocea se aude la 50%. Pe
lipsesc se aude la distanţa de 2 m fundalul
distanţa de până bruiajelor
la 3,5 m vocea se
aude la
distanţa de
numai 1,5 m
2.8. Suprasolicitările vocii Până la 16 16-20 20-25 Mai mult de
(nr.de ore vorbite pe 25
parcursul săptămânii)

3. Suprasolicitări emoţionale
3.1. Gradul de Poartă Poartă Poartă Poartă
responsabilitate faţă de responsabilit responsabilitate responsabilitate de responsabilit
ate de de calitatea calitatea lucrului de ate de
lucrarea proprie. Gravitatea anumite lucrărlor bază. Erorile calitatea
erorilor. elemente ale paliative, necesită implicarea finală a
lucrării. secundare. în corecţie a lucrării.
Erorile Erorile necesită întregului colectiv Erorile costă
necesită implicarea de muncă (grupă, defectarea
eforturi persoanelor brigadă etc.) utilajelor,
supralimen- erarhic mai stoparea
tare din superioare proceselor
partea (brigadierilor, tehnologice
angajatului maiştrilor). şi pot
periclita
sănătatea
angajaţilor.
3.2. Eventualitatea de risc cu Exclusă probabilă
viaţă proprie
3.3. Gradul de Se exclude probabilă
responsabilitate faţă de
securitatea angajaţilor
4. Monotonia lucrărilor
4.1. Numărul elementelor Mai mult de 9-6 5-3 Mai puţine
(procedeelor) de lucru pentru 10 de3
obţinerea rezultatelor sau
operaţiilor repetate
4.2. Durata (în secunde) a Mai mult de 100-25 24-10 Mai puţin de
lucrărilor sau mişcărilor 100 10
4.3. Numărul de mişcări 20 şi mai 19-10 9-5 4 şi mai
active (% din durata zilei de multe puţine
lucru). În rest - observarea
procesului tehnologic
4.4. Gradul de monotonie a Mai puţin de 76-80 81-90 Mai mult de
ambianţei de lucru(observaţii 75% 90
pasive asupra procesului
tehnologic, în % din ziua de
lucru)
5. Regimul de lucru

32
5.1. Durata reală a zilei de 6-7 ore 8-9 ore 10-12 ore Mai mult de
lucru 12 ore
5.2. Lucrul în schimburi Într-o Lucrul în două Lucrul în ture, una lucru în ture
(ture) singură tură, schimburi, fără din ele noaptea haotice, cu
fără schimb schimb de noapte lucrări în
de noapte timp de
noapte
5.3. Pauzele reglementare – Pauze cu Pauzele Pauzele sun t dar Nu se fac
prezenţa şi durata acestora durată reglementate ele nu sunt pauze
suficientă – sunt, dar de reglementate, reglementare
7% şi mai durată durata lor e foarte
mult din insuficientă 3- mică – până la 3%
tranşa de 7% din tranşa de din tură
lucru lucru

5.11. Principii generale de evaluare igienică a condiţiilor de muncă

5.11.1. În cazurile când nivelurile, concentraţiile, dozele factorilor nocivi la

locurile de lucru se află în limita indicilor optimi sau admisibili, astfel de
locuri de muncă se referă la clasele 1 şi 2, deci corespund normativelor
igienice. Dacă măcar un singur factor nociv depăşeşte limitele admisibile,
atunci condiţiile de muncă pot fi atribuite la clasa 3 gradul 1-4 de nocivitate
sau chiar la clasa 4- muncă periculoasă. Gradele respective se vor stabili după
faptul în ce măsură unul sau o combinaţie de factori depăşesc normele
igienice admisibile.
5.11.2. Pentru stabilirea clasei de nocivitate a unor factori specifici pentru
procesul tehnologic e suficientă înregistrarea depăşirilor CMA şi NMA în
timpul unei ture de lucru. Dacă factorii nocivi acţionează asupra angajaţilor
sporadic, ei fiind specifici sau nespecifici pentru anumite procedee
tehnologice, sau corespunzători funcţiilor angajaţilor, atunci determinarea şi
evaluarea acestor factori se va face în concordanţă cu centrele de medicină
preventivă teritoriale.
5.11.3. Acţiunea combinată sau mixtă a factorilor mediului ocupaţional se va
evalua în felul următor. Mai întâi se determină şi se apreciază acţiunea
factorilor conform punctelor 4.1.-4.2 ale indicaţiei metodice în cauză. Aici se
va lua în consideraţie acţiunea sumară şi potenţată a mai multor factori
chimici, biologici, radiaţii electromagnetice de diferite diapazoane de
frecvenţă. Rezultatele evaluării factorilor ocupaţionali nocivi se introduc în
tabelul 17.
Evaluarea generală a condiţiilor de muncă după gradul de nocivitate şi pericol se
efectuează după:
- clasa cea mai înaltă de nocivitate şi pericol;
- în caz de acţiune combinată a 3 şi mai mulţi factori din clasa 3.1, spre exemplu,
gradul general de nocivitate va corespunde clasei 3.2;
- la acţiunea combinată a 2 şi mai mulţi factori din clasele 3.2, 3.3, 3.4.
condiţiile de muncă vor fi atribuite la clasa 4, cu un grad mai înalt.

Tabelul 17
Tabelul generalizat de evaluare a condiţiilor de muncă după gradul de
nocivitate şi pericol
33
 Factorii Clasele condiţiilor de muncă
Opti Admisib Nocive Periculoa
me ile se
(extrem)
1 2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
Chimici
Biologici
Aerosoli preponderent
fibrogeni
Acustici:
Zgomot
Infrasunete
Ultrasunete
propagate prin aer
Vibraţii generale
Vibraţii locale
Radiaţii
nonionizante
Radiaţii ionizante
Microclimat
Iluminare
Efort fizic
Suprasolicitări
Evaluarea generală a
condiţiilor de muncă

5.11.4. Condiţiile de muncă nestandarte, mai speciale, se apreciază după indicii

fiziologici ai capacităţii de muncă de către specialiştii igienişti sau specialişti
în medicina muncii.
La condiţii speciale pot fi referite următoarele:
- modalităţi speciale de organizare a procesului de muncă (durata turei mai mare de
8 ore, organizarea lucrului cu săptămînile, etc);
- lucrări în condiţii cu factori schimbători, de diferite intensităţi şi durată de
acţiune;
- lucrări cu mijloace speciale de protecţie, care înrăutăţesc starea funcţională a
organismului angajatului;
- combinaţii complicate de factori de mediu, de eforturi şi suprasolicitări în timpul
muncii.
5.11.5. Clasele condiţiilor de muncă se stabilesc după măsurările reale ale
parametrilor factorilor ocupaţionali şi ale procesului de muncă. La depăşirea
normativelor stabilite angajatorul e obligat să elaboreze un complex de măsuri
de asanare a condiţiilor de muncă. Aceste măsuri le vor include şi pe cele
organizatorice, tehnice, de înlăturare a factorilor periculoşi, iar dacă
înlăturarea e imposibilă – cel puţin diminuarea lor pînă la nivelurile stabilite.
Dacă, totuşi, măsurile de asanare implementate menţin riscuri de îmbolnăviri,
se aplică protecţia prin timp – diminuarea timpului de contact cu factorii
nocivi. Aplicarea mijloacelor individuale de protecţie stă pe ultimul loc în
complexul de asanare.
Notă: La folosirea mijloacelor individuale de protecţie contra factorilor nocivi (pulberi, substanţe chimice, vibraţii,
microlimat, etc.) paralel cu diminuarea noxelor ele pot exercita efecte nefavorabile indizerabile.

34
 5.11.6. În concordanţă cu serviciile specializate (igienice, de inspecţie a muncii)
clasa condiţiilor de muncă poate fi diminuată (dar nu mai jos de clasa 3.1.) în
cazurile dacă se reduce timpul contactului cu factorii nocivi conform
recomandărilor din anexa 7 sau la elaborarea măsurilor de protecţie şi asanare.
Notă: Respectarea regimului de muncă şi odihnă al personalului ce contactează cu vibraţiile nu permite schimbarea clasei
condiţiilor de muncă.
Notă: Clasa de nocivitate poate fi diminuată pentru condiţiile microclimatice nefavorabile deoarece normativele elaborate
iau în consideraţie mijloacele de protecţie.

6. Metodologia controlului factorilor mediului ocupaţional

şi al procesului de lucru
6.1. Laboartoarele ce se ocupă de determinarea şi estimarea factorilor ocupaţionali
trebuie să aibă certificat de acreditare.
6.2. Planul controlului condiţiilor de muncă se elaborează pentru un an, dar poate fi
completat şi modificat în caz de reconstrucţie sau schimbare a echipamentelor
tehnologice, modificarea sau intensificarea proceselor tehnologice, la depistarea
patologiilor sau intoxicaţiilor profesionale.
6.3. Controlul factorilor se efectuează în proces tehnologic obişnuit, aici aplicîndu-se
metode şi utilaje prevăzute de documentele normativ-metodice.
Notă: Nerespectarea procesului tehnologic, deteriorarea utilajelor sau folosirea incorectă a acestora, a mijloacelor de
protecţie prevăzute pentru această tehnologie – toate vor fi fixate în proces verbal. După înlăturarea neajunsurilor
măsurările se repetă.
6.4. Controlului igienic vor fi supuşi toţi factorii nocivi şi periculoşi normaţi de
regulamentele şi normativele igienice, de asemenea se va determina efortul şi
suprasolicitările în timpul muncii. Pentru a evidenţia ce factori se cer estimaţi se
va face cunoştinţă cu documentaţia tehnică, organizator-dispozitivă, tehnologică,
cu certificatele materiei prime, materialelor auxiliare, utilajelor, la corespunderea
acestora standartelor în vigoare, etc.
Notă: Dacă angajatul e supus acţiunii unor factori nespecifici pentru locul lui de muncă (spre exemplu, la trecerea
substanţelor chimice volatile din încăperea adiacentă, propagarea zgomotului de la alte utilaje, etc.) măsurările se fac şi se
estimează ca şi specifice pentru acest loc de muncă.
6.5. Toate aparatele şi utilajele de măsurare a parametrilor de mediu trebuie să treacă
controlul metrologic de stat în termenii stabiliţi şi enumerate în Reestrul de Stat.
6.6. Datele măsurărilor instrumentale se fixează în procese verbale conform
documentelor normativ-metodice. Acestea din urmă prevăd anumite regulamente
şi trebuie să aibă următorul conţinut:
- denumirea instituţiei, subdiviziunii unde se fac determinările;
- data controlului;
- denumirea instituţiei (subdivizinii) ce efectuează măsurările, date despre
acreditarea acesteia;
- denumirea factorului investigat;
- denumirea aparatului, utilajului cu care se fac măsurările, numărul metrologic,
termenul de valabilitate al acestuia;
- documentul normativ-metodic în baza căruia se fac măsurările;
- locul de investigaţii;
- normativul igienic şi datele reale ale parametrilor măsuraţi, la necesitate – timpul
de acţiune;
- concluzie despre factorii determinaţi comparativ cu normativele, determinarea
clasei de nocivitate şi periculozitate a condiţiilor de muncă după acest factor;
35
 - funcţia, numele, prenumele şi semnăturile peroanei care a efectuat măsurările şi a
reperezentantului instituţiei la care s-au făcut măsurările.
6.7. Evaluarea igienică a condiţiilor de muncă se face conform indicaţiilor metodice în
cauză.

Anexa 1
Substanţe cu acţiune monodirecţionată cu efecte sumare
1. La substanţele cu acţiune monodirecţionată se referă:
Combinaţiile de substanţe cu aceleaşi manifestări clinice (anexa 2-6)
- substanţe cu acţiune iritantă (acizi, baze ş.a.);
- alergene (epiclorhidridrina, formolul, ş.a.);
- substanţe cu acţiune narcotizantă (combinări de alcooli);
- pulberi fibrogeni;
- substanţe cancerigene;
Combinaţii de substanţe cu structură chimică asemănătoare:
- hidrocarburile clorate (saturate şi nesaturate);
36
 - diferiţi alcooli;
- diferite baze;
- hidrocarburile aromatice (toluen şi benzen, toluen şi xilen);
- aminocompuşi;
- nitrocompuşi, etc.
Combinaţii de substanţe studiate experimental:
- oxizi de azot şi monoxid de carbon;
- compuşi aminici şi monoxid de carbon;
- nitrocompuşi şi monoxid de carbon.
2. La prezenţa concomitentă a substanţelor cu acţiune monodirecţionată suma
concentraţiilor reale ale acestora (C1, C2,...Cn) în aerul zonei ocupaţionale faţă de
CMA (CMA1, CMA2, ...CMAn) nu trebuie să depăşească o unitate:

Anexa 2
(informativă)
Lista substanţelor ce prezintă pericol de intoxicaţii acute
1. Substanţe cu acţiune acută
Nr. Denumirea substanţei Nr.CAS CMA, Starea de Clasa de Particularităţile
d/o mg/m3* agregare** nocivitate acţiunii***
1 2 3 4 5 6 7
1. Dioxid de azot 10102-44-0 2 v 3 Ir
2. Oxizi de azot (recalculaţi în 5 v 3 Ir
NO2)****
3. Arseniu (hidroclorură de 7784-42-1 0,1 v 1
arseniu)
4. Benzencianură+ 140-29-4 0,8 A 2
5. Bor trifluorură 7637-07-2 1 v 2 Ir
6. Brom+ 7726-95-6 0,5 v 2 Ir
7. But-3-enonitril (alilcianură) 109-75-1 0,3 v 2
8. Hidrobromură 10035-10-6 2 v 2 Ir
9. Hidrofluorură (recalculat în F) 7664-39-3 0,5/0,1 v 2 Ir
10. Hidroclorură 7647-01-0 5 v 2 Ir
11. Hidrocianură+; (cianură de 74-90-8 0,3 v 1
hidrogen)
12. Hidrocianuri săruri+ 0,3 v 1
(recalculate în hidrocianură)
13. Dihidrosulfură; (hidrogen 7783-06-4 10 v 2 Ir
sulfurat)
14. Dihidrosulfură amestec cu 3 v 2
hidrocarbură C1-5
1 2 3 4 5 6 7
15. Dimetilsulfat 77-78-1 0,1 v 2 Ir
16. 2-(2,6-Diclorfenilamino) 4205-91-8 0,001 a 1
Imidazolin clorură
hidroclorură+
17. Carbonildiclorură; (fosgen) 75-44-5 0,5 v 2 Ir
18. Cobalt hidridotetracarbonil 16842-03-8 0,1 v 1 Al
(după Co)
19. Siliciu tetrafluorură (după F) 7783-61-1 0,5/0,1 v 2 Ir
20. Metilizocianat+ 624-83-9 0,05 v 1 Al, Ir
21. 4-Metilfenilen-1,3-diizocianat+; 584-84-9 0,05 v 1 Al, Ir
toluilendiizocianat
22. (1-Metiletil) nitrit; 541-42-4 1 v 2
37
 izopropilnitrit
23. Natriu nitrit 7632-00-0 0,1 A 1
24. Nichel tetracarbonil 13463-39-3 0,003 v Can, Al
25. Ozon 10028-15-6 0,1 v Ir
26. Octafluor-2-metilpropen-1 382-21-8 0,1 v
(perfluor-izobutilen)
27. Propandinitril+ 109-77-3 0,3 v+a
28. Propan-1,2,3-triol trinitrat+ 55-63-0 0,02 v
29. Selen hexafluorură 0,2 v
30. diSulf decafluorură+ 5714-22-7 0,1 v
31. (T-4) Sulf tetrafluorură 7782-60-0 0,2 v 2
32. Plumb tetraetil+ 78-00-2 0,005 v 1
33. Triclornitrometan+ 76-06-2 0,5 v 2
34. Monoxid de carbon***** 630-08-0 20 v 4
35. Fenilizocianat+ 103-71-9 0,5 v 2 Ir
36. Aldehidă formică+ 50-00-0 0,5 v 2 Al, Ir
37. Fosfin; (hidrogen fosforat) 3803-51-2 0,1 v 1
38. Fosforilclorură+; (cloroxid de 10025-87-3 0,05 v 1 Ir
fosfor)
39. Fluor 7782-41-4 0,03 v 1
40. Clor+ 7782-50-5 1 v 2 Ir
41. Dioxid de clor+ 10049-04-4 0,1 v 1 Ir
42. Clorfenilizocianat+ (3- şi 4- 1885-81-0 0,5 v 2 Al, Ir
izomeri)
43. Clorcian+ 506-77-4 0,2 v 1
44. 2-Cloretanol+; (etilenclorhidrin) 107-07-3 0,5 v 2 Ir
45. Etilenimin+ 151-56-4 0,02 v 1 Al, Ir
46. 2,2[(1,4-Dioxo-1,4- 541-19-5 0,1 a
butandiil)bis-(oxi)bis-N,N,N- NOAI
trimetiletan]-diiodură de
amoniu+; (ditilină)
*La numitor CMAmax, la numărător CMAms.
**Starea de agregare preponderentă în aerul zoneo ocupaţionale: v- vapori şi/sau gaze, a – aerosoli.
*** Concomitent cu acţiune acută sunt prezentate acţiuni specifice ale substanţei: Al- alergenă, Ir – acţiune
iritantă, C – cancerigenă.
****Pentaoxidul de azot şi oxidul de azot în aer se transformă în dioxizi de azot.
*****La lucrări în aerul cu concentraţii diferite de monoxid de carbon se reglementează timpul de lucru:
astfel la lucrări până la o oră concentraţia de CO poate fi de 50 mg/m3; la lucrări de până la 30 min – nu mai
mare de 100 mg/m3; la lucrări numai de 15 min – se admite concentraţia de CO de 200 mg/m3. Lucrările
ulterioare în condiţii cu conţinut de CO pot fi făcute după întreruperi nu mai mici de 2 ore.
+Sunt necesare mijloace de protecţie pentru tegumente şi ochi.

Anexa 2 (continuare)
Substanţe cu acţiune iritantă
Nr/d Denumirea substanţelor Nr.după NS CMA Starea Clasa de Particularităţi
după IUPAC, sinonimele 2.2.5.1313-03 mg/m3 de pericol de acţiune**
lor agregare
*
1 2 3 4 5 6 7
1. Dioxid de azot 410102-44-0 2 v 3 Ac
2. Oxizi de azot (recalculaţi
5 v 3 Ac
în NO2)

38
3. Acid azotic+ 7697-37-2 2 а 3
4. α-Aminobenzacetilclorură
39878-87-0 0,5 а 2
hidroclorură+
5. 2-Aminopropan+;
75-31-0 1 v 2
(metiletilamin)
6. Amoniac 7664-41-7 20 v 4
7. Aldehidă acetică+ 75-07-0 5 v 3
8. Anhidridă acetică+;
108-24-7 3 v 3
(acetonhidrid)
9. Bariu hidroxid+ 17194-00-2 0,3/0,1 а 2
10. Bariu diclorură 10361-37-2 1/0,3 а 2
11. Benzilclorformiat+;
501-53-1 0,5 v+а 2
(carbobenzoxiclorură)
12. Benzilcianură;
140-29-4 0,8 а 2 Ac
(fenilacetonitril)
13. Benzochinon-1,4; (p-
106-51-4 0,05 v 1
benzohinon)
14. Bor trifluorură 7637-07-2 1 v 2 Ac
15. Brom+ 7726-95-6 0,5 v 2 Ac
16 Betanal+ 123-72-8 5 v 3
17. Acid butanic 107-92-6 10 v 3
18. Anhidrida acidului
106-31-0 1 v 2
butanic+
19. 1-Butoxibuten-1-in-3; (eter
2798-72-3 0,5 v 2
etenil vinil)
20. Acid hexanic; (capronic,
142-62-1 5 v 3
butilacetic)
21. Germaniu tetraclorură
10038-98-9 1 а 2
(recalculat în Ge)
22. Hidrobromură 10035-10-6 2 v 2 Ac
23. 1-Hidroxi-2-nitro-4-
clorbenzen+; (4-nitro- 619-08-9 3/1 v+а 2
2clorfenol, nihlofen)
24. Hidrofluorură (recalculat în
7664-39-3 0,5/0,1 v 2 Ac
F)
25. Hidroclorură 7647-01-0 5 v 2 Ac
26. Dihidrosulfură (hidrosulfură) 7783-06-4 10 v 2 Ac
27. 3-Dimetilaminopropanol-1 3179-63-3 2 v 3
28. Dimetil hexandioat-1,6+;
(dimetilsebacinat, dimetil- 627-93-0 10 v+а 3
2,8-hexadioat)
1 2 3 4 5 6 7
29. (E, 1R)-2,2-dimetil-3(2-
metilpropenil-1)-
ciclopropan-1- acid 4638-92-0 10 v+а 3
carbonic; (1,3-acid
crizantemic)
39
30. 2,2-
14018-58-
Dimetilpropilhidroperoxid 5 v 3
7
+
31. Dimetilsulfat+; (O,O
77-78-1 0,1 v 1 Ac
dimetilsulfat)
32. Dimetil(4-
fluorfenil)clorsilan (după 2355-84-4 1 v 2
hidroclorură)
33. 3,3-Dimetil-1-clor-1(4-
57000-78-
clorfenoxi)-butanon-2; 10 v+а 4
9
(sin.clorfenoxipinacolin)
34. 1,1-Dimetiletilhidroperoxid+;
5618-63-3 5 v 3
(tret-butil-hidroperoxid)
35. 1,1-Dimetiletilhipoclorură 507-40-4 5 v 3
36. Diclormetilbenzen 98-87-3 0,5 v 1
37. Acid dicloretanic 79-43-6 4 v+а 3
38. 3-Dietilaminopropil-1-
104-78-9 2 v+а 3
amin
39. N,N-dietiletanamin+,
121-44-8 10 v 3
(trietilamin)
40. Iod+ 7553-56-2 1 v 2
41. Calciu sulfat dihidrat
2 а 3
(ghips)
42. Carbonildiclorură (fosgen) 75-44-5 0,5 v 2 Ac
43. Siliciu tetrafluorură (după
7783-61-1 0,5/0,1 v 2 Ac
fluor)
44. Magneziu oxid 1309-48-4 4 а 4
45. Metansulfonilclorură+ 124-63-0 4 v 3
46. Acid metanic+ (acid
64-18-6 1 v 2
formic)
47. Acid 1-Metilbutanic
503-74-2 2 v 3
(izovalerianic)
48 3-Metilbutanol-1 (alcool
123-51-3 5 v 3
izoamilic)
49 2-Metilbutin-3-ol-2 (
aldehidă izovalerianică, 3- 115-19-5 10 v 3
butinol-2-metil-2)
50 Metil-2-hidroxi-3-
0,5 v 2
clorpropionat
51. Metildicloracetat 116-54-1 15 v 4
52. Metilizocianat+ 624-83-9 0,05 v 1 Аl, Ac
53. Metil-3-oxobutanoat
(esterul metilic al acidului 105-45-3 5 v 3
acetoacetic)
54. Acid 4-Metilpentanic+
(Acid 2-metilpentanic) 646-07-1 5 v 3

1 2 3 4 5 6 7
55. 4-Metilpentanoilclorură+
(Cloranhidrida acidului 2- 3 v 3
metilpentanic)
56. 2-Metilpropanali+ 78-84-2 5 v 3
57. 2-Metilpropanol-1+ (alcool 75-65-0 10 v 3
40
 izobutilic)
58. Acid 2-Metilpropenic-2 79-41-4 10 v 3
59. 2-Metilprop-2-
920-46-7 0,3 v 2 Аl
enoilclorură+
60. 4-Metilfenilen-1,3-
584-84-9 0,05 v 1 Аl, Ac
diizocianat
1 2 3 4 5 6 7
61. diNatriu carbonat+ 7542-12-3 2 а 3
62. diNatriu peroxocarbonat 15630-89-
2 а 3
4
63. Natriu clorură 7647-14-5 5 а 3
64. Ozon 1028-15-6 0,1 v 1 Ac
65. 4-Oxo-5-clorpentilacetat+ 13045-16-
2 v 3
4
66. Acid ortofosforic+ 10294-56-
0,4 а 2
1
67. Pentanol-1 71-41-0 10 v 3
68. Piridină 110-86-1 5 v 2
69. Prop-2-en-1-ali 107-02-8 0,2 v 2
70. Prop-2-enamină 107-11-9 0,5 v 2
71. Prop-1-enilacetat+ (2-
591-87-7 2 v 3
propenilacetat)
72. N-prop-1-enil-prop-2-en-1-
124-02-7 1 v 2
amin+
73. Prop-2-enoilclorură+
(cloranhidrida acidului 814-68-6 0,3 v 2 Аl
acrilic)
74. Propilacetat 109-60-4 200 v 4
75. Prop-2-in-1-ol 107-19-7 1 v 2
76. Propionaldehidă+ 123-38-6 5 v 3
77. Propionilclorură+
(cloranhidrida acidului 79-03-8 2 v 3
propionic)
78. Rubidiu hidroxid 1310-82-3 0,5 а 2
79. diSulf decafluorură 5714-22-7 0,1 v 1 Ac
80. Sulf dioxid+ 7446-09-5 10 v 3
81. diSulf diclorură+ (clorură 10025-67-
0,3 v 2
de sulf) 9
82. (T-4) sulf tetrafluorură 7782-60-0 0,3 v 2 Ac
83. Sulf trioxid+ 7446-11-9 1 v 2
84. Acid sulfuric+ 7664-93-9 1 а 2
85. Alcooli nesaturaţi (alilic,
2 v 3
crotonilic)
86. Tetrabrommetan+ 558-13-4 0,2 v 2
87. Tetrahidro-1,4-oxazin+
(morfolin) 110-91-8 1,5/0,5 v 2

1 2 3 4 5 6 7
88. 3,3,3,4-
Tetraclorbiciclo(2,2,1)hept-5-en- 68089-39-
2-spiro-1-ciclopent-3-en-2,5-
0,2 v+а 2
4
dion (ЭФ-2)
89. 1,1,2,2-Tetracloretan+ 79-34-5 5 v 3

41
90. Titan tetraclorură (după
7550-45-0 1 v 2
hidroclorură)
91. 2,4,6-Trimetil-1,3,5-
123-63-7 5 v 3
trioxan
92. 3,5,5-Trimetilciclohexanon 873-94-9 1 v 2
93. 3,5,5-Trimetil-ciclohex-2-
78-59-1 1 v 2
en-1-on
1 2 3 4 5 6 7
94. Tricloracetilclorură+
(cloranhidrida acidului 76-02-8 0,1 v 1
tricloracetic)
95. Triclornitrometan+
76-06-2 0,5 v 2 Ac
(clorpicrin)
96. Acid tricloretanic+ (acid
76-03-9 5 v+а 3
tricloracetic)
97. Fenilizocianat 103-71-9 0,5 v 2 Ac
98. Feniltiol+ (tiofenol,
108-98-5 0,2 v 2
mercaptobenzen)
99. Acid fenoxietanic+ (aci
122-59-8 1 а 3
fenoxiacetic)
100. Aldehidă formică+ 50-00-0 0,5 v 2 Ac, Аl
101. Fosfin 3803-51-2 0,1 v 1 Ac
102. diFosfor pentaoxid+ 1314-56-3 1 а 2
103. Fosfor pentaclorură+ 10026-13-8 0,2 v 2
104. Fosfor triclorură+ 7719-12-2 0,2 v 2
105. Fosforilclorură+ 10025-87-3 0,05 v 1 Ac
106. Fluor 7782-41-4 0,03 v 1 Ac
107. 2,5-Furandion+ 108-31-6 1 v+а 2 Аl
108. 2-Furoilclorură+ 527-69-5 0,3 v 2
109. Clor+ 7782-50-5 1 v 2 Ac
110. Cloranhidrida acidului
2 v 3
crizantemic
111. Cloracetilclorură+
(cloranhidrida acidului 79-04-9 0,3 v 2
monocloracetic)
112. 3-Clorbutanon-2 (1-
4091-39-8 10 v 3
cloretilmetilcetonă)
113. Acid 2-Clor-2- 35060-81-
0,5 v 2
hidroxipropionic+ 2
114. Clordioxid+ 10049-04-
0,1 v 1 Ac
4
115. (Clormetil)benzen 100-44-7 0,5 v 1
116. Clormetoximetan+ (după
107-30-2 0,5 v 2
clor)
117. 3-Clorpropen-1+ 107-05-1 0,3 v 2
118. Clorfenilizocianat (3 şi 4
1885-81-0 0,5 v 2 Ac, Аl
izomeri)
1 2 3 4 5 6 7
119. Clorcian 506-77-4 0,2 v 1 Ac
120. 2-Cloretanol+ 107-07-3 0,5 v 2 Ac
121. Hidroclorura acidului 2-
1622-32-8 0,3 v 2
Cloretansulfonic
122. Acid cloretanic+ (acid 79-11-8 1 v+а 2
42
 cloracetic)
123. 1-Ciclopropiletanon
765-43-5 1 v 3
(ciclopentadien)
124. Acid etandienic dihidrat+
6153-56-6 1 а 2
(acid acrilic)
125. Acid etanic+ (acid acetic) 64-19-7 5 v 3
1 2 3 4 5 6 7
126. Etilenimină (aziridină) 151-56-4 0,02 v 1 Аl, Ac
127. Etil-3-
(metilamino)butanoat-2+
870-85-9 5 v 3
(etil-3-metilbutenoat-2,
eter n-metilaminocrotonic
128. Etil-6-oxo-6-clorhexanoat
1071-71-2 2 v+а 3
(etiladipinat cloranhidridă)
129. Etil-6-oxo-8-cloroctanoat 50628-91-
1 v+а 2
6
130. Etilpropenoat-2 (N-
2373 15/5 v 3
vinilpirrolidon-2)
*Starea de agregare preponderentă în aerul zonei ocupaţionale: v- vapori şi (sau) gaze, a-aerosoli.
**Concomitent cu acţiune iritantă mai au şi alt fel de acţiune: Al – alergenă, Ac – acţiune acută.
+ E necesară protecţia tegumentelor şi a ochilor.

