Iluminismul

Mişcare filozofică, ştiintifică, estetică, literară care s-a manifestat in Europa în secolul al XVIII-lea,
cunoscută şi sub denumirea de epoca luminilor. Ţările unde se manifestă mai întâi sunt Anglia şi Franta.
Inceputul se leagă de anul 1688 – când se votează în parlamentul Angliei Declaraţia drepturilor omului, care
fundamenteaza libertatea si drepturile omului.
In Franta, iluminismul va cunoaste împliniri si progrese deosebite prin realizarea strălucitei lucrări de
sinteză – filozofica, estetica si social-politica – Enciclopedia, la care au colaborat personalitati ale culturii
universale: Montesquieu, Voltaire, Rousseau, Diderot, d’Holbach, Helvétius.
Trăsături: raţionalismul, spiritul laic, toleranţa religioasă, emanciparea prin cultura si educaţie a
poporului.
Se pun în circulaţie concepte ca: egalitatea si dreptul natural, suveranitatea poporului, sistem de
guvernare prin monarhia luminata – republica (Monarhul un om luminat, care guvernează înţelept garantţnd
drepturi supuşilor săi şi înfăptuind reforme). Prin: „luminare“, tolerantă, cultură, buna-intelegere si munca omul
poate ajunge la o percepere rationala si universala si la stapanirea de sine.
Reprezentanti: In cultura universala: Franta – Montesquieu (Scrisori persane), Voltaire (Brutus, Zadig,
Candid – tragedii), Diderot (Cugetari filozofice, Nepotul lui Rameau etc.), Anglia – Daniel Defoe (Robinson
Crusoe), J. Swift (Calatoriile lui Guliver);
Punctul de plecare al atitudinii iluminismului transilvanean, care se manifestă între anii 1780 şi 1830
era injustitia mai vechiului Unio trium nationum (1437), care frustra românii din Ardeal de drepturi faţă
de aşa-numitele naţionalităţi privilegiate, (saşii secuii şi nobilii maghiari). Contra acestei nedreptăţi se ridica o
adevarata miscare ideologica, politica, nationala si socio-culturala denumita sugestiv Şcoala Ardeleană, care
militeaza in primul rand pentru câştigarea drepturilor românilor din Transilvania şi -in continuare - pentru
iluminarea poporului prin cultura, sub permanentul îndemn al antifeudalismului si rationalismului.
Programul politic esential al Şcolii Ardelene fost Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae
(1791), un memoriu care a fost înaintat împăratului Leopold al II-lea, în care se solicitau drepturi egale pentru
români pe baza unor documente istorice care atestau vechimea si continuitatea lor in teritoriu.
Scoala Ardeleană a inclus practic toti ideologii si oamenii de cultura ai timpului luminilor transilvane.
Dar corifeii au fost, fara nici o indoiala, Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, I. Budai-Deleanu.
Principiile si ideile reprezentantilor Scolii Ardelene se regasesc in lucrari istorice, lingvistice si de cultura
generala. Principiul de baza este credinţa în originea si continuitatea românilor în teritoriu, alaturi de increderea
in ratiune si in cultul libertatii umane in pofida dictaturii de orice tip (de la dezumanizare si pana la injosirea
nationala).
Directii fundamentale:
Directie socio-culturala. Este in stransa legatura cu motorul miscarii iluministe europene, aceea de
emancipare a oamenilor prin cultură si educatie. Cu aceasta ocazie, are loc dezvoltarea si organizarea
invatamantului in limba romana. Gheorghe Sincai, ca director al şcolilor române, infiinteaza 300 de scoli. Este
momentul primelor manuale scolare tiparite, a cartilor de popularizare stiintifica, a calendarelor si cartilor
populare.
Directie erudita. Cuprinde numeroasele tratate de istorie si filologie. Cele mai importante
sunt: "Istoria si lucrurile si intamplarile romanilor" de Samuil Micu, "Hronica romanilor si a mai multor
neamuri" de Gheorghe Sincai, "Istoria pentru iceputul romanilor in Dachia" de Petru Maior, "Elementa
linguae daco-romanae sive valachicae" de Samuil Micu si Gheorghe Sincai, "Disertatie pentru inceputul
limbii romane" de Petru Maior si "Lexiconul de la Buda", primul dictionar etimologic al limbii romane.
Cărturarii iluminişti urmăreau să dovedească cu argumente ştiinţifice latinitatea limbii române,
continuitatea elementului latin în Dacia şi unitatea poporului român
In scrierea limbii romane, Şcoala Ardeleană a sustinut introducerea alfabetului latin, in locul celui
chirilic. În privinta gramaticii, scoala Ardeleana a realizat primele studii privind structura gramaticala a limbii
romane, deschizand calea unor cercetari care vor reusi să înlature exagerarile si denaturarile latiniste.
Prin Tiganiada, Ion Budai-Deleanu este cel dintai mare poet roman de talie europeana, care a dat
literaturii romane singura epopee terminata, prima creatie moderna dupa modele clasice si occidentale, sinteza a
ideilor iluministe ale epocii, folosind pentru intaia oara in literatura romana o mare varietate metrica, cu mult
peste ce se gaseste in poezia contemporana lui.