Anexa 3
Lista substanţelor, produselor industriale şi tehnologice
cu efect cancerigen pentru om*
1. Compuşi şi produse fabricate şi aplicate în industrie**

Nr.d/o Denumirea substanţei, produselor CMA, mg/m3 Particularităţile

maximă medie pe tură de acţiune***
1 2 3 4 5
1. Azbesturile:
- naturale (crizotil, antofilită, actinolită, 2 0,5 F
termolită, magniuarfvedsonită) şi
azbesturi sintetice, pulberi mixte de roci
azbestoase cu conţinut de azbest mai
mult de 20%
- pulberi de roci azbestoase cu conţinutul 2 1 F
de azbest de la 10 până la 20%
- pulberi de roci azbestoase cu conţinutul 4 2 F
de azbest mai puţin de 10%
2. Benzen+ 15 5
3. Benz(a)piren - 0,00015
4. Beriliu şi compuşii săi (recalculaţi în Be) 0,003 0,001 Аl
5. Eteri bisclormetilic şi clormetilic
(tehnici): clometoximetan+ (după clor) 0,05 -

1 2 3 4 5
6. Substanţele de creare a răşinilor
carbonice şi pecurilor cu conţinut mediu
de benz(a)piren:
 mai puţin de 0,075% - 0,2
 0,075-0,15% - 0,1
43
  0,15-0,3% - 0,05
7. Cadmiu şi compuşii săi:
Cadmiu şi compuşii săi anorganici 0,05 0,01
Cadmiu mercur telur (solid) (controlul 1 -
prezenţei vaporilor de mercur)
Cadmiu octadecanoat 0,3 0,1
8. Uleiuri minerale de ţiţei (nerectificate şi 5 -
rectificate incomplet)****
9. Arseniu, conpuşii săi neorganici (după 0,04 0,01
arseniu)
10. Nichel şi compuşii săi:
- nichel, oxizi de nichel, sulfuri şi 0,05 - Al
amestecuri de compuşi ai nichelului
(finştein, concentraţii şi aglomerat de
nichel, pulberi recurente după purificare
(în Ni)
- săruri de nichel în formă de 0,05 - Al
hidroaerosol (după Ni)
- nichel tetracarbonil 0,005 - Al, Ac
- nichel crom hexahidrofosfat 0,05 - Al
(nichelcromfosfat) (după Ni)
- heptanichel hexasulfură 0,15 0,05 Al
11. Funingină industrială neagră cu conţinut - 4 F
de benz(a)piren nu mai mult de 35 mg/kg
12. Cloretilenă (clorură de vinil) 5 1
13. Compuşii cromului hexavalent: 0,03
- crom (VI) trioxid+ 0,03 -
- sărurile acidului cromic (recalculat 0,01 0,01 Al
după Cr+6)
- acid dicromic, sărurile (recalculat după 0,01 Al
Cr+6)
14. Epoxietan (etilenoxid) 3 1
*Extras din NS 1.1.725-98 ―Lista substanţelor, produselor industriale şi tehnologice, factorilor habituali
şi naturali ce pot avea acţiune cancerigenă asupra omului‖ şi NS 2.2.5.686 ―Concentraţiile maxim
admisibile (în Ni) (CMA) ale substanţelor nocive din aerul zonei ocupaţionale‖ (sunt aplicate datele
dovedite despre acţiunea cancerigenă asupra omului).
**Substanţe normate în aerul zonei de producere (CMA).
***În afară de acţiunea cancerigenă mai sunt prezentate şi alte efecte: Al – alergenă, A – acţiune acută,
F – aerosoli cu acţiune preponderant fibrogenă.
****În afară de aerosolii de ulei suplimentar se mai determină şi conţinutul de benz(a)pirenă în aerul
zonei ocupaţionale.

Anexa 3 (continuare)

2. Procese tehnologice
Nr. Denumirea procesului Substanţe prezente în aer (la CMA,
d/o control) mg/m3
1. Industria lemnului şi de fabricare a mobilei în încăperi
44
 cu folosirea:
- răşinelor fenolformaldehidice aldehidă formică -/6
fenol 0,05
pulberi de lemn 0,1
- răşinelor carbamid-formaldehidice aldehida formică -/6
pulberi de lemn 0,5
2. Industria de topire a cuprului în procedeele de topire, Nichel şi compuşii săi 0,05
convertire a materiei de cupru, rafinarea fierbinte şi Arseniu şi compuşii săi 0,04/0,01
electrolitică a cuprului Benz(a)piren 0,00015
3. Producerea alcoolului izopropilic prin reacţii de Acid sulfuric 1
acidulare puternică
4. Obţinerea coxului, prelucrarea răşinelor de cărbune, Distilarea răşinelor de cărbune, 0,2/0,05**
de ţiţei, de şist, gazificarea cărbunelui de şist
Benz(a)piren 0,00015
5. Obţinerea cauciucului şi articolelor din cauciuc:
- operaţii de pregătire (iniţiale) Funingine neagră -/4
Benz(a)piren 0,00015
- secţie vulcanizare Gaze de vulcanizare 0,5
- confecţionarea încălţămintei din polivinilclorură Clorură de vinil 5/1
Acrinonitril 1,5/0,5
Benz(a)piren 0,00015
- presarea şi vulcanizarea încălţămintei Gaze de vulcanizare 0,5
6. Producerea carbonului tehnic Funingine neagră -/4
Benz(a)piren 0,00015
7. Obţinerea articolelor din cărbune, grafit, de mase Benz(a)piren 0,00015
anodice şi bazice cu aplicarea pecurilor, anodurilor Pulberi de cărbune (cox) -/6
arse
8. Obţinerea fontei şi oţelului (fabrici de aglomerare, ***
furnale şi cuptoare de topire a oţelului, laminare
fierbinte), lucrări de turnare
9. Obţinerea aluminiului prin metoda electrolizei cu ***
aplicarea anozilor de autosudare
10. Tehnologii legate cu expunerea la aerosolii acizilor Acid sulfuric 1
neorganici puternici, care conţin acidul sulfuric
11. Obţinerea 1,1-dimetilhidrazinei
12. Chimeoterapie combinată cu vincristină, ****
procarbazină, prednizolon, embichină şi alţi agenţi
alchilici
*Substanţele supuse controlului nu se referă obligatoriu la cancerigene
**În dependenţă de conţinutul benz(a)pirenului în distilat: mai puţin de 0,075% - CMA 0,2 mg/m3; de la 0,075 la 0,15% -
0,1 mg/m3; de la 0,15 la 0,3% - 0,05 mg/m3.
***În dependenţă de procesul tehnologic.
****Nu se face control deoarece condiţiile de muncă ale personalului care se ocupă de chimioterapie se referă la clasa 3.4
de nocivitate.

Anexa 4
(informativă)

Lista substanţelor ce periclitează sănătatea reproductivă a omului (1)

Nr. Denumirea substanţei Nr. CAS CMA, Starea de Clasa de Particul
3 periculozitat arităţile
d/o mg/m * agregare** e de
acţiune*
**

45
 1 2 3 4 5 6 7
1. Amoniu fluorură (după fluor) 12125-01-8 1,0/0,2 а 2
2. Bariu difluorură (după fluor) 7787-32-8 1,0/0,2 а 2
3. Benz(a)piren, (3,4-benzopiren) 50-32-8 -/0,00015 а 1 C
4. Benzilcarbinol (tricrezol) 100-51-6 5 v 3
5. Benzină (solvent, combustibil) 8032-32-4 300/100 v 4
6. Benzen (ciclohexatrien) 71-43-2 15/5 v 2 C
7. Beriliu şi compuşii săi 0,003/ 0,001 а 1 C, Аl
8. 2-brom-1,1,1-trifluor-2-
151-67-7 20 v 3
cloretan (ftorotan, galotan)
9. Vanadiu europiu itriu oxid
fosfat (control după itriu); 122434--46-2 1 а 3
luminofor L-43
10. Hexahidro-2H-azepinon-2
105-60-2 10 а 3
(caprolactam)
11. Hidroxibenzen (fenol) 108-95-2 1/0.3 v 2
12. 4-hidroxi-3-(oxo-1-fenilbu-2H-
81-81-2 0,001 а 1
1-benzopiranontil-2), (varfarin)
13. Hidrofluorură (recalculat în F) 7664-39-3 0,5/0,1 v 2 I
14. N,N-dimetilacetamid 127-19-5 3/1 v 3
15. Dimetilbenzen (amestec 2-,3-,4
1330-20-7 150/50 v 3
izomeri), (xilol)
16. N,N-dimetilformamid 68-12-2 10 v 2
17. 1,5-dimetil-5-(1-ciclohexenil-
50-09-9 1 а 2
1) barbiturat de natriu
18. Diclormetan (metilenclorură) 75-09-2 100/50 v 4
19. Kaliu fluorură (după fluor) 7789-23-3 1,0/0,2 а 2
20. Criolit (după fluor) 15096-52-3 1,0/0,2 а 2
21. Litiu fluorură (după fluor) 7789-24-4 1,0/0,2 а 2
22. 2-metilbuta-1,3-dien (1,3-
78-79-5 40 v 4
butadien, divinil)
23. Mangan în aerosolii de sudare 7439-96-5 0,6/0,2 а 2
cu conţinutul de:
până la 20%
de la 20 până la 30% 7439-96-5 0,3/0,1 а 2
24. Mangan carbonat hidrat 34156-69-9 1,5/0,5 а 2 Аl
25. Mangan nitrat hexahidrat 17141-63-8 1,5/0,5 а 2 Аl
26. Oxizi de mangan (recalculat în
dioxid de mangan):
aerosolii de dezintegrare 0,3 а 2
aerosolii de condensare
0,05 а 1
27. Mangan sulfat pentahidrat 10034-96-5 1,5/0,5 а 2 Аl
28. Mangan
12079-65-1 0,1 v 1
tricarbonilciclopentadien
29. Metilbenzen 108-88-3 150/50 v 3
30. 2-metoxietilacetat 110-49-6 10 v 3
1 2 3 4 5 6 7
31. Arseniu, compuşii neorganici
(arseniu mai mult de 40%) 0,04/ 0,01 а 1 C
(după As)
32. Arseniu, compuşii neorganici
(arseniu până la 40%) 0,04/ 0,01 а 2 C
(după As)
33. Natriu fluorură (după fluor) 7681-49-4 1,0/0,2 а 2
46
34. Nichel tetracarbonil I,
13463-39-3 0,0005 v 1
C, Аl
35. Staniu fluorură (după fluor) 13966-74-0 1,0/0,2 а 2
36. Polimer (1-metiletenil) al
9011-11-4 -/5 а 4
benzenului cu etenilbenzen
37. Propanon-2 (acetonă) 67-64-1 800/ 200 v 4
38. Prop-2-enonitril (acrilonitril) 107-13-1 1,5/0,5 v 2 Аl
39. Mercur 7439-97-6 0,01/ 0,005 v 1
40. Plumb şi compuşii neorganici
-/0,05 а 1
(după plumb)
41. Argint fluorură (după fluor) 7775-41-9 1,0/0,2 а 2
42. Stibiu şi compuşii săi: pulberi
0,5/0,2 0,5/0,2 а 2
de stibiu metalic
43. Tetrahidro-1,4-oxazin
110-91-8 1,5/0,5 v 2
(morfolin)
44. Tetraclormetan 56-23-5 20/10 v 2
45. Tris (metilfenil)fosfat
(conţinutul de o-izomer >3%), 1330-78-5 0,1 а 1
(tricrezilfosfat)
46. Tris (metilfenil)fosfat
(conţinutul de o-izomer <3%), 1330-78-5 0,5 а 2
(tricrezilfosfat)
47. 1,1-(2,2,2-tricloretiliden) bis-
50-29-3 0,1 v+а 1
(4-clorbenzen), (DDT)
48. Uait-spirit (recalculat în C) 8052-41-3 900/ 300 v 4
49. Carbon disulfură (slfură de
75-15-0 10/3 v 2
carbon)
50. Carbon oxid 630-08-0 20 v 4 I
51. Aldehida formică 50-00-0 0,5 v 2 I, Аl
52. 1-clorbutadien-1,3 (α-
627-22-5 5 v 3
cloropren)
53. 2- clorbutadien-1,3 (β-
126-99-8 2 v 3
cloropren)
54. Clormetan 74-87-3 10/5 v 2
55. Cloretan, (cloretilen, clorvinil) 75-01-4 5/1 v 1 C
56. Crom (VI) trioxid 1333-82-0 0,03/ 0,01 а 1 C
57. Epoxietan (oxiran, oxid de
75-21-8 3/1 v 2 C
etilenă)
58. 2-etoxietanol 110-80-5 30/10 v 3
59. 2-etoxietilacetat 111-15-9 10 v 3
*La numitor - CMAmax, la numărător - CMAmedie pe tură
**Starea de agregare preponderentă în aerul zonei ocupaţionale: v – vapori şi/sai gaze, a – aerosoli
***Concomitent cu acţiunea acută se prezintă şi alte modalităţi de acţiune: Al – alergenă, C –
cancerigenă, I - iritantă

Anexa 5
(informativă)
Lista substanţelor cu acţiune alergenă
1. Substanţe cu efect vădit alergic
Nr.d/o Denumirea substanţei Nr.CAS CMA, Starea de Clasa de Particularit
3 periculozitat ăţile de
mg/m * agregare* e acţiune**
1 2 3 4 5 6 7

47
1. 2-amino-2-dezoxi-D-glucoza
hidroclorură; hitozamin; glucozamin 66-84-2 0,005 а 1
hidroclorură
2. Bacilihidină (după bacitracină) 140587-4 0,01 а 1
3. Acid benzen-1,4-dicarbonic; acid
100-21-0 0,1 v+а 1
tereftalic
4. Beriliu şi compuşii săi (recalculat în 0,003/
Be) а 1 C
0,001
5. Hexametilendiizocianat* 822-06-0 0,05 v 1
6. (1α,2α,Зα,4β,5β,6β)-
hexa(1,2,3,4,5,6)clorciclohexan*; 6108-10-7 0,05 v+а 1
γ-hexacloran
7. Ghentamicină* (amestec de
ghentamicinsulfaţi 1:2,5) – C1(40 1403-66-3 0,05 a 1
%), С2(20 %), С1а(40 %)
8. Heptanichel hexasulfură 12503-53-6 0,15/0,05 а 1 C
9. Higromicină B+ 31282-04-9 0,001 а 1
10. Grizină 0,002 а 1
11. 0-2-dezoxi-2(N-metilamino)-α-L-
gluco-piranozil-(1 →2)-O-5-dezoxi-
3-С-formil-α -L-gluxofuranozil-
57-92-1 0,1 а '
( 1→4)-N,N1-BIS
(aminoiminometil)-D-streptamină+;
Streptomicină
12. 0-3-dezoxi-4-С-metil-3-
(metilamino)-β -L-arabinopiranozil-(
1→6)-0-[2,6-diamino-2,3,4,6-
32385-11-8 0,05 а 1
tetradezoxi-α -D-glicerohex-4-
enopiranozil-(1→4)]-2-dezoxi-D-
streptamină; Sintomicină
13. 1,4-diaminobenzen;
106-50-3 0,05 v+а 1
p-fenilendiamină
14. 1,4-diaminobenzen dihidroclorură
624-18-0 0,05 v+а 1
1,4-fenilendiamină dihidroclorură
15. 1,6-diaminohexan;
124-09-4 0,1 v 1
Hexametilendiamin
16. Diamoniu hexaclorplatinat 0,005 а 1
17. Diaminodiclorpaladiu+ 14323-43-4 0,005 а 1
18. Diamoniu crom tetrasulfat-2,4-hidrat
[după crom (Сг+3)]; Alauni 0,02 а 1
cromamoniacali
19. N,N-dibutil-4-(hexiloxi)naftalină-1 -
carboximidamid+; Bunamidină 1055-55-6 0,01 а 1
hidroclorură
20. Acid 1,3-dihidro-1,3-dioxo-5-
izobenzo-furancarbonic; 1,2-
Anhidrida acidului benzen-1,2,4- 552-30-7 0,05 а 1
tricarbonic; Anhidrida acidului
trimelitic
1 2 3 4 5 6 7
21. Acid [2S-(2α,5α,6β)]-3,3-dimetil-
6[[[5-metil-3-fenilizoxazolil-
4]carbonil]amino]-7-oxo-4-tia-1- 66-79-5 0,05 а 1
azabiciclo[3,2,0]heptan-2-carbonic;
Oxacilină
22. 1,3-di (1-metiletil)fenil-2-izocianat+;
28178-42-9 0,1 v 1
2,6-diizopropilfenilizocianat
48
23. 1,3-dinitro-5-trifluormetil-2-
393-75-9 0,05 v+а 1
clorbenzen
24. 2,4-dinitro-1-clorbenzen 97-00-7 0,2/0,05 v+а 1
25. Acid dicromic, săruri
0,01 а 1 C
(recalculat în Cr+6)
26. Cobalt hidridotetracarbonil 16842-03-8 0,01 v 1 Ac
27. Cobalt şi compuşii săi 0,05/
neorganici+ а 1
0,01
28. Acid mercaptoetanic 68-11-1 0,1 v+а 1
29. Metilditiocarbamat de natriu+ (după
metilizocianat); Carbation; Sarea de 137-42-8 0,1 а 1
natriu a acidului metilditiocarbamic
30. Metilizotiocianat+ 556-61-6 0,1 v 1
31. Metilizocianat+ 624-83-9 0.05 v 1 Ac
32. 3-[[(4-metilpiperazinil-1) imino]
13292-46-1 0,02 а 1
metil] rifamicină +
33. 4-metilfenilen-1,3-diizocianat 584-84-9 0,05 v 1 Ac
34. 3-metilfenilizocianat 621-29-4 0,1 v 1
35. Nichel tetracarbonil 13463-39-3 0,0005 v 1 C
36. Nichel crom hexahidrofosfat
hidrat (după Ni); 1,7-Nichel crom 0,005 v 1 C
hexa(dihidrogenfosfat)hidrat
37. Nichel, oxizi, sulfuri şi
amestecuri de compuşi de Ni
(fainştein, concentrat şi
0,05 а 1 C
aglomerat de Ni, pulberi de Ni de
la instalaţiile de purificare
recurente) (după Ni)
38. Săruri de Ni în formă de
0,005 а C
hidroaerosoli (după Ni)
39. Samariu pentacobaltid+ (după
Co); compuşi magnetici Cobalt- 12017-68-4 0,05 а
samariu
40. 2-fenil-4,6-diclorpiridazin-3-(2Н)-оn 2568-51-6 0,05 а
41. Crom hidroxid sulfat (recalculat în 0,06/
Cr+3); Sulfat de crom bazic 12336-95-7 а
0,02
42. Crom-2-6-dihidrofosfat (după 0,06/
Сг+3); Fosfat de crom 27096-04-4 а
0,02
43. Crom triclorură hexahidrat (după 0,03/
Сг+3) 10060-12-5 а
0,01
44. Sărurile acidului cromic 0,03/
(recalculat în Cr+6) а C
0,01
45. Etilenimină+; Aziridină 151-56-4 0,02 v Ac

Anexa 5
(continuare)
Lista substanţelor cu acţiune alergenă
2. Alergeni industriali cu acţiune moderată

Nr.d/o Denumirea substanţei Nr.CAS CMA, Starea de Clasa de Particularit

periculozitate ăţile de
mg/m3* agregare*
acţiune**
1 2 3 4 5 6 7
49
1. 2-(2-alchilС10-13-2-imidazolinil-1)-
0,1 v+а 2
etanol
2. 2-alchilС10-12-1-polietilenpoliamin-
2-imidazolin hidroclorură+; 0,5 а 2
Clorhidratul vicazolinei VP
3. Catalizatori de aluminiu-platină
CR-101 и RB-11 cu conţinutul de 1,5 а 3
Pt până la 0,6 %
4. Amilaza 9000-90-2 1 а 2
5. 1 -Aminoalchilimidazoline+ 0,5 v+а 2
6. Acidul (2S,5R,6R)-6-[[(R)-Amino-
(4-hidroxifenil) acetil]amino]-3,3-
dimetil-7-oxo-4-tia-1-aza- 0,1 а 2
biciclo[3,2,0]heptan-2-carbonic
trihidrat (amoxicilină trihidrat)
7. О-3-Amino-3-dezoxi-α-D
glucopiranozil-(1→6)-O-[6-amino-
6-deoxi-α-D-glucopiranozil-(
37517-28-5 0,1 а 2
1→4)]-N’(S)-(4-amino-2-hidroxi-1
-oxobutil)-2-dezoxi-D-
streptamină+; Monomicină
8. О-3-Amino-3-dezoxi-α -D-
glucopiranozil (1 –>6)-0-[6-amino-
6-dezoxi-α-D-glucopiranozil-( 8063-07-8 0,1 а 2
1→4)]-2-dezoxi-α -D-streptamină+;
Kanamicină
9. O-4-Amino-4-dezoxi-α -D-
glucopiranozil-( 1→6)-0-(8R)2-
amino-2,3,7- tridezoxi-7-
(metilamino)-D-glicero-α -D- 37321-09-8 0,1 а 2
allooctodialdo-1,5:8,4-dipiranozil-(
1→4)2-dezoxi-D-streptamină+;
Apramicină
10. 0-2-amino-2-dezoxi-α-D-
glucopiranozil (1→ 4)-0 -[0-2,6-
diamino- 2,6-didezoxi-β -L-
idopiranozil( 1→3 )-β-D- 1263-89-4 0,1 а 2
ribofuranozil-( 1→5)]-2-dezoxi-D-
streptamină, sulfat(1:2);
Streptomicină sulfat
11. О-3-Amino-3-dezoxi-α -D-
glucopiranozil-( 1→6)-O-[2,6-
diamino-2,3,6-tridezoxi-α-D- 32986-56-4 0,1 а 2
ribohexopiranozil( 1→4)]-2-
dezoxi-D-streptamină; Tobramicină
12. Acid [2S-(2α,5α,6β)]-6-Amino-3,3-
dimetil-7-oxo-4-tia-1-
551-16-6 0,4 а 2
azabiciclo[3,2,0]heptan-2-
carbonic+; Acid 6-Aminopenicilinic
1 2 3 4 5 6 7
13. 3-[(4-Amino-2-metil-5-
piridinil)metil]-5-(2-hidroxietil)-4-
7019-71-8 0,1 а 2
metilazoniu bromură;
Tiaminbromură; Vitamina в1
14. Aminoplaste -/6 а 4 F
15. 1 –Aminopropanol-2+ 78-96-6 1 v+а 2
16. N-(3-Aminopropil)-N-
2372-82-9 1 а 2
dodecilpropan-1,3-diamin+
50
17. Acid [2S-(2α,5α,6β)(S*)]-6-
Aminofenil-acetilamino-3,3-
dimetil-7-oxo-4-tia-1 - 69-53-4 0,1 а 2
azabiciclo[3,2,0] heptan-2-
carbonic; Ampicilină
18. 2,21[N-(2-
Aminoetil)imino]dietanol, amide 2 v+а 3
С10-13 ale acizilor carbonici
19. N-(2-Aminoetil)-1,2-etandiamin+;
111-40-0 0,3 v+а 2
Dietilentriamin
20. Antibiotice din grupul
0,3 а 2
cefalosporinelor
21. Concentrat proteic-vitaminic (după
0,1 а 2
proteine)
22. Acid benzen- 1,3-bicarbonic+;
121-91-5 0,2 а 2
Acid 1,3-benzenbicarbonic
23. Benzen-1,3-bicarbondiclorură+;
99-63-8 0,02 v+а 2
Izoftaloildiclorură
24. Benzen-1,4-bicarbondiclorură+;
100-20-9 0,1 v+а 2
Tereftaloildiclorură
25. Acid Benzen-1,2,4-tricarbonic;
1,2,4-tricarboxibenzen; Acid 528-44-9 0,1 а 2
trimelitic
26. [2]Benzopiranol[6,5,4-def][2],
benzopiran-1,3,6,8-tetron; Acid
81-30-1 1 а 2
naftalin-1,4,5,8-tetracarbonic,
dianhidridă
27. N,N’-Bis(2-aminoetil)-1,2-
112-24-3 0,3 v+а 2
etandiamin+; Trietilentetramin
28. Bis(dimetilditiocarbamat) de zinc;
Dimetilditiocarbamat de zinc; 137-30-4 0,3 а 2
Milbex
29. Dietilditiocarbamat de zinc;
14324-74-2 0,3 а 2
Etilcimat
30. 1,1 -Bis(polietoxi)-2-heptadecenil-
0,5 v+а 2
2-imidazolin acetat+; Oxamid
31. 1,5-Bis(furil-2)penta-1,4-dienon-3 886-77-1 10 v+а 3
32. 1,3 -Bis-(4-
clorbenzilidenamino)guanidin 0,5 а 2
hidroclorură+
33. 1,3-Bis- (4-clorbenzilidenamino)
25875-51-8 0,5 а 2
guanidin+; Chimcoccid
34. Boverin
63428-82-0 0,3 а 2

35. 0-(4-Brom-2,5-diclorfenil)-0,0-
2104-96-3 0,5 v+а 2
dimetil-tiofosfat
36. Viomicină+; Florimicină 32988-50-4 0,1 а 2
1 2 3 4 5 6 7
37. Vitamina B12 amestec cu
[4S(4α,4аα,5аα,6β,12аα)]-7-clor-4-
(-dimetilamino)-1,4,4а,5,5а,6,
11,12α-octahidro-3,6,10,12,12а-
8021-83-8 0,1 а 2
pentahidroxi-6-metil-1,11 -dioxo-
2-naftacencarbonamid (control
după clortetraciclină); Biovit;
Biovit-160

51
38. В-Galactozidaza 4 а 3
39. Gaprin (după proteină) 0,1 а 2
40. N,N1-
hexametilenbisfurfurolidenamin; 17329-19-0 0,2 v+а 2
Bisfurghin; Furfurolidenamin
41. Ghemichetal oxitetraciclină 6,12-
Ghemichetal-11-α -clor-5- 3 а 3
oxitetraciclină
42. 2-(Z-heptadeţenil-8)-1,1-bis(2-
0,5 v+а 2
hidroxietil) imidazoliniu clorură
43. N-(2-Heptadeţenil-2)-4,5-dihidro-
1Н-imidazolil-1 1,2-etandiamin+;
87250-17-7 0,5 а 2
1-Bi(β-aminoetil)-2-heptadizinil-2-
imidazolin; Alazol
44. 2-[2-cis-(Heptadeţenil-8)-2-
95-38-5 0,1 v+а 2
imidazolinil-1]etanol
45. 1,2-Diaminobenzen; о-
95-54-5 0,5 v+а 2
Fenilendiamin
46. 1,3-Diaminobenzen; м-
108-45-2 0,1 v+а 2
Fenilendiamin
47. 2,4-Diaminobenzosulfonat de
natriu 1,3-Fenilendiaminsulfonat 3177-22-8 2 а 3
sare de natriu
48. 1-Bi(β-aminoetil)-2-alchil (C8-18)-
0,5 а 2
2-imidazolin+; Vicazolin
49. N,N-Dibenziletilendiamin
clortetraciclină+; Dibiomicină
1111-27-8 0,1 а 2

50. [4S-(4α,4aα,5α,5aα,6β, 12аα)]4-

(Dimetilamino)-
1,4,4а,5,5а,6,11,12а-octahidro-
3,5,6,10,12,12а-hexahidroxi-6- 79-57-2 0,1 а 2
metil-1,11 -dioxo-2-
naftacencarboxiamid+;
Oxitetraciclină
51. [4S-(4α,4aα,5aα,6β, 12аα)]4-
(Dimetilamino)-1,4,4а,5а,6,11,
12а-octahidro-3,6,10,12,12а-
60-54-8 0,1 а 2
pentahidroxi-6-metil-1,11 -dioxo-
2-naftacencarboxamid+;
Tetraciclină
52. [4S-(4α,4aα,5aα,6β,12а)]4-
(Dimetilamino)-1,4,4а,5а,6,11,12а-
octahidro-3,6,10,12,12а-
pentahidroxi-6-metil-1,11 -dioxo- 64-75-5 0,1 а 2
2-naftacencarboxamid
hidroclorură+; Tetraciclină
hidroclorură
1 2 3 4 5 6 7
53. [4S-(4α,;aα,5aα,6β,12α)]-4-
(Dimetilamino)-7-clor-
1,4,4а,5,5а,б, 11, 12а-octahidro-
3,5,10,12,12а-pentahidroxi-6-
3 а 3
metilen-1,11 -dioxo-2-naftacen
carboxamid-4-metilbenzen-
sulfonat+; Tetraciclină 4-
metilbenzosulfonat
52
54. 0,0-Dimetil(1-hidroxi-2,2,2-
52-68-6 0,5 v+а 2
tricloretil)-fosfonat+; Clorofos
55. Dimetilditiocarbamat de natriu;
128-04-1 0,5 а 2
Carbamat МН
56. 0,0-Dimetil-0-(2,5-diclor-4-
18181-70-9 0,5 v+а 2
iodfenil)-tiofosfat; Iodofenfos
57. Acid [2S-[5R,6R]3,3-Dimetil-7-
oxo-6-[[(2R)-[[(2-
oxoimidazollidinil-1-)
37091-66-0 0,1 а 2
carbonil]amino]fenilacetil]amino]-
4-tia-1-azabiciclo[3,2,0]heptan-2-
carbonic; Azolocillină
58. Acid [2S-(2α,5α,6β)]-3,3-Dimetil-
7-oxo-6-[(fenilacetil)amino]-4-tia-1
61-33-6 0,1 а 2
-azabiciclo[3,2,0]heptan-2-
carbonic; Benzilpenicilină
59. 0,0-Dimetil-0-(2,4,5-triclorfenil)-
299-84-3 0,3 v+а 2'
tiofosfat
60. N,N-Dimetil-2-clor-10Н-
fenotiazin-10-propaiamin
hidroclorură+; 10-(3- 69-09-0 0,3 а 2
Dimetilaminopropil)-2-clor-10Н
fenotiazin hidroclorură; Aminazin
61. Acid 6-[( 1,3-Dioxo-3-fenoxi-2-
fenilpropil)amino]-3,3-dimetil-7-
oxo-[2S-(2α,5α,6β)]-4-tia-1 - 27025-49-6 0,1 а 2
azobiciclo[3,2,0]heptan-2-carbonic;
Karfecillină
62. Diprin (după proteină) 0,3 а 2
63. Difenilguanidină+;
102-06-7 0,3/0,1 а 2
Amidodianilinmetan
64. N,N’-Difurfurilidenfenilen-1,4-
19247-68-8 2 v+а 2
diamin+
65. 3,5-Diclorbenzensulfonamid 19797-32-1 0,1 а 2
66. 4-Diclormetilen-1,2,3,3,5,5-
3424-05-3 0,1 v+а 2
hexanclorciclopenten-1+
67. 3,4-Diclorfenilizocianat 102-36-3 0,3 v 3
68. Acid dicloretanic; Acid dicloracetic 79-43-6 4 v+а 3
69. 2-(Dietilamino)etil-4-
aminobenzoat; Bază de novocain;
59-46-1 0,5 а 2
Eterul β-dietilaminoetilic al
acidului p-aminobenzoic
70. 2-(Dietilamino)etil-4-aminobenzoat
hidroclorură+; Novocaină
hidroclorură.
51-05-8 0,5 а 2
Eterul p-dietilaminoetilic al
acidului p-aminobenzoic
hidroclorură
1 2 3 4 5 6 7
71. 100929-47-
Doxiciclină hidroclorură+ 0,4 а 2
3
72. Doxiciclină tozilat+ 0,4 а 2
73. Levuri furajere uscate crescute pe
0,3 а 2
borhot postalcoolic
74. 1,1 -Iminobis (propanol-2)+ 110-97-4 1 v+а 2
75. Cacao pulberi 2 а 3
76. Colofoniu 8050-99-7 4 v+а 3
53
77. [2S-(2α,5α,6β)]-6[(Carboxifenil-
acetil)amino]-3,3-dimetil-7-oxo-4-
tia-1-azabiciclo-[3,2,0] heptan-2-
4800-94-6 0,1 а 2
carbonat dinatriu; Carpenicilină;
Carboxilbenzilpenicilină dinatriu
sare
78. 4-Carbometoxisulfinilclorură 1 а 2
79. Lignosulfonat modificat granulat
2 а 3
pe bază de sulfat de natriu
81. Liprin (după proteină) 0,1 а 2
82. Mangan carbonat hidrat+ 34156-69-9 1,5/0,5 а 2
83. Mangan nitrat hexahidrat+ 17141-63-8 1,5/0,5 а 2
84. Mangan sulfat pentahidrat+ 10034-96-5 1,5/0,5 а 2
85. Metaciclină hidroclorură+ 3963-95-9 0,4 а 2
86. 1,1-Metilenbis(4-izocianatbenzen)+ 101-68-8 0,5 v+а 2
87. Metilcarbamat 1-naftalenol; Sevin;
Eterul naftilic-1 al acidului 63-25-2 1 а 2
metilcarbaminic
88. 2-Metilprop-2-enoilclorură;
920-46-7 0,3 v 2
Cloranhidrida acidului metacrilic
89. 2-Metilprop-2-enonitril+; Nitril al
126-98-7 1 v 2
acidului metacrilic
90. 5-Metiltetrahidro-1,3-
34090-76-1 1 а 2
izobenzofurandion
91. Metiram 9006-42-2 0,5 а 2
92. Molibden, compuşii solubili în
4 а 3
formă de pulberi
93. Detergentul sintetic „Losc‖ 3 а 3
94. Detergentul sintetic „Ariel‖ 5 а 3
95. Detergentul sintetic „Mif
5 а 3
Universal‖
96. Detergentul sintetic „Taid‖ 5 а 3
97. Detergenţii sintetici „Bio-C‖,
―Briz‖, ―Vihri‖, ―Lotos‖, ―Lotos-
5 а 3
automat‖, „Oca‖, ―Era‖, ―Era-А‖,
―Iuca‖
98. Cloranhidrida acidului Naftalin-
2351-36-2 0,5 а 2
2,6-dicarbonic +
99. Neomicină 1404-04-2 0,1 а 2
100. 1,1', 1"-Nitrilotris(propanol-2)+ 122-20-3 5 v+а 3
101. 1-[N-(5-Nitrofuril-2)metilenamino]
67-20-9 0,5 а 2
imidazolidin-2,4-dion
102. Oleandomicinfosfat+ (1:1) 7060-74-4 0,4 а 2
103. Pancreatină
1 а 2

1 2 3 4 5 6 7
104. Pentandial; Aldehida glutarică 111-30-8 5 v 3
105. Pulberi ale articolelor refractare de
periclazocromite şi -/4 а 4 F
cromitopericlazice
106. Acid poli-2-hidroxibutanic; Acid
0,1 а 2
poli-β-oxioleic
107. Poli-О-glucozoamin, parţial N-
acetilat; Hitozan; Poli-(1–>4)-2- 9012-76-4 2 а 3
amino-2-dezoxi-β-D-glucopiranoza
54
108. Poli(1 –>4)-2-N-carboximetil-2-
dezoxi-6-0-carboximetil-β-D-
2 а 3
glucopiranoza sare de natriu; Sare
de natriu N,0-carboximetilhitozan
109. Polimixin Е 2,7-L-treonin 71029-35-1 0,1 а 2
110. Cobalt poliftalocianin, sare de
5 а 3
natriu
111. Policlorpinen+ 0,2 v 2
112. Prop-2-enoilclorură+; Anhidrida
814-68-6 0,3 v 2
acidului acrilic; Acriloilclorură
113. Prop-2-enonitril+; Nitril al acidului
107-13-1 1,5/0,5 v 2
acrilic; Acrilonitril
114. Proteaza bazică (activitatea 6 000
9073-77-2 0,5 а 2
un.)
115. Pulberi vegetale şi animaliere:

а) cu conţinut de dioxid de -/4 а 4 F

siliciu
de la 2 până la 10%

b) graminee -/4 а 3 F

c) bumbac, scoarţă, in, lână, puf F

şi a. (cu conţinut de dioxid de
siliciu mai mult de 10 %) -12 а 4

d) făină, rumeguş, lemn şi a. (cu

conţinut de dioxid de siliciu
mai puţin de 2 %) а 4

д) făină de bumbac (după а 3 F

proteine)
116. Polenul fluturilor de molii 0,1 а 2
117. Riboflavin
83-88-5 1 а 2

118. Răşină de aldehidă

0,2 а 2
diciandiamidoformică+
119. Tutun 3 а 3
120. Tetrahidroizobenzofuran-1,3-dion;
Anhidrida acidului Ciclohexen-1- 26266-63-7 0,7 а 2
1,2-dicarbonic
121. Tetrahidrometilizobenzofuran-1,3-
11070-44-3 1 а 2
dion
122. Tetrametiltioperoxidicarbondiamid
+
Tetrametiltiuramdisulfură; Tiuram 137-26-8 1,5/0,5 а 2
Д; ТМТD
1 2 3 4 5 6 7
123. 2,3,5,6-Tetraclorbenzen-1,4-
dicarboxildiclorură+; 2,3,5,6-
719-32-4 1 а 2
Dicloranhidrida acidului
tetraclortereftalic
124. N-Fenil-2,4,6-trinitrobenzamid;
Anilid al acidului 2,4,6- 7461-51-0 1 а 2
trinitrobenzoic
125.
Răşini fenolformaldehidice

55
 (produse volatile): 0,1 0,05 v 2

а) controlul după fenol v 2

b) controlul după aldehida

formică
126. Fenoplaste 9003-35-4 -/6 а 3 F
127. Aldehida formică+ 50-00-0 0,5 v 2 Ac
128. Furan+ 110-00-9 1,5/0,5 v 2
129. Furan-2-aldehidă+; 2-feraldehidă; 2-
furfuraldehidă; Furfural
98-01-1 10 v 3
130. 2,5-Furandion+; Anhidrida maleică 108-31-6 1 v+а 2
131. N-Clorbenzensulfonamid de natriu
hidrat+; Monocloramin; Cloramin B
127-52-6 1 v+а 2
132. [4S-(4α,4аα,5α,5аα,6р,12аα)]-7-Clor-
4-(dimetilamino)-1,4,4а,5,5а,6,11,12а-
octahidro-3,6,10,12,12а-pentahidroxi- 57-62-5 0,1 а 2
6-metil-1,11 -dioxo-2-
naftacencarboxamid; Clortetraciclină
133. Clormetaciclină tozilat+ 3 а 3
+
134. (Clormetil)oxiran ;
Epiclorhidrină; 1 -Clor-2,3- 106-89-8 2/1 v 2
epoxipropan
135. N-(Clormetil)ftalimid+ 17564-64-6 0,1 а 2
136. Clorfenilizocianat+ (3 и 4-izomeri) 1885-81-0 0,5 v 2 Ac
137. DiCrom trioxid (după Сг+3) 1308-38-9 3/1 а 3
138. Crom trifluorură (după F); Crom
7788-97-8 2,5/0,5 а 3
fluorură
139. Crom fosfat 7789-04-4 2 а 3
140. 1-Cianguanidin; Diciandiamin 461-58-5 0,5 а 2
141. N-Ciclohexilimid diclormaleat+ 0,5 а 2
142.
Răşini epoxidice (produse volatile)
(controlul după epiclorhidrină):

а) ED-5 (ED-20), E-40,

epoxitrifenol EP-20 1 v 2
b) UP-666-1, UP-666-2, UP-
666-3,
UP-671, UP-671-D, UP-677, UP- 0,5 v 2
680,
UP-682

c) UP-650, UP-650-Т 0,3 v+а 2

d)UP2124,E-181, DEG-1 0,2 v 2

e) EA 0,1 v 2

1 2 3 4 5 6 7
143. Clei epoxidic UP-5-240 (produse
volatile) /controlul după 0,5 v 2
epiclorhidrină/
144. Eprin (după proteină) 0,3 а 2
145. Eritromicină+ 114-07-8 0,4 а 2
146. 1,2-Etenbis(ditiocarbamat) de zinc;
12122-67-7 0,5 а 2
Cuprozan; Cineb
147. Etil-4-aminobenzoat+; Anestezin 94-09-7 0,5 а 2
56
+ E necesară protecţia ochilor şi tegumentelor

*Starea de agregare preponderentă în aerul zonei ocupaţionale: v – vapori şi (sau) gaze; a – aerosoli.

**Concomitent cu acţiunea alergică mai intervin şi alte efecte ale substanţei: Ac – substanţe cu acţiune acută; C –
cancerigene; F – aerosoli cu acţiune preponderent fibrogenă.

Notă: După gradul de alergizare al omului şi în experiment pe animale substanţele alergene au fost clasificate în două
categorii:

- substanţe cu acţiune alergică pronunţată – argumente: hipersensibilitate respiratorie faţă de allergen;

sensibilizarea omului la contactul alergenului cu tegumentele; acţiune sensibilizantă pronunţată în experiment pe
animale (sensibilizat tot lotul de animale de laborator, Lim sens < Lim chr). Sensibilizarea serveşte drept criteriul
limită la normarea igienică.
- Substanţă cu acţiune alergică moderată – argumente: hipersensibilitate respiratorie faţă de allergen: sensibilizarea
organismului la contactul alergenului cu tegumentele; sensibilizarea moderată în experiment pe animale
(sensibilizate 30-50% din lotul de animale de laborator). Sensibilizarea nu poate fi considerată drept indice limită
în normarea igienică: Lim sens este egală sau mai mare decât Lim chr.

Anexa 6
(informativă)
Lista substanţelor pentru care va fi exclusă inhalarea sau contactul cu tegumentele
1. Preparate antitumorale, hormoni-estrogeni
Nr.d/o Denumirea substanţei Nr.CAS CMA, Starea Clasa de Particul
3 nocivitate arităţile
mg/m * de de
agregare acţiune
1 2 3 4 5 6 7
1. N'-[3-[4 Aminobutil)amino]propil]
bleomicinamid hidroclorură; 55658-47-4 - а 1
bleomicetin hidroclorură
2. 5-{ [4,6-Bis( 1 -aziridinil)-1,3,5-
tiazinil-2il]amino}-2,2-dimetil-1,3- 67026-12-4 - а 1
dioxan-5-metanol; dioxadet
3. 14-Hidroxirubomicină 25316-40-6 - а 1
4. 3-Hidroxi-estra-1,3,5(10)trienon-
53-16-7 - а 1 C
17; estron
5. Dietilenimid 2-metiltiozolido-3-
1078-79-1 - а 1
acid fosforic; imifos
6. 2,2,6-Trideoxi-3-amino-α-lixozo-4-
metoxi-6,7,9,11 -tetraoxi-9-aceto-
20830-81-3 - а 1
7,8,9,10-tetrahidrotetracenhinon;
rubomicină
7. 2-Clor-N-(2-cloretil)-N-
55-86-7 - а 1
metiletanamin hidroclorură; embihin
8. 17-Etinilestra-1,3,5(10)-triendiol-
57-63-6 - а 1 C
3,17; etinilestradiol

2. Substanţe analgezice narcotizante

Nr.d/o Denumirea substanţei Nr.CAS CMA, Starea Clasa de Particul

nocivitate arităţile
mg/m3 de de
* agregare acţiune
1 2 3 4 5 6 7
1. (5α,6α)-7,8-Didehidro-4,5-epoxi-3-
76-57-3 - а 1
metoxi-17-metilmorfinol-6; codein

57
2. [S-(R*,S*)]-6,7-Dimetoxi-3-(5,6,7,8-
tetrahidro-4-metoxi-6-metil-1,3-
128-62-1 - а 1
dioxolo-[4,5-g-]-izohinolinil-5)-1-
(3Н)-izobenzofuranon; narcotină
3. Morfină hidroclorură 52-26-6 - а 1
4. Tebaină 115-37-7 - а 1
5. 1,2,5-Trimetil-4-fenilpiperidinol-4
64-39-1 - а 1
propionat; promedol
6. N-Fenil-N-[ 1-(2-feniletil)-4-
437-38-7 - а 1
piperidinil]-propanamid; fentanil
7. 1-(2-Etoxietil)-4-propioniloxi-4-
- а 1
fenilpiperidin hidroclorură; prosidol

Anexa 7
(recomandată)
Protecţia prin timp la lucrări în condiţii nocive
1. Protecţia prin timp la lucrări în condiţii de încălzire

1.1. Pentru a asigura o încărcătură termică medie pe schimb (ÎT ms) admisibilă pe
parcursul întregii ture de lucru în condiţii de încălzire, durata totală de aflare
în astfel de condiţii nu va depăşi 7,5,3 şi 1 oră respectiv claselor de nocivitate
(tab.A 7.1). Din aceste considerente se recomandă reducerea vechimii de
muncă în condiţii de încălzire (vezi tab A.7.1)
Tabelul A.7.1

Clasa condiţiilor de Durata sumară admisibilă Vechimea de muncă

muncă de încărcătură termică în recomandabilă, ani
tura de lucru
2 8 20
3.1 7 17
3.2 5 13
3.3 3 10
3.4 1 7

1.2. Întru profilaxia supraîncălzirii generale periculoase şi celei locale (arsuri) se

reglementează durata aflării sub acţiunea radiaţiilor infraroşii şi pauzele de
lucru (tab.A.7.2)

Tabela A.7.2
Intensitatea radiaţiilor Durata acţiunii Durata pauzelor în Raport acţiune:
infraroşii permanente timpul lucrului pauze – timp
350 20 8 2,5
700 15 10 1,5
1050 12 12 1,0
58
 1400 9 13 0,7
1750 7 14 0,5
2100 5 15 0,33
2450 3,5 12 0,3

Notă:
- Lucrările în condiţii de radiaţii infraroşii prevăd haine de protecţie conform STAS SSPM 11.4.176-89 „Haine
speciale de protecţie de radiaţii termice‖, STAS SSPM 12.4.045-87 „Costume bărbăteşti de protecţie de
temperaturi înalte‖, folosirea mijloacelor colective de protecţie de radiaţii infraroşii‖ conform STAS SSPM
„Mijloace colective de protecţie de radiaţii infraroşii‖ (MPI în fond sunt prevăzute pentru protecţie locală şi numai
parţial pentru protecţie generală de supraîncălzire);
- La lucrări în condiţii termice de încălzire se recomndă de a angaja persoane cu vîrstele cuprinse între 25 şi 40 ani
cu o rezistenţă termică medie, rezistenţă ce se determină conform indicaţiilor metodice‖, „Metode de determinare
a rezistenţei termice a organismului‖ (Nr. 10-11/114,1988);
- Se ştie că la lucrări în condiţii microclimatice de încălzire de clasa 3.3 de nocivitate afecţiunile pot apărea peste
15,5 ani vechime de muncă, iar la lucrări în condiţiile de clasa 3.4-peste 8 ani de lucru;
- Luîndu-se în consideraţie dificultatea de readaptare a organismului la condiţii de încălzire concediul suplimentar
se va da numai la al doilea an de lucru. Acest concediu va fi folosit pentru îngrijiri medicale de profilaxie.

2. Protecţia prin timp la acţiunea aerosolilor preponderent

fibrogeni (AAPF)
1.3. Pentru estimarea duratei de lucru, calcularea vechimei de muncă admisibile
(pentru persoanele nou angajate) în condiţii de pulberi cu acţiune preponderent
fibrogenă e necesară comparaţia încărcăturilor de pulberi reale (ÎP) cu cele de
control (ÎPC) – conform capitolului 4.4 a documentului în cauză.
1.4. În cazurile cînd ÎP reale nu le depăşesc pe cele de control (ÎPC) lucrările în
astfel de condiţii pot fi continuate.
1.5. La depăşirea ÎPC se va calcula vechimea de muncă admisibilă (T1) în condiţii de
pulberi, aici ÎPC fiind recomandabilă pentru vechimea de muncă medie – 25ani. În
caz cînd vechimea de muncă e mai mare de 25 ani calculele vor reeşi din vechimea
reală de muncă.
T1 – vechimea de muncă admisibilă în condiţii de pulberi;
ÎPC25 – încărcătura de pulberi de control în decurs de 25 ani la respectarea CMA;
K – concentraţia reală de pulberi medie pe schimb;
N- numărul de ture în anul calendaristic;
Q – volumul respirator pe schimb.
În asemenea cazuri concentraţia reală de pulberi K se ia ca media aritmetică pentru
toate perioadele de lucru.
K=K1·t1+K2·t2+ …+Kn·tn , unde
∑t
K1-Kn – concentraţiile reale medii pe schimb în perioadele de lucru;
t1-tn - perioadele de timp în care concentraţiile de pulberi erau constante.
Indicele Q se calculează la fel ca şi K.
1.6. Dacă încărcăturile de pulberi în zona de lucru se schimbă, sau se schimbă categoria
de lucru (volumul respirator pe schimb) încărcătura reală se calculează ca suma
încărcăturilor reale pentru fiecare perioadă având indici constanţi. Totodată la calcularea
ÎPC se ia în consideraţie schimbarea categoriilor de lucru în diferite perioade de timp.

3. Protecţia print timp la acţiunea zgomotului

59
1.7. Una dintre cele mai eficiente măsuri de combatere a expunerii la zgomot se
consideră raţionalizarea regimului de lucru în condiţiile de zgomot mare şi anume
introducerea pauzelor reglementate. Durata acestor pause se stabileşte în dependenţă de
intensitatea zgomotului, compoziţia spectrală, prezenţa mijloacelor individuale de
protecţie (tab.A.7.3).
Pentru angajaţii care nu pot aplica mijloace individuale antifon (distingerea
semnalelor auditive ş.a.) se ia în consideraţie numai nivelul şi spectrul zgomotului.

Tabelul A.7.3
Durata recomandată a pauzelor reglementare la lucrări
în condiţiile de zgomot (minute)
Nivelurile de zgomot, Compoziţia spectrală Lucrul fără antifoane Lucrul cu antifoane
nivelurile echivalente a zgomotului Până la După Până la După
ale zgomotului, dBA pauza de pauza de pauza de pauza de
masă masă masă masă
Pînă la 95 frecvenţe joase 10 10 5 5
frecvenţe medii 10 10 10 10
frecvenţe înalte 15 15 10 10
Pînă la 105 frecvenţe joase 15 15 10 10
frecvenţe medii 15 15 10 10
frecvenţe înalte 20 20 10 10
Până la 115 frecvenţe joase 20 20 10 10
frecvenţe medii 20 20 10 10
frecvenţe înalte 25 25 15 15
Până la 125 frecvenţe joase 25 25 15 15
frecvenţe medii 25 25 15 15
frecvenţe înalte 30 30 20 20

Notă: La acţiunea zgomotului intermitent durata pauzelor va fi ca şi la zgomot permanent de o intensitate cu 10 dBA mai
mare decît cel intermitent.
Spre exemplu: la lucrări în condiţii de zgomot intermitent cu intensitatea de 105 dBA durata pauzei va fi egală cu cea
pentru zgomot permanent cu intensitatea de 115 dBA.
1.8. La astfel de lucrări pauzele se vor face în camere speciale, silenţioase. Pauzele de
masă ale lucrătorilor în condiţii de zgomot deasemenea se vor face încăperi cu condiţii
acustice optime (nivell zgomotului nu mai mare de 50 dBA).

4. Protecţia prin timp de lucrări cu vibraţii locale

1.9. La folosirea utilajelor manuale generatoare de vibraţii lucrările se vor face într-
un regim special la care perioada sumară a contactului cu vibraţiile se va stabili în
dependenţă de cîte ori vibraţia locală o depăşeşte pe cea normată (NS
2.2.4/2.1.8.566-96 „Vibraţiile industriale, vibraţiile în încăperi locative şi
publice‖). tab.A.7.4.

Tabelul A.7.4

Perioada admisibilă de lucru cu vibraţii locale (sumar pe tură)

Depăşirea vibraţiilor locale a NMA Perioada sumară admisibilă de acţiune

a vibraţiilor locale, minute pe schimb

60
 dB ori
1 1,1 381
2 1,25 302
3 1,4 240
4 1,6 191
5 1,8 151
6 2,0 120
7 2,25 95
8 2,5 76
9 2,8 60
10 3,2 48
11 3,6 38
12 4 30

1.10. Regimurile de lucru se stabilesc conform indicaţiilor metodice din anexa la

NRS 2.2.2.540-96 „Exigenţe igienice faţă de utilaje manuale de lucru şi
organizarea lucrului cu acestea‖.
1.11. Regimul de lucru cu generatoare de vibraţii locale includ pauze
reglementare de 20-30 min.peste 1-2 ore de la începutul turei de lucru, pauza
de masă de 40min şi pauza reglementară de 20 min peste 2 ore după masă.
Aceste pauze se vor folosi pentru exerciţii fizice speciale, pentru procedee
fizioterapeutice.
1.12. Pauzele reglementare vor fi incluse în normarea productivităţii, iar regimul
de muncă – în sarcina de schimb.
1.13. Se interzic lucrările supraplan cu utilaje generatoare de vibraţii locale.

5. Protecţia prin timp la lucrări cu ultrasunete de contact

1.14. La efectuarea lucrărilor cu surse ultrasunete de contact mai mult de 50% din
ziua de muncă, în afară de pauza de masă se recomandă încă două pauze
reglementare prima – 10 minute peste 1,5-2 ore de la începutul lucrului, şi a doua -
de 15 minute peste 1,5-2 ore după pauza de masă. Aceste pauze se vor folosi pentru
procedee fizioterapeutice – proceduri termice, masaj, expunere la RUV, gimnastică
generală, exerciţii pentru ochi, etc.

6. În dependenţă de clasa nocivităţilor de muncă protecţia prin timp este stabilită

de angajator cu acordul serviciului de medicină preventivă conform p.1.8.

Anexa 8

Exigenţe generale faţă de organizarea controlului conţinutului de

substanţe nocive în aerul zonei ocupaţionale
1.Generalităţi
Actuala indicaţie metodică reglementează ordinea efectuării controlului conţinutului
de substanţe chimice nocive şi de aerosoli cu acţiune preponderent fibrogenă în aerul
61
zonei ocupaţionale şi anume: selectarea punctelor de prelevare a probelor, stabilirea
duratei, periodicităţii de prelevare, aprecierea rezultatelor obţinute cu scopul de
estimare a gradului de poluare a aerului.
Conţinutul de substanţe chimice se evaluează comparîndu-se rezultatele medii pe
schimb şi concentraţiile maxime cu cele admisibile – maxim admisibile (CMA) şi
concentraţiile medii pe schimb (MS) normate.
Concentraţia medie pe schimb C(ms) – concentraţia medie de substanţă ce s-
a determinat pe parcursul a 8 ore de lucru;
Concentraţia maximă C(max) – acea concentraţie maximă care se elimină în
timpul efectuării operaţiei tehnologice şi care a fost depistată în rezultatul
prelevării încontinue sau de un singur moment (pentru substanţele chimice
– 15 minute, pentru AAPF – 30 minute).
Concentraţia maximă a substanţelor cu acţiune iritantă, monodirecţională,
adică a celor ce pot cauza intoxicaţie acută se stabileşte într-un timp cît mai
scurt posibil de prelevare a probelor.
Notă: Substanţele cu acţiune acută se consideră acele care pot cauza intoxicaţie acută, la o acţiune de scurtă durată,
aceste substanţe avînd o acţiune specifică - hemolitică, antienzimatică (acţiune anticolesterază, acţiune de inhibiţie a
respiraţiei tisulare, de dereglare a respiraţiei în urma căreia poate apare edem pulmonar, stop respirator), acţiune de
inhibiţie a centrului respirator şi vasomotor, etc.
Înainte de prelevarea probelor de aer la conţinutul de substanţe se trasează scopul
lucrării.Concentraţia medie pe schimb se determină în scopul de a afla cum
acţionează substanţele asupra angajaţilor în decursul turei de lucru, pentru a putea
calcula expunerea individuală la factorii nocivi (inclusiv expunerea la AAPF), pentru
a determina corelaţia între condiţiile de muncă şi sănătatea lucrătorilor (aici se vor
lua în consideraţie acţiunra concentraţiilor maxime). În special la acţiunea
substanţelor monodirecţionale sau iritante la evaluarea stării sănătăţii numaidecît se
vor lua în consideraţie concentraţile maxime.
Informaţiile despre conţinutul maxim al substanţelor în aerul zonei
ocupaţionale sunt necesare pentru a putea evalua condiţiile de muncă pentru
depistarea la timp a inconvenienţilor igienice, alegerea mijloacelor de protecţie
individuală, estimarea igienică a utilajelor, instalaţiilor tehnice sanitare, a
procesului tehnologic în întregime.
Pentru a dispune de date mai ample, specialistul, care efectuează controlul, va face
lista eventualelor substanţe ce se pot degaja în aerul zoni ocupaţionale în timpul
procesului tehnologic. Aici vor fi nevoie de următoarele informaţii (pe care le pune
la dispoziţie patronul sau administraţia întreprinderii):
- Substanţele chimice ce se folosesc în procesul tehnologic (starea de agregare,
volatilitatea, etc), corespunderea substanţelor normativelor tehnice (certificate,
CT, STAS, etc.);
- Date despre reacţiile chimice la toate etapele procesului tehnologic, eventualele
substanţe noi ce se formează în timpul reacţiilor;
- Eventualitatea sorbţiei substanţelor chimice pe particulele de praf, materialele de
construcţii, utilaje, cu desorbţia ulterioară şi degajarea lor în aer.
La alcătuirea planului de lucru se iau în consideraţie următoarele momente:
- particularităţile procesului tehnologic (continuu, întrerupt), regimul de
temperatură, cantitatea de substanţe degajate, etc;

62
 - Particularităţile chimice ale substanţelor supuse controlului (starea de agregare,
densitatea, volatilitatea, presiunea vaporilor, etc), eventualitatea transformării în
alte substanţe la oxidare, scindare, hidroliză şi alte procese;
- Clasa de nocivitate, particularităţile de acţiune a substanţelor asupra
organismului;
- Sistematizarea încăperilor (numărul de etaje, legătura între încăperi, prezenţa
palierilor între etaje, etc);
- Numărul şi starea locurilor de muncă (permanente, temporare, asemănătoare);
- Timpul real de aflare a angajatului la locul de muncă în decursul turei.
Avînd datele acestea, regulamentele tehnologice, rezultatele investigaţiilor interioare
se remarcă procesele tehnologice şi locurile de muncă la care se elimină în aer
substanţe nocive (vapori, gaze, aerosoli), în care locuri concentraţiile ar putea fi
maxime.
Dacă în aer se degajă un amestec chimic compus cu componente relativ cunoscute
controlul poluării aerului se face după substanţa cea mai reprezentativă (care
determină simptomele intoxicaţiei sau cantitativ mai mare) din acest amestec.*
Dacă în aer se degajă o complexitate cu o componenţă mai puţin cunoscută
(condiţionată de procesele de distrucţie, termoxidare, hidroliză, piroliză ş.a.) în
primul rînd se va face identificarea substanţelor eliminate prin metoda cromato-mas-
spectrometrică sau alte metode contemporane. În urma acestor analize se determină
componentele caracteristice sau cele majore după care se va face controlul mediului
aerian.
Controlul aerului se face în condiţii tehnologice obişnuite, luîndu-se în consideraţie
factorii enumeraţi în p.1.5.
Probele de aer se recoltează din zona de respiraţie a angajatului sau maximal
apropiat de zonă – la înălţimea de 1,5m de la podea (la lucru în poziţie ortostatică)
sau la 1m la lucrări şezînde. Dacă muncitorul lucrează deplasîndu-se, probele de aer
sunt prelevate din mai multe puncte unde angajatul stă mai mult timp.
Probele pot fi prelevate sau în puncte fixe (metodă staţionar) sau dispozitivele de
prelevare pot fi fixate pe haina angajatului (monitoring personal).
Metoda staţionară de prelevare a probelor de aer se aplică cu următoarele scopuri:
- pentru evaluarea igienică a surselor de poluare a aerului zonelor ocupaţionale
(proceselor şi utilajelor tehnologice), traseul degajării acestor substanţe prin
încăperi, şi evidenţierea zonelor celor mai poluate;
- pentru estimarea igienică a instalaţiilor de purificare a aerului din încăperile
tehnologice (instalaţii de ventilare, de condiţionare a aerului, etc.)
- comparaţia concentraţiilor reale, (maxime, medii pe schimb) cu CMA în cazurile
cînd angajaţii lucrează la locuri de muncă permanente nu mai puţin de 50% din
tură.
Monitoringul personal – concentraţiile de substanţe în zona de respiraţie se iau ca reper
în cazurile cînd locurile de muncă nu sunt stabile.
Metodele şi utilajele folosite pentru determinarea substanţelor nocive în aer trebuie
să corespundă standardelor, cu capacitatea de determinare a concentraţiilor de 0,5
CMA cu manşa de eroare standard nu mai mare de ±4% şi probabilitatea de 0,5%.
Volumul de aer prelevat se va aduce la condiţiile standart – t0-00C, PA – 750mmHg,

63
fapt pentru care în timpul prelevării probelor pentru compuşii chimici se va
determina temperatura, umiditatea şi presiunea aerului atmosferic.
Toate încălcările de ordin tehnologic, defectele sau exploatarea incorectă a utilajelor
vor fi înlăturate cît mai urgent posibil pentru a preîntîmpina poluarea aerului din
încăperi şi a aerului atmosferic. Dacă angajaţii au fost supuşi acţiunii factorilor
nefavorabili un timp mai îndelungat, aceasta se va fixa în procesul verbal al
controlului şi după înlăturarea defectelor iarăşi se va controla aerul.

2.Controlul corespunderii CMA

2.1. Respectarea CMA maxime se determină nemijlocit la locurile de muncă, la

operaţiile tehnologice eventual legate de degajarea maximă a substanţelor nocive
în aer, de exemplu, la utilajele electro-chimice, pirolitice în timpul reacţiilor
chimice şi termice cele mai active; la locurile de etanşare a conductelor de lichide
şi gaze (compresoare, pompe); la sectoarele de încărcare – descărcare , transport,
ambalare a substanţelor chimice, la sectoarele de măcinare, uscare a materialelor
solide; la prelevarea probelor pentru analize tehnologice; la locuri greu ventilate,
ş.a.
În caz de aplicare a tehnologiilor noi controlului vor fi supuse cît mai multe
locuri permanente şi temporare de muncă. Rezultatele poluării aerului împreună
cu estimarea igienică a proceselor tehnologice, a utilajelor, sistemelor de
ventilaţie vor permite ulterior alegerea corectă a metodelor de control a
concentraţiilor maxime (sectoarele, periodicitatea prelevării probelor, procesele
tehnologice în timpul cărora s-au recoltat probele).
2.2. La sectoarele cu tehnologii constante, cu o mare parte de utilaje identice şi
cu locuri de muncă constante controlul substanţelor chimice se va face
selectiv, la anumite locuri de muncă din centrul şi de la periferiile încăperii,
dar nu mai puţin de 20% din locurile de muncă.
2.3. În cazurile de reparaţie a utilajelor, a instalaţiilor sanitar-tehnice, la
reconstrucţia întreprinderilor (parţial funcţionabilă) controlul mediului
aerian se face la locurile de muncă de bază.
2.4. Durata recoltării probei de aer depinde de concentraţia substanţei în aerul
zonei ocupaţionale, dar trebuie să fie nu mai mică de 15 minute pentru
substanţe chimice, pentru AAPF.
2.5. Dacă e posibil de a preleva cîteva probe (2-3 şi mai multe)se calculează
media aritmetică (la probele recoltate în aceiaşi perioadă de timp) sau, dacă
timpul de prelevare e diferit, rezultatele obţinute se compară cu CMA max.
Concentraţia substanţelor iritante, determinată după metodele standarde,
deasemenea se compară cu CMAmax pentru aceste substanţe.
2.6. La poluarea aerului zonei ocupaţionale cu substanţe de acţiune acută
trebuie să fie asigurat controlul continuu al acestora, ca ele să nu
depăşească CMA.
2.7. Periodicitatea controlului substanţelor nocive (cu excepţia celor enumerate
în p.2.6) se stabileşte în dependenţă de specificul procesului tehnologic
(continuu, periodic), de clasa de nocivitate şi specificul acţiunii biologice a
substanţelor, de stabilitatea mediului de producere, gradul de poluare a
64
 aerului, de timpul de contact al angajaţilor cu substanţa chimică la locul de
muncă. Periodicitatea prelevării probelor de aer, depinde de clasa de
nocivitate a acestora. Se recomandă următoarele intervale de recoltare a
probelor de aer: - pentru substanţe din clasa I de nocivitate – o dată la
10zile; clasa II – o dată în lună; clasa III – o dată la 3 luni; clasa IV – 1
dată la 6 luni**.
2.8. Numărul de probe prelevate într-un loc depinde de conţinutul substanţelor
în aer, acestea avînd o varietate mare de concentraţii. Concentraţiile variate
pot depinde atît de factori constanţi, cît şi de cei întîmplători.
La factorii constanţi ce cauzează diferite concentraţii de substanţe nocive în aer se
referă:
- Gradul de încărcătură a utilajelor;
- Specificul operaţiei tehnologice;
- Condiţiile meteorologice, anotimpul (în special în încăperile cu ventilaţie
naturală);
- Numărul de angajaţi ce lucrează în tură.
Factorii întîmplători, cauzali de care depind concentraţiile substanţelor chimice în aer
pot fi:
- erorile personale la prelevarea şi analiza probelor de aer;
- particularităţile de comportament, gradul de profesionalism al fiecărui angajat în
parte;
- neajunsurile în organizarea proceselor tehnologice şi în controlul acestora.
De obicei în fiecare loc se recoltează nu mai puţin de trei probe de aer.
2.9. Indicii concentraţiilor maxime pe schimb pot fi obţinuti şi la determinarea
concentraţiilor medii pe schimb prin metoda probabilităţii (cap.3.2.).

3. Controlul respectării CMA medii pe schimb

3.1. Cerinţe faţă de efectuarea controlului
3.1.1. Controlul respectării CMA medii pe schimb se face sau la locuri de muncă
concrete, sau în cadrul grupului de muncitori expuşi la factorii nocivi.
3.1.2. La grupul de expunere se referă muncitorii care se află sub influenţa unei şi
aceleiaşi surse, în acelaş anturaj, care folosesc aceleaşi materiale şi utilaje.
În asemenea condiţii expunerea unei persoane aparte poate fi pronosticată
cu precizie mai mare de 90% şi numai aşa poate fi corect. Proiectarea
grupului de expoziţie numai după particularităţi profesionale, neluîndu-se
în consideraţie specificul mediului ocupaţional şi factorii la care sunt
supuşi angajaţii, sporeşte grav eroarea la estimarea gradului de expoziţie.
Pentru o precizie cît mai mare în controlul grupului de expunere (dacă acest grup
corespunde exigenţelor enumerate anterior) concentraţia maximă admisibilă medie pe
schimb (CMAms) se determină la locurile de muncă a 10-30% din numărul angajaţilor.
3.1.3. În caz de aplicare a aparatelor de control individual măsurările se fac încontinuu
sau consecutiv în decursul întregului schimb de lucru sau nu mai puţin de 75%
din durata lui, la toate operaţiile de lucru, inclusiv şi în pauzele nereglementare,
aflare în alte încăperi, etc. Numărul de probe recoltate va depinde de
65
 concentraţia aproximativă a substanţelor în aerul zonei ocupaţionale şi se
determină apoi prin metodele de analize chimice, spectrochimice, şi a.
3.1.4. Concentraţia medie pe schimb a substanţelor poate fi determinată şi în baza unor
măsurări aparte. Astfel probele de aer se recoltează la toate etapele procesului
tehnologic (de bază şi paliative), aici luîndu-se în consideraţie durata aflării la
fiecare operaţie, durata pauzelor reglementare.
Numărul de probe va depinde de durata prelevării unei probe, de numărul
operaţiilor tehnologice şi durata acestora.
În caz de procese tehnologice constante, permanente, probele de aer se vor preleva în
dependenţă de durata prelevării unei probe după cum urmează:

Durata prelevării unei probe Numărul de probe recoltate

De 10 sec 30
De la 10 sec la 1 minut 20
De la 1 la 5 minute 12
De la 5 la 15 minute 4
De la 30 minute la 1 oră 3
De la 1 la 2 ore 2
Mai mult de 2 ore 1

3.1.5. Avîndu-se mai multe determinări, concentraţia medie pe schimb se calculează ca

media pe durata schimbului (cap.3.3) sau se determină după probabilitatea
prelucrării datelor analizate (cap.3.2) a anexei în cauză.
3.1.6. Pentru facilitarea calculelor şi obţinerea unor date unificate se recomandă de a
folosi programe speciale MEC (maşini electronice de calcul).
3.1.7. Date veridice desprte poluarea aerului mediului ocupaţional pot fi obţinute numai
după controlul aerului în minimum trei ture de lucru.
3.1.8. Periodicitatea controlului poluării aerului se stabileşte de comun acord cu CMP
teritoriale, ce depinde de numărul de angajaţi în grupul de expunere, stabilitatea
concentraţiilor şi modul de acţiune, clasa de nocivitate şi particularităţile acţiunii
biologice ale substanţelor. Controlul concentraţiilor medii pe schimb se va face
nu mai rar decît controalele medicale periodice. În caz de modifcare a proceselor
tehnologice, a utilajelor, instalaţiilor tehnice sanitare, concentraţiile medii pe
schimb se vor determina din nou.
3.1.9. Calcularea devierii geometrice standard (σg) la detrminarea concentraţiei medii pe
schimb permite estimarea concentraţiei constante pe parcursul întregii ture.
Devierea geometrică nu mai mare de 3 se prezintă ca un indice constant, stabil al
concentraţiei substanţiei în aerul zonei ocupaţionale şi nu necesită determinări
frecvente. Dacă σg e mai mare de 6, aici concentraţiile medii pe schimb variază
mult, ceea ce impune un control mai frecvent pentru aceste grupuri de expunere.
3.2. Prelucrarea rezultatelor controlului mediului aerian prin metoda
probabilităţii
3.2.5. Denumirea operaţiilor tehnologice, durata acestora, durata prelevării fiecărei
probe şi concentraţiile respective se introduc în tabelul A.8.1.
3.2.6. Concentraţiile determinate se introduc în rubrica 2 tab.A.8.2. în ordine crescîndă,
iar în rubrica 3 se notează timpul de prelevare a probei. Timpul prelevării tuturor
probelor se ia drept 100%.
66
Notă: Pentru a spori veridicitatea informaţiei despre conţinutul substanţelor chimice în aerul zonei ocupaţionale se
recomandă de a respecta proporţionalitatea timpului sumar şi durata prelevării probelor la fiecare operaţie tehnologică. La
prelucrarea rezultatelor prin metoda probabilităţii se sumează rezultatele determinărilor substanţelor chimice la locurile de
muncă în cîteva ture (la proces tehnologic permanent).
3.2.7. Se determină procentul prelevării fiecărei probe din durata totală a tuturor
probelor (Σt) luată drept 100%. Rezultatele se introduc în rubrica 4 tab A.8.2.
3.2.8. Se sumează timpul prelevării fiecărei probe din rubrica 4, care în fine alcătuiesc
100% (rubrica 5).
3.2.9. Pe plasa logaritmică probabilă (vezi desenul) pe osia abciselor se fixează indicele
concentraţiilor iar pe osia ordinatelor – frecvenţele acestora în %. Prin punctele
fixate se trasează o linie dreaptă.
3.2.10. Pentru a obţine devierea geometrică standartă se determină indicele
medianei (Me) la intersecţia dreptei integrale cu indicele a 50 % de probabilitate
(mediana–media geometrică infinită a concentraţiei substanţei nocive care, în
fond, împarte totalitatea concentraţiilor în două părţi: 50% din probe mai sus de
mediană, 50% - mai jos) şi valorile X84 şi X16 respectiv corespund 84 sau 16% de
probabilitate a frecvenţelor obţinute (osia ordinatelor).
3.2.11. Se calculează devierea geometrică standard care detrmină limitele de
oscilaţii ale concentraţiilor.
σg= (X84/Me + Me/X16) / 2
3.2.12. Concentraţia medie pe schimb se calculează după formula:
InCms = InMe + 0,5 (In σg)2
3.2.13. Concentraţiile maxime corespund valorilor cu 95% din frecvenţele sumate.

Tabelul A. 8.1
Nr. Denumirea operaţiei (etapei) din Durata operaţiei Durata prelevării probei, Concentraţia
d/o procesul tehnologic (etapei), minute minute substanţei, mg/m3
1 2 3 4 5

67
Des. Reţea logaritmică probabilistă de coordonate

68
 Tabelul A 8.2

Nr. Concentraţia în Durata Durata Frecvenţa Indicatorii statistici şi

d/o ordine de prelevării prelevării acumulată, valorile lor
aranjare, mg/m3 probei, t, probei, % %
min de la ∑t
1 2 3 4 5 6
Concentraţia
medie în schimb
Cms1
mg/m3
Concentraţia
maximală într-
un schimb Cmax,
mg/m
Mediana Me
Devierea
geometrică
standardă, σg
∑=100%

3.3. Determinarea concentraţiilor medii pe schimb prin metoda de calcul

3.3.5. Toate operaţiile tehnologice, durata lor, (inclusiv a pauzelor nereglementare),
durata prelevării fiecărei probe de aer şi concentraţiile corespunzătoare se introduc
în tabelul A.8.3 (rubricile 1,2,3,4 respectiv).
Notă: Dacă pe parcursul turei muncitorul iese din încăpere sau se află în locuri unde substanţa controlată lipseşte, în rubrica
2 se notează cu ce s-a ocupat angajatul, iar în rubrica 5 se pune „0‖.
Rezultatul înmulţirii concentraţiei substanţei la timpul de prelevare a probei se introduce
în rubrica 5.
3.3.6. În rubrica 6 se introduc rezultatele calculării concentraţiei medii a substanţelor la
fiecare operaţie tehnologică:
C0= C1*t1+C2*t2+...+Cn*tn , unde:
t1+t2+...+tn
C1, C2, Cn – concentraţia substanţei în proba recoltată;
t1, t2, ...tn – timpul de prelevare a probei.
3.3.7. După rezultatele concentraţiilor medii în timpul operaţiei (C0) şi durata operaţiei
(T0) se calculează concentraţia medie pe schimb (Cms) ca valoarea medie pe
schimb:
C0 = C01*T01+C02*T02+...Con*Ton, unde:
ΣT
C01, C02, ...Con – concentraţia substanţei în proba recoltată ;
T01, T02, ...Ton – timpul de prelevare a probei.

Notă: Suma perioadelor tuturor operaţiilor tehnologice trebuie să arate durata schimbului.
3.3.8. În rubrica 7 se introduc toţi indicii statistici ce caracterizează conţinutul de
substanţe nocive în aerul zonei ocupaţionale în decursul turei.
- Concentraţia maximă (Cmax) – este acea concentraţie maximă de substanţă care a fost
determinată pe parcursul schimbului;
69
- Concentraţia medie pe schimb (Cms) – este concentraţia medie pe schimb calculată
conform p.3.3.3.
- Mediana (Me) care se determină după formula:
Mediana se calculează după formula:
InMe = t1InC1+t2InC2+...tnInCn; Me=e, unde:
Σt
C1, C2,... Cn – concentraţia substanţei în probă;
t1, t2, ...tn –timpul prelevării probei.

- Devierea geometrică standartă (σg) ce arată limitele oscilaţiilor concentraţilor se

calculează după formula:
σg = e √ 2In Cms/Me , unde
Cms – concentraţia medie pe schimb;
Me – mediana.
Tabelul A.8.3.
Determinarea concentraţiei medii pe schimb prin metoda de calcul
Numele, prenumele____________________________________________
Profesia______________________________________________________
Întreprinderea (unitatea)__________________________________________
Secţia, sectorul_________________________________________________
Denumirea substanţei____________________________________________

Denumirea, şi Durata Durata Concentraţia Produsul Concentraţia Indicii statistici ce

caracterizarea operaţiei, prelevării substanţei în concentraţiei medie în caracterizează
concentraţia substanţei
succintă a operaţiei T min probei probă, C, la timp Ct timpul toxice în aerul zonei
(etapei)tehnologice t, min mg/m3 operaţiei, ocupaţionale în schimb
Co, mg/m3
1 2 3 4 5 6 7
Concentraţia
medie pe
schimb, Cms),
mg/m

Concentraţiile
maxime pe
schimb
(Cmax), mg/m3

Mediana (Me)

Devierea
geometrică
standard (sg)

70
 Anexa 8
(continuare)
Exemplu de determinare a concentraţiilor medii pe schimb
prin metoda de analiză probabilistică

La o întreprindere procesul tehnologic constă din 4 operaţii cu durata totală de 8

ore, fiecare operaţie avînd durata de 70,193,150 şi 67 minute respectiv. Probele de
aer au fost prelevate în decursul a două ture. În prima tură au fost prelevate: la prima
operaţie 3 probe, la a doua-2probe, la a treia-2, la a patra 1 probă. În tura a doua la
fiecare operaţie au fost recoltate câte 2 probe de aer.
1.Pentru a determina concentraţia medie pe tură a substanţei nocive în aerul zonei
ocupaţionale prin metoda de analiză probabilistică toate rezultatele obţinute (în
ambele schimburi) se întroduc în tabelurile A.8.4 şi A.8.5. conform anexei 8 a
indicaţiei metodice în cauză.
Denumirea, descrierea succintă a operaţiei duratei acesteia, durata recoltării
fiecărei probe şi concentraţiile determinate se întroduc în tab.A.9.4.
Rezultatele determinării concentraţiilor substanţelor în ordine crescîndă le
întroducem în rubrica 2 a tab.A.8.5 iar în rubrica 3 durata prelevării probei
respective. Timpul prelevării tuturor probelor se adună şi se ia drept 100%.
Determinăm % timpului de prelevare a fiecărei probe (%) din totalul sumei (Σ t)
de 100%. Rezultatele se întroduc în rubrica 4. Determinăm frecvenţa probelor prin
adunarea timpului de prelevare a fiecărei probe indicate în rubrica 4, această sumă
fiind ca 100% (rubrica 5).
În reţeaua logaritmică probabilistă (vezi des) fixăm valorile concentraţiilor (osia
abciselor) şi frecvenţele respective (osia ordinatelor) exprimată în %, apoi punctele
le unim printr-o linie dreaptă.
Determinăm valorile X84 sau X16, care corespund a 86 sau 16% de probabilitate a
frecvenţelor sumate (osia ordinatelor). Se calculează devierea geometrică standardă
σg care arată limitele de oscilaţii ale concentraţiilor:
σg = X84 sau Me
Me X16 , σg=42,1/15 sau 15/5,4=2,8
Valoarea concentraţiei medii pe schimb se calculează după formula:
InCms= In+0,5 (In 28)2= 3,24
Cms= e 3,24= 25,5
Valorile concentraţiilor maxime corespund indicilor a 95% din ziua de muncă de 8
ore.
Astfel muncitorul X este supus acţiunii pulberilor de ciment cu concentraţia
medie pe schimb de 25,5mg/m3 ceea ce depăşeşte CMA de 4,25 ori.

Tabelul A.8.4.
Rezultatele prelevării probelor de aer pentru determinarea concentraţiilor medii pe
schimb:
Numele, prenumele____Sîrbu Andrei________________________________
Profesia_____maşinist_____________________________________________
Întreprinderea (unitatea)__uzina de fabricare a articolelor din beton________
Secţia, sectorul__Hala nr.3 de beton________________________________
Denumirea substanţei____pulberi de ciment____________________________
71
 Denumirea, Durata operaţiei, Durata prelevării Concentraţia
Nr/o operaţiei (etapei)a (etapei)a procesului probei, minute substanţei, mg/m3
procesului tehnologic, min
tehnologic
1. Etapa 1 70 10 40,5
2.
3.
7 59,5
4. 5 173,3
5. 10 110,6
5 121,1
6. Etapa 2 193 21 18,8
7.
8.
38 17,8
9 13 29,9
15 20,0
10. Etapa 3 150 10 39,4
11.
12.
30 14,2
13. 11 23,7
10 23,3
14. Etapa 4 67 15 21,5
15.
16.
16 11,8
40 4,0

Tabelul A.8.5
Nr/o Concentraţia în Durata Durata Frecvenţa Indicii statistici,
ordine crescândă, prelevăr prelevării acumulată % valorile lor
mg/m3 ii probei, % Σt
probei,
t, min
1 4,0 40 15,6 15,6 Concentraţia
2 11,8 16 6,3 21,9 medie pe schimb,
Cms=25,5 mg/m3
3 14,2 30 11,7 33,6
4 17,8 38 14,8 48,4
5 18,8 21 8,2 56,6 Concentraţia
6 20,0 15 5,9 62,5 maximă pe
schimb
7 21,5 15 5,8 68,3 (Cmax=105),
8 23,3 10 3,9 72,2 mg/m3
9 23,7 11 4,3 76,5 Concentraţia
10 29,9 13 5,1 81,6 minimă pe
schimb
11 39,4 10 3,9 85,5 (Cmin=4,0),
12 40,5 10 3,9 89,4 mg/m3
13 59,5 7 2,7 92,1 Mediana,
14 110,6 10 3,9 96,0 Me=15,0
15 121,1 5 1,9 97,9 Devierea
geometrică
16 173,3 5 2,0 99,9 standard, σg=2,8
t=256 (100%) =99,9%
72
2. Pentru a determina concentraţia medie pe schimb prin metoda de calcul se
completează tabelul A.8.6 conform exigenţelor expuse în capitolul 4 anexa 8.
Se calculează concentraţiile medii la fiecare operaţie (C01-C04)
C0= C1*t1+C2*t2+...+Cn*tn , unde:
t1+t2+...+tn
C1, C2, Cn – concentraţia substanţei în proba prelevată;
t1, t2, ...tn – timpul de recoltare a probei.
Avînd concentraţiile la fiecare operaţie tehnologică (C0) şi durata operaţiei (T0) se
calculează concentraţia medie pe schimb (Cms) ca valoarea medie pe schimb.
C0 = C01*T01+C02*C02+...Con*Ton, unde:
ΣT
C01, C02, ...Con – concentraţia substanţei în proba prelevată;
T01, T02, ...Ton – durata de prelevare a probei.
Determinăm valorile statistice de poluare a aerului zonei ocupaţionale în decursul
turei – concentraţia minimă pe schimb (Cmin), concentraţia maximă pe schimb (Cmax),
mediana (Me), devierea geometrică standardă (σg) pe schimb.

ÎnMe = t1InC1+t2InC2+...tnInCn; Me=eInMe, unde:

Σt
C1, C2,... Cn – concentraţiile substanţei în proba prelevată;
t1, t2, ...tn –perioada de prelevare a probelor.

σg = e √ 2In Cms/Me , unde

Cms – concentraţia medie pe schimb;
Me – mediana.

73
 Tabelul A.8.6
Determinarea concentraţiei medii prin metoda de calcul
Numele, prenumele____________________________________________
Profesia______________________________________________________
Întreprinderea (unitatea)__________________________________________
Secţia, sectorul_________________________________________________
Denumirea substanţei____________________________________________
Denumirea Durata Durata Concentraţia Produsul Concentr Indicii statistici
şi operaţiei prelevării substanţei în concentraţie aţia care
descrierea (etapei) unei probă, C x timp, C*t medie caracterizează,
succintă a Tn min probe, t, mg/m3 într-o procesul de
operaţiei min operaţie degajare a
de lucru C0, pulberilor într-
mg/m3 un schimb
Etapa 1 70 10 40,5 405,0 91,9 Concentraţia
7 59,5 416,5 medie pe
866,5 schimb
5 173,3 Cms=27,9mg/m3
10 110,6 1106,0
5 121,1 605,5
Etapa 2 193 21 18,8 394,8 20,2 Concentraţia
38 17,8 676,4 minimă pe
388,7 schimb
13 29,9 Cmin= 4,0 mg/m3
15 20,0 300,0
Etapa 3 150 10 39,4 394,0 21,5 Concentraţiile
maximă pe
30 14,2 426,0 schimb
Cmax=173,3mg/m3
11 23,7 260,7 Mediana, Me=18,4

10 23,3 233,0

Etapa 4 67 15 21,5 322,5 9,5 Devierea

16 11,8 188,8 geometrică
160,0 standard,
40 4,0
σg=2,6

74
 Anexa 9

Exigenţe faţă de controlul poluării aerului zonei ocupaţionale

cu microorganisme

1.Generalităţi
1.1. Indicaţia în cauză prevede exigenţe faţă de determinarea în aerul zonei
ocupaţionale a concentraţiilor de microorganisme, celule vii şi spori ce se află
în preparate industriale obţinute prin biosinteză, deasemenea şi în încăperile
publice şi industriale.
1.2. În procesele tehnologice pot fi folosite numai tulpini de microorganisme
permise de către Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat al RM.
1.3. Controlul conţinutului în aer a noxelor de origine biologică – produse de
sinteză microbiană (enzime, vitamine, antibiotice şi a) se face analogic
controlului substanţelor chimice.

2. Exigenţe faţă de prelevarea probelor

2.1. Pentru determinarea poluării aerului cu microorganisme probele se recoltează
prin aspiraţia aerului pe suprafeţe cu mediu nutrtiv solid.
2.2. Până la recoltarea probelor se dă o caracteristică succintă mediului: ce familie,
specie, tulpină de microorganisme, comportamentul coloniilor bacteriene pe
mediu nutritiv solid şi condiţiile optime de creştere a coloniilor pe mediu solid
(Ph, 0C).
2.3. Probele se prelevează în următoarele condiţii:
-în zona de respiraţie în timpul însămânţării inoculatoarelor şi între inoculatoare;
-la prelevarea probelor din inoculatoare;
-în timpul însămânţării directe în aparate;
-la prelevarea probelor din inoculatoare şi din zonele dintre inoculatoare;
-la recoltarea probelor din fermentatoare;
-la evacuarea lichidelor culturale din fermentatoare în coagulatoare sau direct la
filtrare.
Dacă procesul tehnologic include uscarea masei biologice, atunci probele pentru
controlul poluării cu microorganisme se recoltează la următoarele operaţii:
 La malaxare;
 La descărcarea aparatelor de uscat;
 La ambalarea maselor biologice.
Probele recomandate sunt orientative, la fiecare întreprindere avându-se posibilitatea
de a stabili individual punctele de recoltare, aici ţinându-se cont de specificul
tehnologic, metodele de testare, etc.
2.4. La controlul curent probele vor fi prelevate din cel puţin trei puncte.
2.5. Pentru analiza comparativă a concentraţiilor de microorganisme în aerul zonei
ocupaţionale probele vor fi recoltate cel puţin o dată pe săptămână în aceleaşi
condiţii tehnologice şi în acelaşi timp.
2.6. Volumul probelor de aer recoltat trebuie să fie suficient pentru depistarea
bacteriilor. Acest volum se determină opţional ţinându-se cont de
75
 particularităţile aspiratorului de aer şi concentraţia aproximativă de bacterii în
zonă.
Notă: La recoltarea probelor cu ajutorul impactoarelor şi aparatelor de centrifugare un factor indizerabil poate fi
uscarea suprafeţelor de agar la recoltarea probelor voluminoase, sau apariţia suprafeţelor deteriorate pe stratul de agar.
2.7. Prelevarea probelor de aer se efectuează prin concentrarea aerului pe cutia
Petri cu mediul nutritiv. Pentru determinarea conţinutului de microorganisme
probele de aer se recoltează în zona de lucru, la înălţimea de 1,5m de la
podea.
3. Caracterizarea metodei
3.1. Metoda este bazată pe aspirarea microorganismelor pe suprafeţe nutritive
solide specifice fiecărei specii de bacterii şi numărării coloniilor crescute de
aceste bacterii după incubare. În mediul nutritiv selectiv se adaogă diferite
substanţe (fiere, acid lactic, coloranţi, produse petroliere, antibiotice) pentru a
inhiba microflora nespecifică tulpinii studiate, sau substanţe chimice specifice
ce permit detectarea semnelor diagnostice ale acestor microorganisme.
Notă:
1. Pentru determinarea conţinutului de microorganisme în aer o mare importanţă o are mediul nutritiv. Ca mediu de
bază pentru bacterii se ia mediul nr.1 (pepton-agar) şi nr.2 (agar Saburo), mediul malţ – bere pentru cultivarea
miceliilor şi drojdiilor. Pe mediul nr.1 însămânţările cresc la temperatura de 30-350C în decurs de 24-48 ore, pe
mediul malţ-bere la 20-250C timp de 72 ore şi mai mult.
2. La însămânţări cutiile Petri sau lamele cu medii nutritive se ţin în termostat la temperatura de 37 0C timp de 24 ore
pentru a confirma sterilitatea mediilor. Dacă pe acestea cresc culturi, mediile se rebutează.
3. Calitatea mediilor nutritive se controlează cu tulpini – test standarde.
3.2. Microorganismele depistate în aer se studiază macroscopic – forma, culoarea,
consistenţa coloniilor şi microscopic – identificarea tulpinilor colorate după
Gramm, formele (cocică, bacilică, ovoidală), motricitatea lor (numărul de cili),
prezenţa sporilor şi capsulelor.
3.3. La indentificarea microorganismelor pot fi aplicate teste biochimice, sisteme
automatizate de identificare sau alte metode moderne de identificare a
microrganismelor.
3.4. Limita măsurărilor este de la 0,5 până la 2-106 colonii KOE/m3.

4. Utilaje şi veselă
4.1. Pentru recoltarea probelor de aer la analiza bacteriologică se foloseşte
impactorul de aer „Flora-100‖ (CT64-098-33-95).
Notă: Aparatul modern „Flora 100‖ - impactor cu o capacitate înaltă de lucru lucrează în regim automat, recoltează
volumul programat de aer şi-l fixează pe cutia Petri cu mediu nutritiv solid. Impactorul „Flora-100‖ este mult mai
performant decât aparatul Krotov - e mai precis, are un volum şi o greutate mai mică, viteza de aspiraţie a aerului este
mai mare, efectuează automat controlul asupra recoltării aerului, depistează incorecţiile. Impactorul „Flora-100‖ a
trecut testarea de stat şi este recomandat de Comitetul de tehnică nouă (proces verbal nr.7 din 26.12.95) pentru
aplicarea în practica medicală.
4.2. E recomandabil ca la aplicarea impactorului „Flora-100‖ să se consulte
paşaportul tehnic pentru a preciza timpul de aspiraţie în dependenţă de
eventualele microorganisme controlate.
4.3. Utilaj (aparat) pentru analiza bacteriologică a aerului, model 818 (T64-1-791-
77).
4.4. Cronometru (STAS 9586-75).
4.5. Cutii bacteriologice plate de sticlă, cu diametrul 100mm.
4.6. Termostate electrice cu aer cald.
4.7. Pipete gradate.
4.8. Retorte conice.
76
4.9. Cântar analitic.
4.10. Uscător steril pentru cutiile Petri.

5. Metoda de control a poluării aerului cu bacteriii

5.1. Aerul se aspiră cu viteza de la 20-30 până la 150-200 l/min pe suprafaţa
mediului nutritiv pe cutia Petri timp de 2-5 minute.
5.2. Timpul de aspiraţie (2-10 min) depinde de gradul de poluare a aerului cu
bacterii.
5.3. Incubarea probelor se face la temperaturile de 25-400C.
5.4. Metoda presupune identificarea coloniilor identice după particularităţile
morfologice care au crescut în zilele a 2-4 sau mai mult în dependenţă de
tulpină captată din aer.
5.5. Metoda directă de aspiraţie şi însămânţare permite de a fixa pe mediul nutritiv
până la 150-200 colonii. Rezultatele se prezintă în unităţi de colonii la 1m3
aer.
5.6. Concentraţia de bacterii (unităţi de colonii)la 1m3de aer se calculează după
formula:
K=P·1000/C·t d/m3, unde
K- concentraţia culturii depistate în aer (UnC/m3);
P- numărul de bacterii izotipice identice morfologic după colonii şi celule;
1000 – coeficientul de recalculare la 1 m3;
C – viteza de aspiraţie;
t- timpul de aspiraţie.
5.7. Rezultatele obţinute se înregistrează în procesul verbal

Proces verbal
de evaluare a tulpinelor de microorganisme în aerul zonei ocupaţionale
Data_______________________
1. Numele, prenumele lucrătorului, data_____________________________
2. Profesia_______________________________________________________
3. Întreprinderea__________________________________________________
4. Secţia (operaţia, etapa tehnologică)_________________________________
5. Locul de recoltare a probei de aer (denumirea utilajului unde se recoltează proba)
______________________________________________________
6. Denumirea aparatului de recoltare__________________________________
7. Data ultimului control metrologic al aparatului de recoltare a probelor de
aer___________________________________________________________
8. Microorganisme supuse controlului (familia, specia, tulpina)____________
9. Mediul nutrtiv, condiţiile optime de creştere, timpul de incubaţie_________
10.Caracteristica cantitativă şi calitativă a coloniilor (particularităţile morfologice –
forma, culoarea, consistenţa, coloraţia în Gramm, numărul de colonii
tipice)__________________________________________________
11.Rezultatele identificării microorganismelor cu specificarea metodei_______
12.Rezultatele calculării concentraţiei de microorganisme (unităţi colonii/m3)__
13.Raportul rezultatelor obţinute faţă de CMA (ori)_______________________
14.Proba a fost recoltată __________________________________________
77
 _________Numele, prenumele, funcţia___________________(iscălitura, data)
Identificarea tulpinii, calcularea concentraţiei l-a efectuat
___________Numele, prenumele, funcţia_________________iscălitura, data.

Anexa 10

Metodele de prelucrare a rezultatelor măsurării

factorilor acustici (zgomot, ultra- şi infrasunet)

1. Determinarea nivelului mediu de zgomot

Nivelul mediu al zgomotului se ia drept media aritmetică a datelor câtorva
măsurări (formula 1), dacă aceşti indici nu depăşesc limita de 7 dBA şi se calculează
după formula 2, dacă ele diferă mai mult de 7 dBA:
Lmedie=1/n∙(L1+L2+L3+...+Ln), dBA (1)
Lmedie=10∙lg(101 +102 +103 +...+10n )-10∙lgn, dBA,
0,1L 0,1L 0,1L 0,1L
(2)
unde
L1, L2, L3,... Ln – nivelurile de zgomot măsurate, dBA,
n – numărul de măsurări.
Pentru calcularea indicelui mediu al zgomotului după formula 2 datele obţinute se
adună folosindu-se tabelul p.12.1, din suma obţinută se scade 10 lgn ultimii indici
obţinându-se din tabelul p.12.2, atunci formula 2 va fi următoarea:
Lmedie=Lsum.-10∙lgn (3)
Sumarea nivelurilor măsurate de zgomot L1, L2, L3,... Ln se face consecutiv în
modul următor: prin diferenţa a două niveluri L 1 şi L2 din tabelul p.12.1 se determină
adaosul ΔL la nivelul mai mare L1, astfel obţinându-se indicele L1,2=L1+ ΔL. Apoi
nivelul L1,2 îl sumăm cu nivelul L3, obţinând L1,2,3, etc. Nivelul final al zgomotului Lsum.
îl rotungim până la 1 unitate exprimată în dBA.
Tabelul A.10.1
Diferenţa nivelurilor sumate L1-L3, 0 1 2 3 4 5 6 7 8 10
dB
(L1≥L3)
Adaosul ΔL la nivelul mai mare 3 2,5 2,2 1,8 1,5 1,2 1 0,8 0,6 0,4
dintre cei măsuraţi L1, dB

În caz dacă nivelurile măsurate sunt constante, adică L1=L2=L3=...=Ln=L, Lsum

poate fi determinat după formula:
Lsum=L+10lgn (4)
În tabelul A.10.2. sunt prezentaţi indicii 10lgn în dependenţă de numărul de
niveluri n.
Tabelul A.10.2.
Numărul de niveluri sau surse de 1 2 3 4 5 6 8 10 20 30 50 100
zgomot n
10 lgn, dB 0 3 5 6 7 8 9 10 13 15 17 20

78
Exemplu. Trebuie de determinat valoarea medie pentru nivelurile măsurate ale
zgomotului 84, 90 şi 92 dBA.
Sumăm primele două niveluri 84 şi 90 dBA; diferenţei dintre ele 6 dB
corespunde adaosul din tab. A.10.1, egal cu 1 dB, adică suma lor este egală 90+1=91
dBA. Pe urmă sumăm 91 dBA cu nivelul 92 dBA; diferenţei lor corespunde adaosul 2,5
Db; adică nivelul sumar este egal 92+2,5=94,5 dBA sau 95 dBA.
Din tab.A.10.2 valoarea 10 lgn pentru trei niveluri este egală cu 5 Db, deaceea
primim rezultatul final pentru valoarea medie egal 95-5=90 dBA.

2. Calculul nivelului echivalent al zgomotului

Metoda de calcul a nivelului echivalent al sunetului se bazează pe aplicarea
corecţiilor la timpul de acţiune a fiecărui nivel de sunet. Ea se aplică în acele cazuri,
când sunt datele despre nivelurile şi durata acţiunii zgomotului la locul, zona
ocupaţională sau în diferite încăperi.
Calculul se efectuează în modul următor. La fiecare nivel de zgomot măsurat se
adaogă (cu consideraţia semnului) corecţia din tab.A.10.3, care corespunde cu durata
acţiunii (în ore sau % din timpul total de acţiune). Apoi nivelurile obţinute ale
zgomotului se sumează în corespundere cu anexa 10.1.

Tabelul A.10.3
ore 1 7 6 5 4 3 2 1 0,5 15 min 5 min
Timpul
% 100 88 75 62 50 38 25 12 6 3 1
Corecţia în dB 0 -0,6 -1,2 -2 -3 -4,2 -6 -9 -12 -15 -20

Exemplul nr.1 de calculare a nivelului echivalent de zgomot.

Nivelurile de zgomot pe parcursul a 8 ore constituiau 80, 86 şi 94 dBA timp de 5,
2 şi 1 oră corespunzător. Acestei durate de timp corespund coeficienţii din tab.A.11.3,
egali -2, -6, -9 dB. Sumându-i cu nivelurile de zgomot, obţinem 78, 80, 85 dBA.
Folosind tab.A.11.1, sumăm nivelurile perechi: suma dintre primul nivel şi al doilea
este egală cu 82 dBA, iar suma lor cu al treilea – 86,7 dBA sau valoarea finală a
zgomotului echivalent - 87 dBA. Astfel, acţiunea acestor zgomote este echivalentă cu
acţiunea zgomotului cu nivel constant 87 dBA timp de 8 ore.
Exemplul nr.2 de calculare a nivelului echivalent de zgomot.
În decursul unui schimb de lucru de 6 ore zgomotul intermitent de 119 dBA a
acţionat sumar timp de 45 min (adică 11% din schimb), nivelul zgomotului de fond în
pauze (89% din schimb) constituia 73 dBA. Din tab.A.10.1 coeficienţii sunt egali cu -9
şi -0,6 dB; sumându-i cu nivelurile zgomotului corespunzător obţinem 110 şi 72,4 dBA,
şi deoarece al doilea nivel este mult mai jos decât primul (tab.A.10.1), poate fi exclus.
În final obţinem nivelul echivalent al zgomotului pe parcursul unui schimb de lucru 110
dBA, ceea ce depăşeşte nivelul admisibil de 80 dBA cu 30 dBA.

4. Calcularea nivelului echivalent de infrasunet

În caz de acţiune a infrasunetului periodic se efectuează calcului nivelului

echivalent total (liniar) al tensiunii zgomotului cu consideraţia coeficienţilor de

79
rectificare în dependenţă de durata acţiunii conform tab.A.10.3, adăogaţi la valorile
nivelului măsurat.

Anexa 11

Exigenţe igienice faţă de microclimatul încăperilor de producere

amenajate cu sisteme de încălzire prin lambriuri
1. Generalităţi
Indicaţia metodică în cauză conţine exigenţe igienice referitoare la asociaţiile
(combinaţiile) admisibile ale intensităţii radiaţiilor termice şi temperaturii aerului cu
alţi parametri microclimatici (umiditatea, viteza curenţilor de aer). Totodată indicaţia
metodică prevede controlul şi evaluarea sistemelor de încălzire prin lambriuri de
temperaturi joase, moderate şi înalte.

2. Exigenţe igienice faţă de condiţiile microclimatice ale încăperilor industriale,

încălzite prin sisteme de lambriuri

Exigenţele igienice faţă de parametrii microclimatici admisibli pentru încăperile

industriale, încălzite prin sisteme de iradiere adaptate la lucrări de intensitate medie
în decurs de 8 ore, în haine cu capacitatea de 1clo (0,155/wt) sunt prezentate în
tabel.

Temperatura Intensitatea Intensitatea Umiditatea Viteza mişcării

aerului, t0C radiaţiilor radiaţiilor relativă a aerului, V, m/sec
calorice I1, calorice I2, aerului, f, %
wt/m2 wt/m2
11 60* 150 15-75 Nu mai mare de 0,4
12 60 125 15-75 Nu mai mare de 0,4
13 60 100 15-75 Nu mai mare de 0,4
14 45 75 15-75 Nu mai mare de 0,4
15 30 50 15-75 Nu mai mare de 0,4
16 15 25 15-75 Nu mai mare de 0,4

 La I > 60 capul va fi acoperit;

3. Exigenţe faţă de organizarea controlului şi metodele de

determinare ale microclimatului
În încăperile industriale dotate cu sisteme de încălzire prin iradiere condiţiile
microclimatice vor fi măsurate conform cap.7 al NRI 2.2.4.548-96 şi conform notei
la tabelul 5 din punctul 5.5.3.1 a documentului în cauză.
La determinarea intensităţii radiaţiilor calorice în regiunea capului angajaţilor
transmiţătorul aparatului de măsurare se va fixa orizontal.
La măsurarea intensităţii radiaţiilor calorice de pe trunchi transmiţătorii vor fi
verticali.
În încăperile încălzite prin sisteme de lambriuri locurile de muncă trebuie să fie
amplasate la distanţa de cel puţin 2m de la pereţii exteriori.
80
 Rezultatele măsurărilor se înregistrează în proces verbal, în care se vor prezenta şi
evalua rezultatele obţinute comparativ cu normativele igienice.

Anexa 12
Exemple
de evaluare a condiţiilor de muncă după indicii microclimatici

1. Aprecierea condiţiilor microclimatice de încălzire

(la locul de muncă al metalurgului)
În timpul studierii procesului tehnologic s-a constatat că oţelarul se află lângă
furnalul cu clapele când deschise, când închise (convenţional vom nota locul de muncă
1 şi 2).
Se măsoară parametrii microclimatici la diferite nivele de la podea la locul de
muncă 1 de 3 ori – la începutul turei, la mijlocul şi la sfârşitul ei, datele se înregistrează
în procesul verbal (tab.A.12.1).
Din datele obţinute se face concluzia că microclimatul la locul de lucru 1 este de
încălzire deoarece şi temperatura aerului, şi radiaţiile termice depăşesc limita de sus a
celei admisibile medii pe schimb după clasa de lucru (Pa).
Aici clasa condiţiilor de muncă se va evalua după indicele integral al încărcăturii
termice (indicele ÎT) şi după intensitatea radiaţiilor calorice.
Cu acest scop se determină temperatura termometrului umed al psihrometrului cu
aspiraţie şi temperatura în interiorul sferei la înălţimea de 0,1 şi 1,5 m de la podea la
începutul, mijlocul şi sfârşitul turei.
Se calculează indicii medii pe schimb ttu şi tsf (23,50C şi 46,00C) şi încărcătura
termică medie pe schimb (ÎT):
ÎTms = 0,7 ∙ 23,5 + 0,3 ∙ 46,0 = 30,25 °С
Se cronometrează durata aflării muncitorului la locul de muncă 1 pe parcursul
turei. În acest caz concret ea constituie 2 ore.
Se măsoară parametrii microclimatici la locul de muncă 2 (la furnalul cu clapele
închise) (vezi procesul verbal). Temperatura constituie 24,8 0C, ceea ce depăşeşte limita
admisibilă pentru lucrările de categorie Pa în perioada rece a anului (24,0 0C). De
asemenea depăşeşte limita admisibilă şi intensitatea radiaţiei calorice, ea fiind de
350Vt/m (norma – 100 Vt/m) conform NRS 2.2.4.548-96).
În acest caz pentru evaluarea condiţiilor microclimatice se va aplica estimarea
după indicele integral al ÎT. Conform calculelor (identice cu primul caz) ÎT constituie
25,660C (vezi procesul verbal). Durata aflării muncitorului la acest loc de muncă – 4
ore.
Pentru calcularea indicilor medii pe schimb ai ÎT se iau în consideraţie şi valorile
acestora la locurile de odihnă, timpul de odihnă fiind de 1 oră pe tură, indicele
încărcăturii termice este de 20,80C.
Se calculează valoarea ÎT medii pe schimb (vezi procesul verbal). După acest
indice calculat se determină clasa de nocivitate după indicii microclimatici (tab.5 al
ghidului în cauză) care în cazul de faţă va fi 3.3.

81
 Deoarece la locul de muncă al metalurgului se emană radiaţii termice, e cazul de
stabilit clasa de nocivitate şi după acest indice. Se calculează indicele mediu pe tură al
radiaţiilor termice (RT):
RT=(1500Vt/m2·2 ore+350Vt/m2·4ore+0,0·1oră) /7 =628Vt/m2
Conform tab.6 al ghidului o astfel de intensitate termică se referă la clasa 3.1 de
nocivitate.
Aprecierea generală a condiţiilor de muncă ale metalurgului după indicii
microclimatici pot fi clasaţi la cea maximă – clasa 3.3.

Tabelul A.12.1
Proces verbal
de apreciere a condiţiilor microclimatice la locul de muncă al oţelarului

Parametrii Locul de muncă, prezenţa sumară, ore

microclimatici Nr.1/2 Nr.2/4 Nr.3/1
La începutul

La mijlocul

La începutul

La mijlocul

La începutul

La mijlocul
Sfârşitul turei

Sfârşitul turei

Sfârşitul turei
mediu pe tură

mediu pe tură

mediu pe tură
turei de lucru
turei de lucru

turei de lucru

turei de lucru

turei de lucru

turei de lucru
de lucru

de lucru

de lucru
Indicele

Indicele

Indicele
Temperatura
32,0 33,0 34,0 33,0 24,0 25,0 25,5 24,8 23,0 ± 1
aerului, 0C
Temperatura
termometrului 23,0 23,5 24,0 23,5 21,0 21,5 21,5 21,3 19,0 ±0,5
0
umed, C
Umiditatea
50 54 55 53 52 55 50 52,0 55 ± 5,0
aerului, %
Viteza curenţilor
0,20 0,15 0,20 0,18 0,15 0,30 0,25 0,23
de aer, m/s
Radiaţiile
1500 1500 1500 1500 350 350 350 350
termice, Vt/m2
Temperatura în
45 46 47 46 35 36 36,5 35,8 25 ± 0,5
sfera neagră, 0C
Indicele ÎT
mediu pe 30,25 25,66 20,8
schimb, 0C*
ÎT medie pe schimb = (30,25∙2 + 25,66∙4 + 20,8∙1) / 7 - 26,3 °С
*Indicele mediu al măsurărilor la diferite niveluri de la podea (RNS 2.2.4.548-96)

2. Determinarea condiţiilor microclimatice şi aprecierea clasei condiţiilor de

muncă la lucrări în încăperi reci
Estimarea vitezei curenţilor de aer

La locul de muncă temperatura medie pe schimb constituie 15 0C, viteza curenţilor

de aer – 0,6 m/s. În asemenea condiţii muncitorul exercită lucrări de categoria 1b.
Reieşind din capacitatea de răcire a aerului în mişcare, temperatura echivalentă va
constitui: 15-(0,6-0,1)·0,2=140C. Pentru astfel de condiţii microclimatice muncitorul de
categoria 1b de effort va fi atribuit la clasa 3.3 de nocivitate, pe când, dacă el s-ar afla în
condiţii optime de mişcare a aerului (<0,1 m/s), clasa de nocivitate ar fi 3.2 conform
tab.7 al ghidului în cauză.
82
 Exemplu de determinare a clasei condiţiilor de muncă
în încăperi cu microclimat de răcire

Scopul: de determinat clasa de nocivitate a operatorului ce îndeplineşte lucrări de

categoria 1b în perioada rece a anului în trei încăperi pe parcursul turei de lucru. În
primul rând se determină parametrii microclimatici în toate încăperile, rezultatele se
compară cu normativele igienice şi se fixează în proces verbal (tab.A.12.2). Numărul de
măsurări la fiecare loc de muncă depinde de specificul procesului tehnologic. În lipsa
surselor de încălzire sau răcire e suficientă o singură măsurare la mijlocul turei de lucru.
Se cronometrează aflarea muncitorului la fiecare loc de muncă (nr.1,2,3) pe
parcursul întregii ture. S-a constatat: muncitorul lucrează în condiţii microclimatice
optime (NRS 2.2.4.548-96) ceea ce se referă la clasa 3.1. La locul de muncă nr.2
(conform tab.7 al îndrumarului în cauză) la sporirea vitezei de mişcare a aerului cu 0,2
m/s temperatura echivalentă constituia 14,60C (15,0-0,2·0,2=14,60C) – corespunzător
clasei 3.3 de nocivitate. La locul nr.3 de muncă clasa de nocivitate era de 3.4 (12,0-0,2-
0,4=11,20C).
Tabelul A.12.2
Proces verbal
de evaluare a parametrilor microclimatici la locurile de muncă
a operatorului
Parametrii microclimatici* Locul de muncă/durata de aflare, ore din tură
Nr.1/2 Nr.2/4 Nr.3/1
0
Temperatura aerului, C 22,0 15,0 12,0
Umiditatea aerului, % 50 55 60
Viteza curenţilor de aer, m/s 0,1 0,3 0,5
*Valorile medii ale măsurărilor la diferite nivele de la podea

Clasa medie a condiţiilor de muncă în tură se poate determina prin două

modalităţi:
- după temperatura medie echivalentă pe tură (22,0·3+14,6·4+11,2·1)/8=16,90C.
Deoarece temperatura echivalentă de 16,90C e mai joasă decât limita minim-
admisibilă caracteristică pentru clasa 3.1, aici clasa de nocivitate va fi 3.2;
- prin comparaţia cu indicii din tab.A.12.3.

Tabelul A.12.3
Clasele condiţiilor de muncă după indicii microclimatici pentru
determinarea clasei medii pe tură

Clasa condiţiilor de muncă Scara 1 Scara 2

Optimă 1 1
Admisibilă 2 2
Nocivă 3.1 3
Nocivă 3.2 4
Nocivă 3.3 5
Nocivă 3.4 6

83
 În exemplul de faţă clasa medie pe tură o determinăm după scara 2 care constituie
3,6 [(1,3+5,4+6,1) /8=3,6]; rotunjind-o în partea crescândă putem caracteriza clasa
condiţiilor de muncă ca 3.2 (scara 1).

3. Aprecierea condiţiilor microclimatice la lucrări în aer liber

Pentru determinarea clasei condiţiilor de lucru la aer liber avem nevoie de

următorii indici:
- temperatura aerului, 0C;
- viteza curenţilor de aer, m/s;
- categoria lucrărilor;
- prezenţa sau absenţa pauzelor reglementare.
Clasa de nocivitate poate fi determinată în felul următor:
1) De determinat clasa condiţiilor de muncă într-o tură concretă de lucru: se
determină temperatura aerului la începutul, mijlocul şi spre sfârşitul turei (vezi
procesul verbal – tab.A.12.4) la înălţimea de 1,5 m de la suprafaţa de lucru.
Numărul de măsurări va depinde de aria de lucru a angajatului, care se va
considera drept un singur loc de muncă.
Tabelul A.12.4
Proces verbal de evaluare a clasei condiţiilor de muncă la aer liber

Parametrii La La La Indicii Condiţii suplimentare

microclimati începutu mijlocul sfârşitul medii
ci l turei de turei de turei de
lucru lucru lucru
Temperatura -12 -10 -11 -11 1) Categoria lucrărilor:
aerului, 0C IIa-IIb
2) Nu sunt prevăzute
pauze pentru încălzire
Concluzie: clasa condiţiilor de muncă pentru lucrările la aer liber după indicii microclimatici
– 3.3.

Reieşind din temperatura medie pe schimb şi categoriile lucrărilor IIa-IIb (vezi

procesul verbal) clasa condiţiilor de muncă va fi 3.3 (vezi tab.8 a ghidului în cauză).
2) Dacă există monitoringul condiţiilor de muncă, clasa de nocivitate poate fi
stabilită pentru o oarecare perioadă de timp (săptămână, lună, luni).
3) În lipsa monitoringului pentru stabilirea clasei condiţiilor de muncă pot fi folosite
datele Serviciului Meteo.
4) Orientativ clasa condiţiilor de muncă poate fi stabilită după indicii multianuali ai
temperaturii aerului într-o anumită localitate.
Spre exemplu în Chişinău temperatura medie în lunile decembrie, ianuarie, februarie
a constituit –7,6; -10,2; -9,60C, respectiv media în aceste luni a fost de –9,10C. De
aici rezultă că pentru lucrările de categoria IIa-IIb efectuate la aer liber clasa de
nocivitate va fi 3.3 în lipsa pauzelor reglementare şi clasa 3.2 – cu pauze (tab.8 al
îndrumarului în cauză).

84
 5) Pentru estimarea condiţiilor microclimatice pe teritorii deschise pot fi folosiţi
indicii de temperatură a aerului din tab.8 şi 9 pentru încăperi neîncălzite, în
asemenea cazuri sunt necesare date concrete despre viteza de mişcare şi
temperatura aerului. În asemenea cazuri indicele măsurat va fi rectificat cu 2,50C
la fiecare m/s de viteză de mişcare a aerului.
Spre exemplu la locul de muncă al angajatului ce îndeplineşte lucrările de categoria
IIa-IIb fără pauze reglementare temperatura aerului a fost de –100C, iar viteza de
mişcare – 10m/s. În cazul de faţă temperatura echivalentă (cu rectificare la viteză) va
fi:
-100C+(-2,5·10)=-350C
Conform tab.11 al ghidului o astfel de temperatură indică condiţii de muncă de clasa
3.3 de nocivitate.

4. Exemplu de apreciere a condiţiilor de muncă ale muncitorilor ce se află pe

parcursul turei în condiţii microclimatice de încălzire şi de răcire

În asemenea cazuri se determină clasa condiţiilor în diverse locuri de muncă

(afară, în încăperi) în dependenţă de perioada de aflare la locul respectiv. Se calculează
clasa medie pe tură.
Spre exemplu: muncitorul cu categoria de lucrări IIa-IIb lucrează la aer liber de –
18 C timp de 3 ore, iar 5 ore el lucrează în încăpere, la temperatura de +19 0C şi viteza
0

<0,1m/s. Lucrările sunt de categoria Ib.

Conform NRS 2.2.4.548-96 condiţiile microclimatice din încăpere sunt
admisibile pentru lucrările de categoria Ib în perioada rece a anului (clasa 2).
Lucrările efectuate la aer liber, fără pauze reglementare se vor referi la clasa 3.3
de nocivitate (conform tab.8 al ghidului).
Timpul mediu de aflare în condiţii nefavorabile în ordinea 1-6 se determină în
felul următor:
(2x5+5x3) /8=3,125
Deoarece indicele obţinut e mai mare de 3.1, clasa medie pe tură a condiţiilor de
muncă va fi 3.2.

85
 Anexa 13

Criteriile igienice de evaluare şi clasificare a condiţiilor

de muncă cu surse de iradiere ionizantă

1. Generalităţi
1.1. Capitolul în cauză este destinat evaluării igienice a condiţiilor de muncă a
lucrătorilor expuşi la iradiere ionizantă în procesul activităţii.
1.2. Criteriile igienice de evaluare a factorului ionizant sunt principial deosebite de alţi
factori ai mediului ocupaţional, acesta având o acţiune specifică asupra organismului
omului, fapt ce impune nu numai aprecierea dar şi elaborarea măsurilor de
radioprotecţie.
1.3. Criteriile de evaluare a condiţiilor de muncă cu surse de radiaţii ionizante nu iau în
consideraţie timpul real de aflare a angajaţilor la locul de muncă. Aici condiţiile de
muncă se apreciază din acele standarte care sunt stabilite în NFRP-2000. Aceste condiţii
corespund modelelor internaţionale de normare.
1.4. Criteriile igienice de apreciere a condiţiilor de muncă se bazează pe Normele
Fundamentale de Radioprotecţie (NFRP-2000) şi caracterizează numai pericolul
eventual de lucru în anumite condiţii de iradiere, una din condiţii fiind respectarea
strictă a controlului expunerilor reale ale personalului în timpul lucrului şi nu necesită
modificări ale exigenţelor NFRP-2000 întru limitarea dozelor admisibile de iradiere.
1.5. Efectuarea lucrărilor în condiţii nocive şi periculoase conform „Normelor
Fundamentale de Radioprotecţie (NFRP-2000 nr.06.5.3.34 din 27.02.2001). Cerinţe şi
reguli igienice‖ trebuie să asigure inofensivitatea sănătăţii omului prin îndeplinirea
complexului de măsuri de protecţie, tehnice, organizatorice şi sanitaro-igienice.

2. Principiile de clasificare a condiţiilor de muncă

la acţiunea radiaţiilor ionizante
2.1. La lucrări cu surse de radiaţii ionizante (închise, deschise) angajaţii pot fi expuşi
acţiunii acestor radiaţii. Acestea la rândul lor pot avea acţiune directă asupra sănătăţii
angajaţilor sau asupra sănătăţii urmaşilor lor în cazurile când nivelurile radiaţiilor
depăşesc limitele admisibile. Astfel de condiţii pot fi atribuite la o anumită clasă de
nocivitate.
2.2. Acţiunea nocivă a radiaţiilor ionizante asupra organismului se poate manifesta în
două direcţii: radiaţii cu efect determinantice – boala actinică, dermatita actinică,
cataracta actinică, sterilitate actinică, anomalii la făt în timpul sarcinii, etc., şi efect
stocastic (probabil), fără prag – tumori maligne, leucemii, boli ereditare.
2.3. NFRP-2000 stabilesc pragul de acţiune al radiaţiilor ionizante cu efect deterministic
– până la un anumit prag nu provoacă efecte determinante, iar dozele mai mari de acest
prag pot provoca efecte în dependenţă de nivelul dozei. Probabilitatea efectelor
stocastice fără prag e proporţională dozelor de iradiere, iar gravitatea efectelor nu
depinde de doză. Perioada latentă de la iradiere până la apariţia efectelor la persoanele
expuse variază de la 2-5 până la 30-50 şi mai mulţi ani.
2.4. NFRP-2000 stabilesc pentru personalul expus radiaţiilor ionizante limita dozei
(LD) efective şi limita dozei echivalente pentru cristalinul ochiului, tegumente, mâini şi

86
labele picoarelor, aceste doze limite protejând de apariţia efectelor deterministice.
Riscul de efecte stocastice (la respectarea LD) persistă la nivelul admisibil.
2.5. Conform NFRP-2000 la exploatarea surselor de radiaţii ionizante radioprotecţia
poate fi determinată pe de o parte de principiile de normare şi justificare, pe de alta – de
principiul de optimizare – menţinerea dozelor individuale de iradiere la nivelul cât mai
redus posibil (la folosirea oricărei surse de radiaţii ionizante). NFRP-2000 prevăd
reducerea dozelor individuale de iradiere pe măsura posibilităţii până la 10 μSv/an –
mărime ce corespunde riscului individual pe viaţă ca rezultat al iradierii în decursul
anului 10-6, această doză fiind considerată ca neglijabilă ori admisibilă.
2.6. În pp.2.1-2.5 s-u determinat particularităţile estimării igienice şi clasificării
condiţiilor de muncă cu surse de radiaţii ionizante, aceste particularităţi fiind:
- gradul de nocivitate cu surse de radiaţii ionizante e determinat nu de apariţia la
angajaţi a efectelor nestocastice ci de sporirea riscului la efecte stocastice fără prag;
- condiţiile de muncă cu surse de radiaţii ionizante se consideră ca nocive chiar şi la
respectarea normativelor (NFRP-2000) cu excepţia celor enumerate în p.2.8. a anexei în
cauză.
2.7. Pentru aprecierea şi clasificarea condiţiilor de muncă cu surse de radiaţii ionizante
se folosesc valorile maxime a dozei efective posibile şi/sau a dozei echivalente
(tab.A.13.1).
2.8. La clasa a doua admisibilă pot fi referite astfel de condiţii de muncă cu surse
tehnogene sau naturale de radiaţii ionizante care nu depăşesc doza potenţial efectivă de
5 μSv/an, iar doza echivalentă maximă pentru cristalinul ochiului, tegumente, mâini-
picoare nu vor depăşi 37,5, 125 şi 125 μSv/an respectiv. Astfel de doze garantează
excluderea efectelor deterministice, iar riscul efectelor stocastice nu depăşeşte indicii
medii pentru lucrări în condiţii obişnuite care nu sunt nocive şi periculoase.
Condiţiile de muncă sunt admisibile atunci când doza efectivă maxim posibilă numeric
corespunde:
- dozei medii anuale admisibile de iradiere tehnogenă a personalului din grupul B, adică
această doză fiind de 5 μSv/an pentru populaţia adultă care nu face investigaţii medicale
speciale;
-dozei normate de NFRP-2000 de la surse naturale folosite în industrie, în asemenea
condiţii pentru populaţia adultă aptă de muncă care nu face investigaţii medicale
speciale doza anuală fiind de 5 μSv/an;
- limitei dozei anuale pentru populaţie, adică într-un an se permite expunerea populaţiei
(inclusiv a copiilor) la o doză de 5 μSv/an.
2.9. La clasa 3 de nocivitate se vor referi condiţiile de muncă cu surse de radiaţii
ionizante, doza maximă potenţial efectivă va depăşi 5 μSv/an, iar doza maxim
echivalentă în cristalinul ochiului, tegumente, mâini, picoare – 37,5, 125 şi 125 μSv/an
respectiv.
2.10. La clasa extrem de periculoasă (4) se referă condiţiile de muncă, la care doza
efectivă maximă posibilă poate depăşi 100 μSv/an.
2.11. La exploatarea normală a surselor de radiaţii ionizante nu se admite depăşirea
dozelor individuale stabilite de NFRP-2000 pentru personal. Lucrările cu surse de
radiaţii ionizante, în timpul cărora valorile pronosticate a dozei efective şi echivalente
individuale în condiţii standarde (NFRP-2000) pot depăşi limitele admisibile de bază
(clasele 3.4 şi 4, tab.A. 13.1 şi A.13.2), pot fi admise numai cu condiţia aplicării
87
măsurilor suplimentare de protecţie – protecţia prin timp, distanţă, ecranare, utilizarea
mijloacelor individuale de protecţie, etc. Aceste măsuri vor garanta menţinerea dozelor
în limitele prevăzute sau în caz de prognozare a depăşirii lor.
2.12. Doza individuală reală determinată cu dozimetrul individual la locul de lucru nu
poate schimba clasa condiţiilor de muncă a locului respectiv. Când doza anuală reală o
depăşeşte pe cea maximă potenţială pentru locul de lucru anumit, aceste cazuri se vor
analiza minuţios.
2.13. Dacă asupra organismului angajaţilor mai acţionează şi alţi factori nocivi sau
periculoşi neionizanţi capabili să sporească riscul apariţiei efectelor deterministice şi
stocastice, ei se vor lua în consideraţie suplimentar (cap.5.11 a ghidului în cauză).

3. Evaluarea igienică şi clasificarea condiţiilor de muncă

3.1. În clasificarea igienică a condiţiilor de muncă cu surse de radiaţii ionizante se vor

folosi valorile dozelor efective maxime admisibile şi/sau dozele echivalente. Clasele
condiţiilor de muncă în dependenţă de specificul lor sunt prezentate în tab.A.13.1.
3.2. Criteriile de bază la evaluarea condiţiilor de muncă cu surse de radiaţii ionizante
sunt:
- debitul dozei efective maxime posibile;
- debitul dozei echivalente maxime admisibile în cristalul ochiului, tegumente, mâini şi
picoare;
Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de debitul dozelor potenţiale sunt prezentate
în tab.A.13.2.
3.3. Apreciarea condiţiilor de muncă cu surse de radiaţii ionizante se efectuează în baza
controalelor dozimetrice operative la locurile de muncă conform indicaţiilor metodice
speciale.

Tabelul A.13.1
Indicii dozei potenţiale maxime la lucrări cu surse de
radiaţii ionizante în condiţii standard, mSv/an
Clasele condiţiilor de muncă
Doza potenţială Periculoasă
Nocivă - 3
maximă anuală - 4*)
Admisibilă
-2
3.1 3.2 З.З*) 3.4*)

Efectivă ≤5 >5—10 >10—20 >20—50 > 50—100 >100

Echivalentă în
cristalinul ≤40 >37,5—75 > 75—150 >150—187,5 > 187,5—300 >300
ochiului
Echivalentă în
tegumente, mâini, ≤125 > 125—250 > 250—500 >500—750 >750—1000 > 1000
picioare
*) Lucrările se admit cu aplicarea măsurilor suplimentare de protecţie (timp, distanţă, ecranare,
mijloace individuale de protecţie), ce garantează nedepăşirea dozelor limite stabilite sau dozelor
pentru radiaţii planificat mai mari.
88
 Tabelul A.13.2
Debitul dozei potenţiale pentru evaluarea claselor şi gradelor
condiţiilor de muncă (în unităţi DDPA)
Clasele condiţiilor de muncă
Periculoasă -
Nocivă - 3
Debitul dozei 4
admisibile
Admisibilă - 1 2 3 4
2
grad- grad - grad - grad -

3.1 3.2 3.3 3.4

Efectivă <1 > 1—2 >2—4 >4—10 > 10—20 >20
Echivalentă în
cristalinul ≤1 >1— 2 >2—4 >4—5 >5—8 >8
ochiului
Echivalentă în
tegumente, ≤1 >1— 2 >2^t >4—5 >5—8 >8
mâini, picioare

3.4. Debitul dozei admisibile de iradiere (DDP) pentru personal se calculează după
formula 1 pentru doza efectivă şi/sau după formula 2 – pentru doza echivalentă.

DDP= 1,7·Hext.+2,4·106·∑U.G(CU.G.) ·εint.U.G., unde (1)

DDP – debitul dozei potenţiale;
Hext. – debitul dozei ambientale a radiaţiei ionizante la locul de muncă, μSv/oră,
determinată la controlul dozimetric;
CU.G. – activitatea volumetrică a aerosolilor (gazelor) componente ale radionuclidului
de U cu transportabilitatea G la locul de muncă, Bq/m3, determinată la controlul actinic;
εint.U.G. – coeficientul dozimetric pentru radionuclidul U de tip inhalabil G din anexa 1
NFRP-2000, Sv/Bq;
1,7 – coeficientul de iradiere a personalului în timp standard de un an calendaristic
(1700 ore pentru personalul categoriei A) şi mărimea unităţilor (103 μSv/mSv);
2,4·106 – coeficientul volumului respiratoric pe an (2,4·103 m3/an pentru personalul de
categoria A) şi mărimea unităţilor aplicate (103 mSv/Sv).

DDPorgan=1,7·DDorgan, unde (2)

DDPorgan – debitul dozei echivalente admisibile pentru organ la locul de muncă, μSv/an;
1,7 – coeficientul standard de ieadiere în decursul unui an calendaristic (1700 ore
pentru personalul categoriei A) şi mărimea unităţilor (103 μSv/mSv);
DDorgan – debitul dozei ambientale la iradiere exterioară a organului la locul de muncă,
μSv/oră, determinată prin măsurările radiologice.

89
 La calcularea debitului dozei maxime admisibile durata perioadei de lucru a
personalului de categoria A se ia drept 1700 ore pe an, pentru alte categorii de lucrători
– 2000 ore pe an iar în formulele 1 şi 2 se întroduce factorul 2,0 în loc de 1,7.
3.5. În tab.A.13.2 debitul mediu anual al dozei potenţiale e dat în unităţile debitului
dozei potenţiale a dozei admisibile anuale (DDPA), adică în unităţi relative. Debitul
admisibil a dozei anuale DADA se prezintă ca raportul dintre doza efectivă maximă
admisibilă (echivalentă) şi durata standard a orelor de lucru pe an, care echivalează:
- pentru personalul din grupul A – 1700 ore/an;
- pentru personalul grupului B – 2000 ore/an;
- pentru ceilalţi angajaţi în afara grupurilor A şi B în caz de expuneri naturale în condiţii
de muncă – 2000 ore/an.
În tab.A.13.3 sunt prezentaţi indicii medii anuali ai debitului dozei potenţiale în
unităţi DDPA şi în mSv/oră. Indicii calculaţi după formulele 1 şi 2 prezentaţi în unităţi
DDPA se compară cu indicii din tab.A.13.2.
Tabelul A.13.3
Indicii debitului dozei potenţiale

Pentru evaluarea condiţiilor de muncă a personalului din grupul A

Pentru debitul dozei 1 DDPA 5 mSv /1 700 ore = 0,003 mSv
potenţiale efective /oră (3,0 μSv /oră);
2 DDPA 10 mSv /1 700 ore = 0,006
mSv /oră (6,0 μSv /oră);
4 DDPA 20 Sv /1 700 ore = 0,012 mSv
/oră (12,0 μSv /oră);
10 DDPA 50 mSv /1 700 ore = 0,03 μSv
/oră (30,0 μSv /oră);
20 DDPA 100 mSv /1 700 ore = 0,06
μSv /oră (60,0 μSv /oră)
Pentru debitul dozei 1 DDPA 37,5 mSv /1 700 ore = 0,022
echivalente a mSv /oră (22,0 μSv /oră)
expunerii 2 DDPA 75 mSv /1 700 ore = 0,044
cristalinului mSv /oră (44,0 μSv /oră)
ochiului 4 DDPA 150 mSv /1 700 ore = 0,088
mSv /oră (88,0 μSv /oră)
5 DDPA 187,5 mSv /1 700 ore = 0,11
μSv /oră (110,0 μSv /oră)
8 DDPA 300 mSv /1 700 oră = 0,176
mSv / oră (176,0 μSv / oră).
Pentru debitul dozei 1 DDPA 125 mSv /1 700 ore = 0,075
echivalente a mSv /oră (75,0 μSv /oră)
expunerii pielei, 2 DDPA 250 mSv /1 700 ore = 0,15
mâinilor, picoarelor mSv /oră (150,0 μSv /oră)
4 DDPA 500 mSv /1 700 ore = 0,3 mSv
/oră (300,0 μSv /oră)
5 DDPA 750 mSv / 1 700 oră = 0,44
mSv / oră (440,0 μSv / oră);
8 DDPA 1000 mSv /1 700 ore = 0,6
mSv /oră (600,0 μSv /oră)
La evaluarea condiţiilor de muncă la locurile de muncă ale personalului din grupul B şi
90
 lucrătorilor în caz de iradieri naturale în condiţii ocupaţionale
Indicii debitului dozei efective se determină ca şi pentru personalul din grupul A doar cu
durata standardă de lucru într-un an de 2000 ore

4. Termeni şi definiţii folosite la evaluarea igienică a radiaţiilor ionizante

Doză potenţială maximă – doza maximă individuală efectivă (echivalentă) a radiaţiilor

ce poate fi primită într-un an calendaristic de lucru cu surse de radiaţii ionizante în
condiţii standarde la un loc de muncă, Sv/an.
Doza efectivă (echivalentă) anuală – totalul dozei effective (echivalente) de iradiere
externă primită în anul calendaristic şi doza efectivă (echivalentă) preconizată de
iradiere internă cu radionuclizi nimerită în organism în acelaşi an.
Unitate de doză efectivă anuală – sievert (Sv).
Sursă de radiaţie ionizantă – materiale, echipamente, dispozitive, instalaţii, capabile să
producă câmpuri de adiaţii ionizante.
Sursă tehnogenă cu radiaţii – sursa de radiaţii ionizante concepute special cu scop util
sau un produs secundar al acesteia.
Sursă cu radiaţii închisă – orice material radioactiv încorporat într-un material
nedispersabil sau închis într-un înveliş etanş, suficient pentru a împedica orice
dispersare a materialului radioactiv.
Sursă cu radionuclizi deschisă – orice material radioactiv care în condiţii normale de
utilizare se poate răspândi, provocând contaminări.
Loc de lucru – loc permanent sau temporar de aflare a personalului pentru a-şi exercita
funcţiile în mediul de radiaţii ionizante mai mult de jumătate din ziua de lucru sau două
ore încontinuu.
Loc de lucru temporar – loc (încăpere) în care angajaţii îşi exercită funcţiile în mediul
de radiaţii ionizante mai puţin de jumătate din ziua de lucru sau mai puţin de două ore
încontinuu.
Loc de lucru permanent – loc (încăpere) în care personalul îşi exercită funcţiile în
condiţii de radiaţii ionizante mai mult de jumătate de zi sau două ore în continuu. Dacă
lucrările se efectuează în diferite sectoare ale încăperii, ca loc de muncă se consideră
toată încăperea.
Debitul dozei - raportul dintre doză şi durata expunerii (secundă, minută, oră).
Debitul dozei potenţiale de radiaţii – doza maximă potenţială efectivă (echivalentă) de
iradiere la o durată-standard a anului calendaristic de lucru.
Expunere profesională – expunerea personalului de la toate sursele tehnogene şi
naturale în timpul activităţii profesionale.
Obiectiv radiologic nuclear – instituţie, în care se manipulează cu surse tehnogene de
radiaţii ionizante.
Personal - indivizi care lucrează cu surse tehnogene de radiaţii ionizante (grupul A) sau
care din considerente de producere se află în raza de acţiune a acestor surse (grupul B).
Accident cu radiaţii – pierderea controlului asupra obiectivelor de radiaţii cauzată de
defecte ale utilajelor, exploatare incorectă, acţiuni incorecte ale personalului, de
cataclisme naturale sau altele, ce ar putea duce (sau a declanşa) la iradierea personalului
cu doze mai mari decât cele admisibile, sau la poluarea radioactivă a mediului ambiant.
Lucrul cu sursa de radiaţii ionizante – toate modalităţile de activitate cu sursa de
iradiere la locul de muncă, inclusiv controlul radiologic.
91
Lucrul cu substanţe radioactive – toate manipulările cu substanţe radioactive la locul
de muncă, inclusiv controlul radiologic.
Risc radiologic – probabilitatea apariţiei la om sau la urmaşii lui a oricărui efect nociv
de pe urma iradierii.
Echivalentul dozei ambientale (doza ambientală) H (d) - echivalentul dozei emanate
de o sursă sferică fantom la adâncimea d (mm) de la suprafaţă pe diametrul paralel
direcţiei iradierii, în câmpul de radiaţie identic cu cel examinat după componenţă,
fluenţă şi dispersia energetică, dar monodirecţionat şi omogen. Echivalentul dozei
emanate se utilizează pentru a caracteriza câmpul de radiaţie în punctul coincident cu
centrul fantomului sferic.
Efecte nestocastice deterministice ale radiaţiilor ionizante – efecte biologice negative
cu manifestări clinice provocate de radiaţiile ionizante şi care presupun o anumită
limită, pragurile de jos ale căreia nu dau efecte biologice, iar la depăşirea limitelor –
gravitatea efectelor depinde de doză.
Efecte stocastice ale radiaţiilor – efecte biologice negative de pe urma radiaţiilor,
dozele cărora nu au un prag anumit, apariţia probabilă ale efectelor este proporţională
dozei, iar gravitatea lor nu depinde de doză.

Anexa 14

Metodele de apreciere a eforturilor în procesul de muncă

Gradul de efort al procesului de muncă se estimează după un şir de indicatori

exprimaţi în unităţi ergometrice, ce caracterizează procesul de muncă indiferent de
particularităţile individuale ale persoanei implicate în lucru.
Indicii de bază ai efortului fizic sunt:
- efortul fizic dinamic;
- masa greutăţii ridicate şi deplasată în mâini;
- mişcările stereotipe de lucru;
- eforturile statistice;
- poziţia de lucru;
- aplicările trunchiului;
- deplasarea în spaţiu.
Fiecare din aceşti indici se studiază aparte apoi se face evaluarea cantitativă a
procesului de muncă conform metodei indicate în cap.5.10 şi tabelul 17 a ghidului în
cauză.
La lucrări cu eforturi fizice neuniforme în diferite ture, indicii respectivi (cu
excepţia masei greutăţilor ridicate şi deplasate şi aplecările trunchiului) se estimează
după rezultatele măsurărilor în decurs de 2-3 ture. Masele greutăţilor ridicate şi
deplasate, aplecările trunchiului vor fi estimate după indicii maximi.

1. Efortul fizic dinamic (exprimat în unităţi de lucrări mecanice în

tură – kg·m)
Pentru a determina acest component se măsoară masa greutăţilor deplasate
manual la fiecare operaţie şi distanţa deplasării în metri. Se calculează totalul operaţiilor
92
de transportare manuală a greutăţilor în decursul unui schimb şi se face suma lucrărilor
mecanice exterioare (kg·m) pe parcursul întregului schimb. În dependenţă de lucrul
mecanic în decursul turei, de modalitatea eforturilor fizice (locale sau generale), distanţa
de transportare a greutăţilor se determină clasa de nocivitate a muncii. Dacă distanţele
de deplasare a greutăţilor sunt diferite, atunci la constatarea gradului de efort se ia
distanţa medie parcursă pe schimb.
Exemplul 1. Muncitorul (bărbat) întoarce trunchiul, ia de pe conveier o piesă cu
greutatea de 2,5kg, o deplasează la distanţa de 0,8m şi o pune pe masă. După ce
efectuează lucrările necesare ia piesa de pe masă şi, făcând mişcări în aceeaşi
traiectorie, o pune pe conveier şi de acolo ia alta. În decursul turei muncitorul
prelucrează 1200 piese. Pentru a calcula gradul de efort mecanic înmulţim greutatea
piesei cu distanţa de deplasare, încă cu 2, deoarece fiecare piesă este deplasată de două
ori- pe masă şi de pe masă pe conveier şi cu numărul de piese lucrate într-un schimb.
În cazul de faţă 2,5kg·0,8m·2·1200=480kg/m. Deoarece lucrul mecanic este local,
distanţa de deplasare e până la 1m, cecea ce conform indicilor 1.1. stabilim că efortul
fizic se referă la clasa 2.
La lucrările de eforturi fizice locale şi generale ce se depun la ridicarea şi
transportarea greutăţilor în decursul turei se determină suma eforturilor fizice, acestea
fiind comparabile în scara distanţei medii expuse în tab.15.
Exemplul 2. Muncitorul (bărbat) deplasează o ladă cu piese (în ladă sunt 8 piese a câte
2,5 kg fiecare + greutatea lăzii 1 kg) – total 21 kg de pe raft pe masă (distanţa 6 m), apoi
ia câte o piesă (2,5 kg) o pune pe strung (distanţa 0,8 m), execută operaţiile necesare,
deplasează piesa înapoi pe masă, o ia pe următoarea. Când toate piesele sunt prelucrate
muncitorul duce lada înapoi la raft şi aduce alta. În decursul schimbului de lucru
muncitorul lucrează 600 piese.
Calculăm eforturile fizice (mecanice) depuse la deplasarea pieselor la 0,8 m,
greutatea piesei o înmulţim cu distanţa şi încă cu 2 deoarece fiecare piesă este deplasată
de două ori – pe masă şi de pe masă. Produsul obţinut îl înmulţim cu numărul de piese
lucrate într-un schimb – (0,8m·2·600=960m). Apoi 2,5 kg·960 m=2400 kg·m.
Pentru calcularea eforturilor depuse la deplasarea lăzilor cu piese (21 kg) la
distanţa de 6 m greutatea lăzii o înmulţim cu 2 (fiecare ladă a fost deplasată de două
ori), cu numărul de lăzi deplasate (75) şi distanţa de 6 m. Obţinem: 2·6m·75=900 m.
Apoi 21kg·900=18900 kg·m. Deci, eforturile fizice mecanice în decursul unei ture de
lucru au fost egale cu 21300 kg·m. Distanţa totală de deplasare în decursul unui schimb
constituie 1860 m (900m+960m). Distanţa medie de deplasare într-o tură 1800m:1350
ori=1,37m. Rezultatul efortului fizic depus îl comparăm cu cel din distanţa de la 1 la 5
m. În acest exemplu efortul fizic se va referi la clasa 2.

2. Masa obiectelor ridicate şi transportate manual

Masa obiectelor ridicate şi transportate manual în decursul unui schimb - fie
permanent, fie alternativ cu alte lucrări, se determină cântărindu-le pe cântar. De obicei
se înregistrează numai greutatea maximă. Masa mai poate fi determinată şi după facturi.
Exemplul 1. Vom analiza exemplul 2 precedent. Masa greutăţii constituie 21 kg, ea era
ridicată 150 ori în decursul turei, deci se referă la lucrări de eforturi frecvente (mai mult
de 16 ori pe tură) fiecare ladă (total 25 lăzi) fiind ridicată de 2 ori. Acest indice de efort
fizic se referă la clasa 3.2.
93
Pentru determinarea masei sumare ridicate şi deplasate în fiecare oră a turei, masa
tuturor greutăţilor în tura dată se sumează. Indiferent de durată, masa sumară a greutăţii
se împarte la 8 (tura de lucru constituie 8 ore).
Deasemenea, masa greutăţilor ridicate şi deplasate de pe suprafeţe şi de pe podea se
determină prin sumarea lor, dar clasa de efort se apreciază după lucrările predominante
(mai mult de pe suprafeţe sau mai mult de pe podea). Dacă lucrările se fac în aceiaşi
măsură (ridicări de pe suprafeţe şi ridicări de pe podea), rezultatul se compară cu cel de
ridicare de pe podea (exemplul 2 şi 3).
Exemplul 2. Din exemplul 1 punctul 1 ştim, că masa unei piese ridicate constituie 2,5
kg, deci conform p.5.10 tab.15 al ghidului în cauză (p.2.2) eforturile fizice după acest
indice se referă la clasa 1. În decursul schimbului lucrătorul ridică 1200 piese, de 2 ori
fiecare. Într-o oră el deplasează 150 piese (1200 piese: 8 ore). Fiecare piesă este
deplasată de 2 ori, deci masa sumară a greutăţii deplasate în fiecare oră a schimbului
constituie 750 kg (150·2,5kg·2). Greutăţile se deplasează de pe suprafaţa mesei de
lucru, deci efortul fizic, conform p.2.3, se referă la clasa 2.
Exemplul 3. Analizăm exemplul 2 din punctul 1. La deplasarea pieselor de pe masă la
strung şi înapoi masa greutăţii 2,5 kg se înmulţeşte cu 600 şi cu 2, obţinem 3000 kg pe
schimb. La deplasarea lăzilor cu piese greutatea fiecărei lăzi se înmulţeşte la numărul
lăzilor (75) şi cu 2, obţinem 3150 kg pe schimb. Greutatea totală pe schimb = 6150 kg,
respectiv într-o oră – 769 kg. Lăzile lucrătorul le-a luat de pe rafturi. Jumătate din lăzi
erau pe raftul de jos (distanţa de la podea 10 cm), jumătate – la înălţimea mesei de
lucru. Deci greutatea mai mare a fost deplasată de pe suprafaţa mesei de lucru şi
deaceea cu acest indice trebuie de comparat mărimea obţinută. Masa sumară a greutăţii
într-o oră de lucru se va referi la clasa 2.

3.Mişcările steriotip de lucru (numărul pe schimb)

În cazul de faţă noţiunea „mişcare de lucru‖ înseamnă o mişcare elementară,
adică o schimbare unică a poziţiei corpului sau a unui membru dintr-o poziţie în alta.
Mişcările de lucru steriotip în dependenţă de muşchii antrenaţi în efort pot fi locale şi
regionale. Mişcările locale se exercită de obicei rapid (60-250 mişcări pe minut), iar în
decursul schimbului aceste mişcări pot atinge zeci de mii. Deoarece mişcările steriotipe
în fond nu se modifică, numărând mişcările în decurs de 10-15min putem calcula
numărul de mişcări pe 1 minut, apoi le înmulţim cu numărul de minute lucrate. Timpul
de lucru se determină prin cronometrajul zilei de muncă. Numărul de mişcări
deasemenea poate fi cronometrat sau calculat după numărul de semne tapate într-o tură
(numărul de semne tapate pe o pagină se înmulţeşte cu numărul de pagini tapate într-o
zi).
Exemplul 1. Operatorul la compiuter tapează pe schimb 20 pagini. Numărul de semne
pe o pagină constituie 2720. Numărul total de semne pe schimb – 54400, adică 54400
mişcări mici locale. Deci conform tabelului 14, p.3.1. acest lucru se referă la clasa 3.1.
Mişcările regionale de lucru se efectuează, de regulă, într-un temp mai lent şi este uşor
de calculat numărul lor timp de 10-15 min sau la 1-2 operaţii de câteva ori pe schimb.
Apoi ştiind numărul total de operaţii sau timpul efectuării lucrului, calculăm numărul
total de mişcări regionale pe schimb.
Exemplul 2. Zugravul în timpul lucrului face circa 80 mişcări de amplitudă mare pe
minut. Lucrul de bază ocupă 65% din ziua de muncă, adică 312 min pe schimb.
94
Numărul de mişcări pe schimb = 24960 (312·80), ceea ce conform p.3.2 se referă la
clasa 3.1.

4. Eforturile statice (eforturile statistice pe schimb la menţinerea greutăţii, gradul

de efort depus kge/s)
Eforturile fizice statice depuse la menţinerea greutăţii sau la exercitarea unei
acţiuni de lucru fără mişcarea trunchiului sau a componentelor acestuia se calculează
prin înmulţirea efortului depus la timpul de efort.
În condiţii industriale eforturile statice pot fi de două genuri: menţinerea
obiectului în lucru (sau a utilajului) şi apăsarea piesei prelucrate la utilaj, altele -
eforturile depuse la manevrarea utilajelor (manivele, volane):
Greutatea piesei se stabileşte prin cântărire. În al doilea caz gradul de efort la
apăsare poate fi determinată prin sensori tensiometrici, piezocristalici sau alţii, aceşti
sensori fixându-se pe utilaj sau piesele în lucru. În alte cazuri efortul fizic poate fi
determinat cu ajutorul dinamometrului sau în baza documentelor de însoţire. Estimarea
clasei de efort după acest indice se va face ţinându-se cont de efortul preponderent – cu
o mână, cu două mâini, cu implicarea muşchilor corpului şi picoarelor. Dacă în timpul
lucrului se implică 2-3 încărcături (cu o mână, cu două mâini, cu muşchii trunchiului şi
picoarelor), se face suma tuturor eforturilor, aceasta din urmă se compară cu indicii din
pp.4.1-4.3 a ghidului în cauză.
Exemplu: Zugrava (femeie) la vopsitul unor piese ţine într-o mînă pulverizatorul de
vopsea cu greutatea de 1,8kg timp de 80% din ziua de muncă, adică 23040 secunde.
Efortul statistic în acest caz constituie 41427kgt*s (1,8kgt*23040sec), ceea ce atribuie
astfel de lucrări la clasa 3.1(p.4).

5.Poziţia de lucru
Poziţia de lucru – liberă, incomodă, fixată, forţată, impusă – se determină vizual.
Poziţia liberă se consideră acea poză comodă şezândă, care permite deplasarea
trunchiului sau ale membrelor în spaţiu – sprijinirea pe speteaza scaunului, întinderea
sau schimbarea poziţiei picoarelor, mâinilor. Poziţia de lucru fixată se caracterizează
prin neputinţa de concordare a poziţiei părţilor corpului. Exemplu de poziţie fixată –
lucrul legat de distingerea obiectelor mici, clasificarea lor. Cel mai frecvent se întâlnesc
poziţii fixate la lucrări la microscop. La poziţii incomode de lucru se referă poziţiile cu
înclinări mari sau cu rotiri ale trunchiului, cu ridicarea mâinilor mai sus de braţe, cu
poziţii incomode ale picoarelor. Tot la astfel de poziţii se referă şi poziţiile de lucru
culcate, în genunchi, în pirostrii etc. Timpul absolut (minute, ore) de aflare a angajatului
în poziţie incomodă se determină prin cronometrarea în decursul turei, apoi se
calculează timpul relativ – în procente faţă de ziua de muncă de 8 ore (indiferent de
durata reală a turei). Dacă lucrul cere aflarea angajatului în mai multe poziţii, estimarea
se face pentru poziţia mai caracteristică pentru acest lucru.
Exemplul 1. Medicul-laborant circa 40% din timpul de lucru lucrează la microscop
(poziţie fixată). După acest indice el se referă la clasa 3.1 de nocivitate.
Lucrul în poziţie ortostatică – necesitatea de a sta mult timp în picoare pe loc sau cu
deplasări între obiectele de lucru. De aici timpul total va constitui suma timpului
ortostatic şi a timpului de mişcare în spaţiu.

95
Exemplul 2. Electricianul de serviciu (timpul de lucru 12 ore) efectuează lucrările stând
în picoare. Lucrările şi deplasările la obiectele de lucru îi iau electricianului 4 ore din
tură. Reieşind din ziua de muncă de 8 ore, jumătate din acestea el se află în picoare, deci
clasa de nocivitate este 2.

6. Înclinări ale trunchiului (numărul pe schimb)

Numărul total de înclinări ale trunchiului se calculează prin înregistrarea
înclinărilor la o operaţie de lucru înmulţită cu numărul total de operaţii pe schimb.
Gradul de înclinare se determină cu cele mai simple utilaje, spre exemplu, cu ajutorul
raportorului. În fond la determinarea gradului de înclinare ne putem lipsi de orice utilaj,
deoarece se ştie că o persoană cu indici antropometrici medii se apleacă mai mult de 30 0
dacă ea ridică de pe podea ceva sau face lucrări cu mâinile la înălţimea de 50 cm de la
podea.
Exemplu: Pentru a lua piesele din containerul care se află la podea muncitoarea în
decursul schimbului face până la 200 înclinări adânci (mai mult de 30 0). Acest lucru se
referă la clasa 3.1. de nocivitate.

7. Deplasările în spaţiu (deplasări condiţionate de procesul tehnologic

- pe orizontală sau verticală – pe scări, etc., km)
Cea mai simplă metodă de determinare a acestui parametru – cu pasometrul. Se
determină câţi paşi face muncitorul în timpul lucrului. Pauzele de masă nu se socot.
Numărul de paşi pe schimb se înmulţeşte cu lungimea pasului – bărbaţi – 0,6m, femei –
0,5m, rezultatul obţinut se exprimă în kilometri pe schimb. Deplasările pe verticală –
deplasări pe scări sau pe pante cu înclinaţia mai mare de 30 0 de la orizontală. Clasa de
nocivitate în asemenea poziţii se stabileşte prin suma deplasărilor pe orizontală şi
verticală şi este comparată cu indicele preponderent.
Exemplu: Pasometrul a arătat că o muncitoare face circa 12000 paşi pe schimb.
Distanţa de deplasare este de 6000m sau 6km (12000*0,5m). Acest indice arată clasa a
doua de nocivitate.
8. Evaluarea generală a gradului de efort fizic
Gradul de efort în timpul muncii se apreciază după indicii expuşi mai sus. Mai întâi
se stabileşte clasa de nocivitate a fiecărui indice şi se introduce în procesul verbal.
Ulterior aprecierea finală se face după indicele ce arată cel mai înalt grad de efort. În
caz că doi sau mai mulţi indici se referă la clasele 3.1 şi 3.2 gradul final de efort va fi
stabilit cu o clasă mai sus, adică clasa 3.3.

Exemplu de evaluare a efortului fizic

Descrierea procesului de muncă: Muncitoarea de la brutărie, stând în picoare,

ambalează pâinea de pe masa de ambalare în tave (75% din timpul schimbului).
Simultan ia 2 franzele (în fiecare mâină câte o franzelă), fiecare a câte 0,4 kg (o ridicare
a greutăţii 0,8 kg) şi le transportă la distanţa de 0,8 m. Într-un schimb muncitoarea
ambalează 550 tave, în fiecare tavă câte 20 franzele, adică 11000 franzele într-un
schimb. La transportarea de pe masă în tavă muncitoarea reţine în mâină franzelele timp
de 3 secunde. Tavele, în care se pune pâinea, se află în containere şi la aşezarea lor în

96
rândurile de jos ale conteinerelor muncitoarea este nevoită să facă aplecări (mai mult de
300), într-un schimb 200 aplecări.

Efectuăm calculele:

p.1.1 – efortul fizic dinamic: 0,8 kg х 0,8 m х 5500 (deoarece simultan muncitoarea
ridică 2 franzele) = 3520 kgm - clasa 3.1;

p.2.2 - masa unei ridicări a greutăţii: 0,8 kg – clasa 1;

p.2.3 – masa sumară a greutăţii în timpul fiecărei ore a schimbului – 0,8 kg x 5500
=4400 kg şi de împărţit la 8 ore de lucru în schimb = 550 kg – clasa 3.1;

p.3.2 – mişcări stereotip (efortul regional al muşchilor mâinilor şi umărului):

numărul de mişcări la ambalarea pâinei într-un schimb atinge 21000 – clasa 3.1;

p.p. 4.1-4.2 – efortul static cu o singură mâină: 0,4 kg x 3 s = 1,2 kgs, deoarece
franzela se ţine în mâină timp de 3 secunde. Efortul static într-un schimb cu o mâină 1,2
kgs x 5500 = 6600 kgs, cu două mâini – 13200 (clasa 1);

p.5. – poziţia de lucru: stând în picoare până la 80% din timpul schimbului – clasa
3.1;

p.6 – aplecările corpului într-un schimb – clasa 3.1;

p.7 – deplasări în spaţiu: muncitoarea stă mai mult pe loc, deplasările sunt minimale,
până la 1,5 km într-un schimb. Întroducem indicatorii în procesul verbal.

Proces verbal
de evaluare a gradului de efort fizic în timpul muncii (recomandat)
Numele, prenumele____Melnic Rodica________sex f_________________
Profesia____ambalatoare de pâine__________________________________
Întreprinderea (unitatea)__Fabrica de pâine__________________________
Descrierea succintă a prelucrării efectuate____Muncitoarea aşază cu mâinile pâinea
de pe masa de ambalare în tave___________________________________
N/o Indicii Parametrii reali Clasa de nocivitate
1 2 3 4
1. Eforturile fizice dinamice (kg/m)
Regionale-deplasările greutăţilor până la 1m 3 520 3.1
Eforturi generale: deplasări ale greutăţilor
1.1. de la 1 până la 5 m -
1.2. mai mult de 5 m -
2. Masa greutăţilor ridicate şi transportate manual(kg):

2.1. Alternativ cu alte lucrări - 1

2.2. Permanent în decursul întregei tranşe
0,8 1
2.3. Masa sumară la fiecare oră a schimbului:
De pe suprafaţa de lucru 550 3.1

97
 De pe podea
3. Mişcări de lucru stereotip (numărul)
3.1. Eforturi locale - 1
3.2. Eforturi regionale 21 000 3.1
4. Eforturi statice (kge, sec)

4.1. Cu o mâină -
4.2. Cu ambele mâini 13 200
4.3. Cu implicarea muşchilor spinali şi ai picioarelor -
5. Poziţia de lucru Stând în picoare 75 % 3.1
6. Înclinări ale trunchiului (număr pe schimb) 200 3.1
7. Deplasări în spaţiu (km):
7.1. orizontal 1,5
7.2. vertical -
Evaluarea finală a gradului de efort fizic 3.2
Aşadar, din 9 indicatori ce caracterizează efortul fizic 5 se referă la clasa 3.1.
Reieşind din punctual 8 al anexei 14 (când sunt 2 sau mai mulţi indicatori ai clasei 3.1,
evaluarea este majorată cu un grad), evaluarea finală a efortului procesului de muncă a
muncitoarei – clasa 3.2.

Anexa 15

Metodele de evaluare a suprasolicitărilor în timpul muncii

Gradul de încordare neuro-psihică în timpul lucrului se estimează conform

ghidului în cauză „Evaluarea igienică a factorilor mediului ocupaţional şi a procesului
de muncă. Criteriile igienice de clasificare a condiţiilor de muncă‖.
Gradul de suprasolicitări al unui grup profesional poate fi estimat prin analiza
procesului de muncă, componentelor acestuia, date care se obţin prin cronometrarea
zilei de muncă pe parcursul a cel puţin o săptămână.
La analiza rezultatelor se vor lua în consideraţie toţi factorii procesului de muncă
(stimulatori, excitanţi), care, în fine, pot cauza stări neuro-emoţionale negative
(suprasolicitări). Toţi factorii procesului de muncă pot fi analizaţi calitativ şi cantitativ
şi pot fi grupaţi în felul următor: solicitări intelectuale, sensoriale, emoţionale, lucru
monoton, particularităţi ale regimului de muncă.

1. Suprasolicitări intelectuale

„Conţinutul lucrului” indică gradul complicării la executarea sarcinii: de la

îndeplinirea unor sarcini (operaţiuni) elementare până la activitatea creativă
(euristică) cu rezolvarea unor situaţii complicate, fără algoritm.
Diferenţa dintre clasele 2 şi 3.1 de nocivitate practic se reduce la două puncte:
„soluţionarea sarcinilor simple‖ (clasa 2) şi celor „complicate‖ cu selectarea
algoritmurilor cunoscuţi (clasa 3.1.) şi „rezolvarea sarcinilor după instrucţie‖ (clasa 2)
sau „lucrul conform instrucţiunilor‖ (clasa 3.1).

98
 Criteriile de evaluare „simplu – complicat‖ sunt oglindite în tabel, unde sunt
prezentate semnele caracteristice ale problemelor simple şi complicate.
Unele semne ale complexităţii sarcinilor soluţionate.

Probleme simple Probleme complicate

1. Nu necesită logică (raţiune)
2. Au un scop bine determinat
3. Nu necesită trasarea imagimei interioare a
evenimentelor ce se petrec
4. Planul de acţiune e indicat în instrucţie
5. Efectuarea lucrării poate include câteva
subteme răzleţe sau legate numai prin
succesiunea efectuării lucrărilor. Informaţia
obţinută în timpul executării nu se analizează şi efectuarea lucrărilor următoare
nu este folosită la executarea altor subteme
6. Succesiunea exercitării lucrării e ştiută,
deoarece ea nu are mare importanţă
1. Necesită logică (raţiune)
2. Scopul e formulat la general (spre exemplu –
de dirijare a lucrării)
3. E necesară o sistematizare a evenimentelor
ce se petrec
4. E necesară planificarea exercitării lucrării
5. Lucrarea întotdeauna include rezolvarea
întrebărilor pe cale logică, legate între ele, iar
informaţia obţinută e necesară pentru
6. Consecutivitatea lucrărilor se alege de către
executor, deoarece ea are importanţă la
rezolvarea următoarelor sarcini

Exemplu: Laborantul de analize chimice exercită următoarele lucrări: recoltarea

probelor (de obicei), prepararea reactivelor, analiza chimică şi aprecierea cantitativă a
substanţelor analizate în fiecare probă. Fiecare lucrare (operaţie) are instrucţiuni clare,
scopuri şi rezultate finale probabile bine formulate, de aici rezultă că laborantul, în baza
celor formulate mai sus, rezolvă lucrări simple (clasa 2). Lucrul inginerului-chimist e cu
totul de altă natură: iniţial el trebuie să determine compoziţia chimică a probelor
recoltate, aici folosind metode complicate (trasarea planului lucrării, alegerea
succesiunii lucrărilor, analiza rezultatelor obţinute), apoi el trebuie să elaboreze modelul
de lucrare pentru laboranţi, aici folosind rezultatele lucrării anterioare. În final, după
obţinerea întregului set de informaţii după efectuarea analizelor inginerul-chimist
apreciază rezultatele obţinute sau printr-un sistem de algoritme sau prin aplicarea
logicii, ceea ce îi atribuie clasa 3.1 de nocivitate.
Aplicând criteriul „lucrare după instrucţie‖ trebuie menţionat, că uneori numărul
de instrucţii referitoare la conţinutul lucrării nu poate fi considerat ca un indice
determinativ în stabilirea gradului de solicitări intelectuale.
Spre exemplu, laborantul de analize chimice poate lucra după câteva instrucţii,
dar şeful laboratorului chimic – după o singură instrucţie – cea de funcţie. De aici
rezultă, că o instrucţie generală, fie ea şi unică, conţine o mulţime de alte instrucţiuni
(subteme) ceea ce face să estimăm activitatea ca după un set de instrucţii.
Clasa 3.1 şi 3.2 de nocivitate se deosebesc după criteriul „conţinutul lucrării‖
(încordarea intelectuală). La clasa 3.1 se lucrează după un algoritm cunoscut, clasa 3.2.
necesită lucrări de euristică – de găsire a soluţiilor situaţiilor. Totodată, aici poate fi sau
lipsi garanţia rezultatelor finale. Algoritmul se prezintă ca un set de reguli care, fiind
respectat, întotdeauna dau rezultate scontate. Lucrările cu element de euristică includ
nişte reguli empirice, vage, care fiind aplicate, nu garantează obţinerea rezultatelor
lucrării. De aici rezultă, că la clasa 3.2 de nocivitate pot fi atribuite lucrările, efectuarea
cărora nu are metode strict determinate dar care trebuie găsite pe parcursul lucrării.

99
 Un criteriu suplimentar pentru clasa 3.2 se consideră „controlul personal în
situaţii complicate‖. Aici se au în vedere situaţii extremale, ce se declanşează pe
neaşteptate (situaţii preaccidentale sau accidente) şi pot avea consecinţe grave (stoparea
procesului tehnologic, defectarea utilajelor complicate sau scumpe, apariţia pericolului
pentru viaţa angajaţilor). În asemenea cazuri acţiunea conducătorilor e condiţionată de
instrucţii de funcţie, dar cu elemente noi, după caz.
Deci, la clasa 3.1 de nocivitate se referă lucrările în care deciziile se iau în baza
informaţiei suficiente şi necesare, adică după algoritm cunoscut (de obicei decizie în
alegere sau în constatarea unui diagnostic). La clasa 3.2 deciziile se iau în lipsa
informaţiei sau cu informaţii insuficiente (ca regulă în situaţii incerte), iar algoritmul de
soluţionare a problemei lipseşte. La stabilirea clasei de nocivitate profesională se ia în
consideraţie dacă un fel sau altul de probleme se soluţionează permanent.
De exemplu, dispecerul sistemelor energetice îndeplineşte lucrări de clasa 3.1 de
solicitare intelectuală, iar în cazuri de accidente – tot de clasa 3.1, dacă accidentele sunt
ordinare, întâlnite şi mai înainte. Dacă o astfel de situaţie apare primar, clasa de
nocivitate va fi 3.2. Deoarece în lucrul dispecerului situaţii de clasa 3.2 se întâlnesc
rareori, categoria de nocivitate a acestei profesii se ia drept 3.1.
Exemplu: Cele mai simple lucrări efectuate de laboranţi (clasa 1 condiţii de muncă**);
activităţile ce necesită efectuarea lucrărilor simple, dar cu elemente de selecţie (conform
instrucţiunilor) sunt specifice pentru asistente medicale, telefonişti, telegrafişti şi a.
(clasa 2). Probleme mai complicate, dar mai uşor rezolvabile conform instrucţiunilor
sunt specifice pentru anumite categorii de şefi, maiştri ai întreprinderilor industriale,
dispeceri aviatici şi a. (clasa 3.1). Activităţile complicate ce necesită soluţionări
nestandarde, creative sunt specifice pentru lucrătorii ştiinţifici, proiectanţi, medici şi a.
(clasa 3.2).
„Perceperea semnalelor (a informaţiei) şi evaluarea lor”. Deosebirea între clasele
de nocivitate se face în baza scopului determinativ sau „normei etalon‖. Aici informaţia
percepută se compară cu valorile nominale necesare pentru efectuarea cu succes a
lucrării.
La clasa 2 se referă lucrările la care semnalele percepute indică corecţia acţiunilor sau a
operaţiilor. Aici acţiunea sau operaţia înseamnă un scop concret, bine determinat ( sau o
succesiune de acţiuni), în urma cărora se obţine rezultatul scontat.
Exemplu: strungarul, pentru a prelucra o piesă, efectuează un şir de operaţii simple –
fixarea piesei, prelucrarea suprafeţei exterioare şi a celei interioare, tăierea
proeminenţelor, etc., fiecare operaţie, la rândul său, include anumite manipulări.
Corecţia manipulaţiilor aici se limitează la compararea cu anumite „etaloane‖ simple,
nelegate între ele, operaţiile constituie părţi componente separate, finalizate în procesul
tehnologic. Informaţia percepută în acest gen de lucrări şi corecţia respectivă este de tip
„corect-incorect‖, adică de gen numai de identificare a etalonului integral. La astfel de
lucrări de percepere a informaţiei comparativ cu etalonul se referă lucrul asistentelor
medicale, al maiştrilor, telefoniştilot şi telegrafiştilor, etc. (clasa 3.1).
La clasa 3.2. se referă lucrările legate de perceperea semnalelor cu evaluarea ulterioară a
întregii activităţi profesionale şi responsabilitatea faţă de lucrul efectuat. După acest
criteriu la clasa 3.2. se referă conducătorii de întreprinderi (secţii), şoferii de
autovehicole, aviadispecerii, constructorii, medicii, lucrătorii ştiinţifici şi a.

100
 „Repartizarea funcţiilor după gradul de dificultate a lucrării”. La efectuarea
oricărei lucrări funcţiile se repartizează fiecărui membru al colectivului. Evident, cu cât
mai multe funcţii (sarcini) îndeplineşte individul, cu atât gradul de încordare este mai
mare.
După acest indice clasa 2 (admisibilă) şi clasa 3 (muncă încordată) diferă una de
alta prin prezenţa sau absenţa controlului îndeplinirii lucrării şi prin repartizarea
sarcinilor altor persoane. La clasa 3.1. se referă lucrările unde în mod obligatoriu este
prezent controlul executării lucrărilor de către alte persoane, deoarece autocontrolul,
controlul executării propriei lucrări, se referă la clasa 2 (trasarea planului, executarea
lucrării, controlul executării). La astfel de lucrări, ce includ controlul efectuării
însărcinărilor, se referă lucrul inginerului protecţia muncii, inginerului secţiei tehnice şi
a.
La clasa 3.2. de nocivitate pot fi atribuite lucrările nu numai de control, ci şi de
repartizare prealabilă a lucrărilor printre angajaţi. Astfel, activitatea profesională ce
include funcţii simple, legate de executarea numai a unor lucrări concrete, nu necesită
mari încordări. Exemplu de astfel de lucrări pot fi cele ale laboranţilor (clasa 1). Gradul
de încordare creşte atunci când se face prelucrarea iniţială, executarea cu controlul
ulterior al acestei executări (clasa 2), ceea ce este specific pentru asistentele medicale,
telefonişti şi a.
Prelucrarea integrală a unui obiect, controlul calităţii acesteia denotă un lucru mai
complicat, ceea ce şi necesită un grad mai înalt de încordare (maiştrii întreprinderilor
industriale, telegrafiştii, constructorii, şoferii autovehicolelor – clasa 3.1.).
Cele mai complicate lucrări se consideră cele legate de pregătirea terenului
(bazei) de lucru, repartizarea sarcinilor altor persoane (clasa 3.2.), ceea ce e specific
pentru conducătorii de întreprinderi industriale, aviadispecerii, lucrătorii ştiinţifici,
medici şi al.
„Caracterul lucrărilor îndeplinite” – în cazurile când lucrările se execută după un
plan individual, nivelul încordării nu e mare (clasa 1 - laboranţii). Dacă lucrările se
efectuează după un grafic strict stabilit atunci gradul de suprasolicitări creşte (clasa 2 -
asistentele medicale, telefoniştii, telegrafiştii, etc). Un lucru şi mai încordat e specific
pentru personalul care efectuează lucrări în condiţii de timp presat (clasa 3.1- maiştri ai
întreprinderilor industriale, cercetători ştiinţifici, constructori, etc.). Cel mai înalt grad
de suprasolicitări, clasa 3.2 apare în cazul lucrărilor exercitate în deficit de timp, dar şi
de informaţii, totodată aici fiind o responsabilitate înaltă faţă de rezultatul final al
lucrării (medicii, conducătorii întreprinderilor industriale, şoferii autovehicole,
aviadispecerii, etc).
Din cele expuse rezultă, că pentru a referi lucrările la clasa 3.1 de nocivitate
(lucrări de gradul 1 de încordare) un indice important este deficitul de timp, ceea ce în
practică se manifestă printr-un volum mare de lucru (clasa 3.1). În asemenea cazuri
gradul condiţiilor de muncă se stabileşte după regulamentul în cauză, luându-se în
consideraţie respectarea regimului tehnologic reglementar. După indicile „caracterul
lucrărilor îndeplinite‖ la clasa 3.1 se vor referi lucrările executate în deficit permanent
de timp, iar calitatea lucrărilor poate fi asigurată numai prin acţiuni precise în deficit de
timp.
La lucrările de gradul 2 de încordare (clasa 3.2) se referă acele lucrări care se
execută în deficit de timp şi de informaţie dar la un grad sporit de responsabilitate faţă
101
de rezultatul lucrării. Deficitul de timp se evaluează după metoda expusă mai sus. În ce
priveşte responsabilitatea faţă de rezultatul final această responsabilitate nu numai că e
conştientizată subiectiv de fiecare executor, dar şi este expusă în instrucţiunile de
funcţii. Gradul de responsabilitate întotdeauna va fi înalt – responsabilitatea faţă de
procesul tehnologic concret (spre exemplu dispecerul, maşiniştii la cazangerii, turbine şi
blocurile energetice la termoelectrocentrale), responsabilitatea faţă de păstrarea şi
funcţionabilitatea bună a utilajului tehnologic complicat, unic, faţă de viaţa altor
persoane (maiştri, brigadiri, muncitori).
Ca exemplu de responsabilitate profesională vom descrie lucrul medicilor.
Diferite specialităţi medicale au diferite grade de responsabilităţi şi suprasolicitări: spre
exemplu, medicii de la salvare, chirurgii operanţi, traumatologii, anesteziologii, cei din
serviciul de terapie intensivă, desigur se referă la clasa 3.2 de nocivitate (deficit de timp
şi de informaţii, responsabilitate maximă faţă de rezultatul final). În acelaşi timp lucrul
medicilor internişti, oftalmologi, etc. ce activează în policlinici corespund mai puţin
criteriilor susnumite.
2. Suprasolicitări sensoriale
2.1. Durata observaţiilor concentrate (în % din totalul zilei de muncă) – cu cât
acest timp e mai mare, cu atât gradul de suprasolicitări e mai mare. Durata totală a zilei
de muncă se ia drept 100%.
Exemplu: Cel mai îndelungat timp de observaţii concentrate asupra procesului
tehnologic o au următoarele profesii: telefoniştii, şoferii auto, aviadispecerii (mai mult
de 75% din ziua de muncă, clasa 3.2). Un grad mai mic de observaţii concentrate (51-
75%) îl solicită munca medicilor (clasa 3.1). La asistentele medicale, maiştrii
întreprinderilor industriale acest indice variază de la 26 la 50% (clasa 2). Cel mai mic
grad de încordare la capitolul „durata observaţiilor concentrate‖ îl prezintă lucrătorii de
conducere, savanţii, proiectanţii (clasa1 – până la 25% din totalul zilei de muncă).
Gradul de suprasolicitări la capitolul „concentraţia atenţiei‖ poate fi stabilită în
dependenţă de obiectivul asupra căruia se concentrează atenţia: obiectiv real (şofer) sau
obiectiv ideal (translator), aici atenţia poate fi concentrată în timp şi în esenţa
problermei. Caracteristica de bază aici este concentraţia atenţiei constructive spre
deosebire de atenţia pe care o necesită urmărirea procesului tehnologic sau controlul
periodic a anumitor obiecte (piese).
Tot astfel de deosebiri în concentraţia atenţiei se observă la profesiile care
necesită schimbare permanentă a gradului şi obiectului de atenţie, a informaţiilor
schimbătoare dar care necesită rezolvări profesionale instantanee (medicii chirurgi în
timpul efectuăriui operaţiilor, translatorii, aviadispecerii, şoferii, operatorii staţiilor
radiolocaţiei, etc.).
La evaluarea condiţiilor de muncă după „durata atenţiei concentrate‖ de obicei se
comit două greşeli. Prima când lucrările nu cer observaţii concentrate permanente – spre
exemplu lucrul dispecerilor la panourile de comandă: aceştea după observaţiile
panourilor, periodic înregistrează indicii aparatelor de pe panou. A doua eroare se
comite atunci când se pune o clasă în alata de nocivitate profesională în mod aprioric,
fără studii prealabile din considerentele că asta-i caracteristic pentru o activitate
profesională anume, spre exemplu, pentru şoferi. De fapt se ştie, că în timpul conducerii
autovehicolului atenţia este concentrată la maximum, adică se referă la clasa 3.2. de
nocivitate, dar nu e valabilă pentru toţi conducătorii auto.
102
 La concret, acest indice e mult mai redus la şoferii maşinilor de pompieri sau al
maşinilor cu montaj special – de forare, macarale, instalaţii de vaporizare, etc. De aici
rezultă că gradul de suprasolicitare trebuie de evaluat în fiecare caz aparte sau în baza
cronometrajului, sau prin alte metode.
Spre exemplu, în timpul lucrului sudorului se poate cronometra în cît timp arde
un electrod de sudare, înmulţind apoi timpul de sudare la numărul de electrozi
consumaţi, se poate calcula timpul de observaţie concentrată. Timpul de observaţie
concentrată a şoferilor se determină prin împărţirea distanţei parcurse la viteza
automobilului pe oră (km/oră). Practic printr-o metodă simplă s-a constatat, că timpul
observaţiei concentrate la şoferi e cam de 2-4 ore pe tură. Acest indice mai poate fi
stabilit şi consultând documentaţia tehnică a proceselor tehnologice, paşapoartele
locurilor de muncă şi altele.
2.2. Frecvenţa semnalelor(optice, sonore) şi informaţiilor medii pe ora de lucru –
numărul de semnale percepute şi transmise (comunicări, dispoziţii), care permit
estimarea specificului de muncă, gradul de ocupaţie. Cu cât frecvenţa semnalelor,
informaţiilor percepute şi transmise este mai mare, cu atât mai înalt este gradul de
suprasolicitări informaţionale ale angajatului. Informaţiile pot fi transmise şi percepute
prin diferite modalităţi: prin instalaţii speciale – semnale sonore, optice, prin panourile
aparatelor, în formă de tabele, diagrame, grafice, simboluri, texte sau prin comunicaţii
verbale – telefon, radio, contacte verbale între angajaţi.
Exemplu: Cele mai multe semnale le percepe dispecerul avia, acesta făcând legătura cu
serviciile terestre, cu echipajele avioanelor (clasa 3.2). Şoferii de autovehicole au o
încărcătură de semnale ceva mai joasă, circa 200 semnale pe oră (clasa 3.1). Tot la
acestă clasă de noxe profesionale poate fi referit şi lucrul telegrafiştilor, percep în
decurs de o oră 75-175 semnale, asigurând astfel de la 25 la 150 abonaţi. Asistentele
medicale şi medicii din secţiile de reanimare la capitolul „Frecvenţa semnalelor
percepute‖ se referă la clasa 2, ei percep chemări urgente la pacienţi, semnalele despre
starea bolnavilor de pe monitor. Cele mai puţine semnale percepute (cl.1) le revin la
astfel de profesii ca laboranţi conducător de întreprinderi, unităţi, maiştri, lucrători
ştiinţifici etc.
Clasa de nocivitate după indicile „densitatea semnalelor percepute‖ se stabileşte
după specificul lucrului. Spre exemplu, şoferii transportului urban percep circa 200
semnale pe oră, pe când şoferii de rute lungi sau interurbane, sau în cazurile de trafic
mai puţin intens densitatea semnalelor e mult mai mică. Asemenea paralelă poate fi şi
între telegrafiştii şi telefoniştii din metropole şi specialiştii ce lucrează la ţară la un
birou telegrafic mic.
2.3. Numărul de obiecte aflate în observaţie concomitentă – cu cât mai multe
obiective, piese, operaţii tehnologice sunt sub supravegherea unui angajat, cu atât clasa
de nocivitate profesională e mai mare.
Pentu a estima gradul de suprasolicitare după acest indice se fixează perioada de
timp de la perceperea semnalelor de la obiectele în observaţie până la acţiune: dacă
această perioadă e scurtă, se intervine imediat după semnalele primite (de altfel se
dereglează procesul tehnologic sau se comit erori) gradul de încordare se apreciază după
numărul de obiecte observate concomitent (lucrul aviatorilor, şoferilor, maşiniştilor,
operatorilor cu roboţi şi manipulatori, etc). Alte lucrări se fac într-un ritm mai liber –
angajatul are timp suficient de observaţie şi/sau acţiuni ceea ce nu clasează lucrarea
103
„numărul de obiecte observate concomitent‖. La astfel de lucrări se referă cele ale
controlorului de raid, ale strungarului de gardă la aparatele de măsurat, ale lucrătorului
de completare, etc.
Exemplu: unii operatori au în supraveghere concomitentă mai multe obiective-
indicatoare, display, tastatură, manivele de comandă, etc. S-a constatat, că cele mai
multe obiective le au sub supraveghere dispecerii avia, circa 13, ceea ce îi clasează la
3.1 după gradul de nocivitate. Ceva mai puţine obiective, 8-9 teletaipuri le au sub
supraveghere telegrafiştii, şoferii de autovehicole (cl.2). Telefoniştii, maiştrii, medicii,
proiectanţii, asistentele medicale şi a. au sub supraveghere concomitentă până la 5
obiective, ceea ce îi clasează în grupul 1 de nocivitate.
2.4. Mărimea obiectului de atenţie concentrată în decursul schimbului (% din
durata schimbului). Cu cât obiectul privit în timpul lucrului este mai mic, cu cât timpul
de lucru cu acest obiect este mai mare, cu atât gradul de suprasolicitări ale aparatului
vizual este mai mare, deci cu atât clasa de nocivitate profesională este mai mare. Ca
bază mărimea obiectelor privite se ia din NC 23-05-95 „Iluminarea naturală şi
artificială‖, dar aici se va lua în consideraţie mărimea acelor obiecte, care prezintă o
informaţie logică necesară pentru efectuarea lucrării. Astfel la controlori prezintă interes
mărimea defectului celui mai mic, dar care trebuie depistat. Pentru operatorii maşinilor
electronice de calcul sunt importante dimensiunile cifrelor şi literelor de pe tastatură şi
ecran, la operatorii panourilor de comandă mărimile diviziunilor de pe indicatorul-
panou, etc. Adesea la evaluarea gradului de încordare se iau în consideraţie anume
mărimea obiectelor, dar se neglijează alt indice important – concentraţia atenţiei asupra
obiectului, indice de asemenea plauzibil.
În unele cazuri obiectele în lucru sunt atât de mici, că e necesar de a apela la
aparate optice. Dacă aparatele de mărit se folosesc periodic, clasa de nocivitate va fi
după mărimea reală a obiectului în lucru. Spre exemplu, medicul imagist trebuie să
destingă pe pericula roentgen opacităţile cu mărimea de până la 1 mm (clasa 3.1.)
periodic el mai foloseşte o lupă, ceea ce referă lucrul la clasa 2. Deoarece majoritatea
lucrărilor medicul imagist le face cu ochiul liber, lucrul lui va fi atribuit la clasa 3.1. de
nocivitate.
La stabilirea gradului de nocivitate a lucrărilor permanente la aparate electrice –
spre exemplu, numărarea elementelor sângelui cu dimensiunile de 0,006-0,015 se face
întotdeauna la microscop – aici se va înregistra dimensiunile obiectului mărit, deci clasa
2 de nocivitate (lucru admisibil).
2.5. Lucrul cu aparate optice (lupă, microscop, etc), în regim de concentraţie
îndelungată a atenţiei (% din tura de muncă). Prin metoda de cronometrare
se determină timpul de lucru cu aparatul optic (ore, minute). Durata întregii zile de
muncă se ia drept 100%, iar timpul de lucru la microscop se calculează de asemenea în
%. Cu cât procentul de lucru la aparatul optic e mai mare, cu atât gradul de
suprasolicitare a analizatorului optic e mai mare.
2.6. Observarea ecranelor, display (ore pe schimb). Conform acestui indice se
cronometrează timpul (ore, munite), în decursul căruia operatorul se uită la ecranul
maşinii electronice de calcul pentru întroducerea datelor în computer, redactarea
textelor sau programelor, lectura informaţiei scrise, numerice sau grafice, etc. Cu cât
timpul privirii fixate pe ecran este mai mare, cu atât gradul de nocivitate profesională e

104
mai mare. Indicele „observarea ecranelor display‖ se va lua în consideraţie la stabilirea
clasei de nocivitate la toate locurile de muncă dotate cu ecrane de redare a informaţiei –
fie de tip electronic, fie de tip discret – ecrane de display, module video, monitoare,
terminale video.
2.7. Suprasolicitările analizatorului auditiv. Gradul de încordare a analizatorului
auditiv se determină după claritatea cuvintelor sau informaţiilor percepute auditiv pe
fundalul zgomotelor aferente. Dacă informaţia auditivă este percepută clar, fără nici un
fel de bruiaj la 100% - clasa de nocivitate va fi 1. În cazurile când intensitatea vorbirii
depăşeşte bruiajul general cu 10-15 dBA, iar claritatea cuvintelor e percepută în 90-70%
sau e auzită la distanţa de până la 3,5 m, clasa de nocivitate e 2.
La clasificarea gradului de nocivitate profesională cea mai frecventă eroare se
comite prin atribuirea unui grad înalt a lucrărilor exercitate în condiţii de zgomot. La
indicele „suprasolicirtările aparatului auditiv‖ se referă acele lucrări care se fac în
condiţii de zgomot, iar executorul trebuie să disluşească informaţia verbală sau alte
semnale auditive, necesare în lucrul lui. Exemplu de astfel de lucrări pot fi cele ale
telefoniştilor, operatorilor de sunet la TV, radio, studiouri.
2.8. Supraâncordarea aparatului vocal (numărul total de ore vorbite pe
săptămână). Gradul de încordare a aparatului vocal depinde de durata timpului vorbit,
suprasolicitările aparatului vocal apar la încordarea îndelungată, fără pauză a coardelor
vocale.
Exemplu: cele mai înalte grade de nocivitate profesională (3.1. sau 3.2.) o au specialiştii
de profesie vocală – pedagogii, educatorii din instituţiile preşcolare, cântăreţii, actorii,
ghizii de excursii, crainicii şi alţii. Alte profesii solicită mai puţină încordare a
aparatului vocal – dispecerii avia, telefoniştii, conducătorii de unităţi (cl.2). Pentru unele
profesii în general aparatul vocal este solicitat cel mai puţin – (laboranţi, proiectanţi,
şoferi şi a.) – clasa I.

3. Suprasolicitări emoţionale

3.1. Gradul de responsabilitate pentru activitatea profesională. Importanţa

erorilor – arată în ce măsură angajatul poate influenţa rezultatul activităţii proprii în
circumstanţe de diferite grade de responsabilitate. Cu cât gradul de responsabilitate faţă
de rezultatul final e mai mare, cu cât erorile comise implică mai multe eforturi
suplimentare din partea angajatului sau al întregului colectiv, cu atât gradul de
suprasolicitare emoţională e mai mare.
Exemplu: Astfel de profesii ca maiştrii, conducătorii întreprinderilor industriale,
aviadispecerii, şoferii de autovehicole, medicii solicită o încordare emoţională maximă,
deoarece erorile comise în timpul lucrului pot cauza stoparea proceselor tehnologice sau
se pot solda cu situaţii periculoase pentru sănătatea şi viaţa oamenilor (clasa 3.2. de
nocivitate).
Dacă angajatul poartă responsabilitate pentru procesul de bază, iar erorile lui
necesită eforturi din partea întregului colectiv, atunci suprasolicitările emoţionale au un
grad mai mic – 3.1 (asistentele medicale, savanţii, proiectanţii). În cazurile când
angajatul poartă responsabilitate de calitatea lucrărilor auxiliare, iar erorile lui implică
şefii de grad mai înalt (brigadier, şef de sector, de schimb) astfel de lucrări pot fi
atribuite la clasa 2 de suprasolicitări emoţionale (telefonişti, telegrafişti). Cea mai mică
105
clasă de nocivitate emoţională (clasa 1) o au angajaţii responsabili de anumite elemente
din ciclul tehnologic, el practic fiind responsabil numai faţă de el însuşi (lucrătorii
auxiliari, infirmierele, hamalii, etc.).
Clasa 2 – angajatul poartă responsabilitate pentru calitatea lucrului într-un proces
tehnologic important pentru rezultatul final, iar erorile sunt corectate de instanţele mai
superioare de tipul „cum trebuie de procedat corect-incorect‖. La astfel de profesii se
referă constructorii, lucrătorii de reparaţii.
Clasa 3.1. – angajatul poartă responsabilitate de tot procesul tehnologic iar
eventualele greşeli în lucru pot fi redresate de întregul colectiv – grup, brigadă
(personalul dispeceratului, maiştri, brigadiri, şefi de secţii).
Clasa 3.2. – responsabilitatea de calitatea finală a lucrărilor sau o responsabilitate
mărită faţă de propriile greşeli, dacă acestea pot cauza stoparea procesului tehnologic,
distrugerea utilajului costisitor sau unical, sau pun în pericol viaţa altor păersoane
(şoferii mijloacelor de transport cu pasageri, aviatori de nave cu pasageri, maşiniştii
locomotivelor, căpitanii de marine, conducătorii de întreprinderi şi organizaţii).
3.2. Grad de risc pentru viaţa proprie. Ca factor de risc se consideră eventualitatea
impactului negativ pe care îl pot avea factorii nocivi asupra vieţii angajaţilor, fapt
stabilit prin indicii statistici ai traumatismelor şi deceselor la unităţile de anumită
ramură industrială sau agricolă.
Din aceste considerente se analizează locurile de muncă eventualii factori
traumatizanţi care ar prezenta pericol pentru viaţa angajaţilor, se determină raza de
acţiune a acestori factori. În asemenea cazuri se studiază materialele atestării locurilor
de muncă periculoase pentru traumatisme, spre exemplu – schema tehnologică a
lucrărilor în energetică – vase comunicante cu presiunea mai mare de 5 atm, conducte
cu uleiuri la utilajele de tensiune mai mare de 1000 V, conducte termice cu temperatura
agentului mai mare de 600C, etc.
„Grad de risc pentru viaţa proprie‖ pot fi acele locuri de muncă care prezintă
pericol direct (lovituri, şocuri, explozii, autoincendieri) spre deosebire de locurile de
muncă cu pericol indirect atunci când angajatul comite greşeli şi neglijenţă în lucru şi se
expune pericolului pentru viaţă.
Cele mai frecvente accidente mortale se consideră accidentele rutiere, căderi de la
înălţimi, surparea sau căderea suprafeţelor verticale şi a utilajelor, accidentarea cu părţi
mobile ale utilajelor, împroşcarea şi propulsarea pieselor de lucru, etc. Cel mai des fac
accidentele cu sfârşit letal autovehicolele, utilajele electrice, tractoarele, strungurile de
prelucrare a metalelor.
Exemple de profesii cu risc sporit pentru viaţa proprie:
- constructorii care lucrează la înălţimi (lemnari, montori de schele, de
metaloconstrucţii, maşiniştii macaralelor, pietrarii şi a.), aici factorul principal
fiind căderea de la înălţime;
- şoferii tuturor mijloacelor de transport: principalul factor traumatizant aici
fiind nerespectarea regulilor de circulaţie, defectele maşinii;
- profesiile legate de îngrijirea sistemelor şi instalaţiilor energetice
(electromontorii, lăcătuşi-electricieni şi a.); factorul traumatizant –
electrocutarea;

106
 - profesiile din industria minieră (mineri în subteran, mecanici de screper,
detonatori, lucrători de abataj şi a.); factorul traumatizant – explozii, surpări,
emanarea gazului metan etc.;
- profesiile din industria metalurgică şi chimică (turnători, topitori,
convertizatori şi a.), factorul traumatizant – explozia şi propulsarea metalului
topit, încendierile din cauza perturbărilor în procesul tehnologic.
De fapt riscul pentru viaţa proprie poate fi nu numai factorii traumatizanţi, ci şi
specificul de activitate profesională în anumite condiţii socioeconomice. Astfel un risc
înalt pentru viaţă îl au procurorii, anchetatorii şi alţi specialişti din sfera de drept.
3.3. Responsabilitate pentru securitatea altor persoane. La estimarea gradului de
intensitate a muncii se va lua în consideraţie numai responsabilitatea directă, adică cea
care figurează în obligaţiunile funcţionale, spre exemplu, ale conducătorilor de colective
primare – maiştri, brigadiri care poartă responsabilitatea de organizare corectă a lucrului
în condiţii potenţial periculoase. Tot aceşti şefi controlează respectarea măsurilor de
protecţie şi tehnicii securităţii. Tot la profesiile ce poartă responsabilitate pentru viaţa
altora se referă şi chirurgii, traumatologii, reanimatologii, educatorii din instituţiile
preşcolare, aviadispecerii, personalul ce lucrează cu utilaje şi mecanisme traumatizante
– şoferii, piloţii, maşiniştii de locomotive.
3.4. Situaţii de conflict în colectiv (pe tură). Prezenţa în permanenţă a situaţiilor de
conflict în anumite profesii (angajaţii în procuratură, poliţie, pedagogie) sporesc esenţial
încărcătura emoţională şi necesită clasificarea gradului de nocivitate. Numărul şi durata
situaţiilor de conflict poate fi determinată prin metoda de cronometraj.
La pedagogi situaţiile de conflict pot apărea nemijlocit cu elevii sau ca
intermediari la conflictele între elevi. De asemenea, pot apare situaţii de conflict între
membrii colectivului pedagogic, conflict cu şefii, iar uneori – cu părinţii.
Procurorii, lucrătorii serviciilor de drept pot avea conflicte cu clienţii – ameninţări
verbale, la telefon, în scris şi în dialog, chiar pot fi supuşi acţiunilor de violenţă.
Exemplu: Cele mai multe situaţii conflictuale în mediu pe zi le revin angajaţilor în
organele de drept: mai mult de 8 (clasa 3.2), cele mai puţine – 4-8 le revin pedagogilor
(clasa 3.1), ajutorilor de anchetatori – de la 1 la 3 conflicte pe zi (clasa 2), iar angajaţilor
din cancelaria procuraturii nu au conflicte (gradul 1).

4. Monotonia lucrărilor

4.1. şi 4.2. „Numărul de elemente (manipulări) la îndeplinirea unei sarcini simple

operaţii repetate de multe ori” şi „Durata (secunde) manipulărilor simple sau ale
celor frecvent repetate” - cu cât operaţiile sunt mai simple iar timpul pentru executare
e mai scurt, cu atât gradul de monotonie e mai mare. Cel mai înalt grad de nocivitate la
acest capitol îl prezintă muncitorii de la conveier (gradul 3.1-3.2), aici indicii de
monotonie prezentându-se ca monotonie „motrică‖.
Pentru a atribui lucrările la categoria de monotonie e necesar de luat în
consideraţie nu numai repetările frecvente ale elementelor simple (fapt ce se poate
întâlni la diferite lucrări), ci şi lipsa de conţinut informativ al acestora, când lucrările se
fac automat, fără a se concentra atenţia, fără a necesita elemente de soluţionări ale
problemelor, adică astfel de lucrări la care lipseşte elementul de „intelectualitate‖.

107
 La lucrări monotone se referă toate cele legate de conveer – de montaj,
lăcătuşerie-montaj, de reglaj ale aparatelor radio. Tot la lucrările monotone se referă
ştanţarea, ambalarea, lipirea timbrelor, aplicarea semnelor de marcaj şi a. Dar mai sunt
lucrări care în aparenţă sunt monotone dar de fapt au o încărcătură intelectuală mare.
Spre exemplu lucrul programatorilor MEC constă în efectuarea mişcărilor mici, repetate
la tastator, în aparenţă monoton, dar aceste lucrări au o încărcătură informaţională
extremă, fapt ce denotă nu monotonie ci o suprasolicitare neuro-emoţională mare.
4.3. „Perioada operaţiilor active (în % faţă de durata shimbului)”.
Lucrări de genul observaţia procesului tehnologic nu se referă la „Operaţii active‖. Cu
cât „operaţiile active‖ sun mai reduse, iar timpul de lucrări de „observaţii‖ e mai mare
cu atât gradul de monotonie este mai mare. În acest context cel mai mare grad de
monotonie o au operatorii panourilor de comandă (în industria chimică, energetică, etc.)
– clasa 3.1-3.2.
4.4. „Monotonia anturajului profesional (% observaţiilor pasive asupra
procesului tehnologic din durata zilei de muncă)” - cu cât observaţiile pasive ocupă
mai mult timp, cu atât gradul de monotonie e mai mare. Acest indice, ca şi cel
precedent, e mai specific pentru lucrul operatorilor ce activează în regim de aşteptare
(operatorii panourilor de comandă de observaţie) – clasa 3.2.

5. Regimul de muncă
5.1. „Durata reală a zilei de muncă” - spre deosebire de alte clasificaţii e într-un
compartiment aparte, deoarece la unele profesii durata zilei de muncă variază între 6 şi
8 ore, îndependent de numărul de tranşe sau ritmul de lucru (telefoniştii, telegrafiştii),
până la 12 ore şi mai mult (directorii ai întreprinderilor industriale). La anumite profesii
ziua de muncă durează 12 şi mai multe ore (asistente medicale, medici, etc.). Cu cât
durata zilei de muncă este mai mare, cu atât gradul de suprasolicitare e mai mare.
5.2. „Lucrul în schimburi” e determinat în baza regimului interior al întreprinderii şi
este documentat. Cel mai înalt grad de nocivitate, 3.2 îl prezintă lucrări cu orar
neregulat, cu lucrări în timp de noapte (medici, asistente medicale, şi a.).
5.3. „Pauzele reglementare, durata lor (fără pauzele de masă)”. La pauzele
reglementare se referă numai acele pauze care sunt fixate în regulamentul zilei de
muncă bazat pe documente interdepartamentale – contract colectiv de muncă, ordin al
şefului instituţiei sau întreprinderii sau pe diocumente statale – norme şi reguli igienice,
regulamente ramurale de protecţie a muncii şi a.
Absenţa pauzelor reglementare sau durata lor prea scurtă agravează
supraîncordările în timpul muncii deoarece aici este exclusă „protecţia cu timpul‖ faţă
de factorii nocivi şi nefavorabili.
Actualmente regimurile de lucru ale aviadispecerilor, medicilor, asistentelor medicale,
etc. nu includ pauze reglementare (clasa 3.2) spre deosebire de maiştri, şefi de
întreprinderi care fac pauze reglementare (clasa 3.1). Constructorii, savanţii, telefoniştii,
telegrafiştii fac pauze dar ele sunt de o durată insuficientă (clasa 2).

6. Evaluarea generală a suprasolicitărilor în timpul muncii

6.1. Indiferent de profesie se vor lua în consideraţie toţi 23 indici, enumeraţi în tabelul
16. Nu se admite evaluarea încordării de muncă numai după indici selectivi.

108
6.2. Clasa de nocivitate se estimează după fiecare indice aparte din cei 23. Dacă însă
un anumit factor lipseşte în virtutea particularităţilor de muncă (spre exemplu nu se
lucrează la compiuter sau aparate optice), atunci indicii ce lipsesc se iau drept clasa 1,
optimă - lucrări de suprasolicitări minore.
6.3. Evaluarea finală a suprasolicitărilor în timpul muncii.
6.3.1. Lucrul „optim‖ (clasa 1) se consideră atunci când 17 sau mai mulţi indici prezintă
suprasolicitări de gradul 1, ceilalţi – clasa 2, aici lipsind cu desăvârşire indicii de clasa
3, nocivi.
6.3.2. Lucrul „admisibil‖ se stabileşte în cazurile când:
- 6 şi mai mulţi indici se referă la clasa 2 de nocivitate, ceilalţi – la clasa 1;
- de la 1 la 5 indici se încadrează în clasa 3.1 şi/sau clasa 3.2 de nocivitate, ceilalţi
– la clasa 1 sau 2.
6.3.3. Lucrul „nociv‖ (clasa 3) se stabileşte în cazurile când 6 sau mai mulţi indici revin
la clasa 3 (condiţie obligatorie).
La gradul 1 de supraîncordări (3.1) se referă:
- când 6 indici sunt evaluaţi la clasa 3.1, iar ceilalţi – la clasele 1 sau 2;
- când de la 3 la 5 indici se referă la clasa 3.1, iar de la 1 la 3 – la clasa 3.2;
Suprasolicitările de clasa 2 (3.2.) se consideră:
- când 6 indici se referă la clasa 3.2;
- când mai mulţi de 6 indici se referă la clasa 3.1;
- când 1-5 indici se plasează în clasa 3.1, iar de la 4 la 5 – de clasa 3.2.
Lucrul de clasa 2 de suprasolicitări (3.2) va fi atunci când:
- 6 indici se referă la clasa 3.2;
- mai mult de 6 indici se referă la clasa 3.1;
- de la 1 la 5 indici vor fi atribuiţi la clasa 3.1, iar de la 4 la 5 indici – la clasa 3.2;
- când 6 indici se referă la clasa 3.1, dar mai sunt prezenţi de la 1 la 5 indici de
clasa 3.2.
6.4. Dacă în timpul muncii 6 şi mai mulţi indici se încadrează în clasa 3.2, gradul de
suprasolicitări se estimează cu o unitate mai mare, adică clasa 3.3.

7. Exemplu de evaluare a gradului de suprasolicitări în timpul muncii

Proces verbal
de estimare a condiţiilor de muncă după indicii de
suprasolicitări ale organismului
Numele, prenumele__Popescu Nicolae_ sex m
Profesia maistru în întreprinderea Uzina de construcţie maşini agricole
Descrierea succintă a lucrului efectuat.
Controlează lucrul brigăzii de instalatori, calitatea lucrului, asigură brigada cu
materialele necesare, controlează eficacitatea exploatării strungarilor, testează lucrul
strungurilor cu aparatele de testare, lucrează cu documentele, face rapoarte, dări de
seamă, etc.

Indicii Clasa condiţiilor de muncă

1 2 3 4 5 6
1 2 3.1 3.2 3.3
1. Suprasolicitări intelectuale

109
1.1 Conţinutul lucrării +
1.2 Perceperea semnalelor şi +
aprecierea lor
1.3 Repartizarea funcţiilor +
după gradul de dificultate
1.4 Specificul lucrărilor +
2. Suprasolicitări sensoriale
2.1 Durata observaţiilor +
concentrate
2.2 Frecvenţa semnalelor +
într-o oră de lucru
2.3 Numărul de obiective +
observate concomitent
2.4 Mărimea obiectului de +
atenţie concentrată în lucru
2.5 Lucrul cu aparate optice +
cu atenţie concentrată de
lungă durată
2.6 Urmărirea informaţiei la +
ecanele display
2.7 Suprasolicitările
aparatului auditiv
2.8 Suprasolicitările +
coardelor vocale
3. Încărcături emoţionale
3.1 Gradul de +
responsabilitate faţă de
lucrarea proprie. Importanţa
erorilor
3.2 Gradul de risc pentru +
viaţa proprie
3.3 Responsabilitatea pentru +
inofensivitatea altor persoane
4. Monotonia lucrărilor
4.1 Numărul de elemente +
într-o lucrare simplă sau cu
mişcări repetate
4.2 Durata îndeplinirii
lucrărilor simple sau frecvent
repetate
4.3 Timpul lucrărilor active +
4.4 Monotonia anturajului +
profesional
5. Regimul de lucru
5.1 Durata reală a zilei de +
muncă
5.2 Lucrul în ture +
5.3 Pauzele reglementare şi +
durata lor
Nr.de indici în fiecare 10 4 7 1
clasă
Evaluarea generală a +
suprasolicitărilor
Notă: mai mult de 6 indici se referă la clasa 3.1, de aici gradul general de nocivitate după suprasolicitările
organismului în timpul lucrului maistrului este de clasa 3.2 (vezi p.6.3.3 a anexei 15).

110
 În caz de necesitate pot fi consultate următoarele acte normative şi surse de literatură:

1. Directiva Consiliului 89/391/CEE din 12 iunie 1989 „Privind introducerea de măsuri pentru
îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă‖ (directiva cadru).
2. Directivele Uniunii Europene:
- 90/394 CEE privind agenţii cancerigeni.
- 2000/54/CEE privind agenţii biologici.
- 98/24/CE privind agenţii chimici.
- 2002/44/CE privind agenţii fizici – vibraţii.
- 2003/10/CE privind agenţii fizici – zgomot.
- 83/477/CEE privind azbestul.
- 89/654/CEE din 30.11.89 privind cerinţele minime de sănătate şi securitate pentru locul de
muncă.
3. Factorii fizici ai mediului ocupaţional. Exigenţe igienice faţă de microclimatul locurilor de
muncă. RşiNSE, Chişinău, 2006.
4. Mănescu S., „Igiena‖, coordonator EM Bucureşti, 1991.
5. Norne generale de protecţie a muncii aprobate prin ordinul MMSşiF şi MS al României nr.508
din 20 noiembrie 2002 şi nr.933 din 25 noiembrie 2002.
6. Norme Fundamentale de Radioprotecţie NFRP-2000 nr.06.5.3.34 din 27.02.2001.
7. Опополь Н., Коробов Р. «Эколого-гигиенический мониторинг: проблемы и решения».
Кишинев, 2001.
8. Ostrofeţ Gh. „Curs de igienă‖, Chişinău, 1998.
9. Surcel Didi „Medicina Muncii‖, Cluj Napoca, 2000.
10. V.Vangheli, D.Rusnac „Igiena muncii‖, Chişinău, 2000.
11. Ambient factors in the workplace. An ILO code of practice. Geneva: International Labour,
2001.
12. Global strategy on occupational health for all. The way to health at work. WHO/OCH/95,
Geneva, 1995.
13. ГОСТ Р 51898-02 «Риск и безопасность. Термины и определения».
14. Руководство по гигиенической оценке факторов рабочей среды и трудового процесса.
Критерии и классификация условий труда. Р 2.2.2006-05.
15. Руководство по оценке риска для здоровья работников 2.2.1766-03.
16. Г.Фриптуляк «Гигиена труда в сельскохозяйственном производстве». Руководство для
врачей, Москва, 1982.
17. Измеров Н.Ф., Каспаров А.А. «Медицина труда». Учебное пособие для последипломной
подготовки врачей. М, Медицина, 2002.
18. Профессиональный риск для здоровья работников (руководство). Под ред.
Н.Ф.Измерова и Э.И. Денисова. М, 2003.
19. V.Iachim, V.Bebîh. „Probleme actuale privind munca şi sănătatea lucrătorilor medicali//Anale
ştiinţifice ale USMF „N.Testemiţanu‖. Vol.2. Probleme actuale de sănătate publică şi
management. Ediţia VII, Chişinău, 2006. – p.59-63.
20. Recomandări metodice privind evaluarea igienică a condiţiilor de muncă şi influenţei lor asupra
organismului muncitorilor fabricilor de prelucrare finală a tutunului şi de producere a
ţigaretelor. V.Vangheli, R.Rusu, Gr.Friptuleac ş.a.
21. N.Opopol, I.Bahnarel, V.Pantea. Sănătatea populaţiei – scop primar al dezvoltării
durabile./Medicina preventivă – strategie oportună a sistemului de sănătate// ISBN 9975-9833-
6-7, - ed. „Sirius‖, Chişinău, 2005, - 376 p.
22. V.Pantea, N.Opopol. Monitoringul socio-igienic în contextul dezvoltării durabile a Republicii
Moldova. // Valorificarea rezultatelor ştiinţifice – baza dezvoltării durabile a economiei
naţionale. Teze şi comunicări la Conferinţa ştiinţifică republicană (16.06.2004), Chişinău,
2004, pag.264-265.
23. Norme igienice NI 2.2.5.1313-03 „Concentraţiile maxim admisibile de substanţe nocive în
aerul zonei de muncă‖.

111
24. Norme igienice NI 1.1.725-98 „Lista produselor, substanţelor, proceselor industriale, factorilor
habituali şi naturali ce pot avea acţiune cancerigenă asupra omului‖ .
25. Norme igienice NI 2.2.0.555-96 „Exigenţe igienice faţă de condiţiile de muncă ale femeielor‖.
26. Recomandări metodice nr.11-8/240-02 „Evaluarea igienică a factorilor nocivi şi a proceselor
de muncă ce prezintă pericol pentru funcţia reproductivă a omului‖.
27. Normative igienice NI 2.2.5.583-96 „Nivelurile maxim admisibile ale substanţelor nocive ce
pătrund prin tegumente‖.
28. Normative igienice NI 2.2.5.1314-03 „Nivelurile orientative de acţiune inofensivă (NOAI) a
substanţelor nocive din aerul zonei ocupaţionale‖.
29. RşiNS 2.2.4.548-96 „Factorii fizici ai mediului ocupaţional. Exigenţe igienice faţă de
microclimatul locurilor de muncă‖.

112